sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Versiuni din timp

George ANCA
Din Jurnale

                                                     




Cuprins:



                                                             Agendar, 1975
                                                            Versiuni din timp, 1976
                                                            Îmi pare rău de visele grele, 1976
                                                            Probabilităţi suprapuse în invizibil,1989
                                                            Bătanele din Boian,1994
                                                            Dayal,1994
                                                            Paralizia tatălui, 1997/1998
                                                            (nu) apelaţi la vechi comunişti
                                                            Hram, 1997/2011
                                                            Omaneşte, 1997/2011
                                                            Mirarea reîncarnarii, 2001-2003
                                                            Roşie Aura la furie, 2007
                                                            Pikhamer,2007
                                                            Mama Sibiu, 2007
                                                            Spre comedie, 2009
                                                            Natya



 

George Anca 

AGENDAR

Agendă fără nimic literar

            Morteza Ghadimi, adj. Min.ext. Iran. Maestrul D.C. (Dimitrie Cuclin). Retroproiectorul “Delta”. La main et l'esprit. Associer chatiment et clemence. 7.IX.72 – Vasilichi, 76, militant pentru înaltele idealuri ale poporului român.
            În numele şcolii româneşti şi al meu personal aduc un înalt şi binemeritat omagiu profesorului şi savantului C.D. (Constantin Daicoviciu). Erou al muncii socialiste pentru merite deosebite.  Partidul şi guvernul dau o înaltă apreciere contribuţiei pe care oamenii de ştiinţă şi cultură , întreaga noastră intelectualite, o aduc la edificarea societăţii socialiste, la progresul şi bunăstarea poporului român.
            Cinetica termică şi fotochimică.
            Delegaţia Partidului Congolez al Muncii. Atmosferă de caldă prietenie.
            Presa sovietică despre vizita delegaţiei române.
            Autodafe – sprijinul conştiinţei – modelul – contrastul – ţărănie – intelectualism – ziarism – consolarea profesiei.
            Al. Cerna-Rădulescu.
            Comportare civică necorespunzătoare.
            Thugan Al Hindawi (ministru, Iordania). Această vizită a stimulat şi mai mult dezvoltarea relaţiilor între partidele, ţările şi popoarele noastre, pe toate planurile, spre binele ambelor popoare, al cauzei generale a socialismului şi păcii în lume, în lupta împotriva imperialismului.
            Această prietenie are mari posibilităţi de dezvoltare.
            Ne bucurăm f. mult că în aceşti ani, China, poporul chinez, sub conducerea P.C. a obţinut realizări importante.
            Sorin Stănescu, V. Săhleanu, Pitiş, Riga, C. Maximilian, Dan Alexandrescu. Dan Abulius, Al. Gheorghiu, Margareta Ungureanu.
            Prietenia militantă şi unitatea de luptă dintre cele două partide, ţări şi popoare.
            American Anthropological Association.
            Traducere în chineză – oferirea foarfecii – La Roumanie d'aujourd'hui – ajutorul reciproc internaţionalist – realizările noastre (mai plin) – realizările lor (urare). Este deosebit de plăcut pentru mine şi colegii mei din delegaţia română, să îndeplinim misiunea de onoare pe care am primit-o din partea conducerii PCR, a guvernului RSR, de a participa la inaugurarea expoziţiei industriale a RSR în Pekin, frumoasa capitală a RPC. Expoziţia pe care o veţi vizita oglindeşte munca şi activitatea poporului român sub conducerea partidului nostru comunist. În cele peste trei decenii de la eliberarea de sub jugul fascist, poporul român a asigurat victoria definitivă a socialismului în patria noastră.
            Franjuri şi perdele, nu cuvinte, smocuri de realitate.
            Gramatica fanteziei.
            Rodul muncii neobosite a harnicului şi talentatului popor chinez, care...
            Întrebările presei. Scânteia: viitoarea modalitate a bacalaureatului; formalismul practicii studenţeşti. Scânteia tineretului: integrarea în muncă; policalificarea tinerilor. RTv: repartizarea absolvenţilor; rezultatele şcolii de la 6 ani; renovarea tehnologiei didactice; locul educaţiei muzicale. România liberă: ce prevede programa grădiniţei de copii; pregătirea studenţilor pentru aparatul de stat local. Viitorul social: formaţia umanistă a studenţilor din învăţământul superior tehnic. Era socialistă: policalificarea. Revista de pedagogie: activitatea şcolilor cu program prelungit; diminuarea supraîncărcării. Neuer Weg: orientarea instruirii practice a elevilor în funcţie de venituri. Cutezătorii: intensificarea educaţiei politice în şcoli; pregătirea omogenă a copiilor. Viaţa studenţească: sarcinile formării comuniste a studenţilor; sarcinile pentru aplicarea planurilor de învăţământ. Flacăra: spiritul revoluţionar; rurali şi săraci puţini în institutele de artă; feminizarea unor facultăţi. Femeia: activizarea relaţiei şcoală-familie. Publicaţiile pentru străinătate / Loumania: păstrarea nivelului cercetării ştiinţifice fundamentale; reprezentarea slabă a istoriei în planul de învăţământ. Buletinul UNESCO: îmbunătăţirea manualelor şcolare de istorie şi geografie. Contemporanul: îmbunătăţirea metodicii ştiinţelor sociale în învăţământul mediu; A Het: dezvoltarea învăţământului în limbile naţionalităţilor conlocuitoare. Presa noastră: rolul purtătorului de cuvânt. Ştiinţă şi tehnică: integrarea învăţământului cu cercetarea şi producţia. Revista economică: îmbunătăţirea programei şi practicii în învăţământul economic.
            Contribuţia părinţilor în grădiniţa de copii. Surplus, undă puternică a populaţiei şcolare. Învăţământ unic prin conţinut. Nu se fac schimbări. Interzis teme multe acasă. Lichidarea repetenţiei. Problema nu se poate rezolva peste noapte, presupune o schimbare radicală a învăţământului. Cu fiecare copil în parte. Cunoaşterea copilului şi a caracterului lui. Liceul devine învăţământ general. Absolventul va fi muncitor calificat.
            Signora Statera, Ringraziando per la sua amabilita, ecco l’antica intervista (p.9). Complimenti al Professore Lombardi, chi mi a risposto alle lettere, ed a prof. Sabbattini, che l’ho legetto con passione.
            Introducere în prelucrarea automată a datelor, vol I (Şora). Presa aşteaptă multe de la minister (inclusiv atestarea). Morbul formalismului în atelierele şcolare. De la filologie la tarabă (1971). Tejghetari la catedră. Nişte profesori întunecaţi (1970). Diploma de ţăran (Flacăra, ’73). Nota 5, pâinea elevului. Elevii despre ei înşişi, 22 grupaje în ’73, 11 în ’74, 3 în ’75. Acces la studii, camera 36. Centrul Naţional de Chimie (S. Gâdea). Ziua învăţătorului, 30 iunie. Birex, 18.VI.’75. Rolul şcolii în educaţia ateistă a tineretului, generalizarea experienţei ateiste, contrariul educaţiei ateiste, metodele propagandei ateiste. Dodii. Amfibologiile intelectului. Patologie infecţioasă. Liceul Basarab are de 5 ani aprobare pentru revistă şcolară. Nicio revistă şcolară nu se difuzează decât în şcoala proprie.
            L’Humanite, 19.7. 1970: L’art et la maniere de fabriquer une eclipse (Apollo-Soiuz).
            Educarea frăţiei şi unităţii dintre tinerii de toate naţionalităţile. Cum pot să-i înveţe pe tineri legile muncii în agricultură oameni care n-au nicio legătură cu profesiunile satului. Elevii, constructori ai propriilor şcoli.
            Marcel Petrişor, H. Matei, Deleanu, Pârjol. Harta României. Poligrafia Bucureştii Noi. Extaz substanţial. Dinamism relaţional. T. G. Maiorescu, Gavril, Ivo Muncean. A II-a Conferinţă a miniştrilor educaţiei din ţările europene membre ale Unesco, Bucureşti, 26 XI – 3 XII ‘ 75. Introducerea masivei specializări a elevilor. Florica Dinulescu, Radu Prişcu, G. Ciucu. Atragerea în contracte a studenţilor. Şt. Pascu, Anastasatu, Eugenia Popovici. Integrarea. Renunţarea la probele orale. Paul Niculescu-Mizil. Inundaţii, învăţământul în acest domeniu. Mulţi exmatriculaţi, mulţi repetenţi.
            Nu docţie, paleologie. Mai rău. N-a înţeles de ce cântă. A căzut pe mâna unor folclorişti până a pierdut şi simţul că el e floclor, însuşi, de la Livezile. I-am şi spus, dragă, păzeşt-ţi ţărănia. Da’ şi-a lăsat mustaţă, umblă cu copilul, într-o şubă lungă. Pe stradă nu se umblă scenic. Ce să-mi belesc pielea. Vai de mine, să-mi dau capul pe mâna bărbierilor.
            Suntem două şubrezenii care, susţinute una de alta, facem o validitate.
            Am adus de la Paris lemnele astea ale lui Brâncuşi, căruţa de lemne putrede. Nu mi-au dat voie nici să mă apăr. Nici Brâncuşi, mort, nu le recunoştea, fiindcă erau văruite, lăcuite, ‘57-’72. Deldebio. L-a furat pe Brâncuşi cât a vrut. Brâncuşi plătea chirie la municipiu.
            Toate lucrurile astea vin de aici de la noi, şi Grecia şi Sicilia. Am mâncat şi eu cu Coandă, colonelul, baiatul generalului, de-a condus compania Bristol, de avioane. M-am cunoscut împreună cu Paul Popovăţ, şi ăla un propulsorist nemaipomenit. A dus o luptă contra elicei – că e ăl mai mizer mijloc de propulsare. Nici roata de cauciuc. Vorbea de explozie. N-a reuşit. I-a murit şi copilul, Mircea. A luat cu cheie vasul “România” în exploatare. L-au furat chelnerii, focarii, cărbunarii. A vrut să moară şi s-a sinucis. S-a dus în arierul vasului, unde era elicea – s-a aruncat, şi ea l-a sfârtecat. În testamentul lui: “Eliceo, m-ai învins, m-ai omorât” (55 ani). Aveam o carieră în Corlate şi el: eu sunt geolog – cum te cheamă? – Mircea Popovăţ  - oi fi băiatul lui Paul – da. Ăla mi-a fost şeful meu (mobilizat la Paris). Materiale de război furnizate de Franţa. Şi le doborau nemţii unul după altul. Vasele în convoi. Am fost şi eu silit să intru, în urma unei greve în 1917. Troţki fusese expulzat la Marsilia. Nu plecăm, să vie şi unul de pe terenul vacilor cu noi – dacă ne scufundă submarinul. M-au trimis. M-am dus. Am văzut cel mai mare spectacol din viaţa mea. Cum un vas iese din port fără să ştie unde se duce. Un comandant francez, pe jumătate nebun, nu făcea decât să se uite la ceas.
            Antiteatru. M. Preda, N. Oancea. Exped. Paleolog. Sprijin mai puternic. Control mai activ. Completarea planului. Baremele laboratoarelor. Alice în Ţara Minunilor. Dir. Napoleon Ionescu. Semnarea angajamentului solemn. Slaba legătură cu terenul. Respectarea instrucţiunilor Comitetului Central de desfăşurare a învăţământului politic. Jose Gallastegui. Bokingi Embeyolo. Gib Mihăescu (neapărat). PCR acordă o atenţie deosebită învăţământului. Ora 12, Elis Buşneag, ultimele retuşuri.. Întâlnire “Scânteia”. Protocol, condiţii de detaşare a personalului didactic românesc în Republica Zair. Norme, comitetul de părinţi. Să nu se mai schimbe învăţătorul. Ai bani, avem bani, statul are bani.
            “Lăutarii cam băuţi cântau în dodii spre supărarea ginerelui, şi el puţin afanisit” (Eugen Barbu, Miresele). Măsuri pentru traducerea în viaţă a indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Tezele să nu mai fie hazard, barem comunicat elevilor dinainte. Întâlnirea dintre specialiştii români şi bulgari privind manualele şcolare de istorie – Petăr Petrov, Milen Semkov, Petear Dakov, C. C. Giurescu, R. Vulpe, C. Velichi, M. Muşsat. “C. A. Sculptor of Owls”, Cleveland, Ohio, 1975. Il zibaldone. Gianni Rodari: Grammatica della fantasia. Introduzione all’arte di inventare storie, 1973. Martin Bongo (Republica Gabon). C. Mateescu. S. Stratilat. Omagiu lui Brâncuşi. Hepatită epidemică (morbiditatea). A răspândi în rândul poporului român cât mai multe meserii. “Ţărâna lui ne va fi doar nouă grea până la aducerea ei în ţară, făcând alături tot una cu sufletul lui adunat în Trilogia Nesfârşitului de el însuşi sieşi înălţată şi pentru nesfârşita lui amintire dată lumii întregi” (p.23, V. G. Paleolog).
1975
             
George Anca

Versiuni din timp

Vasile G. Paleolog

            Aici izbucneşte atracţia, faţa lucrurilor gata consumate. Orice plăcere, dinainte ispăşită. Am istovit studiile. Am fost eliminat din toate şcolile din ţară. Am plecat atunci în lume şi mi-am schimbat destinul. Aştept să vină catastrofa. S-au furat fotografii. Cred că mor de indignare. Toţi s-au eschivat.
            Craiova are o singură istorie care e Brâncuşi. Singur Brâncuşi putea să fie şi singur el poate să angajeze arta în cel de-al treilea ev. Picasso e mort, s-a isprăvit cu el.
            Himera, Eva, Regele Regilor. Adam e mai bătrân, Eva e întâi. Am găsit citat, vorbeşte de falus şi nu ne dă proba. Pogani, perfect falică, principesa-voievodeasa. Eva e principială, la urmă vine Adam. E mai bătrână decât Adam. El trăia falusul, principiul feminin, ăla e frumos. O formă care evolueaz, se împleteşte şi nu defineşte altceva decât principiul feminin.
            Increaţii pietroase ale acestui principiu feminin, care e începutul lumii. Acest principiu feminin se înmulţeşte, se divizează. Şi cum iese unul din altul, mai mare sau mai mic, io-te istoria lumii.
            Familia femininului. Femininul e la bază, la genetic. A fost o luptă. Adam-ul a vrut să devină stăpân, că el îl avea scos în afară. Ea s-a redus, săraca. Dar îşi ia revanşa. Ai văzut-o pe Eva, ce frumoasă e, cum calcă înainte? E lupta pentru viaţă. Adam a avut epoca lui.Întâi, fiinţa a fost una. E posibil că se vor contopi iar principiile, în altă galaxie, în alte ţărmuri.
            Geneticul se masculinizează, îşi pierde din virtuţile lui dintâi. Nu există diferenţă esenţială între ele, numai una de superioritate. Principiul feminin a fost în obscur şi de azi înainte se pune în lumină. Observă dumneata, o confuzie între genetic, forme-forţe. Opera lui se ridică din pământ, iese ca o bârnă şi se înalţă.
            S-a îmbiat şi îmbinat cu tot acel strămoşesc. Munţii au început să vorbească, văile să plângă, natura s-a deschis. S-au unit munţii, s-au unit văile. La Tismana a stat el de vorbă cu vipera – ce e această otravă a viperei care din privire te omoară? Pietre de râu pe Retezat – momâi. Sub una, o viperă. Dulăul îi atrăgea atenţia, a lătrat.
            El a fost el. Nu l-a schimbat nimeni, începând cu Vaschide şi toţi doftorii ăia de la Pasteur. Ăn 1904 a atins culmea iniţierii prin însăşi firea lui. Veneau cu delăsare, să mai respire ceva sănătos – o desînţepenire. Luau lecţii. Ştia să se informeze la esenţe. Fiecare venea şi depunea polenul.
            I-am fost ucenic lui Morgenstern, în 1912-13 – am devenit un tânăr de viitor – făcea colecţie de tablouri, Cezanne, Van Gogh, trăia din scris, o nouă formă a mallarmismului, lalu-lalu. Odată, în 1913, am fost la Ion Barbu şi am vorbit despre cir-li-lai.În 1914, 2 geamantane şi am părăsit Germania.
            Nevastă-mea credea că vom pierde războiul din 1914, că nemţii vor câştiga. S-a întâmplat numai un singur lucru – generalul, şef de armată, a pierdut noţiunea timpului deându-se, 36 de ore, la vânat de cerbi într-un parc naţional. Iar Galiani (corsican), observând că s-a creat un fel de hău între armate, a aruncat 300.000 de oameni în acest gol care desfăcea armata. Armatele germane n-au avansat, iar la Marna s-a schimbat soarta războiului.
            Aşa s-a schimbat şi soarta mea, septembrie 1914. M-am dus voluntar în armata franceză.Bine că nu m-am prezentat să-mi iau haine- pentru că unii mi-au lăsat impresia că pot ajunge la un potou de trădător. Mulţi voluntari isprăveau la potou. Aşa că am înţeles istoria lumii. Războiul care trebuia să fie blitz a devenit război de poziţii, să ne batem în noroiul tranşeelor.
            Revoluţia din '917 a fost făcută cu material de război românesc. Au jefuit depozitele noastre de arme. Noi am fost înarmaţi de franţuji, au venit să ne reorganizeze, am făcut parte din misiunea militară română. Ruşii umblau cu balalaica. N-am pus piciorul în Rusia. Numai în Murmansk. N-a făcut decât să beau ceai. Stam în bordeie îngheţate. Dacă trecea câinele cu coada în sus, băţ, nu ne ridicam de la ceai, dacă era lăsată coada, atunci ne aventuram. Ruşii doar au venit cu balalaici şi se plimbau, mâine-i batem. Cu Stere am stat în aceeaşi pensiune.
            Altceva, a trăi şi altceva e a crea. Acum nu facem decât să creăm. Fiecare moment al vieţii ne e o creaţie. Se petrec minuni în fiecare zi, pentru orişice om sensibil la neprevăzut (l'imprevu). A mai mare minune e aia a lui Joyce. Minune a fost cu vipera cornută, trebuia să fie victimă dacă nu i-ar fi determinat atenţia câinele, se deştepta meduzat, lăsa să-i scape pietroiul din mână.
            Ce-a ajuns bustul din Peştişani? Spaimă pentru copii. Să fii cuminte că, dacă nu, te dau la moşu'. Infamie să mânjeşti ce-a vrut să apropie absolutul, sublimul, perfecţiunea.
            Urmărea foca, liniile unduioase ale formei care par că se contopesc.
            La ce vreau eu să ajung, să conştientizez dodia. Ce mă obsedează cel mai mult, ce i-a apărut lui Daniel pe zid la ospăţul lui Sardanapal. Când oi putea să înţelegi rolul Dodonei, atunci o să-ţi dai seama cum noi putem să facem saltul ăsat nemaipomenit în inconştient. În fond, ce este, mă, ce se cade să cauţi este sinea. Tâmpitu' de neamţ, en siech, sinea, restul e fenomenul, dă-l dracu'. Îmi închipui că voi reuşi, uite atâta, cât e într-o unghie, din conştient în inconştient. Adică să-l validez, mă, dă-l dracu'. A valida inconştientul este extraordinar. N-a făcut-o Joyce.
            Dodia mumă e bătrână. Poţi să te duci cu ea la sciţi. Cea mai nouă dodie, aceste cuvinte magice, care au apărut pe zid. Nabucodonosor. Şi ce i-a apărut şi lui bietu' Kant când a văzut sinea, en siech. Ce e mai mare decât sinea noastră?
1976


Iubesc ploşniţele

            Iubesc ploşniţele. N-am citit manuscrisul tot, bănuiesc însă că s-au srecurat neadevăruri şi insinuări faţă de fiinţa fără umbră a ploşniţei, împotriva castei sale, dacă nu cumva se agită reţete ucigaşe de “apărare”, “igienă”, “viaţă”.
            În acest oraş destul de mare, am reuşit să trimit ploşniţe peste tot, inclusiv la primul autor al romanului. Nu voi divulga limbajul după care mă călăuzesc pentru înţelegerea oricărei situaţii în funcţie de orientarea cuiburilor sau de ruperea rândurilor.
            N-am nici cea mai mică idee despre fabule, simboluri, magie. Detest însă muşuroaiele înţesate de furnici înaintea ploii, ştiute de toţi, precum şi frica femeiască de liliecii arhivelor. De ploşniţe se tem cei bogaţi, şi, în lipsa lor, mulţi petenţi atent observaţi de mine. Actele lor mi-au sugerat metode de creştere, înmulţire şi răspândire a unor noi specii. Alte culori, altfel de picioare, alt sezon. De cele mai multe ori, nu mă ştiu, eu nu le cer supunere, dar le simt ca un adevărat stăpân, incontenstabil şi neluat în seamă.
            Aveam de gând să profit, de data asta, în sfârşit, coautor. Dacă mă răzgândesc, îmi fac datoria şi îl înaintez. Să vedem atunci. Şi aşa eu am înaintat tot. Înaintăm memoriul numitului Vera Mucily (sau Hero Luciliu, nu se înţelege), pentru răspuns.
            Nu mai propunea nimic, dacă, mai ales, nu eram hotărât să-i dau drumul, ci să reţin hârtia, ca document final.Catastiful îl voi lăsa pe lângă cuibul ploşniţelor, apoi o voi transmite din partea autorilor în diferite case noi, neatinse. Ceea ce se va afla compromiţător, voi smulge şi voi pune de o parte.
1976


Iliuţă

            În seara sat vine lumina la blocuri, cineva a lăsat un bilet “lumina” şi pe uşa vagonului unde ai rămas singur. Până azi. Casa aceasta cu scânduri duble se va muta şi ea însă, cu bilet cu tot. Ce rămâne aici ştii, altceva e mai rău. Şantierul se golise. Copiii făceau mâncare din nisip. Paznicul te-a salutat, ai ajuns cineva.
            Ajunsese Iliuţă o slujbă? Muncile forfoteau la trecerea nopţii, schimbându-se între ele, trezindu-se la ziua ce începea. Pândind tramvaiul, cu ochii închişi, fata surdă îşi întindea timpanul pielii spre picuri confuzi ai ploii, să bată darabana. Tăcutul şantier, şi când furnica ieri-alaltăieri, sună mai tare ca la început. Ultima casă -  nedemolată pentru a adăposti sculele celor de acolo- vuieşte, şi, noaptea, Iliuţă o desluşise peşte-ferăstrău.
            Vagonul merge acum, nu e acelaşi, o să pornească. În cele ale constructorilor mergeai tu, împreună cu ei, acum stai, şi vagoanele merg, şi printre călători şi o fetiţă, leit Mioara, tineri veseli, necăsătoriţi. Ce e dragostea, întreabă unul. Lumină. Dar căsătoria? Plata luminii. Nu e Mioara, ea se joacă în vagonul rămas gol. Pe uşa lui scrie: astă-seară, lumina, orele 19.30-21.
            Şi Iliuţă se aruncă pe scările vagonului. Crainica anunţase deja, persoanele care au condus pe călători la gară sunt rugaţi să coboare din vagoane. Era singura persoană şi trenul plecase. Sare în tramvai, coboară, fumează printre nuci zdreliţi şi macarale îngropate între ziduri neterminate.
            Rătăceşti ca la început, când şeful şantierului îşi avea biroul în viitorul vagon de locuit. Vagonul nu mai este la locul lui. Plouă. Nimeni parcă nu-l dăduse în primire. Muţii au rămas la adăpost. Măi, dar n-avea unde să dispară aşa repede. Pe o stradă, în linie cu bisericuţa, se înşiră restul vagoanelor – l-au dus şi pe ăsta.
            Iar Mioara nu mai intră ca de obicei. Pentru fetiţă s-a întors. Ea luase biletul de la bloc şi-l agăţase în uşa vagonului.A cui era Mioara, că lui îi semăna puţin. Coborâse din tren pentru ea. Avea vârsta venirii lui în oraş, la lucru, înainte de a se însura şi de a pierde ocazia mare cu maiştrii, din cauza accidentului. Aşa se întâmpla mereu când intra într-o altă viaţă.
            Şi Mioara nu era trecerea ta.
            A sosit un bărbat şi au rămas în tăcere. Nu se cunoşteau. Era noapte. Trecea greu timpul. Începutul unui tâmplar în marele oraş se arătase dureros. Nici în vagon, nici între pădurile de beton nu era de el, dar mai stătea perechea aceasta şi el aştepta, cu taină, o expilcaţie, ca atunci când se întâlnesc într-o poiană, sub ochii vânătorului, două prăzi îndrăgostite.
            Aşa şi tâmplarul Iliuţă, ferăstrău dunărean, constructor de schele mici, la case şi mai mici, la fântâni rotunde, pietruite.
            Asta e, te pilisei cu prietenul tău, după ce aţi ieşit de la lucru. N-ai fost atnet la frânare şi maşina aceea n-a mai frânat cum trebuie, ţi-a rupt mâna. Eu te-am găsit leşinat. Mă nimerisem pe acolo şi te-am internat la urgenţă Fiul meu să fi fost şi nu m-aş îngriji aşa de tine.
            Mă, Iliuţă, eu nu mă amestec, dar îţi spun aşa, fostul tău şef a fost şi el la băutură? Nu. Păi ce minţi că s-a ţinut după voi şi te-a cules de sub maşină – de sub schelă, mă, zi mai bine, iar eu l-aş da în judecată că nu s-a îngrijit să nu cadă schela, să-ţi prăpădească mâna. Poate dă Dumnezeu şi ţi-o fac doctorii la loc tot din pielea şi oasele tale de pe la spate. I-ar părea bine, ştii, şefului tău. Dar întreabă-l dacă te mai ia, zice că te aşteaptă, ca să nu-l bagi în puşcărie.
            N-avea astâmpăr la el acasă, în sat. Acum, cu mâna aia mai moale, vrea să se facă inginer. Dar ce te interesează? Caută-l printre vagoanele dintre blocurile noi. Vezi că se lucrează cu tot felul de oameni. Şeful lui, dacă n-a scăpat atunci, trage la lopată, şi Iliuţă îl vede, dar mâna n-o mai pupă.
1976



George Anca 


ÎMI PARE RĂU DE VISE GRELE



22 mai '76 Craiova.
            Aici izbucneşte atracţia. Te absoarbe în contrastul ei moara povestită. Dincolo de odihna râcii, îmi pare, odată cu nuanţa de oraş, chiar măturat (şi măturător), locul cel mai deşertic. Bătrânul (V. G. Paleolog), cel puţin, îl detestă, împreună cu italianca. Să vorbim azi despre felul de a fi al compatrioţilor ei?
            Dacă m-a împins prima panică în afara Bucureştiului? Ca o simulare? N-am crezut eu în concentrări şi-n mitul lor explodat în bătrâni? I-am văzut pe adolescenţi îmbrăţişând, ca pe întâia curvă, aventura aceea străină şi totală, filmată pe orice platou, ca o cheltuială militară în plus. Şi dacă am greşit, nu mi-ar părea rău, şi rău n-are decât să-mi pară, aşa, la tristeţea asta fără bătrâneţe – ca şi cum o societate, cu cât e mai tânără, e şi mai tristă – poate din cauza puţinătăţii (la minte) a bătrânilor (şi mă simt cu bătrânii).

27 august '76
            L-am fotografiat, dintre busturile Rotondei, pe cel al lui Mihai Eminescu. Mă întorceam de la al doilea instructaj de la Agerpres. Aparatul Zorki 4 a fost girat de fotoreporteri, filmul de 20 (din) este pentru exterior, pentru interior îmi trebuie blitz. Deocmdată, voi fotografia cu filmul ăsta, mai ales că poate voi călători cu Nana, duminică, în Herăstrău.
            Între timp, mă apuc de stenografie şi, poate, procur, în sfârşit, aici, maşină de scris. Deh, aşa e dispoziţia. Ober... Şi: să nu-mi dau întâlniri, să nu răspund la întrebare cu întrebare, să mă gândesc la anul şcolar, să nu fiu gură spartă, să mă duc la şcoală, să nu scap printre degete ca argintul viu; să nu mai vin îmbrăcat cu haina aia albă, neagră în coate; să nu mai fiu împrăştiat; să nu iau “Tribuna” şi “România literară” de pe masă; să nu plec înainte de a întreba dacă mai e ceva, şi să spun la revedere; să nu am păreri pripite despre oameni (aşa uşor judeci oamenii?); să răspund în româneşte de la Paris (poate că ajungi); să nu o iau înainte (o să ajungi departe sau o să te împrăştii); să ascult, că eu sunt de română.
            Voi reaminti proverbe. Îmi pare rău de vise grele. Plimbându-mă, împreună cu Nansi, printr-un cartier în demolare, toate aşchiile, gropile, ruinele, panorama, se înfăţişau perfecte. Şi cele bune şi cele rele sunt curtate de uitare.
            Am compus, vreo două nopţi, textul colat şi debitat asupra dodiei induse în cultura tracilor, cum va fi fost. Înjurătura din “Convorbiri literare” nu m-a dărâmat, nici “amânarea”, până acum, a paginii din “Contemporanul”, a spaltului din “S.T.”, nici tăcerea “interesată” a revistelor cărora, stimulat de concediu, le-am expediat manuscrise. Uneori meditez, în treacăt, la starea contractuală, răsturnată, a propagării iniţiativelor spirituale particulare. Poate s-au...
            Mă împotmolesc de bună voie. Îmi sunt suspect de (auto)anihilare. Am atins punţi  de mult dărâmate ale sensibilităţii, încep să presimt, uit că am presimţit şi ce, cu toate că parcă mă năpădeşte o boare. Nu mă mai impresionează, ca altădată, întâlnirile mortuare, destul de dese (pictorului şomer Ş.G. i-a murit un văr, spunea azi, la Arad, dar d-nei M., de la relaţii, i-a murit tatăl, directorului de liceu D.C. - soţia ucisă de cancer), nu mă mai copleşeşte cancerul (m-am apucat din nou, pentru o lună şi jumătate, de fumat, iar acum, de două săptămâni, nu mai fumez din nou; ţin minte, cu o seară înainte, am comis – spre a-l ispăşi – un păcat însoţit de amintirea, ca o scuză, la Rousseau).
            Drumul şi lunga peripatetizare din dimineaţa de 23 august, pe nor, le-am petrecut fără explozii – nici de baloane; cândva aripile parcă lucrau, din străfunduri, mai târziu le-am reţinut ca într-un eroism al conştiinţei de sine, ce nu se exteriorizează şi nu moare tocmai de aceea; urmează o dublă temere – de entuziasm şi de frânarea lui, care poate fi o îndoială că există, apoi vine idealismul plăcut al unor oboseli ce-ţi dau o stare de plutire necondiţionată.
            Vechi campanii descriptive se neagă în etate – nici ea descoperită cu adevărat. Visul, în nuvelă, se trezeşte la perplexitatea gratuită, foarte epică totuşi. Ticurile cer gesturi necesare, cer viaţă, datorii, proverbe. Arta poetică se dezminte (mi-am amintit-o chiar în această ocazie. Sentimentele acelea contradictorii, prohibitive în chiar existenţa lor tandră, întâmplările investite odată cu noile încercări de a ţine pasul cu banii – şi voi înşira din gând, ştirbindu-l, mai multe poveşti, da – poveştile provocate după caracterul şi dispoziţia celui întâlnit (mi-am adus-o aminte pe d-na B., cu comanda ei de recenzie la carte – nu i-o fi convenit şi, totuşi, mai degrabă, asemeni celorlalte publicaţii ... vreo listă neagră?), dezamăgirile neconsumate până la capăt din cauza apariţiei altora, cu amuzament.
            Se cheamă că o duc de azi pe mâine? Că îmbătrânesc şi nu m-am dus iar la Târgu-Jiu? Că nu m-am mai gândit la mama şi-l voi jecmăni iar pe tata, neavând încotro, o ştie? Că, din fertilitate, suferind şi altele, apropiate, mă depărtez ca de tămâie, neîmpărtăşindu-le nici groaza că i-o fi nenorocit încercând să-i oprească să vină la viaţă (am auzit, da, m-am şi uitat – nu era Satana, însă, o femeie doar, povestind cum i-a apărut tot într-o noapte, tot acolo). Că nopţile nu se schimbă între ele?
            Obositoare ar fi raţiunea turnată în vreo formă caracterologică, sau poveste. Nici bătrânii nu-mi mai sunt, în logica nebună, ţintele inimii. Au trezit, cred, şi ură, uneori, amorţeala umanităţii. Poate că, totuşi, psihologia vechilor reverii – până la urmă – însoţite  de suferinţe ca şi închipuite, apoi tristeţile adevărate şi depăşite cu dezinvoltura trecerii timpului, pierderea maeştrilor şi prietenilor, deznădejdile creşterii celor din jur mereu mai spre tine şi mai deasupra. Încheierea spre dumnezeu, atât de nestingherită, altădată, s-ar vrea deandoaselea, liber coborâtă, nici absurd, nici apofatic, viu şi fără conştiinţă: am simţit plantele ca plante (ca pe ele). S-a topit nerăbdarea de a mărturisi un potop ce seca până la sfârşitul mărturisirii – dar tot mă îmbogăţisem cu amintirea iluziei de a fi fost.
            Ce să-mi doresc în drum – doar drumul şi de drum mă tem, nu mi-e dor, cine mi l-ar dori spre bine, prin paradox să i-l doresc la rându-mi – atunci cât e de nebunesc să vrei şi să nu vrei ce vrei – iar voinţa să fie fără obiect şi obiectul, de-ar fi, să excludă voinţa.
            M-am interesat, luni de zile, vara asta, de om. Pădurile de altădată erau altfel.Sunt anihilat de subiectul uman şi mă mir de o împăcare cu abstracţia în jurul violenţelor. Nu mă mir, că n-am de ce. Mă pomenesc cu omul şi el e altfel ca la primele influenţe (ale mele) – mă tulbură forţele înconjurătoare, întipărite în răspunsul meu la haosul lor salvator.
            Totuşi, ca fiu, parcă după moartea mamei mi-am piedut, cu dragostea, simţul responsabilităţii faţă de mine însumi. Egoismul, aspiraţiile, efortul sunt ale unui supus fără anecdotă măcar.
            Dorinţa înnăscută de reconstituire nu mi-o voi mai putea împlini decât demonstrativ – ce trist, ba de ce. Se vor fi interpus pentru totdeauna pădurile, una prăvălită peste rădăcinile alteia – îmi stă, pentru prima oară, gândul la armonia unui amestec, latină parcă, antică oricum. Angajarea în subiect mi-ar cere totuşi prezenţa în timp, a mea, nu deschiderea mea să mă umple timpul, chit că eu m-aş opri. Regăsesc, cel puţin, leacul acid al învârtejirilor norocoase, în versuri de atâta vreme în urmă. De, mi-am scăpat o dată, de două ori, voi mai vedea ce e şi cu viaţa mea, de moarte nu mă îndoiesc, mai puţin încă de eşec.
            O nostalgie pentru visul vechi de originalitate abia dacă mă pune la cale să neg orice aud şi văd şi se spune că aşa este, desigur, mai ales că este imposibil să spui că nu este aşa, dar ce dacă, şi dacă la ce ne-am toropi în – încep să-mi amintesc de povestea asta, până la urmă premeditată, totuşi, s-o las să nu fie vers, să meargă, un prim gând, nici imagini, să rupă de ici de colo, nu adevăr adevărat ci altfel, mai aproape, mai de nedespărţit, până la o regăsire, ca într-o podidită versuire, fără oprire de participare obedientă, de apă şi de mâl – rău îmi pare de orice subterfugiu, de nimic nu-mi pare rău.

14 septembrie '76
            Îţi spun un secret: e târziu. Nana: îţi spun un secret – nu e târziu.

24 septembrie '76
            În atelierul pictorului, spre seară. Acelaşi fir de dimineaţă. Conul adumbritor din încăpere obscurizează picturile ude de culori închise. Tablourile cu portrete, nevotive, uitate în tocul uşii dintre cele două încăperi denivelate. Pare că se poate trece, în sus, pe o scară, din spaţiu în spaţiu şi peisajele sau naturile moarte împrăştie mister de călătorie.
            Pictorul îşi conduce ultimii musafiri cu aceeaşi prospeţime, ca şi cum nu se desparte de nimeni şi, în orice caz, îi recheamă, căci tot una, tot singur... S-a întors, ori apare acum, bărbatul calm care intră şi nu caută dacă e sau nu cineva acolo, răstoarnă şevaletele şi pânzele neprinse în rame, tablourile de pe pereţi. Le va distruge, pentru că sunt artă.

27 septembrie '76
            N-ai sistem. N-am sau am ? N-am, fiindcă ar fi o perversiune să-mi permit. Prietenii mei nu se adaptează, şi eu le dau dreptate, iar ei îmi găsesc mie justificări, ca unul ce m-aş fi adaptat, ce nu mai par, ca altădată, neliniştit etc. Toate neliniştile, însă, ţin de funcţionalitate – numai a lor? Gândul refuză să frământe blocul, dar nu înseamnă că, dinăuntrul lui, n-aş fi fost măcar o dată capabil de gândire, şi încă organizată. Mai ales că nu i-am uitat niciodată pe “ai mei” - dintre care, pe mulţi nu-i cunosc.

30 noiembrie, 76
            Puţin, s-ar spune, înainte de plecarea în India. Am încetat să mai compun, în fugă, ori să mai ţin jurnal, ca- păduri, când toate-mi păreau în deşert. Ştiu că euforiile şi tensiunile, însă, se vor spulbera şi eu le voi îndrăgi din nefiinţă. Obsedat de eticheta savantă – cumva lingvistică -, de “surse”, vag de culori şi nuanţe, luându-mi avar seama la degetele îmbătrânite şi faţa bolborosită de băutură unsuroasă, printre cărţi, fişe, pliante, în funcţionărimea zilnică, fără roman (personajul mare, cu gândire sistemică, ar fi “pozitiv”, măcar “maestru”, deci aş rata, pe mai departe, obiectul birocratic), abia dacă aseară mi-am adus aminte de Don Quijote. Să fi ajuns atât de bătrân?
            (t.) A este propus să meargă în I. Se insistă mult. (Răspunsul). Da, înseamnă că are şanse. Dar D. e pe listă? Da. Să ştiţi că se face mare gălăgie în lumea internaţională pentru oamenii noştri. Mulţumesc, să trăiţi. (Mie:) Să nu vorbeşti cu nimeni, dacă poţi, nici cu dumneata. Uită, două săptămâni, de I. Ai părinţi? Da. Ştiu? Da. Şi ştiu colegii, oamenii muncii care m-au discutat, eu, în tramvai şi pot auzi, şi din autobuz, strigându-mi-se dacă nu mai plec (?) Nu ştii nimic, uite – aşa spui, faci aşa, să vedem. Ai nevastă? Da. Ştie? Ea e discretă, nu ca mine, dar s-a cerut aviz şi de la ea de la serviciu. Asta e, toţi pe care îi ştiu eu, de-asta au ratat, nu pentru altceva.
            M-a invitat să revin la eldupă ce se aprobă. Ne-am despărţit bine. Aflând că aş avea viză de ieşire, m-am bucurat. Am conspectat articole.
            Ursuleţul merge în genunchi, se aşază cu mâna pe basculantă, apoi îl mânuie pe Martinel, ca o păpuşă, şi amândoi se uită la mine. Şi ea pleacă în patru labe când m-aude şi aduce şi ursuleţul mai mic. Caută-n jur, se duce în albie (udă) şi ia şi mielul nespălat şi-l aşază lângă ceilalţi.Spune de iepure. Dezbrăcat. Mai scrie că a luat un căţel. Mâţa se duce la culcare. Da, se duce. Nu toarce. Ba da, fiindcă m-a auzit. Se trezeşte şi, în patru labe, o aduce şi pe Papugeoaica roşie şi pe Popiticu'. Mai trebuie cineva aici. Puteai s-o asculţi pe mâţă, că mâţa e mai mică. Tu scriai acolo că mâţa a căzut şi iar s-a dus la culcare. Vedeai că mâţa miorlăie şi vrea să se joace. Îi ziceai lu' mâţa, ce vrei mâţo, din ladă? Vreau o jucărie. Tu ziceai, ce jucărie, păi tu te uitai la mâţă, să vezi ce jucărie. O carte. Spune-i lu' ăsta să stea (căţelul), spune-i lu' ăsta – ursuleţul cel mic. Eu l'aşez p-ăsta mare şi tu p-ăla mic. Şi mâţa lua un urs şi se culca cu el şi tu scriai că ea s-a dus la culcare cu un biet urs. (Şi râde. Toarce). Tu ziceai că toarce mâţa. Ziceai că s-a sculat, că a vrut să se dea şi ce a vrut mâţa. Şi tu ziceai că a băgat capul aici (şi-a pus coada peste cap). Zi, ce mâţă miorlăie aici? Ziceai, ia uite ce mâţă miorlăie aici. Şi mâţa zicea să-i dai şi ei să scrie. Ziceai că mâţa iar s-a dus sub albie şi se culcă în albie, iar vine mâţa-n albie şi se culcă. A scăpat mâţa, a prins-o baia. A prins-o în cioc, în pisică. Mama: cine-o fi, mă, ţestoasa aia cu carapacea în spinare? Eram cu un urs. Tu-i dădeai lui Mâţu să se joace şi Mâţu se uita pe o carte în englezeşte cu “the sun” (the sun is soarele). Tu-i dădeai lu' Mâţu să se joace cu o păpuşă mare. Zi că mâţa miorlăie după iepure (i-l dă mama cu şutul). Fata ia şi şoricelul. Mâţa miorlăie după urşi. Hai, zi, mai scrie. Tu ziceai că mâţa miorlăie după caietul ăla alb şi după ăla care stă cu capu-n jos. Scrie acolo că mâţa miorlăia după ăla care stă cu curu-n sus. Tu ziceai lui Mâţu să nu-l strice (pe moş). Şi eu eram tot pisicul. Amândoi suntem pisici. Unul în cadă şi unul pe jos. Pisici sau pitici? Pitici care miorlăie. Da' nu beau lapte?
            Hai acasă, că n-am cu cine sta de vorbă. Îţi chem eu un om de pe stradă să stai de vorbă. Cât ai fost tu la Cluj, tata mi-a adus banane. Bă, dacă te duci acolo pe stradă să plăteşti amenda, te-ai nenorocit, te dezbracă-n pielea goală şi te calcă cu maşina. Te ia cu salvarea.
            Pentru învăţământ ideologic. Mâine se va vorbi despre progres şi eu, de azi, aş compune un poem al lui Baudelaire, apoi al lui Eminescu, apoi al (meu) lui Arperil (Arghezi, Peguy, Rilke), mai sunt suprarealist în silabele lor dintâi, dar numele lor (este un progres) numai întreg.
            Afirmare: 1 a unor stări spirituale adânci, însă communicate aproape într-o doară 2 a unor reflecţii imediate asupra subiectelor eterne, în cheia auditoriului 3 a unor valori şi forme (limba).
            Ieri dodia / mâine ales / în India / bătutul vers.
            Cum te cheamă? Nana. Câţi ani ai? Patru. Adică trei şi jumătate, patru neîmpliniţi. Tu uiţi când îţi spune cineva să aduci o poezie cu plângăreaţa acasă? Dar cum ai uitat atunci, erai mai mică? Nu, credeam că eşti mama de tot şi eu visam că eşti camera mea. Şi stăteai în mine? Nu, mama stătea în gaură. (Posibilă interpretare a expresiei noastre că eu eram şi mamă, eram şi tată, a glumei vechi de a se aşeza în cercul închis sau nu al picioarelor noastre, pe covor: cetate etc.)
            În tăcere nimenea / să asculte inima / pământului pururea / în dodie India / în India dodia.

1 decembrie '76
            Soţul meu se vaită. E sănătos? Nu. Câţi ani are? Trei şi jumătate. E de-o seamă cu tine. Da. E la grădiniţă? Nu, e la şcoală. De unde l-ai găsit? Pe stradă, l-a călcat maşina. Stai puţin, să mă duc până la colţ să aştept pe soţul meu. Mai e un pic şi vine soţul meu de la spital cu maşina.
            Ghici, ce era cu soţul meu. Care soţul tău? Nu ştiu. Cum îl cheamă? Nana, tot ca pe mine. Şi zice, Nana, hai încoa'. Îl ştii pe căţelul meu? Ai mers azi la căţelul meu, mai ştii minte? 



George Anca

PROBABILITĂŢI SUPRAPUSE ÎN INVIZIBIL

 mai 1989
            Vestală albă în umbra Chindiei. Scenarii dedublate, autoupanişade. Reabilitarea lui Platon, kaironomie, Gelderode (nu se ştie rolul principal). Se dactilografiază versuri. Mihăilescu-Courriol îl confirmă pe nea Sandu Cerna-Rădulescu a propos de Yourcenar. De ce n-ai spera, cu puterea golului absolut, orice?
            Biodiversity,  adaptational biology,  the Human Genome,  coevolution, dynamiscs of extinction, biology of knowledge. 1989 as Year of the Young Reader.
            Mizanscena mizantropului, după tornadă. Parchetul putrezit. Să prind trenul, mărfar, pierderea lui schimbă rolurile, v-aş face rău cu, îmi faceţi rău fără, hăţuri scăpate (mă încolţiţi).
            A sunat de două ori Didona. Gitagovinda – alta în călduri pe malul Yamunei cu apele lent curgătoare / cu mînă forte îl dezveşmântă de mantă-ntre trestii /.../ brăţările la glezne ding-ding clinchetau când el mă pătrundea-despătrundea / se zdruncină, strigă de dragoste, vaieră, tremură, gâfâie / chibzuie zvârle închide ochii, cade se sfârşeşte.
            Ochelari căzuţi-necălcaţi, de neînchipuit cu atâtea tălpi nevrozate. Las’ că vă-nvăţ eu rezistenţă. Lucrare de control la fiecare capitol. L-am prins şi pe Aramă predând aceeaşi prostie. După 30 de ani, unul nu mai era în poliţie, toţi erau în proiectare.
            Poemin de Vinod. Eşti al şaptelea pe listă, şapte zile cu Freud (Elisabeth Promenade). Filosofia trebuie făcută într-o limbă moartă, ca sensul să nu se schimbe. Idem teologia.

iunie 1989
E ciobanul violent? Mai violentă e mioriţa, că-l bate la cap, să ia şi câine. În zorii morţii raze şi păsări. Unii cu Nostradamus, unii cu Eminescu. Blestemele cresc. Tema agoniei perpetue şi a căderii spre centru. De-aş găsi, pentru astă-seară, vreo intrare în Nirvana. Aglaia voia s-ajungă-ntâi la cimitir, o interesa coroana academiei, nu găsise România literară.
Din Theragatha & Suttanipata.
Patibhana/improvizaţie de Va(n)gisa în lauda lui Sariputta, discipol al lui Buddha:

Adânc înţelept al Căii şi al relei căi
Sariputta înalt cugetător împărtăşeşte schimnicilor învăţătura;
El se rosteşte concis, mai şi amănunţeşte
îşi  împărtăşeşte patibhana  precum cântecul păsării
Prin vocea lui frumoasă, blândă şi aţâţătoare,
gândurile nevoitorilor le înalţă în mângâioasă auscultaţie

În lauda lui Buddha însuşi:

Mia de schimnici ascultă la Bine-venitul
grăindu-le clar doctrina, Nirvana, fără de vreo teamă.
Sunt numai auz la bogata învăţătură
spusă de cel deplin iluminat;
Câtă glorie-i Buddha în faţa adunării de schimnici!
O, Stăpâne, numele tău este naga (dragon), cel mai bun înţelept,
cum, precum norul, ploaie reverşi peste învăţăcei.

Lăsând odihna după-amiezii din dorul de-a-şi vedea învăţătorul,
erou magnific, discipolul tău ţi se pleacă la picioare

Contemporan cu Vagisa:
Precum cel căzut în râu –
val pieziş învârtejindu-l
şi născându-se în curgere –
nu poate ajuta pe alţii să treacă,

la fel cel ce învăţătura adevărată n-o auzi,
n-a ascultat vorba învăţatului,
însuşi neştiutor, netrecut de-ndoială –
cum ar putea el face pe alţii să vadă?

Iar cel ce are o luntre zdravănă,
echipat cu lopeţi şi parâme,
va trece pe mulţi pe celălalt mal –
înţelept, bine descurcându-se oricând.

La fel cel ce are cunoaştere şi şi-o creşte,
învăţat, avântat,
el, ştiind, va face pe alţii să vadă
pe când transmigrează pe cine ascultă.

Terre-a-terre, Theragatha. Apucata, apokatha. Probabilităţi suprapuse în invizibil. Oedip, Kalidasa, Dochia. De ce vrei să vorbeşti în faţa altora? Spui mereu aceleaşi lucruri. Proiectează adevăr deschis. Studiu-scenariu pentru regizori. Ai pus doi lei, în loc de unul, la Piaţa Unirii, te atacai până în Piaţa Sudului, unde te-a asurzit zgomotul tigvei de ciment. Mi-a căzut şi mie ţigara abia aprinsă. Era fumător cel ce se stinsese în aburul amurgului. Alt cuplu, şampania, canasta, cartea reanimării mamei. De-a soldaţii şi China. Acum ai telefonat muntelui numelui.

Iulie 1989
            Condor, Baia spre Găina, Thomas & Cythera, microroman, rarefiată patimă, operă de fum, oglindiri tremurate, comentarii la rece, contradictorii, a câta oară, păreri pe minotaur, s-ar apropia de leu în drum spre catolicism – şi-a scos certificat de botez, după 49 de ani, dând din cap că pleacă (în Grecia? altă încuviinţare), tot o plecare din ortodoxie (exemple, ceartă, simplificare, altă ceartă şi-n absenţă, respectul părerii altuia, gen moderaţie): ca opera asta mai rar, nici il satan conduit le bal, şi-ăştia cu zilele lor.
Mă uit la paginile goale, nu-s de roman, are alt început, vă voi lua roza, case de culori, scrise, nescrise. Pasticcio Haendel – Martinetti.

aseară toto pentru pars
Zarand cu virşle şi vin ars
cârnaţi pe româneşte ţuică
azi cal pe sărutată muică
de guguştiuc ascult pân’ mierla
opreşte prima oară gherla

Snagov, Bela, Cart, Dorina. Acum un an l-au avut şi pe Răstimp. Cel mai bătrân cal are 43 de ani şi şase luni. Iobagii lui Horia dădeau o oaie din zece, acum una din patru.
Altădată căutam oralităţi legendare. Cum, Hemingway nu-l ştia pe Iancu, pe Horia, ciuberele? tu le-ai şti, află că el prindea umanitatea, ai admirat-o şi tu pe Alina călare, plus jocurile de piatră, ouăle, dorul lui Cezar Baltag la radio, lipitura destinului, când n-ai mai iubi, unde cazi, tulnicărese din Avram Iancu, Găina cântată văi de văi, cu fantezia unei femei plină de moaţe, se zice, în căutare, te-nsori, nu acolo se mărită fetele, păi nu între ele. Nuntă în Bratca, Mihalţ, Lupşa.
            O laşcă pe Găina. Ba carnavalul copiilor din Niculiţel. Pentru ţară şi popor ne bătem în dormitor, ne bătem cu ghetele să nu doarmă fetele ... cu castraveţii... nici băieţii... cu furculiţa.... doctoriţa... cu basculanta... comandanta... cu scobitoarea... directoarea... cu cuierul... şoferul, ne bătem şi cu borcanul să nu doarmă-americanul (americanul eram eu).
Consumasem episodul degetului în babă, public (ţi se oferă falusul-Toader de a-l vârî în babă?). 12 divizii. Zilele sunt ale cailor, călăriţi de cei din corturi., veniţi de seara (nu le-ar fi hrănitoare barba caprei). Cucurbăta se înnourase pe la prânz şi mirosea a ploaie. Doniţi şi ciubere peregrine, nimbul glorificator al vieţii moţilor.
Violenţe iubitoare de creştere şi amintire. Numai când bea e creativ. Poartă o mare tăcere. Muntelui Găina nemaipoet, însingurare de sinele vechi (împreună cu altcineva), vâltoare nevăzută peste cupluri târguindu-şi eternitatea maritală. Eşti acceptat fără teorii postmoderne, ţi se oferă toaderul de-l vâri în babă, apoi cazi-vin-ars în Bulzeşti river. Sub sânul fără sutien al Bulzului. Scena yoga, tibo-tib, niciun vot pentru sărutarea profei.
La centenarul lui Iancu, în 1972, se zidise obeliscul acesta. Sălcii tăiate de tril, de-a valma vorbe în dodii şi copii între obelisc şi catedrala pustie. Nu mai sună ora. Mela udă asparagusul în veranda înflorită. Iertare înnăscută pe nespovedite. Am căzut în Criş. Plecarăţi pe cai, pacofleţilor. Hai pe la Emi – no, du-te tu. Lupu îl scrofăle pe doctor din gunoi că nu i-a castrat scroafa. Ce ţi-ai cumpărat, Aluna, de la Găina? – Un cocoş. Vocile răstite sunt de femei. Trage, boule, joacă-te, copile, fumează hârtie. “Vorbim şi noi ce ne trece prin minte”. Dihănii şi băhănii. Mergi în bobote, degeaba vii, degeaba te duci. Goliciunea întristătoare a Ciricului. Acolo a compus doina. Om şi el cu un singur rând de haine.
Ecouri între tulnic şi balenă. Camionul zguduie casa-obeliscul-catedrala. Creangă subconsciu, râs yogic. Peste prima şi ultima suflare, între mănoasele păpuşi. Nu mai vorbim aşa frumos. Oglinzi ruginite. Pocnetele sunt ale petalelor bătute scuturându-se. Doruri sălbăticite sub călcâi.
Pân’ a venit o femeie pentru care uşa nu există, m-am strecurat, ea s-a aşezat în a doua bancă-n faţă, eu în ultima din fund. Ianoş evanghelistul, Ieşuş Criştuş, replici de la credincioşi nevăzuţi , dispuşi în altar, femeia din faţă s-a ridica, m-am ridicat şi eu, a mai intrat una, s-a dus tot în faţă, pe dreapta, padre a băut dintr-o cupă, un anteriu negru a ieşit din absidă, am deschis să ies, n-am închis, că mai intra o născută catolică. Două poezii scurte de Joseph Attila, bătute la maşină, le adusese pe soare în academie, am citit literele, versurile, în timp ce închinarea îi venea de jos în sus, lipită, pe o ascultare ce nu-mi spunea, îi spunea, canapeaua de piele se vaporizase, pătura din păr de capră îi rodea şalele, şi-a pornit şi ea părul spre spulberarea literelor-sunetelor, obosisem de confuzie şi patetism religios cumva, de-a nu te opri, ca din soartă, mai târziu asta i-a fost amintirea, cât că-şi dorea noaptea, o apăsau zilele, vezi, se întărise odată pe întuneric, femeile-ţi cer până la urmă o noapte, rugăciunile pe zi prelungindu-se aşa probabil, cum e aşezarea asta, cântă cocoşii, liturghia abia începea, ungureşte, rozele-şi mai desfăceau din bătrâneţe o petală, dans încet, ai cunoscut încăpătoare scene cu gesturi până la isterie ce nu s-ar admite în felul cuminţit-cuminţitor din partea asta, cine ştie, un şofer accidentase mortal o fată, era-n cercetări, ieri s-a spânzurat pe malul Crişului.
Fută-l Dumnezeu să-l omor pentru un lemn (faţa-i fusese zgâriată, vasul cu lapte între genunchi, capacul nemişcat, plasa cu morcovi – avea nepotul diaree ca şi la trei luni, când, intrând în spital ginerele s-a-ncurcat cu o curvetă de doctoriţă în mână), cumnaţii (moldoveni) dispăruseră. Pe când azi n-am decât a bănui tatăl nostru şi jertfiri ale Domnului în ungureşte, pentru primele vorbe ascultate cu un fel de dragoste prescrisă din religie în religie, peste cadavre tinere sau de 59 de ani, cum inventariasem (în limba înţeleasă) – verbalizarea Babilonului – să fi amuţit. M-am gândit iar la zarul rotund. Ca astrele sorţii, nejactabile în joc. Azi e nor deocamdată, încă trei zile şi veţi rămâne voi în împărăţie, veţi mai telefona după fiu, prin examene şi meciuri, ales de tăcere, cu moştenire încă neînflorită.
Toată viaţa am ocolit orice subiect (anume), le-am lăsat să se excludă între ele şi să pot trece neoprit spre clipa următoare – îmi pare că fericirile în copilărie şi în lume – a la Creangă (nu s-o fi plictisit nicicând, a avut ceva oricând de făcut, de glumit, de suferit) – sunt ameninţate de aventura inaccesibilă, pe alte intervale, a cuiva din nevăzut, îngeraşul visat atunci, sexualizat, sexualizat mai apoi, cu harnaşamente de stea veştedă într-un târziu. Şi nu reveria (cu ce s-a spânzurat? niciun răspuns; antropologia vinarsului; hainele lui Iancu din basorelief; reia colajul)

de la această  biserică mi s-au dat la această biserică le dau
la întâlnirea viticolă toţi oratorii băteau apa-n piuă
chiar ca pungaşul cela din Paris
eu ştiu un lucru şi anume că n-ar fi rău să fie bine
cum n-a dat primarul autorizaţie să umble păpuşele
se ucisese Cusminschi prietenul favorit al lui Eminescu
glumeţ peste fire gura lui clopot ochii săgeată
sparg ferestrele pe drum şi capetele oamenilor
pedagogia nu-i pentru toţi ticăloşii şi răii ci pentru firele blânde
o poveste o poveste

Creangă intră în conversaţie şi discurs, crengizarea are aer de redescoperire, se aminteşte copil, cu actualizare brâncuşiană, aducător de mit propriu. Unul din sceptrele sculptate în lemn de Aurel Petrişor din Ocişor – Dumnezeu-Zeus-Decebal-Ştefan-etc. – îl are în vârf pe “Maestru Ion Creangă”, ofertă către profesorul de română Liviu Lucaciu. În descindere, prima bolgie: Moş Ciorpec Ciubotarul, Dascălul Iordache, Părintele Humulescu; a doua bolgie: Mătuşa Mărioara, Vărul Ionel, Copilul Ion Creangă (cu clop); următoarea, o cădere din rai (cireşul înalt cât arborele cerului, Mărioara o nesfârşită Kali, copilul un Adam): La cireşe. A patra bolgie, două trupuri spate-n spate, o dată îmbrăcat, o dată nud: Pupăza din Tei / La scăldat.
            Ferirea erosului, pe româneşte, şi invenţia de amintiri tabu (până la prilejul ex/in-contextual) ni se întâmplă şi cu femeia oprindu-se la banca noastră (spre deosebire de preotul catolic şi automobilişti), cum a venit de dimineaţă să-mi ceară o vişinată, nu mai am decât un pahar, ajunge atât, doamnă, şi după masă se spânzură, tu nu te spânzuri? Bătrânul a-njurat-o s-o bată, că are ortac, se tachinau de copii, când el, şi arăta arătătorul, îi vârâse, nu se auzea, plus dialectalismul feroce al limbajului sexual. Nu răspunde, e la Tu-tu – Fututu (de nevastă-mea). Hulubăie-l, era să-ţi dărâme cazanul cu salamul lui hahamul.
            Baia de Criş – Râbiţa (fostă Crişan, fostă Vaca) – Brad, prin mai toate aurăriile, platină de Australia, diamant sud-african, , cuarţuri, întorcându-ne pe jos pe şosea, via mormântul lui Iancu – gorunul lui Horia, un izvor, cimitirul ortodox cu un singur mormânt înalt auriu la floare, restul paragină, peste drum cel catolic, unguresc, dar şi cu stela de 16.000 a lui Gh. Grivei – zece ani în plus la data naşterii, 1884 (s-a vorbit cu Iustina, care moare primul îl îngroapă pe celălalt unde vrea, a murit el şi ea a hotărât unde vor fi împreună, dacă trăia el o îngropa la ortodocşii lui, de le făcuse şi gard).

tălpărăliile de la Humuleşti precupiile braşoveniile căldărăriile ciubotăriile
Iţic jidov coace pâine moldovenească
văzduhul curat clima rece nesupusă lipicioaselor boale
catihetul este îndatorit a paradosi catihisul
neguţitor fiind de cea a treia stare
a se însoţi prin legiuită cununie cu Iliana, fată mare, în vârstă de 15 ani
m-am văzut arestat ca cel mai mare criminalist
nu recunoaşte autoritatea protoieriei în această afacere
un mormânt clasa I pentru a se înmormânta pe defunctul Creangă

            Plouă de-aseară. Pe zi, pe drum, numai Iancu, în casă, numai Creangă. De la un mormânt la altul. Cum mai doinea şi Iancu nebun până râsetelor lui Creangă li se înnădeau, ca de pupăză, strigăte epsilon-epsilon-pedepsie. Cum e de mută drama pe din trei, Creangă, Eminescu, Iancu, lipsindu-şi-prisosindu-şi fiecare, exprimându-le ori lăsând speranţele tuturor să urle întru câte unul din ei ori în toţi. Fata hâdă, betocă, de se năpustise-n pat la nonagenara naşă, fugise de lângă maică-sa paralizată-n spital. Se-mbătase la crâşmă şi se credea înapoi unde nimerise, vârându-se în culcuş, iar scoasă-n ploaie, lângă obelisc, urlase mai jalnică decât o lupoaică rănită şi cu puii împuşcaţi, măcar spre Căraci, fata cu nişte copii, răpită, ea găsită, ei nu, violată, nu, or convins-o cu vorbele păpuşarilor. Florile şi spiritele inocente n-au pudoare. Se puse în căutarea proştilor şi a nevinovaţilor. Iar eu, culcat pe cuptor, nu puteam să adorm ceasuri întregi.
Un glas îi striga vorbele şi el le scria, ştergea şi recompunea frazele ca un Flaubert al Humuleştilor. Făcea parte mai întotdeauna din opoziţie. Peste zi, o veselie nemaipomenită, boala mai totdeauna noaptea-l apuca. Tare mi-i deşanţ. Strâmbii mănâncă ţara şi drepţii n-o lasă..
Şed voinici îngânduraţi / gândurile mi-i fac fraţi. Stă să mi se desfâşie inima. Nu este râu mai limpede ca Arieşul, popor mai frumos şi mai bun ca moţul, , nu sunt femei mai frumoase ca buciumanele, soldaţi mai voinici ca vidrenii şi scărişorenii şi peşti ca păstrăvii (Iancu în “salon” la Axente Sever).
Ne-am pierdut mama. Trecusem prin Tălmaciu, de tălmăcisem şederea ei, trimisă de spital în ţesătorie. S-o fi refăcut vreodată complet? Cum, mă, că avea mintea mai clară ca a oricui, parcă eu fusesem bătută în cap. Dacă trăia ea, altfel mergeam acum. Cadavrul cu aură, mort viu. I-am dat de pomană pentru mama. Pâine puţină şi pentru morţii de cancer.
Şi totuşi vom merge la Blaşiu. Să mă desrobesc de ideile melancolice. Astăzi cu bucurie românilor cântaţi. Cu armele împreunate a vendeca teroarea cu teroare. Ochi recunoaştere. Sitar în zăpadă. Unde-neunde Sujata. Bicicleta m-ar duce şi pe mine peste Olt. Bântuie clorul. Cercei de sare. La ştrand, doar eu şi sarea. Coşul morii e larg, da’ pui în el cât ai. Pe drumul căruţelor, văd mama recruţilor. 

August 1989
Puşcărie, puşcărie, arderea-ai din temelie, să rămână numai parii să mă bat cu poliţarii. Modernizarea aduce prăpastie. Cad în coaliţie cu ăsta. Nu există frecvenţă mai populată ca radio şanţul. Mi se ridică sifonul politic. Ai dat în lecţia politicii inverse, te-ai îngrăşat. Isai-isai, bidineaua. Pe la noi pe la Vârtoape, fetele sunt curve toate, babele a treia parte, nevestele jumătate. Dă-mi benzină şi ulei şi te duc pe unde vrei. Nu mai bate doamne omu, că-l bate vinu şi somnu, vinu-l bate când e beat, somnu, când e-amorezat. Hai, mândruţo, tu pe luncă să culegem de-o urzică să dăm la puii de curcă. De la sticla de parfum, ajunsei să dorm pe drum. Helerim de puldarim, heliş beliş, cum venişi cum o belişi, că dacă nu veneai n-o beleai. Om aş fi de n-ar fi gura, mândrele şi băutura, băutura bat-o-amaru, mândrele şi cu paharu.
Ţară învinsă, picătură de ploaie în neant, insomnioasă foame, glezne umflate, lepturariu românesc în India, de departe valori universale, de aproape insatisafacţii fertile, cărţi nescrise, necitite şi totuşi interzise, subiectul în vreo parabolă lipsă.
Braşoveanca nu mă scotea din şaman. Oraşul mic, cum îţi închipui că nu te urmăreşte cineva? Sibianca va traduce probabil John Hopkins, la sugestia mea. Mă matrafoxasem, veţi face echitaţie. I-am aruncat un salut papagalului. Fata cu falca fracturată-n v la mare. Intrat de patru ori la medicină, îşi vânduse locul. Petria îmi adusese la plecare două jumătăţi de ţuică şi un litru de vin. Stabilizare – scleroză structurală.
            Ai-n-ai iubi (altă) femeie, bucurie atemporală, teremiantă. Are fata asta convulsii cum am eu. Stors furuncul (şi creieri, nimeni cu bani, că de-ar ieşi atâţia cât puroi). Iubirea ba la creaţie, ba la credinţă. Cine ce distruge mai greu decât ar construi. Când stai pe elefant gândind La înţelesurile Vedei, Visezi mereu ca tot iubind Să te întorci la gustul vedrei (Sergiu Purice). Iago e poet, nu Desdemona, nu Ofelia. La blanche Ophelia flotte comme un grand lys (Rimbaud). Mi-e dor de ficţiune, că nu-mi mai are loc în ficat. Turnul zguduie toată împrejurimea. Vin şamanii, vin brahmanii călărind pe cai de foc. Mai muşcă vreodată-un peşte În râul ce se cheamă Olt Şi dintr-o sesiune doar poveste Va trece toate gârlele înot.
Mi-am făcut ceai, gândeşte-te frumos la toate, cum se strecoară ele unele în altele să te consoleze, ţigări politice, autoizolări, somnolentul nostru câine. Îţi voi servi povestea publică a servirii banilor contra intimităţii recuperative, pe rupte, de nu ţi-a-nvăţat ştiinţa, puiala socială, cum în amor nu se bat boxerii între ei pe categorii cu mănuşa femeii ce-i dispută. Agresivitatea o comutasem lupului sosit din criminalitate, din poligon, ţintă (încă) nedoborâtă. Papagalul signalează. Fusese de poem. Lapsus. Să fii poet chiar când nu faci pe prostu’.
Niciun frate îndemnându-te, avanti, nu se mai gândi la tine poemul, explozii în turn de troscot, şi ce de pomi s-au pus în ţenterim, cine ştie cum am izbutit de m-am îngropat în ţărână, de Sfântul Foca la o clacă de dres drumul, care cărau cu tărăboanţele, care cu căruţele, care cu covăţile, ori mi-or da feciorii după moarte, ori ba, mai bine să-mi dau cu mâna mea.
În Teremia aş vrea să vorbesc şi de Eminescu şi de Creangă şi de India. Cum vorbeşti cum eşti. Splina malariei, infidelitatea ca metodă în iubire, triunghiuri imposibile. Ne-ai primit cu drag şi oboseală. Păcat că nu mai trăieşti. Dudul neînnegrit anul ăsta. Mai sunt soldaţi germani. Ei ucid pe cine n-au văzut niciodată - zice şi Budai-Deleanu, şi Beaumarchais. Cât poate strica o confidenţă şi cât salvează educaţia. Gaşca ta eram noi, câte-o idee, câte-o poveste, câte-o reacţie, câte-un rac fericit.
48% din familii au maşini de cusut, 6 % războaie. Consumatori, nu creatori de cultură. În creştere rata divorţialităţii dar şi a nupţialităţii. Surse de incoerenţă (eroare) a modelului teoretic. Definirea nivelului de profunzime a schimbării. Praguri de semnificaţie, populaţie de evenimente. Eludări etnice-spirituale (de nevoie): esenţa vieţii (şi în Teremia), orizonturile interioare ale subiecţilor. Cu Neacşu discutasem despre transferul de comportament, modelul ca obstacol, metoda biografică.
Privilegii ilirice. Caravlaşca, România Neagră. Cult (tabu), gust. Dodii-raţie. Câmpia Machiavelli. Exces de sincronie eterată. Care India (zahăr, arbori pentru orbi)? Condominas ar învăţa trei limbi într-un an. Semnale ale spiritului, bancuri etnice.La noi în grajd a fost o iapă Venus şi dintr-o neglijenţă a rămas gestantă. Premiu pentru cal începător. Căruţă normală cu un cal. Tere(za)m(ar)ia.
Voi sunteţi ca doi porumbei pe-o baligă. Roza şi Renate bombănind noaptea pe terasa lui Dinu. Marienfeld. Nr. de alcool. Până pârjolim iarba, preferi conurile de brad să le dai jos cu degetul mic. Străiarbă. Ochiul deschis în pântecul verbului. Înserarea. Nichita naş la Severin în noaptea morţii. Fiecare piatră rămâne grea cu muntele. Ne-am înmii Nichita. Şapte mii de oase saltă fioroase. Et ego in Teremia perennis. Ai ştiut muri. M-ai făcut să cred cuvântul.
Zâmbeşte măiastru picturii cu sfinţi bănăţeni şi nesfârşită pustă. Cu totul surprinzător. Cu admiraţie. Deşi frig, cele văzute ne-au încălzit mâinile. Aşa cum ştim, un tablou este o frumuseţe, concentrată şi totuşi liberă. Să pleci altul. Misionarism. Monument al gândirii logice. Willy Heinz. Culoare de doliu peste ochiul Nichita. V etom muzee, Alexander Sadoo, Literaturnaia gazeta, 4 avgusta 1989. Possessio Theremy.
Noi ne-am dat după fiecare, să trăim. N-am avut nimic şi ne-am descurcat din ce în ce mai bine. Pentru legumicultură trebuie timp liber mai mult. Ce-a pus el în grădină am pus şi eu. Alimentele mici egale cu cele mari. Să fie de la ţigan în sus, să fie om. Care trăiesc numai din salariu, ăia-s rataţi. O minoritate-n comună care nu poţi să te uiţi la ei. Inima Alinei pentru nenea Anca.
Seri pe graniţă, nopţi cu dumitriţe. Ieri 14, alaltăieri şapte (crima creşte peste milion).

clopotul din Teremia
nu te asurzească timpul
dimineaţa viaţa ci a
pe câmpie stat Olimpul
numai umbră şi o dreaptă
cruce astă primăvară
anii din poet aşteaptă
pomenindu-ne-n afară

Cetitorilor şi următorilor, salutare. Rugăm apoi pre următori a ne ierta greşelile şi presupunerile, şi cari în viitor să vor potea îndrepta şi întregi după adevărul istoric. Dugosello, Dugosilişte, Nerău, amintirea primă: 1582. Susceptat încă în 20 Iuliu 1701 în şematizmul diecezei romano-catolice de Cenad (actuală dieceză romano-catolică a Timişorii) deşi de fapt atunci era numai pustă şi odaie. La finea anului 1748 chinezul sârb din Timişoara Maleniţa Iosepoviciu face ofertă a o lua în arendă pe şase ani
Sigiliul vechi avea formă ovală. În partea de din jos era un patru unghi ciontut la colţurile de sus. În acest patru unghi se aflau literile mari latine “C” şi “D”. Privatim am aflat că există o chartă în carea e indicat drumul Furcilor spre cetatea Cenadului. Nerău...răi şi deci din pedeapsă... chiar numirea locului... că nu răutatea...colonizaţi în un loc mult mai fruptifer. De era la mijloc pedepsire, îi coloniza de sigur la un loc mai steril căci atunci erau de bună seamă şi pedepsiţi. Urmează deci că tradiţia cu reinţa coloniştilor din Nerău este de provenienţă dujmană şi în urmare neadevărată. Delăturând defăimarea răutăţii lor... alipirea mare a românului faţă de biserică... parohia matră a Nerăului... rubrica “milostenie de bună voie”... măestrul aurar şi pictor Boereanu... prin rezoluţiunea prea înaltă din 29 Noiembrie 1774 se aprobă planul şcoalelor rurale din Banat. Nerăul avea magister, deci şi şcoală.
            Şicanarea confesiunei... susţinea că băncile sunt slabe, lumina nu intră corespunzător  în sala de învăţământ şi – minunea minunilor – că intrarea în sală se face prin aer din ambit...plata în bani gata şi în naturalii (grâu, pământ, încălzământ, cvartir)... prin anul 1880 s-a introdus, pentru economizare, încălzământul cu cărbuni... prin 1900 s-au introdus încălzământul cu lemne... a avea la inimă întotdeauna binele, atât cel vremelnic cât şi cel vecinic al parohienilor... străinul oligarh... morbos şi suferind... cel ce mâhneşte şi înveseleşte... Astra extinsă pe aceste plaiuri din marginea românismului... arhimişelul Basta... marea din tren ne apare ca a doua pădure de stejar şi de o coloare verde întunecoasă e marea neagră... pre vapor, în mijlocul mării, pre timp de furtună cunoaşte omul micimea sa... puncte negre sau momente întristătoare... pe unde a curs apa, va mai curge... e crud războiul, dar mai crudă revoluţiunea... sub ierarhia străină şi maşteră... revoluţia din Nerău.
Manuscrisul lui Siviu Bichicean (până-n 1935, continuat până-n 1965 de urmaşi), preotul din Nerău, fost senator, aduce în lumea lui Eco, le-am spus-o piteştenilor, localnicilor şi echipei. Istoria contrasă pe terenul Nerăului, scenă de teatrum mundi, sinceritatea gândirii dihotomice a martorului mitic dintre însemnări calamitare pe cărţi şi judecăţi încrustate în sensurile mari ale existenţei.
Adam Muller Guttenbrunn, “Schilflieder”/ Cântecele trestiei. Und in Winde bebt das Rohr. Lucian Blaga: Şvabii au dat literaturii române doi mari scriitori, care au deosebită importanţă şi pentru noi românii. Întâiul a fost Lenau, poetul melancoliilor şi al duioşiilor cu glas de trestii, cu al cărui suflet se simţea aşa de înrudit Eminescu în cântarea iubirii, a naturii şi a amintirilor cu patimă elegiacă. Prin Eminescu s-a răsfrânt iubirea noastră asupra lui Lenau mai mult poate decât asupra oricărui alt liric german. Al doilea scriitor şvab de însemnătate pentru noi a fost Adam Muller-Guttenbrunn, care în Banat ne-a cunoscut de aproape rosturile şi ne-a înfăţişat în scrierile sale totdeauna într-o lumină simpatică, arătând iubirea noastră de pământ şi de cer, stăruinţa noastră întru obiceiurile vechi, însuşirile dârze ale sufletului nostru care nu rareori s-au descărcat în luptele politice ale bănăţeanului.
Gerta Muller (2009, Nobel):
M-am gîndit la roza robustă din inimă
la sufletul nefolositor ca o sită
dar proprietarul m-a-ntrebat:
cine cîştigă-n povestea asta
am spus: scapă pielea întreagă
el a ţipat: pielea nu-i
decît un fleac de batist ofensat
cu mintea haihui
            În zadar căutasem foaia veştedă în original, fata învăţase Schilflieder la şcoală, fata învăţase Dorinţa la şcoală, transcriu traducerea trestiei (Erwin Lesse şi Valentina Dima):
Dincolo apune soarele
Şi ziua obosită a adormit
Aici sălciile s-au aplecat în locul
Atât de adânc şi atât de liniştit

Şi eu trebuie să renunţ la ce mi-e drag
Curgi lacrimă curgi
Trist murmură şoptesc sălciile
Şi în vânt tremură trestia

În suferinţa mea adâncă liniştită
Luminezi tu în depărtare
Cum luceşte luceafărul de ziuă (Abendsternes)
Acum prin trestii
            De sete scapi cu vin şi cu struguri. Setea de noapte, o piesă de teatru. Strugurii şi moldovenii, cinci copii. Mai bine transcrie trestia Lenau, mai trist decât Pascal, ori cine ştie.
Drueben geht die Sonne scheiden,
Und der muede Tag entschlief.
Niederhangen hier die Weiden
In den Teich, so still, so tief.

Und ich muss mein Liebstes meiden:
Quill, o taeno, quill hervor!
Traurig saeulseln hier die Weiden
Und in Winde bebt das Rohr.

In mein stilles, tiefes Leiden
Strahlst du Fernes hell und mild,
wie durch Binsen hier und Weiden
Strahlt des Abendsternes Bild
            În India, cu Vinod, Tereza pentru yoga, am dat cu fruntea plânsă de pereţi în amintirea mamei, Eminescu-Lenau. Iubeam şvabii. Hans Gebel îi cunoscuse pe Herta Muller şi soţul ei Wagner. Mi-a povestit reacţia familiei la poemul „Baia şvăbească“. Recitase „Der orfane Schaunk“. Am plecat spre datornica Dorina, oprise o maşină neagră, ca-n Punjab, la nuntă, şi m-a dus cei o sută de metri. Trei generaţii beau bere şi cafea sub umbrarul de vie. Într-un timp, am rămas cu paznicul Jurcă, fiică-sa proaspăt măritată cu un student. În Banat, la nuntă, plata e de 800-1000 de pereche. El nu se făcuse nuntă – Siberia, Tatra.
Când vine primăvara am uitat Siberia până toamna până toamna
Laud şvabii în sunetul Glocken de Heimat aus Kabale und Liebe
Greierii Iancului în noaptea mare până la Bucureşti mâine Ţebea
Some obviousness with our feelings cât ne apropiasem apropiaţilor
Biserica bătută de patru clopote şi vânt plus orologiul Dunăre dragoste
Ce nu v-am spus spunându-vă totul este însăşi viaţa cea adevărată
Nimic spunându-mi ce nu mi-aţi spus este botniţa câinelui juma de bilet
Cinci minute absenţa gospodăriei probabil o oră şi te scriu muncită
De-ai suferinţei păstrăvi nu mi-a venit transcrierea replicilor sărut
Vara asta n-a plouat satele s-au întomnat cu păcat fără păcat
Jurăminte câmpia foşnet clopotul te-am văzut pe sub umbră
Vizitată mângâiere bună ca la înviere maniere grănicere
Păcat de înjumătăţirea credinţei uraniu transpirând porii
s-o schimba trecutul de ne suntem dragi  gura lumii nu ne-o asurzi

Esenţa pură (de parfum) şi Lunar Space de Spielberg, până la trei noaptea în aşteptarea (părinţii nu-i puteau să doarmă) lui Michi, plecat de joi, fără bani, fără acte, înainte de examenele restante (că nu mai poate învăţa, oboseală, panică), tatăl vorbise la trecut. Aşa continuase noaptea. Voi trece la albastru din roşul Teremiei. Căţelul nu mai mirosi brânza, papagalul râse cu mine fluierând. Nici din parc nu vine vreo adiere. Respecte în forţă prin blonde termite. Salt pe fereastră, călcâi lui Ahile, femeile-şi îndurerează pe zile. Voiam ziarele. Toride vaiete caduce, nu vine cine s-o mai duce.
Haina, chiar pe scaun, speria vizitatorii. Vizita de stană până la două. La trei fără un sfert, anunţat că nu mai am invitaţie, nici toţi rectorii. Şedinţă de zece minute, pe pat mă aşezasem, am scos haina. Am luat-o pe Plata de la Curtea Sticlarilor, mă tratase cu o cico. La big, prune viermănoase,ardei, mărar, vafă. Fifi nu s-a întors şi e a cincea zi (la 055: n-a fost niciun caz cu un tânăr). Missing in action. De trei zile vorbim puţin, mai deloc, vedem filme, la drogare, să treacă timpul, azi – a şasea zi de când nu se întoarse fiul lor mare. Police story, dumnezeule, alb-negru, îl pusese popa la Nerău, color, după ce urcasem în clopotniţă şi deschisesem şi ceasul în bătaie, acum am urmărit, cu tine nu, dansul bătăii hong-kongheze. Oarecare tandreţe peste tot, cât să te înţelegi în orice cu oricine – de unde libertatea crimei măcar de a iubi entra Unione Sovietica e Alemania hitlerista, contra crima de a trăi în pofida naşterii.

Septembrie  1989
            Multe veveriţe în pădure – an cu furtuni, boli, epidemii. I weep as your pent-up lust savages my deepest principles (Fowles / Mantissa). Salute, o Satana (Carducci). Vues et bevues. Methodik der Transkription. Mestre Manole (Luciano Maia). Acum douăzeci de ani înflorea ce-mbobocire-ar. Politică antropologică a formelor simbolice. Pasărea cântând, floarea înflorind, pădurile de-ar mai fremăta.
            Moartea vine la telefon, pe-o mutare de Alehin. Alegeţi coşmarul, umorul în iubire, iubirea în umor, în ghetto. Ce faci cu turbinca dacă bei palinca. Suxileps, numai la farmaciile de sector, alibiul psihozei. San A. cu şapte lei în Deva, i-ai dat zece. Eminescu în Aurora. Cer şi cerşetorii între ei. Dumnezeu n-a vorbit rifmiceskii, no prosto, Moise în ritmuri, Platon: multe spune iudeul dar cu dovezi nimic nu dovedeşte. O cunosc de pe glas. Arsură pentru arsură. Vorbeşti în dodii, ori vrei să şuguieşti?
            Am văzut Caligula la video-Luca. Aseară jucasem canastă, până pe la 11, iar la două aţipeam în răsfoirea însemnărilor pe cărţi, transcrise – ziua de ieri în mai multe locuri, cea de azi în mai multe poveşti. Aşa că vină alegerile mâine seară, cu defulări în aer, ce s-au mai zbătut, tot una. Ţiganul jidănit, prin alianţă, a dat şi un interviu, o să coloreze timpane săptămâna viitoare. Altfel, replici puţine. La Orhei, monument Eminescu.
            Ţigări albaneze (pachete deschise de miliţie). Cerneală violetă. Răcoare, stoluri de ogive. Am bilet de avion pentru mâine la trei. O fată se roagă într-un altar lateral. Pogăuceanu că să-mi arate ce e Clujul. Mai ajunsei într-o catedrală catolică, mai mică decât Sfântul Ştefan din Zagreb. Mi-am vândut gloanţele contra calculatorului. Am ieşit, am intrat, când am auzit orga n-am mai plecat. 
            Locul întinsorii mrejii (Iaşii). Învăţătură din gură în gură (paradosis).Stare împrejur (peristatis). Chipuirea minţii (fantazia). Dimitrie Cantemir: Deci, precum s-au pomenit, fietecarea cu ciata sa, în partea monarhului să alegea, şi una după alaltă la orânduiala sa să alcătuia; iar mai pre urmă decât toate, Liliacul urma, carile cu aripile ce zbura şi cu slobodzeniia prin aer ce înbla, spre ciata zburătoarelor, adecă supt stăpânirea Vulturului a fi îl arăta, iară amintrilea într-însul alalte hirişii socotindu-să, în niamul jigăniilor supt domnia Leului îl da.
            A murit legându-se la pantofi, avea 89, se născuse în 1900. Femeie făcută din lumină de ochi şi piele de pizdă. You meak, vom vorbi în engleză, tot tace papagalul. El general en su labirinto. Dacă  te uiţi înapoi, pe munte, urcând, eşti pierdut. S-a spălat în Leman, cu copilul. Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului. Istoria ipotezei (antropologice). Suppunere, lucrul pe care altele se sprijinesc.  Aşijderea, ipothesis să înţălege arătarea şi materia, carea cele mai de treabă capete supt dânsa strânge. Iar la ritori să înţălege întrebare hotărâtă şi sfârşită pre lângă carea toate marginile întrebării să învârtejesc. Ipoteză şi kairos, de la Cantemir la Noica. Irminiutica studiată de Creangă la Socola. Ştiinţa prafului stârnit de căluşari.
Casandrizarea gării, apoi cadâne de ficaţi în piatră. Creierul aruncat pe fereastră. Tabloul unei vieţi pe care eu (ea) n-o înţeleg. Supus ca un câine şi înamorat ca un cărăbuş. Am făcut deja două băi de mare. Identic cu sine în tot ce făcea. De la Mozes Gaster la Mozes Rosen, Eminescu, adevărat, prieteni dintr-o existenţă, duşmani în alta. Sărutată mâna similei şi a tatălui lui Belizarie. Soseau cu o mladă, suflu, suflet, bătaia ipotezei, furnici, rat, turnante berbere, antropologie animală, pasă bună pentru Cantemir şi ipoteză, supradevenire la Pârvan, în supraactual. Arta de conţinut faţă de arta de simplu ritm al intuiţiei geniale subconştiente. Viaţă de simplu ritm al materiei. Ultim capăt al devenirilor Nirvana. Popperian sau simplu creştin, Pârvan cu a sa devenire din devenire. Vasile Pârvan: Se luptă oamenii pentru pâine sau pentru gânduri? Sunt devenirile omeneşti simplu ritm biologic influenţat numai din când în când de spirit, sau sunt ele complicat ritm spiritual, împiedicat numai, continuu, de structura odios de greoae a materiei.
Hypo/sub thesis/poziţie. Hypocraniu. Symbolos. Prin symbole se intellegu omenii, când nu se potu intellege prin vorba sau scriptura (Laurianu & Massimu).
Octombrie 1989
Eminescu, Opere VII. Citeam şi transcriam într-un caiet numit fragmentarium toate pasagele câte-mi plăceau (p.320). IX. Pân-acuma auzim că d. Conta a primit în privirea cărţii sale o scrisoare de la renumitul Charles Darwin şi o altă de la materialistul german Louis Buchner (372). XI. Omenirea, încă de la începutul ei, a căutat să-şi creeze un trecut imaginar, o lume în care ideea de individ organic superior, cuprinzând în ea sfera ideii de om, este mai naltă, mai nobilă decât aceasta. Fiinţele supranaturale, ficţiunile teologice, îngerii, iată creaţiuni ale închipuirii omeneşti. Ce a determinat aceste creaţiuni, pe ce substrat s-au întemeiat ele? Şi oare nu erau aceste creaţiuni o intuiţie a dezvoltării ulterioare, o clarvedere a viitorului? Aceasta este neapărat o fantezie a noastră, o privire ipotetică. Dar acele creaţiuni n-au avut alt câmp decât spiritul omenesc, au fost clădirile proprii ale gândirii speţei noastre. Apoi organul acelei gândiri, unde se produc întrebările mari înşirate mai sus, unde se frământă problema “existenţii”, trebuie să aibă şi el legile lui de lucrare şi este foarte important să le cunoaştem. (409).
XII. Această cumunitate de cultură cu Europa este pentru români de o necesitate aşa de absolută încât încercarea de a o slăbi ar însemna astăzi paralizarea oricărui progres al şcoalelor noastre şi, în genere, al statului român. XIII. Teoria ondulaţiunii universale, concepută cu atâta predilecţie de inteligenţa lui, nu e nouă nici în aplicarea la ordinea mecanică a lumii, căci este ideea fundamentală a filosofiei lui Eraclit din Efes, nici în aplicarea la ordinea morală, căci se regăseşte în fragmentele lui Protagoras din Abdera, care-a aplicat doctrina lui Eraclit despre “eterna curgere a tuturor lucrurilor” şi la lumea intelectuală. Plato, în anticitate încă, combătea amândouă teoriile, numindu-le “o generalizare nejustificată a teoriei relativităţii” (107). XIV. Aspiraţiunea şi valoarea polihistorismului consistă numai în cunoştinţa fragmentară a lucrurilor; însă o sumă grămădită de aşa-numite cunoştinţe, o memorare a unei sume de material faptic din cutare sau cutare ştiinţă e un semn care însoţeşte cultura, nu este însă un semn esenţial sau epuizant al ei. (921).
Romulus mi-a adus adresa, editoarea se retrăsese din conversaţie (proiect eminescologic). S-a aşezat, fumam, închide fereastra. A luat scrisorile de la Suhodolski, un profesor italian, portughezul Mesquitela, plicul de la Chie Nakane venea după-masă. Pălăria pe servietă. A ieşit de la academie pierzându-se încoace. Maşina mare oprită în stânga lui în faţă. Aia mai plină e a mea, orice plină e mai plină ca una goală, e complet goală? nu, are chiloţi. Urcaţi, dom’ profesor. Urcă. Ce viteză, conduceţi de mult? prima oară, uite ce e, de unde mă cunoşti? v-am fost elevă la Colegiul francez, n-o să-mi pară rău dacă merg cu tine în împărăţia îngerilor, bagă viteză, maestre, totul e contra cronometru. Mă întreabă atotputernicul, bine, păcatele tale, da ceva bun ţi-aminteşti? Profesorul a zis, ce bine că mi-ai încălzit căciula, roiu-n maşina arabului.
Balcoane în şoaptă, nesigur cuplu. Cine-i, Ana Felicia? mi s-a părut, do you like this? să nu poţi să răspunzi, vă torn literaturii, de necitit, îmi pare rău, ar trebui să sun tocmai când s-ar ivi paradisul pe după mărul dijmuit, p-ăsta-l iubesc, păcat că nu mai trăieşte, şi-a luat dicţionarul şi l-a aşezat lângă antropologia artistică, lângă mitologia matale,domnule, da, şi-o fi zis fie că nu-l iubesc, fie că e viu, crâşmăriţo, poftim? crâşmăriţo, maică-sa cântă, judecată pe seară, prea veselă în de sine, n-o observa absenţa, pelinaş, tot ce obiect strângi tot, tăt, hai că ai musafiri, şi e şi roşu, o singură sticlă? două, bine, treci în camera ta, măcar acolo să n-am nimic de făcut, doar n-o să-i ţii într-una loc, hainele nu, şi profu’, Ana Felicia, profu’, vă faceţi o idée despre trântor, of Doamne, uite-aşa, renunţat story, acum ce faci, spăl vasele, şterge bine pe masă şi mătură aici, aniversatule, vanilie cu zahăr pudră, hai, copii, patru gutui, trei flori, am uitat să-i spun să cumpere sare, da’ nici n-o mai trimit, mă duce U, bine, da’ fă mai întâi ce ţi-am spus, v-aş fi încurcat, telefon, mai peste treabă, oi fi luat leafa Corei, aţi lungit-o la Romconsult, pe drum, o lolăirăţi, nu vă plâng, păsări verişoare, codrul cât mai e.
Numit de prezidiu şi, după 20 de ani, schimbat – doar şase votanţi – de femeia aia, de aici împărţirea, jurişti şi olteni octogenari (tinerii spre cincizeci, găsite reclame). Bazbuzucie, ultima chestie de pe lung, nimic mai rău şi mai urât, nu glumesc, cui îi place maioneză fără nimic în afară de mine, înăuntru de tine, vrei? Nu, pa, deh, haide, Ana, steaua copilăriei, hai bre, Răzvane, mai repede, ceva-n aer ca luna nouă în amurgul de-acum două dimineţi, judecaţi neţigăneşte, hainele înapoi, de unde ai cămaşa asta, de la mortul cutare, termină ce-ai început, înlătură sentimental unei povestiri căpătuite, nu te-ai auzit ţipându-ţi în somnul pământului cereasca solie de-o muzică pe înălţatele, te crezi credincios, te vezi orb, te auzi consoană, te miroşi imaginaţie, te pipăi scurtcircuit, ţopăi în plasticitatea mandalei, te grăpează preşlagărele copiilor, paginezi amintirea din verb cu verb. Ţăcăneai intemperia cu scuipatul spre ipoteză, că nu era istoria certitudine. Renunţi. Scăpat de fir. Te-ai ascuns, nu mai am gust de sare, floarea albă de pe şorţ îţi umbreşte mângâios sexul. Ceva întru binele acestui text – abuzată ieri Katha Upanishad. Erosologie. O trântesc de nu se vede. Ana luase bătaie. Dacă nu pui covoarele cum trebuie, ştii cum te pun eu pe tine. Eu nu mai mătur, eu i-am spus, dacă se mai repetă chestia asta, m-ai auzit, nu mai plânge, a pornit-o Ana. Scandal, pune mâna şi mătură pe jos, şi tu potoleşte-te, Răzvane, un sunet dacă aud o iei groaznic de ziua ta, totul scoţi, ai auzit, Ana, fă ce-ţi spune, dă-l încolo, eşti complet neserios, păcat că ai muncit atâta că acuma te prosteşti în halul ăsta, ai auzit ce ţi-am spus? Păcat de munculiţa ta, linişte, mamă, şi unde-i pun, îi dau lui s-o pună unde vrea, are dreptate şi el că le-ai aruncat prea de tot, nu pleci nicăieri, toată casa praful şters, eu am musafiri sau voi? Gata, te duci, sunt inspirat de ziua ta, peste 10, 20, apoi treizeci, tot copil, 40, spre mine, ce faci? Măscărici, numeri, cine vrea o bucăţică de blat de tort, ai şi tu un desert, mi-a rămas de la tort, ce faci, Ana, acolo, ce trânteşti, hai, mă Răzvănele mami, Ana, ai şters praful? în camera din mijloc, peste tot, în special în camera voastră, nu mai am zahăr nici măcar de cafea, ba da, că mi-am păstrat, e bun? Totul e perfect, bine, cum termin trimit copiii, să fie şi covoare-ntinse, ai vrut să vezi cum se fărâmează nucile, stai să vin şi eu, Răzvane, vrei să mai vezi? ce? Cum se balinează nuci, Ana, mestecă-ntr-una nuci, şi ce multe lucruri o să se întâmple până la patruzecii tăi şi tot o să-ţi aminteşti de când ai avut zece, aici n-ai ce citi, vă pregăteaţi, o secvenţă, bioritmul, cel mai bun de ziua fiecăruia, pufnind ieşişi pe balcon, tu sau soră-ta, lecţia nucilor de tine sparte, cu ciocănituri, în bucătărie, ia uite, Răzvi, suni într-o ţeavă, retezi ceva pe cântec, soare şi răcoare, cronica voastră, merita frumuseţe, nu aşa, zilele noastre cu Eminescu se făcură ale lui cu voi, pe nerecitate, nimic, freci fiare tribologia lui şapte octombrie, ai trecut pe pervaz, îl pileşti, o găină şi-un pui mi-aduseşi, Ano, deci pilangiul era fratele, aniversatul, o loaşi pe tâmplărie, toate meşteşugurile maică-tii, cremă, bis, nu mai fi supărat, pocneşti mătura, probabil faci curăţenie, n-aveţi pretenţie, mă ignoraţi cu un fel de iubire, e şi ca de consumat, muţenia de ajutor, nicio sobrietate, acolo, niciun timp de epică sau epistemologie, şi asta, îi place? Ai revenit cu pufnet nou, ai închis fumul şi pe fumător, delir de hrană în de voi, aşa şi clătinările, pierdut Egiptul, Mesopotamia, aristocraţia, le trebuia mâncare, deci arheologia societăţilor post-foame nu mi-o serveşti bucuriei de-un subţire menisc în frământ şi atingere absenţă, s-o fi apropiind pagina tratatului, oridecare, mai ştim noi, eviţi ca Paypes, or so, nevastă-sa, Noica-l citea altfel decât dânsa, ce-o fi vrut, societatea celor 40.0.000, cât story, ce armată I do, Loyola, stai la un loc, am terminat torturi, ai terminat tortu? ia, hai Răzvane, c-a terminat mama tortu, Ana, fă-ţi treaba, hai mai repede, Ana Felicia, la frigider nici eu nu ajung, nu vă cramponaţi de nemuncirea mea, măcar scriu, ai măturat, Răzvan? ţi-o voi dedica pelteau, bătaia-n uşă, n-auziţi, de unde-am rămas, cine e? Carmen, Camen? Iese Oana afară, Alis, veniţi şi voi la ziua lui Răzvan, la vreo şase, spuneţi-le părinţilor, am auzit că e ziua ei, Carmen, vii şi m-anunţi dacă vii, ţi-am adus fete, dragă, n-aveai fete, închide uşa şi şterge praful, auzi? Aud, ce monstru şi mai şi scrie, ce cârpă, stai că-ţi dă mama, aia albastră, nu mai fă aşa că se supără doamna Georgescu, uşa de la balcon deschisă
dacă eu mai aud aceasta între tine şi Ana, iese cu bătaie, dacă vrei s-o inviţi pe Viki, invit-o, initaţi pe cine vreţi, oftezi şi tu, s-acopăr aia, în juma de oră am terminat, nici juma de oră, mă şi când  o să pun pe masă şi-o să fie mai nimic, o să fie, aşa, când nu poţi să faci friptură, acel surâs free printre-atâta roboteală vijelioasă, verdele ochilor sfidând toamnele veacului, aş arhaiza, aş picura cosmos nemaiîntunecat, hai repede, Răzvane, să speli pe jos şi gata, dedicaţii de-o viaţă altor vieţi, te superi dacă stau şi eu de-o ţigară, sunt obosită, Ana face o partidă de vorbit singură, ştii ce spune? eu am făcut atâta treabă şi tot pe mine mă trimite la piaţă, am ras ţelină, morcovi, mere, dar gutuia, nu, o să scriu pe-o listă, ţi-oi citi-o, la ordin, permiteţi, există centru, se vine din concediu, lasă delegaţia obcinelor, chiar criză de timp, optzeci la sută aceleaşi preparate, altfel conservatorismul copiilor mă mănâncă, singura îngheţată în bloc, Ana, ai terminat? nu, şterg praful
Două zile miroase ţuica, iartă-mă, am băut azi-noapte whiskey, nu-mi place, nu voia să-l deschidă, plecase în Irak, nu ca mine în India, să-şi ia ghiul, lănţig, o cruciuliţă, uite ghiulul ăsta de cinci grame, deschide sticla, tot el că paharul spart, s-a spart şi al meu, un căpăcel, ca-n Basrah, căpăcel mai mare, aţi lucrat în echipă, aşa o să fiţi toată viaţa, clan (Marquez), ţi-am fost pe teritoriu şi când mi te născusei, şi eu sunt sentimental, linişte, te duci dacă vrei, câtă muncă pierdută, ziceai aproximativ, vă transcriu din dragoste, impulsurile nu vi le întorc, vizitatorie, lipitul copiilor, vreo imagine a întregului, câinele Patrick a intrat la noi în Olimp un pic.
Romulus i-a dat un manual mai nou, îi trebuie din anul producţiei, că ăştia schimbă câte ceva în fiecare an. Gustă salata să văd dacă îţi place, îmi place, gustă că e a ta, vai, ce încăpăţânat eşti. Că nu mi-e subaltern ci supraaltern, taie-i dom’le o ureche şi nu e Van Gogh. Te introduc pe temei de personaje, cum silnic am întins un deget şi spre atmosfera impersonal-anti-indi-pen’că-soc, sperios cinci ani în America de-a Joyce, n-a docto, nu l-a, altceva, toţi fac, pe româneşte, cine-n locul meu, titularule, parcă apăruşi, revii, tu-mi dovedeşti stereotipurile. Îţi sunt dator, o să regăseşti ce-am vorbit, vei învăţa. Altă partidă. Am căzut. Linişte.
Voi nici n-aţi mâncat azi de prânz, cui i-e foame? Păi ce, mâncăm odată cu copiii, la ole-oleieşte, paria-ra, obriorioraksayana, ra. Dec! în rând cu noisemnelor, sedilagolului, unireareală. Adio, dra-du-dra- ba da, baa etc., oo-a. Desfăşoară o stampă – ce prostie de tablou a mai (des)făcut Hil, aşa zice şi mama că-i urât, e frumos sau urât? urât că nu-i cu culori frumoase, alea n-au nicio vină, intrarăm în pictori, lumea ta, vernisajele pensionar-tinere, ciorba de urzici, vă decorez aşa-şi-aşa, serbare.
Paginile voastre, copii uitaţi-vă la mine, Răzvane, dacă pleci, dacă nu, nu mai pleci, Ana, cât durează aranjarea unor pantofi, hai că vreau să plec, hai că sunt nişte bani pe birou, scrii? da, ce scrii? o povestire, tu? mă duc la piaţă, nicio mamă până nu aranjezi pantofii, lasă-mă că mă arzi, am douăzeci de lei, salată, ne râde, ţi-ajung, că ştii că nu se mănâncă aşa mult, ridică imediat covorul, banii, m-ai chemat asistentă, plânge, hai, du-te, Răzvănel, ridică portmoneul de jos, ia mai mulţi şi ia şi usturoi, ieşi şi tu, 16-17 lei, ia-ţi o sacoşă şi du-te, mamă, să nu-mi iei o verzitură, hai şi tu, copilaş, termină, ce-ai să ieşi tu, ce faci cu banii ăia, că d-aia ne-am certat, mă laşi să-i pun în puşculiţă? hai că mai am de spălat aici, fac o maioneză şi gata, uite ce fetiţă cuminte ai fost, se poate la sfârşit să plângi? aşa fată bună nu se găseşte oriunde, trebuie mult de umblat să găseşti aşa un copil muncitor, săritor, cât e ceasul, Hil, trei, şi cât, fix.
Tu te îmbraci în rochia de prinţesă, nu-mi e mică, vezi că nu vreau să mi se vadă, o, să nu ţi se, da, mamă, ştii tu ce, în şoaptă, mă duc, spăl, eu, unde, în hol da? în hol da, aragazul, ce-a ieşit, aia e, copiii ăştia, au murdărit şi aragazul, vraşc tacâmurile (ştiam c-o să se întâmple ceva, nu mai termin, dă-le să le spăl din nou), pândă mereu, în crescendo, până la respălare, morcovi, asta oricum, sunt şi alte teorii acordeoniste, nu-mi spune, chiar că ghinion, hai, gata, adă ligheanul, aduci coşul, pe ceas, în zece minute ieşi afară, pe promisiune, alee – olaa, te-ai aruncat la scuturat covoare, dezgustatu-te-am, speli coşul şi făraşul şi pe urmă eşti liberă, ne-am blocat în casă şi asta ar fi una, multe s-ar rezolva, te faci c-o-nchizi şi-o deschizi, tu nu ştii asta de-atâta timp, merci, cu plăcere, cântă pe hol, muzica spălatului de vase, pocneşte ritmic găleata, un iureş pe sfârşite spre quickesteală, simbolică, în lipsă de alt cuvânt, o să te mănânce Patrick, să spună că eşti o pisicuţă, termin aragazul şi ieşi afară, ce greu merge aici, ce are, dom’le, scrisul dinaintea amorului-trântor-muncitoare, fantezia îngerului cu lumânarea pe umăr.
Intrasem în raţional, planuri de berbec dinaintea fecioarei, taică-meu, nu numai, nu l-ar fi numit nimeni, zărite ajutoare leneşului curajos, trimisă contribuţia de contribuit, publicarea ok, oghei, încă o repetare şi gata, ai făcut ce ţi-am spus eu? ieşi afară, nu, că eu clătesc coşul, nu o oră, se murdăreşte din nou, aşa e, că mai am atâta ordine de făcut în lucruri şi în baie, gata? nu, să vărs apa, aşa, aşa, te speli bine pe mâini, cu săpun, bravo, mulţumesc, adă hârtia aia, asta absolut fenomenală, draga mea, grozavă eşti, e cceva cu copilul ăsta, în două minute a spălat o bucătărie şi out, gata, Ana, stai să clătesc cum trebuie, hai, du-te, du-te, la re, la re, pa,pa,pa, trebuie să mai, poftim, nu, se mai aude recitativul ca pe vremea pianului, la treabă, lasă pianul, Ana, hai, ieşi afară, pune-l acolo, bravo, ultimul răsuflet, ieşi, la comanda dumneavoastră, hai că şi eu termin acum spălatul aici şi intru în baie, cât de cât, ştii, maică, a plecat, se duce Ana? a plecat, Hil, închide uşa, mieradorul, sasinucisa, spală scaunele, stai şi te chinui pe-un covor c-o măturică, iartă-mă dar trebuie şi asta făcută, vine lume, nu, se intră-n baie sigur, nu te mai uita pe balcon, ţi-e foame? nu, m-am săturat, că dacă ţi-ar fi foame ţi-aş pune tot chiftele, la un an jumate revin crimele, razie, slăbire, crime, sociolog în casă somat să dea portmoneul cu cuţitul, femeie, bea cu noi, cuplu care bea, asta e-n anchetele domiciliare, am avut mare noroc cu ei, Hil, hai Răzvănuţă, poza de-a 12-a, toţi au intrat la facultate, proful de mate avusese trei divorţuri şi coşuri pe faţă.
Mai înainte, ochii regăsindu-se, nici aventuri pe o volută, Răzvătrice, hai copilaş, numai de careva ţinută minte, tot în toată viteza contextului, subiect schimbat, egalizator, să-l prinzi pe Cezar la telefon, să-i aminteşti de casetă, Răzvănel, hai să punem covorul, de ce nu m-ai chemat pe mine, de ce n-am sărit, sunase telefonul, colegul sechestrat, pa, explicaţii cu scuzele întrebării, te-ai supăra dacă nu, să mă omori dacă, mort omorâtorul, în avans, de ce mă chemasei, de ce venisem, rezişti, grea, mijlocul durerii de mijloc, sâmbăta viitoare, vor începe să vină, vom şueta vieţi diferite în rumoarea copilărească, era programul, hai Răzvane să, sau lasă că singur, câte pagini scrii duminică, ai trei sute de caiete, nu, două-trei pe an, curate dar rupte, greu e cu susul şi josul, Răzvănele, dă-te la o parte, copilaş, lasă, dom’le, mâncatul, te pui la masă şi mănânci, că-mi faci fărâmituri în toată casa, de-abia am scuturat, palpitată, lasă uşa şi eu ies să scutur, întinde drept, cu mâinile, Răzvănuţă, iar conversăm, cărţi, ai luat bani, nu, cât e, o să-nceapă să vină copiii, trebuie să mă-mbrac, mai am încă două şi am terminat, al doilea telefon, le malheur est bon a quelques choses, îmi scuturi mochetuţa aia şi-ţi dau să te îmbraci, aoleu, roşii neumplute, sora bucătăreasă, fiul în Irak, întinde frumos, ce să fac eu mai întâi, hainele, că, dacă se vine, să nu fie la cine, să-ţi dau haine, gata, cu apă rece, da, cu ce apă e, n-o să-ţi dau să citeşti dar îţi dedic paginile astea, dă mai încet apa că e prea tare, aşa, da, unde, un sfat prietenesc, ce pantalon, maron, cămaşă albă, nu, copii, în fiecare zi, galbena purtată o dată, ţi-o spăl acum, spală la intrarea-n sufragerie, afară e soare, eu ţi-o calc udă, arată superb, ca şi apretată, ţi s-a părut beţie-manie, nu, am observat, că nu deosebesc băuturile, dialogul se inversează în transcriere sau la niciodată lectură, ai zis că nu mai fac nimic, spre plâns, ai refuzat cămaşa, nici fantezie ce-o credeai, cum mi-aş fi putut permite, nici dezintimarea capului obsesiv tabuistic, spunerea ceasului când e cât trebuie, cevaul bărbaţilor cu nume de adulţi contra copii, modelul este mereu unic, o casă pe lângă scris, o redactare a oaselor spre tiparul mijlocului rupt, înscrierea în timp, nu în sex, cum îţi năzărea, cititorule, prescriitorule, cu vise neţinute minte în prima noapte la întoarcere în ţara înnăscută, ce aspru, străbuni care nu ştiau româneşte, aventură etnică tot individuală
Vine sindrofia, niciun banc, ascultarea odihnei, întoarcerea şmotrului, joaca epuizării sărbătoritului, nu mai vrea să pornească maşina, ţi-am spus ce maşină vreau să-mi cumpăr când voi fi mare, Dacia 500, cea mai mare pasiune a mea, maşinile şi timbrele, am văzut maşini străine şi am vrut să aflu ce viteză au şi cum arată, ah, am stors cârpa pe mine, pe pantalonul meu, cum cu ăsta nou să mă pun în genunchi, să spăl pe jos? înaintează maşina, a, ligheanul, stop maşina, mamă, pot să intru? au, gata, ai terminat, am cam terminat, hai să-l suni pe Cezar, de casete, lasă-mă şi pe mine, mamă, să le fac într-o ordine, da? n-aveţi casete? o cârpă uscată, când eşti îmbrăcat, bătăi pe covoare, pe sărbătoritele şi weekend, ce gust, admiraţia e a mea, amoralistă, scuze, succes, finalul n-are cum, noroc că e cald afară, o să accepţi să se usuce cămaşa pe tine, joacă fără joc.
Mamă, nu mai aştept după căruţa care nu mă aşteaptă, aş fi putredă demult. Ne-a luat pastrama, carnea moale. Pocită, paralizată. Cred că taicu a fost lovit de idee. O fi zis c-o jumoale şi pe mama. Domnule doctor, nu e nebună, e bătută. De necaz că a scăpat fie-ta-n Târnăveni, îţi omor şi eu viţelul în vacă. Fantomă aşternută-n invizibil. Global Change and the South-West Pacific / University of Tasmania. De zece minute, vita dolebi. Zbor peste obcine, conversaţie-Africa, semioză post-coitum. O mie de rupii de la hawaiian. Rupere fictivă în ambiguitatea simbolurilor. Mai grea inima dimineaţa. Nişte sfinte, domnule, iradiază demonia. Văzul lumii se învârtejeşte, piesa consoleze-ne, unde e autoarea, o fată de 16 ani nu discută, vom merge la Dalles. Aibi fericire, succes, copii. Cât suflet, cât timp, cât sex. Iubirea peste lutul galben trecut-a.
De ce nu-ţi auzise vorbele secretara de paritd, (ieşise), te-ascultam clar (deja), nu vă plăcuseţi, gluma de-a blestemele şi jurămintele. Cât să nu-mi vină să te sun, ce zi cu soare ne-ntâlni, pe ce ploaie ne despărţim. Dreptate, fusesem singuri în putinţa fractalilor dubli.
Paşii în calculul cocoaşei umbritoare p sub gene de venin-vecin-vaccin. Trei milioane repararea corpului A. Lupul întors pe unde a mai mâncat două-trei oi. Doamna e fana lui C.I.Istrati şi a romaşcanilor, domnul e din Transilvania, dânsul din Oltenia, eu sunt cu evreii, ăl mai bine. Orfeu cu lira Lear la lire. Evlavia via Iugoslavia. Fata a început prost de luni, n-a ştiut când s-a născut ăla, marţi a luat un trei la mate, miercuri îşi pierdu ceasul. Băiatul Gheorghiţei a scris 47 de pagini la fizică (trei ore, medicină). Clopotniţă botniţă. Na hanya te. O să fie inginer când nimeni nu va mai şti de Hagi, cine-l mai ştie pe Dobrin, de Dobrin se va şti totdeauna, aşa şi copiii tăi, te-ai luat după cel mare, abia a făcut zece ani. Mi-a fost norocul cât nenorocul, prea mulţi deschizători de ochi, închizători, vezi şi tu, fără obcine, Târgovişte întoarsă, showul, făcutul pantofilor cu periuţa de dinţi. Infinituri arse de iubire ca norii de fulger. O domnişoară te caută de patru zile. Ce v-a venit să vă plombaţi exteriorul? Ne spunem lumea dintre noi. Excelenţa abisală a adaptabilităţii, elveţieneşte ca Jung, brazilieni prin cafeaua Irakului, scrie-i doamnei Amrung pentru versiunea thai a Luceafărului. Îţi place jacheta? Banii pentru Eminescu şi Mallarmee, ce bani, o sută, ia-o, cincizeci comision pentru deranj. Aluzie a nu-i fi vândut Parinior. Euforia rupturii. Platină lui Plătinaru. Mă platinează la creier.
Social learning theory (Protagoras, Socrates), postmodernism, feminism and education – the need for solidarity (te simt pe undeva, altădată înăuntru, acum suprapusă fetelor din semiobscuritate, soarele toarnă umbre peniţei), discourse of others, incomplet project, death of politics. Doi ochi lângă alţi ochi spre obcine. Nicio problemă, m-am gândit, v-am citit comunicarea, e bună, nu deranjează pe nimeni? nu, vă urez succes. Mi-am luat pieptiş nenorocita libertate ce mi-au dat-o iubiţii tăi de dinaintea mea, îmi sunt dragi cei de după mine, duşmani de dragoste cu ochii obcinelor în oglinzi. M-a şi iubit, mi-a şi spus că nu mă mai iubeşte. De scris nu mai am mână nici vedere, vidya. Attică îngenunchiere sufocându-mă, see page 2nd. Te-oi transcrie mantrelor, fractal erotic. Câte-o umilinţă cu câte unul răzbunată pe toţi ceilalţi. Plătinaru se arătase perfect cilindric, învelit în hârtie colorată, după alte reprezentări, în staniol, imponderal, dar cu gând că e de platină pe dinăuntru. Astăzi sexul numai floare, ai şi soaţă ai şi frunze, rădăcina şi tulpina le-om mai discuta. Deflorarea copacului se mântuie spre urşi. Nelămurirea muzicii anunţându-se în vecini, eşti rece, a intrat moartea în tine. Viduşaka, Mutul/Căluş, Nebunii/Tarot, simboluri provocatoare de râs, mergi cu mine, după calc şi după măşti, cam soare pentru cisme, never mind, îndepărtate obcine, părtinească-ne lumina.

Noiembrie 1989
            Phoney scris Calafat. Fata că la teatru se simte acasă. Cancer cu Shirley Mc Lane şi Jack Nicholson. Esenţele tari se ţin în sticluţe. Rhetoriqueurs. Ein dichter. Cireaşa băută pe Găina, nedeie morţii-diminutiv-mioriţei. Când intri în romanele amicilor – probă a imposibilităţii prieteniei? Creangă repovestit alchimie. Biblioteca asta de-o locuia Micescu şi noaptea. Conservatoriştii în căminul de aici îşi răsfoiau şi în somn partiturile. Frugalitatea adulteră a castităţii ascunse.

Decembrie 2009
            Nu mai contează trecerea zilelor, poate nici guenonismul ghinionist al lui Vasile al doilea-treilea (Lupu, Conta, Pârvan, Voiculescu, Văduva, Paleolog, Lovinescu). Chiar ţi-a murit un băiat de leucemie? Mistreţii vieţii nu se lasă neîmpuşcaţi de iubire. Te văitasei şi tu de joasă hemoglobină. Am de gând să ţin cel mai frumos discurs despre Creangă, la Cantemir, joi. El Filibusterismo. Ce ţi-e şi cu femeile. Pe cine vezi ai mai văzut, pe cine n-ai văzut vei mai vedea. N-ai citit meditaţia Gangelui cu vocea din an-Canaan a lui Ion Creangă. Naşu-n ajutor nu-ţi sare din copac de peste mare naşa de-o exliberare libris-hybris somnul har e.

ţeava grea uşoară grea
cătare nu căuta
vicii cântecului horn
pe englez acasă corn
nourii amarului
cioara-n susul parului
note prin contrarii sună
dimineţile de lună
incorecţii cizelura
capului pozat de-a dura
bani de film numai vedere
fără-a morţii mângâiere



BĂTRÂNELE DIN BOIAN

15.02.'94
            Trecurăm Focşanii – unde se oprise, de nevoie, Rebreanu, cu evadarea. Bacău – jucam chibriţica/panţarola cu Vasile Văduva, tot spre Suceava. Murgul în Crimeea (I. Druţă) vorbea singur pe moarte. Bostan, cu mazete. Ieremia, lingvistică eminescologică. Cernăuţi, Cernobâl. Concentrică amintirea lui Dumnezeu.

16.02.94, Suceava
            Pelerinaj, din ce în ce. Arini, aproape de locul înscăunării lui Ştefan.Domnişoara nu mai are chef să hrănească un animal bătrân, mai bine creşte un copil. Sunt 80 km. Pân' la Cernăuţi, din Suceava.
            Luna întârzie recele soarelui, aurora Usha.
            Noica mi-a teoretizat facerea poeziei prin altceva. Caietele se stivuiesc. La 50 de ani, mi-am văzut versuri recente – isterie, de ochi, religiozitate tropicalizată. Ţinte mişcătoare şi fixe se tot desprind din propria-mi umbră în chipuri terapeutic poetice, dicteuri şi dodii, ciclice-enciclice. Te poţi împotmoli în tezaure şi bucoavne.
            Invitaţia Direcţiei generale a învăţământului, prin d-na Evdochia Manoil. Am la mine volumul 15 din Operede Eminescu (Dimitrie Vatamaniuc l-a lansat şi la Râmnicu Vâlcea, eram împreună). O reculegere, în timpul căreia nu mi-ar părea rău nici să mor. Şi nu voi muri, poate, pe cruce cu Eminescu. Altfel, Carlyle, parcă, a spus  că Anglia poate pierde India, perla coroanei, dar nu şi pe Shakespeare. Încă vreo oră şi s-o lumina. Azi voi fi în Cernăuţi. În Berlin ajunsesem seara, pensiunea Novalis. Acum mă gândesc la o domă – fresce, ziduri, strigoi.
            Stare de Indore, fără păsăret. Căminul studenţesc sucevean, cu apă caldă, fără frig, proiectează tinerimea în elita speranţei. Camera 16. Ilie Ilaşcu, în temniţă. Lumină în celula lui, în sufletele noastre. Pe tv, Iliescu a luat locul soarelui.
            Hliboca (Adâncata), Herţa, Storojineţ, Cernăuţi, Noua Suliţă. Ce-i cu â?
Eu ( I. ) stau pe poziţia Iaşului ( î ). Noi suntem crescuţi în timpul rusului.

17.02.94, Boian
            Euforia supunerii când austriacului, când românului (sic), când rusului şi acum ucraineanului. Ce drog şi stăpânirea de alţii, generaţii, ce schimb de vederi. Vorba naturală de Boian ( Vezovie).
            Două pătrăţele, şi scriem data de astăzi, 18 februarie (credeam că 17), ce aşa târziu, hai, Nataşa, repejor, toţi ochii la mine, dictare matematică, nu valoarea expresiei, numai expresia. Şi ultima expresie, diferenţa numerelor 45 şi 15. Pagina 107, exerciţiul 565, găsim toţi, deci, acuma singurei, scriem în coloniţă, lucrăm, numa nu ne încurcăm. Eu tot am terminat. Şi a terminat de grabă şi drept. Aiastea. 562, şi mai important. Aşa, hai, hai. Aicea-i greşit, tu ai făcut scăderea, da' e adunare. Bravo, adăugător, da? Ochişorii la mine.
            Mişcă vîntul frunzele şi învîrteşte morile. Rândunica aşa zboară dar eu trag zmeul de zvoară. Tata tae lemnele dar eu strîng surcelele. O fetiţă dă la pui dar eu în copac mă sui.
            Dobrîi deni în casa noastră, naşe krai. Se poate de-nceput? Dacă voi leşina eu, veţi leşina şi voi. Când s-a născut, totuşi, Creangă? În Prigoreni e înmormântat tatăl lui Ion Creangă, Ştefan Petrea Ciubotaru, e înmormântat Ion Neculce. De ce-a vrut să fie preot? Mama. Preoţii trăiau bine. Metodă nouă de scriere şi citire. Ce face mânuţa ta, coase cămăşi. Întreabă-mă, măi ţâcă, ceva, ce face cucoana matale, cucoana mea de-acum a-nceput să lăcrămeze, este un bulgăre de pământ.
            Tema Moise. Înseamnă scos din apă. Iaşii marilor iubiri, această citadelă a românismului, această Mecca. Ce este viaţa, Florine, viaţa este vis, aşa, Schopenhauer zice că viaţa e luptă şi lupta e durere. Cei mai buni dascăli ai mei sunt albinele din Sărmanul Dionis. Le predam elevilor că Junimea e o societate reacţionară, acum le predau că e progresistă, numaidecât. Numai trei cacofonii: tactica cavaleriei, biserica catolică, Ion Luca Caragiale. Eminescu l-a făcut scriitor pe Creangă? Cine? Dumnezeu. Şi Eminescu şi Creangă au fost nefericiţi, marii nefericiţi, zice Sadoveanu. Ei au fost nefericiţi, dar cine e fericit? Noi suntem. Erau neînţeleşi. Amândoi au fost bolnavi. Alienaţi (nu nebuni), epilepsie. Creangă plângea după Eminescu. A avut duşmani, sau n-a avut? Da' el credea într-adevăr în Dumnezeu. Soarta i-a întâmplat, sau de la Dumnezeu a fost ora să se întâlnească. Creangă a fost împotriva altor popoare? Şi Eminescu. Creangă, împotriva evreilor, dar nu ca antisemit. Doina, “Din Boian la Cornu Luncii / Jidoveşte-nvaţă pruncii”. Isus Cristos a fost primul comunist, a apărut o carte în Franţa.
            Ştiţi că unii oameni au devenit cuvinte. Ghilotina este medicul francez Guillotin.
            30 locuri eminesciene la Cernăuţi.Lamartine în biblioteca lui Pumnul. Vasile Gherasim, Leca Morariu, Silvestru Moraru Andreevici, Ion Goraş, Tudor Robeanu, Adrian Forgaci, Traian Chelariu, Constantin Loghin, Dimitrie Vatamaniuc, Ilie Torouţiu (citaţi de Grigore Bostan, în cuvântul de după Dumitru Irimia – înaintea mea?)
            Vatră sfântă de ţăran / Ni-i gimnaziul din Boian, / El ne-nvaţă, el ne creşte, / Ca o mamă ne iubeşte. // În gimnaziu noi dorim / Sufletul să-mbogăţim, / Mintea să o luminăm, / Braţ puternic să durăm. // Ni-i Neculce dascăl sfânt / Legănat de-acest pământ / Şi-n gimnaziu ne rămâne / Al lui gând şi al lui nume. // Pentru-al nostru viitor, / Pentru ţară şi popor / Vom munci cu sârguinţă / Şi elanuri şi ştiinţă.
            La fântâna lui Ionică / Două rândunele cântă, / Acel mare vrea să zboare, / Acel mic n-are-aripioare, / Mame, mame, dor de mame... // Stai, măi frate, frăţioare, / Ca să-mi crească aripioare, / Aripioare de argint / Ca să zbor pe sub pământ / La măicuţa la mormânt // Să-i dau piatra la o parte / Şi pânza pe jumătate, / Să-i văd mâinile ei moi / Care ne-au crescut pe noi. / Vino, mamă, pân' la poartă, / Să vezi tata cum ne poartă, / Dezbrăcaţi, nepieptănaţi, / Şi flămânzi şi însetaţi.
            Aceasta este ziua pe care o serbăm şi-n amintirea zilei cu toţi ne bucurăm.

Sâmbătă, Cernăuţi

            Serafima (Opaiţ) şi Dochiţa s-au uitat la filmul mexican “dublat” în ucraineană de o singură traducătoare. Imnul alpiniştilor. Bătrânele din Boian se pregătiseră de două săptămâni pentru întâlnire.Ilie Popescu, Drumul spre Golgota. Te uiţi în oglinzi veneţiene şi te speli de păcate. Unul seamănă, altul culege. Lucrurile mari nu se fac declarându-se din timp.
            V uvomu budinki v 1860 – 1863 godah navciavsia klasik literaturi rumunscogo i moldavskogo norodih Mihail Eminescu. În această clădire, în anii 1860 – 1863 (?) a învăţat clasicul literaturii popoarelor român şi moldovean Mihail Eminescu.
            Şcoala 29. Mihai Jar, director, Grigore Gubceac, Virginia Timcu, adjuncţi. Obligatorie istoria Ucrinei, facultativă istoria românilor. Dacă-aş fi ca Eminescu, / Eu pe tine te-aş picta / Şi pictând buzele tale / Eu mereu te-aş săruta. 366 elevi români. 32 profesori, toţi cu studii superioare. Literatura română, 99,99% absentă din programă. Nu este prim necesară. Setea cea de arte. Ne grăbim da' nu ştim unde. Nu poate să fie cultura română mai veche decât cea ucraineană. Mama lui Gogol a fost româncă. Mama rus, papa rus / a Ivan / moldovan / cine dracu te-a adus (Băutura).
            Marelui bărbat al Naţiunii Aron Pumnul profesor c.r de limba şi literatura română la gimnaziul superior din Cernăuţi 27 Noemvre 1818 + 12/24 Januariu 1866 Recunoştinţă eternă Societatea pentru cultura şi literatura română în Bucovina în numele conaţionalilor 1880.
            Epaminonda Bucevschi (1813 – 1891), pictor academic al Eparhiei Bucovinene – omul ca earba zilele lui ca floarea câmpului.

Vatra Dornei – Bucureşti
            84 km în 5 ore (3 în vamă). Un coşuleţ şi o pâine primită vineri la Boian. Satele româneşti din Ucraina, entităţi spirituale ale renaşterii şi supravieţuirii. Iordache a venit cu maşina şi ne-a dus la gară pe mine şi pe Dochiţa. Irimia a rămas să se plimbe. Dacă le-ar scrie un străin lui Gnatişân şi lui Pavliuk să le ceară să-i dea casă Dochiţei, cu o cameră pentru bibliotecă. Bine, o să-l caut pe austriac, tot răpiseră ei Bucovina. Oricum, apud Irimia, românii din Bucovina ocupată vor dispărea  precum cei din Istria.
            Se întunecă. Adâncata nu se mai văzuse. Repetentă la pedagogic la Iaşi, mai bine la Cernăuţi, te ascultă cu cartea deschisă. Ziarele ucrainene au scris că românii au aruncat români. Şi vameşul venise să arunce cu mine după popice.
            “Nu sunt Ostap Bandera” adică “mai mult decât fascistul” care fierbea oameni sau îi despica în patru vârfuri de copac. În Lvov, urmaşii lui au dat jos statuia lui Lenin şi-au pus-o pe-a lui. Galiţienii sunt cei mai răi şi-n Cernăuţi.
            Dorm toţi. Bacău. Înfulec felii de salam de la Dochiţa, pâine n-a mai pus, să încep colacul nu-mi vine, acasă, poate jucăm şi canastă. S-a aprins lumina, nu mai închid ochii, Vasile, Georgeta, Cleopatra. Bătrânele cele mai lăudate. O descindere traumatizantă, altfel, rachiu la trezire, cafea în Boian, mi-era totuşi scris. Doina Cernica o fi publicat interviul. În Bistriţa-Năsăud, cărţi pe microbuz. Ţâmpău o fi ajuns la Chişinău. Teodor Ionescu s-a lansat în Bucovina (40 ore/săptămână). Catedra de la universitate: mankurtă. Ilie Popescu o dăduse în judecată pe Alexandrina Cernov. Şi el şi Bostan şi-au luat neveste mai tinere, ucrainence, care – femeile de naţia asta – ar fi rele, făcea D. A nu fi avut impresia de străinătate – să mă fi înşelat singur? Să fi retrăit la umbra Codrilor Cosminului, prin frunzişurile ceţii, supunerea sub armele lui Ştefan, la el, aici? Mă şi lăsasem companiei, numai ce m-a-nghesuit în troleibuz careva, şi vameşul, altfel, nici zăpodacinii tineri nu se învârtejau – doar străbunii în şir tot erau sparţi de pietre ruseşti. Loc de linşte în pace cu invadatorii inoculaţi pustiitor – şi morţii austriecilor se supseseră  pentru ostaşii sovietici, la intrarea în cimitir. Mormântul lui Aron Pumnul, lângă o capelcioară. Onciu, Hurmuzachi.
            Mai este şi busuiocul (numai sufletul). Tonul – de aflat, de nepierdut, tristeţe ascunsă. Ne-om lua fiecare cu ale lui, alt nord, cazul sudiştilor. Expresie orală, scrisul merge melc. Îmi pare rău de trupuri profanate. Femeile astea nu povestesc de ele. Serafima ne arătase poza unui bărbos în alb. Patru ani de puşcărie pentru România, acum businessman în Ural. Nu-i trebuie traducere la Dostoievschi, citeşte în original. Predase ieri complementul, pronumele de agent şi încă două subiecte de gramatică română - “puţine circulă sâmbăta” - şi alte calcuri comentate de stilistul nostru foarte nervos, uneori ursachios, la povestirea vameşă. Ne-a petrecut Eminescu pe suprafaţa ghicitului în neantul palmelor de spectre.
            Au filmat – fotografiat – imprimat ei pe acolo – parcă nu mi-aş fi dat în petec, om vedea, filmaşii nu erau români – am vorbit o oră, repede, pe scena invocaţiei în zece avataruri (ideea mi-a venit pe loc şi am urmat-o cu lux de incoerenţă, faţă de lipsa iniţială a planului/retoricii). La jelaniile bătrânilor mai lăcrimasem (şi atunci o foto, deh). Compera – profă de muzică, după ce cântase în româneşte, apoi în ruseşte, că “nu ştiu vals românesc” - mă invitase la vals şi mă conserva-conversa cu emfază.
            Bătrânele se oferiseră, auzind că vin români din România. Şi eu şi Ieremia am discutat cu vână, comparatist-semiotic – Bostan, mai de pe-acolo, citându-ne protocolar. Ceva precum când veniseră cei din Dragosloveni şi Rucăreni (18 august 1968, de invazia ruşilor în Cehoslovacia) la Rucăr şi Dragoslavele, cu sufletul pleznind de dorul obârşiei interne (externe) – cum că acolo (sau duşmanul e la uşă), noi ne-am certa, la noi, fără duşman, ei nu, că nu i-or fi dezbinând. Pe întuneric, să nu fi fost racheţi.
            A avea ode (ne)unde să te întorci acasă, a-ţi salva imaginarul, a-ţi preciza continuităţile ca şi religioase. Oarecare bunătate nemaivociferantă – abia Ioasaf strecurat printre artiştii locului, pe neanunţate. Condamnarea la sat, Siberie pe loc – ocean liniştit numai Pacificul. Chiose ar fi din Găgăuzia. Ruşii ne cred ţigani din cauza poemului lui Puşkin inspirat în exilul de trei ani din Basarabia (lui Negruzzi). Frica de ei n-are rost, vezi şi femeile astea cu proverbe ruseşti.
            Focşani. Drepţi! Iar Rebreanu evadând.
            Erratum priveghetor erorilor abisale, umor pe istoria sunetului anistoric. Pragul-prefixul-moşia. E. M. for peace and conflict within education. S-o recomand şi lui Dessart – ginere lui Andrei Ostap – şi austriacului şi lui Guccione. Cu vreun antet sanscritist, Academia Eminescu. Rusificare peste austrificare, ucrainizare peste deromânizare. Nu m-a omorât nimeni, nici eu n-am ieşit dintre români. N-oi fi suferit de nici unele. Nu mi-a tradus Katz toastul, dar apăruse Dochiţa. O fi indecent să scriu într-una, cu martori.
            Un om întreg trebuie să treacă prin toate suferinţele şi bucuriile vieţii. I-am spus lui Puşi: pe mine când mă vede o femeie îmi dă cartea de vizită. Dragoş din Schneider. Doamna se uita pe fereastră, între Scala şi Aro, o interesa ceva, a privit şi-n faţă, ne-am privit, n-am rezistat, aparent, m-am uitat la biletul de autobuz îndoit, ne iubim, nu mai putem comunica, de unde-om fi venind, unde ne-om fi ducând, ne-au crescut copiii, ai slăbit, unde-ai dormit, şi eu, ţi-a ieşit blestemul somnului singur, singurele vor singuri, te gândisem în Bucovina ta, începând cu Suceava, pe unde-ţi sunt părinţii, Dragomirna & comp., Cernăuţi, înapoi, Vulcănescu, Dragoş, am trecut o staţie – destinul revederii peste zi de noroc, “coşmarul florilor de cireş” - chiar.

Sâmbătă 26. 02. 94
            O fi gândit la fel, Matema, dar ea se uita atunci la mine, nu la un bilet pe care l-am aruncat la coborâre. Psihoza de ieri a schimbării rasiale a lui D. se inversa în blonda bucovineancă, de-şi poleia copiii cu tată ţigan. Tinereţe orfană, brusc apatridă. Şi Tora, că-i găseşte Sandei academicieni mai tineri pe care să strice tortul.

Duminică 27.02.94
            Destule coduri vădesc fanatisme. Nansi a adus ziarele pe post de cafea şi a plecat iar la big după mei pentru papgal.Dianetică. D-na Vulcănescu a murit. El a făcut 82 miercuri. Mai rău e că a murit Ionuţ Iuga. Mai rău e de fiu-său. O aştept pe Plata, bând ţuică.
George Anca





George Anca

DAYAL

Piron prin noaptea algelor cărunte

            De unde vorbeşti, zice ambasadorul Indiei? De pa malul Mării Negre, din paşii lui Tagore.
            Nor înţepat de minaret Cu ochiul farului şerbet Copii prin pietrele mai mari Înotători copii tătari..
            Tu eşti aceeaşi zi ce ne-ai trezit. Unduie trăznete surori, şalupe de corsar, Crimeea, pescăruş deasupra. Aruncă-ţi amanţii în marea de aici. O zi la Iaşi, o zi la Constanţa. De arhangheli vorbă, de valuri tăcere. Frumoaso mai rece ca mine, nemuritoare până te-or înota mai fierbinţii ca moartea.
            Am mai vorbit cu fumătoarea de are două fete studente. Cititorul de Vremea coboară la Ciulniţa. Femeia aia nu poate depăşi nevoia de Ceauşescu şi se crede încă la Văcăreşti. M-a salutat pe pod în port docherul. Am ieşit să văd câmpia cum văzusem marea. Our leading Indologist and world famous historian of religions Eliade, Finish architect Alvar Aalto.
            Petrişor e mai mult ca Orwell decât ca Soljeniţân. Dana nu-şi face lucrarea cu mine, că n-aş lucra la catedră. Lelia în 6 mai e făcută. Îl mai luăm pe Itu de la Braşov. Jeudi de l'angoisse.
            Mămico, hai să mergem în pivniţă, că ăştia pe mine mă caută. Vianu îi spusese Venerei, fii şi dumneata mai maleabilă, mai creştină. De ce plângea? Eticul fără fisură.
            Devreme, şoferul ambasadorului mă răpise. Uitasem bultetinul. Că nu e nevoie, dacă sunt cu el. Tripathi voia şase pentru întâlnire cu Dayal. Îşi mişca labele goale ale picioarelor pe sub masă. Nea Romică, eu, Todoran, Bercea, Becescu, Vasileasca, Popeasca. Jos, ciornă, telefoane, la rând, i-am dictat Danielei, printre picături, apoi telefoane la invitaţi, larmă-alarmă, ce zi-oră, că nu mi-a spus, nu, veniseră scrisorile, jos, s-a prins că era bine pentru India cum că acolo începuse Academia Internaţională Mihai Eminescu. Încă o dată vorbeam cu Timişoara.
            To a sister democracy.
            Sakuntala, V. Voiculescu. Shankaracharya. Vishwavidyalaya.
            Timişoara sunase că Todoran vine azi cu avionul.
            Vulcănescu a stat la masă cu Iliescu. Vii tu, îţi plătesc tramvaiul. M-am gândit să-ţi recenzez cele două cărţi. Termin cu etnologia, l-aţi aniversat pe Harry Brauner în loc de  Gusti. Aspirina n-o să-ţi ia durerea, să-ţi pun vată cu spirt, lasă, beau apă rece.
            Todoran are şase pagini, Emil două, Dayal trei, eu una. Deci cât noi toţi, nea Eugene, că el vorbeşte despre India, nu despre preşedintele ei, bine, dom'ne.
            Tripotăm. Aveam nişte bilete, a, şi bani de metrou, de-am găsit, să fi fost lansarea cărţii lui Ciofu, ba a lui Băncilă, amândoi, deci de-atunci în costum, şi-n buzunar o bancnotă de 1000, una de 500, bună, de drum. Mergeam pe sub tei, e noroi, s-au spălat trotuarele, nu mi-ai mai dat peria de haine.
            Mă las oricum de etnologie, cu indianistica o mai moi, în 18 minute s-ar pleca, s-o vedem, ce atâtea planuri, când oi slăbi cât să încap în cenuşă, dormeam pe mormântul mamei, papagalul Jean cheleşte şi dom' director lăţos, încearcă seara, mâine la opt dimineaţa, să fii sigură, păi sunt la şcoală. Mamă, ia ridică-te şi tu un pic, eu, da, să mă pieptăni şi pe mine, se mărită, mă-ntreb cu cine, mor de curiozitate, sun-o diseară, dacă nu e tipu-aici, nu e, că nu vine. Pantofii negri la reparat, a dat zece mii şi nu erau gata, cei galbeni o strângeau, paşi de furnică, aviatori, Sacre Coeur, singur, nu există memorie fără iubire, V. Ghica, Dumnezeu putea face o lume mai mare, un cer mai măreţ, nu o mamă mai măreaţă decât Maria, nu un fiu mai mare decât Isus, Bonaventura, afacerea cu şase pagini l-a îngrozit pe Adrian, scurtarea oarecum exclusă, atunci să citească mai repede, iar Emil mai încet/rar, şi Emil, venit mai târziu, a primit-o ca pe burtă, fie-mea i-a adus de mâncare, o luaseră femeile şi o prezentaseră doamnei Vimala Sharma, al nostru avea un plasture pe faţă, dreapta, ţurloaiele rashtrapatiene epataseră, ea era de trei ori cât el, făcusei, m-am retras când dădea laba Văcăroiu, mi-a făcut, totuşi, din braţ, eu sunt serios, tu ţii minte, zi acolo, astă-seară am mâncat pacore cu Vimala, pe Modrogan, şi nu mă lua cu ce faci tată, îţi scrii memoriile de la recepţie, welcome home (Dayal), your home (Nelu), Cristiana Terenche – n-au făcut şi doi paşi a deux, că Roxana are reputaţie mai dură, apăruse şi Bâscă, pe concurenţă, ziariste de epocă, dărâmătoare, şi totuşi ea e fie-mea, pe d-stră v-am cunoscut înainte? Rădoi, Stoicescu, societatea are două puncte-n program, doctorat hc şi întâlnirea cu indianişti, Vimala că unde am fost, că tata profesor, dacă-am cunoscut şi pe fete, eu m-am uitat mai mult la aia bătrână, mie mi-a plăcut, bine că l-am hrănit pe Emiluţă, a fost frumos şi cu ministrul turismului, că era prea drăguţ pentru un fedesenist, îi vorbeam de taică-său, traducător al lui Tagore, era-n casă, Drumul Taberei, Piaţa Palatului, nici spaisuri, nici alcool, Becescu vrea să lingă o bere după aia, îl durea capul, şi nea Romică, între timp am mâncat ultima fasole, aud de lăptari metişi neterminaţi, îmi spui să nu recit sanscrită, când tocmai asta se aşteaptă, ne argumentăm, o las, o laşi, fata la fisu-fisu, un desen animat cu somn.

1 iunie 1994
            Puşi, azi e 1 iunie, felicitări, nu sunt copil, zice, m-am hotărât să candidez pentru preşedinţie pe 1996, te votez, mă văd cu Emil acum, să nu-i spui, nu, îl facem preşedintele academiei, în locul ăstora, da, Virgil nici nu mai răspunde la salut, mă dădeam cu talk, s-a terminat spray-ul, Nansi, fă un lucru omenesc, treci dup-aia pe la bancă, mă concentrez pe altceva, nu te mai scula, spune că n-ai timp, ce trebuie să ţipi, niciun parlamentar român – toţi bufau potoleau – nu vorbea cu vreun parlamentar indian, ăia şedeau ca miresele negre, aseară era el senin, da' acu dă să plouă, e de umbrelă, ce ţăran, te ţii de burtă, da' ţi-e ruşine cu umbrela, şi fie-mea e tulbure, şi dai vina pe mine, zice mă-sa, nu găsise, deci, nimic de mâncat, s-a dus şi amintirea serii, abia a doua zi în zori tei înfloriţi, faci ceai cătai de catalige mai înainte cenuşii trag cu urechea a te frige prya nahi de când copii mai cu o floare mai la vale memorii secetei transvaze ulcele colb de neami oale uitate apocatastaze.
            Editură româno-indiană. Revistă româno-indiană. Cultură, business, puncte de vedere. Centru cultural. Institut de indianistică.
            Am ajuns în parc mai devreme, lumina soarelui printre frunze de stejari mijlocii peste o pungă, înăuntru o reclamă de carte telefonică, un săpun super. Fax, mi-am prezentat bileţelul pe el şi l-am căutat, nu-l puteam lua, ar fi bătut la ochi, nu că unde e funia, dar că vreo otravă, că n-ar fi cârâit la aparatul de arme, l-am mai dus până la primul gard de vilă de pe Primăverii, stânga cum te uiţi spre lac (unu) – la întoarcere, dispăruse. Două statui latino-americane (Uruguay, Argentina) în mijlocul drumului, între nişte trandafiri. Ajuns, plus Bercea şi Ileana, mai apoi nea Romică – eram în hol când s-a înfiinţat şi Becescu – Vasileasca nu suportă până la capăt că Dayal a fost cazat în palatul lui Ceauşescu. Ambasadorul ne-a condus în marele hol, cu multă lume, mi-a spus că el mă va introduce pe mine – mă ştia – la preşedinte, iar eu să-i introduc pe ceilalţi, am ajuns, s-au ridicat toţi, mi-am debitat onoarea, am revenit la fotoliu, la mapă, am luat The Buddha, ce i-o dedicasem, a(m) improvizat un discurs despre buddhism, i-am dat Eminescu în sanscrită şi Jayadeva, discurs despre Jayadeva, videocasete (date la universitate) cu balet, o să vină ziua să baleteze şi românii Gitagovinda, Kalidasa. Ne-am aşezat noi, invitaţi, ei, cu presidentul, în picioare, un apăsător minut. Vulcănescu roşise şi-mi făcea semne că vrea să vorbească. Ne adâncisem în kavya, alamkara, Shankar trecea prin literaturi, de la sanscrită şi hindi la tamil (kural) şi urdu (Ghalib, am zis, alţii – Maulana Azad), i-am elogiat cărţile, şi-am zis că avem un filosof, etnologist-antropologist printre noi, drept care nea Romică a luat-o ca un copilaş cu natural law, câte etnii sunt în India, da – evrei, arabi, făcuse Dayal, pe analizate -, oricum un interludiu, tinerii au lucrări despre upanishade, iar dl Bercea a publicat pe cele mai vechi (s-a dus şi le-a dus, bifat) – pe Enric îl introdusesem cu doctoratele, întâi Benares, pe Ileana venită de la Agra şi se vorbise hindi, ea mâlc – că să predea careva din India literatură, nu numai limbă. Masa – five o'cloack – ceaiul, discurs, cu verde, preferat Darjeeling, apoi fructe, mango de Maharastra – toate aduse din India, alune, dulciuri, spaisuri, juisuri, conversaţie, iar Veda (Rik), Gita, unul (ek), infinitul, nimicul, spre mine – că eu ştiu sanscrită, uriaşă familiaritate din parte-i – miniştrii şi empiii smirnă, noi plini de vorbe – mă mai întreţinusem şi cu vizaviii, dar am revenit, spre un timp, cu centrul est-european de cultură indiană şi capodoperele lumii (altele decât engleze/franceze) inspirate de India – la acel timp, în spatele lui, un demnitar înfiretat, şeful protocolului, d-şoara Ileana P. - preşedintele Indiei vă face daruri, a ocolit ea imensa masă, ăştilalţi, cu lacomul moş, se luaseră după ea, Tripathi mi-a făcut şi mie semn, am îndemnat ultimul în coadă, nea R. se întinsese profund, când am fost chemat eu, apoi el, apoi Enric şi Radu, aceleaşi cărţi şi ceai, caju, câte-o cravată – cum le-om căra, ambasadorul Nelu Ionescu ni le-a cărat pe toate până la ieşirea din curtea dezblestemată, mirositoare a răşină anti-tei – eu sunt petrolist, zisese, dar să vedeţi că ajut cultura. L-am lăsat la hotelul nou de la Aviatori pe Radu, ăsta cu berea la Eva, două sticle Dreher, şase mii, beam şi mâncam în altă parte, nimic, de 2-3 ori înfundaţi prin tot parcul tineretului (fusese Iliescu pe aici, de ziua copilului), ne-am smuls pe ocoluri, şi el şi eu ne aflasem prima oară în compania unui preşedinte de ţară. Le-am povestit fetelor şi lui Popescu. La tv, doar în doi peri, dhc fără imagini – tvr n-a venit la universitate la decernarea dhc preşedintelui Indiei – din cauză că-l decerna Emil Constantinescu – pare totul conflictual, tv aservit până-n aberaţia anticulturală supraceauşistă – amândouă programele iniţiate şi organizate de mine – dhc şi întâlnirea cu indianiştii – au fost făcute niznai de Ilici – abia de-a-ndesat poliţii cu duble norme pe căile de acces.

2 iunie 1994
            Ai intrat în dulap, că te-ai întors în burta mamei, aşa refuzai viaţa, cum mi-ai fi dat altfel banii, iar eu, ţăran, cum că parcă dacă nu hrănesc anul ăsta copilul aş mai avea cui plăti taxă la anu', de nu te-ai pune pe spart, de-aia ţi-am amintit reacţia din India, că nu ţi-am dat un leu, o rupie, să iei munkfalici, când nu te reprimă nimeni o faci singură în numele meu, urechile înfundate, yoga pe fereastră rece, nopţile astea, nori şi seră, poliţii cenuşii, de-aia chinezească pe vată, nu mai aud, nimic în ziare, banii se scot la opt jumate, când şi intră lumea, vreo demonstraţie, scot, n-a intrat mia, socot, la etaj, mai puţin ca la teve, te sun, nu-ţi spun tot, curând Zugunu, din fundul Galbenei, nu vrea să mai audă de Chişinău, nici Ţara nici radio de acolo, stă-n Cernica la dormitorul cerşetorilor-rugătorilor, bine că e vară, trecut de 40, nu ca tine, Vlad, sosisei, de 20, cu Vasilescu, tatăl, fie-sa n-ar fi venit la cărţi şi ceai pentru că-şi internase mama la Fundeni cu pancreatită, îţi demonstrez nivelul, emoţia, repercusiunea, vine vorba de Zugunu şi, da, la Motru-s apartamente goale, nu-n mină, la ziar poate lucra, că să-l ajutăm, altădată prea-i văzuse pe mai toţi în kgb, a, trecuse Ionel Protopopescu după poze şi programe pe care să le onoreze, n-a fost nici în ţară, n-a văzut mănăstirile. Cuplul Ovidiu şi Marcela Muntean, veseli, ne vedem după patru ani, tot râdeam de viaţă bună cum ne-o lăsam rea, Teo-i adusese ei ecusonul din India, valoros, că mâncase două zile pe el, o amărâtă de la catedră că i-aş fi spus că scapă de debitul cărţilor dacă merge cu mine, unde-i spun eu, că agentă, înţeleseseţi voi, nici măcar în pat, Francesca se uita parcă ar fi auzit-o, a dat bani pe poză cu mine, nea Romică fatal, îl reţinuse şi pe Vasi, Postolache, femeia de la arhiva de filme, că l-a-ntâlnit pe Creangă, foarte amabil, m-apropie, or avea o pensionare, iar ea-şi schimbă apartamentul pe unul în Vâlcea, copiii mari, băiatul pensionat, 48 ea, mai ai 5-7, aventura, n-am mai ajuns să-i dau cărţile lui Postolache preşedintelui indian, era prea-n verva subiectelor survenite, tac ziarele chitic, vorba lui Emil-Romulus quiet – în loc de quit, cât să se bucure britanicii, survenise pe borderou Săndica, nu mai am indo-eminescology, gata, trimisese, cărţi pentru British Council, cupoane, pe liste plătite-n lei, la târg cu nea R – cum a luat ea o garsonieră pentru fiu-său, pe 4000 dolari, adică 6-5 milioane lei, nea R iar ce-a citit la standul Cipru, cea mai frumoasă insulă şi Malta, du-te, Gheorghiţă-n Malta, să vedeţi Creta, mă mut cu societatea, drum bun, nu mai chema moşi, lasă-te persoană-personalitate, cum se şi întâmplă, şi nu numai în oraş, de ajuns mneata, ce să-ţi mai asist anturajul din cafea, unde te trezeşti abuzând de securiste, că ridici prestigiul ştiinţific, cui îi trebuie, nu mi-am făcut nicio treabă, ce poezii să-ţi scoţi, ca un furt, cum îl acoperă, nici foi de societăţi, ce memoria momentelor vieţii tale, că altfel le uiţi, mai bine deloc, decât oricum, decât să fie, mai contemplăm, lumea moare de foame, nu se găsesc şireturi parfumate, ţi-a rânjit, îi prii pe drumuri, să mai cheltuie şi pe tramvai, lasă societăţile ca asta pentru India, la soroc, pe etnologie, de la inaugurare, în '90, ţi-am făcut la 20-30 sesiuni, gata, alte forme, ţine-te de comisie, ai ajuns academician, că nu toţi, c-au o broşură, mneata pe publicaţii, printre puţini care ai o operă, te înţelegi cu comuniştii cumsecade, doar ai fost şi la recepţia lui Iliescu, de acord că e criminal, dar mai ales anturajul, că s-o fi invitat singur al Indiei, chiar dacă, nu-l scufunzi aşa sub noroiul tău, sub Leotard şi sinagogi, normal că nu e antisemitism în India dacă nu sunt evrei, doar mai marii presei, Abu, poeziei, Nissim, mă bate decembrie într-acolo, ce înţelegeri.
            Ar fi amiaza iar nemainoroasă, urechile bumbăcite post-stress, stai să ne tragem sufletul, că mâine, că broşura, zvârlite şi vreo 50 cărţi de vizită în cărţi, n-o să aibă bibliotecile noastre, asta e, zisesem că şi în ţară, lasă în lume, şi la Constanţa, de şi-o fi plutit-o Zamfir, oricum nu mai sunt exemplare, urmează The Buddha, vedem şi atunci, trebuie să găsesc factura de la Consiliul Europei, tu crezi că i-au trimis dar îi foloseşte banca, i-o fi furat, să clarificăm, mă aflu sub şoc, că simţi că te judec pe tine, să schimbăm vorba, aşa şi cu nea R plângându-şi fiii din Florenţa şi Frankfurt prin scumpetea de acolo, el urseşte interlocutori, îşi clamează singurătatea pe la colţuri, parcă şi egoismul i-ar fi slăbit, amestecă registrele comunicării de nevoie şi ale academismului mimat mereu, femeia inspectoare de la Giurgiu ce-i ceruse să-şi taie pletele, el că să-şi taie comunisto-marxiştii şi ei mustăţile, parcă tot una cu verişoara mea de-a murit şi i-am dat lucrurile încolo şi încolo, chiar, 80.000 a costat înmormântarea, a, că şi ăl mic al Săndicăi dacă nu se pricepe la reparat maşina, 5000 numai deplasarea reparatorului, păi mi-a cerut pe un tuns de câine zece mii, lui Zugunu-i dădusem 3000 şi pateurile pe care mi le adusese Nana, şi ei îi păruse a strigoi, o aud, a intrat, bună ziua, ce veselii la voi, ce mai faceţi, bine, de-o fasole, don Paquale nu e, mai ai de-un leu, o iau şi pe aia de zece, don Felice, ce faci, mă, ce-ai, urechile, ai urechi, auzi, tocmai că nu, soarele, păru-n ochi, guguştiucii, s-a dus aprilie, apoi mai, iunie s-o mai împăca, de ziceam decembrie în India, pe voi când v-o înfrigura, ce-o fi o fi, fata a cumpărat varză, e de potolit, oţi fi luat voi şi pâine, ce-l obturaseră pe Sharma, oare din cauza mea, pe prima în Curierul naţional c-am cerut să intervină pentru Ilaşcu, fără tv, chestie de Emil, la o solicitare de genul ăsta nu-ţi cunoşti nici putinţele, nici încercările, la un om mare îi ceri ceva gen moksha, argumentasei, premergătorii cu el, fata a prins, bravo, la radio, şi seara, cum că am oferit cartea preşedintelui şi-ar fi fost programul meu, aşa şi la All India Radio, kuch bhole hindi, pe angrezi, bhole, emoţii, arabescuri, incluziune verbală a suprapurelor atmo/sfere, printre dorobanţi indieni de stampă pre şi postmoghulă, pe năduşeli tot latinităţi aproape hispanice, Mendoza şi ori hectare ori oceane, oricum metraje de nume, asta e care invidiază tinerii, iluzia vreunei ambiguităţi de-alde-astea, aia de la arhive nu poate fi niciodată decât acolo, nici nu se aude telefonul, vata mea, suburbia, Vasilescu-Vulcănescu îşi dispută şi ei toate cele, picătura şi asta a fost, de ce să ratezi o ocazie unică pe care ţi-am intermediat-o chiar eu, cum te-aş mai asocia la întâlniri mai de rând, ne-am menaja şi pe contemplaţie în de noi, mi-e dor de Găleşanu, nu că zici c-o ia razna, începusei că ţi-a dat o cravată, mie cu dungi, matale cu flori, dacă e pe aşa, mie trei, a tresărit iar, dacă o fi aşa, mai multe mie, una cu steaguri, alta cu pizde, însă nu se mai poartă cravată, că el da, are 50 şi 30 de papioane, o să-nceapă să le poarte, aşa e, nu-i laşi, iar ei nu te lasă-n pace – face Aluna, nu ştiu eu de la ai mei, oho, ăsta e mai egoist, că m-ar fi completat vicepreşedinte în cutare dicţionar, lasă, cine-o fi completat.
            Pe stânga, invitaţiile la fals şi original, ăştia nu fac decât expoziţii de pomeni şi achiziţii cum necum, deci kitsch cotidian, în imperiul dimineţii, pe-al damnaţiunii subexistenţiale, cu ziar, ce fac românii, mă citez, din Barbizon/New York, citesc ziare şi fumează, din fără bani şi scumpiri se lasă mai nou de tutun, şi mai şi de ziare şi de orice citit, rar să reziste să nu se uite la tv, cu conştiinţa adicţiunii la kitschul-simbol maxim naţional, televiziunea română, asociată cu subkitschuri revoluţie-mineriade-alegeri-vizite de lucru, presa naţionalistă şi cea de propagandă străină, cu mutilarea întregului şi bucăţilor, poporului şi foştilor oameni, fiecare cu povestirea lui, mai multe, ce isterie, ce boală, medicina kitsch, moartea kitsch, poate sun mâine la Timişoara, să-i povestesc lui Todoran, şi protocolar şi pe doruri pierdute, mai umplea o valiză, mai bine nu-i mai spun, s-o face ceva şi văd ultimul film cu vizita lui Dayal, voi fi fost şi eu semnalizat pe la răscruci, când nu mă lăsaseră să intru prin faţă în universitate, pornisem spre intrarea din spate, fusesem iar întors, prin faţă, seara nu se repetase, la lac, dar a doua zi dispărusem în propriile urechi, udă-ţi florile, ce faci, tată, nu ai plăcere, mă exprim prea savant, companie, cam country, pe voi vă am, mă făcusei beţiv şi curvar, că am şi bani, făcusem, a, în cap, la filme, pe apucate, cât că o iau prin judeţe, m-or fi auzit unul şi altul, şi-or fi dus vorba, Ieremia c-ar fi mai vechi decât Cuciuc, cât că, îl cunoaşte, ăla merită statuie, unde-o pune Emil bustul lui Gandhi, să recompun azi-mâine din conversaţia Sharma, mi-aduci ness cald şi ceai rece de la el, când mă conversa fie-ta, i se plictisise fosta profesoară de engleză şi directoare, vrea să se apuce de scenarii, o să-i copieze unul, şi-a făcut băiatul adevărat rocker, cântă într-o formaţie, termină facultatea, face armata, mai bine încă o facultate, să poată cânta, mai bine ca student, decât să cânte după servici, poate nu vine la bibliotecă, îmi trebuie engleză, dacă zici că s-a plictisit, tată, ce fac cu cărţile de la preşedinte, unde le duc, ne mai uităm prin ele, cum mă spăl eu pe cap cu urechile astea, convalescenţa se va lăsa cu euforie, mi-aţi da şi mie o bere de banii ăia, puţini oameni şi cum să te înţelegi printre atâţia oameni-kitsch, asta o fi şi explicaţia partidelor-raselor-revoluţiilor-megaloeltismopopulismelor, penumbra salvatoare a rugăciunii în muţenie-paralizie-moarte, protestul tot kitsch al morţilor, cu ce-ar fi mai de iertat, americanca, ba cernăuţeanca, pe propriu-mi cult-cord ne pomenim vorbind, niciodată atât de familie, mai mult India, măcar şi lui Aurică, îl făcusem din învăţământ politică, el că nimeni nu se ocupă de fond, a, Le monde de l'education, cu specialişti, ziariştii la poantă, băiatul lui tot la politehnică, de mă-ntrebase de fată, bine, cât din viaţă moarte şi moartea nicio viaţă, rară amintire de mamă, că viaţa ar fi o demonstraţie a tinereţii părinţilor, plânsul – râsul kitsch, ameninţarea – asasinarea kitsch, păi ce era ieri în curţi şi pe trasee, la intrări şi pe trecători, oricând cu turnesolul mulţimilor în picaj şi decembrie-kitschul ne picură clipă de clipă, glob de globulă, amnezia-agresiunea, plictisul-apărarea, inteligenţa-repetiţia, fundătura-disperarea, slăvite pizzerii şi marinari, complet strivită tratariseala şi plecarea din curte, peştii s-au asfixiat datorită suprapopulării, în special cu specii care nu consumă alge, pescarii nu agreează fitofagul pentru că nu vine la undiţă.

3.6.94
            Leul la yoga sperie câinele, îi dau frunte motanului, la sfârşit, câinele se fereşte de nas. Pe drum, pe ziare – nimic. Fata copia. Avocatul cu patru neveste din tată cu şapte, pe rând, mort, procese frăţeşti, şah şi ţuică, numai un nebun poate juca şah, pe albul din dreapta, tură, Târgovişte, nonviolenţă, mai nou, acum 28 de ani mă însuram la sfat, ploua, am sunat-o, cu fata, pe Plata, a felicitare, amintire, niciodată nu ne serbăm, lumea aştepta azi leafa, nimic, bugetu-n parlament, nu şi la birocraţi, la lume, ministerul ar fi alt capitol, de-a luat, Baltă e la prima leafă, şi aia neluată, să mai laude bugetaţii, i-am dat poza lui nea R : cine-i ăsta, păi dumneavoastră, jenat, unde-şi pusese ochelarii a cita din mitologie, altfel vorbind orb, 82, sunase Puşi, ca preşedinte, deja, să mă felicite pentru preşedintele Indiei, nu crezuse.
            Şahul cu Bocu, nici pe bătute, nici pe luate – chiar nu ştiu câte partide-mi luă, Nana-şi copia, nu se intra, Puşi sunase, Jiroş şi Preoteasa că de ce nu luăm leafa, Drăguţ de la minister că nu e gata bugetul, chiar trecut prin parlament, Constituţia zice că se merge ca anul trecut, dar s-ar fi depăşit, ăsta avea şi ţuică de Tîrgovişte, ce e aşa linişte, zice Nana. Avocatul numără şapte ale lui taică-său cu patru ale lui unsprezece neveste, patru rânduri de fraţi, doi băieţi şi două fete, una la Viena, el e ăl mai mare, se crede bun penalist, apoi divorţuri şi paternităţi, mai mare e satisfacţia când câştigă un proces în care nu are dreptate, înainte de a veni el citisem Atharva sângelui de Sandu Stelian, recomandat de Amita Bhose şi Emil Botta, auzise şi Nana, până sosiseră ziarele şi avocatul, ce contemplativitate prozodică – hoelderliniană? - deci debutează la 50 ani, cu diamantină sfială, jubilant ermetic, pe teme filosofal-egolatre, mai bine că s-a publicat singur, i s-ar fi părut oricum a-l fi brutalizat careva, treacă erorile tipografice, de i-ar fi scandalizând euforia, ieşeam ieri, când sosise, dă-o, nu, s-a dus sus să-mi scrie dedicaţie şi a lăsat-o la Cora, ea se operează miercuri la Bogdan Marinescu, vine amicul ei ungur de la Târgu-Mureş, Bogdan e mâna a doua, nodul, are 2 cm, e incipient, numai când l-or scoate or şti, i-a spus Alunei şi lui Gabi, care a calmat-o şi cu Doamne-Doamne, maică-sa nu ştie, va fi vorba de un control, împrumuta careva carte, i-am scris un rând Mayei şi am datat, 3 iunie, a, azi m-am căsătorit, acum 28 de ani, sun pe Plata, nimic, când sosise fata o găsim, o felicită ea prima, când m-am întors i-am citit edictul lui Ursachi contra lui Iliescu drept cadou de ziua noastră, am urechile înfundate, visez portocale hinduse, nu-mi iese din cap incognito-ul în orice caz suspect pe care l-a brodat securitatea lui Nelu peste vizita lui Dayal, cât că l-o fi ţinut pe el în aeroport acum 3-4 ani, venea din China, cât ar fi de sclerozat în alianţele sclerozate de decenii, cât ar presa, europeniştii, evreii, ţiganii, poliţiile, mafia, new-age-ul, cum o întorci, parcă ar fi un triş anulând alixăndrii şi bunul simţ al uneia, amândouă din culturile de întâlnit, ca şi cum Shanker voia încă de puşcăriaşi, iar Ion se obseda de Emil şi ai lui, pe-o ruptură patologizată ucigaş, a gigantiza rămasul de recuperat, abia primase ceaiul şi nu mai zisesem chaturanja, de-o fi având plăcerea, uitai azi şi de factura de la Consiliul Europei, ce weekend neaservit, m-oi uita la filme, voi boli după urechi, prin somnul motanului păstrător al primelor liane, mai toate personajele de zilele astea, altfel, lunile, anii ăştia, primare, de obârşie cu munţi – ce smuls am fost din marea rece, oricine ai fi mai mult ai de ajutat decât să te ajute cineva, peste inspiraţii şi bunătate, pe albia mistic mântuitoare de împărtăşanii sfinţinde, când nu te mai cutremură, nici urechile nu-ţi mai ţiuie, citesc poeţii de doi-trei ani cu fericirea libertăţii lor ermetice, plătesc cu ultima libertate românească lansată a extravaganţei, mai nimeni n-ar expune cuminţenii, poate bătrânii epigramişti şi prozodieri de-a surzii, mai des ieşiţi ca ieri din puşcării, ca iar, şi mai câţi cu gândire neconvenţională, nu nebuni, dar nebunii, nebunele, cât fân ne întorc la ce memorii, mă văd bătrân de-al anchilozei casnice, a sat pierdut, a, voi lucra kitsch pe ce-ntâlnesc, să-mi programez şi vis, intelect, audio-video, politică, mi-aş căuta de visul vinei, la Creangă, pe-atunci, o copie văzută doi ani începând din doi iunie, azi, trei, mă însurasem, când ne-am şi despărţit, adio singur manuscris, de-oi scormoni, mi-aduc aminte prima pagină, din trei, lipsă, citeam că citea cu glas tare, am redebitat abecedarul la liceul Cantemir şi-n trei emisiuni de radio, cu copii, netulburat de concurenţa facsmilată şi copertată de Bălaşa, drăgăşenean, şi filmată alecsandrinist pe la o fântână din Basarabia, prin miez de '90, mi-ai băut cafeaua, boia cu ceapă, da, am spălat vasele, scrie pe-o foaie ce-ai, păi, iar, kitsch – România (Phare, Rep Moldova – stat kitsch, demokitsch represiv, kitsch-putsch, kitsch-revoluţie, kitsch – Europa în genunchi/pe burtă, kitsch – America – diaspora), Eminescu (iconografie, parafrazare caracudească, iubire-mormânt-fără-cruce, doina cu variante), Ţepeş (Dracula, Ceauşescu, Iliescu), toate astea de ipsos, florile de plastic (mi-arătasei lacrima maicii domnului, scuturi-sfeşnice, minuni pe-un biet-piet lujer), cum nu bea motanul după câine, mai bine niroase sticla de apă, da' nici ăla nu-i mănâncă mâncarea rece, nehotărârea teiului mare de a înflori, nicio rutină, numai necesitate, fie şi academică – pare hotărât s-o ducă mult, în pofida celor ce-l făcură cacademician, că s-o curăţa, cum îi scoteau şi de la puşcărie, să nu moară acolo, s-o ducă şi să-l duc, uneori fără chef, Druţă din Chişinău, c-a fost la Paris şi că-mi remulţumeşte c-a putut face întrebarea despre bibliotecă.
           
4.6.94
            ziare de o mie de lei – spre kitsch, cu visare – şi la trezire, pana roşcată în căciula neagră, pe straturi de incinte amintitoare, cum îmi venise rândul, mi se ştersese schema mentală, nici limba nu se deznoda, parcă Şora, din fundul aulei, or fi analizat mijloacele cu durerea, de-am putut zice durerea, gândindu-mă şi la dr. Sandu, apoi voi fi muşcat doar gura amiezei, sexy zap, câte non-spaţii pe la Iaşi, cu etaje, biblii, duble cete, tunsul scurt, nu reauzeam ale noastre, mai mult femei, am zis să vorbească numai ele, că sunt mai îndreptăţite ceva, a reînceput vorbitoarea, tunsul şi mai tare, domnu', da' eu negociez, replicase, drept care adunarea noastră a ieşit, etaje-n jos, uitasem ceva, urcă nu ştiu unde, sesiuni pe după treziri, îndesate torenţial, cum e cu moartea în somn, cum ţi-o primeşti şi “ştii”, pe ce preţ, cu ce simţire, abia gândul şi vitalităţile-şi dau în petec până la aneantizare şi a semivisărilor, altfel mai toată ziua, oricât de însorită, pe-afară, pe-atât de aţipitoare demultului, ce trebuia să moară soldatul de sub tabul de după zborul lui Dayal, cât să morbidizeze o benignitate afişată, tabu-ul pus de gazde s-a lăsat şi cu un tab ucigaş de tânăr, ca-n meditaţie, ca-n refuz de a rămâne viu, plecat cu moarte.

Iunie-iulie 1994

            Barbara Bradford – Remember. Mi-am scris paper-ul. N-am găsit factura de la Consiliul Europei & Creangă. Mi s-a dus dorul de şale, nici nu m-am mai tolănit – ştia el Calinic. Îmi pare bine de versuri. Am recitit şi din Eminescu. A şi plouat pe teiul înflorit. Ziua iar s-a dus. Şi miezul nopţii. Păcat de nerăbdare – încotro? Ce-aş mai scrie la romane cu timp şi răbdare – că tutunul l-am lăsat. De vedem filme-n prostie. S-a rablagit tibu-ul.Două zile fără asanas, ravagii claustrările visate.
            Eminescu Irofte – dr. din Galaţi 52 la care s-a operat P. Diaconu de apendicită. Până tastează Ancuţa Dumnezeu şi om şi Antropomorfism, strofe, poate scoate şi Ortansa o definiţie a kitsch-ului chiar de pe nemţeşte. Bibliografia ar fi inutilă. Trebuie luat totul de la capăt. Prezenta contribuţie se vrea un obiect, o comunicare-kitsch, din solidaritate cu...? Îmi scrie Claire, cred, de la Pentland, a primit scrisoarea mea din 17 mai, spunând de preşedintele Indiei. I herby return your manuscript. Trist? Nicicum. Am vorbit cu Drăguţ, apoi cu directoarea  Tudor, da, dom' profesor, de când cu India, o fi văzut şi prin ziare, că Petre Roman, directorul de la Tracologie, n-a primit de luni banii de lefuri pentru institut.
            Cu S.D. Sharma, Lac 1, marţi 1 iunie, 17.30-19. Prezentarea romanului The Buddha. Recipiendarul a elogiat pe lord Buddha. Eminescu în sanscrită – Luceafărul şi Jayadeva în româneşte – Gitagovinda au fost oferite. Dr. Sharma a evocat frumuseţea baletului inspirat de poem şi muzică, multe spectacole, cum a adus cu Excelenţa Sa casete; cândva, am replicat noi, şi românii vor dansa, vor face balet după Gitagovinda. Am fost poftiţi, cei cinci, plus doi ambasadori, în fotolii. Fata de la Agra ar fi trebuit să se exprime în hindi, măcar namaskar, nimic, doar ji,ji, la declanşatul discurs în hindi, colocvial şi clencios, al amfitrionului, abia că să  vină profesor nu numai de lingvistică, dar şi de literatură. Despre lingvistică, dintru început, se înregistrase absenţa rectorului de la Timişoara, acolo a început... spusese preşedintele Indiei, da, revoluţia, n-am găsit alt cuvânt, a luat avionul acasă, dar ştiu ce voia să vă spună, universitatea lui e a patra din ţară, după Bucureşti, Iaşi, Cluj, este umanistă, deci şi prima, au fost (re)introduse cursuri de diplomă în greacă şi latină, dar adevărata bază a studiilor clasice e sanscrita, deci vă roagă să sprijiniţi venirea unui tânăr, singur, căruia i se va oferi o garsonieră, hrană, ca şi gratis, la cantină, salariu, tânăr a zis, da. Cât despre literatură, eu am predat în ultimii ani kavya şi alamkara, a repetat subiectele, şi dr. Becescu cunoaşte interesul nostru pentru Abhinavagupta, filosofii au pregătit lucrări de licenţă despre Sankaracharya, eu sunt cu literaţii, brahman-atman, mitul şarpelui, al cui? al şarpelui, a, da, upanişadele renunţării, dl. Bercea a tradus cele mai vechi upanishade (s-a dus şi i le-a dat, spunându-i la ureche dacă urseşte ceva), preşedintele Shankar a vorbit despre Vedas, Gita, cărţi şi casete, mult despre Tirukural (tamil, am zis, tamil, a răspuns) ce s-ar întâlni cu metrul doha din hindi, bogăţia epicului tamil, vechi de două mii de ani, apoi urdu (Ghalib, Ghalib, el – cel cu astrahan, Maulana Azad, alţii), povestiri scurte despre Zakar Hussein, istoria universităţii Jamia Milia Islamia. Aici avem un filosof şi un antropolog (se roşise, îmi făcuse semne să vorbească, adevărat că planul din curte, după percheziţie şi trecerea soldaţilor ceremoniali, ambasadorul Tripathi îmi spusese că mă introduce pe mine la preşedinte, iar eu să-i introduc pe ceilalţi, zis şi făcut, dar cu el erau doi miniştri şi spre douăzeci de parlamentari, numai tăcere şi ţinută, am schimbat mai apoi cărţi de vizită), iar nea Romică a luat-o fix cu natural law, omul nostru (Dayal) e jurist, s-a referit la mulţimea de comunităţi, cu legile şi obiceiurile lor, nimic impus, doar când vin împotriva unor lucruri de bază, la adivasis, în Madhya Pradesh o combinaţie etnică, evreii au venit înainte de Christos, nu există antisemitism în India, arabii au plutit pe mări în secolele 7-8 până-n Tamil-Nadu şi Karnataka. A vorbit şi despre castele paria. Nea R. s-a interesat de studii indo-europene şi euro-indiene (era roşu, preşedintele Shanker îl întrebase retoric, aţi fost la un congres?) da, la al zecelea ICAES, de antropologie şi etnologie, în '78, anul acesta în decembrie se ţine al treilea congres mondial de arheologie în India, fratele celuilalt, sau sora, preferase preşedintele ştiinţele congreselor. Enric reiterase necesitatea unui departament de indologie în universitatea bucureşteană (vizaviul meu, mi-a dat cartea, îmi sugerase că universitatea din Sofia are – de acolo veneau) – dar deja trecusem la masă, cinci plus doi, de-o parte, triplu de partea omului mare, în haine deschise, galben închis, 76, cu ochii vioi, locvace, stimulator, de câte ori cita din Vedas, dumneata ştii sanscrită, la o consideraţie literară, am exclamat wa-wa şi, în fine, toată compania indiană a râs, ai fost la vreo mushaira, da, la Talkatora. Harta ceaiului indian s-a trasat cu ceaiul în faţă trecând prin cel verde şi exuberând  Darjeeling din care şi beam. Am introdus şi subiectul piper, de se plătea, şi-n Alexandria, greutatea în aur, vapoare-ntregi de condimente din India străbat şi acum Marea Neagră, vizualizează dr. SDS / Shanker Dayal Sharma. Becescu o făcuse a cincea pe cea din Timişoara, poate prima, se retranşase cancelarul universităţilor indiene (SDS). Subiect preferat, pe moment, despre secularism (ca toleranţă) religios, cum a vorbit la Shantiniketan despre ethosul indian, ca al treilea preşedinte – respectul pentru toate religiile, cu citate din Vivekananda şi evocarea conferinţei mondiale de la Chicago, acum 102 ani. Încă o dată, democraţie în afacerile internaţionale, pe temeiuri brahmanice, din Gita, o sloka despre unicitate, advaitam, adevărul real, unitatea în diversitate, armonia nu numai muzicală, conceptul de infinit şi de shunya, ahimsa, shantipath, awarness, Shankaracharya, numele diferă, Dumnezeu e unul, şi-n Islam, Gandhi, dincolo de un singur -ism, cum e România, frumoasă. (Am transcris pagina a patra, ultima, a cuvintelor-cheie notate în timpul discuţiei cu preşedintele SDS – de la Shantiniketan -, mai înainte a fost vorba despre următoarele). Literatura indiană antică este compatibilă cu înţelesurile matematice. Ştiinţa, filosofia şi poezia merg împreună. I-a sloka din Rig Veda. Churning ocean, mitul otrăvii înghiţite de Shiva şi rămase-n gât, tratatele de medicină himalaiană sunt în versuri, un prieten, Vasir, medic, fireşte alopat, în inimă şi sida, Vasir se exprimă în versuri şi el. Vechiul – mai ales Vedele şi Upanishadele – absoarbe curiozitatea tinerilor, am spus, în timp ce rămân izolaţi de India modernă, vechi şi nou tot una, bănuisem răspunsul rigvedic, adevărul nobil, metoda recitării în sanscrită (continuitate întru alamkara) – cea mai veche din lume, democraţie parlamentară de aplicare universală. Într-o conferinţă pe care am ţinut-o la Shantiniketan (vezi).
            Bordaş şi-a adus lucrarea despre Shankaracharya – individuaţie şi realitate în advaita vedanta, i-am pescuit un agramatism şi să crape, vorbesc cum ţi-aş fi tată, ă, că până acum cu taică-său ieşea prăpăd. Mi-ai făcut o mare bucurie şi nu vreau să ţi-o arăt. C-ar fi scris lucrarea-n două săptămâni (se mirase de Soare c-o dovedise pe-a lui , mai pătimaşă, într-o lună jumate). La România e frumoasă, un firetat, cu o listă-n mână, d-ra Ileana, murmur, preşedintele Indiei face daruri, am ocolit masa în lung, două jumătăţi, cu înghesuială, cărţi proprii, ceai, tirukural, mie, o cravat de mătase, la fel celorlalţi, Constituţia Indiei – constituţia lumii – întârzierea lefii, cât să n-ai ce mânca, telefona, prostitua (după o vârstă, plăteşti tu) – abia am întrerupt de citit interviul în Normandia al regelui şi răspunsul (neplătit – publicitate gratuită, aşa ni se-ntâmplă cum deschidem gura, tocmai din cauza asta ni se închide cu avalanşa provocată gratis) alianţei evanghelice, ironic, arogant, cinic, lui Ghibu, criza crescuse, Nansi nu mai putea cere împrumut la Gospodaru, dacă eram la zece săream, se internase el, cu fibrilaţii, am aruncat sumă mare, s-a strepezit, violat, a trimis-o pe nevastă-sa să-i aducă, ea a numărat şi i-a dat Platei să numere, cât noi făceam confidenţe cardiace, mă fibrilasem un pic şi eu, sunase Ciofu , că s-a epuizat tirajul numărului de aur, era curios de întâlnirea cu al Indiei (Ana Rus, că mi-a văzut nasul, cu acelaşi), am zis şi de testele Nanei, să-şi noteze rezultatele şi vedem când or sta de vorbă, trece mâine pe la trei, că dacă ar fi fost el ar fi consolat-o pe Cora cu operaţia ei de mâine-poimâine, dă-mi foarfeca aia cu care-ţi beleai unghiile, retrage cuvântul, îmi belesc o pieliţă, poţi s-o iei, să-ţi beleşti şi altceva, tot ea, fata xeroxase un scenariu-două pentru profesoara de engleză de când era şcolăriţă, aia a sunat-o, asta auzise că am împrumutat, am examen la balet şi o să-mi cumpăr o ciocolată mare, să prind forţă, a, că să mă fi gândit, iar nezicând nimic, nu se prinsese, ce te mai olecăiai fie-meo, că ai gafat lăsând-o să creadă că pretindeai, în schimb, ciocolată, asta era mintea ei, nu te mai zdrobi aşa, ai treburi mai serioase, aşa sunt eu, face ea, deh, floarea cu eflorescenţe de 25/23/19 eflorescenţe, înlăcrimate uneori, ferestruie cu mireasma – spui că nu cadaverică – zidurile, te primesc în pat, citisem Caţavencu tot, măcar, dormisem fără conştiinţă – nopţile din urmă tot rashtrapatiene, cu entităţi pe-acelaşi rol, în hieratice poze, cam desfiinţatoare, păcat că am uitat de eleva Celia-Safta-Onelilla, nu numai ramolire, ploaie, grilajul porţii bisericii Colţea, cu pridvorul măgărit de lumânărare, ca peste tot, mai devreme în Şuţu, sala plină, nea Romulus s-a dus la cafea, apoi Petrică, Sandu picată din lume, uneori grobiană, făcuse Cezara (a murit Traian, după ce i se sinucisese băiatul, Muşata e de două luni cu stângu-n gips, fără să fi călcat, mama la 82 cardiacă la pat, Bucovina voastră am văzut-o, Suceava Cernăuţi, Filipciuc), Opriş cum că lăcomia ne-ar fi nemăsurată şi alte moralizări, Cândea olteneşte – restaurată de Volkswagon, vă daţi seama, ce reclamă, nea R., teorie, - conceptele sub-dicţionar, dar lume multă, ai vorbit foarte frumos, vreau o copie, adresarea către rashtrapatiji, mi-am adus eu aminte, tot mai târziu, ce vremuri înspăimântătoare, fata e pe-a tinereţii, de nu s-ar ticăi de degradările noastre, soartă amărâtă, căinează Plata, după ce se terminase sesiunea de dimineaţă, o fată căruntă, de la academie, zicea că pentru presă ar vrea precizări despre ce spusesem, că i-a plăcut, că mă felicită, am o copie, necorectată, grijă, părea impresionată.
            Emil a citit laudatio, 300, Coridaleu, apud Noica, non-Văcăreşti, Indore, hindi de un secol, Eugen, tot româneşte – fondul indo-european al culturii universale, raţionalismul grec vs. contemplaţia indiană, gymnosofiştii/brahmanii, drumul Indiei, cu basme, primul model – cel al literaturii indiene – îl monumentalizează Eminescu, Orientul (Filipciuc e de părere că n-a venit la Bucureşti la întrunire), propria operă, întoarcerea spre India în faza contemporană, regăsirea tradiţiei folclorice, Mircea Eliade, sacru şi profan, valorile centrale ale culturii, DLG, doctrinele orientale, contemplaţia superioară acţiunii, modelul oriental, înţelepciunea blajinilor. Preşedintele a numit rectorul, Emil Constantinescu, prorectorii, Adrian Nicolescu, Ruse, Dana Marinescu,..., dr. George Anca  (pronunţat cel mai aproape), deeply honoured, capitala României, dharma, the goal of one world, human heritage, 6000 years, intuiţie, Veda, togetherness; walk together, aspiration, cooperation, angels, common hero, law and truth are one, universality of truth for the common good of all, Hitopadesha.
            Nu m-aş mai vedea cu nimeni, biofeedback, percepţie subliminală, eat popcorn / drink coke, praguri, psihodinamică, teoria detecţiei semnalelor (I.Ciofu). Lacedemonia, L = 50, C = 100, D = 500. Dezmăţ sinestezic. Roşculeţ, bărbat ideal – nicio femeie nu i-ar fi zis altfel, nici duşmanii. Copiasem un mss despre Dumitru Liben, pentru Petre Diaconu. Cum lucrează securitatea să seducă personalităţi din diaspora. Aşa, Ionescu al lui nea R. îl întâlnise întâmplător tocmai pe Vatra Luminoasă şi-i oferise pe loc cazare în Mexico şi transport pe Delta. Rădoi vrea membru IAME, cu adeverinţă, că ştie ce-am făcut, a fost la cursurile lui Călinescu, a citit Eminescu şi vrea să aibă hârtiile lui, a citit The Budha şi vrea să-mi spună unele lucruri, dacă e el Rodai. Shankara despre pericolul de a pierde adevărul în favoarea exactităţii, avidya namarupa isvara vivarta, cuvinte-cheie apud Bordaş.
            Puşi, a citit evenimentul săptămânii, Mircea Gregorian despre candidatura lui, dacă mai văd vreun preşedinte să-l duc şi la el, să vorbesc cu Emil să-i dea dhc, că-l primeşte, că nu fac mişto, să fiu mândru, nu-mi dau seama că vorbesc cu un viitor preşedinte, candidează pentru a pregăti pe altul, regele nu, că vrea să fie el preşedinte, hai că mai am multe telefoane, să trăiţi. Mă visasem ras în cap. Am rătăcit notele rashtrapatiene. Tinerii îşi află un scut în vagul verbiaj (înşirare de termeni, ante-sintaxă) sanscrit spre a aduce din vest accepţii – stranii aducţiuni care închid şi nu s-or redeschide decât, poate tot prin ei, când ordonările pe de-a gata, exterioare, se vor fi interiorizat creator îndeajuns, dedublate de proprii ţâşniri şi meditaţii pe aceleaşi imuabilităţi, a la Salg – iar atunci încă va fi tragică deosebirea, cum că noi îngenunchiem în faţa mediocrilor studioşi de oriunde, la ei ori venitori, lăsându-ne dispreţuiţi şi ignoraţi de aceiaşi.Bordaş a discutat în multe rânduri, de doi ani, cu mine – păcat că n-a venit şi la cursuri, de încrezut. Sergiu a murit gândind, un an, la Brahma-Maya (ai zis, mare puţoism?) Pe-ale mele nu le ştie, n-ar pricepe, ca antifilolog. Eu nu-i învrăjbisem pe filologi şi filosofi, observasem doar dubla provenienţă, flatat că mă cultivă şi unii şi alţii, nederanjat de filosofeala filologilor mei. De unde o superficialitate snobă, mântuită de dedesubturi acoperite, înfrumuseţată de ambiţie aductivă, de ritm rostitor, ca o transă nemaităcere, mărturie dinspre scrişi guru mai ales în Viena şi Paris, că de. Dacă el Claudiu şi sărise numai în upanişadele-renunţare, că l-aş fi învăţat să gândească liber, adică părăsitor, cam periculos, a nu duce nimic cu tine şi a aduce, astfel, ce frecasei în urmă cu jene aberante, de comparaţii, cine ştie, cât eu mersesem pe mari upanishade, pe invocaţiile de la toate, inclusiv ale renunţării, cât, aducând şi eu, normal, alamkara, cultificasem mai marii, amicii şi duşmanii părinteşti, ce întâlniri mai frumoase, măcar şi-n Paris, putuseră ei avea decât, vorba aia, cu ei înşişi – răsfeţe-se în părerea de altceva, cu dar înapoi, de îmbogăţire, chiar, iar clubul ni s-o ascunde tolerant în codurile altora, de-ar recidiva să se poată cita măcar pe sine (astfel trădându-şi savant şi spre toţi învăţătorii), pentru că oricât şi-ar face mintea vocală pe surse, contra (ne)plimbării fontemblonde, pe-acasă încă şi-or număra băieţii avortaţi de necunoscute indigene, că tot primează teoria că sexul copilului e al celui tare, în locul opusei, că supravieţuirea mai disperată a unuia dintre sexe determină progenitura – să fiţi sănătoşi, băieţi, şi după tată, şi după mamă. Chiar lui Ciofu îi plăcuse cum sună – individuaţie şi realitate – şi făcuse dubla teorie a euforiei la prima reuşită, el zisese victorie, ăsta se bobise, ce va scădea progresiv cu celelalte, se gândea la el, cu numărulde aur, aluzionat ca din întâmplare, oricum, acolo, în număr, ar fi măsurat, a la Sisif, tot mai împuţinat chin prin repetarea efortului de a sui piatra rostogolită, şi de ce m-ar fi interesat pe mine comunicarea subliminală, altfel, d-aia,  prin gloată, cu Ileana Mălăncioiu lângă mine, abia salutându-ne. Adevărat, filosofule, n-am aflat nimic nou, dar mi-a plăcut să reaud ce, ştiind, parcă ştie toată lumea, însă nu prea sigur, nu prea clar, plus tinereţea năpraznică şi în cuminţenie, o revedere esenţializată, învinsă fie, cum voi porniţi întăriţi de ideile mari reconspectate, din surse la zi, deodată empatici, decomplexaţi, ba mirosindu-vă înapoi, uită-te şi la umbrosul de Cristi prin Calcutta, români puţini, număraţi şi-n guverne.
                Într-o casă, pe o vale, curte mare, trei fete mari, mamă vitregă, una sora noastră, a luat-o mama în altă cameră, ce-o fi trăgând-o de păr, altă soră şi mai mare, nu, acum au crescut, e alt basm, tată mort, bătrânelul de prin poartă, nici în vorbă, noul ei soţ, se împăcaseră, Vasile însuşi se disimulase pe urmă, la drum, ne căram mâncarea, a Lui VasIle şi-o mai împărţea, pe cerute sau nu, avea un bagaj atomic, i-am şi zis, tu preferi împachetare beton, nu laşi prea liberă nici mâncarea, mi-a răspuns a la el, după 21 de ani, cu un discurs, că, da, nu laşi niciun lucru, cum ar veni, neorĂşenizat, ca la Strehaia, făcuse viu, iar eu îl revedeam pe trezie, noaptea din morgă, dar şi când fugise, cum ţi-ai permis, să văd şi eu ce fete mai sunt prin oraşul ăsta. Adevărul dramei abia încinge tărâţa şi îndepărtează, cu tragedia, catharsisul. Vedete modelate pe halucinogenia politicianistă, pe retorici puterist-populiciste – şi cine ştie, totuşi, dacă însetaţii de afirmare morganatică şi prin morgi nu vor fi împingând cadavrele la înviere – de nu şi-ar greşi trupurile şi misia prea-prea. În Ora, din 7 iunie, articol semnat de Carme Sterian şi Alda Zaira.
Preşedintele Republicii India
Doctor Honoris Causa
al Universităţii Bucureşti

     Ieri, în sala Senatului Universităţii Bucureşti a avut loc ceremonia decernării titlului de Doctor Honoris Causa, Excelenţei Sale Dr. Shanker Dayal Sharma, preşedintele Republicii India. În apologia tradiţională, prof. dr. Emil Constantinescu, rectorul Universităţii, a elogiat viaţa şi opera înaltului oaspete. Au rostit alocuţiuni prof.dr.Eugen Todoran, rectorul Universităţii din Timişoara, şi dr. George Anca, copreşedinte al Societăţii Culturale Româno-Indiene.
     Eminent jurist, filolog şi literat, dr. Shanker Dayal Sharma a fost rector al Univerităţii din Hyderabad şi cancelar a 22 universităţi din India. Totodată, Excelenţa Sa a fost profesor de drept la universităţile Cambridge şi Harvard. Înmânarea diplomei s-a făcut în acordurile solemne ale imnului universitar “Gaudeamus Igitur” (Aurel Ghimpu, Libertatea, 2/6/'94, p.3)

Eminescu, personaj de roman
     Între publicaţiile Academiei Internaţionale Mihai Eminescu a apărut, în India, romanul epistolar “Buddha. Scrisori biddhice către Eminescu”, de George Anca. Afirmaţia poetului - “Eu sunt buddhist, fiind nu simplu creştin, ci creştin la puterea a zecea” - este, în romanul respectiv, confirmată de peste o sută de corespondenţi-personaje din India, S.U.A., Noua Zeelandă, Elveţia, între deziluzia vieţii şi iluminarea prin poezie şi gândire.
     Salvând scriitorii contemporani nu numai de ameninţările dictatorilor şi ambasadorilor, Mihai Eminescu este înţeles ca un poet viu al lumii de către Vinod, principalul corespondent, întreţesându-şi viaţa sa indiană cu aceea a poetului şi a celor ce i-au urmat. Evenimentele se schimbă ca spre un sfârşit de upanishadă asumată: “Suntem unul în celălalt şi totul e OM”. (A. Bucurescu, România liberă, 16 iunie '94), p.2)


                                                   

George Anca 

PARALIZIA TATĂLUI

            Mai totdeauna m-am înfăşurat în bătrâni, de la bunici, la academicieni. Balanţa răsturnându-se, mă sfiesc în lumea părăsită a tinerilor. Paralizarea tatălui mă opreşte la miez de noapte, între viaţă şi moarte. Certurile şi rutinele se succed în gol, fără ranchiună măcar. N-a lipsit niciodată paralizia din oameni, din alţii. Japonezii stau şintoişti în copilărie, se fac creştini la tinereţe, iar bătrâni trec la buddhism, fără nicio jenă, după avantaje, mi-o spune Elisabeta.
            I-am luat bagajul bătrânului Mialaret în bibliotecă şi l-am dat pe mâna Paulei Braga şi al Elisabetei Negreanu (bărbatul ei ne-a dus cu maşina şi a oferit masa la Pescăruş – somon fume, caviar, mixed grill). Vrea să fie consultant la reformă. I-aş traduce psihopedagogia , s-o lansăm în mai, cu o nouă vizită, vrea să-şi ia şi nevasta. La cenaclul din biserica lui Neculce, s-a mărturisit că e botezat, catolic, dar laic, nu ateu. Pleacă mâine la Quebec.
            Părinţii vin la bibliotecă să citească pentru copiii lor. Noii angajaţi au dat examen. Ce face maică-ta? A murit. Decont Mialaret. Câte telefoane dai pe zi? Propagandişti de-o viaţă. De orbit să nu orbesc, de paralizat să nu paralizez, atunci ce se mi se întâmple? Cercul vieţii viciu cu nume de aură lunecă pe gât şi se strânge ştreang. Floare de cucută albă ca o mută. Taică-meu paralizat. Mama Ancuţei înmormântată la Capra. Ai visat-o prima oară pe Cristina, ai cumpărat ce-i plăcea, şi ţigări, şi votcă, îi plăcea şi să se f. A tradus-o pe Veronica Micle, împiedicându-se, vag, la „lauda de sine nu miroase a bine” - femeia o fi povestit propriilor fete şi, astfel, şi la Junimea. Se bucurase Popeasca de pomana Cristinei, că adică şi de ea o să-şi aducă aminte, moartă, cineva, şi o să-şi amintească şi ea dacă mori tu înainte. Figlia del tuo figlio.
            lăudată suferinţă crinul acasă încântului cinul luceafărului mării eminul mamă din mormânt tată din Lazăr doamne din cer cruce de rază pe Hristos să-l rază necredinţa fiindu-mi sine sinele ia-l de la mine într-un tren încremenit pe şine ruga tinereţii departe clipa ta de ne mai desparte şi cu-nchinătorul lui Astarte urcă fiinţele muşuroi cum ţi-ar cânta din cimpoi cum te petrecem pe la noi vorbisem lepra maică pe maluri de drăgaică uscate pentru gaică neruşinare zisa cititului assisa din blancă porolissa te întremează frază treimea alcatrază ionii cruciază terţina guelfă şi ea îl naşte pe Mesia Fecioarei fecioria când şi noi şi din mare şi din crucificare prin chitul dimândare în Bethleem la iesle tai Iosife din tesle Irodul preste bresle plutitul Mării Moarte prin maică la o parte grădină şi pe Marte din Vărsător prihană haină momentană un basm infarct în strană la mătură nu saltă morbidităţii haltă a mea lume cealaltă poate iazul sanscrit s-a dosofteit ovilit adhi-kavi l-am lovit maica iubirii durere prefăcută mângâiere dumnezeire cere am obosit în necredinţă cu anii fără de căinţă târzie frumuseţe nefiinţă beţie-nsângerată viaţa amurg târziu ca pazza vitalitatea straţa pe-acum dicteu nemistic pe-atunci colindul cristic pe când cu vipt artistic nouă ce nu ne-a lipsit n-am avut nici iscusit învârtitei aurit starea magilor de visu dacă a văzut Parisu din pomenile vascrisu
            Am scris şi-n somn terţine – le-am uitat. Voi merge mâine să-mi văd tatăl ţintuit la pat de trei luni. Ciofu, că evenimente. Jeni i-a zis lui Selianovici, taică-său, pe moarte, uite-atât o tumoare: te-au ajuns blestemele mamei, exact ca Noana către Jeni, când paralizase tatăl nostru, de n-o mai înghite aia. Mă voi mai duce, totuşi, la parastase, nu voi rupe-o, pe viaţă, cu Târgoviştea, mai vedem. Starea de Crăciun ca o tristeţe, patru la masă cu câinele. Dumnezeu e trist. Ci azi i se naşte Fiul. Fata vine cu mine mâine la Târgovişte. Le-am spus-o, din durerea de a-mi vedea tatăl muribund se poate ivi cea mai frumoasă zi a vieţii mele, care, la vederea ei, să-l facă sănătos, Dumnezeule! Rhino alb-negru, disparent – ca noi toţi. Animale în paradis – altfel chiar plictis, puşcărie. Te-ai dus la doctor? Discul nu mă lasă. Anti-singurătate. Îi voi povesti „tot” concertul, dublu, al lui Gigi Zamfir.
            Fata nu m-a lăsat să beau – pe el să moară nu l-ar lăsa. Viaţa lui tremurând între cutremure scufundate, dacă nu lucrează minunea lui Dumnezeu. Sighişoara în ploaie, mascarade medievale, N.D. Cocea, în şezlong, nud, cu mâinile pe „testicole” (Giurgiuca:) a murit tatăl dv. şi nu suferiţi, nu vezi că bat clopotele? Nici chiar aşa. Fuga, noaptea, la congrese, întruniri cooperatiste, taică-său a fost „la noi”, în cooperaţie. Lenjeria malaxată în grădină. Mi-am căutat cămaşa în careuri, încep s-o îmbrac, sigur că nu e a mea, dar şi stăpânul poate s-o ia pe-a mea, identică. Siluete dinspre o comunicare baritonală, până-n rufărie, vorbeşte Mialaret-taică-meu-Zamfir-tatăl, honoris causa, trec la pantaloni, taică-meu nu mai poartă, pe motive de igienă când eşti paralizat, îl spală o femeie o dată pe săptămână, are instalaţii şi aşternuturi, să nu fie ud. Se îndesesc congresmani – mă văd văzut – unul îşi trage şi el nădragii pe el, eu nu mai apuc şi, cu pantalonii în mână, ejaculez în jet continuu, de ţurţur primăvara la streaşină, ca la teze în şcoală, ca atunci când Oltul m-a luat cu luntre şi am sărit din ea, ca oricând am avut emoţii surori cu moartea. Sfinte d'Annunzio din Prato! Iar en famille, în Seoul, după zgârie-nori, cu personaje indiene. Margaret, Neetu, care era jucată de Radha, ne întorsesem de la o sesiune-spectacol-vizită-sindrofie, eu am văzut pe-un geam ad hoc o bătaie, bunica şi fata, a şi zis Leela, că Margaret cu Neetu, eu credeam Radha, se bătuseră, un telefon, am vrut să răspundem unul dintre noi, Radha sau chiar Nilima, ci e pentru ele. Am luat-o spre universitate, pajişti, turnante, m-aş fi întors, am rătăcit destul, seara la marea recepţie aveam să ne revedem, reîmpăcaţi, cu mărimile tot ale congresului-cooperaţiei-bâlciului-poleit-al-vieţii-de-vis-întors.
            Unde ne punem bagajele? Luăm din lucruri, le rătăcim, se apropie plecarea, au rămas nişte ceşti, nişte ambalaj, chiar în stil indian, acum, n-o să dea bine, la venirea preşedinţilor, şi cine le-a lăsat acolo dacă nu românii, alt stres, altă belea, mai dăm o raită cu maşina, se înfiinţează şi Poveşti – Mihai, să ne oprim, intră la un hotel Suite, uite, ne dă bilete pentru la noapte, mâine zburăm, da' puteam sta la prieteni, petreceam la palat, fie şi la universitate, aici e departe de oraş, aeroportul o fi în partea opusă, nu mai ajungem, na că vine din stradă Popescu, băi, aeroportul e-n partea asta, e mai aproape decât oriunde, bine atunci, putem merge şi la bal, aici ai de toate, şi femei goale, ni s-a dat de înţeles din ruptoarea treziei verbioase în secvenţe onirice de zi spre nocturnul ontic.
            Câte n-oi fi visat şi-aş fi tot dus-o aşa în vreun paralel filial cu paralizia paternă. Altfel aş începe traducerea lui Rajiv, şi din Mialaret. Atmosfera era de la Palatul Almora, unde venise şi Margaret, nazistul Naderer îmi recomandase aventurieri în India, iar major Gurnam Singh că developează el filmul, la garnizoană, apoi că s-a voalat, adio Nanda Devi şi Durga puja. Mai bea apă din ţeasta asasinatului în ritmul convulsiilor, în lanţurile nebunilor. Salpetriere. Concertul lui Zamfir. Apusul soarelui, oglindă a morţii. Nu voia papagalul să iasă din colivie, am fluierat ca doi naişti, năişti, zalomitişti, ne-ai auzit, eram fericiţi, pasăre şi cuc. Tu ţi-ai văzut un film, pentru motan, câinele a adormit. Visul, de m-o lăsa, m-o paraliza, de când maică-mea decanceriza moartea sa.
            Eram în cabinetul ministrului, o bătrână în baston, cu basmaua trasă pe faţă, ochelari, intră, dă să mă alerge ridicând bastonul – te bag în p. mă-tii, mă doare discul, mă feresc greu – nu sunt eu ministrul, mă aşez lângă o haină, de disc, se plimbă înspre singurul fotoliu gol – am avut trei, primul a fost Schiller – Friedrich Schiller, am completat, s-o abat. M-am trezit cu gândul la cine o fi fost al doilea, convins că al treilea eram eu. A, era moartea, ceva mai bătrână. Al doilea ar fi Schopenhauer, o moarte pentru fiecare. Apoi e vorba, totuşi, de tata, i-o fi vizualizat diazepamul idila, pe echivalarea zacerii cu zboruri onirice. Daţi-mi telefonul – sunt ministrul chimiei – îl găsesc eu, nici eu nu aveam carte de vizită. Tusea Platei e automat o ploaie, un vuiet de pădure sau un fluviu. Feresc motanul, dau să strivesc căţelul, rămân în patru labe deasupra, el se trezeşte speriat de moarte, eu cu discul, Plata, ce, era să cad pe câine, nimic, aşa o fi căzut şi tata, da' uite că eu mă ridic şi nu mi s-o urca discul la creier. Apoi, la lucru, uitând de doctorul Schiller şi a lui. Discul lui Vishnu, banii dăruiţilor de Lakshmi.
            E opt şi nu s-a luminat – fă-ţi marţi moartea, tată, şi să mai dăm cu zarurile pe-a matale. Datoria vieţii noastre, de Pârvan, ori monologul unui pictor, de nu Rajiv, finisându-şi tabloul „Tagore şi Eliade”, vorbesc deja în 23, ca să nu văd cu ochii închişi craniul părintesc încastrându-mă cu încruntare ultimă. Aş traduce pagini din paragini, cu centura lângă mine – vehicul, discul. Taică-meu a recunoscut Dunărea albastră. S-o ridica săptămâna viitoare. Am tot bătut la maşină, fără oprire, traducere dintr-un ambasador inginer, cu drag varanasian de basme.
            M-am visat mult cu taică-meu, la drum, voce frumoasă, expert contabil. Dacă mor noaptea asta, tu mi-ai aruncat clătitele. Zaciu-Ulici m-au îmbrâncit din catastife. Lia Manoliu în comă profundă. Marian Creangă, la Domnul. Dragoş Morărescu pictează cu ambele mâini. Spirite-spiritism, ce moare sus se naşte jos, vă aflaţi în durata mea. Duioşie şi Timp. Eminescu. Brâncuşi. Spune-i lui Gheorghiţă că bocesc singur aici, dacă aş avea un pistol m-aş împuşca, vorbeşte cu el să mă ajutaţi, dar să nu audă ea, cunoaşteţi un psihiatru, să-i luăm un act de iresponsabil, i-am zis să divorţeze, mă mai gândesc. A fost singur patru zile de Anul Nou. Bea zilnic o sticlă de trei sferturi de Otonel, nu ştie să bea, are cine să-l înveţe, îl trimite la piaţă de 3-4 ori pe zi, pe 4 cărări. Ai văzut ţigan să (n-)aibă curaj? Adriana Matcovschi nu mai vrea la lingvistică. Domnule Rafailă, eu sunt fiul lui Vasile Buzinschi. Geaba amici ai preşedinţilor de jurii. Rămâne taică-meu luptă-paralizie.
            Eşti mai bun ca Joyce, înnoieşti limbajul. Magdalena a chemat-o şi pe Valentina. Nu mă mai trimite la ziare, că-mi iau vin. Lesbienele de la Babilon Blue. Mi-ar da pianul pe ghilotină. Inspiră-te din constrângere. Expresia nu s-o mai descifra. Spre garnizoană, artilerişti, mai departe arunci piatra de la etajul 7 decât de la parter. Poveşti vă fie capete, duşmanii nu vă capete. Entuziasm gnostic, rupere haiku, abia de ne scăldăm în aceeaşi ploaie negrul brazdelor şi al crângurilor, sineala bălţilor, rotunjimea ţarcurilor, verdele grâurilor. Preferinţa lui pentru Arhimede. Am şi permis de intrare în garnizoană. Ce nu ne-a nins, ce nu ne-a nins în New Orleans, în New Orleans. Dacismul pervertit de maniaci. Teme tăcute din Eminescu – aici, Medeea. Să-l învăţăm de la duşmani – o metodă, o să ajungem să-l duşmănim înşine. Când ajunsesem la Strehaia pădurea asta, nemurirea aia. Cum ar învia întunericul paragina scrisorilor pe epica misticii.

tema serii Strehaia dusă
colinele vin mai gata drumul
soarele se stinge ca o spusă
viaţa omului de i-ar fi fumul
a te prăvăli şi-nsuţi nu să
te aştepte a-ţi primi oiumul
vreo faţă cosită sub husă
husarul sabia consumul
terzinele în terza rima
se strigă la pictat pian
sera e caldă veche clima
zicea Cuclin de Damian
şi pînzele marine mima
ni se-nserează Canaan

            ce grijă ai de mine numai taică-meu paralizat priveşte-ţi fruct eşecul cu luna şi edecul sunt altele gândirile o oaste fără inamic simple lucruri lună şi pământ numeri orele milităreşte noapte ratată tată nerabatabil scară la cer oameni bolnavi pe oameni fără scăpare vorbeam în cruce mai lasă-mă în viaţă îţi voi fi şi eu poate de folos ne tot apropiem de ceea ce nu vom şti câte caiete nu-mi sfârşesc în foi albe paşapoarte emise de ţări inexistente pădure cotmeană Dunăre sprânceană carele pentru voi la ziua de apoi oameni de nimic duium şi aici şi peste drum în apă America ar ţarul ţar drac înviat pe nemort paralizată păcură-n port atotputernic puterile mele trebuindu-ţi eu cu premiu tată paralitic vreau să termin caietul exact cât să încep altul într-o existenţă republicată hormonii dispariţiei cu toată suflarea oamenilor serioşi papa galii druizii curs auricul poate al tatălui iepurele n-a mai ros morcovul musacaua mitropolitană maici mireni sub coroană la vederea nevăzutului de mii de ani mă obsedează o formulare frumoasă cât să n-aibă cine ce zice bine c-ai stat de vorbă cu mine de la Turnu Severin mi-e greu să mai stau de vorbă ne veţi birui raţa turcească sfecla românească în cinci zile le-oi coace anarhişti storş' ce ne-am face fără borş nimeni în grija sieşi cum nu te-ar speria delegaţia
1997-'98/2011
           
           
             


George Anca

(nu) apelaţi la vechi comunişti

19.8.09
            Săgeată neîncăpută printre brancii lui Giotto. Lives and loves. Haita încinsă mioriţă. Şubred la mansardă.

20.8.10
            Va fi creat un iad special pentru tine. Urâm că asta ne e rasa.

25.8.09.
            Stâlpi, crestate flori de paradis.
            Coşul alb, negru, alb-negru, negru-alb, marea cisternă albă în simetrie cu bolovanul negru din centrul tabloului grâu-chiparos din Sain-Remy-en-Provence. Valurile negre de alge de la dig, albite de pui de pescăruşi, nederanjaţi, apăraţi şi de duhoarea de balegă-algă, se întind până spre adolescenţii constructori de biserici şi cetăţi din nisip ori fânişti cu căpiţe. De departe, albul cilindric, poate presidentzial, abia de-şi asociază proximul, mai înalt, coş alb, altfel înconjurat de puzderie de întunericuri, partid şi trust.
            Venisem pe jos, prin marea înspumată, incomparabilă, la un steag roşu galben. Puşi, nu te supăra, n-am cum face schema piesei, poate în versuri, din care voi prelua printre viitoarele replici de coşuri şi cisterne. Cearta şi nu mi se contagiază. Acoperiri. Câte o mamă cu copilul în valuri. Bis. Fata s-ar preface în tată şi mama în fată, ca rol.

31.8.09
            Poate unde am scris toată viaţa, nu mă opresc nici acum, am însemnat birocraţia propriei vieţi, mai ales în bibliotecă, am umplut caiete fără plan, acum le văd cu descumpănire şi ironică speranţă  să le mai deschidă vineva, alde Puşi şi le distruge. La radio, Laurenţiu, vărul Aldei. Ce vă mai înţelegeţi în teatru.
            Lichefierea! Fă-te peşte. Pescăruş. Inspecţie. Eclipsă. Ce mi s-a întâmplat nu mi s-a întâmplat. Pe ce persoană lanţul? De aur? Ce ştim de lumea care nu ne ştie? Abia câinele, abia biserica dărâmată. Doctorul consultă buhaiul, buhaiul consultă nara(nas)torul. Baha'i? Of course. Încep să mă prefac în peşte ca să devin mistuit în pescăruş şi aşa să mă luaţi să mă duceţi la Bucureşti la Plata.

1.9.09
            Parteneri de bridge contra cost. Bitang patognomonic.
2.9.09
            Se ridică, surâzând, din lada de lux, cu încuietori aurii. Reîncarnare.
5.9.09
            Ioan îşi începe evanghelia cu un citat din vede: la început a fost cuvântul / Prajapatir vai idam asit / la început a fost Brahma / tasia vag-dvitya asit / cu care era vak sau cuvântul / vag vai paranam Brahma / şi cuvântul este Brahma.
            Ce mi-e Gust, ce mi-e almanahe.
            Kavanagh. Gabi în Kenya. Bătea vânt, vânt vuia, ca la mare. Stele cât pumnul.Praise to Joy (Klimt).

6.9.09
            Iubită ca sarea în mare şi în ochi. Ploaia de azi-noapte n-a epuizat norii. S-au închis în trufie. Unghie în unghi diedru.

8.9.09
            Cine sunt cei ce ia(u) adus în stare de faptă pe eroi. 1551 Buda/Budeşti în lume. Benşoneţ. Prison Break.

9.9.09
            Ciumeg de opinie, ia fă bine şi fă-te nevăzut, martalogule, că nu mai vreau să te vedem la tv., toată greaţa lumii şi indiferenţa meriţi, arogant cretin şi impertinent tâmpit, lumea ştie ce javră eşti şi fără ca justiţia să o arate, Jilava te cheamă pe viaţă.


12.9.09
            Ne-a prins fie puşcăria, fie evadarea, păidarismul. Plătiţi să pretindă imposiblul. Nu afectăm naţiunii, ţiganii stau şi pe serviciu, şi pe furat, şi pe cerşit. Cărămida ne-a făcut oameni. Tradiţia de pe vremea Indiei antice şi libertatea lor care le interzice să meargă la şcoală.

13.9.09
            Goma, zici, e în literatură ce e Vadim în politică.

15.9.09
            Trei tipuri de contestaţii. Am anunţat deja că vom ataca. Să facă frică la oameni. Timpul faptelor. Nicu Constantin a încetat din viaţă. Şi finanţarea urmăreşte elevul ardelean. Vor veni mafii noi. Avem o poză exactă a statului în 2009. Pas în modernizare. Surse-ordine, migraţie-emigraţie, fenomen social total, terorism, Kosovo, zen, diaspora, pas, se sufocă, pe lovitură, pe căzătură, sângerătură sub centură.

16.9.09
            S-o fi simţit jignit Găeştiul de comparaţia cu Florenţa. Îţi pare rău ce-ai scris de băiatul popii din Hotin, că te iubeşte fiu-său, ambasadorul, care n-ar şti, da' i-ai dat cartea. Când a fost Tolstoi în Bucureşti şi dacă a luat sculament. Cine umplea sălile Gildei Radner? Detestarea lui Băsescu pe neînţelegere şi invidie, sub diferenţă şi stimulare carismatică a abjecţiei potrivnice reflexe. Cum n-ai mai fi văzut un sfârşit al singurătăţii de gang contra haitei halucinate. Martorii nenumărului canibalizându-se, cum am dispărea în nenaştere.
            Devorarea din bunkăr, pierderea drumului. Nu mai predau sociologia religiilor, ci a educaţiei. Nu scap de educaţie nici în mormânt. Nu mi-a plăcut “...” necum “...”, ce să mai caut la Ramayana?
            Fiii de cominternişti vin să-i condamne pe români că s-au lăsat cotropiţi de comunişti. Noi suntem acum ca la război. Nişte sifilitici şi exmatriculaţi. Abia acum, şi de aici înainte, va curge sânge. Băse păţeşte ca Piaţa Universităţii. Şi noi părinţii să ieşim în stradă. Adică nu Băse e autorul jafului din munţii Gutâi? Mirodan cu porecle naziste. Merle în Courrier: “Ce ne fut qu'un reve”.

17.9.09
            Ironiile hienelor topite-n respect, eu n-am scris, am transcris, ori am făcut caz-semnal, ca acum, poate luându-mi şi seama. Ne-am dat satanei cu toţii.

18.9.09
            Mamă, câţi copii mai ai, la d'alea să nu-i mai dai.
            În camera roşie, pe fjord, ne în România.

19.9.09
            Operaţiunea Căderea Nopţii – Kosovo. 24, primul sezon. Serii-acţine-răzbunând-familii-ucise-de-americani, pantomimă cu Ilaşcu şi Che Guevara, cu ai noştri şi Wedekind. Scenariul să fi fost Strimberg. Bâta minerească în robă.

21.9.09
            Se vede că libertatea neamploaiată n-are mălai, nu sare, e goală de absolut tot. Balcon ocupat, libertatea de a învăţa, metoda evaluării amânate. Zilnic susură Golumi, propagandhişti ai nimicului.

22.9.09
            Şosele lungi, una din alta, plăci tectonice zburate la suprafaţă, tăind orizontul în sus, lăsându-ne aşezărilor dezlânate în oţel şi beton învechite, magnetice, răpitoare, adormitoare. Dreapta da să zburătăcească parkinsonian, pe dinăuntru, ca de la cafea în loc de apă. Ne separase filmica descindere, pe rău de înălţime, ori de rătăcire – partea asta rărită – de mă fixasem într-un mare apartament, cu tot mai mulţi nou-veniţi, cunoscându-se între ei sau căutând pe altcineva, ataşându-se. Se urca şi se cobora pe o scară de ciment dreaptă, nu se vedeau treptele până jos. Probabil te căutam pe tine, priveam familiar preajama, de foarte sus, totuşi obişnuit, mai urcase o femeie, s-o fi dus în marele, breaking-ul nostru apartament, mai suie un bărbat, ca un cercetător, de nu contabil. Trebuie să fie some rest-room la mine în apartament. Ne internam nedrept spre o amenajare cu pământul, el chiar a zis, am găsit, şi se repezise în parcul, nu de copii, ca de metamorfoze păsări-cameleoni metalici – cum verificam la disperare mai apoi, tiribombeală tangenţială, el se tot proteiza, nu.l mai ştiam, geaba degetele se spărgeau de formele în roată, mă dădeam înapoi, tu, că dacă nu citeşti romane sf, tocmai.

23.9.09
            Stau bisericile goale de mine. Planuri cad de cum apar, jain. Lalan m-a trecut în programul Ramayana. Predare, procesare, indianizare.

24.9.09
            Panica umflă ouăle.

25.9.09
            Sita intangibilă. Ravana a răpit-o trăgând-o de umbră. Ori a fost maayaa siitaa, o Sita iluzorie.
            Confundă România cu o mare de peşti.

26.9.09
            Coarda întinsă la maximum de magistraţii comunişti se rupea.
            Sacrificiu pentru naşterea fiului.
            O ravană de bani.

4.10.09
            Johannes Martin Honigberger (1795 – 1869). Nulla re homo proprius accedit at Deum, quam salute hominibus dandi i.e. Nothing brings man nearer to God, than man’s helping his suffering fellow-creatures. Alloopathia, homeopathia, medium system.
            During the last years of my office (1848 and 1849) out of 800 prisoners, only twenty-one patients died in the space of twelve months, and they, of severe wounds, marasmus, or, dysentery.
            Santipore may be called the Colony of Convalescents.
            Sergiu Al-George (1922 – 1981). Închisoare politică (1958 – 1964).

Cazurile de "moarte aparentă", de transă yoginică, de levitaţiune, incombustibilitate sau invizibilitate la care se referea Honigberger şi pe care doctorul Zerlendi le studiase indeosebi erau foarte dificil de explicat cuiva care nu întelege teoretic posibilitatea lor de realizare. Iar în ceea ce priveşte călătoriile misterioase ale lui Honigberger în Kashmir şi Tibet, cercetările sale de farmacologie magică, eventuala lui participare la anumite ceremonii iniţiatice ale sectei Vallabhacharya nu eram nici eu lamurit.” - Mircea Eliade
Singură epifiza, glanda pineală, păru uşor modificată, congestionată şi infinitezimal crescută. Savanţii, răsfoind vechile tratate, găsiră că ea fusese odinioară asemănată cu un ochi. Ocultismul de tristă memorie o numea ochiul lui Siva. Această glandă — spuneau superstiţiile — se proiecta afară din craniu la oamenii dinaintea noastră şi prin ea se putea privi lumea viitoare. Prin ea se primeau insuflările şi inspiraţiile de sus. Apoi ea se retrăgea şi se ascundea iar sub oasele capului. Aici se făcea în timpurile barbare tonsura preoţilor, pe unde s-ar fi înlesnit, ţineţi-vă rîsul, pătrunderea Duhului. Alţi autori şi mai ridicoli susţinuseră că ea ar fi fost ochiul ciclopului.” - Vasile Voiculescu
“- Ştie oare Sergiu Al-George "limba indiană"? De câte ori am fost nevoită să răspund la această întrebare, de atâtea ori mi-am pus întrebarea: cum a reuşit acest intelectual român, de formaţie medicală, să stăpânească limba sanscrită cu o atare desăvârşire, prin care era demn de invidiat chiar de indienii înşişi?” - Amita Bhose
6.10.09
            Ai nenorocit ţara asta după revoluţie.

8.10.09
            Noi gândim aşa cum ne-au educat comuniştii. De ce ne mândrim cu cei plecaţi dintre noi? Această doamnă nu cred că este mândră de noi. Românul acela de care vorbiţi d-stră e ascuns. Nu e nevoie să ne împodobim cu pene străine. Suntem un subiect interesant pentru cercetători şi scriitori. Continuă să fie urmărită de reminiscenţa fostei securităţi rămasă intactă în SRI. Tu eşti holocaustul României, megamafiotule iresponsabil.

9.10.09
            Goma este pentru mine un medicament. A spus adevărul despre holocaust. Mai răi decât stafiile sunt copiii stafiilor. Ce ai vorbit cu Yelena Baturina şi cu Lujkov? Un mincinos născut din minciuni. Şi tatăl lui, ca şi tatăl meu, a fost general securist. Nu ştiu de ce nu prea pot să-i privesc faţa. Să dăm ceasul din biserică înapoi. Secu şi-a infiltrat oamenii chiar şi în rândul simplilor călugări. Un orologiu în biserică îmi aminteşte deopotrivă chipul lui Dumnezeu. Dictatura m-a determinat să scriu. Ţara dispare şi rămâne numai statul. Recunoaştere intelectuală a opresiunii petrecute în România. Au reactivat grupul de la Moscova.

10.10.09
            Febră, nu din entorsa omoplatului, nu din deshidratare, eu ca la malarie, tu că diabetul. Ştiu că lozeam după urdinarea la poştă, piaţa Progresul, clubul Calderon. Aer încărcat, să nu cad, am ajuns, am căzut, închideam RICA, urmăream pe Jack Bauer. Copiii, să-mi ia tensiunea. Caietele nu le-ai procesa, până la moarte, fără căutare de cort indienilor, de nebun, m-au păcălit o viaţă, Eliade s-a mai fofilat, ba a predat (istoria religiilor şi) studii indiene, da’ nu se face caz. Cum n-oi mai da premii, ba lui Ciurtin, în onoarea lui Bordaş. Nu că n-aş avea loc de tineri, dar de ce le-aş suferi copitele? Gata RICA. O febră şi dai de pământ cu lucruri de-o viaţă. Tot ce merge cruciş, de la vest la est. Nu te înfierbânta că faci bătaie de inimă.
            Tot ce a fost a fost frumos. Tema represiunii colective. Physicians for the Prevention of Nuclear War / Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear, cu Ioan Moraru-Nobel. Jumătate din ţară la pensie şi cealaltă în grevă. Copii ai doi generali de securitate monitorizaţi de Federaţia Rusă. Le reve de Voltaire.

11.10.09
            Dictatura ni s-a lăsat în picioare. Ce dracu’, bre, scriem ca să ne aflăm în treabă? Să fim deştepţi, nu aşa veniţi cu pluta. Cine face legea este criminal. De 20 de ani cetăţenii o tot iau cu 5 – 0 de la mafioţi. 20 de ani de victorii pe culmile autodistrugerii naţionale. Pierzălăi, greu de noi, evită asasinatul politic.

13.10.09
            Bătrânii şi-ar umple virtualitatea cu scriitoarele şi scriitorii plecaţi. Tinerii şi-ar excepta închiderea în sine. Ambasadorii care se apucă de literatură în România, şi ei. La un loc, continente de români, vârste de poeţi în compoziţii de colecţie aruncată în apele oceanului. Obol talentului regăsit în conştiinţa literară, peste teme şi molime. Arheologie foc-Dunăre-Carpaţi. Constrângerile şi le stabileşte fiecare, alegerea o face frumuseţea intrinsecă. Să ne invităm la o redescoperire de sine estetică sub ghilotină.. Call for papers, cal literar, tot Pegas. Genii şi fraţi, d-na Karnabatt e cu noi.
            Mă simt ca la revoluţie. La mare căutare pumnalele de samurai. Înlăturarea crimei organizate din instituţiile statului de drept. Din nou mafia a învins.
            Aici odihneşte remaşiţele mortuare ale reposatului Adolf Hittler încetat din viaţă la 24 octombrie 1892 în etate de 90 de ani.
            USR 2400 membri în 12 filiale. ASB 1200 m în 6 secţii.

14.10.09
            Brucanieni primăvăratici, erupţii purulente, am scăpat de bolşevici şi am dat de voi. Am râs cu lacrimi, auzi, religii monogamice. Şi mozaicii şi musulmanii se botează cu briciul. Întunericul verde este mic copil faţă de întunericul roşu.. Ce pagină lugubră a istoriei intelectuale româneşti. I s-a făcut injecţie cu abjecţie, iese mereu cu câte o nouă matrioşkă bolşevică râjind la poporul român şi dându-i peste bot. Cu cât capul sună a gol mai adânc atunci când este lovit, cu atât limba are în ea mai mult lemn.

15.10. 09
            Ne-or fi auzit zeii, ori îi vom fi sfâşiat cu pământul clanului. Să fie oare miop acest neamţ? Cea de-a doua manipulare mare după 1990.

22.10.09
            Dodii Părinte, roman-dicteu decodabil într-o mie de ani. Prelingvism metaforic – nunta salamandrei – vâltoarea unui scob – a rosti talak – pianele asat – tălpi misionare – fascicol de tangenţe – părinţi fractali – leagănul Pelinei – fiinţa de nămol – govinda pe govii  - Muntele Triund – litanie nonsensul – ale fumului amprente – să nu mă credeţi neg – tăcere nalandică – borangic postum.
            Poemul e scris în 1987, la 3 ani (de director Bibl IPB), după India. Ermetismul indianist-politehnic va fi acoperind terapeutica în faţa spaimei de securişti, a fatalităţii comuniste. Evadez zilnic în dicteu, în dodii, ca o compensaţie testamentar-sinucigaşă estetic (altfel decât monomania terţină). Nu mi-a fost inteligibil nicicând, mai ales când l-am scris. Ce l-o fi apucat pe Leu să vrea să-l pună în selecţia lui editorială? Şi ce limpezi sunt oracolele din Dodona. Vreun calculator va prinde frecvenţe interpretabile.
           


George Anca

HRAM

            Achitanul, aquitalinul de pe peronul gării. S-a dus şi moş Buburucea. Acolo sunt un nimic, făcuse doctorul. Ceai de păpădie. Mă spăl pe cap. Să fluierăm această a doua temă a preludiului. Fetele nu se botesc, homosexualul fredonează. Vom deveni mai dezinvolţi. Cântatul propriu-zis e exclus. Auzi în tine, fără să exteriorizezi. Mai e un domn. Nu-l văd. Rotunjim buzele dar nu scoatem niciun sunet, Bach, fluierat nefluierat, mut, aer, îţi sui un zid sonor, muzică interioară din gâtlej. Cântul mental, cuvinte nerostite, asta distinge omul evoluat de cel mai puţin evoluat, eugenic, Georgică, un gând pur nemaisimţind servitutea cuvântului.
            V-am spus că sunteţi obsedat sexual. Mi-a intrat goală în pat. Uitasem orice duşmănie, ireneic. Fiece arătură, tot o sămânţă. Doctoriţa îmi arăta aura, uşuind. Abia îndoisem schimbul de energie pe somn. Nimb îmbălat de poliţii. Ar îngălbeni şi stejarii căzuţi în furtună, s-ar libera recruţii nesinucişi de planton.
            Mi-au atacat şi copiii, să nu ia premiu, şi nevasta. Rod şi cearceaful de sub fund. Ilenuţa s-a opărit la fund. Popa Spânu cântă la vioară citind cu glas tare până ajunge să-i sune muzical. Pocneşte în cap copilul, a şlagăr. Erau di râs. Se băga cu picioarele-n ciubăr că era cald al dracului. O pisică pe umăr. Nu te respectă. Comuniştii ne complexează rodent. M-au dat la televizor. Adresă la Focşani. Pe apa Milcovului. Scoruş. Cioran a devenit buddhist. Ce aşteaptă laicatul de la ortodoxie. Gauloise. Vă chem spre putere. Să ne integrăm în Eminescu. Dar cine suntem noi? Prea aplecaţi. Regăsiţi-vă aici. Identificaţi-vă. Katharsis general. Mă duc la punctul zero. L-am vânat toată viaţa. Cumul de răzvrătire.
            o iau de nu se vede spre Gara de Nord cu vorbe în Titan de nu ne vedem pictori de nepictori muţi amuţiţi de muzici dracu' vă cumpănească mai avem o infinitate discută-se neiscusinţa putea fi contemplaţia singur într-o nonentitate culpabilitatea inutilităţilor absolute urările pe programarea diferenţei tragi din tutun şi oftezi contra mea mie mi se pare ascultare de fa preotesei i se făcuse rău în cafas attimo fugente proces strigat măşti integrale urâţi frumoşi instinctul itinerant  închid fereastra pe după câine
            cine vine în locul lui Romulus? cum cine, el. păi e inconştient. cine e? Gheorghiţă, da, când, la 12, unde, vine maşina, pot să mai vin cu cineva? sunteţi sărbătoritul, o femeie frumoasă da' să nu vă-mbătaţi. scoate că vine francezul, pentru el o scot, vin mâine, vino cu suedezul. o ninge la gura halebardei a ne tăia mia la tra. zăpadă nealbastră, ba agheazmă de la Biserica tuturor sfinţilor pentru cancer ganglionar şi la mulţi ani şi ce-ţi doreşti, că de ziua ta nu vii, i-am zis să treacă la figurativ şi a pictat tot semne, la noi abstractul merge greu, că-mi iei gândurile
            ca la păstrăv cu veselie de pe lista tot mai înecată în linii arunci pleazna de pe când prietenul se înstăpânise vâlvelor solzilor pentru a se întoarce în mare sărind delta agapa agonia te cununase câinele ce faci iar faci convulsii se joacă strânse peluze memoriale ne-om retransa pe spinarea planton nu pusesem în discuţie nici condiţia umană nici pe Dumnezeu ne-am chiar ironizat contextele băiatul şi-ar mai vrea tatăl deodată iar spune o vorbă din câte nu-i spuse două vieţi
             Bont frigul pe copacii dărâmaţi de zăpada îngheţată. Micescu, scandalizat de erori tipografice, ebraic în loc de clasic, abuziv în loc de aluziv. Madam Crăcea, m-aţi trădat, v-am trădat, ce-ai vrut să spui, că n-ai mai venit, sănătatea n-a mai mers. Retrospectiva Baba, spaimă-rege-nebun-arlechin-autoportret-suprafeţe-clarobscur-veneţianism-rembrandtofilie. Cu ambasadorul Dogra, o oră, să facem să apară până-n martie o carte a românilor despre India, câte 3-4 pagini, de cu 2 – 300 de ani în urmă la zi. Să sădească el un copac al prieteniei – pe unde se năruiră ai furtunii, pe lângă izvorul lui Eminescu? Îmi dă Footprints in foreign sands.
            percuţia fulgilor ciocanelor asteroizilor stelelor strigoilor martirilor vânzătorilor valurilor naufragiilor seminţelor amurgurilor câinilor căldurilor îngheţurilor alburilor
            peste proza de-a citi peste umăr lătrături prefăcute ziare simţire transă în tranşeu a nu mai cunoaşte în credinţă îngheţat şi mirosul de tămâie răsfăţat numai anticristul nedeclinându-ne răstignirea poate din carte măcar tătarii
            de-oi pleca pe frig cine te mai scrie de-o să te intrig e pe veresie de o să mai ducă anima artrita matale nălucă nimeni părăsita
            alergătură tronconică bulgăr de chepenguri arici de umbre fantomatice hoţii întru hipotermie ori pleaznă hramul aproape gheaţă râpi însorite în întâmpinarea ţiganilor adie vadul stafie
            de-o zi nelucrarea a şasea a şaptea în joacă şi sistema astfel fugărit în vis te trezeşti şi sinucis până te apucă melancolia iar şi te lasă  izbucului om refraterniza cu morţii rândul lor la unduire amintirea nici atâta între noi
            acest prizonier şi vaca lui în academia de sub pământ prin ziua invaziei eu mai devreme voi prea târziu august decembrie nerepresat şi tot o ospeţie de hram cu protocol cucernic pe la Cernica în chilie ne-am fără Mogoşoaia înşeua
            tot în tren ai sta zăpadă pomii n-ai mai dărâma ne-om da de gol cine de cinema cine se duce în India la uşa mărturisirii în aşteptarea reverberaţiilor inventează-te între clasici tăiaţi de limbi
            iar o moarte de Brâncuşi mă Luri măluri avarie din vârf la ruşi mă Turi mături iar o rugă prea târziu sfinte părinte infinitul în sicriu minte oseminte
            de prea adâncă noapte dus năravul strigoii se încetinesc în tăceri agramate suedezul n-a venit de nebună cântând amazoană un chibrit zece la sută vând amazoana taură douăzeci la sută nu ni se instaură identitută
            tăvăleşte-te în trecut pe urme de melci de roţi cum înainte vreun mamut şi tot vizigoţi pe-al tinereţii revers pe icoana de berbec însângerat jers eu neantropitec
            ţi-ai auzit toate descompunerile nu mai ai chef de compus cum întru nefiinţă ai fi ce-ai făcut bine nu ţi se iartă ce-ai fost nu mai eşti nici nu te-ai născut
            cum înnebuneşte omul şi nu se mai face bine cum ne înnebuneşte pe toţi şi nu ne mai facem bine o luăm la sănătoasa prin sănătatea lipsă cel dintâi ne aleargă ameninţându-ne cu violul
            cărţile ceasul veioza peisajul jazzul gnoza ea din spate liceu din faţă muzeu el din dos Făt-Frumos dindărăt moş omăt
            în locul programelor cosite de catârce schizofrenice suite în copac chiar ce brâu de nebune impotenţei accesare din ghettou în ţeapă şi ele ne-o împart la trântori cu închipuirea cronconică pereche perechilor de hienă îngrăşate în context ospicios ospiciu auspiciu firi în cleştele otrăvurilor din cotloane bântuinde cine nu-şi are cosaşa la cheie cătuşa nenimerind-o clopot praştie coltcultie paraşutantă limbile cuţitoite de crivăţ falangele smulse din comerţ a binecuvântare reversul schimbul porţilor beznelor pe aceeaşi geocancerie sfori fixe în apocalipse urnite pe aceleaşi sorţi până te-oi linişti şi mai şi de la sine fără blestem câţi nu te lasă în pace pentru că îşi lăsaseră în pace ucigaşii darabanele rable mai mult scuipat pe deşerturile de seră tu cum ce fericire eu tot aşa la ani mai mult la altele mai puţin numai prietenii-mi mor oasele proprii şi mă duşmănesc ce duşman îmi sunt trăind ocupat să mi-i iert pe ceilalţi şi s-o mai şi spun cât să-i enervez la pusul mâinii te-aş fi vizitat ori de hram după conferinţa ambasadorului indian om vedea ce chiciură ce accidente ghicitul în morţii nativi la mijlocul timpului până la altă aniversare pe cine să mai vezi de-a gaia nici în Găeşti unul din fraţi altul de-al Vioricăi jocuri bârlogul s-o mai nărui plecare până de urs m-oi părăsi strânsura nicio căutare nici cât în viaţă până-aci abia nedus la Râmnic mortul meu dar nici la cremator la câini pisici şi păcuri ortul tot în ocean înecător banalizată cumpănă toamna cu vise de peste viaţă o simultaneitate scuturătoare interdicţia mâncării ultimului măr sau cum îţi spune conştiinţa zice Eva fetele noastre încotro noaptea te-aş fi rugat să mă ucizi iubito când începu omorul pe scară şi te apucă inima şi de laşi tocmai se întorsese de la criminali unde nu-i pasă a se mai întoarce zici că poliţia l-ar amenda aldămaş pentru omoruri noi fiică-sa nu mai avea curaj să urce cu maică-sa n-or fi suflând s-a luat de bietul domn cu cancer femeia lui se distrusese secretarul vine că de mâine gata mă depăşeşte problema omorului orice oră virtual între ei nimic toţi contra tuturor pe rând şi astfel şi împreună la ultimul nici presiune apa debalansată prin mintea lui la nebuni nu-s nici de-ai lor după injecţie ne-ar distruge până la cei nenăscuţi fericiţi nebunii liberi violenţi autograful pe lentilă Vasile Capşa închis ce-a fost s-a dus nu mai e nimic doarme în pat cu un ursuleţ Bali o capodoperă a zeilor bărbaţi în transă Margaret vrăjitoare mesaje simbolice pe o petală de floare prima oară atinge pământul pătat 15 seminţe canabis tortul miresei taxă pe infinităţi proteze şi orteze gnot ciungă muştar vacă alveole urlete la nesfârşit că a plătit şi n-are apă rece cu evidenţa oricărei agresiuni fără ca nimeni din auditorii de după uşi ori din alee să ne arătăm ca de frică de laşitate de masochism de curiozitate de fără rost 
            Măcar fata la slujbă, pe mutare – le are, e practică, nu se faşează. Weekend vegetat sută la sută, abia mutate surse dinspre doctoraş, el nedepresiv, ba cu apropiere de ţintă, cum stă bine tinereţii. M-oi fi adunat din aruncările săptămânilor trecute, provizoratul se orientează pe vizita francezului, programul indian. Ungurii merg pe linie de autonomie, refuzul limbii române. Decanul feciorelnic precum birocraţia, a nu se maltrata.
            Apocalipsa Brâncuşi. Avalokitewara vrea să fie Buddha. Buddha vrea Nirvana. Reîncarnări (mnodule) pentru mântuirea celorlalţi. Calea Boddhisatvilor preluată de Eliade, ca titlu de capitol în istoria sa, în minte cu Calea eroilor lui Brâncuşi? Milarepa – boddhisatva. Nirvana, de la Himalaya în sus? Nicodim, în mintea lui Brâncuşi? Sculptorul se va fi identificat pentru omenirea sugestionată cu acel altul suprem, nesfârşirea formelor buddhice în peştera lui Nicodim, în Impasse Ronsin, în grădina din Indore. 17 ceruri tibetane, începând cu Mahabrahma. Formele nu sunt nimic decât mintea. Golul increat.
            ajutaţi-mă să pun lanţu' îl dau dracu' de lanţ eram răguşit complet dacă erau hoţi îmi luau bicicleta că era rusească ai văzut drac mort şi raţă-necată jucaţi-vă un fum o amânare Rembrandt am venit de unde să plec Doamne la hram nu era diavolul poate Adam sub picioarele arhanghelului uşa se deschide prin giulgiu ferească-vă greul pe noi Dumnezeul voi vouă noi nouă nova o constelaţie gen Moldova mi-e milă de oricine ar fi sub talpa sfântului prepotent mai bine nu vă sinucideţi fetelor abia mă spăl de spălăturile altor creieri cedru nu cidru Sadoveanu întâi şi apoi Sântimbreanu cartea e un scriitor scriitorul cititor cititorul băutor băutorul cartofor noi avem obiceiul să îmbrăcăm cartea pe cei goi seminţe băieţi două pachete la o mie tu de ce nu le coci pe-alea de la dovleac vreau d-astea nu mai bate cu piciorul că te-aude conductorul nu mă dă jos că sunt poliţai nu eşti îmbrăcat sunt mare mai trece apă pe gârla aia îi cer bani să-mi iau pistol păi n-ai mă păi vreau d-ăla mi-a luat şi îngheţată şi pistol ne-om fi de hram făcut de râs mâncau pomană fetele călca arhanghelul pe om au bani mulţi şi fac legile un adevărat pictor vede prin haine

ce de mai mister
o ţuică de prune
mitraliarder
dune pe genune
uite-l Tandaler
într-o rugăciune

            punctul răstoarnă circumferinţa până ne întremăm în spovedanie bani poliţii crime paranoia sculpturalitate prin ceruri balaur amurgul atotţiitoare inexistentă peştera forma călătoria neînceputului ciment ne zăvorâse văzul Milarepa ne întorcea munţilor la întâlnire cu Nicodim degeaba criptograma zi fără amintiri umanitate usturoiului din piftie umblăm in corpore fără Dumnezeu  că democraţie scapi de nebunie şi femei o femeie nebună căzătura urcă scara şi-mi ia capul măcar nasul poliţie de biblie prin toate ale Timişoarei fugit de şampanie în campanie hramul nu mi se topi scandal papagal noul sole albul absolut puşlama curată şi-a notat numărul de telefon al legii sindicatelor 50% scrimeuri stângaci v-am spus dreapta sindicală crede că eşti prozator aş scrie o carte neprogramată lanţ schizofrenic Ahile Medeea vitejia magia fecioara altor valuri floare  Ionel de peste vale dei tempi

1997/2011


George Anca 

OMÂNEŞTE



            Transportul în unicat. Metaphora. What deals just non. Senza ambasciate. Se băgară oltenii şi-n Constanţa. Cuiburi cucilor, secăciuni, nenorociţilor incestuoşi, ciudaţilor, bazbuzucilor pe invers. Meritau spadele atingere. Goale şlepuri tot împinge vaporaşul pe canal goală memorie vacuum Cernavoda fetească sul ponte contro di tutti paisagi on the cross în cruce de mesteacăn. Perversiune de minune, haitic mai rar, cunoaşterea e-a ciorilor peste dealuri (sinonimie a neantului) zburând cuci, tu grâu tu şanţ tu potecă numai până la orizont stuf poţi să mori în orice clipă înţepat de un ţânţar. Tu eşti grâu, eu sunt grâu. Mi-am construit o zi cum şi ea mă dorise. Silozuri confraterne. Eraţi verzi eram tot galben hibernalilor pe-acum de-aş fi zburat în Bali prin cerul fără insule pământul ce mai are case bărăgan. Navă carducciană. Pe Ferdinand, pe Tomis. Benedizione. Diapsalmata.
            fiară fără apetit rămurişul click adunarea a treia noroaiele tranşeelor tot umăr lângă umăr momâia mocirla gemina pe frunte roata de muzeu sufletul pe copcă expresii minus mesaj strigăte pe din afară tristeţe de ritual de-oi mai vedea o primăvară personajele politica menopauza leafa scleroza bârfa ura frustrarea depresia maslul (in)dependenţa sărăcia laşitatea înşelătoria denigrarea furtul falsul tribunalul sărbătoarea parcul necesitatea petliţa claviatura coaja copilul calculatorul balconetul strada vertijul mama internaţionala armata masoneria alianţa vrăjitoarea şutul tâlhăria măsluirea călărirea pornografierea scârba căruţa spălarea televizarea pleaşca racolarea minţirea batjocura cârpăceala miloaga faţada caducitatea isteria slăbiciunea clevetirea crima calviţia schizofrenia nesănătatea benignitatea rugăciunea blestemul încruntarea descompunerea şperaclul elita cotul inteligenţa statul cutia farfaraua excelenţa universalitatea japca mutilarea natalitatea preţiosul sprânceana gena mecena piedica motivaţia pofta

părăsitele ademenesc peregrini
frumoasa laudă biologia
ploaia se preface zăpadă

            Nu prea mai merge mâzgăleala de-o viaţă, terapeutică, scrisul dicteu, fără punctuaţie. Cum să te mai joace artificiile de alaltăieri legumite peste fanfară între surle de lemne. Ai stat de vorbă cu ţiganca, ba da, o mezalianţă.

ualitatea reştină omano-atolică
oată umea ace olitică omâneşte

            să nu-ţi fi dat seama niciodată de viaţă vagi tandreţi urlete pe-ale râsetelor amurguri cum îţi dai drumul sinele dispare bumerang tu te duci şi numai el se întoarce

în studio în templu
la puja la concurs
tupeul de exemplu
în parc te-mbracă urs
în lume în matsya
cu avatar primar
aprinsul trup tipsia
ţi-l urscă pălimar

            O Indie cu mulţi copii nevinovaţi. Le-am zis jai purusha. Meşameş, cu ochii în puroi. Nu ţi se mai dădea mâna. Ospătarul îţi aducea în cameră mâncarea, întorcându-şi faţa, să nu te vadă, s-ar fi luat prin văz. Leacul popular era pişatul de fată mare ori de oaie de la munte. Suflu de bombă în catacombă Titania Obe ron în Kobe. Genul tibetan taciturn până la om mane padme hum. Calore heath sacrificiu Vede Uma e Gimbutas.
            Abia amendasem cu pictorul perfectul simplu din Păcală şi Tândală ai lui Buzinschi, ediţia definitivă. Mai tăifăsuisem, cum nu mai ai răbdare de nimic. Fata veni de la Cluj pe la 4 noaptea, citea Plata, torcea – mai şi hârâia – motanul surd. Un pui de convulsie îl încerca pr hodorog dog. Cu papagalul tropăisem limbile – buzele – sinusurile. Două feluri de vin şi ţuică la canastă, c-am şi bătut bătonţii. N-am avut caietul ăsta, aş fi şi scris, poate data, poate altădată.
            Pe la nouă, oltean cu grec, nume  Ghibu din Trâmbiţone, la 11 la Rajiv şi înapoi cu/fără bilet francez pe cea mai albă zgârcenie. Pivot, c-o fi fost mai tânăr, atunci pensionarii fără frontiere? Bine că ţi s-a luat de politică, de scris la ziar. La două, totuşi, la muzeu. Ce-oi fi bând atâta? Aveam o povestire borgesiană, s-a dus. Cu un milion de lire italiene pe lună, în India, moştenire de la mamă-sa, jumătate, câte-un sfert taică-său şi soră-sa.
            Uma Vesci, varie eccessi. Se moare de frig, de cald, de ploaie. Toate forţele creative se concentrează în prezent. Nu există viitor, nu există trecut. 16. 30 la Universitate, 781, între roată şi bordură, culcat pe dreapta, o ruptură, roata din spate, o femeie, bă, boule, normal, trec spre zidul morţii, ce s-o fi rupt, mă înţeapă inima, la haină, încheiat, genunchiul stâng ros de mătură. Nasturele pardesiului smuls, gaură, să-l caut, n-a venit 784, m-or recunoaşte, m-or căina, n-o să ştiu niciodată femeia, părea o frumuseţe, o săritoare. O vodcă Smirnoff la Belvedere, 20.000, cu lămâie, bine că fără sifon. Ceasul minuscul întreg. Plecasem înainte de 7, pe noapte, să momesc norocul, timpul, Trâmbiţoni m-a călcat la 9, refăcusem adresa, nu-mi ajunsese nici răspunsul de interior.
            La 11 la ambasadorul Dogra până la 12 şi 15. Fug la bibliotecă să văd ce-a ieşit, să iau diplomele Eminescu completate pentru Uma Vesci şi Artur Karp. Le-am uitat, m-am întors, Maia c-o să-mi meargă rău, nu mai are ce, o să-i povestesc, fuga la muzeul literaturii, 14 – 15.40 pe traduse conferinţa Umei din italiană, înapoi după bilet, la Cora. Martorii mi-or fi plecat. M-oi uita după nasturi. De nu s-o fi stins karma cu aprinsul ghirlănduţelor. Inima se mai dezânţeapă a refacere, ca după malarie. Trei ore de India. M-a târât softly. Am avut (dez)avantajul că eram mare, am încetinit, a, busul francez, unde mă am cu ei uite-aşa. Rajiv Dogra e amic cu Surgit Das, o ştie şi pe Nilima, că dacă nu e ea la o şcoală. Freedom lectures, lunar, până-n august 15, tot 50 de la independenţă. Antologii, basme, indieni despre România – Tagore, Nehru, Radhakrishnan, Amrita Pritam, Kapila Vatsyayan etc. Ce cumpănă cu expresul, nu e vina lui, poate nici a francezilor şi nici a indienilor. Mai bine că nu m-a călcat 781.
            Stânga, o coastă, nu inima. Ţuica sfârşită ca după cumpănă. Invenţie karmică, a nu mai înjura. Şi de vin basme şi de vin Indii. Cum ne mai întâlnim cunoscuţii. Pe amintirea preconştiinţei în confuzie cu reîncarnarea. Femeia blondă cu ceapă şi ochi de apă. Pe bric, de la Babe. Telefon în teleferic. Era să scăpaţi de mine, bătăi în raft, ştiţi pe cineva care s-ar fi băgat prima, la coroană, aş fi ridicat capul, nu vreau să fii aici, râsete. Năvala va fi a basmelor cu întâietate cartiană (Treptow per Dănilă Prepeleac) – invitările dacă (nu) dezlegările, ce superstiţii, ce tămbălău, absenţi peste absenţi, Crăciun sub aceleaşi împuşcături. Prince Charming, the Tear-Begotten, Youth Everlasting and Life without End, The Two Stepsisters (Fata babei şi fata moşului). În paranteză (sistemele sunt goale de detalii, detaliile-s plne de sistem).
            Am fi putut fi basme indiene. Ce ţi-oi fi spus că beat (vermut, vin alb, whiskey, vin roşu)? Ceaţa rece interiorizată în caldul casei. Densuşianu. S-f-uri. De nu bate vântul ne-om înfiinţa la Sfinx. Coadă ca la Jorrik Viking Centre în York. Ne bagă Bejgu prin faţă. Ajungem şi la Peleş. La expo Baba cred că merg tot eu – poate prindem şi Luchian-Andreescu pre-Barbizon. Sună şi răsună tinda, copiii cântă colinda. Strigaţi fata cea mare să v-aducă stea pe cale. Noi umblăm a colinda pe la casa altuia. Robert Brion, de 85 de ani, rimează France cu decadence.
            Că n-aş considera-o, tocmai că am părere mai bună decât are ea despre sine. Mă descrie ca pe o bestie. Asta câteodată, plus că bea şi ea, iar cu certatul abia avem de unde ne împăca. Cum că-mi trec ei toxinele şi nu-mi mai pasă. Să nu-i mai zic nimic. Păcat că n-are unde merge. Eu, la fel. Ziceam c-ai plânge după mine, d-aia nu te las, da' decât să ne omorâm, mai bine la revedere. Îl dau afară pe Tavi, că din cauza lui. Ba nu. Nici puştoaica n-o bagă în seamă şi tocmai i-a dat telefon.
            Făcuseşi pseudonim pentru trei, să declanşăm antologia de basme. Căpitanul, că să încep lecţiile de engleză pentru ofiţeri de marţi 5 ianuarie ora 9, banii la ore, ţi i-oi aduce, oi mai bea şi eu.  Furie tocmai când mă concentram pe moş Mialaret, îţi citisem şi programul. Înainte de ceartă, mă culcasem, ca să vin la Chestiunea zilei, nu, că da, m-am dus, ce trebuia să mai sari la scandal? Un cnut se apucă să pocnească. Ieri de ce n-ai venit la colinde – am băut cu moşii. Lui Drăgulănescu i-a spus Noica să intre în partid şi merge ambasador în Kenya, apoi că nu mai vrea madam, creditele date ţăranilor, pe politica lui Văcăroiu, i-au fost reproşate. Bătrânul Scornea îşi invită nepoatele la pianul nou-sosit. Profesori de muzică solidari. Totuşi mai bine că nu suntem îngeri. Îţi consum şi pixul tău. Ne-om mai scoate ochii şi chiar dacă ne-om sparge capul, tot îţi voi cere iertare, ca totdeauna, zici, ce te mai crezi.


ţi-aş scrie de Arald suflet Mariei
în tropotul strigoilor călare
Ave Maria înseninare
bătrâneţile copilăriei
cer spart de smarald darul beţiei
pocal pocăit demândare
bacantele peste cutare
tu că scrisoarea nimicnicie-i
nici Soeren atunci nici Marija
răsfoindu-i nu te răpiră
sub vikingi normanzilor spija
pe Dunăre plânsul de Kiră
cine să ne mai fi dat în grija
tăietorului din pădurea asiră

            Nepornind nimic de unde să închei un sonet, poate ieşirea din modă, din pepeni, cu exorcizarea generalilor. Când nici caracterul, nici pacea nu te mai agrădesc. Om mai fi trecut un hop. A nu avea cu cine te sfătui pentru că tocmai te cerţi pe-o vorbă, pe-un senin, când e să se aleagă praful-jaful.

a linişte şi pace lasă brâul
şi-şi strecură sub pântec grâul
nu te mai are-n scârbă n-o mai ai
geaba cântai pe deal pe cai
Sikander dibuie pe por
noi stăm la pândă por în por
colindătorii în răspăr
noi tot nu ne luăm de păr
            Că o să ajungem şi acolo, la violenţă, abia s-ar înţelege, cât mi-ai răspunde la obsesia mea că oamenii nu se bat să vadă care e mai tare ci pentru a-l ucide pe celălalt. Scrisul, tot aşa, toxine descărcate în masochişti de ocazie, întâi în faţa propriilor ochi, în oarba femeii, în orbul bărbatului. Ne-om fi tot pândit, măcar şi haită în India, la ce uiţi, cu orgoliu, bunătatea răului de a fi fost atât de împreună. Cum mai înnebunim cu anii, pe-a romanţei.
            patimă ghinda spart capul dealului cornul comoară nu mai trăim şi dincolo stejărişul nu mai tăiem crângului vena tânără aura spadă orizontul se prefiră contabilitatea milarepiană în bon nins pe banjul din Himalaia bruscă radere mâlc peisagiile a nu mai comemora pe cine între nemaiferăstruite foi extrema depărtare înhamă-ţi-o aici la streaşina cu înnăscutul brici nimic să mai existe nu te strici
            Chiar, marele stejar şi grădina cu ban de aur şi pădurea mare de pe sus, lanţuri, ghirlande din frunze cusute în cozi. Muşchii banjului himalaian mi-l arătaseră stejar – numai frunzele n-aveau cresteze, erau ca de fag. Toamna asta, călcând pe frunze galbene, mi-am amintit de surparea şi curgerea Himalaiei, refrişată rapid cu pini, lipsind astfel piatra de solul frunzelor care opreau inundaţiile.
            1997/2011
George Anca
MIRAREA REÎNCARNĂRII

Primus lector cum auctore. Nu aveam acorduri cu India pe anii noştri. Vreau să ştiu dacă eşti în Roma. Femeia e din Aachen, fugise în 76, cand a murit Lupeasca. Regele în portbagajul lui Ribeiro. Uitare agendată în caffe Amnezia. Nu m-am culcat pe lulea. Vezi cum te-mpinge pasul.
Nu aşa des, că-l devalorizăm. Se învecinează cu cine vrea ea. De ce (nu) l-aş arde pe Gorki? Successful failure, improbale dreams, class(room) killers, rhizoms of knowledge. Alerg după coada unui iepure de la Paris. Knocking at our own door. Azi e marţi şi mâine miercuri.
Şi Pestalozzi a trecut printr-o şcoală tehnică. Yoga la cosmonauţi. Nu orice lege e morală. Căţeaua Geea alungată. Publish or perish. Empty figure on an empty stage (Beckett). Fundamentalism vs irony. Să se vorbească în orice secundă a planetei despre ei.
Inscripţia se văruise şi numai care ştiam scrisul mai descifram îngânat mesajul de ieri.Fascism aestheticizes politics, while communism politicizes art (Walter Benjamin). Îi place să povestească în germană. Viaţa e făcută să te bucuri de ea. Ne urmăresc aceşti elveţieni.
Horiana Arghira Boterez îşi sună ceasul oprit la ora fixă în fiinţă. La Rohia, am 40.000 volume. Maria Tereza, catolică înfocată. Generalul Bukov a demolat 1700 biserici şi mănăstiri. Cum e cu reconvertirea lui Giovanni Papini, de la ce la ce, ateu, a paralizat.
Am Odobleja original, cu semnătura lui. Inima albă de supărare. Curajul a slăbit. Anahoretie, inacţiune. Se merge pe secvenţe. Măcel ideologic. Ne-a târât la comunişti. Cenzura Marelui Anonim. Limbajul ăsta polemic nu se potriveşte în filosofie, e din politică. Stalin ne-a salvat.
La Focşani ne-am înfundat. Am ochit un tren de poştă + adăpost deasupra capului – am scris pe el Arad cu de la mine putere – ne-am dus, încet, încet, până la Arad – la prefectura judeţului, ce cautaţi aici – Paşcanii îs resortaţi (?) - îmi caut tatăl. Galbenul nu poate strica omenirii.
Să tăiaţi plicul să se vadă că e imprimat, nu cerere. Unde era înainte securitatea. În sală, dacă se dă termen, tăcere, dacă nu, prezent. Dosarul de la amânări nu-l cereţi, lăsaţi-l în pace. Vă dă cuvântul dacă sunteţi prezent(ă). Acceptaţi cererea. Francisca era, cu scuze că e răguşită.
Chiar dacă s-ar pune-n unghii, la primul termen orice parte are dreptul să ceară amânare. Flavius (blond), plavus, plăvan. Nevrită retrobulbară. Sunt ataşat de vite. Omul primeşte palme, pumni. Psihiatru informator. Numai pacienţi speciali. Îi cunosc scrisul.
Nu se poate articula nimic. Urdia înaintează. Sfioşi de sărbători. 34, subliminal 43, fund dublu, 45-54. Oraş alimănit. Te-am visat, fugeai de mine. Regăţenii sunt mai orientali. Un om adevărat simte în inima lui cum stau lucrurile. Dulfu, o etică. Ziar antropologic româno-indian.
Îţi mai dau fiinţă. Punctualitate nemţească. Domnilor, astăzi nu putem face lecţiunea. Indoeuropeni. Cum se poate ajunge lord. Cursuri din plictis. Lasă-l şi pe el, săracul, că nu are vedere de artă modernă cum au tinerii acum. N-am nicio drojdie în cap, poate de bere.
Mi-am schimbat stilul de când cu Brâncuşi, caut miezul. Cum dai banii pentru locul de veci? Mă duc după omul cu maşină. Adeverinţă că are un defect. Ştiţi gotica? Nu ştiu, da' am s-o-nvăţ. Fiecare se crede deşteptul deştepţilor. Vitezomanie. Decât să mă arunce la dobermani.
Conflict cognitiv, punct de iniţiere. Ionică pe moarte în Darwin. Ce de irlandeze. Nu că e unguroaică. A intrat în labirint. Nimic, taină. Ceea ce nu e nu se numără. Lucrez cu oala acoperită. Am vrut să văd casa lui Perpessicius. M-am îmbătat un pic de Jung. Mă lichidau.
Acest domn Grama nu a vrut să-mi dea aceste scrisori, că nu trebuie să le citesc, am plâns după scrisorile acelea, le-a aruncat, mi-a dat patru, erau numerotate, a protejat-o sau s-a protejat, mama l-a iubit pe Leon Pantev, o cruzime la început, prieteni, o iubesc mulţi dar tac.
(2003 / 2010)
Sinteză a experienţelor şi luptei revoluţionare, a muncii de construcţie socialistă în România, a mişcării revoluţionare mondiale, tablou al direcţiilor activităţii partidului în epoca viitoare, calea comunismului, transformarea pe baze noi a omenirii, forţă ideeologică internaţională.
Neclaritate în privinţa metodelor şi a celor mai bune sisteme de perfecţionare. Pedagogia adulţilor nu e bine studiată. Nelegarea perfecţionării de nomenclator. Promovarea în muncă în funcţie de perfecţionare. Învăţământul nostru este confuz în materie de perfecţionarea cadrelor.
Nu facem o clară distincţie între cheltuielile pentru ştiinţă şi cheltuielile din învăţământ. Planul de cercetare este cel mai fragmentat mozaic din câte se pot imagina, teme pe dimensiuni individuale, nu colective, institute de buzunar, mictoscopice. Ori importăm ştiinţă, ori o producem.
RDG donează 215 titluri Facultăţii de limbi şi literaturi germanice – J. Becher, Brecht, Feuchtwanger, Will Bredel, Heinrich Mann, Ana Seghers, Thomas Mann, Erich Weinert. Decret 117/1972, atribuit numele Ion Ghica licelui economic din Brăila.
Şi ceea ce este caracteristic pentru întreaga futurologie  şi pentru opera lui Maliţa este că în fond nu prooroceşte ci alungă departe orice asemenea gând. Rog a se face odată lumină  şi să se rezolve cazul de la Dâmboviţa. Socialismul, prima fază a comunismului.
Daicoviciu: cursuri postgrădiniţă. 130.000 persoane la reciclare. Liceu pedagogic în Dorohoi. Start la intersecţie. Vineri. Ora 18 conf. la Zalomit. Descărcarea adreselor la cabinet. Anunţurile teleconferinţei. Manole, manuale. Scrisoare lui I.D. Ştefănescu. Sâmbătă. Smărăndache. Semnarea adresei. Andriţoiu. Luni. Grupa sangvină. Mi, 23 II. Papadima, Taloş. Comentariu M.Eliade, D. Botta. Proiect de ordin al presei. Telegramă Cioară. Ciulei, Joja, Bogza, I.D. Ştefănescu, Şora. Lu, 6 III. Gardă patriotică. Temelii, Manole. Ma. Bilete, tragere. Repaginare Aurul cenuşiu. Curriculum – expediţie. Editură (L. Călin). Fotografie (Orizonturi). Foarfecă (Petruţa). Ora 9, Ion Dodu. Martie, consfăt.cu insp. jud, comisia de cercetare ştiinţifică, Colegiu (Legea înv. - încă 7 puncte). 7 aprilie, Consiliul învăţământului superior. Restanţe, Civilizaţia privirii şi a lecturii (Tomis), Magnetofon, Interviu „România liberă”, Cartea românească, România literară,  Relaţii externe - „declaraţie” (Buruiană, la întoarcere). Dacă sunt bani de primit (de la Scânteia) – t. Marinescu. Tartler, bursă. Plic Aurel Iordache – T.şcolii. Tăieturi – Vizita. Ştire (cenaclu). Şora: Conştiinţa de reţea, nu prin desfiinţarea unităţilor, ci prin consolidarea fiecăreia. D. Sandu: 10 lei (mi-a împrumutat). Prospect (Juncu). Kitsch=nimic (prost gust). Asigurarea dialogului cercetare-producţie. Plan tematic (matriţă). Donaţie din Cuba. 6-8 martie, specialişti din RSR, RPU, RPP – Pregătirea în mai multe etape a chimiştilor. 21-28 martie, vizita unei deleg. a Univ. Karl Marx din Budapesta. 18-15 mai, deleg. rectori est-germani. Colegiul este anunţat. Reprezentanţi ai ministerului desemnaţi să vorbească la colegiu. Revue internationale de pedagogie. Cuclin. Proiectul de Lege privind învăţământul. 1968, modificate 3 articole (înv. sup., dublă subord., cadre asociate). Reluarea bunei tradiţii a rapoartelor anuale şcolare. Aici, la această masă, şi latiniştii şi matematicienii au votat investiţii. Chemarea sect. 7. Generalizarea învăţământului de 10 ani. De amintit tov. Sârzea de „declaraţie”. Cristofor Simionescu – şc. deschisă, principiul muncii, al educaţiei, multiplul de 4 ptr. şc. rom. (4.8.12.16). Mircea Maliţa – moment legislativ, soliditatea diplomei, învăţământul postliceal=şcoală superioară, elevul merge în producţie şi ucenicul merge la şcoală (progres enorm pentru calificarea mâinii de lucru în ţ.n.), desfiinţarea catedrelor (înv. univ.). Miguel Campo, rectorul Universităţii din Santiago, Chile, interviu, Athene Pallace. De vorbit cu Joltea. Interviu Becker, OECD. Neiger, serie '46. Iuga (ex. de stat, serie '64). Colocviul de joi – înv. de 12 ani (Văideanu). Th. Burghele. Comunicarea aprobării. Bandă de pe vit 4. pe vit. 9. Rectorul Loghin – London. Miercuri, ora 17, aula BCU – curs d-na Zoe. Elaborarea, în minister, a titlurilor mari ale acţiunilor (ex: Şcoala românească întâmpină 1 Mai cu 10.000 ateliere şcolare). Anunţarea donaţiei. Noutăţi pentru buletin (Enăchescu, Tripşa, Poghirc). Datorii, T. Enăchescu 11 lei, C. Crişan 25, T. Petrescu 15 (+150=165), Olăreanu 10. Societatea Româno-Germană din Freiburg organizează între 21-23 mai la Univ. din Iaşi (simpozionul) „Cultura română şi cultura europeană în sec. 19 (Zamfir). Conf. de presă: vacanţa. Futuribili. Studenţi repartizaţi pe principalele ministere sau organe centrale în cadrul dublei subordonări: industria construcţiilor de maşini – 12.600, industrie  chimică – 2900, industria metalurgică – 1010, industrie forestieră şi materiale de construcţii – 1680, industrie uşoară – 1390, construcţii industriale – 7400, mine, petrol şi geologie – 1570, energie electrică – 2550, transporturi şi telecomunicaţii – 2800, agricultură, industrie alimentară şi ape – 8750, sănătate – 10530, finanţe: 5140, educaţie fizică şi sport – 2350, cultură şi educaţie socialistă – 1530. Organizarea Universităţii Galaţi. 26 mai Colegiu. „Discuţie” (min.). Între 19-26 mai va avea loc la Iaşi cel de-al 10-lea Colocviu al Societăţii internaţionale Eminescu de pe lângă Universitatea din Freiburg. Liceo Scientifico „Leonardo da Vinci” din Firenze studiază carta ONU şi drepturile omului; la solicitarea unei şcoli asociate, acesta va stabili legături pentru cunoaşterea culturii italiene şi franceze. Ştire cu vizita şi primirea lui Jean Fourastie. Înfiinţarea caselor de economii şcolare. Perfectarea itinerariilor interjudeţene pentru 170.000 elevi care le vor parcurge în vacanţa de vară. Propagandist: vizita în Africa. Copiii din oraşele mari cu meditatori plătiţi. Colaborarea factorilor educaţionali în vederea sporirii eficacit. munci polit. ed. Seminarul Forum. Citate: Muncă (Gh. Lazăr, S. Haret, P. Poenaru). Mehedinţi, „Şcoala muncii”. Apă la crini, nisip la canar, cutie la ficus. Numesc escroc pe cine nu escrochează cu mine. Diaconu, astă-seară, şah. Cenaclu-seminar (Matei Călinescu, Virgil Cândea, N. Balotă). 63 volume de la ambasada Franţei. Expo '72 Practică şi creativitate în învăţământ. Mutarea benzii pe role mici (44). Bechi Dedja, adjunctul ministrului învăţământului din R. P. Albania. De dat buletinul la maşină. Răspunsul la interviu, de bătut. Contemporanul – Dolgu, Ulici. Întrebările pentru Bechi. Dictare. Bacalaureat. Poema generală. Ulici, V. Udrescu. Traducerea ştirilor UNESCO. Dosar „Modele”. Congresul mondial de studii ovidiene, 25-31 august, Constanţa. 2-8 septembrie, a III-a conferinţă mondială de cercetare a viitorului. Congres de estetică. Mama lui M. Botez. Corectura stenogramei. Centrul UNESCO  + sosire Maheu. Eres: lui M.N. Rusu. Ukyo-e. Noroc, serefinize, ziveli, uspeh, prosit! Laborator de texte oficiale semnate cu calitatea. Cu ocazia primei zăpezi. Mostrele de la arte plastice. Kalinderu. Ziatas. Pricop. Înapoierea revistei Era socialistă la bibliotecă. Press-book. De rezolvat: 52 sau 72 t. Sandu? Geltz 4 bujii Fiat 850. Suciu: bloc F5 sau F25? Şora: una sută lei. Nomenclatorul prof. din înv. prof. şi ucenicie redus de la 234 la 112. Lista Colegiu (acreditaţi). Comandament (ora 15). Salutări lui Şora. „Ore 12”, Roma, 300.000 exemplare. Convocare (Codul muncii). T. G. Maiorescu – bursă (t. Costea). Tutungiu, Crânguleanu, Ungheanu. Vultur 10 lei. Dosar Dos Passos (sistemele umane). Traducere (Palamas). Nonstandard Analysis. Corzi pentru vioară „Pirastro”, „Tomastic”.  Bibl. Vaticanului: „Doctrina substanţei” de Camil Petrescu. Cărţile de vizită. Cărţile de la bibliotecă. Radu Bogdan. Carnetul de partid. Ciachir. Cotizaţie PCR. Bilete sindicat (banii). Conferinţa miniştrilor UNESCO. Moisil. Înfiinţarea laboratorului de teoria sistemelor. Laura Mutulescu, absolventă de limbă greacă. V. Teodorescu, „Moartea anticilor”. Detaşare Bujeniţă. Tarabega (mutarea ordinului). Stoianidis. Serapide. Ivaşcu? Nemoianu. Paşaport. Operaţii de plecare. „Instructaj”. FIAB President. N-am nevoie de premiul Nobel ca să-mi procur un sicriu. Filarmonică, Ion Voicu. Destinul civilizaţiei – Marcuse, Mc Luhan, Cotarbinski, Cvisiani, Supek, Toynbee, Monod, M. Mead, Teilhard de Chardin, Fourastie, Galtung, Russel. Asigurarea forţei de muncă. Planul de muncă al ministerului. Programul personal de lucru. Legea electorală (elem. princ.). Valea Florilor. Momentul de a da publicit. Fidelitatea inform. în presă. Bombă. Ţap ispăşitor. Fantezie (agresivitate). Birex 5 februarie 75 – informare, constituirea unei singure şcoli pe comună – planul de producţie al televiziunii şcolare din învăţământul de cultură generală şi liceal – planul de producţie pe 1975 în învăţământul superior – planuri unitare de cercetare în domeniul matematicii, biologiei şi pedagogiei – manifestări ştiinţifice interne – înfiinţarea centrului de învăţământ, cercetare şi proiectare pentru maşini, utilaj şi tehnologie în domeniul prelucrărilor la cald, la întrep. de tractoare Braşov. L. Negoiţă. Manualele instruiesc, dar cât educă (ST). Ilie 5 lei, Dobrică 15 lei. Sinteza în domeniul frecvenţelor. Potrivit legii, nu există discriminări. Naţiunea, formă de comunitate umană. Eminescu apres Eminescu. Presa iordaniană. Delegaţie din Venezuela (rector Casanova, Andes). Eminescu şi poeţii (Z. D.-Buşulenga), Eminescu în primul deceniu după Eminescu (D. Păcurariu), Arghezi interpret al artei poetice a lui Eminescu (Gh. Bulgăr), Eminescu poet modern (E. Todoran), Eminescu metamorfiza timpului (C. Ciopraga), Ce este eminescianismul (G. Munteanu), Eminescu în interpretarea lui G. Călinescu (P. Marcea), Eminescu şi limba română literară (I. Diaconescu). Proiect HCM, ocol silvic didactic. Sinteze şi studiul structural al diluofosfaţilor, fosfoditiolaţilor şi ditiofosfinaţilor de organe. Intersecţia seturilor turbulente izoterice şi neizoterice. Proiectul lingvistic de analiză contrastivă a limbilor engleză şi română. Biometrie umană Pensylvania-Bucureşti. PNM: nu, claselor de recuperare. Studiu privind politica de reţea şcolară. M. Petrişor. Grădiniţe după decret. Prezentarea la post. Îmbunătăţirea cabinetelor de ştiinţe sociale. Încadrarea maistrului instructor. Rolul conducător al partidului, rolul statului, democraţia socialistă, munca politico-educativă a partidului
(1972 – 1975 / 2010)
nemişcarea golului una cu lumina mişcarea luminii una cu tao comunism pe bicicletă Verbiest se credea Ovidiu chinez iezuit ied chinezuit noi ai niciunei mări înotate cu sabia calului intim Antim smintim amin antimsmintim antiamin mai rar patriotism mai des mafie
iubisem mai mult decât superstiţia ţărilor cartilagiile fricii de lună toată viaţa o lăsare a fi ucis acteonizare australocult leech lipitoare lichea sole talpă mole cârtiţă tu zici nanism el nazism tu strein al apolin plin la pelin întâmplarea perfuzie miniatură minotaur
ne domesticim candoarea pe discuţii plombaginoase stafia statuii pentru contra sinuzitei pe râsul sintagmelor lasă şi sărbătorilor răsuflul suflului mâine altă cenuşă o să aştern pe nefiinţă peniţa păsării zburată chin bolnavii mi se împuţinează de înviere îndoită ceaţa pe humă
trecută cu uitarea supărarea compasiunea păsuită păcat pagina griului nici băi calde plecatului noaptea nu m-aş întoarce nici simetrie creierii crenel pe câtă impresionare sub răpire  la sunet de răceală necăutându-te morţii cum ne sărutarăm în ultimă viaţă
vor mai creşte copacii inaccesibili inaccesibilitatea ne-o coperi ne mai şi dezmormântăm cenuşă sub umbrela crematorului rug înlemnit a neaprindere care ne-om ocupa de necrolog cu Adivaraţii de când plecase Anta nu mai avea viaţă pe când racul miluit întreirea sinucisei
înflorisei nu murisei referinţe împrăştiate vei merge în China ca Milescu împăraţii te vor mai scoate din închisoare şi pentru alte încarnări nebudhiste din Brâncoveanu ce fiii lui alţi fii o tăcere pe nor anii morţilor eşti viu să trăieşti ce mai vremuri pe-ale tale au o săptămână de frontremur
nu acoperi răutatea binefăcătorilor ia în seamă îndoielile femeilor păstrează ceea ce primişi din suferinţă iubeşte neapărat ceea ce nu mai trece exorcizează fără primejdie potrivnicul împacă-te cu visul decapitat lasă vinovăţiile să se înmulţească primeşte altarul cu dăruire
încalţă-te în spălarea sufletelor prăjeşte-te în ispăşirea sinelui găseşte-te pe lângă statu'palmă te vei apropia depărtându-te îţi vei apropria cavaleria nisipului cinci mareşali doi miniştri păzeşte-ţi viaţa cu amintiri cum te-ai călugări ori şi Loyola
ce nevoie mai de cine nu mai are nevoie de tine neînchis nici schimbare de roluri nici pâs ziceam gata scrisoarea încă o staţie două sfântă oprire întunecându-ne calea a potcap cu verzi păduri în cunună ce şi diadema Diotima
alte cuvânturi gândindului şi celor din mormânturi vieţăşiri cum cântă a datină libertate pe după moartea martirică Atharva şi voi cu Orient pe vad de ne întorserăm din China te mai afli în Chişinău Radu muri să te găzduie casele ţi se închid gurile nu te mai plâng
deschide-mi document de-aici Irina copilul frumos al calului n-ai fost la mănăstiri ba-n America şi papa-n Malta după tine şi noi cu vreo Calcuttă sfânt în închisoare Lanski lanţ Ilie-Lech-Nelson cântece manipulări cârcote încă un scris în pierderea sineităţii
te gândeşti ce şi ziariştii şi politrucii strecurară generaţie raţie cum se rupe totul de nimic noi fie-ne fia vorbirăm închiderea  poate balta cu un peşte sinucis invers o regenerare fetească unii vom învăţa de la tine abia acum nu mai contează ce ne-ai spune dacă nu-ţi contrazici eroismul
în limbă albatroşii nicnici picnic de posibilităţi cădere nu ne mai găseam chiar nicăieri ce-a mai rămas din tine aia suntem nici ziduri doar sfredelire info pe actualizarea reflexelor cobai  puţin ţi-o fi lipsind să ne mântui  şi dup-aia să te mâncăm îndulungândul pe Domnul întru norodire
a vorbit în urma unei sticle de geam deschis la cer şi stelele te îmbată are o poezie sticloasă în sensul gheţii la ei în Grecia gheaţă înseamnă cristal a revenit dar nu şi-a revenit are multe urme de simbologie de culoarea dv negrul de Carpaţi antropologic pigment vechilor
indianismul rarisim foarte în lumea noastră românească avem o tangenţă sau tradiţie la 1359 primul document despre ţigani în Ţara Românească proiectul Matra am venit să am de unde să plec am avut păr mult în viaţă Dimitrie Cantemir ne-a vândut lui Petru cel Mare
din cernoziomul moldovenilor în nisipul Kazahstanului n-ai ce mai arde pe unde eroii ceilalţi decapitatul zguduie lanţul neînşirării venişi chipurile după Bacovia deschid document pe ştiutul securiştilor palpabili cu prietenie scăpătată la un vinars ne-or costa oasele karma
nu vă îmbătaseţi de cap cum că vă şi cunoşteaţi şi vântul rece al soarelui nesigur ce ne mai pierdu între râsuri acasă teodicee bună înrăire a aşteptării de tot binele nu mai tremuri c-ai treierat smuls pui din coajă motan aruncat în râu nepotrivire şi câte-un izbuc de te-ai spovedi sub avalanşă
cine să mai plece la răcoare naturalizată pe luna lui mai septembrişti Dante pe decapitare monastă cenuşă eugenică s-o repornim în Italia ultimul iunie vino cu semnătura mai uşor pagina faţă de rând lui Cuclin iubindu-ne ei atunci noi apoi de-acum Dumnezeu
nu ne mai păsa de slvare ne eliberase atentatul inscripţii aburcate sub verde presimţire nemaidesine a nu se reimagina desluşirea voi trece până o să treacă veacul coporâia cosind postum olteni votca lotca dinga-linga ying-yang cucu vera icon se sinucide la Văratec
murmură strugure clopot scorbură crestomaţii somaţii pocnet în poştalion trage-l Pavele în pavilion cu statuia lui Ion  păsări storm se uită la noi fotografiez partitura târâindu-se în persoana noastră moştenire vârfului claustrare inelului tunet nepoţii crescându-vă
gura mare a surzenie micoza inghinală tenor neştiinţă magma pictată vulpe sămânţă distilerie inversă subiectul trecut pe pa gina a doua la aceeaşi comandă cisternă ca la Ploieşti ne întoarcem securităţii un balet cum nu te mai magnetizează antigraviatţia existenţei
lânced călător cascadă golului linişte de transcriere schimonosirea smochinului axiomatice servicii represive cu subînţelegerea supuşeniei cine n-are cu cine se pune abia mi-oi da seama până la deschiderea documentului pe canale în sonet venet
Hristos a înviat deşteaptă-te române deşirarea soarelui pe neobsesionalitatea cadavrului personaj în piesă clepthanatică venit a fura moartea tatălui nostru povestind pe drum cu coliva în traistă negrul stâlpului clopotniţa trupului sânge bariton femei topite în tainiţe spre Ţepeş
iarbă mare părul morţii de stup să fii sănătoasă pe drujbă ceara să nu pice vorba nici musca  ne răvăşeam necunoaşterea oraşului cu hanii de-atâta ciurda cum ţi-o revezi pedeapsă voievod  ne compătimeam fără conştiinţă zi cum nu se scria din neparte ori laşi şi cataclismele sinelui
a treia vitejie viteza dispariţiei treaba cui se călătoreşte vremelnic al neamurilor şchiop odihna veşnică şi după judecată  la paradis cu viaţa îngerilor  în pripă ori în joacă a-l întoarce din posomorârea delirului pe îndurerată familie şi ceilalţi învăţătoarea cu copii Eliza
soarele topise răceala morţii ce să ne fi spus după triumf a câta bucurie netranscrisă statul acasă încovrigat candelă ulei şi apă în sânge deasupra pierderii cu superstiţia târgului fresco fulgerată a nu se usca aşa şi viaţa noastră rărime de păr turlă fără ferestre
ploaia apăsase psihoza Martha spre aristocraţie cred că mai aveam întâmplări de rânduri pe ce dijmă mejdina broderie ţăranilor pe plugari mă bazez beliţi-i pe bolşevici plus lauda Siberiei magnetul pilindu-se lup ori dispariţia de ţară a coroană scatoalcă morţii
schimbăm subiectul vedem ce s-o alege de orb o vorbi de sub ochelarii negri cu înţelegerea incoerenţilor nu te ameţi nicio limită şi pragul uită-l fără spaimă vederea soldaţilor  a înflorit teiul faţa ordinului cuvinte ne-or alege din tăcere risipit pe registre gata un sens
completăm pleava în trior îţi cade moneda pe ground ţi-e lene s-o ridici spânzurat în crabi spovedit de furnici mirarea reîncarnării n-a venit ministra v-am adus regina apoi regele a dat mâna cu mine spunându-i de Romulus dar că îl iubim
Trinidad trei vii pe nori albi acum negri satârul nemaiutilizabil de-o stare spirituală cuvintele constrictor ci nu mai tipăreşti calea muriţi de-a fluoroza numai roza nu se mai entuziasma pentru această lume poza mamei Jasodara în ou dacă nu am învins dacă nu sunt fericit
dharma cu avatar măsurat pe ideea necrologizării sinelui în faţa Medeei zel şi scris rărit om înflori sinucidere cenuşă ce-ţi păruse Eliade la streaşina solemnităţii darul lui Dumnezeu suferinţa lungă da' şi taică-meu Ion paralizat patru ani cancer mama Vasile Ionuţ Cornel Ion
nu te întrebai ultimu-i cuvânt morminte pe zile frumoase  sub cântecul păsărilor taică-meu în biserică mamma în Trinidad religie vă era fata sinucisă o cruce traista cu oasele ei pe tronu-ţi bănci goale pe iarba însorită cireşii uitaţi de câini totul controlat de euthanasie
pe grosul mâl Corintul cu Medeea în Colţ Colhida te las fără ochi sinucidere pe lângă nai plutirea genomului pe aura extatică soldaţii neuro gene involutive Shivji asasinat în locul meu destui morţi înainte-mi chemare prietenească rar o femeie cutremur ca şi cum n-a existat păcatul
văzându-te simetrie uitării de amiază spre dimineaţă întabulat în bogată invizibilitate linguri în ciorba de comandă du-te cu faţa la perete în palmă la cine poate mă gândeam cum aş fi vorbit urât şi scrisul în express mai tremurat motivare Taiwan şamani nepalezi familia Birendra
limpezirea cheagurilor de păun beţia şoferilor la 60 de ani împăcare zirconiu în braţele cui murişi nopţile cu scările jos la drum înşăolându-ţi-le din tinereţe ce-ar mai scoate morţii din noi indiscutabilitatea mai daţi-mi numărul decanului până nu se cânepesc pedagogii
sălaşuri în frigul fricii sânge tras din ruguri nu ne mai vedem distruşi de noi înşine cu ochii la comandiri strigoii celor ce vor fi fost doborâţi de plăcere convivi canibalii nevăzutului bune chiparoase cantalup vier alte consacrări poate pe la patru în cerc de-al doilea finister
capra acapara pure purecări de decervelări velare matrilinia adormi perfuzie Cressus vezuviuni caraula caralie cum vă spuneam în engleză dacă nu şi pe vreo translare gen birourile smiorcăie plute  pe românofobie să te puricute mi-e hispanică panica
când nu te mai trage Parisul spre Grădiştea unde şi cosmosul scarmănă creierii paradigmei gâfâite arcanul la rând în Arcani de ne scrisesem diplomele taekondo subconştientul ţi l-a servit în strană calule Faust iar toamna sosea la noi Sergiu într-un weekend şi o icoană
nori pe doi picuri apoi a vedea recitirea introspectivităţii prin Rio malabaraise Kamala pelerinând la cimitirul catolic apoi în tramvai ortodox am pleca la chindie să ne zicem parastas pensiamento ne-om cârpi coropişniţe în căpitănia portului saharian
vezi o terţină albastră pe verso pitice albe dense supernove voi ce vă mai închipuiţi că scriu biblioteca Buzinschi din Secuieni că pe şcoală o durea burta ne-a şi plouat pe sub tei râu ai fost cât n-oi fi bântuind tăcere şalele rituri adivarate de cap fiindu-ne
uite musonul nici nu tună soarele mai are de apus ne valahizasem femeile mari recitative ziua iar amurgului fârtată puşti neîncărcate revărsându-te sfinţenie tandră pe rug puja jupa dacă îmi scot eu ceasul de la mână cine plecând veneai şi-mi spuneai pe o audienţă profunzimii
ne-om mai închina ploii de ieri verdeaţa necunoştinţei uitându-ţi rotundul în quadeatura ruinei quatro ibis gravitaţia oglinzii exagon foaia de bananier spre Ujjain şi ce te-ai mai gândi în Aragon discursul de astă-seară  grija faustică pe examenul finalităţii
păcatul de a crede în vise ţinute minte şi mai şi în cele uitate la toamnă reparaţie capitală vagi sfătuinţe pe-ale agres(t)ivităţii bine de copacii de la crematoriu adrese şterse de cianură nici gândul contrarietăţii rezervoare goale sub oraşe astfel salvate noi pe gol se alese praful de tristeţe
hibiscuşi delavă penale erupţii mi se udă albul cămăşii lăudat sângele macului nu vorbisei cu frate-tău regele busturile ni le proţăpeam bine că nu ne preafermecarăm ne-om fi apucat cu mâinile de cap ce-nseamnă dorul de ducă toţi întorşi din America de nu ne-om şi întâlni pe stradă
când nu mai ai de ce te speria şi nu te mai mişcă bucuria ai zice dimpotrivă abia sari sare cu ine din tine peste tine iepurele coloraturilor dentare sus Tagore legănat Eminescu a venit un turc ştie ce vrea  avem o datorie leşină ceara tardo bardo carne moarne
hora pe codru ranchiuna ghiaură basma curată basm ţigănesc se duce ea săptămâna muntele de aer concomitenţa mortul pe a câta prispă preferinţă înghesuită sub închinare pisană pisanilor pisania anasâna asana în Kansas nicio mişcare Voluntari
pentarhie mai bocet mulţimea deltă până-n Mărţişor morţi uşor binefacere terorii regenerate fără poticneală sângele cheamă sânge că nu românii-l omorâră de capul lor fie-le de cap de bine n-avea voie să predea pedagogie numai germană iar în Bonn antropologie pedagogică
bastion italic în Uppsala îl visai pe Marin plecând de la Harvard  încotro cu treabă icoană ceramică într-o renaştere personală pe apa lui Charles decolări aterizări se labirintează în două personalităţi opuse  cât să te execute şi să te resusciteze
să-i zicem balada lui Edgar nemainăscut în Boston nopţire puja Ganesh botez clară antilatinitate cisma carisma crimei pe logos  îndulcindu-ne sângele toamna ochi de frumuseţe străbătători sărăciei  la paritate cu Mrs. Eddy şi cu dada nici supărare nici parale pita guru Pitagora
apărări nepermise cât de predestinat se poate excela în crimă paura de Dumnezeu ba de ucigaş nu mai am expresia banalităţii proprii structuri în os şi limfă sacrificate carmen şi satya poezie şi adevăr mergem pe loc nu ne mai interesează capătul ne imaginăm un trecut aventuros
cormoranii uciderilor necurtenite îmi căutasem prin moliciunea zidului fobia ăntunecate sfârşituri fără de răbdare timp rumenit cu lecţii terorit nu-ţi aduna ruşinea sub snoavă pe ce supărare pierderea credinţei antropologia singurătăţii kopt de opt nouă adopt
e-mail în sanscrită n-ai dormit de tutun Oltul pe-a Gangelui nicicând războiul fără vizită ne împăcăm în glumă pe apă grijă la desăvârşire pe ce cuvinte în ce paranteze  bisericuţa curţii de apel fără lumină mă închinasem în ăntuneric dumnezeu să ajute domnu' avocat
omenire adulteră adult eram şi nu mă mai plimbam etnograme cruce masa fără părinţii morţi ne lasă şi soarele antistrofă bucură-te se surpă China crepusculului toamna cal bătrân în samadhi Tagore a jucat pe Valmiki Eminescu pe Răzvan cuvântul deformează gândul
gândirea se abate de la totalitatea spirituală nu dormi şi te fură gândul morţii poate respiraţia nu se prinde harul de a împărtăşi stări delicate şi a speria coşmarele ai mei sculându-se devreme când aveau de mers cu căruţa la opt ani am intrat în Râmnic cu zorile peste podul de la Goranu
posomorâre muşatină confiscă-mă erorii retrocedează-mă terorii de unde începe totalitatea minciunii pe sania zurgălăilor întârzietori copacii mari din Cişmigiu căzură sub furtună cauciucuri şănţuind gheaţa de când n-am mai scris chinezeşte
Solitude dans l'azure infinie eu iubesc enorm franceza dar n-am învăţat-o suflecăm mâinile şi mergem la treabă revelaţie sau social binecuvântarea şi-a arătat cenuşa grifa rămâne în hai-ku materia se spiritualizează durerea ca lansare în inefabil
pe frunze de cerb rupt cerber o oră mai târziu zero se opriseră opăriseră impresii de conjuraţie cum o să dai de-azvârlita cu sfârşitul nemaiscribnic nici pisică ba o fată îmi ţin respiraţia şi pentru Africa mă aflu aproape de Glasgow n-am capsat fotografia şoarece ţi-ar mai trebui
ye highland ye low land corbii pe sub coribanţi cavalerii numai lanţ cine este proprietarul oaselor rasializarea corpului raţionalizarea sclaviei rasa galbenă termen european conceptul de rasă introdus în China via Japonia copiii străzii mai cercetaţi ca oricând înainte
ne satură umilinţa de viaţă peste kantianismul doamnei Alice când s-or mai scutura şi frunzele nihil repetitio flori de tusea teiului Vlaşca valahă m-a născut mama în Vâlcea  Râmnic de tipar mai vorbim picior diabetic pe rufa ţărişoară n-ai povesti oglinzi odăjdii (2001-2-3 / 1 ianuarie 2011)



ROŞIE AURA LA FURIE

Azi e-n 29 decembrie decalibrat comentându-mi cu meşter ahimsa eliadeană din swami în swami până-n poză de religii

17.  12.07 Otopeni-Viena-Delhi
            Devreme, 6.10, dom' Mateescu. Adrenalina plecării bătând, în somn, fulgii ninsorii, nefractali, respirare de năluci. Cât Eliade, câte prăpăstii-ghilotine pe tinereţile lui coppole-cupole. Fata a făcut pachetul ca pe un rol, cu noi trei spectatori – Victor, Plata, eu. De-aş putea nota lucruri, s-ar mira lumea ca de realuri.
            Ce-mi trebuia iar India? Nu s-o fi putând fără. Ca viaţa, sau ca moartea. Universitarii au pus gabja pe Eliade. Toladot. Nu s-a mai întors în India, nu în România. Sharma, Shekawat, Rajasthan. Înmulţiţi călători. Şansă de pierdere, numele oraşului, , sufixe-n conjugare, învechite în urmă, după Eliade. Crumey, ca ultima licornă, Orwell, Micromegas.
            Tot vopseşte legionari şi sinagogi. Acum 30 de ani, cu fiu-său David, de 13 ani, acum cu nepotul, tot de 13. Iar Roboam, Florine, măria ta. Pun punct şi paragrafe nu fac. Toate tunurile pe Eliade. O singură naţiune, K. Poarta nouă, a zis 8 fără. Cam la vârsta asta a venit nea Romică la noi în Delhi.
            Îi spusese Maytreyiei că e indian. Încenuşare hindusă. Preda istoria religiilor şi studii indiene. Chicago, nu Târgovişte. Român-mămăligă, european-pepene, american-dovleac, indian-bhang. Inimi răsfirate planetar. Duduia se prefăcuse pe moarte ca să o ia de nevastă, la Rio. Mă uitam la ceas. Tone de delir în spate, bătăioşenia incoerenţei, beregatiera. Manuscrise în exces, nepunctuate, ilizibile, ininteligibile, nu numai de lene, nu numai de frică. Mierlim kosovo. Doar vorbisem. Chinul se călătoreşte. Olivia, descrie-mi pe Viorica-Navamalika. Marta nemoarta. Cum era să iubească România?
            Numai agenţi, trecere secretă, pansamente peste ramolismente. Domoloşenia de context. Nei resemnare, nu m-ai omorât, no matar. Orbi de biblie, pisaţi scorţişoară, scorţoşenie. În ghips ne stă puterea. Voi, mame creştine, tu, Leela lui Ganesh. Nicio suflare peste şablon. Îmi vâjie o înzăpezită ţeastă de castă. Don Jose Tugearu. Dansul este repiraţia mea. Să parcurgi spaţiul în toate direcţiile.
            Păstraţi-vă calmul. Toate neamurile devin cajuni. Mi-am lăsat cei mai buni ani în India. Scriitor-avion-congres-şuetă-casă-cort. Juma de platagea fiartă. Prea tânăr, nici de comunism ejaculat, prea bătrân când o să-ţi linşeze cenuşa. Bust la munte. O făclie numai nor pe ponor. Aceeaşi Orăştie a lui Decebal, a popii Moţa şi a lui Tagore, aici publicat româneşte prima oară.
            Bun sosit la Viena, comandant Marica. Bădie, când te-ai dus la CC, al dracului de nu te gândeai la căpitan? Varice vieneze. Copaci cu turban. Tu cine eşti, orientalule? Viana de pedeapsă şi emigrare.

18.12.07 Delhi
Rupendra, teme pentru România: Indian epics, Jains' culture, Indian art, Folk and classical art, Indian and universal drama, Virgil – the Aeneid. Cartea lui, Central Man / The Paradox of Heroism in Modern American Drama. Ar scrie şi un roman, experienţa personală. Şi-ar deschide mintea. Ar picta. După America, vrea să stea şi în Europa. La schituri atunci, la Rohia.
            Amartya Sen vorbeşte la universitate, eu la Guest House. Aprinderea lămpii. Saraswati Vandana (grup de la Facultatea de muzică). Oferirea de buchete şi pentru Indranath Chaudhuri, K.G. Dutta, M.K. Julka, S.P. Singh, Murari Lal Tyagi, Vinod Seth. Pratibha Batacharia, Leela Shivaramaya, Kumar Anupam, Rupendra Guha Majumdar, Olivia Bălănescu. Conferinţa mea, lunch pentru suta de participanţi. Vinod, cu frezii şi trandafiri, c-am scris mai mult decât Eliade despre India şi n-aş fi făcut ce-a făcut el cu fata, ba încă.
            I will speak on Mircea Eliade, at his centenary, in praise of India. I dedicate my speech to the memory of professor Sisir Kumar Das and of professor Shivaramaya. O oră. Alhuwalia mă pomenea apreciativ. Krishna Srinivas murise cu câteva zile înainte, Vinod tocmai trimisese condoleanţe. Poemul lui, Kashar-Mitaakshar (akshar – alfabet/nemuritor, mitakshar – brevitate). Ne-am scăldat în toate oceanele.

20.12.07
            Aseară dinner la Embassy, în Connaught Place, cu Shama şi mama ei, Leela. Neeru e lângă San Francisco, are băiat, fată, pian. Next time, stay with us in Pitampura.
            Vinod intră la anu' în masonerie, să aibă companie. Frate-său încă îl bate. Pe taică-său îl hrăneşte numai el, la 91, că e din '916, din '913 era Krishna Srinivas.
            Femeia comandorului, leită Sara Montiel, numai ochi şi trup. Nu pare de glumă cu atâţia indieni de ţinută în Asociaţia pentru România a lui Ashok. Eu am făcut caz de India ca un mesaj ricoşat de acolo, poate îmbogăţit. Textul/abhijnana l-oi fi scris ever pentru a-l citi ieri, nu pentru toţi, oricum o palinodie. Vinod, că se lucrează numai pe manuale, cărţile mele zac în bibliotecă, să i le fi dat lui. Că o să iau şi eu Nobel-ul. Cine să mă propună? Găsim. Ashok: cele mai mari culori ale lumii, indiană şi română. S. P. Singh, dacă am publisher în India.
            Amplificarea stopată. Studenţii de la muzică aveau examen. Am întrerupt discursul. Muzică, şi apoi iar Eliade. Nu mai erau locuri, au adus un vraf vertical de scaune. Aprinesem lumânarea. Mi-au dat coş de flori şi buchete la lume şi Oliviei, zeci, muzica la mijloc, speech-uri şi recitări, multe după conferinţa mea, adresându-mi-se în hindi şi engleză, la fine, Olivia, actuala profesoară despre cel dintâi (eu). Esha sunase de zece ori. Rupendra mi-a desenat un portret june. Nu ajunseseră Beteille-ii, Margaret Chatterjee, Nilima Das, Urmila Trikha. Shama şi Leela – ne leagă un sentiment, ne-a ieşit în cale Dumnezeu, elefantul, avea şi fildeşi. Coşul studenţilor, respect, nu i-a obligat nimeni.
            N-am timp să pozez, la dept., afişul meu – deasupra celui al lui Amartya Sen (Nobel). Rămâne afişul după mine. Basham – Wonder which has been India. Santoshima, din film, devenise religie, apoi uitată, acum Sai Baba.

21.12.07
            Kurup veni la taxi să mă salute. Creşte coada cerşetorilor cu adaosul constructorilor. Bătrânul Tyagi o să mă pună pe coperta revistei. Ashok cel tânăr a numărat, la lunch, 250.
            La Nandigran, protesteri împuşcaţi. Rahul nu e ca Rajiv. Nici Mihai ca Ferdinand.  There are ancestors of the whales in Kashmir. Cea mai înaltă prioritate – agricultura, educaţia şi sănătatea. Al 11-lea plan cincinal, creştere 9%. Educaţie abia cât pentru crearea propriei forţe de muncă.
            Poţi spune minuni, depinde cine eşti. Shabana Azmi. Mă simţeam socru în singurătatea maimuţelor. Shama s-a plictisit în Washington. De-aia fac băieţii ăia războaie. Atunci nu l-a omorât nimeni pe Christos, nici la Auschwitz, şi Longin sutaşul ce să se mai fi convertit ca mai târziu Cervantes?
            Raja Khan se însoară în februarie pe cântece de Margareta Pâslaru.
            Ajunserăm şi-n Rajsamand. Poems by yet another poet, verdeaţa deşertului, papar de Bikaner. Lal ne luă prin marmori pe terasă cu luna drept în creştet. Venus, cea mai, Mayer: de ce cea mai? Că Eminescu.
            Mă adusese Raja, pe muzică românească. Un urs indian, alb, cu ochelari negri. Nu sunteţi dl. Gandhi? Ba sunt dl. Gandhi. Apăruse, înalt şi chel, Bernard Edward Mayer, german, nu evreu, zice, romano-catolic, căsătorit, închis trei luni, divorţat, trei copii, un nepot de zece luni – c-a trăit viaţa lui Gandhi, poerclit Gandhi al Americii, adică nu Martin Luther King, nu Eliade, nu hippiesii.Jaini gandhieni, eu eliado-gandhian. Papar, sabji, ceapati.
            Camera 13. Mayer în 12. Câine lovit de un puşti. Şobolan negru, de neucis (ahimsa). Gâze plutitoare. Ce lux la Rohia, şi tot ashram. Vibraţii cosmice speciale, aici pe deal. Să nu mă iau după nimeni, cu fertilitatea, că ne păcăleşte.
            Contabilul îi spune lui Gandhi că lipseşte o rupie. Gandhi intră în post. Hoţul aduce rupia. De ce nu mi-ai cerut?
            După o viaţă în Cleveland, după divorţ, Mayer s-a mutat în Olympia, Washington. Nu ne putem picta cu aceeaşi pensulă. În Tirthankara e Anca, precum Kali în apokalipsă.  Va fi timp, va fi ahimsa, ne-om învechi, azilanţi colinari pe lac sub lună, jos diwali, luminaţia rajsamandiană. Bate unul cui în zid. Asceză sănătoasă. Nicio femeie, summit la Frăsinei, Irina la Rădeşti?
            Planul e să prindem răsăritul soarelui. Sfârâie un ţânţar (ahimsa), şobolanul negru mă mângâie (Kremlin). Tortură sonoră cât să nu mai ajungi răsăritul. Arama la noi, marmora la ei. Ferchezuesc o zidire, mai ca pikhamerele poliţistului şi gardianului. Câte unul, doi, cinci şi femeia, nici nu mai vorbesc, bandă de percuţionişti din infern. Frig de două pături, nicio milă, nicio înviere, nici n-au încotro. În 13 e octava. Americanul, numai holocaust, ce Cleveland, ce Olympia, ce apă caldă, ce arest anti-catolic, aici se ispăşeşte cu urechea extinsă la tot corpul, timpan meliţat, căzănit, nescutit, lănciuit, cotorisit, bumbăcit, cositorit, sclivisit din ciocan. Marmoreeni fără milă de Mayer, că mie urechea mi se pisă, ah mina, peştele ferit de nemâncare, o zgomotire constructivă, meşteri de adânc, hefaistoşi, asuras, de unde, supermuncitori cu treabă de noapte, zahei nebraille, nebrăili, nebrătei, fasonatori ai iadului, muzicanţi din ciocane, ferăstraie, scoabe, asurzitori de ziduri pentru vii(tor), ce să fi dormit să ai de unde te trezi, frigul să nu se nisipească, recele deşertului îl crapă, gheţari aşchiaţi căldurii globale, plus retorica fiecărei batoze bidingare.
            Vom uita, Bernard, Berni, Ber, Be, noaptea asta? Ţie ţi s-o fi luând şi de cartea pe Irak globalizat. Ne obligăm din toată amintirea liniştii, alt chin crengist să ni-l povestim, de va trece, de ne vom strânge ţăndările, praful destructurării urlate în audiţie, se fitirisesc, bercăciulă, râde şi femeia, ferăstrăul sfâşie prin ziduri, ne antrenează pentru Dante, tăietori de timpane, fărâmători de oase, să te auzi rumeguşi de manoliţi, pe femeie, da şi ea glumeşte, râde ea prima, înconjur jain, neunda frigului.
            Conversaţia de după Ibsen. Rupendra cu Arthur Miller – nu mai ciocăni constructiv. Peronae sub bătuci. Vă trageţi sufletul să însărsănaţi pe-ai lui Ravana. Ne recunoaştem demoni zvârcolindu-ne în zgomot rebântuitor, râdeţi de surzenia ardeiată, holistică scrijelare în auz. N-ar ciocăni atât nici aurul nibelungilor, încet, din ce în ce mai iute, pe ritmuri, replicativ, hoardă, netezire, dinspre lac oarece urlet discret, gen coiot. Cu cât va fi construcţia mai ciocănită noaptea asta, cu atât mai tranşaţi pe surzenia neadormirii pavloviene, auschwitziene, Mayere, ne conturnăm, abia vom spune că n-am putut dormi de muzica ghilotinelor, şi ciocane şi ferăstraie, wagneriene, ce-ţi spuneam, nu m-auzi, cum suferi, ce nevoi ai, ce dopuri de deconstruit? Şi ai fi vrut să conversăm aseară. Trei ore pân' la răsăritul bătătorilor crăiţi cu femeie. Zbori mii de kilometri, asculţi încă o sută, Margareta, în taxi, să ajungi sub ciocanele big-ben-big-bang-ului, neoprite, sub piroanele urecheate de pe discuri în acelaşi cerc, creieri loviţi de copită, de deşert, de ritualul primirii în sfărâmare sonoră spre ţinerea fasonului constructiv. Ce ofensă de a spera să mă ridic din tranşele asurzirii secundare.
            Să fie şase. Intonează imamii rugi. Ne întrec, întorc răsăritul. Testul meşterilor s-a îngropat nemarmorei temporale de o noapte. S-ar putea să supravieţuiesc, nici aşa religios, nici aşa eliadian, ţinând-o pe a nimănui. Bine că mai trecu noaptea, muezine, de te audiai dimpotrivă, de sus, de la jaini, nu din El Axa, te numise Diwali, nu de-o zi, de mereu. Suntem pe sub lună verticală cu luceafăr pe unde se înalţă la noi luna.
            Dritirastra era orb. Akbar s-a însurat cu o fată din Rajasthan. Lacul ăsta nu e ocean. 32 districte în Rajasthan.
            Pune tencuiala şi o ia la bătaie, cu ciocanul doploseşte cărămizile flăcăroase. Mayer n-a mai putut dormi după ce se opriseră. Alte strigăte. Breakfast. Sinele, nu dumnezeu.
            Cărămizile bătute, lemnele ferestruite, vorbele desticluite, muzici, stive destivite. Noaptea zidului urzită, surzită, soarele răsări în smârc.
            Rajsamand,  70 km de Udaipur. Aici e un institut/academie jain(ă). Se lucrează la o văzoaie cu 25 de cercuri crescătoare pentru 20 de ani. Tocmai fuserăm primiţi de Mahapragya. Vrusei să-i ofer un prosopaş. Săriră maicile că nu în culori, numai alb, şi îl băgai coadă între picioare. A scris şi el o carte despre culori, în hindi. Albul, ăl mai tare, îi face fearleşi, bravo, Victore. Noaptea n-am dormit că se zideşte o casă zi şi noapte (să nu se dărâme, dar m-au dărâmat pe mine).
            Ziua a început cu văzutul răsăritului de soare, de pe terasă, lângă lac, apoi la Mahpragya, care curând s-a adresat la mii de oameni sub un vast cort (pangal). Le are cu aurele şi harisma, numai maici (sadhis) şi sadhus înconjurându-l, toţi cu plastic la gură, vorbind în consecinţă.
            N-am prins poza celor dintr-o piaţă, la Id – şi ei tot în alb.
            Am stat în avionul Delhi-Udaipur 2 ore, peste timpul de zbor (o oră).
            Colinde acolo, ciocane aici.
            Moschee de Id. Muscă nu mă omoară nu te omoară. Indiană americănime ucisă. Iar motor oprit. Mă cunoşti. Vreun gol de aer. Frăţia opriţilor din senin de-a călare. Îmi pun bluza, că la umbră mă trage deşertul. Nevasta lui Lal o fi scriind bazarului inscripţii diamantine. M-a ajutat Kabir în alb. Ăştia trăgeau picioarele cu cârcelul meu. Nici violent, nici ahimsa. Puteam fi pietre româneşti. Cascada bătută – să te faci apă – s-o urce copiii. Patru războaie cu Pakistanul, câştigate, unul cu China, pierdut.

22.12.07
            Azi-noapte nu mai zidiră la cascadă. Veena scrie poezia şi o recită de 15 ori. A fi sarea pământului. 1950, şcoală Montesori la Sardar Shahar. Cel mai mare lac din lume făcut de mâna omului în secolul al 17-lea. Ahimsa yatra. Plânsul stelei pe planetă, rouă. Toţi mă ştiu scriind până în amintire. Nu mai am răbdare să cer înţelepciuni. Ce să-ţi dea viaţa, ce să-i dai ? Frate copacului. Gândindu-mă la voi şi nevorbind. Toată lumea vorbăreaţă.
            Transformarea societăţii. Pace în spiritualitate. Sectele sunt mijloace de purificare.  Nu că secta ta e numai ea pe lume. Loc potrivit de transformare spirituală. Pikhamer. Lume liberă de teroare, şi pe terorişti îi putem elibera, toate fiinţele. Pikhamer. Violenţa interlingvistică până la simbologie. Gemenie eliadiană. Boli emoţionale. Nu te emoţiona. Hai la conştiinţă. Transformarea emoţiei.
            M-ai auzit lăudând islamul. Maica Teresa. Colinde. Cine să-mi profaneze mormântul neştiindu-mi cenuşa scrisă? Linga primind floarea ahimsa, nemaidescenuşare.
            Vorbiţi de ai voştri. Vorbă tăcută. Vorbeşte toată lumea. Vorbeşti fără bibliografie. Lumea nu poate fi uniformă. Nicio realitate. Cămilele neconferenţiare. Chelie violentă. Regie urlet. Filme dublate. Fără ţărână sub tălpi. Nu poţi schimba lumea.
            Tot noi suntem. Ridicaţi mâna. V-am scos isihia la vedere. Fusesem un om serios, cerusem şi primisem ce trebuia, anuvrata.
            Circle round for freedom / Circle round for Peace / for those who are in prison (freedom) / circle for release.

24.12.07
            Cinci infinituri jaine. Codreanu gandhian? Jeremy fără sinagogă în Seul. Ajunul Crăciunului. Id a trecut. Thomas a citat jainii, eu pe Brâncuşi. Tu, din Ravenna, te voiai Beatrice.
            În câte bucăţi tăiaţi sexul porumbeilor? Foame neîmbătrânită. Hai, bre, prea te lovesc toţi. Mahapranam cu stânga pe chelie. Când să se mai umple cortul de-o evanghelie.
            Peste-al nostru acharya / cântecul jain colindul / scrie-l mă pe englezeşte / să-l citeşti chiar de Crăciun.
            Dharma samaj. Listă mare pe talent. Mână atinsă yoga în Crăciun jain. Ne dăm drumul din lanţul trupesc. Mahavira nud, în haina sfinţeniei.
            Statuia sub ghearele porumbelului. Arde-l pe tătar. Sadhi, să ne fie drag de tine. Total identity. Negrul laudei din albul paginii. Mai frumoasă se vede lumea din prezidiu.
            Identitate Gandhi. Christos jain, cirac lui Mahavir. Mahavir, creştin prin Isus. Un jain din Rajsamand. O trestie vegetariană în cruce cu sine. Mai fertili în Haryana. Gandhi sionist.
            Antitalent de nu ne-am împrieteni. Ape seacă stârvuri. Agonii vorbite-auzite. Una grande lezione. Cancroli – Rajnagar = Rajsamand. (Hiland 223)

25.12.07, Hiland, Room 223
            Eşti o persoană plăcută – dacă nu ştii – şi-ţi urez Crăciun fericit, an nou fericit, viaţă fericită şi alor tăi, pace pe pământ omenirii şi tot ce-ţi doreşti pe acolo. Că şi nume, nu trupul lui, al persoanei Isus – sufletul cărui trup -, de ne-am crucifica odată pe deal. Papa, în latină, mai cult, dominus vobis, din Vatican în Rajsamand, fato din Kerala, pater et fili et spiritus sanctus.
            Dumnezeu crede că pot să am grijă de tine, copile – în spate, Hanuman. Nu-ţi fie frică. Născutu-s-a mântuitor în cetatea lui David.
            George nu e numele trupului – al sufletului. Happy Christmas! Apă caldă, nu şi Jeremy – iată discriminare. Ce e cu Diwali? Păi, Lakshmi, lumini. Îmi tac Crăciunul, fredonez democraţie.
            Thomas făcu cercul. Fiecare ceva. Eu cântai astăzi s-a născut Hristos. Toţi pe Dumnezeu, cu amen, cu namaste. Jeremy, că daruri la copii. Rudi, ai ce. Jesus, the greatest embodyment of the nonviolence (L.S. Gandhi). O lacrimă de -a Platei. Alba Elisa, ikebaneza, indoneziano-australianul, frumos vă şade. Alţii ne liberarăm. Jere se aşază lângă mine, din neamul lui e întrupare, noi la rând. Effendi. Bhai sahib. Cercul omenirii-Crăciun. Îşi dădură drumul, pe rând, Thomas făcu rugăciunea, Subash: om shanti om.
            Tamilianul se interesează de Dragoş Pâslaru. Soartă, mamă moartă m-a născut creştin în artă. Culoarea e în orient, linia în vest. Mâinile cântă. A nu ucide nici mort. Albăstrirea respiraţiei. Forţaţi-vă genele. Shintao, calea domnului. Mai puţin străin ca străinii. 30 de ani de când am venit în India, acum eram la Indore, cu Plata şi fata. Govinda, jae, jae. Are cine ţipa. Gandolfini şi-a lăsat barbă şi chelie.

26.12.2007
            Traducător Angellei, Gabriellei. Job de început de lume. Ikebana. Sunet de albină, vibraţie în cap, extinderea minţii, transformarea inimii. În inimă se naşte violenţa. Hai pân' la homo sapiens prin reptile pe rotile. Gabriella coboară în sat să tragă, să scrie la copii. Cu supărarea în cartuşieră. Lac, dac, mac, rac. Ladea, înţeapă-te creştineşte peşte, sculptură. Niciun plan, nicio amintire, în afară de poza voastră încenuşându-mi cu drag cărunteţea.
            Ridicaşi dreapta cu ikebana, cotul sus, palma sub ceafă – mi te exemplifici geişă. Îţi roteşti gâtul kabuki. N-ai nici tu timp jain a-l poetiza insular cu tărăgănate ciupituri de corzi. Şinto pe cale călăritoare.
            Tos mă îndulcesc. Violenţa se aude cât cuprinde. N-ai ce spera dincoace de liturghie. M-am tot dus în India şi iar în Marcea. Tema falsului guru, vezi fals roman american. Voi vorbiţi, eu scriu, vorbe puţine om fi schimbat, vă vine să mă întrebaţi ce scriu. Îngera că să-i traduc Ravennei reavăn. Notez ca Mahendra şi-ţi spun ce-a zis Mahapragya. Musulmanul voia să ştie dacă înţeleg ce scriu.
            Muni Kumar Shraman mă numi ambasador al lui Mahapragya în România. Mă salută mai multă lume decât niciodată. Mioriţa şi ahimsa. Lui Manoj, din Hyderabad, în amintirea lui Prabhu Vidyasagar Dyal, i-am dat Cenuşa lui Eliade şi ultimul prosop. Musulmanul din Sri Lanka a vrut documentaţie Mioriţa, i-am recomandat Mircea Eliade, The Vanishing God. Islam înseamnă pace. Shalom. Zalmoxe, Isus, ahimsa. Mioriţa/Memna, tradusă de Urmila Rani Trikha (comparând conflictul din Mioriţa cu cel din Mahabharata). La ieşirea de la Mahapragya, Thomas că să-i dau şi lui o carte cu cenuşa lui Eliade, că face masă rotundă la Atena, să mă duc şi eu, că el e eretic. N-am nimic cu nimeni şi tot ajunsei ambasador.

27.12. 2007, Hilend, 223, Rajnagar, Rajsamand
            Unde să fie ziua de 27? Ieri, cu Plata vorbind, ţinusem că pe 25 fuseseră la cuscri. Să nu fi putut ieşi a doua zi? Shraman mă întrebase atât de senin unde e România. Vecină cu Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina, Moldova. E lângă Rusia? Rusia e şi lângă India. Avem 20-25 de campusuri. Şi-n Moldova. Ce ţări sunt în Europa de Est? România e a şaptea în Europa. Bine, eşti ambasadorul lui Mahapragya în România.
            O fi în 28, aflu de la Gandhi cum procedăm, fac revelionul singur, în camera 13, cu zburaţi călugării de pe podea – mai marele lor, pe podium. Pot apărea paturi, o saltea. Vedem uliţa spre palat, e abruptă. Ce faci iarna, nu mai arzi, pe la prânz în yarzi cu barzi? Mahapranam dhvani. Hai în cer. Blajinii sunt jainii. Greul subiectului pe nebunia sectului. Discriminat de indieni ca nestrăin. Sohan Lal Gandhi, basically a teacher. Suntem victime şi omorând o sută de mii. Anuvrata, jurăminte mici. Mahavira a vrut ca fiecare să descopere adevărul.
            Mă vezi. Îţi spun nopţile rămase. Te uiţi, mai numeri, să-i spun lui Sanjai. Nu le spun de numire. Ba poate că da. Nici accharya nu se duce la Jaipur, ci la Amet. Asceţii ne ţinem nejubilanţi. Ca şi cum brazda n-ar fi sită. De-o numesc sectă, să nu rupă lanţul de sânge al religiilor.1 humanity, 2 religia, 3 secta. Tot mioriţă ahimsa de faimă sectară. Mahapragya darshan.
            Sunt prieten cu toate fiinţele. Un pic nonviolent, restul ghilotină.Populaţii de raze în progresie matematic-malthusiană. Plato, eşti jaină. Se întunecă roşie aura la furie. Îţi dai meditaţia pe faţă. Moneda întoarsă obrazului, propria-ţi cavalerie de furat.

28.12.07
            Cu fata, în tren. Am coborât într-o gară, să merg aproape, la o gazdă, nu ştiu ce să iau. Am uitat să mă întorc. Mi-am dat seama că am pierdut trenul, n-aveam bani, nişte mărunţiş, să plătesc gazda. I-am explicat, făcea feţe. Îi las ceva. A apărut tata şi s-a rezolvat.
            Era de căsătorie. Ne vedeam şi cu fratele ei şi cu nevastă-mea. El o fi fost Ionică. Amica mea, amica lui. Care se răcea. Toţi observam. Şi cum să o rupem. Colo, colo. Mai rece. Urcăm un trotuoar, mă depăşeşte când nu ştiu ce făceam. Fug, o prind. La sfârşit, abrupt, aproape sare şi e prima. Tâmpito, te-am lăsat. Ba nu. Ai fost mai bună. Să ne lăsăm. Ba da, că asta e, lăsa de înţeles, depresie.
            Eram victimă nonviolentă a amneziei. Benazir asasinată aseară. Veniră cu ceaiul. Aici sociologie religioasă, pe deal, de teza fetei. Sau îşi alege de la invizibili. E sectă, atunci cum de e universală ahimsa? Improvizaţii printre meditaţii. India e un libro aperto. Seen Mahatma. Toţi suntem esenţial same. Condamnare la yoga. Lui Eugenio Montale. Logosul ahimsa.
            Între 23-28 decembrie 2007, în Palatul Copiilor pentru Pace din Rajsamand (Rajasthan, India), a avut loc cea de-a 6-a Conferinţă pentru Pace şi Acţiune Nonviolentă.
           
             


PIKHAMER

26.12.2007 Rajsamand
            în coruri plecăciuni la viul înţelept / fie-i şi aşteptarea aer albastru /.../ traducem pe Husain cu Masut Rana între ţiganii din România /.../ Nehru născut în anul morţii lui Eminescu /.../ nici dumnezeu speriindu-ne / nici din creştinătate ieşind /.../ degete pentru zece piane /.../ namo arahantam

28.12.07
            Bărbatul, paznic de vânătoare, ţi-a fost împuşcat de un vânător. Ai venit să te tămăduieşti în India. Acharya nu e sfânt, ci fiinţă umană – ăsta e simţul umorului lui. Cinci minute fără rezerve, observaţii, impresii. Ascetic community. Jivan vigyan / ştiinţa trăirii. Înăuntrul nostru sunt puteri infinite. Seceri lanul razelor, fără hrană solidă, doar apă. Ieri fu ucisă Benazir Bhuto.

29.12.07
            Furaşi bastonul/staff lui Gandhi, ahimsa, mai bine un cleptoman decât niciunul. Nu mai eşti preot catolic, te însurasei, ai fost închis, te rogi naturii în Cleveland, aici – în mirosul soarelui incinerat. Ai parte de brindisi. Morfina soţului Angelei. Gabriella svântură puştimea. Jai, jai, Hanuman Goswami. Capitolul condamnare la yoga / strigoi în yoga. Ieşi din yoga, dai de premianţi. Mai mult ne uităm la filme. Decât la propriile întâmplări. Groaza distrugerii românescului. Mahapranama, zumzet de albină.

30.12.07
            Jainii se risipiră. Aproape trecură vibraţiile. Capitol unde mă voi opri. Coifuri înflorite pe capetele dansatorilor. Sunt în curentul aceloraşi minciuni defilând pe scenă. În crimă şi scuză, taie capul religiei tale şi spune-mi. Pratibha ar veni la Hurez. Ai cui fiind, iar plecăm, nesedentari, neperegrini.
            200 years of Terapanth relations of Humans and animals on brotherhood basis. Minunată renunţare. Lepră (sirisa) albă. Marmoră neagră. A true Ahimsak he who welcomes the death. Efigiile lui Tulsi arse pentru cartea sa Agni Pariksha, pentru că ar fi insultat-o pe Sita. Kathaka, povestitor profesionist. Karotika, ascet purtând o ghirlandă de scalpuri omeneşti.
            Sufletul a fost etern infectat de materie. Materia devine karma şi înlănţuie sufletul. Kala-timpul, cauză auxiliară a continuităţii şi succesiunii. Cine ar zice că nu încep un poem din Rajsamand? Stau în flori la gardul gropii, cinci porci punkişti părăsesc gunoiul. Ziurel dalb, blajin jain.
            Ţi-a fost nevasta abuzată de un unchi şi ea şi-a abuzat copilul cel mare, la 13 ani, beată. Acum are un prieten. Tu eşti vegetarian. Lumea s-a dus pe la case. Pandal gol. Galeriile sunt ale copiilor. Ăl mare a divorţat după zece ani, are un copil de zece ani. Mama copiilor tăi se numeşte Lenore Zelinski, strănepoata regelui polonez.
            Singurul ţel al vieţii este înlăturarea suferinţelor fiinţelor vii. Ce-oi fi având tu de gând, că eu aş scrie de ocna marmorei, de turbeculoza lui Eliade de la Ciuc. În creştet Sirius, la vale Venus.

1.01.08

            vedeţi-mă la lună sub stele şi luceafăr / necum de preferinţă în box dictat de Buffer / yoginu'n somn figură de Figaro intonă / toyotul îşi târăşte papucii de o tonă.       Kankroli, uter ţâşnind raze. Mirosul jarului ţine loc de şampanie. Ciorilor, ne va fi soare, voi în cârd, eu în picioare, zi în lac pe înălţare, raze-n lac şi nu vapoare. Copilărie cu mâinile în flăcări imitând răsăritul, valuri ca pe faţa grâului din baniţă. Nu mai eşti luceafăr, c-ul lunii palid. Doi ţăruşi şi tot copacul, unul fum fumând fundacul. Rar jain te ţin cu fruntea ochilor pe litera ta.  Luna nici virgulă, tu infinitatea punctului. Mioriţa jaină.
            Muri's'a femeia din Orissa.
            Ocolind toate femeile nu-şi înghite înapoi voma.
            Vegetale toate trupurile mişcătoare percepui.
            Cum să nu se fi opus lui Akbar? Ce n-a văzut Rajasthanul. Cât să mai venim să ne săturăm cu floarea deşertului. Moartea femeii, moartea mamei. Mie aventura asta, să nu-mi ia capul binevoitorii. Arheologia mormintelor adânci, să trăiţi. Ducerea racului.
            Femeia jaină muri ca Vidu (spre papă).
            Potol cu al lui Pasy capuccino. Oboseli halucinând existenţe. Jain în avion. Primul fum ne durum. Adios, jaini. Scrisul în locul fumatului. Nu sunt mai urâţi ca mine urâţindu-i. Ai o otravă în tine, ca şarpele, te omoară. Leprosul era un înger.
            Zăpadă de Viena în marmora Rajasthanului. Parcă n-am merge de bună-voia noastră unde mergem. Pustnicii noştri, jainii lor.

3.01.08
            Albul jain şi al lui Kabir. Închise aeroporturile de cum sosii.

7.01.08
            Am ieşit din cursă.

8.01.08
            Rezistenţă şi sfidare.

9.01.08
            Milităria te poartă prin zăpezi, generale, aducându-ţi aminte de Stalingrad.

10.01.08
            Femeia din Orissa s-a şters – cenzură electronică.

14.01.08
            Frattini: romii vin din şi aparţin Palestinei.

15.01.08
            Cei câţiva şcolari, pripăşiţi de ochi, ajunşi afară – din manipularea cultului inversat – vor ţine minte zăpada tunelată.

17.01.08
            Terorism ambulatoriu, delirium.

19.01.08
            În februarie 1944, toţi inguşii au fost exterminaţi. Gayaneh. Lichidaţi prin întâmplări neprevăzute. Poză cu americani lipită pe lentilele de la ochelari. Agresiuni asimetrice Moscova-Chişinău-Bucureşti. Din 1400, război cu valahii, nicio pace cu Moldova.

21.01.08
            De ce l-au jertfit? Război cu toate generaţiile. Călăii frunţilor înalte. L-a omorât masoneria. Madrasas creştine. Libertate faţă cu Dumnezeu. Scrii cu litere mari, ţipi.

22.01.08
            Vizualizam nuci. Trebuia să schimb, la principalul aeroport. Am ajuns la German-Romance, am străbătut pe la filosofie – engleza era la etaj, voiam să aflu ora avionului. Am mai şi dat de nişte dosare, din care am reţinut câteva, să-le răsfoiesc. Uite că se păstrează, spusesem unei secretare, de faţă fiind şi curierul nostru din '77 (nu l-am mai văzut în 2002-2003 şi nici în 2007-2008).
            N-o să mai prind avionul. Vedem ce fac(em). Mă voiau în Mexico.
            Pe jos, în parc, noaptea. Pe stânga, întuneric. Pe dreapta, tot aşa. Bandiţi posibili. Am luat-o la fugă pe a treia cale.
            În tren îmi stătea cu pulpele goale, dezvelite. Deget în adânc. Îmi plaşe, şi ţie îţi plaşe. Am pătruns normal. Alte femei se uitau apatice.
            La distanţă de un braţ, armură de zefiri. Odată rupţi, se refăceau întăriţi, de netrecut, alţii, în părţi. Respiram la recipient ca-n adânc de mare. Ori ghemuit în unghiul noadei, înconjurat de zboruri onirice, ori pulverizator al unei opere guano. De nu m-or fi doborât forumurile anti-Eminescu şi anti-ortodoxie, în solidaritate cu loviţii. O vertebră pentru o şiră de paie adevărat pământeşti cereşti, zefirii.
            Pikhamer
            Gardianul n-are răbdare până la 3 şi dă drumul la pikhamer. O fi având program scurt la puşcărie, o fi lucrând de noapte. Şi inconştient tot e pus să mă reprime. Ieri, n-ai putut nici tu, după drum, să te odihneşti.
            În fiecare zi – e bolnav.
            Cine pe cine reprimă? De ce? Sezonul mercuriadei anti-Eminescu. O fi contra oricărui scrie poezie. Poezia distruge România. Care pe care. Şi care?
            Cum să transformăm apartamentele în celule de temniţă, iar închisorile, deschise cenaclier televiziunilor şi cipărelilor.
            Ai observat că semăn cu tică-meu, leit, păr mai alb, mă uit în oglindă, îl văd, îţi spun că îmi pare bine, nu prea, pichamerul.
            A lăsat-o pe mama, m-a luat la fedrama lui, incest forţat, când şi cu-mâna-lui, a de  deunăzi, o margaretă în sori din mame se vădea, pikhamer, nerăbdare târzie, sublimări din traume neenergetice. S-a întins o zi, ca-n paralizia lui de ani, a alungat popa, ce-o mai începe ăsta ciocăneala in no time. Am povestit din Rajsamand noaptea ciocănirii cascadei. Păi stau în cur plictisit de paralizie şi în aşteptare.
            Se adună rărite amintiri, pe plăşere comodată. Delirul n-a început. Minţile oricum nu-s ale noastre. Nici ale părinţilor. Timiditatea mi se amendează tocmai acum, sub pikhamer. Kayotsarg. Life is till the prana is. Breath is the soul. The body is made out of a mixture of seven metals.

18.  55 Pikhamerul s-a pornit. Fie-mea a văzut pe net că, dacă nu stau în cap, paralizez. Ăsta sparge liniştea pe post de puşcărie, vrea să evadeze în oasele mele. Sfredele, bate. Mintea nu-l ajută decât atât, unde i-or fi fie-sa şi nevasta, dacă or mai fi trăind. Când nu ia în primire beciul, ori nu-i bagă mâna Popeascăi în spital. Mută o mobilă. O bubui după odată, pe post de bere, încă una. Tot n-am integrame. 4 broşuri ahimsa cu sosit rând, măritoare de schiţă.
Aşa o fi ordinul, semnal hugolian. Iar. Javert interior. Vreun deţinut regenerabil. E pus. Trezeşte deţinuţii blocului. Zgomotul pikhamerului, mirosul sconcsului – care faci artă să nu-ţi mănânci pensia cu el.
            The nucleus for anger is in the mind. Neurologii au descoperit mulţi nuclei. La fel, spiritualiştii şi gardienii. Fii ahimsak, nonviolent, prin sadhana. Hormonii irită nucleii şi excitaţiile fac caracterul, noroiul lui, din corp subtil în supratil. Şi nucleul pentru bucuria anand e inactiv. De sub buric, deasupra inimii, spre gât şi cap. Energia se tot roteşte din cap la picioare, din centrul bucuriei în centrul cunoaşterii.
            Cad bolnav pe prana dezechilibrată. Primul scop al sharir preksha este exhilibrarea pranei. În spatele creierului – glanda bucuriei, alături de cea a durerii. Vederea singură e meditaţie fără gând, preksha. Anupreksha este partea a doua a preksha dhyan, gândim la ce am văzut.
            Avirati, glanda violenţei, în creier; virati, a nonviolenţei. Vitragat, spiritul detaşării.
            Merită să traduci ăle 4 broşuri tipărite taman la Rajsamand – inversul Edda în proză, nu pe atâta adrenalină, dincoace. Le-am putea traduce împreună, ţi-aş dicta. Da' nici uciderea neîntreruptă a lui Eminescu nu e de vitragata. Violenţa devine redundantă în momentul când este înţeleasă esenţialitatea ahimsei pentru viaţă. Un indian iubeşte India, nu tot atât un nativ pakistanez.
            Calitatea non-coexistenţialului, apă-foc. Formula anekant: nu există pe lume opunere absolută sau acceptare absolută. Sistemul neuro-endocrin guvernează comportamentul uman.
            Ţi-o dictez by mâine. Suntem fără Edda în proză. Am tradus eu poemele, preahimsa. Va fi problemă cu diacriticele, dacă vor să le publice ei acolo (nu cred că un buton rezolvă buchiseala). Broşarea, în patru, a unei oralităţi înnoitoare de religie.
            Când oi putea sta jos, nu întins, o să-mi restrâng romanele, scoţând apendixuri, fie şi-n pikhamer. Cele de pe computer. Voi practica pratiksha faţă de el numai în tipar. Să le zicem romane fără alţii. Scot şi piese. Greul rămâne cu poemele, risipite mii şi numai în cărţi.
            Fata a sosit, dacă nu de-o oră, şi nu s-a sinchisit să mă vadă unde zac la ordinul ei, de-a citit pe net şi couteau şi paralizie, doar nu m-o fi cremat, vorba lui Ben, că e mai ieften. Cum că dacă mă depresez, să iau alţi nasturi. Mai lăsăm. Să mă fi salutat, ori eşti în stare să pleci uitându-mă de tot, de te aşteptam cu grila naţiunilor, departe de echilibru şi ahimsa.
            Pare-se, Traian şi Daniel au fost totuşi la statuia lui Eminescu, pe 15 ianuarie. Păcatele din jur, pe cine? În timpul migrării de la o naştere la alta, îngurgitarea continuă într-un fel sau altul. Pikhamerul, după 4, muzica fetei lui, după 8.
            Bramina (& Ulysse)
            Iapa voastră norvegiană, cu cismuliţe – nici vânăta voinică, Stela, a Bălşanilor (de l-a ferit, căzut, pe Tică, zburându-i doar dinţi), nici Olga noastră roşie (numai din neatenţie m-a călcat pe două degete de la picioare) – poate seamănă lui Ulysse din filmul anunţat în ziar. Geamăn de zece ani împuşcat de frate-său. Furatul de cai era călărirea lor. De ce nu Bramina?
            Cartea am pus-o peste celelalte, cu Frida, mayaşii, Evgheni, broşurile cu ahimsa. Nu mă pot mişca. Patul şi baia. Nimic.
            Nu ştiu dacă Bramina mai apărea în cartea pierdută, poetică, pastelată. Spargerea oului de auşel încă nonviolentă dacă eu rupând coaja văzusem capul cu fulgi al puişorului, de mă urmăreşte; puiul de veveriţă l-am aruncat din cuibul din vârful fagului, am povestit şi consătenilor când m-au făcut cetăţean al satului.
            Parteneriat euro-atlantic, zici, scos de pe mai toate ecranele. Ştiu că tu ascultai doar radio şi păsări. Discul mă ţine zilele astea culcat, rar drepţi, nu călare.
            Bramina mi-a fost cartea piedută, atmana părticică de-am citit-o pe nesomn şi neridicare. Ibsenieni, hamsunieni, Bramina, atmana.
            Iulia cu lupii, Elie cu noaptea, când şi dai, în patul celălalt, de Bramina. Cu pix, o luasem s-o citesc în caz că te răzgândeşti cu luatul dictării la traducerea ahimsa, nebrahmină. Acum te văd şold în şold cu mama lui Ion, că n-ai vrea să fii fiul nimănui. Mai trage de tine şi Brona. Apa rece a fiordului de la Katten. Propria ceafă în tabloul de Magritte. Innbyda, da. Spune el şi trage şocul de la drujbă. În moldo-rusă. Tijuka, între celelalte cărţi de Dickens.
            Azi-noapte am dormit atât de prost încât mi-era totuna dacă plec devreme. Peer Petterson, nu Gynt. Pinul strâmb semăna cu o sculptură. Trenul de Elverum. Acum unchiul Amund era un vânător singuratic. Dacă l-aş fi pocnit pe omul din Karlstad. Noi singuri hotărâm când ne doare. Tată-n Suedia, mamă-n Oslo.
            Trecem la Iulia. Minimalismul obscen este onestitatea amoralistului.Ura la femei se deformează ca un uter (p.50). Fit lupus et ueteris.
            Pornisem cu ahimsa, pe lombosciatică. Evgheni Zamiatin: veţi subjuga fiinţele necunoscute de pe alte planete. Frida Kahlo: Trăiască Stalin, trăiască Malenkov, eu, de 20 de ani, sunt o fiinţă comunistă. Sesamoide, repaos absolut, corset de oţel. Araucania cântând. Andre Breton: pe peretele cabinetului de lucru al lui Troţki am admirat îndelung un poertret al Fridei Kahlo făcut de ea însăşi. De la puterea vizuală, la puterea vizionară. Diego Rivera: vede, plângând, că viaţa-fetus este floare-maşină.
            Se calcă în picioare ca să-şi cumpere bilete spre a-l vedea lucrând pe schele. Lenin în Rockfeller Centre. Heimweh. Charlot în sindicat. Isamu Noguchi, amant – între atelierul lui Brâncuşi şi statuia “Eliade”. Cum cresc aripi când te lasă picioarle. Cerul în locul pământului. Azul.

24.01.08
            Ahimsa diary. Abia ne-om întâlni, ghandienii. La fel cu ibsenienii, extrase scenarizate, vertebre, discursuri, f(i)ride de bucurie, a nu ne irosi nefericită glanda fericirii. Veri, nu vericine. Şefii urmăreau să-şi ţină supuşii ocupaţi (aşa şi cu meditaţia?) La auzul bubuiturilor, locuitorii se aruncă în masă în lac. John Stephens respinge elefanţii. Kinsborugh este pe deplin convins că indienii mayaşi sunt descendenţii seminţiei pierdute a lui Israel. Civilizaţia mayaşilor, superioară celei a aztecilor care practicau sacrificiile umane.
            Mulaje de hârtie. Se inventase negativul cu gelatină uscată. Ochiul nu distinge nimic. Pasăre-şarpe. Fiecare rege are un soare. Liliacul mi-a furat povestea. Yail înseamnă deopotrivă dragoste şi durere. Olontic, împoărăţia morţilor. Smulgerea inimii la sacrificii, aşa şi Frida. Hieroglife pe scoarţă de ficus.
            Mă instalai în fotoliu. Simţeam discul. Bine de îngenunchierea de dimineaţă. Mayaşii intrară în timp să se devoreze între ei franţuzeşte, iacobin. Nu ştiu dacă voi face pasul nonviolenţei. De când zac, am presă – Cenuşa lui Eliade în Luceafărul românesc online.
            Ahimsa în poezia română. Ahimsa ca nonviolenţă şi nonabsolut. Poezie ahimsa, pe neucidere, pe ahimsak. Tot la Zahei ajung, atât de creştin, zalmoxian. Oală de bou, varză de oaie şi carne de român (cizma încălţată cu ciorap de lână). Ahimsa în finaluri de Eminescu, Strigoii, Călin. Ca-n Valmiki, melancolia se face vers, “visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi”.

25.01.08
            Asemeni vedelor, Scrisorile lui Eminescu sunt violente. Dacă şi Cătălina n-o fi violentă faţă de cer, dedublată, a-himsa. Lin Împărat. Apele lin plâng. Sheherezada-Beatrice. Prana-prozodie.  Fără ură, făr-amor, fără păsare. Ferice de aceia ce n-au mai fost să fie. Spune o poveste că în centrul pământului e un ou de marmură. Blaga: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. Arghezi (Nirvana): Cel mai fericiţi dintre poeţi e Dumnezeu, care lucrează într-ascuns şi al cărui portret nu s-a tipărit în nicio revistă niciodată.


George Anca

Mama Sibiu

            Opreşte-mă, mamă, la vamă, Sibiu cu paznic Tolstoi, pe strada Jean Racine, maestre ale depresiei în grup, călimări sparte. Ne-om fi stins. Ghinturi. Galbenul cornilor. Prologul, replicile, pastişele. Noroc de soare, mobile de oase, ologul ridicat din cerşit. Camera lui Kadrey tapetată cu piele de om. A doua şchioapă înre bisericile din Surdeşti şi Plopiş. Sari înaintea paznicului, aschimodia conţilor.
            Tocmai că am sărit pe Jean Racine. Dusă la Sibiu să vândă rachiu lui Nicu Steinhardt. Daună mama, paznicul, să refacem târgul. Mama e Elisaveta, paznicul controlorul, socrul Tavi Ghibu. Panta prăvale uscăturile. Kairos, paznicul maicilor. Doarme tineretul în case de munte. Îşi pierduse vocea, mă chemase să-i citesc. Vă dau şi d-stră ziarul Tolstoi.
            Vedeam oraşul ca pe război. Paznicul scormoneşte cu ochii un kairos de când nu voi mai fi. Toţi ne ocupăm cu acelaşi lucru. Paznicul cur în cur cu Tolstoi. Cinci fabrici am pus în funcţie. Vorbim de frumuseţea patrimoniului. Ţi-o fi părut o scrisoare fără amintirilr tale. Tocmai nu-ţi răspundeam şi te transcriu peste cartuşiera controlorului. Nu eşti drumul spre Bergen. De când nu mai invidiasem copacii. Paznicul în centrul ţăranilor. Cunoscându-i, îi manipulează cu oraşul.
            Mama Tălmaciu, fabrica de aţă, prinţesa Sturza.

somnul paznicului Tolstoi
în Sibiu o noapte de apoi
pe pojghiţa haitei de copoi
muierea muie cataroi

            Măiastra indoriană. Rumeguşul bronzului, rombului. Antihi o ştie pe Dana de Sighişoara. În Sibiel respiri româneşte. În Birmingham lecţie de uitare. Calea Dumbrăvii pe zi cu soare de primăvară, pe Rîul Caselor. Pe strada protopop Emil Cioran, o zgaibă de statuie. La vreo sută de metri de Goga.
            Aia de-a mamei şi somnului ne aduce malaria din altă viaţă. Nu mai tot face atâta praf, manea în Răşinari, Manoa. Ori o fi premergând suferinţa frumuseţii, ori frumuseţea e doar în salbă. Chirpiciul să ni-l lăsăm dărâmat, de nu ne vrem în fereastră la Shakespeare. Naştere, adeverinţă de moarte.
            Drumul archebuzerilor & pânzarilor. Veniţi, bătrâni, din muzeele voastre în Thalia. Patrimoniu invizibil. Oameni închişi în meserie de arte, ca să nu zic din garda veche. Încotro atâţia specialişti. Cărarea de a fi îmbătrânit. Directorii să fie sănătoşi. Facem politică culturală, dar să fim atenţi. Siuranţa naţională. Fortificaţii părăsite. Cetăţi dacice.
            Pe Tipografilor cu Schiller. Doctor să moară sub 50 de ani. Paznicul se făcu interdictorul persoanei trimise. Că Măiastra. Şi el pomeni de două ori Brâncuşi. Monopolul lemnului cultural, nomenclatura muzeelor româneşti, media de vârstă afină cu mine şi cine mai vine, bărbi, chelii, foste tinereţi, oglinzi presate, gânditorisme, soarele Sibiului peste fumători.
Aveam nevoie de un pumn virtual în imaterialitatea propriului patrimoniu. Măiastra lui Brâncuşi îl speriase, crezuse că aş fi delirat concertul camerei de gazare. Spirit de convalescenţă. Puse filtre de Sibiu. Noi, în Răşinari. Am petrece, vă salut domnu’, felicitări, nu ştiu dacă vă cunoaşteţi cu domnu’, aş fi zis ce-aş fi zis, notiţe, după paznic strategic, lemne securiste pe o strângere de şurub, are ce-şi cotcodăci la neconcurenţă, a-i reproşa, mi-ar păli dumbrava, pecetluire rămăşiţei adventiste.
            Prima zi, a doua noapte, paznic întinerit, la costum şi cravată, mama, muzeimea, eu, că nici eu, nici el, nici ei, cum îţi alegi interzicrea, ca în viaţa de toate vieţile. Scrisul fără tortură, ce-ar zice Pasi de nevorbire, şi ce-ai pierdut, ce-ţi păsa, ce te făcea o gargară, cum şparleai îi şi deranjai, ori nu, le plăceai şi ieşeai prost, ori plăcându-te îi diversionai, ăsta ce caută să ne desrostuiască. Rostească-se în romanul crap cu trout  Kalamazoo tema tabu-urilor sub cenzură proteică, vorba Tatianei, dacă era Eliade.
Rar şi-ar fi pus problema persoanei tocmai neapartenenţa ce-aţi fi căftănit caft. Nici nu mă mai benoclează tot spatele. Câţiva pe stânga, dată, poate supărat de ce, neştiind voi, îmi făceam de câteva metafore cât mă temusem a fi violat de patrimonistă. Când nu-ţi niţeleşti masca, măscar, uşor macho, ia-o piticăneşte, o ţară îşi are specialiştii bătrâni. La ce n-ar accepta valuri de şefi judecându-i cu dispreţ din Sibiu. Casele lui Goga şi Cioran, nevizitabile, că locuite, Muzeul Bruckental în renovare. Cum ne-or fi îndulcind patrimoniile.
            Aproape că vă miraţi de Răşinari. Cât de câştigat în ochii paznicului, la schimb, nici Bucur din Sibiu, ori că vine la premii, autorefuz în Thalia. Cum să te mai distrzi decât pe decadenţă printre hăitaşi, lumi închise, deschise, pumni pasionali, şcoala din 1616, paznic cu bască, un milion de oameni, un milion de copaci. Sunt mândru de paznic, personajul limpezit negativ. Carmello vede mai mult râs în Sibiu decât în Bucureşti, mai de cuvânt. Are şi sânge croat, nu-i pare cunoscută Sonia Gandhi. Crede che Lei conduce l’Universita? oppure la casa di cultura societica?
            Se va strânge, ne va strânge, eram închişi, suntem deschişi. Încotro nu e invazie e muncă. Ai nevastă româncă, fata ţi-e de câte luni? Acum învaţă să vorbească. Aş învăţa şi eu de la nepoată. Ăsta fumează ca bivolu’. Să nu-mi spui că nu se cunosc muzeografii. Asta ne-o fi soarta unora, să ne enervăm preopinentul, când nici nevoie unul de altul n-am avea, alta decât să ne coalizăm contra noastră. Anti-Sibiu în Sibiu. Anti-mine. Momenti magici della vechezza. Bravo, Carmello, mulţi italieni români. Maschi cantanti imperiali. Orice rateu spre o scriere bună.
            Euforia ar consuma creativibilitatea. Cred că şi dădusem mâna cu nasu’ babii. Impulsul morţilor opozitivi. Ca  şi paznicul biată mamă. Somn şi piază, nici în dodii, nici în India, ba în Sibiu, cu pază călare, poate-mi făceam prieteni printre voi. Şi nu de râs împotriva aparenţelor vom asculta poliţişti de patrimoniu, plictisul cititorului. Nu ştiu, eu n-am văzut pe nimeni, astăzi mai dispar oameni, nu se mai scoală dimineaţa pe scenă, arunc faţa de masă, câş la ambele colţuri ale gurii, aici s-ar petrece, Caramello plecat la treabă, Tom în regie.
            Ţuica soldaţilor, napoleonilor, sibienilor, patrimonienilor, din femeile muzeelor, colecţiilor, ce limbaj de praf. Nu strică o macabritate, cobe, Cobain, fetelor, ce alţi suicizi, învăţul ţării din muzee, închidere în sinele istoric. Ecranul avansa, ţâşti băşti la suprafaţă, în viaţa noastră întâlnirea voastră. Pe rândul meu, care mai vii. Ăştia nu mai aprind lumini de scris. La praf cu ochii, cuantă nemecanică. Vă întârzie vreun blitz.
 Registrul arheologilor avansa geodezie de cadastru militar, ortofotoplan. Hermanstadt, Mărginime, Dealul Frumos/Schonberg, dolorism, întunericul rugăciunii, ziduri candelabre, altar de scris. Trei trandafiri psd în faţa şcolii bisericii evanghelice. Patrimoniul ne aduce de unde am fost plecaţi. Vopsitorilor, Plopilor, Faunului, Turnului, ochioase case. Vom ajunge până mâine şi acasă.
            Nemţi la 1200, cu voi, cu noi. Mă vezi scriind bastioane de pe Cibin. Centru de refugiu. Ce studiezi mata, îmi făcui trei fişe, minutele Indore – Târgu-Jiu, cu/fără Brâncuşi. Premii şi reparaţii. Venirăţi din partea cealaltă, premianţii, concertanţii, ziua pe ducă, stai mai la margine, să te duci să iei premiul, domnişoară a culturii, vă pierdurăţi clienţii. Domnu’ Anca, după asta vă dau cuvântu’. Decebalus vincit? Ţineţi-vă, ne ţinem. Gata Sibiul, povestirea paznicului Tolstoi, mort şi înviat, mama iehovistă după semenişte şi conversanţă.
În casa albastră, alb-astra. Dumbrava alb-astra. Ministrul seamănă cu paznicul. Scormonind ancestralitatea, nu s-ar da pe spiritualitate. De ce intră kairos în casa morţii Antifus, Antihi? Ceas albit în floare. Rinichi. Aer închis. Ne drămuim sub Fuji, prin Sibiu. După ce plecară vânătorii, am delegat şi dintre noi să ne termine, ne-am mai decimat şi înşine, vânaţi peste rând. Taie-mă cum te tăiai, albă floare de ferăstrău. Ludoteca nu e gata, face paznicul Napoleon, inversă vânătoare. Cad stinghii, împăiaţi restauratori..
Ieşise să fumeze ca din insulă elenă. Gârâitul, ziceam, al porumbeilor, un jazz fost sas, acum paz-pas. Ţestos Ahile, serene arene. Origen la mijloc. Genele soarelui de Sibiu.. Paznicii în linie la temelia vânătorii mascate. Fetelor, vă săturaţi, soarelui ne adunaţi. Vorbeau germană. Aş măsura săseasca prepotenţă în fotomontaje. Lentoarea contemplării de paznic apropriindu-şi încă două minute. Biserici, forturi, plezne, aripile în empatie zburătăcită. Boltă de clopotire în miezuire.           
Franz Neuhauser Sibiu 1898 căruţaşi călăreţi cupluri grupuri fracuri trene pene pălării secure bastoane vite oi trăsuri vreun cerşetor cai liberi raţe copii în grădină râul peste pod oraşul biserici şi palate. Heute ist Hermanstadt. Aţel/Hetzeldorf 1148, Movile, Voila. Năvălire mongolă 1241. Orga imperială. Resaşizare. Asociaţia Carpatină din Transilvania, Păltiniş, 1894. Românii să piară dracului dansând. Turnul Poarta Sării demolat în 1885. Ursuline. Dominicani. Casă cu pinion în trepte. În Bucureşti, mulţi bani şi mulţi nebuni.
De unde-mi scad zilele de Sibiu, nonsaşi, acolo primarul de dame, l-ar alege şi preşedinte, soro. Omenirea aşteaptă binecuvântare şi primeşte blestem, mi-ar fi spus mie mama asta venită în Piaţa Mare din Sibiu, via Tălmaciu, adevărul despre viaţa veşnică într-o Lume Nouă fără sfârşit şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii limpede cum e cristalul. Soţul meu a murit, ştiu, mamă, tu murisei înainte. Veta la Iehova. Umor franţuzesc în săsime. Vorbind frumos despre morţi, drumul ne-o cunoaşte, noi agnostici, discuţii despre accelerat, îmi ard fălcile, mamă iehovistă, mă interesează mama, ea mi-e Sibiul şi Iehova, zăpada uite-o, nici ei nu-i păsa de saşi, pe mine mă adusese pe la Tălmaciu, care eşti mamă din munţii ăştia, a, că erau dinaintea ta.
Unul în faţă şi o iluzie engleză. De dimineaţă, Ulise între coloanele infernului. Te-aş vedea, dacă te-aş cunoaşte, în vis, ştiu, oricine te-ai arăta. Mama se poate sinucide, fato, alb ori Olt turbulenţă, ce să vă mai întreb, excelenţă. Cum m-aţi urmări ca mama munţilor, ea de-a Orăştiei ca Dominic al Soranei. Calul tău paşte primăvara Paşte. Lectură sibianismului tolstoian, de cobori-avatar munţii mai repede cu mama şi paznicul, ne mai putem pierde. Omul se ridică pe vârfuri degeaba. Ne compătimim mama călătoare, după muncă şi câte-o scrisoare.
Ce viitor are ortodoxia în Sibiu? Trecut evanghelic, catolic. Nu-mi auzeam înţelese sunetele, respirate aerele pe altar, conubiam neînţelegerea cu abstracta amorului damnaţie. Requiem, Mozart, Hărăşteanu, a te apăra şi de Dumnezeu ştiindu-te înconjurat zid. De pace cu psalmi interiorizaţi şi preoţime. Pe urmă coama, tropic de lumit, animalele ni se întrupează în piaţa mare mărginime urmându-mă. Paznicul din Sibiu n-a jignit-o pe mama, i-a fost client la ţuică. Paznicul Tolstoi rachiu buduroi calul la căruţă Ilaşcu nu Druţă.  Ca i ros, kairos. Mama iehovista cu sovietista. Petale pe hududoi să vă faceţi trei din doi moara pe mălai de botez alai cântaseră laseră milimetri de nisetri la galop interlop haos în Taos pendinte pe dinte floare închisoare Marie reverie ochi mari indorari.
Ce-om rearanja din caiete, din edite, bisericile cât le-am contemplat, ne pare umanitate dumnezeirea, abia de ne-am despărţie vecie, de-am şi întortocheat claritatea nimicniciei să ieşim la liman, lemn ud, grămadă de prăbuşite monumente, morţi pe povârnişuri. Oi fi ratat Sibiul, nu paznicul, m-am gândit la mama fără nebună. Conrad Haas Sibiu 1555 lanseză racheta spaţială cu trei etaje pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia radioactivitatea Mărăcineanu depolarizarea luminii Herman Oberth Werner von Braun tratamentul cu lumină Petrică Ionescu regizor de operă după Zefirelli Sibiu la purtare
2007



George Anca

SPRE COMEDIE

23.7.09
            Libertate rostită româneşte-coralier, casă cu ţoape, texte vrâncene. Dinte picat. Motanul Silver priveşte spre Australia gardului verde, jungla ecuatorială a plopilor, de nu s-ar arunca peste bariera de corali.
            Aţi ajuns canibali.

24.7.09
            Palori, maori. 

25.7.09
            Australienii noştri ţin articolul posesiv numai la a şi pentru al-ai-ale.

26.7.09
            Liniştire de toriditate. Silver la balcon. Puşi la botez: opriţi muzica, e de căcat! Sunt regizor, am ureche versată. Foarte nasol că sunt singurul care scriu cu poveste. Nu expresionist – panatalon alb, femeie blondă, cavaler, călugăr. Personajele mele au identitate, Popescu, Ionescu, şi pentru actori e mai uşor.
            Deja viu. Indoiu ne-a lucrat, Cavernă a avut de toate, şi ce mai vile, şi ziare. Lanţul puşcăriilor, hotelurilor (în Dubai?) Fabula rassa. Sus de Piteşti. Hornarul securităţii. Feerie pe invers. La parapante, alt tablou. Medeea jucată de deţinuţi în regia gardienilor. Postromânism sau dictatorul să trăiască. Pe toarta găleţii. Listă de crime. Titlul dinainte să ne caute el din gropile comune, din săli de fitness, de lângă ziduri plutonate. Amurg securist. Wagner la zarcă. Cu cât se bucură mai tare la botez, le moare copilul. O lege că n-au voie să se bucure, doar ucid orice bucurie, la comandă, vezi de comenzi, textual, cremenal, pentru Broadway, baby. Lupa capitală.

27.7.09
            Pluralism, alte nereguli. Gata şi cu domnişoarele arcadiene.

28.7.09
            Rien, Spiridon – să lase-n viaţă calul. Scorpioane, acul împotrivă-ţi.

29.7.09
            Se strigă apelul. Holocaust pe dos. Gazaţi-i pe toţi, nu ne trebuie români.

30.7.09
            Vid, arhivari, psihiatri. Maluri dezvelească omeniri. Mi-am uitat gagu, nu şi furtişagu. M-am dat fericit. Laetitia. Aură sub centură. Cât eşti viu, cât nu eşti mort. Petrecere de gratii, gratia plena. Nasbandi.

31.7.09
            Vărsaţi în bivuac. A nu deschide fereastra. Operă bufă cu genocid. Nu tătari, turci creştinaţi. Studii dramaturgice. Nu poţi pune paiantă fără să faci fundaţie. Acoperişul, pe urmă. Spectatorul n-are timp, dacă n-ai relaţie cu el – piese de citit, rog să nu fie jucate. Ori e piesă, ori e revolver. Onicescoism. Nu bea, şi atunci se plictiseşte. Ce înseamnă o piesă proastă. Elitiştii ne împărtăşesc mediocritatea genunchilor.
            N-ai făcut teatru deloc, de ce nu rămâi numai cântăreţ? Dacă sunt subţire, nu pot să spun că e o şcoală bună. Subţirime la prostime. Dacă mă înjuri n-am să mă supăr, te înţeleg, ai să te cureţi din cauza asta. Pe unii i-a trimis în puşcărie. Cine se pune cu artiştii nu mai e prim ministru în mai mult de trei săptămâni. Cine s-a pus a zburat.

1.8.09
            O veni lume, o ploua? O operă întreagă de Donizzetti se va cânta la Brăila.

2.8.09
            Comedia suntem chiar noi, canalizarea şi canalizaţii, canaliile şi canelele. Adeverinţă că e ateu. Comedia resemnării.

3.8.09
            Poate fi Caţavencu criminal? Ţoapele tale decriminalizate de Gelu. Consultă agenda de religiologie, da, văd 26.6.09, ia, actor pentru Macbeth, tragudie-cântec-operă, să fi cerut, ucigându-l, autograf, asasinului meu, porneşti de la un conflict, piesa asta are în mijloc o singură ceartă, două feluri de dezvoltare – dramatică şi epică, Futikan, comedii antiamericane.
            C-aş zice a treia zi din acest necunoscut august. A, comedie din caiete şi forumuri, din viaţă şi zile, din memorie şi – nu autosacramentală, bufă dell'arte, pehlivănie, iroadă, Vasilcă, măritantă, târâşul viselor urinale. Regată, nu fregată. Piesa necunoaşterea mării. Două chestii, o întâlnire şi o ceartă. Zoe lui Caţavencu – nu e ultima cameră, şi s-au întâlnit, relaţia cu Tipătescu e pe ducă, Trahanache s-a prins, ăsta tânăr, frumuşel ca Ştefan Bănică, grupul tinerimii independente, ea nu e prea tânără – deşi era bună ca doamna Udrea. Scrie tu o piesă care să se cheme Hârtia. Aveam putere să arunc hârtie. Dacă notarea e suflet, ca să poată fi înţeleasă, trebuie un scenariu, ca pentru un dicţionar. Ce-ai spus tu cu paginile lui Manolescu e treabă reală. Trăia odată în oraşul Bucureşti un sacagiu ce avea o nevastă şi o fată, şi, deodată, vine cineva, e prietenul meu, o să stăm la voi, s-a creat o problemă, el se ocupă şi cu drogurile, ăsta e om moral, ca George Anca, trecut nepătat, conflict. Pe Jack Nicholson îl compar cu Mastroiani. The Postman Always Rings Twice.
            Ruşine, lichea spurcată. Ruşine, dezumanizatule îmbuibat, devenit sclavul banului câştigat pe urma căţărării pe cadavre. Diavolul tasmanian, ginere de popă scopit. Vreau să donez 322 shekeli. Curve ca-n Manasia, proşti ca-n Gârbovi şi noroaie ca-n Goala nu întâlneşti nicăiere.
            Trupă de zece, il Capitano Zanni, Arlechino, Pantalone, Colombina, Pedrolino, Pierrot, Pedro, Innamorati. Despedida que non despide. Kyogen – comedii clasice japoneze, Hikkukuri/prins în sac, Futari Bakama / Doi într-o Hakama, Kane no ne / Inelul clopotelor.
            Ben Jonson, The Alchemist. I have a piece o Jason's fleece, too, / which was no other than a book of alchemy / Writ in large sheep-skin, a good fat ram-vellum. Antic (clown, buffon), Bethlehem Gabor (Transylvanian hero), clown (countryman, clodhopper), dol of faces (distribution of grimaces), dor (beetle, buzzing insect, dron, idler), dor (buzz, “give the -”, make a fool of), fox (sword), happy (rich), larum (alarum, call to arms), mother (histerica passio), phrenetic (madman), poesie (posy, motto inside a ring), Trivia ( three-faced goddess / Hecate), virginal (old form of piano), Zany (an inferior clown).

4.8.09
            Înotul (marea), Comedia (discarded) şi Ramayana (Mysore) nu mă lasă să dorm. Strada Giovanni Boccaccio, între soldaţi şi Împăratul Traian. Azi-noapte începui să-ţi citesc Decameronul în bărbata traducere a Etei Boeriu. Mă trezeşte şi ruinarea în faşă a noii mele cariere religiologice. Comedia, sub ciumă. Femeile traduseră pe Maupassant, Naum-Kafka, Steinhardt-Kipling. Traducerile fac universalul mare, pe lângă cel interior, înghiţit, nebăgat în seamă în lume, ca-n Ben Jonson – Skanderbeg albanezul (cu nume Alexandru) şi Gabor transilvăneanul – or fi fost iliri.
            La Mysore aş putea trimite o meditaţie zalmoxiană. Maică-mea făcea lumea să râdă, povestea, actorea.
            Mamali: Machiavelli & Gandhi – Blaga, Eliade, Drăghicescu, Gusti, Ierunca, Istrati, ZDB, Neculau, Preda, Thoreau, Tolstoi.
            Nu poţi canibaliza fără oarecari greţuri. Ţigane, iar te-a pupat şefa? Pacea între topoare. Români în Kotzebue, Verne, Stoker, Th. Mann, Mite Kremnitz, Allan George, Apollinaire, Bruce Benderson, Philip O Coollaigh, Paul Bailey.
            Sunt în taxi, candidat Cipariu, Vosganian vrea da' nu recunoaşte, ai încredere că ştie finanţe, Constantin Stan, ăştia tineri sunt foarte periculoşi, trebuie raşi, bătrânii îi vor rade.

5.8.09
            Transpiraţia dimineţile, roua ierbii, liniştea-personaj, dansul florentinelor pe ciumă. Invitaţia la lunch la abasadorul Pakistanului, pe Gârlei. Stand up comedy, Black comedy, comedii incolore, greul comediei, uşurelul crimei. Comică e tristeţea – tristă comedia. Comedy of those who think. Comedii gri, romantice, muzicale. Vă caută primarul Bochiu de Lăcusteni.

6.8.09
            Prolog în Harappa. Râs vidushaka-zani. Leela laică. Inspectorul n-a simţit nimic ucigând-o. Jurnal în dodii. Lumea preferă p'ăl prost, nu să-l măestrească. Ţie ca şi nevesti-mii v-a plăcut să umblaţi. Care e spuribusu' dacă te duci în India, îţi place să te chinui? Am mai dat un casting, o zi o sută de euro, mulţumesc, nu, pe urmă mi-a părut rău, s-ar putea să nu mă mai cheme. Eşti artist, joci.
            Farcire/farcir (farsă) – a îndopa un curcan, fabliau/şotie. Andreucio în raclă.

7.8.09
            Aveţi ceva cu Manolescu – nu merită să facă diabet. Burla mexicană în Burla de Suceava. Coleg de cămaşă. Explozia întârziată a fructelor de mango. Ce nevoie ai să mai înoţi, să te mai şi îneci?

8.8.09
            Sfânta Teodora de la Sihla. Doamne fereşte de ciumă. Hai lasă-mă în spume. Departe de mine de a subestima anonimii. O lipsă acută de predictibilitate blochează totul. Mânca-te-ar caii de ovăz ce eşti. Înotul în Marea Neagră, periculos după cutremur. Nu ştiţi să recunoaşteţi imediat inamicul.

9.8.09
            Înecul lângă Praga al fiului lui Robinson Dimofte (rege, potrivit E.S. Dokladal) din Jiblea, acoperit masiv de presa şi tv (Sârbu) din Cehia, aproape zero în România. Tema ţiganilor pentru toţi ambasadorii. Întrerupţi de avioane la cinci minute. Orez, chapati, curry, vegetables, chicken, salad. Cea mai picantă mâncare, în China, apoi India, Pak, arabii. Nu există porci în Pak (doar sălbatici). Toţi fiind ambasadori şi în Moldova (Salem în vreo 5-6 ţări, inclusiv Polonia), dacă ei văd posibilă reunirea României cu Moldova – toţi în cor: nu. Nu se mişcă în UE graniţele. Slovacia şi Cehia s-au despărţit prin înţelegere din interior (mai ştim). Moldova o să intre în UE în 50 de ani. România e subdezvoltată pentru UE, mai ales agricultura. Ei au venit îmbrăcaţi casual (ca în invitaţie), eu la costum şi cravată (socrel).

10.8.09
            Feo, Fuerte y Formal / ugly, strong and dignified, pe mormântul lui John Wayne. Condamnat la moarte de Stalin. Mason 32. Irlandez, scoţian. I have made over 250 pictures and never shot a guy in the back, change it.
            Umorul seamănă cu găurile din pingele. Constipaţia este o formă foarte civilizată de abţinere. Zi să moară mă-ta aia care se rade pe biscuiţi.
            Ieri am vorbit cu ES Sanaullah despre Benazir Bhuto, azi dădui, la rând, de caietul Rajsamand, cu ziua asasinării ei. Alaltăieri, jurnăluisem Boianul lui Neculce, iar după, citeam în traducerea Etei  'o seamă de cuvinte' de desfătare, bine că nu o samă.
            Ajung şefi, scot cărţi. După revoluţie, şi el scriitor. Plachetă Bucureşti cultural, directori de teatru, consilieri, o grămadă de bani să se pună pe ei, nu artiştii.

11.8.09
            Murind Nae Ionescu, Nestor şi-a dat licenţa cu Mircea Florian, Logică şi metafizică (pentru doctorat cu Heidegger)  la Platon, Aristotel, Hegel – logică statică-dinamică. Îl opriseră nişte tipi cu maşină în Piaţa Universităţii, lângă metrou, n-aveţi rude la Sibiu, am, suntem din Canada şi v-am adus de la rude şapte mii de dolari, depuşi la bancă, m-au convins să mă urc în maşină, de unde, închiriată (furată), să vină până acasă, că au nevoie de bani să poată să-i ridice, cheia e la fiu-meu, trebuie să vină, au văzut că nu e rost.
            Mon cher, n-am stat nciodată la masă cu atâţia fascişti, i-ar fi spus Cioculescu lui lui Crainic, la UZ, unde mai erau Gyr, Streinu, Eftimiu ş.a. Se făcea că nu-l cunoaşte pe Noica.
            Şi în America e cenzură. Nelson Rockefeler a murit la amantă. N-au chemat salvarea. Ferpare grozave. S-a aflat la negru.

11.8.09
            Duioşia tragică a erosului epic şi comediant, comedie încă divină, divinitate comediană. Sanctitatea păcatului sexual şi păcătuirea sanctă, kama kalidasiană-boccaccescă.
            19 noiembrie 1961, sădit stejarul lui Tagore în Herăstrău, Pasy.
            Dii, murgule, dii! / Îmi spuse păpuşa.

12.8.09
            Michael Jackson are 216 milioane hints pe google vs. 200 milioane pentru Christ.

13 .8.09
            Cei doi criminali comunişti refuză să iasă la pensie.

14.8.09
            Lewis, tot atâtea litere cât Morse, ca şi Siliştea de Sus cu Shantiniketan. Doctrina asasinului din decembrie.

15.8.09
            Mă tot visez victimă. Mariile vieţii noastre nu ne-or lăsa.
            Mişto stilul ăsta al tău, dar trebuie combinat cu ceva diferit, din ziare databile, repere pe conştientul cititorului, că-l oboseşti. La noi, nu se pune spaţiu între cuvânt şi semnul exclamării, alte uzanţe tipografice. Tot ce-i românesc nu piere, Jean Moscopol. Un bal tot filmul, Ettore Scuola. Javert, o lepră, a ajuns şi director de casă de filme. Eram secretar UTC pe tv şi Bogardo era su' mine. Popescu, influenţat de Sandburg şi Frost. Diverse grade de libertate. Că nu le dai Anul trecut la Marienbad. Îmi place Tolstoi. This is my blood – că de la Isus vine holocaustul.

16.8.09
            Regizorul, jucând pe Isus, se dezice – în numele lui Petru - de Maria Magdalena, mai şi plecată la Ierusalim. Să învăţăm limba dacilor cântând. Vorbeşte Moscova. Ne-a fost greu, ne este greu. Tovarăşi, nu ne-a fost uşor.
            Bilanţul este zero total. Dejecţiile mitocanului nu le vrem pe drimba noastră. Aceşti comunişti au umplut ţara de mucavale.
            Notele mele în aeroporturi. Îmi iei lame, să mă tai. Îmi iau bilet la Topliţa. Piesa e fata morgana, tot purtându-mă copiii.
            Marga spre orizonturi tehnologice, a demantela totalitarismul, la ora transcenderii separărilor.

17.8.09
            Voiculescu şi India, Sakuntala lui. Happy independence, cu Tagore.
            N-am fost păros, exceptând claia creaţă de pe ţeastă. Nici moartea nu mai pare de viitor.
            Tudor Arghezi a fumat toată viaţa Mărăşeşti. Noi, Tismăneanu, erudiţie prin totalitarisme. Se intelectualizează totalitarismul democratic, cu trimiteri bibliografice sută la sută aliene. Ce uşor e să te autodefineşti intelectual. Intelectuali subţiri se lasă manipulaţi de toate jigodiile.

18.8.09
            Căluşari în India, pe toamnă.
            Mao: If you do good deeds in this world, you would be born in India in the next.
            Ce ţi se întâmplă este perfect simetric cu ceea ce faci.

19.8.09
            Plictis în Oxford. Lives and loves. Popescu n-auzise de Vlaston. Americanii talmudici-obamioţi ai lui Geoană.

20.8.09
            Nu-mi fac jurnalul vieţii, nici al dodiilor, ci al pixurilor-pixelilor. Caietele vor rămâne în suspensie deasupra focului, macetelor, glinelor – mie nu-mi vine să le distrug.

21-23.8.09, Tulgheş
            Chiparos. Van Gogh Diary. College XIII.

25-31.8.09, Năvodari
            Destrucţia soarelui, College XIV, XV.  Piesa fără Cezanne. Sunt primitivul metodei ce am inventat-o. Nu-mi răspunse la bună dimineaţa. Nici a doua oară.
           
August 2009 (ch/forum)
             Vorbim peste cinci luni,cand sper ca nimeni să nu poată să mai stea în calea COMEDIEI.
            Propun să ne retragem că mişună păduchi pe aici.
            Încă zece - 15 ani şi scapa România definitiv de dejecţii ca voi.
            N-am văzut vreun nevoiaş să scrie osanale pe forumuri.
                Rizo (Kass&Habermas):Ura pe care o percepeţi în exprimarea mea este determinată de minciuna "originară" de care se fac vinovate toare religiile, pretinzând ca "autorul" dogmei proprii este ...Dumnezeu!
             - Tricolorul: Iunie 1945 (ARLUS-Stalin) -

18.12.7                        * Stalin: Cite universitati sint in Romania? Exista invatamint primar obligatoriu? Atunci inseamna ca la Dvs. nu exista analfaberism? in aceasta situatie, nu sint comisii ce actioneaza impotriva parintilor care nu-si trimit copiii la scoala? Statul se ingrijeste de asa ceva? Sint teatre in Romania? Cum se simt maghiarii sub stapinirea romaneasca?
* Parhon: Cei democrati se intelegeau, cu ceilalti - mai putin. Mai sint reactionari, si la ei, si la noi, dar cu vremea ii vom invinge. Petru Groza le vorbeste in limba lor si are mare trecere la ei.
* Stalin: Sint scoli maghiare?
* Petrovici: Da. Nu este sat maghiar fara scoala primara maghiara; au o multime de scoli secundare si o universitate de stat in Cluj cu limba de predare maghiara.
* Stalin: Polonezii in Statele Unite n-au nici o scoala, nici primara. Armata Rosie a provocat dezordine in Romania? Pentru ca discipina este foarte mare intr-o armata in timp de razboi, dar e mai greu sa pastrezi aceeasi disciplina cind razboiul s-a sfirsit.
* Parhon: Sint cazuri, dar multe provocate de ai nostri, care s-au imbracat in uniforme rusesti. Prezenta armatei e necesara.
* Stalin: Noi am fost informati ca in Polonia si Iugoslavia s-au petrecut lucruri care nu sint spre onoarea Armatei Rosii. Ar fi de mirare ca la Dv. sa fi fost altfel. Ce gindesc ceilalti. (membri ai delegatiei)?
* M: Eu sint colonel in armata romana si ca militar pot afirma ca si comandantii sovietici tin o disciplina magnifica.
* Stalin: in timp de razboi disciplina a fost foarte tare, dar in timp de pace disciplina scade.
* Petrovici: Comandantii sovietici au bunavointa si doresc mult sa tina ordinea si disciplina. Din nenorocire, sint si elemente care in diverse ocazii produc dezordine. Populatia este convinsa de aceasta. Aceste dezordini creaza dificultati ARLUS-ului si miscarii de democratizare a tarii. Cred ca si comandantii ar putea sa fie mai severi.
(Stalin se joaca cu un creion rosu pe un bloc).
* Stalin: in ce orase?
* Petrovici: Cluj, Brasov, Sibiu. Nu, la Cluj nu mai sint, dar la Bucuresti.
* Stalin: Daunator pentru Armata Rosie.
* Petrovici: N-am confundat Armata Rosie cu aceste elemente.
* Stalin: Stiu. Dar trebuie sa mi se spuna totul, ca sa iau masuri. in Polonia mi s-au plins, in Iugoslavia la fel. Nu se poate ca in Romania lucrurile sa fie clare. Cu cit veti spune mai franc adevarul, cu atit va fi mai bine.
* Otetea: La Iasi, a fost o situatie grava pina in decembrie (1944), dar incidentele au fost semnalate autoritatilor rusesti, incit s-au luat masuri. Incidentele au incetat.
* Stalin: Trebuie sa stiti ca avem 11 milioane de oameni sub arme si ca nu toti sint sfinti. Sint elemente vicioase contra carora lupta. Am pus aceasta intrebare spre a putea lua masuri impotriva acestor elemente vicioase (vorba devine domoala, inceata).
* Rudenco: Reactionarii pretind ca elemente ale Armatei Rosii produc tulburari. Aceste cazuri se reduc in realitate la faptul ca romanii, elemente din Armata Romana, se imbraca in uniforme rusesti si se dedau la jafuri. Lucrul acesta este exploatat de reactionari ca sa compromita Armata Rosie. Dar nu numai atit, chiar reactionarii insceneaza asemenea incidente, imbracind jefuitori in uniforme ale Armatei Rosii.
* Stalin: Mai are cineva de pus vreo intrebare?
* Rosetti: Institutul de limba si de cultura rusa de pe linga Universitatea Bucuresti, are nevoie de doi profesori si un director, care ar fi bine sa fie sovietici (Stalin noteaza).
* Stalin: Daca aveti nevoie de carti, dati o lista de ce anume aveti nevoie. Ar fi bine sa dati in scris ceea ce cereti. Vom reflecta si, daca va fi posibil, vom face totul.
* Parhon si Petrovici: in special de buletinele de specialitate publicate de universitati.
* M: Am cerut Vox-ului si acesta ne-a trimis foarte multe, dar mai trebuie (lucrari) de specialitate. Acum am cerut acestea in special si cred ca Vox ne va satisface. Ne intereseaza filme si Dl. Kermenov ne ajuta. Ne-a dat chiar acum un aparat, dar ne mai trebuie. De asemenea, Vox se ocupa de crearea legaturilor de corespondenta intre oamenii de stiinta rusi si romani. Pentru masele largi ne trebuie film si aparate. Am primit un ajutor larg din parte oamenilor de arta si stiinta sovietici care ne-au vizitat si cred ca acest sistem trebuie intensificat, caci s-a bucurat de mare succes, chiar de entuziasm. Reprezentanti ai artelor diferitelor nationalitati sovietice, ucrainiene si georgiene ar fi bineveniti. Am vorbit cu Kemenev, am fost ajutati de Comisia Aliata de Control, Generalii Susaikov si Vinogradov, si (de) Ambasada, Kavtaradze si Dangulov.
* Stalin: Ce s-a primit trebuie uitat. Spuneti ce doriti sa primiti.
* Molotov: in timpul cit ati stat aici ati vazut tot ce ati dorit?
Toti: Spunem ca nu, fiindca n-a fost vreme.
* Stalin: Nu totul este ideal la noi. E destul de rau. E departe de a fi ideal (zimbeste). De ce n-ati vazut si restul? Poate vi s-au aratat si satele lui Potemkin?
* Petrovici: Nu, (este) vreme putina.
* Stalin: De ce nu stati mai mult?
* Petrovici: Sint rector.
* Eftimiu: Ar fi bine sa fie mijloace de transport bune.
* Stalin: Sint trenuri si avioane.
* Eftimiu: Nu sint destule.
* Stalin: Vom face totul. Tarile noastre trebuiau sa se apropie de mult. Neintelegerile istorice ne-au impiedicat. Acum situatia e asa ca ceea ce trebuia sa se intimple s-a intimplat. Razboiul ne-a apropiat. Nu e rau fara bine. Dar via comunicatie e cea mai buna intre oameni. Daca romanii vor putea da ocazie de intilnire oamenilor de stiinta, arta, cultura si chiar populatiei. Daca vreti, vom face tot posibilul.
* Oeriu: Ce-am vazut in cele trei saptamini, in laboratoare, in institutii, fabrici. Sa ni se trimita o copie a expozitiei din Leningrad, apoi maistrii sovietici care sa lucreze la noi in fabrici sa arate alor nostri.
* Stalin: Ca o delegatie sindicala reciproca?
* Oeriu: Nu ca o delegatie, ci ca sa lucreze efectiv.
* Stalin: Mai bine se poate vedea cum lucreaza aici. Cei ce vor sa-i vada, sa vie aici. Daca maistrii sovietici s-ar duce in Romania, conditiile de lucru si tehnice ar fi altele si n-ar mai da tot ce stiu. Mai bine sa vie lucratorii romani si sa vada ce se lucreaza. E mai natural si mai practic. Lucratorii si tehnicienii polonezi au venit aici si au vazut uzinele.
* Oeriu: Sa vie cercetatorii stiintifici.
* Stalin: Nu avem nimic contra, dar, daca sint romani doritori sa se inscrie in universitati si scoli superioare rusesti, s-ar putea aranja. in scoli universitare etc.
* Oeriu: Filme cu subiecte din viata taranilor sovietici.
* Stalin: Avem filme cu caracter stiintific, documentar pe care vi le putem trimite. Vom reflecta. Avem multe filme, in special taranesti. Mai aveti vreo chestiune? Am vorbit o ora si un sfert. Sint fericit ca am avut ocazia sa stam de vorba. Am facut putin pentru Romania.
Protestele delegatiei.
* Stalin: Am facut razboi. 

18.12.8                        Sergiu Mir (Adevărul):

18.12.9                        Jale mare în neamul romilior din Jiblea Veche.

18.12.10                    Familia de romi Dimofte a reuşit să îl aducă acasă pe tânărul Ionuţ Miclescu, fiul cel mic al lui Robinson Dimofte. Băiatul şi-a pierdut viaţa în urmă cu câteva zile într-un spital din Praga, unde ajunsese după ce inima i s-a oprit în timp ce se îmbăia într-un lac din apropiera oraşului ceh. Corpul său a fost adus acasă ieri seară în localitatea Jiblea Veche de lângă oraşul Călimăneşti. Rudele şi cunoscuţii tânărului s-au adunat la căpătâiul acestuia pentru a-i aprinde o lumânare şi a vărsa o lacrimă. „Era un băiat foarte bun şi respectuos care ajuta pe toată lumea. A fost foarte fericit când a aflat că va veni cu noi la Berlin, la adunarea romilor din toată Europa”, povesteşte Constantin Dimofte, unchiul tânărului.

Scos din apă de un ceh mărinimos

Părinţii băiatului, sunt şi acum şocaţi de dispariţia copilului, mai ales că nu este prima dată când au pierdut un fiu. „Am mai avut un băiat, care la opt ani s-a înecat în Olt. Parcă e un blestem”, spune Robinson Dimofte. Despre modul în care Ionuţ şi-a pierdut viaţa, unchiul băiatului ne povesteşte : „Noi mergeam spre o convenţie a romilor din Berlin, iar în Cehia ne-am oprit ca să ne odihnim. Ionuţ s-a dus să se răcorească într-un râu şi dus a fost. Când am văzut că nu mai este am început să îl căutăm diperaţi. Noi strigam după băiat când ne-a obsevat unul din oamenii de acolo şi s-a băgat în apă după el. L-a găsit pe fundul lacului şi l-a adus la suprafaţă”. Omul mai spune că imediat Ionuţ a fost luat de către salvare şi pus pe aparate la un spital din Praga.

Sute de romi sunt aşteptaţi la înmormântare

Timp de două săptămâni sute de romi l-au păzit pe băiatul ce se zbătea între viaţă şi moarte pe patul din spital. „Noi credeam că o să îşi revină. Rudele noastre s-au adunat şi am rămas acolo până când doctorii ne-au spus că nu mai pot face nimic. Am stat acolo până în ultima clipă, şi zeci de reporteri ne luau interviuri şi ne filmau. Ei nu ştiau că romii între ei se ajută foarte mult”, povesteşte unchiul băiatului. Ieri seară, aproape 200 de romi s-au adunat la casa familiei indoliate pentru a fi alături de părinţii lui Ionuţ. Oamenii s-au pregătit cu toate cele trebuincioase pentru o înmormântare cu fast. Au tocmit lăutari care să cânte melodii de jale şi au cumpărat mâncare şi băutură pentru toţi cei care participă în aceste zile la priveghi şi la înmormântarea de dumincă. Rudele spun că numai pentru cosciug şi formalităţile de aducere în ţară au cheltuit 3000 de euro, iar pentru restul nici nu se mai ştie ce s-a cheltuit. „Acum o să fie o înmormântare mare, o să vină sute de rude din Vâlcea şi din toată ţara”, spune unchiul băiatului.   

18.12.11                        Vio: "Fericit nu poate fi decit acela ..."
La Sociologia religiilor , dupa o misterioasa absenta, in locul eternului si pragmaticului Domn Profesor Cuciuc ne-a venit un ... indianist : Profesorul George Anca.
In aceeasi zi am primit un mail de la o revista pe care n-am accesat-o niciodata - despre "Saltul cuantic." Spre seara, un curier mi-a adus "Noopolitica" domnului Ilie Badescu...
Cum spuneam - "Cind discipolul e gata - Maestrul este acolo"
"Fericit nu poate fi decit acela..."


the romanian association for the club of rome president mugur isarescu vice presidents mircea malitza virgiliu n. constantinescu nicolae danila petru rares teodor melescanu sergiu celac secretary general calin georgescu executive director mugur tolici number of members: 80 members: albu lucian-liviu alexandrescu valentin andreescu bogdan andronescu ecaterina anton anton barbu daniel birzea cezar bostina constantin buliga gheorghe buzatu razvan celac sergiu chebeleu traian codita cornel colceag florian constantinescu emil constantinescu virgiliu cosea mircea cretu octavian daianu daniel danila nicolae dijmarescu eugen ecobescu nicolae ene alexandru franc valeriu georgescu calin gheorghiu ioan dan ghetea radu gratian giurescu dinu gomoiu traian grumaz alexandru haiduc ionel hera cristian hurezeanu emil iliescu ion iosifescu marius isarescu mugur lazea valentin leca aureliu malita mircea marcus solom0n marga andrei melescanu teodor melescanu radu micu nicolae mihaescu ana maria mihailescu ion mircea virginia mironov alexandru moldovan roxana morariu octavian negritoiu misu negut silviu niculescu alexandru niculescu gabriel pambuccian varujan panin nicolae pascu ioan mircea pauna catalin pop napoleon popa cristian popescu dan dumitru pricopie remus purica ionut radut radu cristian rares petru roman petre rus ioan sadlak jan sala marius sandi ana-maria secares vasile serban madlen serbanescu ilie stoenescu virgil teodorescu gelu tiriac ion tolici mugur tudor gabriela vadineanu angheluta vasilescu adrian voiculescu dan baieti de baieti ! 

18.12.12                     




George Anca

NATYA


            O bestie, criminal, sadic, porc, 13 vizionări, avea lanternă şi nota, tăia ce era original, apoi mă acuza de platitudine. Sadhana. 2 conturi de casă. Să pictez. Oma. Axis. This could be you. 15 din 37 miloane de orbi. „Meşteşugul absolutismului demagogic”. Terţiar tehnic. Brahmanii – religie, filosofie, kshatrya – război, vaisya – comerţ, shudras – noneducaţie.
            Poplaca popricani de dragul prafului african în som salvare nu 112 bplnav brusc săruri tras altul căzută fără cunoştinţă şi respiraţi chemaţi 112 nu ştiam că vezi filme şi după Henry James n-aveau şi-i umfli milion de parale furate roboţi puşcăriaşi sau orice pe cu latul săbiilor kenyana o caută pe Lili exposure to other cultures
            După ce ne îngăduise cât să ne simţim moştenitori in spe, contesina îşi pornise papucul, iar pe la mijlocul golfinului bâzâia prin apă, dar tot s-a dus şi-o fi ajuns, cât să nu ne clatine şi nouă euforia nobleţei primitoare. O fi fost noapte, întunericul şi lumina ne balansau misterios, nevindecat paranoici, în voie ideală, spre recunoaştere, păgubire, recompensă din seninul subconştient al nădejdilor refulate ori lecturi, filme, net, terţiar. Comunicării pâcloase şi amintire, pumnul nemaiscriiturii la ce, sub galantar pleznit?
            excelenţă expansiune echitabilă from half-baked socialism to half baked capitalism imeroensmos înainte de păcat i s-a deschis o şcoală în grădina raiului metoda pietăţii ceska magna omnia sponte fluant peste trei ore filmare şi discuţie.
            N-aş zăcea indianistic-româneşte. Să scap de ziua de mâine şi cu flori Almei, ale Silviei. Poate nu iau şi caietul ăsta, mai văd ălelalte surse. Isus, da' şi toţi evreii, pe juma' de Iaşi, da' şi baptiştii, uite că a mare nu ţi s-a botezat, una din 6, tu la 19, frate-tu la 30 (cu mai multe cicatrici). Boemienii îşi trimiteau studenţii la Oxford, ca pe Hus. L-ai filmat pe Alexandru paralizat, la Bonn, dator 40 mii euro pe spital. La Sfântul Gheorghe, biserica pe jumătate goală, la Nicula şi mai puţini, plus două autocare din Maramureş, că ăia îl iubeau.
            l-au scos din mormânt şi l-au ars pe rug ai şase copii peste două ore mai creşte şi temperatura plouă de două zile meciuri amânate mai rău era atunci comparatistica mea reformat-indianistică pe moravi-jaini n-o fi desluşită Dumnezeu s-o ierte pe Raliţa sănătos să fii că frumos eşti după Paraschiv vă salut cu respect mi se duseră fanii credeau că a murit pe drum noi suntem de vină că permitem aşa ceva am ajuns vai de capul nostru să se ducă la cimitir şi să vorbească cu el cenuşă
            Depresie depelinată, droaştelor, sub sfor. Nu mi-ai spus să te las de Crăciun, Buhulda. Scenariul este real, actorii falşi. Vomaţi-mă spre exosferă. Lunetişti. Imunitate fără colivă. Acuzaţia celorlalte cadavre. Devanagari cu mioriţă. Ah, agenturi pre China ante. Şi scrisul tău ce decăzurăm din litere-literatură nici pre nud, dintr-o muncă şi-o seducţie-orient-încă, peste umbletul îngheţului, zis, prescris, de neproscris.
            trezirile de Târgovişte pe somnul tatei picto-sirian-waltzing Matilda ci izvorul de sub corn pârăul ulmului cu veveriţă dealul Liţii cu apa mamei zefir sefirot prin pustii de-om mai fi every woman has fantasy infarct pe trei cafele una a ta lapte cu guler conservă de ciuperci Chaeyoon din Wisconsin prieteniile construite în congregaţiile religioase sunt ingredientul secret prin care religia ne face mai fericiţi eşti cu făină pe nas lebădă roşie pe ponturi boante unu-i prost şi altu-i mincinos procreez versete nu mi-o mai fi Chicago adversarul a devenit parte din tine scindere miseriens în loc de miseris tot fantezie neoproletcult postmodernist trăgea iar o flegmă în calorifer de ce sunt bătrân un nivel absolut infect
            Are mania persecuţiei, s-ar vrea persecutor. A fost şi el la înmormântarea lui taică-meu, acum opt ani. Mi-ar mai trebui opt. Să nu mai povestesc dispariţia certificatului de deces, l-a găsit Viorica. Am vorbit cu păcat că şi-l luase în colecţie, poate şi unde nu fusese la înmormântarea propriului tată, lasă cleptomania de înmormântări naşului de botez, monseniorului. Predarea mi s-a banalizat, nu mă mai stresează. Vero, ce dacă nu ştia colonelul că sunt poet, aşa, nici Vişniec, protejarea celor vulnerabili, libertatea de a vrea, libertatea de a alege să nu-ţi fie frică-onu. The other dance may have been from Maramureş. The monastery is Hurez. Popa nu vrusese să ia bani, dar ai zis că pentru săraci. Mâncau varul de pe pereţi. Nu s-a înţeles nimic din lectura studenţilor actori, să fi povestit piesa, traducerea, altfel măcar se prefăcuseră în public tânăr. Ce film s-ar fi făcut după Ciocoii vechi şi noi. Peisaj la marginea pădurii, 98/72 cm.
            A luat-o la Bagdasar. În vis, nu-i găseam nasul, să văd dacă respiră, nu era rece. A adus-o salvarea la miezul nopţii, nu mai era incoerentă. Picioare negre. Nemâncare, Kenya? Frumuseţea retragerii vitale. Visul cu muribundul, de-l frecam idiotic, fără salvare, trezindu-mă cu el crezut viu. Pe când ea, scăpată, şi de moarte, în rugă. Tot voiau s-o trimită altundeva. Hustle and bustle. Nu-şi dă talente. Ai vocea naturală, cui vorbeşti? Până i-a zis şi naturistul ei să meargă la spital spre a nu muri. Anticoagulante.
            Bine că natura este un mare rgizor de film parandărăt. Farsa cu falsa verişoară, intensitatea diferenţei, împărţeala norei, toate peste olaltă. Buda e o mie de kg de bumbac, ţi-am închis gura. Libertăţile de vârstă şi rivaleriile de grup. Ce să ne mai spunem, te pensionasei şi schiţai catedrale, ultima în Kenya, să şi asişti la zidire cu viaţa ta, cu nimeni în urmă. Vor câştiga dacă nu le-or tremura genunchii. Filme ruseşti cu nemţi împuşcaţi diareic. Se tot vorbeşte cu chirurgii – diabetul şi hepatita încurcă, nu şi cancerul. Probabil că vor să-i taie piciorul, a tradus Gabi. Tismana este India. Ştefan cel Mare, ţar în 1473. Nu te pricepi la politică, da' orişicât, comentariu de cârciumă, ai citit cronicile, a murit prea uşor, netorturat. Zăpada metastazei însorite, direct la capelă.
            militant eolian sabie caligrafie ne-am neam Pandera Evu corect este escroc nu ex Ihesu ben Pendera masificare din obscuritatea dominantă stil purificarea notărilor din promiscuitatea anturajului vag social mediu-remediu tu cu Mazilu după mere ganglionul de sub maxilar trei feluri de apă chioară verde pe post de spirt medicinal credeţi că alcoolul care se foloseşte la vişinată o fi mai bun pt comprese dacă da spuneţi-i să se ducă la alimentra nici notiţele după Puşi nu le mai înţeleg taekwondo andragog etnomatematică prost cât fuge trenul geaba recolte băute voi lua alt caiet pixul farmacistei înapoi mere pe gheaţă moralism după argou spuma din caiete acum aş înota m-aş scufunda
            Applying rules and laws contextually for personal gains and advantages. Mergi pe la cimitir mai des şi nu te mai întoarce că degeaba acoperi scoarţa pământului. Ochi închişi sub degete pe flaut, în ţesătura harpei, la grinzile arcuşurilor. Mâini-baghetă-strune-tobe. Sunete-cascadă. Fundal însângerat. Suflet în picioare. Tatăl nostru, orezul nostru. To avoid archetype for benefit of mankind.  La Chişinău, antiromânism înfrânt de antirusism, pe la Bucureşti anticultură antiromânească. Auzi corida. Furnici, cârtiţe. Străzile. Universitatea dintre vieţi. Pe sub etaje de lemn, de mahala, mai încoace, retras, alt gathering, şi cu ai lui Ladea, de ţinusem spiciuri, pe ei tot îi pierdusem, că se îmbârligau cu mândre prin han, cum am şi constatat oripilat de-am plecat, ce era să le mai fac, bine că trăiau, că-i văzusem, îi prinsesem, nu ca-n realitate.
            Şi bojpuri îmi vor indienii. Oltul cu totul. Plin de pupături, p-ormă o carte, după care mi-a dat nişte copite. Băieţii cronometrau agratici. De pe cunoştinţă pe competenţă. Metropolis, acolo mi se pare că e foarte mişto scena. Ne învăţa şi româneşte. Encomium moriae. Nici nu desenam ce-am desenat. Berzele plecate pe pilot automat. Sarajevo. Art of Love. Rasa in Yoga. Dance and Asanas. Om, sistem de sisteme. Că doar din sperietura faptei nu s-a evaporat drinkul din sânge. Nandkishor, little later. Ashok, lunch pentru Eminescu la DU Guest House. „Dansul, muzica, pădurea”. Distanţa de siguranţă mai mare decât lungimea braţelor. Ai câte un fiu în Anglia, Canada, Australia, te întorci din diplomaţie în India.
            hiranya garbha purusha pradhana avyakta rupine. Imn răpus. Vă duceţi la Paris. Vin dansatoare cu măşti. Relax Comfort. Dalida, Montmartre. Puşi cu bune oficii la Popescu. Impresariat de dans indian şi arhetipuri. Mai uşor van, mai greu scenă. Rarest of rare to warrant the death sentence. Nu umbla cu franţuzisme. Focshani shanti. Out metropolis. Avalanşă de cancere craniene. Gain de cause Klassfeld contre Celine. Nagar Lakshmi. Priyadarshini and Mohana. Zăpadă pe pianul pământului. Viva la mdre de Messi. Rossia vâidet iz krizisa v 2012 godu. Vianu  per Valah. Ce sî mai caute Natya?
            Încă 200 metri până la cotul Faur-parcare, din faţa facultăţii. Împins, din spate, în picioare. Câine îngheţat. Mutat reflex umbrela pe partea lui, m-a depăşit, a rămas în drept, n-am ce-i da. Căuta companie. Am ocolit băltoaca de zece metri, mă urma spre strada de intrare. O intra în curte. Când au izbucnit fulger doi dulăi, cu încă unul după ei şi alţii, alarmaţi asurzitor, răspunzându-le la furia lătrăturilor de atac, exterminare a prăpăditului, neapartenetului. Cu mine n-aveau nimic. Nu l-am mai văzut, şi fusese dragoste la prima vedere, de ambele părţi.
            moş nelăsatru datornicei vestale masonilor rituri de-a naţie într-o depensionare iar moscovită confuzia legii cu trădarea tăcutul făcutul locvacele i-a tras pe fus pe toţi moşroţi prepeliţe la umplere de scaune art history cultural theory world thinking day pârnaie de parcă vorbeşti de Eminescu mansarda full prea mult trecut neviitor zăpada neviscolită sub toate oceanele amor phophalus înflori în Caims orice casă de ţăran o universitate apud Ionuţ zăpada pe meri nu ţi-a venit la spital nu te duci ca la nuntă nici nu vrusese fetele în aceeaşi clasă răzbiţii de păcate ne găbjiră arsura se întunecă să năpârlească tropic yet caiet unrest with sense of irony mită în formă continuată iasomie favoarea morţii eugenice antiidentitate arabii toţi răsar bisericile la rând pe aprins lumânări şi umblet mai vine şi trupa petiţie luviană maidan-libertas adamas-vajra Anicet-Nacichetas
            Personaje-intelect, sub lupă zoom, de-o generaţie-martor-Casandră, cum ne-am fi eviscerat ritual, călcare de urspân. Poza bătrânului, scrisul katha. Că nu ahimsa ca Mahatma, pe viu, în anii '30, cu de-ale lui, nemai ale noastre. Cât că predasem şi toţi numai Gandhi-King, nei Codreanu-Eliade. A nu mai creşte la(r)va? Şi tradusul lui Gitanjali-Tagore, bărbat-femeie în faţa lui Krishna, femeie către zamindar? Măcar şi cafegii eliadini chestionând spiritul pulex. 18.300 hits. Paralizia tatălui cu bătaie, de mic. Nu e masculin/feminin, e Dumnezeu, îl voi scrie Tu. De nici traducerea nu va fi religioasă, necum rosicruciană.
            Vin ele dansatoarele, via Slovenia. Haideţi, paparudelor! Raptus. Planning budget. 3 Australii, zeci de Slovenii. Concurenţă în ochi indieni, că ungurii preşedinţi de UE. Nu mai e nevoie de unguri. Omnisatanic, omniipocrit. S-a tradus pe sine în engleză, eu îl traduc în materna mea cu gândul la a lui (versuri ca în Mioriţa). Dansul vine. N-am somn, să termin Gitanjali, cititul tânărului Eliade. Relaţia cu dumnezeu, în traducere, ca între bărbaţi, atenţie la unii. Credinţa crezătorului cu crezutul, başca metafore corporal-cosmice. My darling. Doamne? Radha? Clementine? Încercai Vrutul meu, pe aromâneşte, în înţeles românesc, liturgic, cu Vishnu-Hristos, fost ori viitor Krishna, Bhagavan, Iswara. Finalul ţi l-am tradus pe miserere.
            Mohini, Botta, martie. Prima oară mă girase pentru Italia, că-mi iubesc nevasta. Îi prea povesteam întâlnirile cu Dinu, de eram urmărit, se vede. Ce trebuia să-mi spună de Romulus că e cel mai superficial om pe care l-a cunoscut, când acela avea o o operă, iar el nu. Accent pe Noica, mai ca pe Stăniloae. Îmi ştia relaţia cu Eliade, eu nu i-o ştiam, cât că-l tradusese. O promova pe Ana, pentru că Ana îl însurase pe el? The Migrant Body.
            Bustul depozitat în muzeu. Nici tapiseria. John, fiu lui Constantin şi Verei. Da, bust la Colegiu. Pălăria lui Le Corbusier. Raven. Albastru de Hilohi. Scena mică pentru şapte. Disrepute. La şosea, beton de strigoi. Împrieteni-ţi-vă cu tăcerea. Invitaţii tipărite. A good day, Dr. Anca. Cum o da Dumnezeu. Green room, nu prea. Brâncuşi e tatăl meu, nu Henry Moore. Conştiinţa formei pure. Prometeu pe pian. O mai veni Priya? Flux des clandestins. Le plagiat du baron Guttenberg.
            o febră decât o Indie dans după zgomotele surzeniei fără rostul poveştii delirul puiază ciocniri de propulsii contrastive atracţii de contraste copiii or ajunge altă Indie decât a noastră teocraţie bravă ameninţare ţară orientală colonizată de foşti colonizaţi chakrezi în ţinutul idioţilor lăsaţi în pace acum să-şi ajungă dansatoarele orarele goale de mine recognition rejection incapacitatea cronică de a avea succes m'enfişişti strwman attack last ride ca şi cum am trudit pentru duşmani milonga mandir tichet verde ardhanariswara Shankaracharya decedenţă maestru al misterului diabet ridicat we acknowledge gratefully your nomination vocea sub virus dădăciţi dădăcitori tantra tandră mantra mândră yantra intră le-ai dat punga cu afişe turturica să cânte şi gâtul m-o lăsa you are a treasure of knowledge I know how to be happy rasism întors dictaturile personale se năruie larve şi îngeri Jana Gana Mana Amar Shonar Bangla natya nritya în vremea asta turturica de-i cresc şi-aşa greu penele aripilor şi-a pierdut coada peregrinând în altă cameră ţi-a spus Jack Nicholson acum 25 de ani să uzezi nu să abuzezi Emile mexicanii au pus mâna pe California mama Kali iubesc România băga-o-aş nu mai ai simţ moral 
            cam o sută de întrebări produs de comunicare invitaţie la natya voce timbru parolă răsad Răsvad năsturei în Hotare masterat pe aceeaşi antropologie a violenţei de cine a mai vorbi în ce contrarietate treaba voastră vă zgornesc mai puţini de om rămâne când şi eu la ce pauză poate urc sub grile absenţa compasiunii crima ereditară copilul martor celălalt Cybele debarasare întorsul care-n spitale care-n poliţii simpatie ratată examenele astea şi voi vi le veţi aduce aminte nu pe pshihoză cât pe replici în cunoştinţă
            proforma dansatoare câtă Tunisie cât Monet neclară descinderea trupei mă întreabă teatrele aşa şi banii primirii pe Duca în loc de Griviţei spre Republica în loc de Dristor  ne ştiusem altă dată gara să mai citeşti Eliade ăştia-şi gândesc propriile zboruri nici nu le ştiu supleanţii nici n-am avut o zi prea veselă mi-aş lua nişte mere litanie per psalmodiere violenţa asupra propriului organism carnea victimei consumată satyagrahi antipatia etnică rezistenţa nonviolentă socializarea negativă             Inginerii şi repetenţii îmi dau lecţii de poetică. Ia-ţi mârlăul şi lasă-mă în infarctul meu. Dedesem în plâns când să-ţi povestesc de Quasimodo schiţând catedrala în persoana mea restaurată după tipar. Discurs de trei ore. Nemediocritizare prin prunc, dimpotrivă (când începe să vorbească?) Mi-am povestit psihopedanţe. Cu una, încă unul, fidelii. Al treilea neapărut psihoocupaţiei. Cât cu versuri psiho-socio. Frig pe ieri, less cloths. Cum ar conduce inginerii societatea. De ce m-oi apuca, poate filmarea. Strângeri prerar. Pe ce prieten(ie). Vino cu mantra şi mai vorbim. Un milion, o naştere. Cât o recenzie? Ştim care fură la cărţi. Numai la examene m-oi mai întoarce? Priveai prin ochelari ochii mei liberi. Blondo, am vrut să văd dacă scrie, salută inginerii. Romanul conştiinţei l-ai oprit.
            Garda se schimbă. Calderon împuşcat, după Eminescu, la mansardă cu noi, sub steag indian.  La Timpuri Noi, la Copy Print. Frig pe friză. De azi într-o săptămână dansăm impresiile lui Blaga despre Gandhi. N-am răbdare de psihopovestire, hârtia şi s-a ofilit, albe concreţiuni habotnice. Eu am lipsit slujitorului, precum şi Omonimul. Tu, sor'meo, te-ai pupat cu Lazăr.
            rupere nu de povestire nu în stanţă bine se retrage apoi că nu mai merge în Germania că vine iar promisiune cică neţinută retras ba de ce director că ea cu fi'su ia să-i văd cv-ul apoi no lights small stage bustul vostru a plecat al alui nostru e la aer picaj pe muzeul ţăranului picnit în beci pe recompunere în dans friguroasă zi frumoasă ne trece timpul pe drum unde-om mai ajunge la dată fixă la doctor nu spun de netăiat picior ori zilele de-o viaţă de femeie nefericită în rugăciunea neprimirii la azil Medeea şi-a tăiat la Tomi fratele fetele astea vor dansa pe firul paşilor Ariadnei pe-aici treceam şi ieri poate şi mâine că n-o fi început să şchiopăteze cu ocazia dansatoarelor de la Tugearu la Priyadarshini ce le pasă dansatoarelor se sperietura ambasadorilor cu influenţe închipuirilor de după showbiz ce mi-o fi trebuit Gabgi şi nu-mi mai scrii diplomele mai apoi să nu mă simt prea liber să nu mă duc la Râmnic
            locul spectacolului se schimbă v-aţi fi fotografiat la singur bust fitilul meu cu o mie de ori mai bine la colegiu scoase şi pe Niţulescu şapte sute în legitimaţie la Obor că nu puteam pe card distracţia nescenei ca la piane opera lipsea pe ce invitaţii ne pornim şi ne reinvităm noi doi ducem crucea dansului idolul s-a făcut icoană şi împreună dansează cele şapte ori şase priyadarshine şi 16 locuri a merge poate n-o chem pe Anne că piaza m-o paşte de bine cu plăţile s-o simplifica blitz abia nu ne-om mai huţupi cât o fi şi la metropolis scena ţări mici scene mici cum or fi în Slovenia de ne umflară fetele o zi o să vi se pară la gară dar garnizoana jandară cu Ceauşeştii grătară aproape şomer şi după van îmi fac de lucru şi aduc afişe mâine şi ce-or mai distribui ai lor un antet Mărie ia să-mi faci tu mie cu bolintinie Becescule hai la deschis mustăria agresiunea se îndulceşte mă plătesc cu 1-2 locuri în van de pe hârtie pe veresia dansului bancnotele au ajuns un leu mărunţiş minus 10 bani o fi completat casierul 2 pisici negre îmi trecuseră deodată pe dinainte a treia stătu scădere adaos s-or fi anulând mă întorsei mersei cu spatele niciun ban la mine o să iau metroul să ajung la Relax apoi pe jos mai negru Daciei Arcub în discuţie vrei pe Maria s-o cheme Laura şomajul zilei reîntrerupt viteză de capăt căpătat cât să-mi fie miercurea de m-or mai scrie neicii vallahii hinzi hunzi şi Leu preşului Bela nu mă găsişi acasă Nand other thing hai vino Priya cardul se strecură brânci ce-o mai fi înci incii de încii Ancii Ancâ voi mai cu ce sfătuiri ori să nu se mai întâmple vă voi explica sigla vă invit la stejar a vorbi mătale cu Chiliman de-ţi spusei scurtătura niciun colegiu taxi toxic inenţiile mele rămase în locul convenţiei 1989 mă cheamă patru mă cheamă roşu Pamuk pojghiţa şi apoi ritualici sau straturi de înrăire mafiozităţi de periferie ar trebui să produc din penel cărţi-piaţă cu India fie treduceri nu mi-am mai pus numele lângă nomina familia Jaravete a mă lovi cu uşa deja deschizându-se în afafă ca-n Kalidasa parohia Precupeţii Vechi
            revorbire la vorbire artists instructed to thank the mayor to see the back of his back lucrurile au mers bine cu apropierea trei ore pe tabele foaie mie carnetul ăsta lichidată folie transfer de contracte Adelina sau Coţo traducătoare Natyanova cum ne şi împăcarăm ce îndatoraţi mi-oţi fi trei cărţi or ieşi nu vă voi mai vrăji vrei oralitate Terranova mă sunase Paula se strânseseră tocmai acuma mia pierdută de-oi recâştiga-o bancnotele hoţiei sau îmi curseseră banii şi următorul i-a luat fără să se mai auto să-mi fie cum îi fu lui discuţia era a mea plimbare auzi permise de la misie mai accesibilă poliţia doamna s-a plictisit şi a plecat după ce-şi spusese ştiinţele care e numele primarului ca să-l pronunţe el bine garderobă inspectarăţi pe banii mei măcar ne liniştirăm reciproc Lizeto ce inspirată fu-şi acum să vă şi invit nu stau rău cote Cald cum oi mai vernisa samosele şi ele servanţi indieni sudici liniştita bătrânului taximetristu-mi luă 200 şi suferea de mia-mi dansul sau banii toţi pe apa sâmbetei ne-am înţeles într-un final şi biata Măria la sor'sa şi când om recidiva de nu mai am obligaţii înfrumuseţare prin vicii văd altfel viitorul mia pierdută nu mă mai apasă poate când aş recupera-o se şi făcu din lei în euro voiai să stau noaptea la hotel să le aştept focuri bengaleze şoferul că vrusese să vină după mine poliţizate fetiţe şi gardişti că ştampilă şi pune-o m-am dus la amba era vineri oamenii pe la reşedinţă ia-o iar ţigane de te credeam afgan
            la coadă la diabet în loc dansul tabiet a plăti arcan or niet negociară străinii scump să-le plătesc eu ţigănia făloasă astă-seară aş avea de vorbit despre linga şi-n baston şi afumat dacă mata eşti de-acolo unde ai făcut armata n-avea poftă de mâncare acolo se trăieşte bine sunteţi o grămadă acolo povestirea rupturilor din bani şi flashuri de pierdere stinsă destinsă care cu promisiunea neţinută care pe remuneraţie care pe maşini flash back and ahead vă învăţ să mă aşteptaţi băieţi a vă şi refuza a mă apuca de altceva oricât de târziu vă rămână fetele cu clopoţei n-a venit a n-a ajuns ori e jos nu contează trăncăneală bătrânească diabetică de suntem incurabili trăiai cu ce munceai de când sunt aşa era ţi-a făcut fişele vindea o pasăre ziua nu se luară ăi doi câini negri dinaintea-mi Maurya şi Mukerjee altora referinţa îmi văd de colocvii mărturisitori la aula magna Brâncuşi la Calderon linga la Obor decan nu vrea să fie ambasadorul celor din stal lecţie neţinut ritual două stricăciuni guardul mă împuşcase din ochi sculptat de Bulborea cer mia nu cer suta scuze c-am vorbit peste dumneavoastră îmi lasă cardul mă lasă să mai încerc scot 20 lei  pe apăsate 200 nealbastre galbene am cu ce plăti taximetristului cârnat de bilete în amintirea miei înghiţite trei ore sub ordin fără vină finit grantul cu martori lejer cât să mă retrag eu cum mă temusem că mi-ar face şi mi-au făcut mai din timp ai mei de mi-ar fi indus retractul să mă şi autopensionez fără urmaş nici de adoptat tot popii da' tu văd pictaşi pe Daniel şi te plăcu nu-ţi merse maşina traficul adresa spitalului de urgenţă cine se ocupă ca pentru dansatori aveţi primarul şi cazarma împuşcării lui Ceau că macabru înainte de marele spectacol tot pe vatra mea da domnule hiring spaces la diabetici notând dulceaţa dansului indian samose din sărate lins arate lins în rate nici bani nici sex cum să-i spun nevestei îţi cerusem 500-le că nu le dai indienilor cărora le-aş fi dat ce-aveam în legitimaţie aşa am urcat în taxi fără un ban aşa am oprit la bancomat şi mi-a înghiţit mia vă povestesc la canastă nu mai jucaţi  de ce nu-i spusesem nevestei aude acum se crispează nu mai poate exploda mai apoi ai pierdut un milion am pierdut zece milioane târziu în noapte lasă oi fi adormit am auzit ceasul la şase renumăr remuner mă voi dezbăra taică şi cine-o mai îmbătrâni răbdarea mântuită capete în gură formulate invidie povestirea va suna sună străvechi sunt încă la doctoriţă se face ora de când n-a venit apăru şi o blondă pletoasă premiul incurabilităţii cacialma Nobel nominalizatorul nominalizat mesagerul în locul prinţului din titlu şi din puşcă pe presă altor elucubraţii crimele să trăiască bolile ne plictisesec nici cu moartea lăudând mi se închid ochii neică  de-oi intra în gaică nici cătrăneala calmului sosisem frigului fâşii nu i-am mai scris văd ce permise oi ţine eu şi Maria întrebătorilor de mine bani cer de ochi neînvăţaţi autonomia cum îţi ia bancomatul aşa şi (ne)angajatul unde să scot paltonul zice că se moşteneşte părinţii n-au avut crucea autopsia maladivităţii abia am unde sta în centru până mă sună arcubienii istorie cu blesteme cum trageţi voi indienii la comunişti la ruşi iar eu că nu mă recunoaşteţi eu prea vă recunosc drăguţenie întârzirtoare asta per admiraţie că recunoştinţa aşteptare rar care staţi de vorbă petreceţi timpul ce s-o fi şi contând abia ne detaşăm pe front împuşcătură neafront şi când s-o înfiinţa lumea s-o sentimentaliza terapia aşteptării doctorului a nu-l dezamăgi te-oi acutiza spitalul de urgenţă al Târgoviştei în ce film indian şi servanţii bucătar parter copii la poştă plecaţi poliţarii de ce n-oţi fi lucrat nu mai fu vorba până când şi eu voi fi ofensat India lui Ram s-o fi pensionat bătrâni veniţi pe aici să nu aveţi pretenţii de avans mi se întoarce cohenul altă bucurie între resteie cât să te afli în treabă paştere de biserică vine doamna doctor ca doamna şi domnul general puterea ambasadorială a nevestei per caso preşedinţia vrei şi scrisorile Prizei nu invitaţiile nu vezi că n-am lapte cu net al Platei dă-mi-le am la diabetici şi scriind în carnet i-oi stresa America ne-a lecuit chiar de ea prin neamericanii pârâţi nemulţumiţi de obijduitori scriitori ne pe bani Corneliu cu bucata de pământ văduva începuse să plângă pe lângă biserica catolică i-am spus v-a iubit la nebunie aoleu ce a mai iubit-o de-i venise la lansare amânând dializa intră una blonzită vâj ea o fi ceva minute peste oră poate nici eu la fix lasă orarul colosalităţii abia peste trei luni cum oi via pe aici neprins în alte programe n-a intrat nimeni că acu a venit lăsaţi-o pe doamna adică jos şi fata ce să mai fi adus flori ajung şi la bancă m-or suna acolo vezi şi ce mai e auzi la ofiţerul meu tot Nadia-natya mă ţine şi aia să fi chemat lumea la acra bancă decât la ambasadă gogoneli golgoaze poate chiar sticks că ziariştii vor să ciugule care ziarişti nici Jean iar presa a intrat al doilea pân' la şase către opt fata că să vorbească cu doamna asistentă vorbiţi şase cine are eu am 6 treceţi batalioane diabetul domnişoara nu stă de vorbă cu voi la 9.45 are păi începem moşii cu fata intru eu acuma ea da intraţi permisiuni generaţionale iar eu salvând bustul lui Tagore cred că nu vine faimosul actor cum ar fi în repetiţie  a se conversa pe mobil săraca fată chiar moşteni se nimeri a vorbi mai avem picioare căciuli vedeţi-ne cunoştinţe conflicte jubilanţe frustrări click trick trigg strig ţipirig şi când oi mântui chenoza m-o apăsa nu ne ştim sorocul jocul mă reoriginasem hindustan cu tinereţea la ei lăsată parcă m-aş smulge în toiul replăţii poate e reciprocă uzanţa trebuie întâi să depun am şueta obişnuit aer închis nemâncării pe neodihnă văd diseară cât n-am money over ce mai vreţi faceţi ori oi plăti pe undeva nici nu ştiu de mai mergi la Târgovişte Mărie şi cum facem din haleală ne lăsăm de nu ne ştim cum aş fi în audienţă la coadă la conversaţie diabetică ori Sisoe  destui se pregătesc de expoziţie şi Paula întârziase după ani aseară pot să stau aici mai care dumneavoastră dânsul ei vorbiţi putem a da bine drăguţa mea fetiţă auzi vezi când vine Denisa să stea ea cu Anişoara bine pa ţăranii vorbeau curat româneşte acum tv manele când nu venise când a venit acelaşi ritual personalizat fiecare se gândeşte pe văitate la sine ne pasc orele ordinea diferenţe de sex vagi un număr de ordine o oră de programare buletinul e al meu fata înăuntru mobilul generaţie on-line disco etnobotanice audiţiile nerefuzului pacienţa gata pot să plec şi se gândesc la copii prin barajul patiei un flacon pe pupate nicio problemă filme farmaceutice intraţi altul ce trebuie să-i mai arăţi talonul de pensie iar cu valori interesate nu prea te-am băgat în seamă genul orb chiabur cade pe scaunul bunicii mulţi se aşezară pe scaune nepotrivite uite că găsi şi ea intră numărul 3 nu apăruse cinci Câmpeanu din Răsvad  am fost la motopompe după talon la inter toţi într-o liniştire invidiile odârlite niţică cărniţă când vă voi v-aş povesti ce vrea să fie o povestire când ne-am cunoaşte ne-ar păsa diferim ne configurăm contrastiv descoperirea bolii ne elevează potol de loviri campionii zac intensiv ce vă mai schimbaţi uşile că 4 da coană mare a intrat târziu relaţia baston am şi amputaţie am şi operaţie da' tu Puşi nesunat cu peste 50 mail-uri nici şterse că netimp emoţia cu permis de intrare de ce nu de la crematoriu de la capelă că banca m-a feştelit niciodată ştiind de unde ţi se trage hai Doino goino rezonăm calofilie proba(bilismul) aşteaptă ce şi devremele vă puneţi în pielea perdantului şi puteţi avea consecinţe moderez conferinţa de presă portret ori volum n-am pacienţa nici a pacienţilor necum a doctorilor hai tu 4 nume de roman să vin 6 ori program fata şi Ţone aşteptară reţetele că nu se lasă chiar la jumătate de an când nu mai luai nasturi nici când urcai că scăzu bătrâneţea-şi povesteşte nu numai diabetul ce diabet că fac insulină politică roşie Momane dinţi centrul naţional de dans ziarişti scene nepovestibile
            că mă căuta la Cald bine că nu la diabet low battery arlus cu faţa la ambasada americană I will think twice for receiving a new grant flamenco după cash paturş' trei de milioane vechi 4 ore sala în pânză rânză cămaşă neagră cravată albă din păcate săpunul e bărbat se înţelege mai bine cu bărbatul stai jos m-am zăpăcit de cap vorbeam c-o mamaie sunt cu o brigadă vagabond cu capul n-auzind nici mintea nu-i plătea mai şi muncisem toată noaptea lipsă rostrum scriere de dans italic stricat pe gâşte îmi văd de stuf până mâine n-oi mai avea memorie ne-am luat sindromul buchete sau coş de flori colegiene la vatra tinereţii în vechiul Indraprasta tot alte amintiri rărite extraramayanic de serviciu a înţelege răuri-râuri excese calabalâcului secrete neîncălţarea şi tu pe neieşite ah generaţii prihană îmi iau mere şi carnet Nand arbitru de box nu mai vreau recunoaştere ne ţinem până miercuri şi ne lăsăm nelansaţi dacă nici acum nu m-oi fi săturat de ambasadorii indieni să mă asasineze tot ai lor noroc şi de virus în gât
            delighted happy to be here thanks Puşi şi Pasi s-o las p-aia să traducă you feel in India şi banii de mâncare nu ne-ajung povestire prin mudre piruetate după elemente Tandva Shiva coţotobiţă  se pot isca destine încă yoga alt iepure o sări de prin staluri alt Eliade fie-mea i-a scris m-a salutat iubiţi pomii înfloriţi şi copiii necăjiţi din Kerala la Kolkata still stands de ce Târgovişte mă lăsă s-o pup cu prietenie răsare uimire imensitatea frumuseţe şi graţie universul în patru cântece la icoană free thing să-i dau voie să tragă o ţigară da' nu ştie Târgoviştea mai simplu că aveţi făcut machiajul taică-meu pe stânga la dus scena curbă Ronin noaptea zorilor zorul nopţilor Nataraja toba we better ourselves mai terminarăţi o ţară numai capitalele fac yoga zi la rindea pe roată nu joci Nae Bălăşoiule cântar de mantre rărite respectele plictisului tixit tuşise şi Priya impresariat de neant primordial or fi avut slovenii mai mulţi bucureşteni-târgovişteni capitalişti da' slovacii prayer to Ganesha purusha prakriti drag şi dor

Natyanova: Priyadarshini Ghosh (Shome), Artistic Director,  Mohana Iyer –  Associate Director, Kajal Hazra, Chandreyee Sengupta, Paulomi Mukherjee, Pinki Mondal, Rajendra Panchal.

"Hiranyagarbha" based on the Yoga ... Usha based on Rg Vedic Ratri and Usha along with Shiva Tandava and Creation... We are from Kolkata so we are definitely preparing Tagore pieces for our tour. One of which we are taking is based on Tagore's poem named 'Nagar Lakshmi' to commemorate both Tagore's 150th year and Mother Teresa's Centenary. .. (Priyadarshini).

Organizers of the tour: Romanian-Indian Cultural Association, Indian Embassy in Bucharest, Indian Council of Cultural Relations. Partners: Bucharest National Theatre „I.L. Caragiale”, National College „Mihai Eminescu” Bucureşti, International Academy „Mihai Eminescu”, Center of Recreational Activities and Occupational Innovation Bucharest, Târgovişte Municipal Theatre, Târgoviste Writers Socity, Oglinda Literară Focşani.

(18.02.11, by Romanian Post, to George Anca:)
Svenska Akademiens
NobelKommitte
The Swedish Academy gratefully acknowledges the receipt of your nomination for the current year's Nobel Prize in Literature.

Dear Mr. Anca, I congratulate you for your nomination for this year's Noble Prize for Literature. It is a great honour and you fully desreve it. With all the best wishes, Jitendra Kumar Mittal.

Congratulations Sir George Anca ji. God Bless you, your family and friends. with best regards, manohar. jalalabad, afghanistan
P.S. - Yesterday about forty people killed in jalalabad in suicide attack and today about 30 persons died in suicide attack.
George Anca

NATYANOVA BUCUREŞTI-TÂRGOVIŞTE

            Natya shastra a fost dezvăluită de Brahma, se spune la începutul primului tratat de artă dramatică al Indiei şi al lumii. Ne-a reamintit aceasta Priyadarshini Shome, din fruntea grupului Natyanova, în Bucureşti şi la Târgovişte. Nu-i vom uita niciodată pe cei şapte: Priyadarshini Ghosh (Shome),  Mohana Iyer, Kajal Hazra, Chandreyee Sengupta, Paulomi Mukherjee, Pinki Mondal , Rajendra Panchal.
            Împreună cu Maria Pomohaci, suntem singurii români care am participat la toate apariţiile, între 21-23 februarie: conferinţă de presă la Clubul Calderon, spectacol la ARCUB, tribut lui Tagore, la Teatrul Naţional Bucureşti, spectacol la Teatrul Municipal din Târgovişte, atelier de dans indian la Calderon. Asociaţia Culturală Româno-Indiană s-a bucurat de parteneriat cu scenele şi instituţiile-gazdă prin Ilinca Tomoroveanu, Adriana Popescu (Teatrul Naţional Bucureşti), Mihaela Popescu (Calderon), Anca Negulescu, Rodica Paliga (Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”), Dan Ţopa, Marta Bănescu (Teatrul Municipal Târgovişte), Mihai Stan (Societatea Scriitorilor Târgovişteni), Gheorghe Neagu (Oglinda Literară).
            I-am sugerat, norocos, din timp, doamnei Priadarshini Shome să celebreze, prin dans, cel de-al 150-a an de la naşterea lui Rabindranath Tagore chiar lângă bustul său de la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”, dezvelit în 25 septembrie 1998. Bustul, am aflat ulterior, tocmai trecuse în muzeu, până când se va termina refacerea holului Naţionalului bucureştean, dar idolul s-a făcut icoană printr-un vast tablou azuriu lucrat de pictorul Neculai Hilohi anume, în zilele premergătoare tributului.                Salutând simbolicul omagiu al Natyanova, E. S. Debashish Chakravarti, ambasadorul Indiei, a făcut trimitere la conferinţa pe care Gurudev a ţinut-o în 23 septembrie 1926, în clădirea de atunci a teatrului, cu un mesaj actual şi astăzi. Pe muzica a patru cântece tagoriene, în bengali – „Dumnezeu a trimis omenirii muzica pentru ca omenirea să devină o simfonie de acorduri şi să cânte o serenadă divină” - Natyanova a dansat, ca într-un templu, noutatea propriului nume, în continuitate creativă cu Rabindra Nritya  (Tagore a scris peste 2 200 cântece şi a compus aproape 500 melodii), Nava Nritya (dans nou), Anibandha nritya (dans descătuşat), Fusion Dance.
            Spectacolul în două părţi – Brahmand (Cosmosul) şi Hiranya Garbha (Pântecul/Oul de aur) – a fost urmărit de sute de spectatori la Bucureşti şi Târgovişte, celor mai mulţi revelându-li-se pentru prima oară o artă supremă. Pentru unii, fie şi şocul Creaţiei dansate pe versete din Rigveda ori Yoga prefăcând izvorul în ocean de înţelesuri nemijlocite ar putea fi primul pas autentic  spre universul culturii indiene.
            Ne-am  împărtăşit din bună parte a celor opt stiluri de dans clasic indian: Baratha Natyam (originar din statul Tamil Nadu), Kathak (Uttar Pradesh), Kathakali (Kerala), Kuchipudi (Andra Pradesh), Manipuri (Manipur), Mohiniyattam (Kerala), Odissi (Orissa), Sattriya (Assam). Poate prima oară în România, am făcut cunoştinţă cu forma dintâi a artelor marţiale, Kalaripayattu. Libertatea conferită de componenta improvizatorie „nova” (şi nouă şi stea ultraluminoasă) se va fi comunicat instantaneu, nemaicomplexând cu infamiliriatatea profunzimilor sanscrite.
            N-au lipsit iniţiaţii, coregrafi, dansatori, indianişti, yoghini locali, tinerime în căutare de moksha (mântuire), scriitori, diplomaţi, politicieni, copii. Nimeni nu ar putea preciza vreodată efectul trecerii fulminante a acestei trupe, ca a lui Tagore cândva, prin sufletele atâtor privitori seduşi ca de o divinitate în oglindă. Şi Eliade va fi schiţat, la 19 ani, o decizie de sine în conextul Tagore-Bucureşti.
            Tandava, rugăciune către Shiva. Imn zeiţelor Ratri (noapte) şi Usha (zori). Plecăciune zeilor elementelor: Agni (foc), Varuna (apă), Vayu (aer). Shiva este zeul dansului. Conceptele mistice animă dansul-credinţă: bhakti sringar (iubirea mistică); jivatma (sufletul individual) setos a se uni cu paramatma (sufletul dumnezeiesc), tandava (dans masculin) cu lasya (aspectul feminin), Shiva-purusha cu Prakriti-shakti-kundalini.
            Muzica sanskrită înseriază mantrele absolute, Gayatry, Rudra, versetele universale vedice – Rigveda: „The germ that still lay covered in the dusk burst forth” cf Eminescu, „Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur” -    până la cântece populare sau Sundarya lahari (Frumoasa unduire) a lui Shankaracharya:

Shiva shakti una de nu-i cu puterea-i cel augural
18.12.12.1.1.      Nu poate zămisli nici măcar să se urnească din loc nu poate
Şi cum fără virtute ar îndrăzni cineva să ţi se prosterneze în rugă
Tu venerată de zeităţile facerii proteguirii şi distrugerii

            Ziarul Adevărul reproducea în 19 noiembrie 1926 un autograf în limba bengaleză al lui Tagore (de fapt, un citat din Gitanjali, poemul său premiat cu Nobel în 1911):

18.13.    Thou hast made me known to friends whom I knew not. Thou hast given me seats in homes not my own. Thou hast brought the distant near and made a brother of the stranger.” / „Tu m-ai făcut cunoscut prietenilor ce nu-i ştiam. Tu mi-ai dat scaune în case ne ale mele. Tu ai adus depărtarea aproape şi ai făcut frate din străin.”

            Natyanova în anticiparea lui Lucian Blaga:

Uneori regret că nu sunt muzician, ba nu, pictor, să compun din culori o sonată, o simfonie, o „Patetica”. De ce să rămân eu doar pe seama cuvintelor? Se întâmplă să fie obosite, să nu exprime chiar ce-aş vrea, să mă trădeze. Uneori se feresc parcă de mine, dau bir cu fugiţii, valea!, am rămas de atâtea ori fără cuvinte, gândurile se descurcă cum pot! Uneori, ca sub un blestem, cuvintele se golesc dinadins de conţinut rămânând doar cuvinte-coji! Şi uneori cuvintele ne ţin în loc mai ceva ca nişte gărzi de la Palatul Buckigham.
Dar chiar şi în condiţiile astea, trebuie s-o spun...
Am avut ocazia să particip la un eveniment fericit din târgul Bucureştilor, aflat bine-merci încă sub ceva-ceva omăt şi zgribulit sub vânt. Numai o viroză nesuferită m-a făcut să întârzii cu cele de mai jos...
M-am trezit părtaşă la emoţia artistică dăruită nouă cu o perfecţiune greu de egalat, de un grup de elită de interpreţi ai dansului indian. Nu, nu vă gândiţi la un ansamblu fastuos, impozant, la decoruri să stea mâţu’ în coadă! Doar la un spectacol frizând desăvârşirea. Simplitatea poate să ajungă atât de aproape de noi, dar şi de divin! Desăvârşire interioară în revărsări, univers uman smuls şi combinat cosmic cu idealuri, cu făcături de-ale altor stră-vremi de care-ar trebui să ne amintim, cu zăpezi de dorinţi şi înfiripate ploi armonice de sensuri succedându-se să ne fure de pe scaunele salii de spectacol. Armonia din proporţia miscărilor, gesturi smucind şi tandre căutându-ne, ajungându-ne, ne trezeam cu ele în faţă şi simţeam la fel cu artistul, eram purtaţi deodată acolo unde trebuia să se arate sensibilitatea noastră cea mai deplină capabilă să deguste, simetrii orizontale şi pe verticala timpului sau idealului de credinţă. Aplicaţii doborâtoare ale combinaţiilor de mişcare, armonii din nou, suculenţa priviriilor şi gesturilor! O bătaie de tălpi, bum! îndesat în podeaua scenei!, zvâcnet şi tresărire cosmică, o desfăşurare-evantai de degete, ochii zburând spre încoace ori încolo ca flurturi prinşi în poala vremii. Nu era vorba de perfecţiuni trupeşti, nu eram la o stabilire de ierarhii în gen! Esteticul se alunga în umbre şterse, discrete, paloarea mişcării sublinia, apoi brusc se umplea de culoare, esteticul tulbura şi copleşea. Vigoare în dans. Trupul în limbaj, povestind. Graţie şi ritm. Sacadat şi lentoare de visări. Contextul era mai mult închipuit de noi toţi, dar ansamblul te subjuga. Impresiile, copleşitoare. Şi armonia, din nou... şi formele dispăreau, deşi distincte până dincolo în contururi, se pierdeau în alte forme, ca şi cum traversau o vale şi un munte, şi abia apoi se reîntorceau să ne convingă! Combinaţia se producea intre noi - pe dinlăuntrul nostru - şi miezul de foc al înţelepciunii scrise negru pe alb de dansul acela...
Ceea ce părea o bine gândită non-expunere de costumaţii vii, elegante, la patru ace, variate şi strălucinde, prea vii, a ajutat! Simplitate de costume, dar nu de sensuri! Câteva elemente de luciu solar, alb şi negru, respectiv  în prima şi a doua parte, pentru povestea ce va căpta culori doar din mişcare! Discreţie, multă! Şi firul adus la ureche de vorbe şi de muzică... Revărsare de ape, de gânduri, izvoare de forme şi de conţinuturi, amestecate, indistinct, cosmos şi grădini de visare, la doi paşi – iubirea nesăţioasă, necuprinsă. Credinţa prin iubire, geneza, începutul, ca atunci când se naşte scânteia, şi acesta fără de sfârşit, căci toate sunt în transformări care împerechează o cascadă a începuturilor poate clipă după clipă. Înţelepciunea poposind să ne vadă, ea pe noi!, să ne ajusteze de capete dacă nu băteam la porţile ei! Natyanova a poposit nu la Bucureşti, ci direct în sufletele noastre. Nu conta dacă eram familiarizaţi ori nu cu elementele specifice pe care dansul se broda, de cultură, de religie indiană, cu profunzimi greu de bănuit, nu conta cât de avizaţi eram! Importantă, după mine, era splendida emoţie artistică care te făcea să-ţi uiţi pentru vreo două ore toţi demonii zilnici ce ne vizitează şi ne scurmă prin viaţă. Când mi-e frică, Doamne, de demoni, de balauri, de rele, de babe-cloanţe, de moarte, spun  repede o rugăciune, iar Tu, Doamne, mă ridici din pulberi şi mă aduni la piept de înţelepciune. Atunci cred că mi se şterg lacrimile...
De data asta... din freamăt artisitc m-am împărtăşit cu lacomie, ca dintr-o rugăciune sfântă, şi arta perfecţionând sub ochii mei m-a salvat din toate! Dans-emoţie-treceri în emoţii – salvarea din cotidian – goana spre uman la masura lui totală! Poate că e posibil... Pot să mă adun sub umbrar de dans indian, ca sub poale de religii ocrotitoare şi sunt aripă de gând. Atât de modest şi atât de mareţ! India ştie să dea lecţii! Nu conta mişcarea în sine, cât acea anume mişcare transmisă nouă, cu imensă încărcătură de emoţional şi de sensuri, semnificaţiile traversându-ne, luând ceva din noi cu ele atunci când se reîntorc la matcă, adică în desăvârşirea care le-a compus. Conta gestul în amănunt şi atitudinea trupului în masura în care stabilea rapid o comunicare suspect de profundă şi sensibilă cu noi.
Cadrul se aratase select, fie şi numai prin participarea domniei-sale, Ambasadorului Indiei... Dar adevăratul prestigiu cred că l-au adus artiştii... care au ştiut să ne ia în lumea lor, să ne aducă la piept de India ca pe nişte fii dragi, să ne înveţe... Nu ei erau cei care călătoriseră! Nici vorbă! Ei deveniseră gazde deodată, iar noi, spectatorii, călători spre ceva ce voiau să ne aducă ca bucate pe masa, noi veneam acum deloc lesnicios către lumea aceea povestindă şi repovestindă scenă de scenă.
Dans... mişcare... ritm... Viaţa în ritm indian, greu de sensuri, tăvălug de sensuri, oropsindu-ne cu neajunse din urmă înţelesuri...
Lumea învie şi moare pe o scenă, lumea în geneză şi respect de zeităţi, de cunoaştere – act asupritor şi necesar ca aerul şi apa, focul năvălitor peste  lumea în doruri şi dorinţi, în facerile şi desfacerile dintre barbat şi femeie, poate că dintre zei şi oameni... Poate că omul-zeu prin arta sa, dinaintea noastră, pe o scenă din Bucureşti, târg sub ororpsirea iernii şi zgribulelilor sub nevoi...
Mulţumesc cu inima celor din Natyanova, pentru lecţia de perfecţiune. Pentru cât au murit şi trăit în clipă alături de noi, pentru felul în care ştiu să dăruiască din prea-belşugul iubirii de artă, dar şi de semeni, al stăpânirii de artă.
M-am strecurat îngândurată afară din clădire când totul s-a terminat... cortina, gata!, a căzut peste... Dar nu!, este o iluzie! Nimic nu se termina cu una-cu două, mai ales când eşti pornit să călătoreşti prin câmpii de iubire, de încântare, de primeneli cosmice, de satisfacţii şi împliniri artistice teribile... O seară de neuitat? Posibil, dar mai ales o seară cu dans indian tematic bine ancorat în viaţa cosmosului şi purtându-ne cu el acolo unde altfel n-am avea cum ajunge: prin frumosul gestului-mişcare ca printr-o împărăţie a mişcării, mâinile, degetele, ochii, trupul întreg se supun în ascultări armonice şi nu le mai aparţine, e doar scriere indiană cu sensuri teribile şi, ciudat, începem să înţelegem, încercăm să pretindem asta!, ca o cutezanţă, dar şi ca o recunoştiinţă, ne tragem mai aproape şi apreciem mentorul.
Un înţelept spunea: „Te umilesc prin laudele mele, dar nu asta vreau! Cum să fac să te înalţ, aşa cum meriţi, de fapt?”. Iar cel vizat răspunsese: „Încearcă tăcerea. Privirea ta va şti ce să spună dacă o îndrepţi spre asemenea moment al vieţii mele”.
Am vrut să apalud cu sufletul, dar nu ştiu dacă asta se poate... am vrut să... Am încercat să tac pe o coală virtuală de hârtie... dar cine stă să le mai arate pe toate câte se adună la un colţ de artă copleşitoare, colosalul ţesându-se din delicat până la invizibil şi purul trezind speranţe când se alege din fire de impur în zbatere cu vijelii din suflete?!

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu