George Anca

Cuprins

BĂIATUL MAMEI

Fals roman american

Din senin

Nor de-a doua zi

Din zile trecute

Aceleaşi zile

ROBOAM

microroman rom

13..........

Cenuşa din gânduri ......

Nevoia roboamică .....

Deşertul egiptean.....

Coloana hai-ku.......

Ex-patriot

Milarepa..

Bombardament.......

Păcui....

III

FEMEIA DIN ORISSA

Poem jain

THE ORISSA WOMAN

Jain Poem

Condamnat la Ahimsa ........................

Sentenced to Ahimsa

Leela & Shama...............................

Rajsamand..................................

Marţi 25.12.2007..............................

Tuesday 25.12.2007

Călugăr în priveghi...............

Monk in wake

Vaporul cu marmoră..................

The ship with marble

BĂIATUL MAMEI

Fals romn american

Din senin

Te bate el taică-tău. Poliţiştii ăştia mă vor aresta pe mine? Eşti un american. Din actor, terorist, prin şedere două luni, neprimit – ce dacă – în această casă. Nici că-ţi pasă.

E miezul nopţii. Canasta, încă o teroare, inclusă. N-am cum mânca, amfitrioana te aşteaptă pe tine, din beznă. Adoră numai străinii. Nici să dorm nu am cum, tuciul capului fierbe la porci soarbă, ochii croncăne, inima se spârcâie.

Caiete nu găsesc, ăl de piese-mi trebuia. Un scenariu al terorii tale, pregătit din mii de naşteri, pe ce planetă. Nu tehnologia, persoana (degenerării) agresivităţii, să nu generalizăm. Acuma tot mă prăvăl de cruzimea ospitalităţii întoarse asupra găzduirii. Actori se dădeau ruşii, de-i spuneau lui Pica Dumitrescu, în Găeşti, că-l duc la Moscova pe scenă, petrol, boxează Titi Boldescu, ori rupe lanţuri, adolescenţă, Ciser, fără armată, ne blocase spaţiul de deasupra gardului pe care săream în grădina cinematografului, mă sui pe stâlpul de telegraf din faţa poştei şi prind peste drum şi peste clădire-grădină o pară de film, mă chemi jos, tată, blând, ce palmă, pumn, mamă.

Pe americanul din vârful telegrafului nu-l mai chem jos, că mă trimite pe mine în vârful scaunului electric, de drog, de homosexualitatea profesorilor, lecţii pe noi, rusa schimbată pe americană, ca mâine chineză. Se invită homeostază, ce-o fi, conversaţie că se auzi uşa. Eu scriu să mai treacă din noapte, nu pot nici povesti să mă eliberez, ziua unuia-altuia, cum că ne-am pomenit cu el peste noi, în rupturi, i-am azvârlit un piedestal, m-a azvârlit în trafic, healer, marţial de Kerala, zero per total.

Nimeni să scrie, poate Matei, nici să citească pomădarea cu americanismul retardării, insul nici insular, de unde Isarlâkului. Ii dai lui să mănânce la bucurie, bucătărie, vă auziţi, mama din Ilicino nu-i mai recunoaşte nici fraţii din Normal, tu îţi aflaşi, cu prompt instict, asasinule.

Nu vorbim, i-am spus, o treanţă de-a mea la voi şi e jaf, să-mi lase costumul, bretelele, cărţile de vizită. Nevastă-mea netraducătore, cirotica nu direct paparuda îi dă ordine de lapte-pisici, era vorba că-l ia ea, ca e nefericit, atunci chestia cu jaful, ce ştia ea, o zi bună, şi mă străpungea, în memoria fratelui, proasto, ţi-l decortichează din patul fetei ce-i tot arăţi drumul cu lumânări acum de-oi fi vrând să dea de el ca-n Eliade, aşa da, fetelor, luceferelor. Mă luai după anunţ, mai stai o săptămână, aşa am declanşat teroarea ocupării, psihozei, da, primitoarea catolică avea metoda ieşirii pe scară să moară, o trece cineva, văz-auz, care moare primul, depresie, cancer, drog.

Guvernul american mă face şi pe mine Teo Peter pe încetul, pământul împânzit de călcători prin cânepă, pe noi căzu ăsta, eu nu mai rezist şi n-am unde mă duce nici de mila femeilor din anturaj pentru noul venit din coasta nEvei potomace, nici de spaima piedestalului iradiat în Târgovişte şi Bucureşti pe versuri de Whitman cu dedicaţie tatălui, lui Dracula, acelasi, cât că n-o fi ştiut niente de Transilvania, americanul modelant, pe culturi opozitive, rubayate.

Ce biserică, nici stradă. Introvertire. Aspersează muşama. Mamă-sa -dementia - nu-l lăsa să treacă strada. Nu l-a dus în amestecătura paraatee de pe vatra indiană. C-ai fost două zile acolo, părinţi cumsecade, bărbatu-tău pleacă la Paris, vei suferi despărţirea, mă iei la goană, să nu fac infarct, să sufăr şi eu pleoştirea ăstuia pe noi, mă-ta că are ea cu tine grijă de el, tembelă, gelozia nearătată poate arde Parisul cât de jilăvit maghrebian, indian, unde de unde se duce ăsta (vezi, cititorule, felul mexican al tuturor americilor, trecuţi peste Alaska de la noi din Bharat.)

Ajung să văd şi orele spre unu'. Mai încolo, timp, şi de România, de ar mai fi existat şi când a călcat pe ea ăsta, cum să nu, soră-mea Noana îl primeşte, că zilnic mănâncă şi stă la ea câte cineva, creştineşte, chiar cu minţile, mai e unul, să nu se îmbolnăvească de recunoaştere Crengii, în proces cu americanii, rade-ţi-l pe-ăsta, ajungeţi la tv, cu ostatic, ce închipuiţi, ce mai mincinoşi globali, Ierusalim unguresc de-al nostru, să nu te înghită şi pe tine de creştină, vorba fie-mei, da sănătoasă o fi ea, adică bătrâneţea, tot pe la mănăstiri.

Nu-ţi poţi oferi sufletul ultimului ratat, că nu ţi-l primeşte, îşi vâră doar petrecania primarială a fără-educaţiei alta decât că e american, nu hindu, te tipăreşte cu bocancul pe pânza de altar din anafură şi agheazmă, lasă că te îmbracă fantomă pe drumuri armură, tot murim, morţii să se cărăbănească, a fost invitat, a găsit e-mail-ul, camera pe cimitir, ăştia vii nu, morţi nu, nimic, era timpul să vadă lumea, asta ce e, hai-hi, fraţii nu i-au dat un ban de pe casa vândută, i-au dat brânci pe noi, nu ştim rezultatului controlului de drog, dacă se împlineşte în camera copilului nostru, momentan el, de nevoia noastră sub terorismul lui, ce spuneam, păi asta ne-a dat peste cap, nu-şi dă seama că existăm, nu suntem în pozele copilăriiei lui şi totuşi zice că e membru al familiei.

M-am nevrozat cu forumuri pe moţiune, ca tot românul, chipurile să am ocupaţie sub ocupaţie, i-am spus şi ataşatei că nu-l mai ţin, dacă-l itinerează la Budapesta se cheamă că nu mai e invitatul meu şi aici să nu se mai arate că degeaba, nu e agentul meu, nici al cui e să ne lase dracului în pace, povestiţi neliberi, cu innarabilă americanie, besmetică normalitate prin comparaţie, că dacă venea Kirk Douglas, face Pasi, ce scriam, tot asta, a şi publicat Cronica română, l-am suit şi pe internet unde răspunsese doar la un forum că să fie închis poliţistul care împuşcase un infractor, asta e, ele, avatar, şi noi, ni s-au transmutat fiinţele după karma, medium, cu cine suntem, cu el, ce vrea, să stea, cât, oricât, pe ce, nu spune, pe proşti, pe ţara din fracţii de molestatatori, molestaţi, vrea şi la ţigani, ăia că avem nevoie de el, aşa da, nu că scăpăm, ne înmulţim în ceaun, el toceşte laptopul cu plăcerea ce ne-o fericişte cu de-a sila silelor întru plăcerea surorilor şi nevestelor, că săracul şi el.

Cum să mă înveţi tu pe mine să mă înjur, puţă, că nu ne mai cheamă America la masă, ba încă, poate transnistreni, ah Elie, n-am început o frază, nu un arhetip, te iubeam de ne terminam uleiul, ne-ai întors cu pretenţiile bolilor şi traumelor creierului dumitale, necunosccându-ne ne atingi în toate ceakrele, genetic, adio teorii şi vorbit mult că ne întorci pe cea, pe hăis, măcar de-ai filma biserica de la Bercioiu, valea spre ea, poţi ajunge de faimă, de rîs, râsul de noi, nu al tău, al reflexelor alor tăi, uite că nu ne omorâm nici noi după tine, în replică, ne-oi omorâ ca pe Teo, la semafor, cât că zici că peste tine o Dacie a dat, mă băiete, spray de piper ai mirosit, de ne iei cu smog caugh, la Roma, Crista, tot secţia aia, la clor, peste încă o infinită săptămână, îmi cabrează urechile ciocurile tatei-degete, nevastă-mea pe mine nu mai are cale, nici a târziului, să mă întrebe, mănânci, m-aş autodevora, ca Victor mâinile cu mîinile.

Nu ne-o fi plăcând, da stă, măi frate, pe cadavrul răbdării noastre binevoitor cristaline a scrâşnet, o piesă improvizată pe nervi finali, contrastanţi, de nule pidestalizate, cu probă, de la recepţie, v-aţi prins, din lauda aia, nemaiţinându-mă a-l ţine, călcându-ne linguriţa până la refuz, cum ne-aţi mai oropsi, încă judiciar, cu presă, critici, textualitate abject-dictatoare, ceva schizofrenie etnică, why not, pe adeverinţă lui Bălaşa trei luni, ăsta 4 jumate în India, el preşedinte de alumni Fulbright, cât mai sunteţi pe-ai americăniei în India, Dragoş în Canada, fugăreţi de mericani, buicani francani, ce disident român, inexistenţă, migrantă pleaznă pe marginalitatea excepţionalului, fie şi a homosexualului, retardatului, atotminoratului. Textul ăsta nu vă ajunge măcăr, da bâlba sforăită de pîş-pîş-rucsac peste costumul meu repede la traducere, vreodată, calmat, lobotomizat, ca el adunat, de mine, şi traducerea şi el. Spre represie, of course, la masă în Alcatrazul ţărilor. Vă culcarăţi pe mine, mănânc şi eu în viul nopţii, Dacia, ba Lipscanii, fata zice că după hartă, aşijderi modela fericind americăneşte Italia, hrănindu-l pe el, vreo halucinaţie, insolaţie, că la miss România, văduvă de evreu, 85 ani, îl însoţisem, el fuga pe e-mail, milionime jena mea de american din doldora inculcatului dispreţ faţă de locurile coastelor noastre strategice pe care catadicseşte să le tropăie. Mai un rând, scenariu, catedrala penticostală, cântece de cabaret alb soul gospel, predici, eu, Nicolescu. La el acasă, cu fata, mama doctoriţă, cuplul maghiart. Killer în serie cu van. Vanul invitatului nostru, focus. El e, e sigură unguroaica, de i-l va sufla fie-mei. Doctoriţa îl va valida. Dramatizează. Vorbim. O fi. A adus o pizza. Laudă pe Clinton. Ani later. Motel Chicago, în pat, nimic, fato. Două zile pe câmp. Dragoste de mama-mare. Indieni. Ne uitasem ne-am amintit, tovarăşi, vom relua, trei gentilişti, între 50 evrei la brutărie, voi de onoare, ei cu cultura oriunde. Septembrie 2007. Ca e-mail-uri rostogol, Pizzaro înapoi, cotit, pe Bucureşti, auzi, ce demolez pe aici, în refacere de conştiinţă, lăsare de sânge, limbaj de gazetă, tractir. Scârba de români vedem că nu e de sus, ca DE LA AI NOŞTRI, PE MAINAŢII DE NAŢII, majuscule întâmplătoare, ca toate celelalte, tot ne înţelesesem, cine cu cine, să ne scriem în replică virtuală, tema primă şi ultimă fiind România înainte de India, ceea ce Becket-Buzzati nu prinseseră, cum aşteptăm noi să te simpatizezi şi să nu ne îneci în insolentul tuş al unei prezenţe de blestem en passant.Familia mea măturată, treci la origini sub bocanc, desimbolizare hurducată pe osuare, rară cenuşă, ţi-am dat-o în scris, n-ai răsfoit-o răţoit-o. Pacoste mai repugnantă, ori cine ştie, când ne paraşutăm de sine, şi pe talpa ăstui al patrulea din fraţi, unul milionar, el nici citit Călin Nebunul, de unde năzdrăvani americani decât din supramuţunachi şi minoritarisme triumfante pe majorităţile lumii globalizate stingere şi eu.

Nor de-a doua zi

De despărţit autorate piratereşti din parte-mi, cu versificare-alibi vreodată, la riscul neautentificării, nu se mai vădeşte nici notiţa pensată, cum să se fi substituit invitatul nostru aurolacului dacă nu prin, teroare contra teroare, spitalizarea sa de bună voie într-o ţară-nume, a mai fascistă din Europa, sursa pentru Ruth Benedict, cu şi fără Dracula, citiţi mai sus consumul intern de români, un canibalism pre-post-incaş-apokalipto, nu mai scriu nici un paper pentru poli, din ce nervi, nici pentru australieni, cât că antipodieni cu Bădică, pe când să pun punct, hai. Visând frumos, dovadă de bestialităţile de peste zi, interiorizate psiho, certate cu gesturi, aplecări, că de ce, toţi îmi reproşează, să nu mă mai mişc, tac, furie, funie, internet, pansament treziei, pierdere de puls, m-oi şi normaliza, cât să mă voioşesc de ospitalitatea forţată de un american aşa şi pe dincolo, săracu'. Păi nu e nici o îndoială de lipsa beciului, tot una, pentru el, ne , mă las oropsit mai greu, nici măcar de la pronie. Ai scris milos, ai nervi la nevedere, până că aprinzi ţigara, milionul nu mai contează, mă iei peste fum, răspunzi la telefon la primul sunet, la al doilea aş răspunde eu.

Capul mă frigea azi-noapte de-am scris să plec incognito din starea graalică, ba încă, după ce să fugi şi în fond de cine printre invaziile iudeo-galactice, nu că îmbătrâneşte soarele, divagaţii, cu întoarceri la minotaurul de vid feciorelnic. Vream să treacă o oră-două de întuneric din sarabanda lunilor de vizită. Proiectez probabil frustrări proprii, casnice, peste iradieri din superbia Sam dovedite aurolaclucii, pe favoarea-resemnare a comparaţiei. Ghinion adus şi nu de spate, veştile proaste plină remorcă. Ba chiar numai victime, politiconi. De politeţe nici o idee, poate faţă de iranieini, mai apoi. Am zice dispariţia politeţei am plictisi. Călcarea în români ca aberaţie de traseu spre indieni – acolo cu preplată, aici pe invitaţie-teroare graţiată – p-acolo. Descriem aici scoaterea din sărite, ce, din minţi, la boala de a fi american şi apoi, contagiune la contagiune, amerolac, a ne păstra la articolul reprodus fără permisiune, sperăm să ne ierte şi autorul şi americanii, dacă se lasă cu proces, trecem şi noi apa, la bară. Să nu mă facă şi el bătrân, ca schizofrena la menopauză, altfel deshumatoare de mamă, de şomează probabil, ori eu, replicativi, cât ne aspersează indo-indianul. Orice le spun îmi întorc din hăul leţcăilor de lecţii injectate, cămaşa albă nu ţi-am dat-o dragă de forţă, aşa oi fi luat-o nevertheless.

Când zici terapie prin povestire, fata că să mă duc într-o pădure şi să strig, vorbea serios, fără caz de cauză, ne disputăm vina de a-i fi făcut invitaţia, fie că nu e în stare să vină, să facă un pas în vreo direcţie, fie că stă 2 nopţi, ca-n Las Vegas, trei ca la Cernica, brusc zile-săptămâni şi pân' la soră-mea mai e o săptămână de terapie antiliterară, oricum nici un plan, structură-descreieri, nici o terapie, nici o literatură, abia evitarea conflictului, cu psihanaliştii lui Sahlean. Aş transcrie şi mai învălmăşibile reacţii-sepie, mi-aş părea terminat, fără o literă scăpată sincron, mai vedem, ar fi alt titlu, o frizerie grafică, vedem, alea s-or fi citind, măcar de mine, iertate, vindecate, trecute, cât că se continuă, cu paralelul ocupaţional-onist al forumurilor, ce toxice anononimate şi nu prea, de-o analiză, cum le-aş citi vizitatorului care totdeauna se gândeşte la altceva. Numai Platei n-am cum să-i citesc procitaniile astea, nici a mia parte din cât ne spunem, e academică, nu ţipă, că de ce eu, d-aia nu ea, unde? De la del Chiaro la Nombus, Maria Crişan, pe 2000 de ani de când sosi în exil Ovidiu şi geţii nici să sară în sus prin case, vino, vino, de i-a reursit urşi năsosul. De la ei până dimineaţa asta ouă ne ciocnesc fluidul vieţii cu medium mort, periclităm instituţia, ba casa, prototipicitatea nega.Că nu-ţi speli farfuria, că nu spui mulţumesc, trăiască România americarabesc. Mă pun pe versificaţie iar la revedere, tot nu mă citeşte nimeni, poate FBI în traducerea CIA_SIE că de valoare o mai fi parapsihologia demenţei desantate familial, cât de primitori pot fi prosteşte românii cu bibliotecă de ţăran american cu cazier şi psihoză ca de actor.

Proza în versuri o voi însărsăna aici, rebatere nu batere liberă de câmpi. Insolubilităţile tembelismului americanului nostru prind aripi în văgăuna revelată de venirea lui a haosului nostru drag, pritocit de puteri şi forumanţi. Va fi din zilele trecute, parcă-mi pare rău că renunţ la ce mi-ar fi putut pocni şucărul pe o aleasă ţigănească, am scăpat de căutat poeme universale dedicate ţiganilor să le recite americanul, avem un american, n-am decât să obscurizez transcrierile şi aşa obscure cu incluziuni de moment, aparent comentaristice, confuzii de metaforă şi etichetă spre o exorcizare de sine călcat pe coadă, pe faţă.

Din zile trecute

30.8.07 Drogorod. 2-3 povestiri cimmeriene – în noua Troie ahoe – creştetul creşterii – cireşi japonezi în Frăsinei – post-număr de aur şi autonominalizare out – nu explicasem sushi – armata lui Wiesel – necesar American Corner – discutăm după Nom - taică-tău Melentie mamă-ta Minca – Sharma civic dus-întors – dă mâna preşedintele cu tine – pe ciumă când vii când mă inviţi o veni rândul – soldatul drepta-stânga în oglindă – Ţuţuianu că cine sunt – femei de ultranonagenari cât facă-se iar India – cine pe cine declară romancier mediocru – l-am salutat pe general – poeta cu mama Alzeimer – pe moarte tatăl lui Răzvan – forumuri fără umor numai scuipătoare pe sub anonimat aparent de gang securisto-evreiesc – m-am închinat te-ai închinat.

6.9.07 mobil dispărut pe vremea vizitei – slavist nefiloslav – ce de violuri o pescuiră de-a şi distrus centrala peştelui - cine nu e ucis de doctor ne încartiruim cum o să ne treacă nervii cu barca dincolo – iubeşti numai pe cadave ce te uitai la ceas – Jackson Pollock – oceanism de flori nonfigurative desdemonate – face bine la cord ne-am întâlnit despărţit întâlnit – orfism Delauney – o baie holistică – vers călugăr într-o veselă ideogramă iesle aşteptând pruncire – linia răzbună grandoare scumpită cu titlul Dan Cioca – parodie retezată de Medeea tată Iason copii cată – pagină paragină pânză răsturnată rânză – ţi-am spus de Lucifer în metru alkyon zburătăcit de Pollock şi de dumneata – gândire subalternă oase de orgă subconştientul cercetătorilor – mă faci să vorbesc singur – victime proaspete lecţie nesfârşită schizofrenia – cârma armei marmură tutunului lacrimă – te plăteşti şi cu mine de-o poetizare – probabil Nob n-o edita pe Moz în engleză – rămân versurile mele cu Peoria pe adrenalină – om şti candoarea petrecută harţă în ce comparaţie – nimeni retragere ucigaşă de artişti la orice colţ – tot îmi curge dreptul.

7.9.07 ce-aveai în spate maestru cu duşmani dintr-o obsesie – nu veni cartolina din Florenţa mută a lui Vrânceanu.

9.9.07 în ochii noştri şi acum fac nuntă – nu mergi mergi nu mai bem cafea noaptea ce trădare ce laşitate – sunt macedoneancă zboară două zboare

10.9.07. petrecerea nunţii aum vizitând shamyana – ritmarea neliterară a subiectelor rămânerea la prima impresie inima şi mai la loc subiecte dialecte sărbătoare interzisă arestată dedicaţie – până te prăpădeşte hota fum te duci nemâncat cine să te mai şi râdă – suspendată cărturărie aducă-ne Cagliostro tămăduitură-vură în intraductibil - revista Hemlet băiatul lui Will mort la 11 ani - pe nescos banii haiduci bătrâni electronice vicii ucigaşi de serviciu.

11. 9. 07 al toamnei vechi desant din păsări galbene la staţia Bacovia – trecute frunze asupra scuturării din sine – pe după măiastra în dodii trăirăm murirăm Brâncuşi o publicitate de parastas – se închină cu ţigara aprinsă – de s-ar găsi un hoţ şi pentru versurile mele până în Palestina – Priam în nord mări mai mici pe imposibilitatea războiului metamorfoze inverse – ce mări să fiarbă gia traduse-n hind ce alte legi călcând – am scris euforiei fără pornografia macro în plug schizofreniei -

12.9.07 tu voiai să pleci cu ploaia unde nimereai că vacă tocmai India neneacă – nu-n exil nici în fiinţă cine cu metamorfoze cât război de câte roze – zoom net la 45 la ţară şi-atunci hai în Chillicothe la târg -

13.9.07 Nob din Chillicothe vine pe la noi ca Mona cu Anta ca să mai aflăm la ce bun România surcea la răscruce – dezvoltaţi subiectele americani înfiaţi sonicitate la cap – până pleci cad frunzele astea amploaiere infernului cine cui binefacere – copil american printre părinţi români de astă dată cu fata măritată – vorbitul româneşte cu animalele din credinţă patriarhală acum – el şi auzise apa sapa cu sapa la ison uns alarmelor color – roşii albi tot trandafiri cu petunii înapoi sângele ierbii abur – bine şi plăcerea noastră de doamnă în amurg amintire perspectivată – toţi mari în ţară mică de America să mai zică deodorant rusesc de urzică – multe versuri am scris să le uit instantaneu să mă întorc pe o parte – actor american cu lumea în cap după o viaţă acasă la umbra bunicii părinţilor fraţilor – o să-l facem poet îl dăm la şcoală la Topoloveni – bine de legionarii nenăscuţi într-o recunoştinţă fără recunoaştere -

14.9.07 îţi crezi părerea şi omori cu ea nenorocirea poeziei pe condamnatele Allende – dacă am zis România e pe cale de dispariţie era o lansare – nu lua la rost poezia după ce îţi moare copilul ci când îţi vine americanul – din ce te tragi pe necitite cu schizofrenia căpătâi şi maslu – voi de frunză desfrunziţi lumea nu mai are loc de cărţi nici în bălţi – pe iubite după moarte târnosire prin arte – atunci şi cabaretul numai cu şobolani femei plecând de ani -

17.9.07 vii bombă pe cap de teatru actor cu trupă cabaret nevânzători de bilete – uite-l iar pe Hagi furios că şi la voi se joacă de acum mai mult fotbal decât baschet – filmezi la nunţi la una ai luat 1500 de dolari – nici tu nu te-ai fi trezit fraţi mai harnici la plătit – profesor out milionar la 45 pirostrii cu nevasta însărcinată – v-aţi dus mama la azil să vi se vadă miresele – ţi-am dat costumul maro te-ai prezentat turnat – ai mamă şi-n Berceni ne şi afumă – proza în versuri a o gusta nenemernici surdină creştină – depinde cum îl vindem şi falimentul ăsta pe o cumsecădenie – nu e canal să nu ne înece copii cu buchete în prima zi de şcoală fiecare substituibil şi încă 2 luni şi 2 zile de văzurăţi 432 articolul 324 – cât şi al arsei de sichiţi în sezon cu Indira de-aia or fi turbanat-o – destui cu drumul şi cu nostalgia care şi copii – sfaturi contra timidităţii din antica agresiune -

24.9.07 bus 381 p-ţa romană Eminescu 183 venit să scrie în familia Anca 2 luni cu masă casă cultură cu de la sine teroristă americană invitaţie la mănăstire cu el înapoi fără Kerala nepregătit de lume nici de noi Plata ce se mai cesuieşte ce gări la mână întâi că nimic în cap nu vrea să vadă tot puţin şi adânc pe scris unde era scriitorul păi acum îl ia Chitranjan pe mobilul meu l-a sunat ministeriabila Neagu ea şi s-a speriat de nenea salvarea ar putea fi Haret abia că n-a lucrat cu copii vi-l aduc eu prima oară aveţi câine tocmai ci dr. Stoica picat pe asfalt căţeaua rătăcită cam ca tine cu noi c-a stat careva la frate-tu un an uitare naturală facere de oameni cel mai uşor poţi face americani în România cât m-o mai obosi are camera la el să se Bucureşti că Nana i-a zis stai cât vrei şi tu ai luat-o de capital şi ea îşi reproşa punându-mă şi pe mine ţi-aştept autobuzul cum ai ajunge în Chillicothe is a small town nu farming gardening ţi-ai început aseară showul cu casa mea de naştere sub viţă frumuseţe de ruină întreţinută învieţii cu ce te mai consemnezi că nu eşti in top of my game după 6 săptămâni până-n India vai de Târgoviştea noastră la despărţire de-om mai vorbi cine te-o duce la gară mai şi obosirăm ai casei I go forth the child goes forth aş fi luat metrou amiezii şi cu tine rucsac ordin nu făceai nimic fără noi că ne-am legat la cap americanii go forth fără să ţină seama pe cine ce calcă depictează haos ţara asta unde n-ar conduce şi aia cu teza referat pe citite să mai vedem no story am început să scot untul din tine că ai de pregătit Whitman pentru biblioteca mea acelaşi comanditar la Târgu-Mureş m-or ţine minte ai mei am o oră în fine şi un american ca ei un Ahmadinejad vom mai audia mormântul cenuşii din audit pierdurăm cum te văzuşi superficialitate americană pe noi ce tropic tot ăla afecţiunea ce neagă pecenege guvernamentale te vrei arhitect mă doare creierul dacă n-am sprâncene mi le tai nu se mai află o palmă de glie nici acte tocmai societate ce-a uitat turcul sub pod cald cancer australian şi tu în centru la izvoare meserie de stilizator într-o corectitudine ora şi staţia pro nobis naţia sigur că nu mai e stat naţional la Oradea ca la Paris şi viceversa nu naţională biblioteca nu cerşetoarea fabulaţionistă faimă introvert în ce nebunie cum faci lotuşi în pat cu bocancii neamuri proaste americani nu exişti te inventăm spre a ne inventa van vândut atunci venisei în Chicago femeia-taxi te-a şi declarat posibil killer în serie de serviciu în ziare şi tv-uri capitol de control şi aprobare a doctoriţei nu pentru autopsie amestec de film de gen până să ne luminăm ai dormit la gazda noastră a prins gustul mâncării gătite ne-am despărţit în viaţă faza e-mail-urilor tot pe-acolo zdrunceală de închipuire halucinând slujbe de un lan de iarbă unde calm îţi ziseşi atunci tot pe-aici că ne cronţăni mai ca şobolanul câine creativ mai ştii şi când vreun premiu scrie că suntem haos house piaţa fata mea am avut-o noi şi pe Mona neuitând de indieni Plata s-o fi învăţat măcar recitalul de Târgovişte cu făcătura din nimeni îl facem cineva că ţi-am spus eu să scrii eu m-am disperat cum ai căzut fără nimic în cap două luni să dormi în scris la noi c-ar fi zis fata oricât c-ai fi membru al familiei că la voi ar fi stat careva am mai râs la neamuri mame îţi găseşti surori de te-ai dezintoxica fata începe să-ţi înţeleagă fraţii că un trântor de pe toată lunga stradă Eminescu pozaşi decât tăbliţa cu numele nu scriseşi pentru invitaţie indianului mă trezişi să-i zici da ieşencei a fost în Fulbright ce să mai garantezi aseară 1984 I love you mustaţa lui Hitler freza lui Stalin pe muia lui Churchill ce să ne plângem de schizofrenia contabilă cu vise în acatiste vine Ignat cu maşină voce hodorogită să nu-şi mărite biblioteca pe unde o fi a lui Răutu arhitectul de la construcţii guvern pe căzute că nimic nu e întâmplător afacere Ecaterina fără acte unde mi-ai şi pus mobilul sunaşi Mariano puseşi să mă afle de la tine 600 tone 600 mc cărţile Maria are cancer în Mellbourne după frate-său Ionică în Darwin mai şi crezusem blândă toamna trebuie să-i traduci nebunia cum ne afirmasem la Şincai oprisei înainte de staţie coborâră nu urcară închiseşi stai n-am cum doctoratului oligofrenic a-l abate ghiveciului ne va fi custode o vom duce noi la injecţii deschisesem geamul coana mare îl închise parkinsonistă ne manelirăm apoi mai rău ce se mai zice de cine ca mine unul din cei mai buni profesori universitari din lume uite ce student american pe noi cât să mă retrag conf ca Nae Ionescu de nu şi ort tremuricea se maşinează fiecare ne ducem undeva până ne dăm seama cu aparat auditiv ca vizitatorul meu talmudic o să cer cărţile lui Pasi te uiţi învârtind tunelul pe unde traversezi şi tu cauţi tu ce anume starea ta în macrostarea autobuzului trafic de învăţare de minte ăsta de coşmar a luat primul autobuz în Paris până la un taxi care l-a lăsat la poalele Montematre-ului cu hostelul sus hai bagaj de scriseşi nici umbra nu ţi-e trează am intrat la idei de boală tu-i faci o oală de cafea abia-l afionezi Valter reclamă şi judecată chiar vreţi să nu vă mai asculte nimeni doamnă cu ochii pe Mărăşeşti nu suntem anticompatrioţi ştiu c-am vorbit cu tataia că-i cumpăr eu aia lu' mamaia trecuşi ţi-o succedante care mergi la Unirii nema întrebi fetele creţigule notiţele spasmului step cu suspensie te-oi modera modela întâlnire de facere şi cine iubeşte încreat la persoană ne fiinţăm Voluspo Găeşti ce vi s-a mai părut pârgă aveţi să şi cântaţi taţi pe justificarea scarf ce-aş mai fi scris de Kirk tot aia Gabi Perlă harabarabudur cum inventăm în fals pe ce minte inocentu' acum te văd pe handicap şi căutare de harap la Pasărea cu Anghel programele noastre-s gata săptămâna viitoare pe întrebate tot maicile cu o verişoară pe la ambasada Canadei soţia este acasă şi trebuie să ceară cheie vă dau eu un apel şi vă spun m-am autosurprins traducere yes bad tourist da' nu pe noi mai pe şleau înjuri în carte de râsul americanilor aici numai noi nelăsându-te în stradă trecutul e comunismul nu eşti om al prezentului copil în limbă nouă timp lung nici jumătate Arăpaşu fetiţa lui Justinian da' cu Mihăiţă în India pe cadavre de şopârle categorii marinaro-călugăre seminarişti retraşi de osânda profesorilor ţăranul de oriunde şi mai ales din America neştiinţa de România le poate întrece pe toate celelalte -

27.9.07 cum Nelson numai la el se gândea şi venea ce minunată era şi numai frumos vorbea hindu între musulmani keralieni şi creştinidacă n-are conduct va pierde faţă păi tu bulă ai conduct şi ţie ţi-e chin în sine joci cartea Indiei ca Becescu pronunţat prezidenţial Goma să trăiască ferindu-te şi tu de bancomat nu ieşi fără să dai de mine faci şi interlocutorii înceţi distrugi timpul oamenilor astfel asasinându-i yelling ba cine în ce limbă vecine Victoria Ziscovici văduva împuşcatului Marcel cu Ursu din Stănică femeia are 85 de ani şi pretinde că a fost miss România sub Carol II acuma în pizda goală buricul şi lindicul râsete nu că mi-arăţi mie cum ştii cât e ceasul eu vreau să ajung la timp închis automatul foto de la pasajul universităţii poate după zece falit fotograful de pe Brezoianu colţ cu Elisabeta vede el urgent în pasaj lângă Diana tocmai bătrâna Victoria cu ăsta să te duci după moarte nu mai ajungi nici nu supravieţuieşti cocoloş-aşteaptă de-om fi ispăşind nerecunoaşterea noastră pentru ca noi să recunoaştem orice hahaleră s-a înclzit ei şi el prin Bucureşti ca prin Chillicothe

28.9.07 era o casă pe platou acolo ne ducem şi stăm nimeni în jur grija pentru lovitul de Dacie şi nu România rromă – când şi de hoţi îl sfătuiam cine ucigându-şi fete cai întâlnire la întâlnire sabat singularizare pe aleşi – spurcată lume rău de tot cum aş mai veni acasă a-mi cere sfârşitului pierderea pe o viaţă scoasă – de-asta plecat şi nu pe jos a scrie ultim carneţel de proză în versuri roman de sonete iar – s-ar afla zori de artă venitoare încă o femeie împotrivă cum nu le bagi unde trebuie în marivodaj ţigănesc – de-o să mă treacă tata-mare trăznet casa refrenelor moartea căprioarei şi tatălui souvenirs affectives – că-i dete ţăranul român englezului ceva fără a aştepta nimic în schimb ca să vezi zalmoxian – dă fuga taică de pe casă din nevăzut în scaun s-o fi rărit şi traficul de-un cerşetor american – nu-i mai spune de pământ că somnul casei apucă scrie tu tot degeaba ca mine cartea – le făceai poeme discutam tot pe-acolo fără epic Petrică whitmanianul mulgându-şi liber vaca – poate nu-l circulă ca pe Quin în ora 25 când nici de evreu să fii luat nu mai ai parte – cenuşa lui Eliade pe drum spre Târgovişte de-am sărit-o la Târgu Mureş împerechere târgoveaţă – vor şti care mă avură profesor ca pe o stradă cu numele meu în casa goală de pe dealul pustiu – a stres nescriu-l când doar să-l transcrii abia discutam Pustnicul – da' ce voiai să fii de prăsilă mi-ai spus mi se pare la prima uşurare în de noi cu milă – ăla sta pe trotuar şi tot îl nimeri Dacia natura n-ar stropi voi şi mai şi mai rar – banal zalmoxism mai dă peste noi 2 luni un american ca peste Teo Peter în revanşă – genul unic din aleşi ori o ba a mă-tii intraductibilă tratabilă auzi perla bugetului – ordine date pe naţiunea americană altele rărite înghiţite autoofilite protoni protozoare prostite – vin să te scriu uitare de sicriu în vis sărăriu colilie coliliu – vedem ce scoatem nu un ban nu o banană soarto ce nu-n Ovidiu 2000 de ani de exil ura Criş – Chillicothe jumătate de Găeşti nici Arsuri vedeţi cine are şi avem parte de o întâlnire cu Eliade – nu mai ridic Târgoviştea cât ea mă dolară fluierară unde eşti maică Smară cu Iliescu la Scroviştea – ce se mai înţeleg dânşii de a schimba vorba uite limbile străine omorând ţigăneşte româna – ce să te mai pui ce-ţi tradusei cifre sat de sat decât vocaţia de a fi invadaţi şi a mulţumi – fă cazul de trădare mai vedea tot pe capul mamelor curate nu frânghii cu ochi – femei nebune nu naşteţi nu îngurgitaţi şefii cadavrele se surpă şi de unele singure – unde ne e răcoarea după geamuri înnourate unde ne suntem sunete şi nu mă trezişi strună – ceaţa se-nteţeşte londonezule ai tăi din Illinois suedezi se târâie a scris mai mult coborâţi nu vă zvârle – cheile uitate-n pantalonii negri mă întorc la ele norilor regrete pe studii nu voi da la ce bun – sub manipulare ca alienare cum ne poartă morţii veneticii de noi duşi în braţe drum arătându-le din bătrâni – retezată descendentă trecuse altul înainte ce transpiraţie transcende Bărăţia tanti Gabi via Sfânta Tereza – ne-om recita cadenţa poate nu din operă s-ar şi strânge am şi vedea găeştenenţa v-ar mişca – de pe undeva o voi mai avea cred că aşa ar fi bine pe a voastră lieduri tăiate din foaia de cort – să vă plouă fragmente dodia orele tot nu se duc şi numai dus-întors hurduc azi-mâine la o adică – nencotrova învârtecuşul nefeminizabil cu forţa nici o mişcare cu băieţii nici atât fără asigurare de sănătate – clinici particulare şi pentru călători în căutare de masaj pe daiboj ori gim-uri gărgăuni – bravo taximetrist român luaşi americanului de zece ori mai puţin ca moşului de-l descurajaşi de la început – asta casa de pe deal cheile nici pe un cal – ne-am pre orice luat umblat în basmul fără împărat domniţă de te-ai fi urat săream coroană pe sub hat – nu-i timp ni-i hotar nu-i anima nenufar nu iar universitar în mărfar pe zid var – vedem de vă mai văd lumea se pretinde se presupune cambia altfel amenzii canadiene de zăpadă – unde (nu) ţi-ar plăcea a trăi mi-ai pus proza trimisă mă vărs Târgoviştei părăsind-o neâncotro – acum se ajunge imposibil cu norocul la refuz în partea cealaltă halt mă spălai ieri pe păr – iau cola devreme lectură sprâncenată ceva frumos mai rar cu omul sub capac – nu mi s-a jucat nu mi s-a cântat nu mi s-a uitat tot o puşcărie ieşi la iveală go forth n-ajunse e-mail-ul – cine poate fi mai închipuit somnolentule din Illinois până te mai izbi şi Dacia – repede ai învăţat-o pe veci până şi cât pe aci ore pe drum de serviciu viu băse te-am ales te-am mai alege – gâtul dinspre roman hispanic de Traian într-o parte pe role tot anticilor prole – ce beţie macho pe Marx zarurile din lojă pe ojă mai tot ce ne diriguie nici de aruncat nu merită – dinainte din timp după India ghepard keral m-aţi râde tot v-aş distra nescenă alegem pentru Dalles să nu le amestecăm – şoferii îşi fac somnul cu oamenii la domnul ales-am Ruda scriu sămânţa întoarcerii la gară – mi-aţi văzut singurătatea mă reazem de carbid poate plouă fierbinţeală peştelui spuzeală – ai ieşit caloiene la ziar în cincinci caviar în două nu unu hiară chiar iar pe cadavru de zar – te-ai naşte lumea te-ar înghiţi deschizi ochii frumos la loc ori drepţi porcule şi măgarule – cum aş fi trecut suită de ceaţă prin casa goală de pe deal exact biblioteca pedagogică – prosperi ori rarei oişti rupere neam invitabil postum vicii ecumenice maici destrămate poliglot – venisem pentru o cauză aproape religioasă anume literatura pentru auzul maicilor – o retragere nemortuară vom repartiza brazda hoarelor facem şi noi ce-or face ceilalţi zise whitmanescul – ne-o plăti c-un respect sau irespect tot nu ne învăţăm minte nici nu ne fericim – oi merge toată ziua în autobuz să scriu roţi de neîntoarcere – mă aşez în neant în casa de pe deal a nimănui zidită până la ruină în vis – candid arminden cândva pe descoperire estetică de-o vieţuire libertară facem mâine haltă – ne-am întoarce cu trenul vedem ce ne arătaţi vei avea ţigani pe săturate să-mi dai şase sute de mii – dacă tot vrea în familie şi tu nu-l respingi în locul fetei de e ea geloasă şi-i aduce şi sosia – patru fraţi foşti vikingi a nu lua foc foca în America loca manelele moca – cât să nu-mi mai doresc versiuni în engleză Mano creator of momentism is the expression of moment – this huge build up Mano real performer from New York -

1.10.07 viză cu plecare băiete ori întoarcere acasă pe care nemaiavând-o la noi ţi-o făcuşi – la Pasărea maicilor şi mai moluscă somn mâncat mai urcarăţi nu vă prinsei planul nedesenat asasin -cum ai tu smog caugh da' noi ţăran american computerizat brazda de laptop şi nervii noştri – n-ai ce face n-ai ce căuta aici alai aliaţi românzi nimic să ne aduceţi nici de neluat caracter – jumătatea ajutorului o micşoraşi din fire lenea paranoică fudulă să fii sănătos cu ăilalţi – costum pijama carte de vizită mâncare internet programe publice Kirk Douglas să-l faci gelos şi pe fiu-său – fiecare la fel fără un publicitant de whiskey din Illinois şi cine mai fu vezi Coandă p'acolo – îţi schimbi biletul pe ce-ai plăti aici zi-le fraţilor te-or fi aliniind părinţilor el dus ea pe ducă – povestea începuse pe net întâlnirea în Chicago în casa lui Niculescu van ca de criminal în serie – cum ai fi fost şi altfel n-ai văzut cum m-am prăvălit dinspre mata – tu vreai să te ridice tot Bucureştiul când te nimerise Dacia poate înscenată la cerere ori Teo Peter – Whitman Dracula lui Stocker în locul lui Ţepeş nehomosexual poate cu ţepele – în acelaşi 1930 Pavese licenţă Ionesco un articol despre Whitman Pitiş Furdui recitând – pericol în toate părţile boala gata sinucidere precedată de genocid familial whitmanian – că nu e fascist cine nu de dragul comuniştilor pe de democraţie la oase uite ce ne patrulă petrol – pe atât în cronică runică într-o întrerupere pedeapsă neînţelegând nici evenimenţială pe clin – dacă eraţi numai trei gentilici între 50 evrei la brutărie şi 50% profi homo 30% studenţi pe-aşa ce-mi spui mie citind Whitman electric – că nedovedit că Brando o dată nu ne stă normal băiete dacă vrei să-ţi dai seama – om mai vedea şi cu coreenii ne-am mai abţine prin vreo retezare de orice fel n-avem ce te sfătui pierdut – n-ai decât Lawrence în Lanka de-ai fi măcar molie la canguri care mai trişează – nu te-am invitat să dai buzna bombă pe teatru golul lui Arsenal bocanci pe sofa slin – de la ţară american de-mi îmbraci hainele şi identitatea whitmanian parasomn electronic demenţă diabetică – nu te ştii cobe celorlalţi pe-ale mamei nurori zero că dioptriile că puncte ochi dubla sinistrată plângând de nu te mai trezeşti – a-ţi trimite rupturile la fraţi să-le liciteze la oraş cu doi metri pe unu rafturi ca-n pământ o fi fugit din mormânt până la noi lăsământ – calotă antiromânească pe creier din ce învăţaşi forţat cât să ne luminezi cu o schizofrenie fără haz – ce ne-ai fi şi tu depictat pe minte îndărătnică noi de ne-om salva de râia ghinionului – indian e sau ţigan nu e român am intrat ieri pe bară era la voi în spate tu eşti lovit în cap sau te-am pus pe un tuf – de-a domnul să reuşeşti fără a recunoaşte româneşte dă-i cu Zorelli şi Sadhuman mi se termină şi foile – abia-mi dislocaşi schizofreniile curente în Lăptărie Cris Simion caut-o pe Ada Milea în Israel – nu te-am invitat să ne mănânci să ne îmbraci încalţi să ne dormi să ne îngrijorezi să dai drumul la gaze abia terminăm gen Teo Peter nu se judecă psycho – ţi-am inventat programul primelor săptămâni cum te semănasei în patul copiilor americani cu dormitor România – bine că-l făcurăţi pr Whitman Dracula apud Stocker şi-l duceţi prin lume ca prin ţara altcuiva -

Aceleaşi zile

6.9.07 matricea ta e profund degenerată genetic – strâmb pentru că nu-i drept şi înclinat pentru că nu-i perpendicular – cer iertare limbii române – aruncă în popor cu isteţimi gramaticale de mahala -

8.9.07 căci toate cele adevărate nu trebuie spuse tuturor – plângând de plânsetele lor disimulare oximoronică -

9.9.07 trăiască toţi românii din lume – cetăţean european al României şi Transilvaniei – invitaţie la americani poate şi cu Mob – Visiot prezice pe puncte paranoia şi spune ce nu se spune moartea întâi cariera nedorită sau necrezută nefezabilă -

13.9.07 două luni cu Mob pe noi e nebun nu ştiu face Nana ea a stat 2 zile în Chillicothe ăsta ce-o fi vrând de la România în total oi fi stat şi eu atât în America pe rând cu chin – Mob Tinnar Chillicothe Il there were other options this cop opted to kill he should be charged wit murder plain and simple – nu poţi din asta să-ţi dai seama că e nebun ce facem două luni şi cu un sănătos picat din aventurism chillicothean -

14.9.07 nu e el de Angela – femei contra americani – o fi şi el vreun retardat cunoscător al

libertăţii după America peste lume – şi dacă am secretar american ca Brâncuşi pe Ezra Pound – victoria sionismului asupra românilor în 1989 este evidentă chestia cu patriotismul este apă chioară aşa merităm dacă suntem un neam de proşti asasinarea cultului eminescian refuz să cred în naţiunea română este de o prostie iremediabilă drumul spre lumina românească cea profund creştină şi diavolul are ce învăţa de la acest preot mason şi turnător dacă un om nu se naşte din nou nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu – Mob se înfiinţă 3-4 ore şi cu Plata îl aduseră copiii mâncă sarmale pentru prima oară îi plăcură îi urmează lui Phillip Zarrilli va merge în Kerala pentru kallari kathakali aşteptat de Sudhaekhan brutar în vremea colegiului 50 evrei şi 3 gentilies unul el evreu de onoare altfel botezat congregaţionist la United Church of Christ au şi rabin -

15.9.07 Hello out There de William Saroyan & Hartful of Rain de Michael Gozzo letter to Kathy mulţumiri pentru invitaţie că stă două luni ar putea lectura pe la a.m. din r. de unde şi amr a mai rămas dicţie pentru actori şi alţi vorbitori American poetry reading American theatre hello – vorbesc de bine numai pe morţii din cetatatea noastră artă teatrală dialog şi dezbatere scriere creativă de ce e bine să faci bine şi de ce e rău să faci rău casa Petre Diaconu sat Seciuri comuna Setirle -

16.9.07 cum nu ne ţinem minte ginerii in spe şi ei ne bântuie la o adică păi ani era poza lui Mob la vedere gen fiu american de ţară actor în scris şi umblet dat pe articole şi cameră de filmat acum kallari kathakali că nu se mai poate mă băiete mă încă 3-4 ore de psihanaliză după 432 de v-a plăcut cu duritate urmează concert Beethoven fără cuvinte nici Ravi sunteţi 4 fraţi unul milionar tu mezin căzut 2 luni pe capul nostru fie-mea vrea să te duc la Castel Film mi-am adus aminte de Radu Gabrea de Alternative televiziuni edituri singurătăţi amr a mai rămas încă nepornit oricine ştie cum ne-or fi predestinate şi întâlniri de-alde-astea reception in honor of the Beaux Art (sic) Trio timpul cu un străin ce piesă ce soldaţi sănătate pe fumate îmi şi plimb hipnoza indusă hindusă dormind neadormitul vest cu aţipirea mierlei câmp voi face şi eu eschibiţie la paper Vivaldi după Bach Veneţia pe viaţă cu moarte la Viena nu-l cunosc nu ştiu să comunic cu el jazz fusion I thought of being a doctor prosthetics cabaret show thrice a weak actorii n-au vândut bilete -

17.9.07 ce-o mai fi prin copii începe America şcoala -

19.9.07 asta era înainte de recepţie nu-ţi place când plec nici să tot rămân te-ai bucurat că renunţ la Târgovişte şi ea mi-ai pus creion şi broşură cu integrame nu şi pieptăn România înainte de India tema ţi-am dat-o la Arcul de Triumf rămăsesei să-ţi scrii numele pe cartea mea de vizită îmbrăcat în costumul meu maro eram doi pe rol-haină vorbeai des de măşti eu o luasem pe sub arcul stejarilor la apă te-am găsit cu pepsi stătusei acum lăsasei locul la 2 fete că te lăsau picioarele şi eu am avut după ani noaptea febră musculară mai ales Jannette tocmai operată de cancer şi încă mai afabilă ca înainte afla de adoptarea ta în familia noastră nu a lui Das unde cândva îţi fusese expusă poza la vedere mi-a şi zis că fiind entuziast de multe lucruri ar fi cazul să mergem la mâncare food tu te încinsesei într-o conversaţie fără febră cu o ochelaristă am aflat că-i zice Mia s-a întors de la bursă Fulbright a prins de veste că vei lăsa 100 p A4 şi-ţi vom face carte dacă eu fiind prea plin de România şi India iar tu nu ştii nimic unde eşti pe când de India ai învăţat de la zece ani ai o vârstă parcă noi vine Piaţa Romană anticipez sau scurtez intriga pui suspans de la tine fata de la Iaşi seamănă cu Nana dacă am mână bună depinde îl vrea pur şi simplu poate nu mai ajungi în India înainte de a mă apuca de versuri în proză să-mi personalizez povestirea ta de-a lungul timpului i-ai scris fetei am mai citit şi noi mi s-a părut literar le-am spus şi Jannettei şi Estherei cum că-mi dau seama cine le are cu scrisul nu-i aşa Stanley să-mi dai voie să preiau că te gândeşti la vreo 10-15 ani piratizam se publica a Jannette ori Esther ori Mia îi vrem roman românesc eu nu pot publica în America nimic doar sunt român sau sunt doar român pe când un american în România poate orice niciodată nu ştim ce şi de ce ni se întâmplă ţi-ai trecut yoga în cv pe la Medison treaba ta nici a lui Eliade vezi tu în India da mr. sun eu sunt sătul am zis ăle două ţări a mică înaintea ăleia mari că şi voi pe feţe – nu ştim ce ne aşteaptă înaintăm spre ploaie ne ducem din pozele familiei mama 71 taică-tău dus la 72 mama la 53 tata la 79 a ta şi-a revenit cum ai fi visat-o cum n-ai dormi cum c-aseară ai vorbit numai cu femei v paranteza că şi pe mine m-o fi chemând Anca bine că nu Joyce i-ai mai spus Platei că aş face milioane în America pe public relations a le-am făcut la telefon cu Giulietta Massina căutându-l pe Fellini în nopţi de Amarcord dl Lungardi avea 14 anagajaţi la biroul de adetto stampa al lui Fellini ce furtună ne-ar separa că după nici un plan n-aveai a te prăvăli peste familia mea fie-mea geloasă că te-am adoptat măcar în placheul ăsta să ne lămurim ce-ai avut în cap venind aşa peste noi nimic răspunzi şi atunci cum să nu spun că eşti cel mai bun să te liciteze toţi Mia de Iaşi te ia cu lene cu tot câte nu ţi-or face programe pentru mai târziu ok subiectul unu dragoste la prima vedere pe asemănare cu fata noastră pe corespondenţă România al doilea fie înainte de fie chiar India asemănări confirmări yoga de cv fata-semenişte dacă nu te indianizezi opreşti în România râdea Plata iar să daţi peste noi 2 zile fata la voi 2 luni tu la noi că ea s-a măritat astă-seară trec pe la noi voi că pe mine ce aţă mă trage la Tg. Mureş nici că le duc cărţi ca la Iaşi mi-oi scoate programul în trenul următor ne făceam capul mare unul la altul mă şi urc spre nord pe e-mail Laxmi eseu de Kumar la concurenţă ăla şi face masterat via Anca-Yeats comparaţia Laxmi-Brâncuşi-Eminescu scuze ea female ei male când şi răspundeam lui Margaret de ce a lăsat-o Mircea pe Maytreyi păi el e male mai mult decât ea female probabil asta oi fi gândit şi Ashok a sărit la Plata că nu numai Eminescu dar şi Blaga în filosofie s-a inspirat de la indieni cum nu Pelerini şi-n traducere hindi ăsta are copii mari simpatici ca o cerneală pe ălălalt l-a dezvirginat o ucraineancă în ce te priveşte văzutul lumii pe ce femei shakti te-o ochi când prociteam cu Pasi ness-ul mai târziu am luat Cişmigiul până la cartea lui Taubman de-ai citit-o singur numele bombardatorilor Bucureştilor şi Ploieştilor comensurând comparaţia ta New York-Bucureşti şi restul colo şi aici Pasi că Bucureştiul e business dar are 14 teatre Iaşul unul şi opera fapt e că ne pomenisem cu tine zicând Iaşi de unde vezi lecturi că nu indiene I de la India aşi San Francisco istoricul ăla seara s-a şi materializat anglista fulbrightistă de la Iaşi ca şi cum tu m-ai fi dus la recepţia dată de Jannette pentru trioul Beaux Arts scris greşit fără s şi nu i-aş fi scris eu de tine – n-am şi eu pahar ca tine te faci de ploaie parcă v-aţi cunoaşte ori vă duceţi se-ntunecă şi tu tuşişi ori norii înnegrind nu mai citesc scrisei fără crimă peisajul sub nor n-am auzit exact sfârşitul Plata nu vrea să iasă din stress pe Mob îl mai însurai de distracţie s-or ţine femeile lui de cuvânt care mai indian mai american pe româneşte întinseşi adevărul să nu-mi proptesc caietul cu mesele astea vreo nedreptate nu mă mai duc în Norvegia nici în grădinile ambasadorilor un epic de m-ar vizita a tras plimbându-ne pe sine somnambuli grafomanie mântuind ani de mai vin te faci 11 te faci toate orele umbrela mea prin Târgu Mureş cu iubirea care n-a apus îmbătrânirăm ai trecut cu aromânii şi alta se strigă macedoneancă rămânem mai puţini nici unul cine ne face viaţa până unde coborâţi domnu' dă-mi doamne un subiect pe gustul tău ocolind staţia amorului pe roţi ne mai şi lăudăm am mai avut şi noroc şi d-alea şi d-alea fiecare nu mă ineteresează dacă îţi plac femeile profanările mişună pe vreme goală involuntariatul păcătoşeniei treacă de la noi de mântuială spre mântuire (ne)norocitorului diferenţa făcută de clişee americane că ştiu româneşte mi-am închipuit mai stăm de vorbă plus cititorului încet să nu vă scriu să nu mă vorbiţi litere-cuvinte se opri întunecarea rana vorbitului din gât neînecăcioasă când ai fi telefonist(ă) problemă tăcuţii încotro să se vorbăluie nu-mi dedeşi doamne subiect ăsta se înregistrează la ambasadă vreun caz de accident da'n Kerala e şcoală până la urmă accente femeieşti rece genunchiul stâng nici la Iaşi nici la Tg. Mureş bucureşteni eu pe indianistică uite că luni cine să mai spună munţilor legendele cum v-aţi scufundat şi voi cu ele nepovestind tot trăiesc în august trecut cald căldărar subţirică Prahova citesc în frunză caravelă inutilă brazi în locul pescăruşilor n-am mai îndrăznit dependenţa de altă metamorfoză nici Orfeu abia pridideam forma personalitatea stilizează bârfa subconştientului literal hai cu tata hai ku şi eu din lecţii karma arcane pe măiastră când n-ai din case frunza a scutura leuke te-apuci de metri vraişte poetul mameluc e pe cine mai zidim noiţă împădurită sinait ce cronici muzicii de viţă ne călăreşti nu-n Zalomit la ce la revedere din lume neplăcere pe avion ajută cu ţapul capra ciută să scrie şi Mob ca mine în America de-o Românie cu India din capul lui de ce ne-ar mai citi şi altcineva nici ieşiţi din şcoli de creative writing mă norilor pe vârfuri şi cerului călări regina dor cu speze plouate în căldări bine atunci şi alte ciurligăi montane cu mine singur înscăunat în iatagane era al dumitale pe împrumut vitale citea-le noroc de Râmnic iar copii cu poze faceri de ţară picnic linişte călugără nici Frăsinei cum vă veţi călători rudenia ameră câte femei văzând prima dată Furdui Pitiş cu versurile lui Walt Whitman la toartă cu Omar Khayam păcătuirii iar n-avem femeie de serviciu zici n-a mai venit daţi-i un trup sămânţă himalaică mălai hamal tocmai voi de vă lunecă lemn şi piatră cade pe capul omului să-l invite arte marţiale unul pe selfawarness altul pe kalari payut mai rar recele mării pe creste biserica sub întreite triunghiuri tren de vers întuneric la prânzul mare fără moarte luminată călătorie de la noi pleacă tineri voi veniţi bătrâni mi-ai fi tradus cerul de cetină înghit păduri nescrise inspiraţii cosiţi voi şi vaca paşte răcoare corală iar piere umorul pe rugul stins fuga în oglindă strivindu-ne dublu penele de pescăruşi mă scriu iubirea de frunză copacilor rânză s-o tai în bucăţi numărate cenuşă vagoane puţine Ioane în ungurime şi în transilvanime statuia lui Csomo iar tibetană n-aş mai intra în liniştea încuiată ce-o face americanul în situaţii de tren manevrezi ambra în oglinjoară katha niet subconştientul nemâncaţilor de-o vreme numai noi doi dai perdelele la o parte vitele pe geometrie ai putea să mă întrebi dacă mi-e rău sau mă simt bine unde merg cât e ceasul cât inspiraţia dacă mi-e somn de unde sunt de-o viaţă bilingvă sunt maghiară călcam pe şerpi aveam 12 ani în 68 în Rubla Deda 9 noiembrie am visat furtună în câmp deschis o biserică în noi Maria şi Iisus cât era cerul de mare vast lapsus poetul pe lotus cu temple albe de-o persoană prin Trinidad Farid îmi vine-n minte Surdas mai orb femeia Mira Bai voi sacrifica propriii nasturi de pe pieptul lui Sandor 1781-1812 Novalis al tibetanologiei narativitate personală şi apersonală la Eliade la narrazione come principio di liberta ficţiunea ficţiunii la MHS se tu non raconti non sei veramente libero la tomba e vuota Dio e presente

21.9.07necroză femurală aseptică Bachelard Csomo descriindu-te statuie lăsându-ţi vederea spre India în spate cu Universitatea Petru Maior e prea tânăr să-i spun că sunt român dus-întors din Himalaia el acolo în eternitate la Darjeeling sau să i-l scriu tinereţe Tibet cu struguri daci maghiari toate lucrurile sunt mamele noastre caietul de sanscrită cu notiţe tibetane sună Plata bându-şi cafeaua cu Mob uitasem de american în Mureş romanticii de-a valma întorcându-se-n noi transilvăneni cu spatele la regat statuia ta cu faţa spre răsărit ne deosebim prea ponegriţi dinăuntru nu mi-e a pleca a rămâne pe soare şi-n parcul copiilor şi tibetanii cât să ne liniştim patriotismul pe exprimările carismei zero doi cu cravată nu ne mai putem desaluta căluţii tot văd bradul ştiind după cetini statuia misionară a lui Csomo peregrin un fum albastru pe verde scrie aum accente conotate curajului bătrân a ne băga în seamă încă fără de moarte statuia te aşteaptă tot în Pietrari Builă nu noi ne-am strâns poeţii picaţi a se constrânge în paralel decarul aici antologie vorbii şi cu nevasta pe bancă lângă Csomo în drumul spre înaltul bisericii reformei urâtul fără mine să mai trăim Peorii cum i-ai lăsat ori dânsul Cristinei pe robot să-l sune sau teroarea cu lene-americană ex orient din vestă ţesută auzite îmi iau tainul csomic prin Bucureşti trecând cum statuat iar norul a-mi duce doritura cuvintele hispane din firul cornelin Rodrigo viitorul botez pe la coride am tot sperat să mi te-aduc aminte nume ce mi te interzici nu litere mai multe de numele Ram ca să nu te ştim din versete mă întrebasem cum îmi spusese că nu te putea ţine copil greu lotusul şi nu te mai găsiră nici hinduşii nici musulmanii să-ţi dai seama câte versete ai în Adi Granth Sahib şi numele numele nu mi-l nu mi-le milelor de memoria asta cum moartea mi-ar fi uitarea şi a celelalte şi tu făcuşi începutul cum ar începe uitarea cu Dumnezeu n-o să am ce-ţi povesti din Târgu-Mureş un transport ca al Mănăstirii dint-un Lemn ce primise invitaţie în Washington rămâne să se mai şi publice om fi sancţionat aici cotruţa de m-o căra acasă noaptea bun de culcare în albie limpezi Drăgăşani cu Gib mormânt mă toropiţi şi pe mine în curte cruce cu basorelief testament lui Vlădescu ori urmaşului şi primarului de la cetăţean de onoare în spatele blocului la Topârceanu cu americanul azil de actori cromagnon ne şi revedem vulnerabilităţile respectabilitatea pe compromis ăia or fi zis că trăsesem ceva înainte explică-mi morbiditatea diplomaţilor americani prin Mureş ar trebi să te cunosc rege călăreţ Liviu de nu te-ai face swami adio Eliade şi vei îmbătrâni silvan diploman cum viza de India bate America se defulează şi ei pe cine pot îşi tutuie studenţii profesorii în Bucureşti eu cu fetele teologiei târgoviştene nevastă-mea nu-mi dădu nici o veste am ajuns noaptea am umblat singuratic pe corso până la Conti rezervarea anulată nu se ştie de cine că rezervare la cămin că mâine două nopţi dormite strident nici aşa nu se prea deschide cu cheia unde ţi-or fi pensiunile mai mult francezi şi japonezi breakfast pe neanunţate dădea bine americanul i-am spus Luminiţei ceva în familie cu excepţii ca mine covor preotului catolic de la Roma Cistelecan l-a adus pe Staparo pe post de mumie fiecare din lemnul lui eu cu bhakti încarnarea-avatar a lui Rama din Vishnu om la Valmiki dumnezeu la Tulsi chiar Tulsi dumnezeu pentru unii maRAMAra Shivo hum Gayatri Rudra în Eliade soka-sloka-melancolie-vers-Valmiki-Eminescu subiect în temă necreştină muream ca şi acum neamintindu-mi poetul ca Tulsi meciuri pierdute n-am răbdarea aia nici mijloacele să-i explic temporal-conceptual împreună v-am spus lucruri noi şi faceţi pe niznai strigoaica recitând Eminescu călare Avram Iancu între biserici calul se uită la noi în jos tichia lui Tudor Vladimirescu plete comune după decapitare tu pe prispă supărat pe împărat hrănindu-te din primitul cult flămânzi morţi până la înviere cea mai mormântală statuie dinspre catedrala ortodoxă românească vă iubesc Avrame şi Şandore pentru moţi şi tibetani statui spate-n spate cetate eclipsă vitejia până-n Tibet am mai văzut americani albi cameleoni daltonişti poemul lui Iancu în Târgu-Mureş după cenuşa lui Eliade în celălalt neant ce te faci dacă nu eşti poet am sărit peste Lucifer în Ovidiu că vă povestisem ce nu mă inspiraţi până la urmă nu de primire era vorba lume circumspectă înspre sud umbra peste trandafirii albi m-ajunge Rosenberg Westfalia benvenuti tu te uiţi la perechea dimpotrivă singur bănuindu-mă că n-am fost tânăr extirparea epicului n-am ştiut de ce m-am dus în Washington cum aş afla ce m-a adus în Târgu-Mureş porumbelule de nu mă-nbătrâneşti literatura voastră pe salutate printre oraşe medievale zarafi mă opresc oriunde-n lume scriind ce-mi vine tot aşteptând chiar să vină făină americănaşul nici de la miori nu mai ştii a cui e limba de-o şi gramaticalizaseră pe-a duşmanului v-am spus că îmi fac de scris florarul îşi izbeşte cu muşcătură căţeaua eliberarea patriei kulturpalota aş amurgi cu Dandea pe strada gării brusc Kabir după statuia lui Nicolae Bălcescu când şi doha lui statuată rară fericire uitat amintit în Târgu-Mureş cravata udată de jet merem unde vrei coloane şi triunghiuri dom secretele readucerii aminte de m-ai ierta Kabir des zisesem Kamban s-avem Kabir ai auzit vestea kilometrică în tunelul capului tăiat amurg luminos transilvan închipuindu-i statuie în Târgu-Mureş lui Kabir simetric lui Csomo de ne sfătuisem ascetic hai să merem câţi citiseţi Lawrence de Kabir n-aţi auzit nici de la mine întrucât traducându-l pastişându-l uitatu-l-am pedeapsă de la el templu cărunt în amenajata bhakti nelăsată acum nu mai am cui tot mie şi lui împărăteşte cântat căutat amurgul paralelipiped coloana alb-roşie a gării Agar ce să mai iubeşti amintire ce să te mai agăţi de căciulă cravata până urci că şi-n avion hawaiene te observau ştiam că-mi voi aminti nu şi când mă bucuram dinainte Kabir acum autoidentificare pierdută argonie argo şi agonie Iason cioara voce de pescăruş ăsta-mi va fi poemul memoriei cu faţa la perete bhakti repetrec târgul necunoscut amintindu-si marele necunoscut muream să-mi aduc aminte numele poetului Kabir în aula magna a universităţii Petru Maior chiar acum o ţigancă de noroc voi povesti bhakti nume de mantre geaba voiam să-l scriu pe Kabir te ucid ţarule ţânţarule auzi să vii pân' la Târgu-Mureş pentru a-l uita pe Kabir tocmai când vrei să-i spui numele la cinşpe metri de statuia lui Csomo unde tibetano-hinduse-buddhiste interferând şi am recitat-cântat ce nu uitasem lumea s-a cam tulburat ca de Kabir pomenisem la început de Montale că fiecare cu misticismul lui nici eu nici Kabir azi la masă aţi numi strada aia Kabir la propunerea unui kabirist de vorbea la telefon cu Cabiria de-mi zicea Giulietta Massina dottore băiete mi-ar spune Kabir o stradă o cale nelactee Iancule cu noi să fii refrenul gării mureşene atenţie la linia 5 vine Braşovul o locomotivă pe 2 da-mpărate d-aia nu-şi aduce aminte nimeni de noi că murim neamintindu-ne de Kabir şi el de unde să ne ia să ne vină în minte dom'ne mai ţii minte mai şi uiţi în Târgu-Mureş dom' primar uitarea-amintirea Kabir o stradă ceva vin cu ambasadorul nou mă sună şi Bordaş de martor nu i-am mai zis i-oi spune să râdă şi el de cine nu râsese rămâne poematic după cenuşă femeia întrebase azi la decan ce trişuri ce gogonată antitutelă şi invers ce nevoie de clienţi Clinton cărţi de vizită n-am mai dat secretelor tema uitării atunci şi de crime am scris poezii pe unde vă omorârăţi de ură poetul Kabir îşi uită-n mine numele ladă pe roţi cărând copilul tras într-un triumf cu şal şi dal am rămas dator numai cu setea nu cu numele lui Kabir e şcoală cu trenul de 2-3 ori mai încet am scris chiar cam multă uitarea cocoaşa pe altă linie ascute roţile or adormi liniile sub mine altă cocoaşă pe ochiul poetului cocoaşele se succedează tot mai global ia du-te la Deda plecare iniţiatică atică n-am caravana oprită în vad o tinereţe nu mi-ar mai trebui că destul le pierdeţi voi dulceaţă viaţa Transilvaniei pe încercate unde să mai dai lovitura vatra discuţia nu se congruase pe graţia întâlnirii prieteneşti nu era un spontan era un aşteptător fără ceas deşteptător cam ca tine critic dealurile alea cu munţi ai şi ştiut că-mi duceam viaţa la adăpost cocoaşa dublă pe trăgaci de linie păienjenii cu ţânţarul Siberii de unde să nu întârzie totalitatea oranj întunecându-se voci de copii cum vă par statuie scriind într-o metanoia înghesuită spicuindu-se a noastră sectă fără dare de seamă de mână abia noaptea cardiocăprie nici n-ai fost vreodată vesel de-ai fi ştiut în viaţă să râzi gloată de seriozitate glutie de bună-voie ce eşti bolnavă la cap o să-l sunaţi pe bulamer ne-om primi căraciul cruci prin mine precreştine mai şi trăind în urma fraţilor bântuie cocoaşe adică locomotive geometrii la pătrat paşi repezi o cortezie de coviltir melos câte ofense nu ocolesc nescriindu-le criticule ai boala stilului de pe la Făgăraş pe Mureş cu amintirea lui Rebus aştept să nu mai vină cineva altfel poate vorbi şi ungureşte de ce ne-am fi fost cloacă domuri reverberate în barbă pe unde noaptea mai urcând şi noi la Ilinca luaţi-vă la revedere şi de la mine oricum eu vă salut nevenind din Kabir memorie din Tulsi busuioc Mob se suie-n pat cu pantofii ca pe el măcar pe drum măcar pe şină v-am spus ce nu vă putea spune nimeni româneşte puseu de uitare îmi fac din transpiraţie pieptăn ne îndoapă cu seceta a doua aţi aflat toţi ceva în sanscrită Kabir dă titlu puseului de uitare cine să râdă primul ţânţarule ăla anunţă întârzierea de răcoreală ori că ne mai rumeneşte ce subconştient de nimic statui românce nebilingve pe după grofi de secole brune dansându-l pe Atila în Edda oriunde te-ai duce îţi răsai corcoduşă fata o fi şi ascultat spiciuri şi-n excursie mă alesese de ne-am văzut şi în poză oi lua două ziare şi o apă mergi unde te cheamă Luminiţa după Ofelia har ramayanic de-acum Eliade ce Bachelard la Călinescu încă Baudelaire nu ştiţi ce vă spun şi vă vreţi metoda nimic decât literatură nimic vise pare Bacovia per tineri şi muzica lui pe versuri de Eminescu nu ţi-am lăsat nici cartea de vizită nu ţi-am mulţumit că m-ai publicat şi mi-ai trimis revista la menuetto dansează Plata scroafe pe om hai sănătate du-te-n pm habar n-ai ce bestie vrea şi el îi place că e dulce să-ţi dea tata pişu bă du-te-n pm în casa asta numai nebuni cucu la voi ţi-au venit musafirii mâine grande punto m-aţi făcut scriitor văd eu cu grămăjoiu dobitocule idiotule numai femeile astea mi-au mâncat zilele pe rug mi-au făcut bine un pic de bun simţ nesătule câte 5000 şi noi zero nu te uita degeaba că nu pot să termin

24.9.07 hoaţa l-a stropit pe agentul de pază cu lapte din sân Gârlescu din Galicea cu troaca după aur mai vinde un pic din România m-am gândit mult şi m-am răzgândit puţin şi-a spus repede textul fără nici o intonaţie cearta pe net e ca şi olimpiadele pentru handicapaţi chiar de câştigi tot retardat rămâi

25.9.07 zero cu majuscule capete sărutându-se prin claustrofobie o reuniune indianistică de nu whitmaniană cum am fost înainte sunt şi acum în viaţă decât suferinţa străini mărăcini ţara de peste veac holocaustul asupra conştiinţelor şi vieţilor Churchill afuma-l-ar iadul biserica şi-a îngropat groparii Calinic praful de ei că şi pe inima mea e jale multă în adâncul pământului cele mai trăitoare rugăciuni romanizarea o absurditate matematică traco-trago Tragia Ţapia zalmoxismul a fost de totală îngăduinţă de totală ospitalitate cu sabia în mână şi-au forţat coexistenţa genocid când puşcă ăştia în lac se ridică apa cât bisserica şi-a luat la bătaie calul ferească dumnezeu să fii cal la rom ai băut apa mânzului de dimineaţă în mecla sa de cal sălbatic naţie de animale cuvântătoare fără conştiinţă spui şi tu ce ştii numai că nu ştii ce spui orbecăie dar în acelaşi timp tropăie pe sfoară singurul popor din lume care ne-am împuşcat propriii oameni şi am votat 87% cu cei care ne-au împuşcat we hired to protect America but Americans Dacia pe Mob gramata omul cu terorile

29.9.07 country boy a mai îndatorată America i-am agresat monoton după ce căzusem cu faţa pe parchet zgomot fără rană nouă şi strigoilor din guşă cu ochii pe nimeni frică vă mai e de voi crima de a-l ascunde pe campionul Tănăsie să-mi trag sufletul dacă revin la viaţă lege lene somn momn n-am mai citit de zeci de ani din mine mă închipuiaţi numai voi Coandă că studenţii mă laudă cum făceam noi ziare împreună

30.9.07 lene americană al nostru country boy round and round mergi bre că-i femeie cumsecade şi nu ia bani turma cuvântătoare în ţară şi departe nimic pantera gata Tibrus se bucură bisericile lui Dumnezeu din toată lumea cptain my captain Lincoln Aron Cotruş Bram Stocker based Dracula mainly on Long Island's Walt Whitman father and mother and wife Trickle Drops nu Vlad Ţepeş tot pământul de minuni e acoperit Isus a zis să vă renaşteţi au plecat prea mulţi oameni din ţară ca să mai plec şi eu

2.10.07 du-te şi te atmosferă spovedeşte toamnă cu american de pâslă cum de merg ăştia la război că vorbesc mult şi singur se uită pe unde trece nu aşa ar fi în România mai rău că scrie cum e în România te invită şi nu te ţine mai mult de o lună pe potol pijamale costum abuz de ţară casă identitate ofensă gesturilor de salvare a unui retardat american Bad că Vas nu se poate lega la şireturi mă simt aproape dat afară de un american în propria casă cum să mai mergem la prânz la Aurelica spre Dervent exact ce-am strigat la el din Târgu-Mureş că n-o găsise pe Pristina acum iar în căutarea a ce-o fi scriind lui frate-său alt tâmpit pe invitaţie original fact vs real fact Mabus Edgar Cayce fata că să nu dea drumul la gaze nu ştie s-o facă nici să spele o farfurie ori mai ştii ce prefăcătorie că la internet e zmeu din retardare de american pe film pare bun a dedicat recitarea lui taică-său audienţa i-am asigurat-o mai mult ca altora alţii de pe lângă fotbal crede că de minunat ce e cine-i va da costum în provincie ci viză indiană şi-o mai lua bine că se băgă CIA pe fir cum să nu ne asculte SIE telefoanele că nu-i zic să nu-i dau idei de gaz o ia şi fie-mea pe arătură Gene Six pe aer cum şi-a schimbat el dolarii în euro cum te-ai înţeles cu Bece lauda în dispreţ minori despre minoritari pe ţară nu-şi dă seama decât de demenţa mumă-sii pe care care-o mai ţine de fustă ne-a arătat poze genealogice casa l-am dus de mână să se dea Whitman şi Bece murdar o vedea diferenţa versiuni editing nu le-a deschis cartea de la Pasi n-a deschis-o atunci o fi având misiune televiziune danieliune ce ţi-e şi cu americanii lui Taubman ăsta înţelege prin invitaţie să-ţi ia hainele ideile identitatea şi să nu-l dai afară atunci care mai e hazul lăsării batjocorit cum să te duc în zdrenţe la Dalles poate la ţigani în Sibiu te mănâncă doamne-fereşte Darwin veriga lipsă monştri Whitman Dracula nu Ţepeş la Stocker poate scăpăm şi se împodobesc înşişi introvertire să sperăm neucigaşă tu te mai închipui te temi pentru noi fato de te credea muma geloasă pe musafir şobolanul Apolo la împăiat murder call vânător împuşcat cap tăiat van piesă cum îţi povesteam după paparudă personaje pentru batjocorire liberă nu te spun fie-tii că vorbeşti cu el trebuie să vin repede acasă să te apăr întins ca Dracula taxidemia I could have done it nebunia asociată crimei stress pe schizo puncher Fantasio ferestrăul decapitării sunteţi loviţi cu spaima nu facere e prieten cu mine la cataramă v-aţi inflamat nu ştie nu e mult v-aţi escaladat acest stress foarte tare să nu te-ntorci târziu să-mi aduci film ţineţi-vă firea că nu sunteţi copii mici a fost în pat cu el şi nimic şi părţi bune s-a şters tradusesem dar şi ăsta e un semn să mi se fi şters traducerea ştii ceva ne sperii de lălâu şi infant şi ăla m-a scos pe mine din text nu ţi-oi fi omorât părinţii de acasă nici pe noi chiulul fumatul şi pupatul în şcoală plăcerea ca funcţie a finalităţii finalitatea obiectului depinde de plăcere nu cred că citesc Kant pentru că mă gândesc la idei ca să nu fie inechităţi viaţa pentru Whitman Weber la Viena acasă ce renată nevoie de şansă neplăcut contemplativ ai înfiinţat 13-14 organizaţii vaca era foarte tristă medicamente f. puternice atmosfera superdecăcat cartele din nou se va ponta reproş că fac lucrurile prea bine perfecţionistă şi ăilalţi nu m-am dat cu capul de pereţi tu şi restul oamenilor

3.10.07 cârciuma e parlamentul poporului parlamentul e cârciuma mea nu mă supăr nici cât un epsilon pe doi tăiat postul de profesor pentru contra mea neacreditată socio-psiho id fata a plătit degeaba un an nici nu mai priveghem şi tu te făcuşi ambasadă e vorba de nanotehnologii nu de hibrizi de sfeclă să cadă dreaq de pe un perete când e cutremur să vină peste degetele de la picioare şi să-mi înnegrească unghia muriţi încet imposibil peste imposibil ca şi cum ai cumpăra un trabant defect ca să zici că ai maşină eşti şi proastă şi ai terminat la stat încearcă doar să bage puţin teama în amărâţi îi învaţă pe alţii cum să fie incompetenţi nu l-a ţinut ostatic decât propria neputinţă are comportament de şef de haită câte-o gură de apă o foaie de ceapă cu mămăligă poporul român naiv ca de obicei Gabi că-l ia în memoria lui frate-său cum creştinismul tâmpeşte proinzi cum că ea nu mai are ce pierde nici hepatita dirty American beggar on us itinerabil hoit interpopular liberali ocupaţi forumurile cu americanu' că dacă moare e mort din naştere acest individ sleios abia aştept să crape betzivul să vă văd atunci scursorilor păros ca Marx ascet ca Gandhi dar ce folos agăţarea ziaristelor înfometate cel puţin Tur ne provoacă şi mai multă silă clonaţii vor vota încă vreo zece ani aşa şanasa mare ar fi revenirea lui Mu bandiţii au acaparat deja totul frate mort clonă şi mai moartă nu te-am invitat să mă scoţi din virtualitate pe burtă dacă omenirea va mai exista se ia imbecilitatea americană n-aş vrea să fac infarct de mă perpeliţi cu perversitate măreaţă ucigăşenia impotenţei mila femeilor de malac spulberaţi-l din viaţa voastră acum revelaţia a fost de la -ism la -xie hoiturile aceştia de politicieni hămesiţi înfometează asupriţii soartei să scuturăm jugul colonial al celor ce ne-au furat drag tomberon tu mi-ai rămas de-a pururi cel mai bun prieten îţi jigneşti fratele mort fiica moartă cu musafirul l-aş putea face criminalul lor postum

4.10.07 noi ţi-am ajuns de vii treci la morţii lui Gabi apoi ţări mai pişi câine deochind în ocol sau să mă duc frate lui Gabi pe jos când erau pline când se-nvârteau de tot asasinat de la bun început robot din toate ficţiunile România salvându-şi veneticii punându-i domni coroane ajutându-l îi induci antiromânism nu-i las în pace distrugerea din prima nu e câine e hoit pentru o haită represii statice ecstatice statistice conducerea neantului schizofrenic destui nebuni destui destui capete pe capete de biliard o fi intrat şi-n ăsta papruda că ai cu cine semăna merci dormeau pe ei şi bombardau pe noi zicea aviatorul din satul Licurici să nu ia o treanţă că jaf aduce nenorocirea pe cât îşi face noroc câinesc n-are voinţă pe făcute desfăcute dansează parkinson pe dosarul SUA contra invitatorilor răpus he is out of any reality and you knew brother e dracul din Dracula Stocker Whitman îi spun lui Gabi bine o zi bună îţi ia morţii proasto pe noi ne-a luat de vii o să-i ia morţii te uitai băiatul parcă ieşise Cornelia făcea cafea infarct sub invazie down şi la mănăstire te ţine 2-3 zile droguri iar controlate bătut de poliţişti ăştia doi sunt să mă aresteze pe mine aduci nenorociri fata că e o experienţă id neacreditat salvarea lui a fost Răzvan s-a mai muiat situaţia viza şi Noana control drog noi mai buni la inimă ca fraţii lui vorbise în retardare copil de 3 ani ai lui l-au trimis să moară în lume ucigaşii dintr-ai tăi şi tu cobe ne întoarcem ca să nu te mai terorizez psihologic azi aşa mâine invers numai un nebun îţi vine 2 luni pe cap eu o lună în New York Boston de-mi ispăşesc neştiinţa încă pe normalitate

5.10.07 piedestal Ararat pe el un retardat morţii lu' Gabi luaţi acum la fraţi la boieri Rudeni capul lui Mihai trotuare luate pentru road show bus numai case de lemn şi Nonici în capul Platei rafinament dumnezeesc cu nebunii ăştia rămân la suprafaţă pe înrăite dedesubturi să nu facă vreo depresie să-l găseşti rânj pe câţi americani terminatori de români Răzvan înţelept cu tatăl rus mort cred că nu l-a călcat nici o maşină doar a doua zi am căzut eu from now your relation with my family is ever ended mai văzuşi atunci te pun pe recitări şi la ţigani mă jigneşti pe la spate şi nici n-am mitraliera n-aţi fost homosexual mai bine eram la vache folle nu e adevărat zice troll cum vă zboară genele penele altor vieţi exhaustivitatea cenzurii judecată la puşcărie poliţistul de-a-mpuşcat ostaticul american între găinile Noanei repede cu eroul zilele muzicii suedeze la o băută ahoe dă-l afară ce ţi s-a opus ai zis brutal nu păţit năduşit aolit până-n argou de garou garoi roi ne denaturăm pe căutate be again a mixt nu scop de gărgăuni zero turist zero tot vampir pe al nostru pir pe cine mai moderând act mut sectă şapte zile portativ de note gamă trafic abia nu ne-om mai retort(ur)a tunelul ne lipseşte de sine transpiraţi atunci nici fluidul energiei nici măcar karma arhitectului cum ne-ar proiecta el biblioteca să ne aducem aminte de liberali de mi s-ar părea maleficitatea scenariul se va ficţiona după trimiţător cu doctorii în décor de omor pe nehorror cu pozele părinţilor prune nu pepene lui i-ai dat nu îngrijesc bolnavi americani Codex Gigas Biblia Diavolului Podlazice Mărcuţa în incendiu cum o fi după secetos Canalele din Saint Maritn ţări repatriatoare de minorităţi supravieţuirea repetată de germene gripal hipoferena prezideaua cine a votat cu paracetamolul pocăinţă politică dar preţul pâinii bolnav de puteri tv tru popor provincie ochelarii pe dos se descurcă singur să înjure către guvernul american cărai azi pepenele pentru homeless-ul vost România e pilotată din străinătate CIA moluscă ăsta să mă sufoce familion va emana până la antipod Bădică în mintea ta roasă de efectul cretinismului preş Băse eşti calvarul unui asfalt ca ăsta ostatecul meu mă ia ostatec să-l car ţară de pustiit şi furat de hrănit monument bombard nostalgici criminali gândeau normal aveau păreri du-te la izvorul de lapte şi rămâi acolo într-o vacanţă eternă rromă eşti o cauză pierdută bolnav în agitaţie psihomotorie logoreic şi cu fugă de idei ai vrut nimirlicule să dai partidul pe mâna libidinosului mai lasă-ne în pace că ne faci o silă imensă capii asasinatului o duc bine merci şi în bogăţii tatăl fiu de emigrant rus mama ţigancă bulgăroaică acest criminal şi autor al tuturor relelor nu mai au nici un venin să ne otrăvească zilele păcat că nu m-am născut în altă parte onorată Americă ia-ţi hoitul nu merită mai mult decât un zâmbet pe fugă te urmăresc securitatea sri sie die kgb cia mossad ceea ce urmăreşte el este să te scârbească cine vii de la serv nu speli vase doc vorbeşte cu Parisul n-aveţi nici unul loc de mine sărisem cine e am spus liber acum tu oferta financiară e mai tare ca oferta tehnică sărut-mâna cum a fost la licitaţie în cont o sumă mai mare mărire de salariu pe Victor l-am lăsat să-l dea p-ăla afară reguli de supravieţuire bestie involuntară eu cum rabd fără Victor o săptămână rabdă şi tu cu ăsta

6.10.07 recepţie la rege te cheamă majestatea la telefon şi Eliade te aşteaptă la nervi americani sub Saul cât trece săptămâna emozioni fosilizându-se tinerii părinţii şi cântăreţii lor de construire inoculată noilor veniţi argou m-ai fi făcut al cincilea frate pe toţi patru ţinându-vă terorişti tu cel mai terorizat terorizator te ţin şi te hrănesc teroare parcă m-aş chema Iraq să bage cireada de bandiţi la zdup românii în majoritate sunt nişte impostori aurolacul nostru american teroristul nostru parafrază adjectivată pe stăpân după exarh şi dă-i cu Brâncoveanu primul mason român fraţi încorporaţi în eternitate masoneria delle moderne rivoluzioni della Valacchia prea mulţi sclavi în ţara asta să muncească nu mai sunt homo galacticus nu soare îmbătrânit bombe Max Goldstein americanii şi ruşii s-au înţeles în decembrie parcă ar gândi în altă limbă a explodat nu a explorat metroul pe acel palpit americănit nechit îi tot scriu în gând lui frate-său o frază a misunderstanding about invitation we could not normally host an American for more than two months we can be philanthrops my sister received him out of Christian Orthodox merci with no any think to do than a vaguelly writing and sleeping hope he is not carrying with him any illness even we have no obligations he obliged us with his helplessness no money no will for anything to do get him down yet it is at least emparassing if not issueless such situation having air of aggression molie fluture triunghi er4 sus he actually ofended our good-will stating that he is not interested in Romania and came out of invitation which wasn't an invitation just if here we will let tourist not being in family nu mai vrea la Vâlcea c-aşteaptă telefoane din neantul diplomatic spirist ieşean n-are 25 d pe noapte la Fulbright Plata că să nu-i scriu lui freate-său încă în două zile afară cu India zici că a minţit nu gândeşte oricum nici să mintă că iar fi spus şi Jnt să plece de aici că aş fi un om dificil crezi că n-ar fi putut spune oricum nediplomatic nu i-aş mai trimite om la training tot ea pierde de nu m-ar represa tot în prelungirea moluştei bine că o salvarăm pe Noana-Gabi nu-mi vine nici mie nu e casă de aşteptare un singur lucru mâine găseşte-ţi alt loc ai netul să vorbeşti cu familia comunică I had mai văzuşi în somn

8 8.10.07 cu stresul aurolacului actor american canasta câştigată de gazde fără supărare că tot la noi Plata că simte că se va întâmpla ceva rău s-o fi gândit că nu pleacă musafirul ori sparge da' plecând Popeştii Lenuş cade şi mâna i-o sparge caloriferul prăvălit peste ea sânge salvare ghips venit cu fata consiliu minute va sosi şi Jan de la conopidă nor în cap de carceră gardianul că s-a lovit de scară la o adică ne înţelegem cu judecătorii am deşertat multe nopţi împreună mai bei tot nu beau n-am cum mă schimba că promise că pleacă după-masă c-ar fi găsit două hosteluri să fie sănătos cu bagaj şi la revedere migrenă că frate-său şi nu-i dă bani scăpai de schizo şi de Jan cu nouă pătrăţică după prima Lenuş internată îi operează mâna a ei şi a caloriferului cu poltergeist paraamerican fata nu credea c-o să vii eu încă nu cred c-o să pleci păţiră şi alţii cu americani pe somn şi mâncare s-a auzit şi la Chillicothe chestia numeai tragedie călcătura pe noi nu dramă ăsta n-o să mulţumească nici eu că pleacă totuşi ce pacoste America şi prin dormicioşi de corp ce agenţie-i instruieşte ai început să ai alergie la engleză ca la spaniolă hostel cu 18 d pe zi sacrificată Lenuş era rândul să mergem la ei şi nu ne-am dus din cauza ta take shower and back out ok ok aseară nu băteam nici mort azi opponent mates Te8 Pa6 De6 Rg5 vs Re7 ăştia sunt cei mai periculoşi americani şi după indieni Ashok ce dor tu auzisei cum au fost alţii ca tine măcar unul sedusese fata şi ce scandal le-a făcut ea părinţilor când l-au dat afară că vindem casa tot microbul tău ne dărâmăm de-o lume nouă deja tu parles d'un autre to the end the only good think was to live us free never thanking for having us under occupation and terror dacă este mişcarea asta a lor de călcare a caselor romîneşti cu fete ori Whitman I have bad throught Lenuş cheag mare nefractură dorul lui Ashok conferinţele lui Vertsman şi Charlot Ionică adjectivul lui iubitor de societatea românească puneţi mâna pe dânsul şi-l prindeţi şi-l legaţi one wish alone I have bohemian rapsody e în situaţia australianului care şi-a cumpărat bumerang nou dar nu poate scăpa de ăla vechi oase de plastic s-a tăiat într-o damigeană nu plecaşi bine şi-mi căzu un dinte bun că altul mâncai când erai poezia lui Ivănescu se distinge printr-un ton aflat la conjunctiv ce să mă plâng de-o schizofrenică ori un american puturos şi nesimţit când aţi făcut puşcărie şi v-a fost ucis fiul nu-şi spăla yankeul farfuria nici mort Dumnezeu şi la Cluj şi la Bucureşti şi în India metoda copiilor miezului de noapte americani risipiţi pe net materializându-se virilus potentus faceţi patul pentru fată acum câteva ore molusca se demigrena şi-o fi uitat ori lăsat iconiţa de la Dintrunlemn Socola e nebun ca noi Piersic am făcut camera asta locuibilă sectanţii somnului american în România declarabili la ambasade de drog de cip de congregare reţea de sine stătătoare prin frână de mediocritate magneţi schizofreniei locale ruperi de mâini ploi de dinţi centre interschimbabile acum pe noi Lunia se va sfii nu numai să-l ţină nu s-ar mai cu India pământul se micşorează n-am zis în detrimentul vostru că nu ştiţi omul era văzduh Adrian era în chinul Hamletului Piccolomini virgine ucigaşe asociaţia de apărare împotriva somnului american în românia represată prin intensificarea trimiterilor paramilitare mămăligari instruiţi de ţiganii din Texas românul nu vede decât viermele din măr ameninţare din Iran ordin americanizabil via Canada îmi timisese şi o româncă s-o aducem pe aia ca pe Mob că n-am mai ajunge-o covor îşi vând casele ne calcă ni le vindem şi noi de urâtul din somnul drogului nume greşit România în loc de Tracia sau Tragia mai dionisian ospitalitatea sinucigaşă a zalmosienilor speculată de reţea

ROBOAM

microroman rom

Sângele curăţeşte de orice păcat. Sângele lui Isus Hristos. 13: gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. 13 000 primirăm numai în Bucureşti, de Arhangheli. Lumânări la vii şi morţi, pe Icoanei, şi lui Mihai Eminescu, la intersecţie. Pastorul, altfel, trimisese la Cronici, la Roboam, nu spune tu, s-o spună el. Triburi emigrate în India şi venite în Balkani, azi supărând Italia.

Diagnosticarea sănătăţii cu aparat scio, a Iraqului cu război ideologic de către tru. Prima traducere din Bohemiens en voyage a lui Baudelaire:Vasile Pogor. Zilele astea şi a mea. Vasile: Alecsandri, Porojan, Voiculescu. Scenariu.

Petre Diaconu. Uniunea Sovietică. Moscova-Leningrad, 31 oct – 14 nov. 1973.

... mă aflu pe uliţa Lenin, în hotelul Academiei, camera 13.13. (... de acum încolo voi marca timpul după ceasul din turnul Spasski). Ninge viscolind. Ceva de neînchipuit cât de bogaţi au fost ţarii Rusiei. M-am plimbat prin Piaţa Revoluţiei şi apoi prin Piaţa Roşie. Am fost singurul gum.

Leningrad. In clipa de faţă sunt în camera mea 542. Mult mai bună decât camera 1313 de la hotelul Academiei din Moscova. Plimbare pe uliţele Leningradului (Nevski Prospect, Necrasov, Maiacovski). Pe Letîinii Prospect am simţit trei înţepături în inimă. Nu ştiu cum o să ajung acasă. Şi, totuşi, am să ajung. N-am fost decât în două ţări străine (Bulgaria şi acum URSS). Am văzut lucruri frumoase, unice, pentru care unii nu ştiu ce n-ar da să le vadă şi ei. Cu toate acestea, mie nu mi se pare mai frumos decât ţinutul Dobrogei în care m-am născut.

Marţi, 13-IX '973. Da, într-adevăr am fost la Ermitage. N-are rost să vorbesc aici despre picturile lui Leonardo da Vinci, Rafael etc. Mi-a cam venit rău pe sălile Ermitajului.

Adăugiri la notele privind vizita mea în „URSS”. Anumite lucruri nu le-am scris. Din două motive: 1) carnetul putea să dispară din camera hotelului în care locuiam. 2)El putea să dispară şi la Bucureşti, ceea ce ar fi însemnat să fiu frecat de securiatatea rom. şi, finalmente, să semnez, prin şantaj, colaborarea cu ea.

Dar să notez aici, pe scurt, ce mi s-a mai întâmplat în leg. cu ac. călătorie.

1) Am aşteptat viza rusă 8 luni, ceea ce înseamnă că nu eram persona grata.

2) La aeroportul Şeremetievo, grănicerii şi vameşii respectivi m-au ţinut 40' în strungă, fapt ce i-a blocat locului pe actorii români de la Teatrul Giuleşti.

3) ?n Leningrad (Petersburg) nu m-a aşteptat nimeni. Intra în regula jocului faptul. Trebuia să mi se creeze cât mai multe neplăceri. La hotelul Okteobrskaia, unde m-am dus, după ce am vorbit în Moscova la telefon, n-am putut să dorm nici un pic. Sunau fără întrerupere telefoanele şi mi se ţipa în urechi: Privet Ceauşescu (salutări lui Ceauşescu). Am protestat la recepţie, am cerut să mi se blocheze telefonul sau să mi se schimbe camera. Geaba. Eram tratat ca persoană indezirabilă. Şi s-a făcut tot timpul orice a fost posibil ca să nu mă simt bine. Am fost urmărit mereu pe stradă. Poate că am fost „însoţit” şi pe străzile Moscovei. Dar eu nu mi-am dat seama.

Kotov, însoţitorul meu oficial, era un evreu basarabean, poate cumsecade în felul lui, dar şi-a îndeplinit rolul de minune. Nu m-a aşteptat la gară! M-a lăsat două zile (7 şi 8 dec.) complet blocat. Totul era închis. Aşa că era plictisitor de moarte. Acum este pe lumea cealaltă.

?ntorcându-mă la Moscova, l-am găsit în gară pe Sergiu Moraru, ghidul meu din Capitala Sovietică. Acesta a fost cu adevărat un băiat de nădejde. Ajungând la hotelul Acad. URSS, nici n-am apucat să mă aşez bine şi să-mi trag sufletul că a şi sunat telef. Erau Relaţiile cu Străinătatea care-i spuneau ghidului meu ca să mă însoţească la aeroport, deşi până pleca avionul mai erau şapte ore.

A tebuit să plecăm şi am şi plecat. După ce ne-am dat jos din metrou, mi-a spus aproape şoptind că să aleg pentru stat una din băncile de lângă casa de vize nr. 2 şi în nici un caz una din băncile dinspre sala de aşteptare. Şi să am grijă să vorbesc despre orice vreau eu, în afară de politică. Am înţeles totul şi aşa se face că în ziua aceea în care Madam mă „provoca” să discut despre Uniunea Sovietică, despre relaţiile politice româneşti, eu am ţinut-o una şi bună: Teatru, Cinematograf, Stratigrafie arheologică, Etnografie, Circul din Moscova, unde am văzut un spectacol.

Unde o mai fi oare acest brav băiat Sergiu Moraru?

Cine oare m-o fi „pârât” în Rusia Bolşevică?

Cenuşa din gânduri

cum joci gioale, i-am spart lui tata valiza, Suzana 13. taţi ilegalişti şi nkvd-işti i-au trimis zahăr lui Vaid pentru cină şi carnetul meu de note să-l liciteze. Scenariul se va ficţiona după traducător cu doctorii în decor, întâmplări de omor pe nehoror cu pozele părinţilor.

ostaticul meu mă ia ostatic să-l car - bolnav în agitaţie psihomotorie, logoreic şi cu fugă de idei – ai vrut, nimirlicule, să dai partidul pe mâna libidinosului – capii asasinatului o duc bine merci şi în bogăţii – tatăl fiu de emigrant rus, mama ţigancă bulgăroaică, nu mai au nici un venin să ne otrăvească zilele - păcat că nu m-am născut în altă parte, onorată Americă, ia-ţi hoitul – te cheamă majestatea sa la telefon şi Eliade te aşteaptă - te hrănesc teroare, parcă m-ar chema Iraq, pe tine America – românul nu vede decât viermele din măr – asociaţia de apărare împotriva somnului – mămăligari instruiţi de ţiganii din Texas – ruşii eliberatori intrau unde vedeau şi ai lor eram – americanul îngropat în ură de sine românească – destinul nostru la mâna veneticilor, ne simţim bine aici în Rajasthan – matrozul chior nu se împacă cu motociclistul şchiop – atâtea femei eliptice de creier în magistratură – libertatea sau ce mai găseşti pe la gunoaie transformând acest stat într-un sat de iobagi – dormi iar, ca la revoluţie, stai la tv şi nu demonstrezi – Sorin Tănăsie: nunta adevărată o vom face când vom strânge mesenii – să nu începem să râdem macabru de naivitatea noastră – Bucureştiul va rămâne pentru totdeauna o capitală infectă – de-aia e şi închisă la culoare, de la sufletul vostru – Iliescu arată ca o şapcă veche târâtă prin noroi – îmi vine să-mi tai venele că era mai bine să nu mă nasc, îţi dau o lamă, ţară de muribunzi sau de sinucigaşi şi fără nici un orizont – nu este timp de nuanţe, thumbs up, rugăciuni lungi plictisitoare – toţi puşcăriaşii se închină la greco-slavism, ortodoxism, bizantinism – ţara din care vrei să fugi cât mai departe ca s-o poţi iubi de la distanţă, fiecare zi în România este o zi pierdută, la oftat şi văicărit suntem campioni mondiali – şi-a părăsit mama pentru femei mai chipeşe – bătaia de joc suverană într-o ţară nesuverană – chiar vreţi să ajungem o naţie de sinucigaşi ca vecinii noştri unguri – binele sporadic, răul naţional exacerbat în numele binelui internaţional, binele ţine de viaţa reală, nu de gândirea despre ea – sălbatică tăcere, cenzură pe oltean, cum vom ajunge bibliotecarii în Hobiţa – ai fost mult mai bine decât crezi în ring, te-a lăsat d-zeu să faci ceva pentru români -

varegi, ferengi, frangoi, cathari, albigensi, în valul unui râu de munte Barbarossa suferă un deces subit în urma atacului de cord produs de contactul cu apa rece la căderea incidentală în râu – infamă conspiraţie orchestrată pe plan mondial contra României - repetatele debarcări sovietice în Deltă – credeau contrariul fiecărui cuvânt pe care-l rosteau – dacă poporul n-are pâine, să mănânce fân, i-au îndesat pumni de fân în gură şi l-au spânzurat – Ephraim, băiatule, regele ba băncile, Rakovski – ucişi doar pentru că erau la îndemână pentru a fi ucişi – nu numai bani fizici ci şi bani financiari – teza-antiteza-sinteza, tzintzum-shevirat-hakeilim, natura a refuzat să colaboreze cu dr. Schneider, dacă nu e glaciaţiune, e desigur încălzire globală, oamenii de ştiinţă trebuie să creeze imagini de speriat, le mouvement synarchique de l'empire – România crede doar în gresie – trezirea românilor din cenuşă, floare în cenuşă, să plângi dar fără zgomot să nu trezeşti cenuşa din gânduri – put down the book pick up the mic.

Nevoia roboamică

Bine de Tache, în cărticele, de-l citeşti taş-talaş, Danton-not Dan. Ce planuri ai la 77, nu mă mai popesc, nici călugăresc. Uite că bancheriţele se apucă de poezie, genul de plată pe stricăciune la fericirea extremei. Mai am tutun, ţigani, eu Tîrgu-Jiul, cu pregătire eliadiană şi de Vâlcea, poate nu caut şi scrisorile mai pierdute decât amorul. Zi însorită altfel, câte romane de extras din versuri, vezi Mamma Trinidad, tot nuvele de călătorie, cum naratrorul peregrinează şi se transformă în locuri, mai mult singur, dar un duplex ceva pică. Romanul Mamma Trinidad, cum spuneam, tu-n depresii că nu ştii de vii la 12 (13) la Sf. Gheorghe şi de acolo amândoi la Aurelia (Diaconu) – cafea, plăcintă şi vorbim, cum v-ar sta vouă mai bine, cum trebuie amândoi să ne ivim cu încurajări de ambele părţi. Târgoviştea pe tata îl îngropă, pe mine mă înstrăină, de la ţară la ţară pe costelive amatorisme – tema ţiganilor, nebunul, arheologul, soprana, nebuna, jos virtualii cum îmi viermuiesc prin creiere de ne stricăm şi ochii fiecare. Ii pot pune sub alarmă, vacuum la decolonizări, când în loc să te invadeze, blocul dărâmă tariful şi masa critică a părăsitorilor, pe cine, că de cine, bătrâni că măritori prin trenurile astea, ce şi ce, puţine singuratice casierii.

Greu cazi, uşoară pustiire, chiar nu mai există România şi noi nu mai existăm, de-am dus comunismul înmormântare şi nu mai avem unde ne îngropa, obligaţi să citim forumuri ca-n celulă muzică de îngheţ, mi-am adus aminte banii. Doi bătrâni, nu noi, am discutat în tinereţe, eraţi cu 15 ani mai mari, acum nimic, te uiţi la picioare, tinere, când eu visai o faţă blondă spirit, cum ne-am tăvălit viaţa până la brâu, pitici în propria şansă şi religiozitate de sine, de ceva, înserasem poezii. Un scaun, băiete, ca Richard, uite-aicea, d-nă, hai că-ţi dă voie dl, mamaie, auzi îţi dă voie la geam, nu şi bombărie, c-ar plânge, şi tace, educaţie, visata piesă pe piept la geam ajunge, ştiind de oră, nu şi trafic, o să-ţi spun, să nu uit, foto, dacă nu aduc eu pictorul. Ar fi să scriu orele, minutele, peste opera dintre dus şi întors, incluziunile excluziunilor debranşate de sociologie, pe ce căderi în aşteptare. Neteorii ieremiadine, transe-n tranşee numai până mâine dimineaţă, materialitatea civilizaţiei subliminale, toba caltaboşilor menu Remeş, mâncare pe politică, lele, argou cu manieră Astalos când om mai şi vorbi, al bătrâneţii, pe ce intimidări. Discriminaţi de copii şi societate, în tunel la ce mai întârziem, capetele nu ni se cuveneau, hăul, ce luminate alte părţi. Nărui-ne-vom căldurii de nu slăbiciune frigului, Hokusai, de şaizeci şi cinci de ani acuşi, a ne sărbători dinainte, Veto. Platitudinea feţei din abstinenţă, riduri freudiene, publicitate, asta era faţa din vis, călugărie, pe gama, neieşind din fa prin undă.

Scena ar fi pierderea comunicatorului şi grupul ăstora din interne, vorbesc undeva, mă pregătesc şi cu trac, se găsesc să mă mai cheme. Mai mult nu şi vom ajunge până la Hobiţa (s)înge(r), nu mai ţii cinci minutele scăzutele necăzutele. Se pisează românime în crăpime, fericire să-i vezi pe cei de mai jos, nefericire pe cei de mai sus.

M-am pomenit cu 14 câini, păi dl Diaconu vi i-a trimis, păi cine le făcea mâncare, m-am născut kopekciu, iubitor de câini, zicea. Copil leşinat, l-a crescut bunicul, a citit de mic, de fusta mamei, şi vizavi, turci bătrâni, mama lui că să mai cumpărăm pământ, el, nu mamă, nu rămânem aici, la cafenea se făcea politică, toţi oamenii iau unii de la alţii, dar spun ce.

Petre şi al câinilor şi noi şi un peşte. Patru descărcaţi de le plătit-ai supraviaţă. Nu-l visasei. Oana zice, nu vezi Aurelia cum el căţeii îţi trimise mai mari cât să nu fie direct omorâţi. Ci tot viaţa (aprox) depăşind viaţa (că nu moartea). Dumnezeu sau Petre îi aduse şi fata asta, Ursu, ca pe ea, din satul ei. Scrie-n carnet al mai frumos oraş de-ar fi din lume nu e ca Dobrogea (vezi),

ce mi-e mie ţie acum mai încolo încă o neînţelegere până când ni s-o repeta petarda cine mă va descoperi după recunoaşterea în viaţă câte sute de ani câte rânduri din mii şi mii pierdute odată cu scrierea chinuirea dichix n-am de ce mă ţine în scris mi-am citit puţine rescrieri alea balade restul proză în versuri cumva mai de viitor pin-up un pumn editorului plecat de mult zăpadă ploaie poliţia te sfătuieşte să circuli prudent ca pentru carnet Eliade apud Coppopla de unde credeam că termin scrisul m-a-ntrebat de lăutari i-aţi ascultat sigur că i-am ascultat m-am uitat la frigidere 14 milioane d-ăla mare 2 compresoare nunta s-a aranjat pe mobil pe recele ploii fost recele mării poeme scurte poeme lungi Montale India cu destinul câtorva cercuri închise cercuri deschise prozodie româno-sanscrită de la Râmnic la Indore cu Brâncuşi să fi scris a mia parte din ce-am văzut ţări (pe)trecute în tăcere unele cu câte un cuvânt-două o carte două că de ce scriem fiindcă n-am putut vorbi ne-om fi cenzurând mai cu milă ne-om fi ocolind obsesiile represii mai şi vorbeam de (ne)recunoaştere când nu se mai pune problema cine să te caute în neapariţie poate vreun avatar întâmplător

delegare zalmoxiană pe excesul toleranţei la invadatori n-am decât să iuţesc pasul pe ce poezie mai departe am mai şi trimis la licee americănia măi ce faci te aştept de trei ore caravane vlaxe în Texas vlaxas fără istorie abia poreclă de cum chemaţi în Herodot seminţii mici în guşi de porumbei apetit restrictat când ne mai rămăsese să ne îngurgiteze dreptul bătrânesc la câine ne daţi drumul vă rugăm Moise şi ieri pe câtă cocoţare ţărare jene depăşite de rac sărac de câte ori cucuiala cui stau în biserica lui Goe din deal în vale vin evitat cum oţi fi ajuns voi nevoi să ne mai şi traverseze în fine iau metroul pe cumpărat întârziere zece călătorii or înmulţirea stopurilor nervilor înnebunirea roţilor paşilor sub ferecătură gramată cărăbănirea cumsecădeniei o răutate de-a cercul acum aşteaptă şi p-ăsta cu striviţi unde să te mai trepădezi cine să te mai înnebunească hai opriri şi numai stat alta stagnarea vremea poetică din inaccesibilitate spre tren hai d-le că e chiar 10 şi Pasi s-o fi înfiinţat de n-o fi întâmpinat asemenea nici nu mi se trezi rămăşiţa ce viaţă de poezie în cărţi i-aş da cărţile şi nebunei spre şi mai desconsiderare pe democraţie cifrată 3 ore cu Pasi restul mâine bilete de tren ploaie de cod peşte fiert în păreri că sală plină neauzului poeme lungi nestrăine ce scrie vezi Tudorică atunci şi pozele cu nemişcările scriu în bacovianismul înnorării scapă-mă peste nemorminte să mai întemeiem sfinte

la matale-n caracter perfecţiunea prozodică încetineala emolientă castraveţilor paradiurni uite c-o avem pe Irina poate un poem cu ea pe citite da cappo mereu pătrar cathar

şi-atunci firma repertoriu de pe inversare deţinut comunicator ca Tache şi ce ne mai înfiorează la traducerea codului

în pericol morarul mai vedea cercuri deschise invizibilităţii cercuri închise vizibilităţii ierarhii de nedezgheţat îmi era mai uşor în India tot oi scăpa de ea la moarte

cum aş lua ce zice lumea în colimator şi ce ne mai dublăm pe unde revărsaţi hai cu uleiul panică în părţi de pe ziar

de n-or fi gândind la fel copacii îngenuncheaţi vântului e năduşala spălătoare ajungerii în statu quo liniile vieţii copie spontană cât stai mă amprentezi rutinei pe distrugere

în războiul unirii sclavilor hram dosnic prohibiţia din mai minciuna recitabilă plecară după recital la meci în cine mai dai să cazi în pustiul vorbirii libere

profesorii noştri de şi ăştia sunt fugăriţi ca hoţii de cai o fi ştiut filosoful ce înseamnă să-ţi iubeşti nevasta saşii fugiră nomazi încăpură jidovi că nu rătăciră

apărări din greu aduceri aminte cum am fi existat părinţi văzându-ne de treabă bătrâneşte până ne tot îngăibărară măcar să ni se fi părând măcar italienizându-ne

ştiusem hainei dimia sufletului ţărănia soarta mi-avu fiinţa ruptă în intimitatea erorii de-a fi existat pe lume la mau mi-ai dat maul ţi-am luat buddha pomeni ţigăneşti nir Niraj

mai avea Petre Diaconu ceva de spus spune Aurelia nevisându-l să nu-ţi pară viaţa moarte o transcriere mai puţin ţigani indieni americani o perspectivă a unui câmp nestudiat

şcoala izbindu-ni-se mai vedem noi mai încet când obosit când meşă cu ochi pe încântate închisă măselariţă Dodona în renovare le-am citit moara a ta e

daruri ţiganilor din neboieri africani ceaţa asta din Manchester ca în Seattle spre agent literar invitaţie în India de sărbătorile noastre tot ne ducem de râpă

ziua de astăzi stai de vorbă cămaşa să mai năduşască îmi clătesc armura în respiraţia Murfatlarului limuzina lui Tagore autoreferenţialitate în Rajasthan

avansarăm chinezeşte cenuşa în forma capului şes cenuşa morţii şi India îngenunchere parolată Kahlil în concentrare ortodoxă baha'i

cititul carstic filmării chinezeşti cu asasini ce-i climatizasem unu la unu de nu ne-am mai certa desfăşuraţi deslavizare liberă numai nervi desfiguraţi

numai drumuri prin Carpaţi soarele iar caravană nu mi-ai spus locul adrenalinei ne-om împăca pacea vedem ce protocol ori îi zic maharaj nu m-aşez ceaţa m-ascultă

cine mă programează răspântie(i) detectivistică evanghelică penticostală cum stăm unul peste altul nici betonul nu ne scrie de pomelnic psaltul alfabet nici o hârtie

hatârul satârul nălbirăm nalba de până la Indore să rezistăm furnici contra sonete metoda graţiei toamna plimbată du-te la ţigăncile tale

numai faimă nu citit vă zic romi adică dumneavoastră lăsaţi-vă neobservaţi care-oţi fi citit donate biserici cenzurate apăr chemările pretrezirii ne coacem răzbunările

transpiraţia ţânţarului de se alipeşte ţie-şi cu improprietatea katha roţile învârtindu-te frustrare sclavie omicid cromozomi y oprelişte lişte iştenem

de-aţi mai auzi de mine orelor devreme linia mai aproape munţii mai la vale ce ziceţi şi voi de mine câte staţii o eşarfă părţile de jos impure din ajuns în ajuns ajungere

prismă întunecată ne descoperim nu în goliciunea urâtă ci în nuditate ne-am creat un singur creator ne lipseşte voinţa primului pas în stare să creăm c-am fost creaţi

mai sus mai jos unde se află marginea dintre magie şi realitate dangăt de salbă fine de etnie suntem în creaţie suntem nu am stat să ieşim în stradă

fiecare în simplitatea singurătăţii sale îşi consumă orgoliul exoftalmic să-l ierte Dumnezeu pe Pintea la sfârşitul vieţii cu faţa înspre Dumnezeu

fărâmă ruptă din dumnezeire marea noastră poetă Păpuşa sfârşitul drumurilor începutul horahane holuri imense o lenjerie fină desfăcută roata a şoca danda bangra

spui că eşti rom şi nu-ţi mai cere vă căutaţi cuvintele frumoasă ţară da' nu stai la fereastră indienii nu omor şerpi femeile dădeau foc la cârpe cu fum nu mai vin şerpii

am rămas paf suntem un popor creştin nici popoarele hinduse nu-s hinduse n-arunci cenuşa în Gange cortul întâlnirii purana testament Roboam în Cronici Osama ne beleşte

cuiele bătute-n palme cine le-a furat romii dumnezeu are grijă de toţi am mai aflat ceva astă-seară şudră sipet paria ţigan Pann Titulescu Chaplin m-am rugat de mâinile mele

avea un nuc te văd te văd uite scot briceagul de la brâu îţi spintec pântecele şi mă încing cu maţele tale odată l-a şi prins mese întinse în noapte într-o vrăjitorie

de pictori săturaţi cu pocăiţii fraţă ca jug mai transparenţă o grijă penitenţă ne furgăseala cenţă ce-n ţară avicenţă

mâncau carne de câine şi de mort de foame ce le era nici nu mai aveau cuvinte să vorbească român bengos şi sifilitic felicitări Mailat

problema ţiganilor începe cu intelectualii din România sunt atât de furioşi pe trecutul acestui neam o zi căluşarii o zi coci o zi ţurcă o zi spărgeam seminţe

atraşi ca un magnet de salba de lacuri a Dunării se poate locui pe malul bălţilor şi să mînânci peşte pe săturate comuniştii au desfiinţat salba de lacuri a Dunării

nu putem omorâ puricii atunci omorâm pisica cu purici cu tot macabre expoziţii de membre disparate şi hârci în parii de la capetele podurilor

staborul nu condamnă furturile săvârşite de ţigani împotriva românilor ci numai pe acelea săvârşite împotriva ţiganilor la şcoală doar bărbaţii pentru carnet de conducere

oare de ce suntem cei mai nefericiţi din Europa ce facem cu ţiganul de Cărtărescu că ăsta sigur n-o să vrea să plece în India priviţi domnilor pe steagul croaţilor

mai comod să bântuie eşti tu bănăţean cât este Mailat italian nonviolenţi care fac cea mai bună pastramă din lume albii vor deveni minoritari în propriile ţări

ce s-ar întâmpla dacă li s-ar da o ţară a lor nonsens păi în Mangladesh cum e sau prin India ţigani avem şi la juifi singura deosebire e că au altă religie

cultivarea limbii prin vorbire glasul versus cuvântul scris poate şi cunoscuţii au un rol de conştiinţă pentru unii fiecare dintre noi a păstrat nomadismul şi ţigănismul

libelulo tu nu te ţigănizezi că n-ai cum să te mătăseşti sau flutureşti iaca m-am gândit şi eu că altfel amorţeşte toiagul în Bărăgan şi nu în nu ştiu care pământ arab

viaţa ţiganilor ne mai aduce aminte din când în când că există natura libertatea fără pâine e o teroare mai mare decât privarea de libertate

hai să fim serioşi şi să nu ne mai autoflagelăm pe această problemă în drumurile lor din India au fost alungaţi cam de peste tot nişte paria veniţi pe dulcele plai mioritic

forţa imunitară a ţiganilor poate fi folosită ţiganul a fost adus cu forţa pe corăbii româneşti din India transformaţi în sclavi de cuceritorii musulmani ai Indiei

cuvântul rom adus din India ţigan exonim atziganoi care nu se ating rom endonim munca nu le e în sânge îşi bagă caii în apartament sau îşi fac nevoile pe fereastră

vorbind în limbi în somn penticostal pastişa forumurilor frustărilor securismelor cu amintirea scrisă pe rezistenţa limbii voastre vedice harţei hârtia nevoia roboamică

Deşertul egiptean

Nu numai ca habar nu au, marea majoritate a lor, repet, ce e ala DREPT, LEGI, dar nici nu pot sa le inteleaga si mai ales sa le respecte (nevand nici o scoala) fiind lipsiti de resurse elemnatare. Cine crezi tu ca angajeaza milioane de tigani, peste noapte, in conditiile in care nici romanii nus-i gasesc de lucru in tara lor, incat sa poata trei din salariu.

In Romania politicienii si tiganii sint deasupra legilor, ele (legile) fiind pentru prostimea cinstita, adica pentru noi.

Niste imagini cu manastirile din nordul Moldovei, altele surprinzand apetenta moldovenilor (cei care dau grosul imigrantilor romani din Italia, alaturi de romi) pentru sarbatorile si procesiunile crestine pe de o parte, respectiv meserii traditionale tiganesti ca confectionarea caramizilor din lut ars, cresterea cailor, dresajul ursilor, ghicitul (care presupune cunostinte empirice de psihologie umana), nu in ultimul rand dansurile si muzica tiganeasca, ei dand cei mai talentati lautari din lume, ar putea dezvalui o alta fata a romilor.

Dificultatea integrarii, a asimilarii strainilor de catre bastinasi, are o structura fractala. ea nu se manifesta doar la nivel de natiuni si nationalitati. Urmariti referintele pe care toata lumea le da despre toata lumea: bozgorul (om fara tara zice cel ce crede ca mai are una), veniticul (zice cel care crede ca-i de-o vesnicie intzelenit), marlanul (zice orasanul), vilain (zice nobilul francez despre orasan), burghezul (zice proletarul), palmasul (zice functionarul), scarta-scarta (zice mestesugarul), olteanul (zice moldoveanul si invers). De o vesnicie radem unu de altu' si dracu' de toti. Integrarea ca atare este foarte grea deja in termeni de proportii: cat e mimetism, cat e asimilare, cat e respect al identitatii, cat e pierdere a reperelor individuale, si nu in ultimul rand intre moarte si renastere, cat e rotogolire pana la decolorare si zdrentuire pe la "Nufarul" unor purgatorii despre care vorbeste neindurat Lars von Trier". In multime, dle Ionita, singuratatea e apasatoare ca-n ecou. (Basilic, 6.11.07)

"Dificultatea integrarii, a asimilarii strainilor de catre bastinasi, are o structura fractala..." etc., etc. Si acuma sa va spun ce am inteles eu, o fata simpla, din asta : raurile curg in aval, nu in amonte, crivatul bate dinspre Nord, nu dinspre Sud, frunzele arborilor cresc dupa un model dat de ecuatiile fractale, etc., etc. Asta e PUTERE. Aquis-ul Comunitar si toate tratatele sunt o FOAIE DE HARTIE.

Daca n-am inteles bine, rogu-va sa ma scoateti din rataciri (trebuia sa scriu ratacire, dar imi plac asonantarile, stiti, ma duc cu gandul la acea "language clue" a truverilor si la pasareasca lui Creanga, in care uneori va place si dvs. sa ciripiti - vrute si nevrute).

Dar, stau acum si ma intreb, stimate domn, daca n-ar fi fost integrarea asta (in NATO, UE)am mai fi avut noi ocazia sa conversam sau sa crestem conform modelului fractal (aici, vedeti, rogu-va si un articol aparut in "ZIUA", acum vreo cateva luni, intitulat "Marea Negara, o bomba"). Oricum, in ceea ce ma priveste pe mine cel putin, ca om de rand, nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost.... (Ady)

In sfirsit un articol care pune punctul pe I. Oameniilor trebuie sa li se spuna ca nu este raiul pe pamint sa emigrezi-mai ales in Europa.

Hai sa le spunem adevarul - ca emigrantul ( cu mici exceptii- doctorii, asistentele medicale si virfurile din anumite domenii) va fi tratat ca un sclav.

Traiesc de 16 ani cu un olanez .El vrea asa -fara casatorie. Acum si eu vreau la fel. Locuim si lucram in ambele tari.

La mine in tara el este tratat f bine. La el in tara "sint acceptata " pentru ca sint partenera lui.

Toti vorbesc despre straini ( traiesc intre ei deci nu se pot ascunde de mine) ca de niste "looser-i".Oficial sint f joviali -extremismul este pedepsit de lege aici , dar in sinea lor sint f rasisti.

Cind ma duc undeva cu partenerul meu sint bine tratata , dar unde ma duc singura se uita "chioris" la mine.

Partenerul meu imi spune mereu sa spun peste tot ca sunt romanca sa vada ca nu toti romanii sint tigani/hoti etc.dar...

Am avut chiar surpiza ca un medic olandez sa refuze sa imi faca o mica operatie -desi eram programata - deoarece m-am dus singura. Mi-a spus ca nu opereaza romani ( nu am cetatenie olandeza si nici nu mai vreau sa o am). Dupa ce a venit partenerul meu , m-a operat.

Cind vorbesc englezeste ( si vorbesc perfect) toti imi fac reverente si ma intreaba cum este la mine in STATE. Daca vorbesc romaneste - sau prost olandeza , se uita la mine ca la un C....

Nu sint prea multi romani pe aici ca sa spui ca noi ne-am creat o proasta imagine ( este frig -nu poti dormi pe strada deci tiganii s-au dus in tari mai calde, plus limba f dificila)

Dar asa sint olandezii in realitate.

Din afara crezi ca sint cel mai tolerant popor din Europa Din interiorul lor constati cu totul altceva.

Noi am intrat in UE pentru ca ei aveau nevoie de sclavi.

Chiar daca nu ar exista faradelegile unor tigani si/sau Romani , va asigur ca tot asa am fi tratati.

INSIST Romanilor trebuie sa li se spuna ca trebuie sa ne construim tara noastra si sa nu asteptam minuni din emigrare.

Eu am momente cind sint f fericita ca ma intorc in "tiganie" cum spun olandezii Romaniei. Cel putin este tara mea si nimeni nu imi poate spune ca sunt "tolerata".

Presa si TV-ul din Romania trebuie sa inceteze sa inoculeze tinerilor si nu numai ca se vor realiza numai in strainate. Este fals- numai daca sint virfuri o vor face, altfel vor fi doar mici functionari fara drept de promovare. (Cora)

Exista si in Spania tabere de mucava cu tzigani asezate ilegal pe domeniul public? Eu nu am auzit. Asta inseamna ca autoritatile spaniole nu au tolerat asemenea focare de infractionalitate si mizerie pe teritoriul comunitatii. Acolo se respecta legea ceva mai mult decat in Italia. Nicio dictatura nu e buna, dar regimul lui Franco, pe langa meritul de fi oprit infiltrarea comunismului in peninsula, a facut din Spania o economie moderna si puternica si prin disciplina impusa. In ce ne priveste, avem nevoie de legi (care sa se si aplice) "pentru buna purtare": o lege prin care abandonul scolar sa fie declarat "infractiune" si pedepsit ca atare. O lege aspra, dar europeana: respecta dreptul copilului la invatatura. Avem nevoie ca autoritatile locale sa se implice cu adevarat in viata de zi cu zi a comunitatii: de pilda, sa nu permita murdarirea spatiului public, prin hotarari ale consiliilor locale care sa prevada amenzi grase sau munca in folosul comunitatii sub supraveghere severa. Dar asta inseamna ca Politia comunitara sa-si faca treaba. Acordarea ajutoarelor sociale sa fie motivata riguros. Cunosc o familie de tzigani care se inmulteste anual pentru ca e profitabil. Femeia nu a fost niciodata angajata, barbatul a lucrat 2 ani. Acum el este in concediu platit (800 lei/luna) pentru "ingrijire copil", desi ea este casnica si locuiesc si cu batranii. Mai primesc, din banii nostri, si ajutor social si ajutor pentru incalzire, plus alocatiile aferente. De ce ar mai munci? Isi arunca laturile in strada (necanalizata, e drept), pentru ca a sapa o groapa in curte reprezinta un efort prea mare. Sa vina primarul! Isi usuca rufele pe gard, pentru ca montarea unei sfori este peste puterile lor: sunt prea saraci. Noaptea, ies in strada ca sa urineze. Nu s-au racordat la reteaua de apa, apeleaza la vecini, dar au antena tv. Sa-i vada pe Guta si pe Adrian Minune. Copiii lor se joaca pe strada, desi au curte. Traiesc asa nu pentru ca nu stiu sa traiasca altfel, ci pentru ca nu vor, iar autoritatile le permit, pe banii nostri, cei care platim impozite si taxe. (Doberman)

am prieteni care stau in torino si cand am fost la ei in vizita un sg lucru mi-au spus : "sa nu vorbesti cu romani chia daca te bucuri ca-i vezi pe strada ! " in acea clipa nu intelegeam de ce si mi se parea absurd ca aveau vecini in bloc romani si nu vb intre ei . apoi am inteles : mi-era rusine cand vedeam in magazine nu numai tigani ci si romani pusi pe furat , mi-era rusine cand vedeam tigani injurand in fata domului din milano pentru ca nimeni nu vroia sa le cumpere ceasurile pe care le aveau expuse pe un pres pe strada , ca nu vroia nimeni sa le dea un ban tigancilor cu fuste si cu puradeii dupa ele . MI-A FOST RUSINE DAR IN ACELASI MOMENT SI FRICA !!! dar hai sa ne gandim si la alt aspect :tiganii si romanii nostri care fac atatea nedreptati nu sunt nici pe departe atat de periculosi cat este MAFIA ALBANEZA in italia . de marocanii care au prostituate , care distribuie droguri pe strazile italiei si din cauza carora mor atatia oameni cine se ocupa ? contra lor de ce nimeni nu porneste un razboi ? (adina)

Cred ca toata lumea e tentata sa vada doar o fateta a problemei: niste indivizi ne fac de ris intreaga natie ! Lucrurile sunt extrem de complexe si daca nu punem punctul pe i, nu vom gasi leacul bolii. Intreaga societate romaneasca e bolnava, foarte bolnava ! Nu cred ca eu sunt in masura sa propun ceva, totusi iata citeva sugestii :

1. Legea, in Romania, sa fie dreapta si corect aplicata (romani, tigani, oameni de rind, demnitari, politisti etc.) Cine o incalca, sa fie pedepsit pe masura.

2. Scoala sa fie OBLIGATORIE, nu doar in vorbe: multi copii, mai ales tigani, dar nu numai, se inscriu doar pentru banii pe care ii iau. Sa nu se mai dea alocatii celor care abandoneaza scoala (sau au o caruta de absente) !

3. Locuri de munca pentru tigani, mai ales: in constructii, la drumuri etc., unde este asa de mare deficitul de forta de munca. Cine vrea calificare, sa o faca !

4. Daca nu fac scoala, nu lucreaza, sa li se aplice pedepse (munca obligatorie pentru comunitate, taierea ajutoarelor sociale, inchisoare etc.).

5. Un plan de masuri coerent, impreuna cu UE, pentru eradicarea saraciei, educatie si integrare sociala. Chiar daca e foarte tirziu, credeti ca mai bine deloc ?

6. Obligatia de a trai conform normelor societatii civilizate (fara casatorii la 10 ani, propria lege, organizare tribala).

7. Organe competente si responsabile care sa aplice planul de masuri, sa monitorizeze aplicarea lui ferma, totul cu sprijinul, finantarea si controlul UE (pentru ca problema este a TUTUROR !)

Educatia se face si cu vorba dulce si cu bita, dar trebuie sa aiba cine s-o faca ! Vreau sa vad o mai mare implicare a scolii, a bisericii, a comunitatilor locale, a presei scrise si a TV (prea multe exemple de dementa, vulgaritate si duritate la TV !, foarte periculoase, mai ales pentru tineri, care au, in mare parte un comportament de barbari ! II aud cum vorbesc pe strada, cum arunca gunoaie si injura, calca pe straturile de flori, etc. etc.Si daca-i intrebi cine e Stefan cel Mare unii pot raspune: regele Daciei (caz real la un licean !)

Aveti curajul, domnule Ionita si altii ca dvs, sa spuneti lucrurilor pe nume, caci e primul pas spre vindecare ! Orice leac al bolii e eficient doar cind cunosti natura acelei boli. Si din ce balmajeala aud pe la posturile noastre din partea "mai-marilor" natiei sau a comentatorilor, tare mi-e teama ca nu vrem sa stim CARE e boala adevarata ! (Un cetăţean)

"Se vorbeşte tot timpul de Holocaustul evreilor şi rromii sunt daţi la o parte. Nu ştiu dacă un evreu valorează mai mult decât un rrom şi invers. Toţi suntem oameni (...). Este o discriminare ca romii să nu fie incluşi în categoria victimelor Holocaustului. Atât evreii, cât şi rromii au suferit şi au murit în acele lagăre de exterminare". (Florin Cioabă)

Coloana hai-ku

Ajută, doamne, măgăruşul. Nu ştie decât că e american şi a dat o Dacie peste el. Cum o fi dat el peste România.Am căzut eu, mai ales Lenuş în aspersia sillinoasă. De unde atâta Indie, candid neajutorat din ţara jandarmissimă. La soră-mea, fără engleză, apă caldă, în alienare cu prune, schimbi ziua cu noaptea, să nu răspunzi, să nu ne iei capul.I am full of America, mila femeilor, mâini rupte.

irisul la normali se estompează în contact cu lumina, la nebuni se lărgeşte – când te fereşti să mai priveşti în ochi hipnoza răzbunării – de ce scăpând abia aşteaptă stelele altui balamuc – Oltchim la noi în respiraţie – petrecem centrale, oase, cheaguri – nomad mă fărâm wild animal – şi dacă scap pe loc şi dacă ne mai vedem noaptea asta, pun punct romanului american -

scăpat de american, să ne consolăm cu ţiganii, la rege, muzică, pictură – mă poză din faţă, din profil, după ce-mi dete un milion – ocupaţia romă r pe ce relaxare indianistică – te-ai îngropat în Roma frate cu dacii patru Constantin, care-am mai scrie adiate de nu ne dăm şi jos din trin – lunch per Petre cu fata hindi, cum se găsesc văduvele – mai sunteţi frunze, mai suntem cu Alexis Carell călindu-ne, cald, frig, printre renunţătorii discriminării – Petre Diaconu îngropat mai sus de Păcui, la Dervent, să poată vedea toată Dobrogea -

gustul lemnelor nearse, parte în pelerinaj nu în turmă, tutun, ţigani şi eu pe nefumate - Domnişoara Christina în dialog sanscrit cu Vetala – vom ajunge la Sakuntala nerecunoaşterii, vâlcenilor Eliade – ieri n-am avut timp că veneam de ieri, una e d-na doctor şi alta e d-na asistentă, am călcat cu stângu' - am răbdare ca o îndrăzneală pe curiozitatea vaccinului, scăpătarea aşteptării, de-mi lipsea neamericanul, cum am fi într-un cătun ce nu joacă Pintea Hamlet – dentistul te-o fi transportând la Feteşti, în copilărie, pacienţi, nu ne-ar injecta, în ritmul ăsta, zorilor-zorilor – v-aţi găsit înalţi şi tineri, eşti de serviciu cu bună-seara, mai sunt copiii ăia în scris, se termină carmin acapararea pe democraţie, femele sconcs călărind biblia deodorant -

romani de margine centre pietruite nemărilor aerul următor nonviului avari în Bavaria carcasă Kalidasă v-aş citi Sakuntala de Voiculescu – Aurelia va mai face o plăcintă şi noi ce i-om duce cafea, poliţistele vor mai mult altceva, n-au prins presiune etnică, mai şi citim Bilderberg – altei ploi Sakunatala noastră, Rada mai sfântă, rămânem miniatura cal-Callot, calulea, Dushyanta, regi palimpsest, opera Parvati, munteanca, nomazilor şi mai kalidasian, în pădure căprioară, urs, Chiva, Dionis-Naratorul, Stanciu, laia, ciobani, Dada – deliram scriitură pe ţigăneşte, în destrămare cu Blaga, albitură sufocarea, vârsta morţii lui mă apropie – n-am fost la Sibiu după Sakuntala, în dalbime, la întoarcere am recitit-o după ce nici regele nici prinţesa nu scoseseră un sunet la facere de film, tu nu vezi filmabilă psihologia, ăl bătrân era mai cu India şi cu Pakistanul, tu cu Israelul, cei mai cei din muncei dobrinei, cum am deraia conversaţia în filtru biblic sanscrit – se poartă Tora, Shruti, cum ne-am şi însănătoşi separat o ideatică pe mii de ani, aur la propriu în delir când vă moderase altcineva la film, de nu şi acum în traducerea mea – mai ascriem a-abhijnana, via biblie, cronici în replică la nevenirea punjabilor rămaşi pe încântare la Belgrad cu filme consumate Kusturiţa – trimit la case nimicuri din ruină la revederea cenuşă atât de voiculesciană până iar nu murim – gen distribuit, libertate, moarte, pe după aleşi, la înviere, te tragi din 10 nu din 2 rămaşi, om reproduce şi din Roboam, tot robiei de tora toracici – ce s-a putut întâmpla, cui şi demangleala, decredibilizare pe ieri, clătinate sakuntalizări – ce ne moaie amintirea, îndemâna capului cenuşă, pe coperte floarea luceafăr, a nu mai sta de vorbă -

al câtelea Jiu, anthropos, cel ce priveşte în sus, Strâmba curge invers, în loc de sud o ia spre nord – câinele negru pe masă, piatră înrourată, dansaţi nisipul, cum ajunge omul la masă tinereţe maximă, se învârte masa tânără, sărutul sfinţirii cina în cerc – ploaia sapă calcarul sculpturii, noi ne dăm de-a dura polizor – din 12 al 13-lea – ornic moarea mesei, poarta, calule călător, şi ne-om prăvăli prin toate cerurile într-o cizelare pân' la Dumnezeu – pedeapsa cu Italia, cu India, coloana mandakranta, haiku, dodii , tăcere, sărut, infinit, el le zicea masa, poarta, coloana -

cadavre pe şperaclu, împăraţi, uriaş ne de basm în emfază, inspiraţie goală de sens, doar o rutină ardoare doare - aceeaşi nici frica de neant ca mai înainte de iubire, sfiala străină comercianţilor de carne, voi unde fugiră-ţi apropiindu-vă timpurile din poezia lui Eminescu – pe ce lunecând spre jaini, jaina pe fiinţă, cartea rană în fluturare, părul smuls – statui în tăieturi de scenarii ţigăneşti, melc nebrâncuşian cu barbă -

Ex-patriot

Imi place teatrul fizic, deschizând trupul spre a întrupa personajul. Am fost într-un film timp de patru secunde, sunt un clown prin dispoziţie şi educaţie. (13 decembrie 1996). Pare că ai avut o foarte „bogată” copilărie în India, eu am încă de călătorit acolo. Am iubit Grecia, siestele de după-amiază şi atâta soare mi s-au potrivit perfect, munceşti din greu, joci din greu şi te Odihneşti. Următoarea mea aventură afară, ideal, ar fi să călătoresc Europa or să studiez artele marţiale în Kerala, India.

Da, sunt de acord cu tine, deciziile despre artă şi bani sunt foarte dificile, urăsc să fiu pus în poziţia de a avea de hotărât între cele două, mi-a plăcut e-mail-ul tău, mi-l voi verifica mai des pe al meu. Cred că semănăm în unele chipuri, şi eu sunt leneş când nu sunt interesat în ce fac şi foarte activ când sunt angajat în ceva stimulator, şi am nevoie de ceva timp pentru a mă relaxa. Mi-ar fi drag să citesc piesa ta! Este despre atmosfera politică din România? Ştiu ceva despre „Revoluţia de Catifea” dar nu cine ştie ce. Erai în România când s-a petrecut cel mai mult din asta, sau trăiai în siguranţă în India? (De sperat să fi fost în India).

Personal, îmi cer scuze pentru „influenţa vestică”asupra teatrului şi media de la voi! De sperat, aceasta va trece şi ne vom întoarce la poveştile scrise iubitor despre condiţia umană şi infinitul număr de mari povestiri care ar putea veni din acest „etern conflict”. Dar va fi dificil. Cei ce fac filme „comerciale” privesc la linia de fund şi tocmai acum li se spune că sexul şi violenţa se vând. Pute. Să schimbăm! Vrei să scrii un scenariu? Ori încerci? Crede-mă, nu am nici o problemă să-ţi înţeleg scrisul. Scrii mai bine în engleză decât o fac cei mai mulţi americani! Serios. Am avut câţiva prieteni a căror limbă nativă nu este engleza şi au aceleaşi temeri. Not to worry. Mergi foarte bine. Ce zici? Hai să scriem un scenariu împreună! ?l vom plasa în Bucureşti sau undeva în România. Vom avea un personaj american şi unul român. Putem pisa idei pentru un conflict cu care să fim amândoi de acord. Drace, putem şi filma asta! Folosim prietenii tăi pentru rolurile româneşti şi ai mei pentru rolurile americane. Cu rate favorabile de schimb, SUA mari, americanii graşi ar putea probabil să finanţeze the venture (nu va avea un buget imens, desigur!) şi voi, tipilor, să ne adăpostiţi şi ocazional să ne hrăniţi. Şi, fireşte, arătându-ne frumoasa voastră ţară! Ce zici? Eu cred că e o idee mare! Şi foarte posibil a o realiza. Ar putea urma liniile „Tineri americani ex-patioţi întâlnesc tineri români în Bucureşti”? Sau „Tineri români din Bucureşti întâlnesc tineri ex-patrioţi americani”.

Mă gândesc, cel puţin că o să aibă mult haz co-scrierea unui scenariu. Mi-aş dori să fi ştiut română. Totdeauna m-am simţit încurcat că bună parte a lumii ştie engleză sau încearcă s-o înveţe, iar noi americanii nu facem nici un efort să învăţăm limba ori limbile lumii. Sper că starea ta sufletească se îmbunătăţeşte. Pierderea prietenilor pute, indiferent de motiv. Nu e deloc plăcut. Joci bridge? Faci asta cu alţi tineri din România? In America, de obicei nu înveţi jocul până nu treci de 65!

S-ar putea să fii puţin dezamăgită aici la început. Mereu dezamăgesc femeile, chiar şi pe cele pe care le cunosc prin cuvinte scrise pe un ecran de computer! Scriu multe scrisori şi e-mail-uri prietenilor, ceea ce consider un fel de artă. Mă bucur că nu ai lovit străzile în 1989. Am de citit despre revoluţiile mele! Ceea ce voi face! Voi fi foarte cunoscător despre Revoluţia Română într-o lună. Ştiu despre doi oameni excepţionali implicaţi în teatru în SUA care sunt din România. Unul se numeşte Andrei Both! Celălalt este Andrei Belgrader, care este unul din cei mai respectaţi profesori de actorie aici în SUA. Amândoi predau la Universitatea California la San Diego – posibil cea mai bună şcoală pentru formarea actorilor în SUA.

Ziua mea de naştere este pe 16 iulie. Cred că eşti foarte mult cu astrologia! Când este ziua ta de naştere, aş întreba. Da, sunt un copil al lunii şi am trăsăturile tipice unui cancer-rac. Dar dă-mi un răgaz, e greu să fii un crab! Sunt ţăndări că ai scris o piesdă despre Charlie Chaplin. Trimite-mi „Chartlie”, trimite-mi „Charlie”!

După ce mi-am făcut alergăturile, am mers lo un bookstore şi am citit cinci ore despre istoria României şi revoluţia română. Destul de înspăimântătoare materie pentru un băiat de ţară din SUA. Pare că diavolul a tras sforile pentru guvernul român în ultimul secol. Ceea ce mă înspăimântă este c-am citit că sub regimul curent al lui Iliescu, 2/3 din securitate rămân din regimul de teroare al lui Ceauzşescu. Urăsc „Poliţia Secretă”. Imi aminteşte prea mult de poliţia secretă a lui Hitler din timpul nazismului în Germania. Este această corespondenţă sigură (safe) pentru tine? Fiind implicată în Arte, simţi că ai fi în vreun fel pândită de securitate? Spune-mi doar ce trebuie şi ce nu trebuie să fac şi mă conformez.

Din lectura mea, pare că Isia şi tisimoara sunt locuri foarte interesante şi sub un scrutin mai mic decât Bucureştiul. Părţile rurale ale României sună şi ele frumos. Ar fi mai bine să fixăm filmul nostru în acele locuri? Crezi că ar fi posibil să plasăm filmul în perioada ducând la Revoluţia din 1989? Nu va trebui să fie despre revoluţia însăşi, ci despre relaţia dintre un grup de tineri din acel timp şi cum timpul de tumult îi afectează. Aproape m-am hotărât că trebuie să vin şi să trăiesc în România pentru o vreme pentru a-mi ndeplini scopul tatonării de a crea un scenariu bun. De fapt, caut preţurile pe linia aeriană de la Chicago la Bucureşti, să văd cât de mari ar fi. Din ce-am strâns, este foarte, foarte ieftin pentru un american să trăiască în România. Dacă am putea ieşi cu un synopsis sau tratament despre ce urmează să fie povestirea noastră şi să scriem câteva mostre de scene şi dialoguri, aş fi în măsură să găsesc unii investitori speculativi care mi-ar plăti să vin în România şi să termin scenariul cu tine şi să-l aduc înapoi ca să li-l arăt. Apoi ei vor hotărî dacă finanţează proiectul mai departe şi investesc în turnarea filmului sau decid că nu sunt interesaţi – dându-ne oportunitate de a găsi alte fonduri pentru a face filmul. Cred că putem să-l facem pentru sub 50.000 dolari SUA dacă nu întâmpinăm nu întâmpinăm obstacole majore în filmarea din România. Preferabil, vom face-o în cheie foarte joasă, cu nu prea multă lume ştiind ce şi cum. Astfel, ni se va da foarte puţină atenţie şi vom putea filma fără probleme.

Am observat că străinilor le este permis să intre în ţară doar cu „a small movie camera”. M-am întrebat ce fel de echipament de film există în România? Putem spune mereu că facem un documentar despre cafenele, berării şi atracţii turistice ale României, dacă ne întreabă cineva ce vrem să filmăm. Drace, vor fi o sumă de detalii de rezolvat. Incepereea scenariului este primul nostru ordin de prioritate.

Sunt foarte mişcat de asta! Sunt fascinat şi oripilat, în părţi egale, de istoria ţării tale. Şi sunt mişcat de a colabora la un scenariu cu cineva, când eu am scris lucruri numai de unul singur. In special un scenariu care va aduce împreună două culturi diferite – cu inevitabile îmbrăţişări şi coliziuni. Damn! Te rog scrie-mi înapoi şi spune-mi unele din ideile tale! Eu voi căuta şi voi scrie la câţi inşi pot, care ar putea să facă o investiţie iniţială trimiţându-mă pe mine în România pentru a face cercetare şi a sfârşi scenariul cu tine. In esenţă, eu îmi voi crea o slujbă pentru mine însumi! Desigur, o să le cer să te compenseze şi pe tine. Vei fi în măsură să-ţi suplimentezi venitul cu dolari SUA. Dacă aş putea să fac rost de 500 dolari SUA pe lună pentru tine, cât ar echivala în Leu (Uite, îmi stropesc deja limba cu termeni româneşti!) Sau, cum s-ar compara această rată cu alte slujbe? Mă voi orienta după slujba ta şi voi lucra la acest script part-time cât timp va trebui pînă la completarea lui. Aş figura, 3 până la 5 luni ar fi un orar bun pentru a completa scrierea. Cele 500 de dolari vor fi acolo fie că vei lucra la el full ori part-time, îţi voi ţine slujba ta astfel încât să-ţi menţii securitatea serviciului după ce procesul scrierii se va fi sfârşit. Făcând aşa, vor fi perioade de lucru şi pauze, care este însăşi natura afacerii de a termina ceva, de la scenariu la proiectul final. Cred că asta ar putea fi o întâlnire foarte fructuoasă pentru amândoi şi pentru oricine este eventual implicat în acest proiect! Mintea mea e în cursă cu tot potenţialul pentru acest proiect. Ştiu că sunt mulţi cărora le-ar plăcea să se realizeze un astfel de proiect. Trebuie doar pornit cu oameni gândind pozitiv şi empatic, cu mult talent şi gata de siluetă. Oameni oneşti care-şi vor lăsa „diapozitivul” egourilor de dragul proiectului. Doamne, mai bine ies înainte de a părea un delirant maniac idealist!

Muzică? Chiar acum sunt un fan mare al lui Lyle Lovette şi cred că artistul cunoscut anterior drept Prince este Mozart al zilei noastre moderne. Iubesc aproape orice tip de muzică atîta vreme cât este bună.

?ţi mulţumesc pentru adresa Bibliotecii Româneşti „Mircea Eliade” şi a celui c are o conduce. Ar putea fi de un incredibil ajutor! Chicago e numai la 3 ore de aici şi-mi place să merg acolo când pot. Trist a spune, nu sunt multe cărţi despre România în SUA. Cel puţin nu în librării. Realizez, foarte repede, că pentru a face partea mea în scrierea acestui lucru şi a filma, am nevoie să merg în România şi să trăiesc acolo în timp ce scriu. ?mi place ideea ta despre o comedie cu personaje a căror preocupare principală este să să facă bani. Noi avem mulţi de 20 şi ceva de ani muncind slujbe mizere, slab plătite, cât s-o ducă. Şi vrem să tăiem gâturile celor de cincizeci de ani care fac asta posibil pentru noi!!! Se pare că răzbunarea noastră va veni în aria tehnologiei computerelor şi a multi-media. Mulţi dintre hodorogi nu se sinchisesc să înveţe despre computere şi eventual va trebui să-i punem pe liber fiincă obligaţiile lor de serviciu vor avea mult de a face cu computerul! Ha! Cele mai multe companii legate de computere şi multi-media sunt conduse de tineri. Astfel, ia controlul asupra medium-mului şi vei controla mesajul! Cred că asta va fi revoluţia celor de vârsta mea în SUA. Noi nu avem putere politică, generaţiile mai vechi controlează locurile şi forţa de muncă – dar noi controlăm informaţia noilor tehnologii care apar!

„Valuta forte” a noastră merge destul de departe în obţinerea de bunuri şi servicii. Ca parteneri, ne veţi ajuta să facem lucrurile pe cât de ieftin pe atât de excelent posibil. Vom face un produs care se va vinde în America şi în lume. Vom face acel produs, în principal, cu „valuta uşoară” a voastră, iar profiturile vor fi în „valută forte” - adică vom folosi dolari SUA pentru a cumpăra Leu, vom cheltui leu pentru a face film în România, şi vom face profituri în dolari SUA care vor fi distribuiţi egal celor implicaţi. Ne trebuie 5 pagini de tratare a unui posibil scenariu, vreo două scene, exemple ale scrisului tău (piesele tale, posibil?) şi o estimare a cât costă închirierea unei camere de film în România, cât costă filmul acolo, putem face acolo post-producţie şi cât ar costa, un buget de bază preliminar. Trimite-mi piesele şi orice exemple din munca ta artistică.

Primele mele gânduri sunt că ar trebui să facem o comedie „hoaţă” romantică despre un grup de tineri români şi un grup de tineri americani încercând să facă bani şi amor în Bucureşti, Iaşi sau oriunde vrem să plasăm acţiunea. Bună dimineaţa înseamnă „good morning”. Thank you! Sper să ai un sezon bun de Crăciun. Ei ar fi trebuit să-l împuşte pe Ceauşescu după anul nou. Asocierea lor cu sărbătorile este destul de morbidă. Sărbătorirea naşterii lui Hristos odată cu moartea lui Ceauşescu este un concept pervers pentru mine. O fi fost simbolic, într-un fel răsucit, pentru Iliescu şi ciracii lui. Cine ştie? „Dar acestea sunt lucruri la care mă gândesc!” Take care and „pa!”

Mi-a plăcut scriitura din piesa ta. Mi-a amintit mult de unele din piesele scurte ale lui Samuel Bechett. Ai un simţ foarte poetic şi literar în dramaturgia ta (cel puţin în piesa asta). Foarte cerebrală, foarte meditativă. Nu cred că o înţeleg pe deplin chiar acum, va trebui să o citesc de mai multe ori pentru a -i da de capăt. Eu sunt o persoană mai viscerală, fizică, măcar că-mi rup dinţii, ca actor, în piese de Samuel Beckett. Poate apuc o potecă greşită spre piesa ta. Poate ar trebui s-o citesc cu voce tare, ca şi cum aş interpreta-o, şi să las textul să pătrundă în corp şi să-l afecteze. Asta e abordarea pe care o am cu Beckett. Am avut oportunitatea să să lucrez cu Billie Whitelaw, pentru care Beckett a scris multe din piesele sale, iar ea m-a ghidat spre acea abordare. (Ea a făcut o rezidenţă de două săptămâni la Wisconsin când eram în şcoală). Mi-a spus că mult din îndrumarea lui Beckett pentru ea a fost să-i spună „Doar spune cuvintele, doar spune cuvintele şi vei înţelege despre ce este totul!!”

Cred că vom fi buni parteneri de scris. Scrisul meu e foarte ritmic şi tot lingvistic orientat, dar nu atât de cerebral ca al tău. Mă gândesc că vei adăuga poesy lucrurilor pe care nu am învăţat încă să le fac. Eu voi adăuga o abordare foarte directă, fizică textului, o calitate „pămânească”. Stilul meu a fost comparat cu al lui David Mamet – un mare compliment pentru că nu citisem şi nu auzisem nimic de Mamet când mi s-a spus asta. Da, cred că ne vom complementa unul pe altul ca scriitori. Sccenele de dragoste: am aruncat asta acolo pentru a vedea reacţia. Cum defineşti o „scenă de dragoste?” Abia o scenă de sex? Nu asta înţeleg eu prin scenă de dragoste. Sexul şi dragostea sunt, cel mai adesea, entităţi foarte diferite. In filmare, aceste lucruri pot fi reprezentate într-un miloin şi unul de feluri! Eu însumi cred că am jucat o singură scenă de dragoste, pentru teatru. Era într-o producţie de laborator şi tot a implicat mult sărutat, mângâiat, pipăit. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a plăcut persoana cu care a trebuit să fac asta. Nu a fost implicată nuditatea. La dracu', tu nu va trebui să faci o scenă de dragoste. De vreme ce eşti co-scriitor, dacă scrii o parte, ai un control incredibil asupra a ceea ce face şi nu face personajul! Aşa că pune pe altcineva să facă scene de dragoste dacă incluzi vreuna. Eu anticipez unele scene de dragoste într-o formă sau alta dacă decidem să facem o comedie romantică. Asta e de obiecei o parte a ecuaţiei Romanţei! Dacă voi portretiza un personaj în asta, ceea ce îmi imaginez că voi face, nici eu nu sunt sigur că voi vrea să joc în vreo scenă de dragoste! Putem forţa să le joace alţi actori!

Ai lovit cuiul în nas cu linia povestirii tale! E frumoasă! Absolut frumoasă. Eşti sensibilă! Persoane în căutarea lor înşeşi, a rădăcinilor lor. Cu siguranţă voi accepta invitaţia de a sta cu tine. Eram doar curios să ştiu cât costă un apartament sau o casă. A fost frumos să-ţi aud vocea. Ai o voce destul de puternică, fără-nonsens.Eşti o persoană cu voinţă puternică? Pari a avea mai mult de 23 de ani.

Un lucru m-a perplexat. Că probabil actorii români nu vor fi interesaţi să lucreze cu noi.Numai actorii, ori toată populaţia e dornică de izolare? Asta ar putea explica de ce visele românilor despre Statele Unite venind să-i „salveze” nu s-au realizat niciodată. Aşa că dacă actori români nu vor să lucreze cu americani, fuck'em! Vom aduce belgieni şi germani şi francezi să joace românii! Ce altă alegere avem? Găsesc arogant ca actorul român să nu vrea să lucreze cu americani! Sunt ofensat! Sunt sigur că voi veni în România cu percepţii ofensive despre români. Aceste percepţii, de ambele părţi ale monedei, au fost din greu influenţate de media.

Iţi voi spune, bob cu bob, de ce mi-a luat aşa mult timp să ajung la colegiu. Nu ştiam ce să fac cu viaţa mea. Am studiat inginerie, pre-med, geografie, engleză şi ştiinţe ale mediului înainte de a le abandona pe toate şi a lua o graduare în actorie. In timpul colegiului, am îndurat moartea celui mai bun prieten, cenuşa i-a fost luată în Israel şi risipită peste ţară din helicopter. Am trecut şi printr-o perioadă de dependenţă de droguri şi alcool. Multe dintre prietenele mele „au devenit lesbiene”. Sunt un insomniac notoriu. Că sunt încă viu e o minune. Lucrez la dezvoltarea unor parteneri mai buni de somn, întrucât cunosc valoarea visării şi a odihnirii trupului.

Aşadar, eşti o brună, exotică frumuseţe? Aşa sper! Imi plac femeile inteligente care sunt şi frumoase. Găsesc asta a fi calmant pentru sufletul meu mascul! Va fi mult mai uşor să lucrez cu tine. Sper. Numai dacă nu eşti atât de frumoasă încât să distragi! Asta n-ar fi bine! Oricum arăţi, de fapt nu contează. Câtă vreme putem fi şi lucra împreună. Dar trebuie să admit că am slăbiciune pentru femei cu trăsături brune. Te rog! Am ţinut această slăbiciune la adăpost pentru aproape tot anul care trece, nu vreau să vii şi să mi-o ruinezi! Te rog, controlează-te! De asta vrei să stau cu tine şi familia ta? Să fiu „boy toy”-ul tău? Nu sunt astfel de tip! Mai întîi trebuie să mă îmbeţi şi hrăneşti, wine and dine, şi să mă tratezi ca lumea, right! Apoi, poate, intru în peşteră, I cave in! (Flirtez cu tine acum!)

Pentru un timp, am citit multe din cărţile lui Eliade. Acum vreo 10 ani. Foarte luminate idei. Nu mi-aduc aminte titlurile pe loc, dar el a cunoscut pe tatăl unuia din cei mai buni amici ai mei – care e un fel de mentor/tată spiritual al meu. El l-a întâlnit când preda, ca un iezuit, la Marquette University în Milwaukee, iar Eliade era la Chicago. Tatăl fratelui meu s-a îndrăgostit de o călugăriţă şi ei l-au avut pe prietenul meu John. Au fost excomunicaţi oficial din Biserica Catolică, de papă, după aceea. Erau o parte din preoţii şi călugăriţele care voiau ca Vaticanul să abolească lucrul celibatului, înapoi prin 1960! El avea cea mai înaltă consideraţie pentru Eliade, ca una din autorităţile lumii pe religie şi experienţa religioasă. Mă pregătesc pentru vizita mea la domnul Nicolescu să văd Biblioteca Românească/Eliade. Să văd dacă Dl. Lofy vrea să coboare din Minneapolis să viziteze cu mine biblioteca.

O, nu. O combinaţie de trăsături greceşti/indiene? Asta mă va ucide! Sunt un iubitor al tuturor femeilor de toate rasele, dar slăbiciunea mea este pentru femeile „dark” - de obicei de descendenţă mediteraneană, evreiască sau indiană. Aş putea fi neajutorat, la mila ta! Te rog, aibi un defect, o bubă! „Jurământul” meu poate fi în primejdie dacă e să lucrăm atât de apropiaţi împreună! Dacă sfârşesc amestecându-mă în miezul frumuseţii tale, te rog fii blândă! Pocneşte-mi grosolanul, iraţionalul corp în poziţie de dactilo aşa încât să am ceva lucru făcut! Sunt doar un bărbat şi subiect al dorinţelor naturale pe care carnea le moşteneşte! Voi încerca să fiu un Shiva – te rog, nu fi o Kali. Poate aduc mica mea statuie a lui Ganesh cu mine, just in case! Sunt sigur că vom alerga în împărtăşirea obstacolelor facerii acestui proiect!

De ce nu am face un video despre apele minerale ale României?

Sunt bucuros că l-am inspirat pe tatăl tău într-atât încât să devin un personaj în romanul său! Colegul meu de cameră la colegiu, care acum este instructor la Universitatea din Michigan şi scriitor, îşi bazează mulţi din protagonişti pe mine. Alţi câţiva m-au inclus şi ei în scrisul lor. Trebuie că sunt un personaj!

Am fost implicat în proteste, la colegiu, până când am fost rănit şi târât pe asfalt de Poliţie. I may do a ritual – shave my head! Fratele mare mi-a spus azi că lumea mea nu e bazată pe realitate. Sunt primul candidat să fiu un ex-patriot. Nu mi-am ras complet capul, un „fuzz” îmi acoperă scalpul chiar acum. Mă simt foarte bine! Tu eşti o femeie îndatoritoare. „Când vii în România, mi-a plăcea să te văd cu părul şi 'fioaroasa barbă roşie' ”! Părul va creşte la loc până te voi vedea şi voi ţine barba chiar pentru tine!! Dorinţele tale îmi sunt ordine!

Milarepa

Hm, să zidesc, de voie, un turn. Milarepa avea poruncă să ridice un castel pentru Dode-ul lui (Dharma dode/Jeune-homme-recueil-de-sutras). Iar eu, de voie. Dar lui i-a dat un model. Intâi din Răsărit. Când îl urcase la jumătate, i-a zis să-l dărâme. Beat, mai apoi, i-a comandat unul din apus, pe care, la jumătate, din nou, l-a doborât, punând pietrele la locul lor şi pământul la locul lui.Trezit, în vârful muntelui din nord, i-a cerut unul de acolo şi, dându-se nebun, fără ţinere de minte, n-a recunoscut comanda. Duă ce trudise în zadar, pocăitul s-a ales nu cu doctrina încă, ba cu o rană.

Şi i-a mai făcut o comandă, un turn alb, cu nouă caturi şi un pinaclu. Păcătosul a dorit atunci să-i fie primită martoră chiar bătrâna soţie a învăţătorului. Ce(-şi) zicea? „Am înălţat trei turnuri şi le-am dărâmat. Intâi, lama îmi spuse că nu reflectase. A doua oară, că era beat. A treia, se căia de nebunie, de pierderea memoriei, că nu-şi aminteşte nimic. Dacă i-am amintit instrucţiunile lui, m-a întrebat cine mi-e martor şi m-a certat”. Bătrâna mamă, cu milă, a acceptat îngrijorată, ca bună martoră – dar cine îi va crede mărturia?

Prietene, a început turnul. In glumă, învăţăcei mai vechi i-au aşezat o piatră de fundaţie. Ajunsese la al doilea cat, când, inspectând, dascălul i-a poruncit să îndepărteze piatra aceea, nu să dărâme, adică, să nu mai fie acea piatră străină. Doborât iarăşi totul, şi a mai avut putere să afle o nouă fundaţie, Piatra cea Mare.

Suia vârtos şi învăţăceii au intrat în panică – dacă nu-l va mai dărâma învăţătorul, atunci îl vor doborî ei; ajunsese la etajul al şaptelea când l-a oprit chiar stăpânul. E drept, spre a-l apăra, adusese mai înainte strigoi de soldaţi în armuri. Acum, chiar dacă şi un câine ar fi primit de la Maestru doctrina lui, nu i-o acorda încă după ce ridicase un asemenea turn, fără să-i fi adus careva măcar un bolovan cât capul de cerb, un coş de pământ, un căuc de apă, un troc de mortar. Ci nu. Turela e abia cât un braţ, iar el a adus cu greu din India doctrina lui. Să nu fi fost întreg nici întregul turn, el m-a oprit spunându-mi să construiesc o galerie cu 12 coloane şi un altar. Il tot întreba de răsplată, îl bătea, îl alunga. „Sfârşeşte galeria şi turnul”, i-a mai spus – vei avea consacrarea şi te voi iniţia. Sfâşise turnul şi era mai gata galeria. Spatele i-a devenit însă o rană. Bătrâna l-a apărat cerând iniţierea. Maestrul nu i-a dat-o, îmbiindu-l să-şi oblojească rănile ca boii şi caii şi să trudească mai departe. In taină vărsa lacrimi şi el. După un plan al ei, bătrâna l-a încunoştinţat pe lama că tânărul, căzut bolnav, o să-şi caute alt maestru. Lama i-a reamintit acestuia că îi dăduse corpul, cuvântul şi inima – i le-ar putea tăia în o sută de bucăţi. A rămas meditând. „Dacă acest lama nu are formula pentru a deveni Buddha într-o singură viaţă cu un singur corp?” Şi a reînceput să facă mortar pentru galerie şi altar. Alţii, aducând daruri, soseau să ceară înalta iniţiere. Soţia lui lama îi oferă o turcoază spre a i-o dărui dacă nu va fi de ajuns construcţia turnului, dar acesta, chiar dacă nu ştiuse piatra preţioasă, primită de soţia lui de la părinţii ei pentru un moment greu, ca stăpân total al femeii se socoteşte şi al turcoazei, lovindu-l furios pe Marele Magician. Discipolul fuge. Dar se reîntoarce. Fuge iar, neprimind iniţierea. „Când a plecat?” îşi întreabă nevasta. „Ieri”. „La ceasul ăsta fiul meu n-a ajuns prea departe”.

Ajuns la un alt lama – Gnogpa (Diamant, qui-realise-le-Nirvana) –, e primit arătând scrisoarea şi darurile de la marele invăţător (Marpa) – veneau, în fapt, de la soţia lui. Inainte de a începe, din ordin, iniţierea lui Mila, îi cere să arunce grindina – ca altădată – asupra unor oameni ce-i jefuiseră prietenii. „Sunt ursit relelor făptuiri. Azvârlind grindină, merg spre sfânta religie! Pretutindeni unde mă duc fac răul. Dacă nu trimit grindina, voi încălca poruncile date de lama şi nu voi mai primi învăţătura. Nu pot să nu trimit grindina.”

Mai şi merge acolo şi se aude blestemat, chiar dacă desenează un triunghi şi apără pământul unei bătrâne. La întoarcere, aruncă la picioarele lui lama, cadavre de păsări şi şoareci. Acesta îşi freacă degetele, şi cadavrele, înviate, zboară spre cer sau spre cuiburile de pe pământ. „Iată un Buddha adevărat. Cu atât mai bine cu cât multe fiinţe au pierit aşa”.

Dar semnul magic al primirii meditaţiei nu se arată. Lipsea exeat-ul lui Marpa.

In acest timp, Marpa isprăvise turnul fiului său şi, printr-o scrisoare, îi cere lui Gnogpa lemn pentru friză şi-l invită, după ce avea să pună friza şi pinaclul, să vină pentru consacrarea turnului şi consacrarea celor mai mulţi dode boum (fiii lui Marpa).

Mila primeşte din partea soţiei lui Marpa un zar de argilă, din care, când îl aruncă, apare un sul de hârtie – lama îi va da iniţierea şi învăţătura. Şi-l sfătuieşte să vină odată cu noul său învăţător.

In timpul ceremonialului şi furiei lui Marpa, Mila - „cu trupul de acum nu voi dobândi doctrina, mă duc să mă omor”. Gnogpa îl opreşte - „dacă mori înainte de vreme, comiţi crima de a ucide un zeu. De aceea sinuciderea e o atât de grea crimă”. Marpa: „Cu toate că acel ce-a minţit odată este bănuit de minciună şi mai apoi, trec peste această regulă comună”. Il numeşte Mila-Trofeu-de-Diamant. „Fiul meu, ai fost din primul ceas un discipol capabil de instrucţie. In noaptea venirii tale aici, un vis mi-a arătat că tu erai destinat servirii doctrinei lui Buddha. Soţia, într-un vis asemănător şi încă mai grăitor, zări o fată tânără, păzitoare într-un templu, şi zeii pontifi ai religiei”.

Sfânta căldură a altarului interior – căldura lăuntrică iscată de adâncile inspiraţii din timpul meditaţiei – ajunge să înduri frigul grozav al munţilor.

Milarepa intră în meditaţie, în prezenţa maestrului – zi şi noapte, cu o lampă deasupra capului. Marpa trece sufletul fiului său – Dharma-dode – mort, în cadavrul unei porumbiţe care zboară în India. Visează un stâlp cu un vultur zburându-i deasupra.

Işi face un pat peste oasele mamei şi, netulburat de corp, de cuvânt şi de gândire, cade în contemplaţie. „Nu ştiu decât să meditez şi nu voi face nimic altceva”. „Acolo unde nu găseşti nimic în plină zi, încearcă să găseşti ceva în toiul nopţii”. „Acest corp greu de obţinut, uşor de distrus”. „Oamenii mă văd zburând în aer”.

Vor trece şi munţii şi pământul, dar vorbele lui nu. Tace. Iţi întinde o pâine să rupi şi pleacă să adoarmă beat. Nu mai înjură nici cîinii – fugiseră peste cărămida încă umedă şi lăsaseră urme adânci.

Limba păsării bate toarta văii, îşi zguduie cuibul înalt, îşi învaţă puii, în ouă, să cânte. M-am înconjurat de mine însumi, de groapa mea. In miez de noapte plâng la auzul urletelor. Pasărea, în cerc, deasupra, se va depărta iarăşi să ducă sus poienile mute în locul sufletului lui Ephraim.

Mor vrăjitoarele. Deznoadă mâinile, tăinuie bubele, devoră focul, cazi lângă cei îngropaţi cu fântânile, cu boi morţi, aduc crucile de la pictat, plâng pomelnicele cu vii şi morţi pe o basma în drum. Puteri nefolosite ducem în mormânt. Lăsăm în urmă osia vieţii. Mingea oprită în punctul cel mai de sus îşi prelungeşte traiectoria. Rămâne fiul să trăiască, ori, murind fiul, rămâne mama să moară.

Bombardament

(1944.) Se făcea că făceam o plimbare într-o regiune muntoasă şi iată că m'am găsit urcând cu Fănică, un prieten din copilărie din liceu, un drum bolovănos şi sfărâmăcios. Era foarte cald şi mult praf. La un mom. dat a trebuit să urc nişte povârnişuri foarte repezi şi iată că sunt în faţa unui perete de munte foarte înalt, de cca 30 m, aproape perpendicular şi chiar şi aplecat în partea superioară; de ce l-or fi scobit aşa lucrătorii, mă gândesc (parcă acest perete fusese săpat în munte de lucrători) şi parcă acest perete trebuia să-l urc. Iată că în locul prietenului meu apare un copil de ţăran zdrenţăros. Urc câţiva paşi pe acest perete şi imediat mă dau jos – e imposibil să mă caţăr. Observ că într-o parte peretele era mai puţin înalt şi că prezenta şi nişte trepte. „Să o iau pe acolo”, zic, „ca să urc până la culmea cea înaltă” (care parcă era la fel cu dealurile pe cari le visasem şi altădată, din teren sfărămăcios). In timp ce mergeam spre partea aceea cu băiatul de ţăran, iată că îmi vine în gând că ce ne facem dacă plouă, băiatul nefiind îmbrăcat decât cu o haină de aba zdrenţăroasă. In acest timp tocmai începe să plouă (ploaia aceasta însă parcă mi-o imaginam numai). Mergând, trecem pe lângă o căsuţă şi îmi vine în gând că dacă ar ploua aş bate şi aş intra înăuntru. Iată însă că îmi vine în gând întrebarea că dacă locatarul (gazda) ar fi hoţ, ne-ar ataca în timpul somnului şi îmi imaginez cum ar veni tiptil spre patul meu cu un cuţit iar eu aş sta la pândă şi l-aş surprinde. In emoţia aceasta m-am trezit.

Se făcea o aglomeraţie de bărbaţi şi femei, cari parcă erau prizonieri politici evrei şi parcă erau trataţi ca animalele, fiind puşi în lanţuri şi la munci grele într-o sală închisă cu cort şi sumbră ca un circ. Parcă îmi era milă de ei. Parcă însă cine voia şi avea talent comic putea să fie scutit de munci şi să facă pe clovnul. Iată că un prizonier făcea pe clovnul jucând diferite salturi şi aruncând nişte bile în ritmul următoarei melodii statice, mereu repetate. Cu acest refren m-am trezit. Parcă eu eram clovnul.

Se făcea că sunt într-o casă goală, nemobilată, la parter şi parcă cineva dinăuntrul casei (care eram eu) voia să se substituie unui apaş (sau se considera el un apaş ce tâlhărea prin împrejurimi). Iată însă că acest apaş (care eram tot eu) voea să intre de afară din stradă înăuntrul casei şi începe să-l înjure pe cel dinăuntru că a îndrăznit să-l uzurpeze. Acela dinăuntru tăcea chitic, însă cel din afară, pentru a-l face parcă pe cel dinăuntru să-şi trădeze prezenţa, se apucă să dirijeze lampa electrică spre geamurile uşei. Cel dinăuntru, speriat că o să fie descoperit, deschide uşa camerii alăturate (însă veche cu broască sistem vechiu) cu o chee pe care o găseşte cu satisfacţie în buzunar şi, ajungând în cealaltă cameră, tot nemobilată, caută să se ascundă, gândindu-se fie să intre în pivniţă (unde însă ar fi un spaţiu restrâns şi deci prins de cel dinafară), fie să iasă el însuşi afară în stradă (la un spaţiu mai larg, unde să poată fugi) printr'o uşă încuiată ce se afla în colţul camerei (ca la cârciumile obişnuite de la ţară). Cu aceste gânduri m'am trezit.

a) Se făcea că sunt pe câmp cu mai mulţi inşi şi că trebuia să facem nişte gropi circulare, de diametru metru. Parcă aceste găuri erau la distanţă între ele de cca 3 m şi mărgineau un drum de cca 3 m lăţime. Parcă pe o latură plecasem eu la facerea acestor gropi iar pe cealaltă, Damian, coleg de liceu şi universitate. Deodată mă trezesc că merg printre gropile făcute de colegul de liceu şi observ că acestea sunt mult mai adânci ca acelea făcute de mine şi chiar o gaură era aşa adâncă încât nici nu i se zărea fundul, care era mult mai larg ca gura găurii. Şi mă întrebam că ce rost era să fie astfel. Când deodată simt că terenul se clatină sub mine, parcă eram pe un strat mişcător (cu noroi dedesubt). b) Se făcea apoi imediat că parcă pe acest drum este construită o casă ca a Ing Balasopol dela Iaşi (un coleg de universitate), numai cu parter şi cu multe odăi, din cari parcă o odae era aşezată pe o latură a drumului unde lucrasem eu gropile, iar celelalte odăi pe cealaltă latură a drumului. Parcă în prima odae se aşezase o masă mare la care era f. multă lume în care era şi o soră mai mare a mea. Lumea discuta şi parcă se gândeau tot la evacuare de bombardament. Deodată observăm că terenul se clatină şi eu, trecând în odăile celelalte, pe latura cealaltă a drumului, observ că terenul se clatină şi mai mult şi atunci îmi închipui cu mare spaimă că dedesubt este un mare gol şi dacă lumea nu stă liniştită, dacă ar dansa de ex (parcă se şi dansase), s-ar surpa toată scoarţa subţire pe care ne aflam. c) Iată că se face imediat că sunt parcă într-o sală de clasă cu mai mulţi colegi şi cu toţii parcă în mod vag ne gândeam la evacuare de bombardament. d) Se făcea după aceea imediat că discutam cu Sofia Gausfain, o ingineriţă fostă colegă de universitate, la un colţ de stradă pe calea Dudeşti. Parcă acum ea îmi arăta multă simpatie (cu toate că în universitate nici nu ne cunoşteam, ea nefiind nici prea frumoasă). Fiindcă dânsa era cu mai mulţi domni tineri, eu mă retrăsesem deoparte şi parcă stăteam pe o platformă în aer, care se clătina, şi melancolic îmi căutam de lucru, uitându-mă la nişte jucării ce erau înşirate pe o etajeră, ca la magazinele de mărunţişuri. e)Se făcea imediat după aceea că sunt în tramvai la Galaţi pe platforma dinapoi şi era o mare înghesuială. Iată că un domn gras, bine îmbrăcat, care se urcase, se ia la ceartă, pe chestia suirii în tramvai, cu un domn tânăr care rămăsese pe jos şi alerga după tramvai. Domnul cel tânăr, pentru ca să se răzbune, vrea să-l izbească pe Dnul cel gras, însă mă înghionteşte pe mine. Atunci eu îi spun că „să fie la locul lui că îi dau un ghiont sdravăn”. Atunci Dnul cel tânăr parcă în mod copilăresc începe să scociorească pela popoul Dnului gras care îl strigă să-l lase în pace. Tramvaiul urca pe str. Brăilei (Galaţi) şi în faţa str. Balaban observ din tramvai că mai mulţi tineri duc în spinare o fată tânără care se sbătea. Parcă fata fiind leşinată e dusă în spinare de un tânăr pe str. Plantelor şi eu mă gândesc că vrea să o reguleze.

Se făcea că un vapor mare de pasageri era gata de plecare şi f. îngrijorat alergam cât puteam în picioarele goale împreună cu o fată, Dra... Am trecut mai întâi printre nişte băieţi cari spălau puntea cu furtunul, apoi am trecut pe o punte scundă şi lungă până am ajuns într-un hol scund de teatru sovietic unde aşteptau câţiva inşi şi ofiţeri ruşi. Parcă ei erau numai în cămaşă scurtă şi li se observau afacerea şi testiculele, iar eu eram mereu cu spaimă şi deaceea m-am trezit.

(1945) Se făcea că sunt sub un şopron, ce era ca o şură de fân cu gang la mijloc, ca cele din Transilvania, şi că trebuia să ţin o cuvântare pentru URSS şi să zic „Trăiască URSS”. Imprejurul meu nu era cineva, însă după gard şi din şcoala din apropiere deodată se aude „ura” de 3 ori, parcă spus de copii ruşi. Imediat ies în stradă şi aştept ca să treacă aceştia. Iată că încep să vină de după şcoală pe uliţă autocamioane cu zgomot şi care treceau f. repede prin spărtura unui gard de scânduri vechi. Deodată încep să vină în goană soldaţi de-ai noştri ducând nişte lăzi ca de zahăr, pe cari trebuiau să le treacă repede prin spărtura gardului.Nişte soldaţi însă parcă le-au aruncat greşit şi parcă aceste lăzi s-au lipit de gard. Parcă ei trebuia să fie judecaţi de această greşeală şi iată nişte ofiţeri care au început să întrebe. Eu am intrat în altă curte unde parcă era o linie de garaj şi iată că un soldat înhaţă pe un ins îmbrăcat civil şi cu căciulă; acesta protestează însă şi zice „Ţara rumaneşte”. Mi se spune că este rus. Soldatul parcă la început îl împingea cu puşca de la spate, însă deodată observ că vine numai cu căciula şi capul civilului însă corpul nu mai era. Infricoşat de asta, întreb cum se poate aşa ceva, însă capul grăia şi soldatul îl puse jos lângă alte căciuli cu capete (înşirate ca la căciulărie). Iată că o Domnişoară îmi spune că acesta este ovrei. Iată şi proprietarul meu cu un pachet şi mai mult pentru ca să audă acesta (filosemit) întreabă pe Dra „Nu s-au desfiinţat legile rasiale?” Dânsa îmi răspunde că la CFR nu. Atunci eu adaug că aşa şi trebuie căci acolo se cere curaj şi disciplină.

Se făcea că într-o odaie din locuinţa din Transilvania, unde ne-am evacuat în 1944, sunt 3 etajere încărcate cu jucării şi bibelouri mici, cari parcă fuseseră furate de bolşevici (se observa placajul de nuc de la etajere, furat de la vreun dulap). Iată că eu ies din casă şi trec pe un pod mic peste o apă mică (derea, ca la Cilic, unde am copilărit) şi se făcea că vin mulţi studenţi făcând mare gălăgie. Iată că se pun la pândă, spuneau că vânează. De pe pod se observa jos dereaua (râul) şi parcă nişte capete de animale se iveau din malurile stufoase. Ei ziceau că sunt mistreţi, când colo erau câini de casă lânoşi. Iată însă că apare un cap de mistreţ şi un tânăr de lângă mine de pe pod se pregătea să arunce în el cu un ferăstrău (beschie). Iată că se făcea lângă derea un câmp pe care erau nişte animale albe şi un animal mare pătat cu galben, un lup, sărea pe un anumal alb, care era parcă o capră, şi parcă tot încăleca pe capră până când a lăsat-o în pace (parcă lupul spunea că „dă-o încolo”). Atunci iau o despicătură de lemn şi arunc în lup (care parcă era ca un câine) şi lupul se face că se clatină şi se întinde jos, acestea însă în glumă. (Constantin Mihăilescu)

Păcui

Azi-noapte o suită de vise dintre care sub 1-2-3 şi 4 fantastice şi uneori macabre.

1. Se făcea că eram cu Aurelia şi Monica într-o biserică unde se desfăşura o orgie zice-se muzicalo-artistică. Un fel de primadonă, o ţigancă. Cu noi şi Gina. Scandal la un moment dat. Ţiganca, cu o fiţă-două, dar interesantă sub raportul frumuseţii, a ţinut să dea mâna cu mine. Eu îmbrăcat în negru. Plecând de acolo în grabă, am observat că Gina nu mai era cu noi. Când mi-am dat seama de aceasta trecuse oarecare vreme şi străbătusem oarecare distanţă. Eram într-un oraş care semăna cu Silistra copilăriei mele. Eu am intrat într-o stare de grijă amestecată cu desperare. Apăruse un căţel între timp. Dar era alb-negru. Deci nu Gina. Am început să înjur ca un birjar în faţa Aureliei pe Monica şi Lisa. Aurelia mă mustra căutând să demonstreze că Monica şi Lisa n-au nici o vină. Am crezut că înnebunesc. Plângeam cu hohote. M-am trezit plângând. Ceasul era 22.30, iar Gina dormea la ceafa mea. Am ieşit afară şi l-am băgat în casă pe Lars. Venea de la o nuntă de câini.

2. Am adormit pe loc şi am visat că eram cu Bululei, parcă, într-o sinagogă transformată într-un muzeu şi osuar tot deodată. Am intrat, fără tragere de inimă, mai mult împins din spate, în nava principală şi-am trecut pe lângă un postament de coşciuge. M-am trezit şi nu mai ştiu cât era ceasul.

3. Se făcea că eram într-un oraş semi-montan sau mai de grabă de la dealuri, cu colegii mei de la institut. In timp ce ei şedeau pe terasa hotelului, sub care se deschidea un hău cu stâncile acoperite de gheaţă şi zăpadă, eu am coborât şi m-am aşezat pe o crustă manevrând o bară imensă din calcar, până într-atât încât am scăpat-o din mâini. In cădere era să omoare un turist din vale, un turist dintr-un grup de englezi. Alunecând pe povârnişurile abrupte de zăpadă am ajuns într-o subterană imensă de gheaţă, asemenea salinelor din ocne. Am mers cât am mers şi la întoarcere am început să zbor razant cu „solul”, încercând să depăşesc nişte copii, între care unul şchiop. Copiii fugeau din calea mea. Eu n-am putut să-i ajung, din cauza oboselii. Oprindu-mă, în faţa mea a apărut faţada albă majestuasă a unui palat funebru. Am bătut la porţile mari, mi s-a deschis calea şi am pătruns într-o sală fastuoasă. Am fost uluit; acolo se aflau De Gaule şi alţi francezi. Uluit am fost şi pentru că i-am văzut că erau vii într-un anumit fel. Aveau viaţa unor maşinuţe cu mişcări sacadate. In alte vorbe, aveam de a face cu semi-morţi. Am schimbat câteva vorbe cu generalul. Mi s-a deschis din nou uşa şi când să plec un aghiotant din suita generalului m-a strigat şi mi-a dat un volum din opera lui De Gaule. Până la urmă am urcat, nu ştiu cum, la hotel, unde Constantinescu N., colegul meu, mi-a dat un costum alb obligându-mă să mă schimb. Am aruncat de pe mine hainele bleumarin şi le-am pus cu cartea lui De Gaule într-o valiză. Am urcat cu liftul spre camera mea, dar, stupoare, personalul hotelului, format din oameni ciudaţi, mi-au spus că eu am locul rezervat într-o casă din oraş. Am coborât şi m-am îndreptat înspre cartierul indicat de ei. Acum era o vreme umedă, iar străzile acoperite cu noroi. Eram mai mulţi pe drum, dar între ei nici unul dintre colegii mei. Acum realizam că eram într-un oraş săcuiesc. Unul din grupul meu, un săcui, strivea cu nesimţire cu piciorul o buruiană, într-atât, încât mi-a făcut pantalonii tot una cu pământul din cauza năslopilor de apă noroioasă aruncaţi în târşiitura încălţămintei. Acelaşi lucru l-a păţit şi altcineva din grup, îmbrăcat tot în alb. La o răscruce, săcuiul s-a despărţit de noi. Ajungând în cartierul cu pricina, nişte oameni au început să râdă de mine, spunându-mi că hotelierii şi-au bătut joc. Casele de acolo erau rău famate. La întoarcere am trecut prin faţa unei ape şi a unei biserici de-a lungul căreia erau înşiraţi cerşetori nebuni. Acum eram disperat pentru că nu mai ştiam unde e valiza cu hainele bleu marin şi cartea lui De Gaule. M-am trezit brusc. Era ora 1.30, iar Gina icnea din greu. Cred şi eu. Ieri a mâncat pe nesăturate.

4. Se făcea că eram într-un port care semăna cu portul Constanţei. Numai că era amplasat în dreptul bustului lui Eminescu şi a Cazinoului. Acolo se afla un vapor de pasageri plin cu oameni, între care Aurelia, Monica, Dima şi Tanaşoca. Plecam într-o călătorie pe cât de lungă pe atât de exotică. Pentru a ieşi din port, căpitanului de vas, un om mărunt, îi trebuiau doi vâslaşi şi încă unul care să ţină cârma, cu o lopată obişnuită, de lotcă. Al doilea vâslaş m-am oferit să fiu eu. La plecare a apărut pe chei şi Silvia Baraschi. Căpitanul s-a dus la proră şi a început să-i facă un fel de curte. Ea a suit peste balustradă pe covertă. Eu văzând aceasta am început să-i spun lui Tanaşoca cum că Silvia Baraschi ştie totdeauna să se descurce: „Uite, n-are nici un act şi nici un ban şi s-a şi învârtit de o călătorie în străinătate şi cu milioane de lei”. In momentul când s-a urnit vaporul, stupoare, Silvia a rămas pe ponton. Am realizat atunci că eu mă înşelasem. Ea nu sărise în vapor, ci pe un ponton alăturat. Plecând vaporul, nu ştiu din ce motive eu am rămas pe chei. Am început să fug după vas, l-am ajuns şi am sărit peste bord, luându-mi locul de vâslaş. Eu şi celălalt vâslaş n-am dat mult din lopeţi pentru că pasagerul nostru a început să zboare aproape trecând cu viteză peste case şi oameni, oameni mulţi care mergeau pe apă. Mi-era teamă că o să se întâmple o catastrofă. Nu, n-a murit nimeni. Am intrat cu vaporul într-o subterană, a cărei apă era în cascade mici. Am ieşit de acolo şi vaporul a început să meargă pe uscat, pe nişte picioroange cu care era înzestrat. Apoi s-a lansat pe o cărare, care mergea la vale, pavată cu basoreliefuri egiptene. Când a ajuns la deal s-a oprit în faţa unei poeniţe. Acolo ne-am dat jos şi am vizitat o expoziţie de pictură, care se plimba prin faţa noastră, în timp ce noi o contemplam dintr-o poziţie fixă. După aceea am intrat într-un restaurant în care s-a înghesuit toată lumea de pe vapor. Aurelia trecând pe lângă mine mi-a spus că Dinu s-a oferit să preia el vâsla mea. Eu am refuzat-o zicându-i că de-acum încolo nu mai e meserie de vâslaşi. In sala ăn care m-am dus am fost invitat la o masă de 4 persoane în jurul căreia erau vreo 7-8 oameni. N-aveam loc şi mi s-a făcut loc punându-mi-se în faţă vin şi struguri. M-am trezit, era ceasul 3.30. Gina sforăia. In schimb, ofta Lars.

5. Eram cu Aurelia într-o casă şi mă certam că din cauza ei am pierdut-o pe Gina. In cursul certei a apărut Gina. Eram fericit. M-am trezit; era ceasul 4. M-am îmbrăcat şi-am scos câinii afară să se răcorească.

Interpretarea viselor mele:în curând voi trece prin încercări mari, din care până la urmă voi ieşi bine. (Petre Diaconu, duminică, 20-III-988, Păcuiul lui Soare)

III

FEMEIA DIN ORISSA

Poem jain

THE ORISSA WOMAN

Jain Poem

Condamnat la Ahimsa

Gita, Shelley, Goethe, Huxley, Kalidasa. Isabel. Lumina ce se stinge. Rishikesh, Shivananda. Serviciul militar. Akaranga, Kalpa. Pagusan. Nimic nu e ferit de gura morţii. Akela. Gandhi ante mortem. Traduttore di Maitreyi in sua casa, poliţia – şi în casa lui Sergiu, cărţile lui Eliade. Gandhi şi mişcarea naţionalistă indiană, “The Fighting Angel”, “Nuntă în cer”. Borges, Joyce, Eliade fără Hamsun. Toladot. Nu există probă că ar fi acceptat vreodată violenţa. Amnezie fără Dushyanta, androgin fără ardhanarishwara.. Saudade da origem.

Le message du Gandhi au monde est celui de l'Ahimsa. Ahimsa is the greatest dharma. Prima floare care is se oferă acestuia este AHIMSA, în sens propriu ea înseamnă non-violenţă. Mioriţa, the most widespread Romanian myth, has been found to practice a doctrine ressembling ahimsa - non-violence. Abhaya mudra – Buddha, Gandhi.

Fulgi fractali, vederi de respiraţie, respirare de năluci.. Câte prăpăstii-ghilotine pe tinereţile cupolei. III romane (Fals roman american, Roboam, La Eliade).

Ăi zece din India. Nu s-o fi putând fără. Ca viaţa sau moartea. Avatar sănătos. Au pus gabja pe el. Nu-mi vine să frazez. Nu s-a mai întors în India.

Cenuşa. Ne şi înzăpezim. E cu capul. Şi mie. Citeai din Crumey, ultima licornă, Orwell, Voltaire. Dansând arşicele.

S-a fleşcăit şi securitatea, tot vopseşte legionari şi sinagogi de vitrină. Kissinger mătură Atheneul. Iar Roboam, Florine. O singură naţiune Kiss.

Caut poarta nouă. Cam la vârsta asta a venit nea Romică la noi în Delhi. Ultima cină, otravă, nu numai. Patriot la antipot. Marta nemoarta. Am tone de delir în spate, toată bătăioşenia incoerenţei.

Apă voi bea la Viena. Ne instruiesc duşmanii jubilaţia. O mierlim. Am vrea. Chinul se călătoreşte. Doar vorbisem. Ne putem înţelege cu bucurie.

Dhaba tibetană, no more, samose la biblio, şi ne-or şi lăsa, de-un praf jain. In Rajsamand ca altcând în Roccapalumba. în mina de cupru ghidat ca Zahei. Mă mai indianizez două săptămâni. Tinerii sunt crescuţi invers, Olivia. Dreapta-n gips. Ochelari de Marta. No matar. Pansamente de ramolismente. Când vrusesei abstinenţă. Bube Iov. Orbi de biblie. De-ai ei pisaţi scorţişoară, scorţoşenie. In gips ne stă puterea. Brand brad.

Comunicaţi la Roma, ghişeu, vişeu. Semeni cu Alyssa. Vrei compas de lung nas. Voi, mame creştine, tu, Leela, lui Ganesh, per Shiv ji, Shama o să-şi vadă pe asasinatul tată prietenie şi vecin în bătrâneţea mea comparabilă morţii lui. Poate ar trebui să merg la dinner, de bogdaproste, şi când trăia m-a invitat, aveam ameninţare iraniană, şi după moarte ne-au dus Shama şi Leela la Oberoi. Litere depopulându-se kissingerian. Ţi-am pupat obrajii concavi, nu mai slăbi. Vergura curată o consolează colind. Sosiră careva zăpezi. Ustură-mă tu pe nări că m-auzi. Imi vâjâie înzăpezita ţeastă de castă.

Don Jose – Tugearu, dansul este respiraţia mea. Să parcurgi spaţiul în toate direcţiile. Aripa ninsă. Păstraţi-vă calmul. Degivrare din elephant cu puşcociul. Te cerţi cu ţigara-n gură bălăngănindu-ţi clapele.

Toate neamurile devin cajuni. în verde prin zăpada avionului. M-am suit în turbulenţă. Pete de ruptură peste curătură. Ceai pe vătrai. Zăpeziţi-însoriţi-înnegriţi. Salazaret.

Toată viaţa îţi fuseseră moarte. Ascunde poezia dint-una şi versul din toate, Domniţa. Mormânt la mormânt. Pe sub maeştri condamnaţi la nu se ştie ce decimare.

Ţi-a rămas în os zăpada. Aceeaşi Orăştie a lui Decebal şi a popii Moţa. Poate Dunărea. Polo Planet. Caviar Astalos. Gautam Diamonds and Gold. Crima la secundă.

Auzi, bădie, când te-ai dus la CC, al dracului de nu te gândeai la căpitan? Ici apei piatră cerc de pureci, scrisuri din muzici masone.

Pe cadavrul dorului, zburătorul cât de al depărtărilor pe larg pranayam, lasă, dus la jain. Epitrop sub troposferă. Tocit cuvintelor antisintactice.

aşteptându-mă India

cât o aneantizare de nu

vă pică avionul pe post

de fisă-turbulenţă

empatizând cobele

din trepidaţiile voastre

cum dracu' să nu scrii versuri

râsul Europei concentrice

pe muzica de odinioară

stafia unchiului destructurată

cu ţara încă o dată ţestoasă

băută cucută în Cucuteni

prisosinţă de cormorani

prin sângele nenaţiei

ahimsa shalom cod '89

fugiţi mai repede în cârje

indianizat în surplus

tocată atemporalitate

austriecii a se indianiza

mozartian cu Mehta

fugit din viesparul nativ

în strâmbătatea fagurilor

de nelăsare de sfărâmare

de nevacă pe răstoacă

p-ăsta parcă-l visasem

akash ne-an apropiat

ce-am trăit ca străinii

primiţi de sărbători în templu

frumoaselor staţi-mi în durere

scris complet neromantic pe loc

Abhinandana un Tithankara Adibuddha Buddha primordial creator al universului Aditi soţia lui Kasyapa trinitatea primelor nume-glossar din Oriental Art de Michael Ridley transcrise de sărbătorită Ajitanatha un Tirthankara Ananthanata un Tirthankara Anantha Virya un Tirthankara urmează Bhadrajina Devajina Devasruta Dharmanatha Jina Kuntanatha Malinatha Malyadeva Munisuvarata Naminatha Neminatha Nykasaya Nirmana Nisupalaka Padmanabha Pedhala Potila Prajnaparamita Pushpadauta Sambhavanatha Samvaranatha Santinatha Sarvabhuti Satakirti Sitalanatha Sreyamasanatha Suddhama Sumadhi Sumantinantha Suradeva Suparavanatha Suvidhanantha Vijaya minus primul şi ultimul Rishabha şi Mahavira yoga sistem de meditaţie şi autocontrol pentru realizarea spirituală yogapatta mâna folosită pentru sprijinirea genunchilor în yogasana zece porunci buddhiste să nu ucizi să nu furi să te abţii de la act sexual fără de lege să nu minţi să nu bei alcool să mănânci la timp cuvenit să nu dansezi ori să cânţi să nu-ţi împodobeşti trupul cu flori parfumuri ornamente să nu dormi pe pernă înaltă sau largă să nu posedezi aur sau argint

Duhkham eva sarvam vivekinah Pentru ştiutori totul este doar durere Patanjali La naştere gâsca migratoare intră în noi foc nevăzut în codru ulei ascuns în sesam în cel mai adânc adânc din noi a ne elibera de moarte Hamsa Upanishad 1.5 Precum o pasăre migratoare închisă într-o plasă zboară spre cer după tăierea sforilor la fel sufletul nevoitorului liberat din strânsoarea dorinţei de cuţitul yoga scapă din închisoarea samsara Ksurike Upanishad 1.2 Aerul intră făcând ham iese făcând sa şi aşa fiinţa îşi trăieşte viaţa repetând fără preget mantra păsării hamsa îţi dai seama de asta şi eşti liber de orice păcat Dhyanabindu Upanishad Eu sunt pasărea migratoare Să nu faci nici un rău nici unei fiinţe cu fapta cu vorba cu gândul aceea este ahimsa potrivit cu Veda pentru că atman este prezent pretutindeni inaccesibil simţurilor în toate fiinţele recunoscând atman în ele aceea este adevărata ahimsa Yoga Darshana Upanishad 1.6 Alice Getty (1914), Mircea Eliade (1958), Alain Danielou (1963), Michael Ridley (1970), Jean Varenne (1973), Rodica Anca (1977, 1978) – notiţe miniatural caligrafiate, cu desene.

bolnavi şi noi lipsim sănătăţii ne rugăm de strigă vai perversiunea ne-am calma până mâine din loc în loc negrii jucându-se cu zăpada albii cu focul Odiseu mă călătoreşte penelopizare spre Târgu-Jiu, spe New Delhi stai de vorbă cormoran spune-ţi viaţa în cor an meritaţi lebedele hamsa înapoi nevomă chiar legându-mă de voi ca toţi de Eliade distanţă apărată pe de-a doua noua şi opera Parvati Chiva văd Şiva nous rentrons mais a Rajsamand elveţianul Jung făcut austriac îl văd Zurich hurry places to see people to see really it is nice to be nobody ai făcut nodul şarpelui din zei nu te primeşti pe unde mergem ne serbăm cum am păţit în Ierusalim anunţul miezonoptic pământ aplaudat.

Leela and Shama

Central Man. The Paradox of Heroism in Modern American Drama de Rupendra Guha Majumdar. El poate conferenţia, preda epopeile indiene, cultura jainilor, artă indiană, artă folclorică şi clasică, dramă indiană şi universală, Eneida – Virgil, poezie. Engleza vorbită puţin în România, high flying, extended period, a larger audience. Pot scrie şi un roman, experienţa personală, îmi deschid mintea, pictez. Vrea să stea şi-n Europa, după America, în tinereţe. La schituri atunci, mai ieşind la conferinţe, ateliere, reading-uri. Ori la Rohia.

Olivia nu se indianizează rău, olteneşte, plină de Vâlcea, cu părinţii profesori şi anii ăştia fără pensie. M-a adus cu riksha umană din Camp de unde cumpărasem henna pentru palmele fetei.

Sarasvati vandana şi tot ceremonialul pentru conferinţa mea aranjată de Ashok. Love and lust, bad thinks, cu bătaie la Eliade, a uitat lucrurile bune pe care i le-a făcut Dasgupta, l-a primit în casă, shelter, ca Ravana, iubirea e sacrificiu, nu ne putem căsători, ne abţinem, nimic de iubire şi de fată, accident în viaţa lor. Aduseşi frezii şi trandafiri să mă scoţi peste Eliade, c-aş fi scris mai mult decât el despre India şi n-am făcut ce-a făcut el cu fata, ba încă de atâtea curve acasă, şi vrei în martie 3 zile despre mine, dacă mor or something, tocmai în luna naşterii Eliadului.

Ziuă mensurată călcând printre clase în jurul lui Braille-Zahei. Pe Sorin îl enervau indienii, dar pe cine n-a enervat Eliade cu ochelarii lui. Bellow citea cenuşii. Maria, că nu mai traduce, că se enervează, că el înţelege, o să mă uit într-o carte.decât să ne certăm. Amartya Sen, cu Nobel, la sala de consiliu a vice-cancelarului.

Vise pe schiul stâng la rece Vârf cu Dor. Trezirea versului din Queens. Jha recitase la ceai la dhabă din Hanuman Chalisa românească a mea. Băiatul lui Rupendra, pe nume Thirtankara, în costum negru, cămaşă albă, cravată roşie, cum să stai la Rohia fără el, ai şi menajeră drăguţă. Vine Vinod.Aflarea maimuţelor, nemaidomestice, o familie spre observator, câine alb a le dovedi. Unde eşti Hanuman cu armata? Croiam grădina spre comitetul grădinii când se şi identifica alergătorul dimpotrivă, Kurup-Kurup.

Fă tu o şcoală de întâlniri cu India, pe la Craiova, la noi la Râmnic. Mare scandal cu maimuţele contra câine. Se însumează anii în zile. Pas pe viaţă spre visi în flori la gard, aum pe voce mai rar, iar oom a treia oară om. N-am de ce om-ui cum vrea Ashok. Templul ne năvădeşte în trecut. Mă văd la jaini de mâine, tot revăd ca la Roma în Udaipur freziile împunse de trandafiri, îmi spun în cap, prof. I.N.C, profs, friends, I have no words to thank Bhagavan and you for seeing you again. I'll speak on Mircea Eliade's centenary in praise of India. I dedicate my speeach to the memory of professors Shivaramaya, Sisir Kumar Das, Mrs. Mutatkar. About Eliade, we changed letters in India, with silence over his young experience in the Raj. Some enjoy the end of Eliade, others greet a new beginning of his understanding, kind of justice.

Flowers reached the right place, Vinod. Tu ai arătat locul lui Dalai-lama, în câte oraşe, fusese. Krishna Srinivas muri pe 14 decembrie, trimiseşi ieri condoleanţe. Te apropiasei de Tambi Muthu, nepotul lui Ananda Komaraswani care colaborase cu Eliade. S-a sinucis la Londra, aruncându-se din balcon de la etajul 7. Sabka malik ek, dumnezeul fiecăruia e acelaşi. Fiecare om e dumnezeu, Sai Baba. Toate zeiţele vor rămâne puternice, toţi zeii, nu..

Dinner la restaurantul Embassy în Connaught Place, cu Shama şi mama ei Leela, tot întru Shiv ji asasinatul.. Neeru e la Moana, lângă San Francisco, spusese că nu se mai întoarce, are băiat, fată, pian, preferă Chopin. Mai pe plecate din Delhi-ul tinereţii, aceeaşi casă, acelaşi oaspete, ori cine ştie, next time stay with us in Pitampura. Cât ţi-o fi de departe, olteanco, de-ai zis şi de staţie de metrou.

Rupendra ar veni, invitat de Cioabă. Vinod pronunţă Rajsamund şi ţinusem minte, acum Rajsamand ca pe hartă. ME rece viaţa de plată cu henna pe o pată, sticluţă lui Parasnis. Coşul de flori de la studenţi, nu numai pentru bursă.. Vinod intră la anul în masonerie să aibă companie.. Cumnatu-său e, de când ştiu eu, la loja din Chandigarh (acolo şi Kipling?), nu ştiu dacă nu şi fratele din Germania care încă-l bate, parcă aţâţat şi de noua nevastă. Le-a nimerit rele şi pe nemţoaică şi pe indiancă, i se pare virginului. Pe taicp-său îl hrăneşte numai el, la 91, că e din '916, din '913 era Krishna Srinivas. Numai bine de american, parcă ajunsese în fine la dumnezeu. Frumoasă femeia comandorului, leită Sarita Montiel, numai ochi şi trup. Altfel, nu pare de glumă cu atâţia indieni de ţinută în asociaţia pentru România a lui Ashok.

Eu am făcut caz de India ca un mesaj ricoşat de acolo, poate îmbogăţit. Textul abhijnana l-oi fi scris ever pentru a-l citi ieri, nu pentru toţi, oricum o palinodie. Nici Vinod nici Ashok nu văd fără ochelari, mai şi întind urechile. Loc, noroc, închipuire. Jha, dacă mai am un exemplar din Gramatica sanscrită Eminescu. Vinod că se lucrează numai pe manuale, cărţile mele zac în bibliotecă, să i le fi dat lui. Că să iau şi eu Nobel-ul. Păi cine să mă propună. Găsim. Deci India. Dacă merită să-l primesc, da' România, de se mănâncă însăşi.

Ashok: cele mai mari culturi ale lumii, indiană şi română. S.P. Singh, dacă am publisher în India, şi ce mai vrea să vină în România, că mult am mai muncit pe cărţi de indianistică, de plăcere, zic, nu să intru în bibliografii, ar vrea să le aibă în biblioteca lui juridică de la Amity.

Amplificarea stopată, şi cu studenţii de la muzică, aveau examen, am întrerupt discursul, muzică şi apoi iar Eliade. Nu mai erau locuri, au mai adus un vraf vertical de scaune, să mai fi stat şi în picioare. Aprinderea lumânării (şapte fitile) de moi, flori întâi mie, apoi buchete la lume şi Oliviei, zeci, muzica la mijloc, spiciuri şi recitări multe după conferinţa mea, cu adresare către moi – în hindi, careva în engleză din iar zece şi a noastră, pe ideea că eu primul şi ea actuală. Esha sunase pe mobilul ei de zece ori, o să-i dea cercei să-i aducă Nanei. Rupendra mi-a desenat un portret june.

Nu ajunseră Beteille-ii, Margaret, Nilima, Urmila, tot Leela cu Shama atât de îndatoritoare, thank for good company, nici pentru flori, ne leagă un sentiment-Ganesh, conducând – elefantul, făcuse Shama, are şi fildeş, am zis, e god-ul lor, ieşise în cale Dumnezeu (nici o abhaya mudra, Budha, Gandhi). Coşul mare, de la studenţii vechi, cu Sharat, Rana, Ashish. Nu i-a obligat nimeni. Mi-au arătat respect.

Seralilor foşti rectori, mahări, cum am salvat, cu Sântimbreanu, de la exmatriculare pe Roxana (scrisese în engleză că dă foc şcolii şi o colegă îi tradusese dirigintei), de mi-a scris mie lungă scrisoare de respect. Le-a plăcut, parcă, lipsa de gomă, vreo naturaleţe poetică, dacă nu şi ţărănească-indiană.

Eliade a venit prea tânăr, eu, gata, şi tot revin, lui îi ajunsese, nici să treacă incognito n-avea cum, nici să fi fost înghesuit în ce morală. Toată venirea, mai pe recunoaştere decât fuga de sărbători, voi medita Crăciunul la jaini, mai şi gândindu-mă, nici picăturile. Nu m-am uitat la tv, nu în ziar, nu mai am timp să pozez afişul de la dept, al meu deasupra celui cu Amartya Sen (cu Nobel prin mericani). Afişajul îl face şi Carmen stil indian.

Abia începe lungul timpului, retimpului indian, în Rajasthan, o să fiu mai atent la respect şi de pe acolo, oricum din partea mea. Vinod a fost la primele două conferinţa Ahimsa, a mai şi venit prin Templu.. Engleza va scădea public în India. Religia s-ar schimba, făcea Shama, de exemplu Santoshima, din film, religie, acum uitată, acum Sai Baba.

Când ieşeam din Embassy, Leela, amândouă, dacă ştiu de Bashan, The wonder which has been India, doamne iartă-mă, în 1977, până să vin, mi-a dat-o împrumut securistul care mă culturaliza, iar după 30 de ani, a, o fi fost la tv, interviu tardiv cu australianul (cât mi-amintesc). E, şi Leela mi-a intimat c-a auzit cum autorul susţinea schimbarea, exemplificând, ca Shama, cu Santoshima şi Sai Baba, n-o dădea cred de gol că de unde luase ideea, dar că nu e o glumă ci o aserţiune bibliografică. Shama l-a avut, la sociologie, prescris pe Eliade, o să verifice dacă mai e şi acum.

Nu stau rău în India. Mă cunoscură mai mulţi, pe stat de vorbă şi ascultat. Şi R.K. Pant a murit, urmaşul lui mă aşteaptă să ţin o conferinţă la Gandhi Bhavan, a venit, uite, timpul.

Trebuie să feresc henna, să n-o strivesc. China învaţă engleză, India o fi uitând-o. Contează persoana de faţă. Cu mărimile, am fi subţiat buzele, pe teorii. Că pe-aici, cu Eliade, altfel, după JNU. Rămâne afişul după mine. Cel rupt de studenţi, trăgând de scoci, nu se mai citea, l-am aruncat în cutioaia de gunoi. Hypertextul şi noua şefă tot comunistă. Cum că e pe bhang. Aflase şi Lilu de-o sfâşia pe litere. Ne roade rod nerod.. A somnolenţă, m-oi instala, primele trei nopţi trecură, să vedem ultimele trei, sar somn, văd tratak. N-am mai citit imnul femeii străine, de-l recitaseşi, Irina.

Dacă nu Lata Mankeshkar atunci cine. Eminescu şi proletar, nerecunoştinţa către Eliade, ce scrisori, tocmai ar fi curioasă securitatea mai departe. Că dacă mă întorc de la Udaipur, dacă plec, mă invită . Il ştiau şi pe Eminescu cu liber de la Eliade. Care-mi dai lecţii despre India pe neve, care şi ai luptat pentru mine. Vinod nici armata nici femei. La doctorat că să ia nepoata şefului ştiinţific, ăsta că nu, ăla că atunci de ce să te primesc. Şi a trecut viaţa fără femeie, Tatiana era măritată.

Sardar cu barbă liberă din toată viaţa. Câte invenţii de poveşti atâtea dinnere, da'şi trăiesc Viaţa afară nu-n zid. Greţuri poveţuri, mină şi meditaţie graţie. Acum ne şi înţelegem pe universitate de peste şapte mări.

Bătrânul Tyagy mă pune pe coperta revitei şi o să scrie despre mine în alfabet devanagari. Ok aeroporturi similitudini despărţiri de pământ covârşiri. A numărat, după lunch-ul plătit, 250 mâncători, veneau plecau, ghivece, bambuşi, maimuţe. Mă uit în oglindă, îl văd pe taică-meu. Ce-aveţi voi acolo la poartă de nu şi aşteptarea mea. Trei zile indian, încă 12. Amploaiaţi, îngrijitori, informatori.

Taică-tău Shiv ji a stat o lună jumate în bibliotecă în California de i-a plăcut şi nu s-a plictisit, ca noi, Shama, în Washington, măcar tu chiar două luni, de spusesei că n-ai fost în America, n-o mai puneai. Un neindian şi român ar fi de tine, pe recomandare, unde ne-am mai ţine represibilele, ştiaţi voi şi să vă pupaţi bibliotecă. S-o asigur că n-am alcool la mână, uite că nu şi jainii mă aşteaptă, cum îl vom vedea pe Mahapragya.

Cum ai vrea cu nas româno-american, o să-ţi recomand pe Rupendra, Luminiţa. Copiii chiar îmi au frumoasă amintirea. Chit c-au crescut şi eu am îmbătrânit. De nu mi-o fi fost frumoasă viaţa aici, de nu m-aţi primit ca mumbayienii pe Rushdie, din trei nenăscut, facem o indianistică.. Ce-aţi fost voi copii încă cinci minute, până ştim ce poartă Udaipur. La Nandigram, protesteri împuşcaţi. Rahul nu e ca Rajiv, nici Mihai ca Ferdinand. Vorbi cu Advani, prin constituţie, suveranitate, socialism, democraţie şi secularism. There is a knock in your door Mr. Gandhi. There are ancestors of the whales in Kashmir.

Romario prins luând finasteridă, Oiştene. Highest priority, agriculture, education and health. Al 11-lea plan cincinal, creştere 9%. Străinisme (ne)indianizându-se Eliade. Ce nenorocire (ne/re)cunoaştere, că evrei, că indieni, că linearizarea circularităţii, că sexul june, râsul comunicării la distanţă. Oi fi muncind plăcerii continuu, de ce-oi fi povestit foc şcolii, cum tot în India, ba în Thailanda, eram când muri Sântimbreanu, după Vulcănescu, la Buzinschi şi Ladea am fost la înmormântare. Omul ăsta. Duşi Pricop şi Tupan. Dublura sării zahărul.

Din ce în ce face lumea altfel, cam din ce se fac copiii. N-am de ce mă emoţiona ajungând.. Gange orange. Pluraluri din vremuri în corzi secrete. Pe şterse cu parlament-mamă. Use seat bottom cushion or floatation..Pe cine oi fi enervat, pe mine italienii, familion, cărţi de îmbarcare la copilul mare în ascunzătoare, urcaseră să coboare, careva decopertare, stau normal la business, să nu-i caute Mailat, că pe Romulus tot îl pierdură altădată.

Vă admiram acum ai Soniei, de când (nu) te (mai) citesc Manohar Joshi. Pe undeva, sardarul fost ministru şi poet, Kushwant Singh. Bine c-ajung pe zi, scăpat de tren, încet, între distanţe deşertice, în mină, când în trening cu caiet şi foto, nefalnic, băutură şi cronţăneală, popor,, ăle mai graţioase aici cu muzici jazzoase, since ages, fresh limo, potolul era şerveţel.

Elefantul Bhola de 40 de ani a rupt cortul după pereche inexistentă. Vremea împerecherii, tranchilizat, abhaya mudra. Nu plecarăm şi băurăm talassoemia. Zoo tigers kill visitor at Guwahati. Amartya Sen, corporate India should not see education merely as creation of labour force for itself.

Wolf in sheep's clothing. Dublura s-o descrie descriere dacă ne vom arăta pe film, voi mai cu tehnologie, ori vedică, Bădică, fără de daruri primindu-mă la o vreme a mă aştepta. Ne-o împăca la ahimsa acasă, cu aşteptări tăiate, trompeto. Cel mai mult purtând cravata Mayei. Adevărat că şi data trecută Mahapragya numise România. Unde-o fi şi publicaţia, în ce alfabet. S-or fi ţinut conferinţele mai în deşert. Mai staţi plecarea să încapă lunch-ul, în nici o oră, nimic cinci ore până-n Hawaii. Pe talere de unde şi de unde foamea. Intre timp toţi îşi vor fi luat căţeii, eu cu elefantul rutologilor. A, Vinod cu masonii lui să mă scoată cu Nobel, la bobeală, atunci ca Amartya, pe aici, pe el, iar lăudându-l, doar nu România, cu muzică de la copii. 3 fără 20, tot era în timp la 1.20

probabilităţi infinite timp capete inerschimbabile

cămilele prin bolboroseala odihnei poate mi-arăţi

ţigani indieni motorul murmură shoe shine

indigo frigul pe unde non-genunchi

vedeţi-mă din partea cealaltă

flautul petala pedalează martor

fata se va corolar colora albă

cum ne chemai la spectacole Leela

unul să nu fie fără noi bibliotecaro

zbor de aşteptare de plecare pe soare

american cu bacterii şi şale galoane

de închipuire pe umerii închipuiţilor

legătură cu cămilele eu cu thirtankaras

tu Shama îi găseşti pe ţărani mai ca lumea

Propunerea a fost atâtica, iar tu că mai interesantă Mahabharata decât Ramayana, parcă nu în diaspora, da' m-am expus, Rama-Isus. Muzică mai mult aceleiaşi neplecări, că n-o fi rivoluţie, trompetizarea flautului, peisaj ne de pe jos. Dodii şi sonancte. Nu te-ai urni să nu te dezlipeşti. Ce-mi plăcuse din ce zbor, lunch-ul ne va fi pomană pe neduse. Şi ieri pe acum, rice and dal. Kali peste o mie de ani. Shabana Azmi ţi-a rămas, ştiusem, altfel o zi frumoasă, ieri, azi. Cine să ne mai deştepte, camarazi.

Voi fi şi verificat spusele timpului de vă duceţi şi la întoarcere tăviţa pe vege. Mă simţeam socru, ce mai încolo, nu eram al singurătăţii maimuţelor. Ai înţeles noutatea poeziei mele indo-române

Şi Shama s-a plictisit în Washington. De-aia fac băieţii ăia războaie. Watergate printre Gemeni. Neeliadian, abia sacralizare. Atunci, nu l-a omorât nimeni pe Christos, nici la Auschwitz, şi Longin sutaşul ce să se mai fi convertit, ca mai târziu ai lui Cervantes.

Potol din greu, de cât ni se făcu prânz aşteptarea, iar şi lămâioară să ne fie zboară. Ultim nonvegi, pui, nu vii, s-o face găină cocoşată, discriminare foamei albe, nelustruită de perii cerşetoare, mi te-aş mai reclama la căpitan. Nu i-o fi plăcut de ochii mei, ai tăi, Vulcănescule. Ai povesti ce n-ai mâncat şi duhnea de la alţii. Ciorbă de burta ta în amintirea vitaminei B, adică pentru toţi şi nu pentru mine, să i-o arunc în faţă, s-o pieptene. Nici cu semnul n-o ajung de frumoasă, ori oi fi depăşit vârsta Eliade.

Iţi permiteai la douzeci de ani. Şi uite că aterizăm la geam. Ăştia înfulecă. Râdeţi, vitelor, taică-meu să vă înjure. Venise cu altceva, s-a întors. Nu-ţi mai caut furculiţa coborârii. Lingură, iaurt şi dulce după. Am dat pe gât neempatie. Ne-am săturat. Trageţi speteaza. Cu scuze, de-aia scrisei. Asta o fi indologie încă admirativă. Bani pe deservicii, când colo urale. Rămaşi amabilitate. Ce să mai vin la Amity. Food-furie pe farfurie. Merge muzica nepieptănat. Schimbări de forţă în rotire verde eşti, pământule. Te luai de păr ghitară, alb de albie.

Rajsamand

Imi spuneai de yoga lui de tânăr. Mauli, acum Natwara. Raja Khan se însoară în februarie pe cântece de Margareta Pâslaru. Iubeşte-mă mereu.

Ajunserăm şi-n Rajsamand, to be known through the Poems from Rajsamand by yet another poet. Verdeaţa deşertului din împrejurime, din vale, papar din Bikaner concurând nisipul ce te îngroapă. Vedere, pe vară, atât de încinsă. O luarăm prin sărării neferentare, apoi în vârful dealului, pe malul lacului. Cum om coborâ în mina de marmură, ce cupru, chiar alb-alb, neaur-aur.

Mă lăcuiesc. Palat şi asceză. Domnul Lal ne luă pe terasă, cu luna drept în creştet. Suntem trei. Bernard Edward Meyer îl portretizează cu persoana lui de 70 de ani pe Mahatma Gandhi. Şi Venus, cea mai. Meyer că de ce cea mai. Că Eminescu. Qutzalqoatl.

Mă adusese Raja Khan pe muzică pâslăreascăo-simileaţă. Cum am ajuns, un urs indian, cu ochelari negri-pal, nu sunteţi domnul Gandhi, ba sunt domnul Gandhi. Amfitrionul, L.S.Gandhi. Vorbeam şi apare înalt, chel, Gandhi American, romano-catolic, căsătorit, închis trei luni, divorţat, trei copii, un nepot de zece luni. C-a trăit viaţa lui Gandhi şi indienii îl porecliră Gandhi al americanilor, adică nu Martin Luther King, nu Eliade, nu hippişii.

Chiar acum un turbanard condus , atingându-mi genunchiul, produse lapte cu zahăr şi spiritualitate. Praf te fac, nu te cerşesc. Chiar în deal, în partea lor nu se pescuieşte. Lapte da, ouă nu. Cu apa lângă mine, mă voi chiar poetiza. Voi tălălăiţi, eu o să mă apuc de scris, ce credeaţi. Americanul n-a scris nimic. Are acum un disc de 149 pagini, îl citeşte Gandhi şi poate îl traducem şi în româneşte, dacă ni s-o părea – încă un scandal, cu voia lacului.

Pat fără saltea. Papar din Bikaner. Sabji, chapati. Toţi le însăilăm, pe-aici deşert ce-om afla, ce-om nota pe loc, n-o să dea bine. Laptele lor de vacă sfântă. Ăştia vorbesc afară ca reparatorii din tinereţe, de la Guest House, deşi cântau noaptea. Lucru spre spiritual. Vedem. Jaini, gandhieni, alţii, eu eliado-gandhian.

Abia aştept clătirea yoga, ca alte dăţi, în treacăt. Cum că Zitba tot drogată. Ne-o veni rândul caste.comunist-kerale-bengaleze. Vor fi 4, cu mine 5, în camera 13. Meyer în 12. Câine pocnit marţial de copilul ospătar. Şobolan negru de neucis. Ahimsa. Ăla, nimic. Vom preda non-violenţă în Europa, via români şi americanul.

Indienii n-au egal în diversitate spiritualizabilă. Scăpaţi de stradă, daţi în templu, şi nu cu aarti la tv. Lux la Rohia. Aduci un scaun, te sui pe el, n-ajungi, îmi muţi pantalonii, îl pui peste ălălalt, te întinzi să-mi pui mie bec roşu, ca de tractir, să-mi facă somnul clientelă. Teatru cu voi, non crăciunian, cine ştie, al nisipurilor. Cică ar fi vibraţii speciale aici pe deal.

Nu ne putem picta cu aceeaşi pensulă. Anca e în tithankar. Precum Kali în apokalipsă. Va fi timp, va fi ahimsa. Azilanţi colinari pe lac sub lună.

Regia conferinţei mele cât să mă scoată ca pe Vivekananda la Chicago, pe tema aoleu, ce ne facem fără indieni. In scenă, Dragoş Pâslaru la Frăsinei, eu aici, Irina la Rădeşti. Planul e să prindem răsăritul soarelui. Şobolanul mă mângâie Kremlin. Metoda Eliade e prea tinerească. Sanyasy.

Euforia tăiată de tortură sonoră, nici o milă, nici o înviere, în 13 numai holocaust, ce Cleveland, ce Olympia, ce apă caldă, ce arest anti-catolic în America, aici se ispăşeşte cu ureche extinsă la tot corpul, timpan meliţat, căzănit, bumbăcit, cositorit, auzi câinii luminilor, neliniştea sclivisirii din ciocan. Şi mai sunt 2-3 ore până la paşii răsăritului. Hobbiţi de viţă Rajasthană, din Hobiţa. Marmoreeni fără milă de Mayer, că mie urechea mi se pisă, ah mina, peştele ferit de nemâncare, silue, netezeşte, sparge, de unde, meşteri de adân, hefaistoşi, asuras,de unde, treabă de nopate, zahei ocnaşi, nebrai-nebrailles-nebrăili-nebrătei, fasonatori ai infernului, muzicanţi din ciocane, ferăstrae, scoabe, kababe, kalimere, asurzitori de ziduri pentru viitor, ce să fi dormit să ai de unde te trezi, şi frigul să nu se nisipească, recele deşertului îl crapă, gheţari aşchiaţi căldurii globale plus retorica fiecărei batoze bildingare. Vom uita, Bernard, noaptea asta, şi ţie ţi s-o fi luând de cartea pe Irak globalizat. Ne obligăm din toată amintirea liniştii, alt chin crengist să nu-l povestim de va trece, de ne vom strânge ţăndările urlate în audiţie, tăietori de timpane, fărâmători de oase, să te auzi rumeguş de monoliţi, pe femeie, râde ea prima, înconjur fain, neunda frigului, conversaţia de după Ibsen. Rupendra cu Arthur Miller, nu mai ciocăni constructiv. Personae sub bătuci. Vă trageţi sufletul să-i însărsănaţi pe-ai lui Ravana. Ne recunoaştem demoni zvârcolindu-ne în zgomot. Rebântuitor, scrijelare holistică în auz, violenţa asurzirii constructive, după caşerarea câinelui. N-ar ciocăni atât nici aurul nibelungilor. Incet, din ce în ce mai iute, pe ritmuri, replicativ, hoardă, netezire, dinspre lac oarece urlet discret, gen coiot. Cu cât va fi construcţia mai ciocănită noaptea asta, cu atât mai tranşaţi pe surzenia neadormirii pavloviene, auschwitziene. Mayere, ne conturnăm, abia vom spune că n-am putut dormi de muzica ghilotinelor, ciocane şi ferăstrae wagneriene. Creieri loviţi de copită în deşert, ritual primirii în sfărâmare sonoră.

Aş fi la 1907, confundat cu un arendaş, în furcă, în bâtă, în montaj. Până la urmă or fi tăcut. Să fie şase. Intonează imamii rugi. Ne întrec, întorc răsăritul îngropat nemarmorei temporale de o noapte. S-ar putea să supravieţuiesc, nici aşa religios, nici eliadian, ţinând-o pe a nimănui. Bine că mai trecu noaptea, muezine, de te audiai dimpotrivă, de sus, de la jaini, nu de la El Axa. Lal te numise Diwali, oraşule noaptea, nu de-o zi, de mereu. Dritirashtra was blind. Numai jainii merg în rai. Meyer n-a mai putut dormi după ce s-au oprit ciocanele. E surd. Cărămizile bătute, lemnele ferestruite, vorbele desticluite, stivele destivite, noptea zidului urzită-surzită.

Glend înscrise palatul păcii la ONU. Nu se ştie dacă vine şi acum cu tinerica, l-o fi lăsat, o fi lăsat-o. Cum se nimerea în costum şi cravată, eu în treningul neadormirii

Achaya Mahapragya ne-a primit pe Meyer şi pe mine la reşedinţa lui temporară din Rajsamand.

Era înconjurat de sadhus şi sadhis. Atinge-i piciorul, mi-a recomandat una acid. I l-am atins, România? România. Am vrut să-i ofer un mic prosop românesc, vărgat, aceeaşi că nu, nu e alb. Da, am spus aşezându-mă, şi Kabir tot alb. Eram feştelit. Culorile caracterizează şi oamenii, am perorat, fiică-mea se temea că viitorul ei soţ e alb, când colo e culoarea cea mai puternică, aveţi dreptate. Am marşat ambalându-mă, am întrebat în România despre ahimsa şi psihologul Ioan Ciofu, care se ocupă de numărul de aur, mi-a spus că ar fi dezamăgit dacă pe stradă unul ar izbi-o pe fie-mea şi eu n-aş reacţiona. Ei, atunci s-a băgat Mahendra, că trebuie să ai putere interioară ş.cl. Albastru alb şi roşu nu. Piciorul gol şi, după, în şoşoni frez.

La computer, dacă am scris textul, păi acum. Se apucă, nene, Bernie să povestească el la ai lui, ca Mob, la mulţi. Şi-oi fi şi primit.

Dragilor, vă pup din Rajsamand, 70 km de Udaipur (unde m-a aşteptat la aeroport un taxi, şofer musulman, l-am cadorisit cu cd 1-2, de-a pus şi juma de drum Margareta, face nuntă în februarie şi o să pună şi atunci, că muzică românească. Aici e un institut/academie jain(ă), se lucrează la o văzoaie cu 25 de cercuri crescătoare, pentru 25 ani.

Tocmai fuserăm primiţi de Mahapragya, vrusei să-i ofer un prosopaş, săriră maicile că nu în culori, numai alb, şi-l băgai coadă între picioare. Dar îi povestii câte ceva, şi cum dintre culori – a scris o carte despre ele în hindi -, Victor s-a nimerit alb, a mai tare, că te face fearless, bravo Victore, victoriosule, în gând.

Noaptea n-am dormit că se zideşte o casă zi şi noapte (să nu se dărâme, da' ne-au dărâmat pe mine şi pe Gandhi al nostru, că ăl mare, Gandhi, unde punea capul dormea). Fostul popă catolic, arestat după ce se şi însurase, n-a auzit de Mircea Eliade.

Da, alaltăieri conferinţa mea despre Eliade, ca lumea. Am aprins lumânarea. Buchete, Leela, Vinod, Rupendra, studenţi vechi şi noi, cu Olivia, mulţi scriitori, avocaţi, universitari, Bathacharya, mama colegei Nanei, unul de la italiană, s-a povestit de Alhuwalia, că mă lăuda. Ashok a numărat la lunch, când a plătit, 250 de inşi prezenţi, cu du-te-vino cu tot (aici, în Rajsamand, vor fi 300, aşteptaţi 20 străini, 2 am venit, Bernie cu mine, am face bine să ne colindăm cât se dă el de Gandhi şi ce bulă e – acum scriu în caiet, ceea ce el nu face şi-şi dă drumul pe net.). Leela m-a invitat la dinner. Seara, cu Shama m-au răpit în Connaught Place, la Embassy, şi am bufat clasa I, kebab, peşte, nan, ananas, conversaţie pe cinste, voi lipseaţi şi vă înghit în sec porţia.

Deşi nu prea dormisem azi-noapte, ziua a început cu văzutul răsăritului de soare, de pe terasă, lângă lac, apoi la Mahapragya, care curând s-a adresat la mii de oameni sub un vast cort, pandal. Le are, cu aurele şi harisma, maici-sadhis înconjurându-l şi sadhus, toţi cu plastic la gură, vorbind în consecinţă. Eu fac mult caz de ahimsa pe la noi, cu Eliade întâi şi, probabil, eu al doilea. Facem şcoli pe chestia asta, via ONU, nu stai de vorbă.

N-am prins poza celor de la Id, într-o piaţetă – şi ei tot în alb, da' ce-aveţi, fraţilor. M-aş pripăşi pe acolo. Şi coborârea în mina de marmoră. O laudă Gandhi din Jaipur pe croaţiană, numai acum nu vine, cum i-aş fi luând eu locul, cineva cu Europa. A, am fost în trening la Mahapragya, în papuci. După ăl mare, am seminarizat cu al doilea, nu se scapă uşor – învârtecuşuri de indianităţi de export. Uite cât mă ţine americanul out (of computer), tot pe aşteptate.

Am stat în avionul din Delhi peste două ore până să plece la Udaipur, zborul doar o oră, cu lunch, nu ca la americani, foame. Mai termină, măi Berni, nu cumva înjuri, de zidari, ce-ai visat, ce te crezi, cum salvezi lumea de Vietnam. In puşcărie putea scrie, dar n-a făcut-o. Nici nu ştiu dacă te mai transcriu. Scrisul acum e cât de cât. Bat ăştia de-am fi şi noi cărămizi.

Noi am venit pentru Mahapragya, întâmplat aici. Cum scriu eu, scrie şi el. Şi începuse de un timp. Feăstrău în loc de apă. Trec ele zilele, e-a cincea şi-n afară că primesc în oase-măruntaie tesle, barde (cântă), ciocane, ferăstraie, mă albesc jain copilăriilor. Mob, la 70, nu cheleşte, să-l joace pe Gandhi, Vivekananda a murit la 38, el are deja 43 să-l portretizeze, poate pe Subhash, la bobeală, ar vrea el Mountbaten. Mă tot îndemnaţi la rest, a scăpa. Scriu de sus, până ajung mă mută. Aud numele România, cine s-o vrea. Cumva în Rajsamand veni rând bun acelei ţări, că americanul se rebelează nemţeşte. Om clama ahimsa complementar, pe aceeaşi neşansă.

Eu am introdus aseară pe Martin Luther King în discuţie şi azi îl vindeai şi tu. Că se ocupase de rasism. Antisemitismul nu ţine de rasial, ci de etnic. Intre albi. Ăla se crede în biserică ori în sala de tribunal, la divorţ, ori în jail (temlu-i zise Gandhiji).

Negii să mi se spargă. O să am şi de citit, nu ştiu dacă de răspuns. Colinde şiroaie acolo, aici ciocane. Auzi aum. De-aud o muzică nu-mi pare rău.

la suta de cărţi talangă roşie-n râpă

n-a fost holocaust în România scriseşi

acest id de n-ar fi trecut în sus în mină

încinşi din trei să vină pelerini acum

medina grupuri de băieţi fete în fotografie

mă confesam la popa Bernie arestat

el mă cadorisi cu două dopuri pentru urechi

poeme din Rajsamand pe piatră mă însingur

lumea e frumoasă confraternizând colinar

geminate copilării ciorchini de tinereţe

cu asasinare după şapte ani cenuşa aducerii

pe şuşotită retractilitate în mina de marmoră

Basarabia our Pakistan pentru măslină

abhijnana pentru rupie antice permisii la fărâmat

Anuvibha Frăsinei la umbră mă trage deşertul

m-a ajutat Kabir la Mahapragya şi el alb şi eu

Ganeshi din China greu pricepui imitaţia

veţi povesti cum scriam pe piatră în coastă

din Rajsamand vă salut de pe o piatră

Vasile îţi scise grecul poezie în carte Jan jain

rătăcitor Mahapragya cavalere îmi spunea

Tudor Muşatescu oricât îl securiza Deşliu

voi ţine minte urcuşul şi fără motor coborâşul

ăsta dal rămas pe monumentul dinţilor

totdeauna-mi face plăcere să vorbesc de estetică

pe unde-or fi cărţile în jos se cere frână

mergem la poeta de o bătrâneţe vizitabilă

înflorite cascade bătute să te faci apă

comunicări de-o zi vom începe neantul

energie de la soare lumină de la lună

păsări de sămânţă în cheagul cârceilor

e vorba de persoana autorului

azi-noapte nu mai zidiră la cascadă

scrii poezia şi o reciţi de cincisprezece ori

durere strigă stelele în clopote de rouă

poem pentru dr. Ambedkar harijan

fluturi păsări şi cascade şi copii

agam sagun niciunde pe altă planetă

taică-tău a înfiinţat o şcoală Montessori

pentru tine la Sardr Shahr aveai cinci ani

they were grown like everything

anuvibha cea mai bună pentru copii

ci suntem cruzi cu mama pământ

clădim pe ea le duce liniştită

nu mă mai omoară se întoarce

pe partea cealaltă samudra

Rama yatra ahimsa yatra Bhagavan

mantra des ascult limbi neînţelese

cum ai recita terapia vorbitului

te învârteşti numai deasupra mea

cântec poem nu se lasă de delir

mai departe ca noi recita omul

pe libertate propria cale ne în voce

rupt de lănci în handicap recitativ

bharatnatyam lambadi maly odissi

manipuri santhal bhangra kalbelia

Jeremy de 30 de ani în Seoul n-a

învăţat coreeană să nu traducă

plânsul stelei pe planetă rouă

de-i mai spui mumei de mine

încă un vers de vremuri bune

toţi mă ştiu scriind până în amintire

nu mai am răbdare să cer înţelepciuni

să-ţi dea viaţă ce să-i dai cu ahimsa

mai estetică retorică decât în Andalo

rătăcire în ţinta liniştii ne de pe urmă

la vârsta mea Bernie a început să se dea

Gandhi la sfatul unuia mai nebun ca el

mă vedeţi în picioare frate copacului

aţi dat-o pe şoapte ca pe scrisul meu

lucruri într-o răutate involuntară

ne şi parazităm pe bieţi jaini

cum c-am venit de departe

de la Dragoş Pâslaru mesaj eteric

din balcan unde-şi sesizase moartea

cum l-a dus coma în Rajsamand

ceasul n-are decât să fie picur

de somnolenţă celelalte zile

tu Gandhi eu Subash Chandra Bosh

cam singur în costum cu cravată

italiencele amândouă în gemeni

au amândouă câte trei copii

uneia îi şi citii în palmă

le sunt traducător în India

Ce bine că vorbeşti italiană. Am devorat Roma, vă pot devora şi pe voi. Lui Jeremy i-a povestit un hasidic singur în sinagogă, pe la noi, cum le pune cărţile la morţi, să le citească. Blaga l-a văzut pe Gandhi, eu pe Mahapragya. Căruţul lui sfinţescu se duse sus. Raj Nagar plus Kankroli egal Rajsamand. Thomas, geamăn şi el. Rudi a pus poze nud în cartea cu jaini. Eu voi face poeme jaine, chiar în al treilea roman, să umplem peste eliadism. Lumea la swami. Aj bahut anuvrat.

Wande guru waram! Intruparea nonviolenţei. Să ne vadă faţă-n faţă, amne samne. Regenerarea omenirii. Ahimsa, comitere individuală. Transformarea societăţii prin mici jurăminte, anuvrat, din sat în sat, din oraş în oraş. Cap religiei jaine, dar fiinţă umană. Ştiinţa trăirii. Chibzuită fericire. Lumea nu poate fi în pace fără ahimsa. El nu crede decât în umanitate. Cinci noţiuni ale infinităţii. Economia nonviolenţei. Poeta Veena Jain urma să recite la invitaţia şi pe timpul unei părţi din cuvântul meu, acum mâine, ajungem tot la trecut violent. Namo arahanta.

Studenţii merg în viaţă fără job şi mijloace de existenţă. Persoanele mai educate pot face mai uşor crime. Ce nu pot face analfabeţii. Hai la conştiinţă, nu te ataşa emoţional. Inventez un poem jain nud eliadian linga primind floarea ahimsa nemai descenuşare copii reviolentaţi de dorul Indiei. Poemele mele jaine din Rajsamand călătoresc pe sub discursuri. Omul se naşte nonviolent. Circle round for freedom/Circle round for Peace/For those who are in prison/Circle for release. Ne cântarăm de Natale din creştinii dispăruţi ce ne doară din chintale.

Ahimsa-isihia. Ce zic la atâţia oameni, lui Mahapragya? La infinituri jaine, coloana lui Brâncuşi, piesa lui Eliade, Rudra mantra. N-ajunge. Eliade a adus yoga în România, cu ahimsa, Gandhi ante mortem. A fost Codreanu un gandhian? După tânărul Eliade, da. Asasinat, ca însuşi Gandhi şi mai târziu gandhianul Martin Luther King. Mandela a scăpat cu închisoarea şi dezalbirea conducerii. Eliade e asasinat cenuşă. Mahavir, Buddha, Isus. Colind mulţimea ahimsa. Nu ciordesc infinitatea de la Thomas, că el a citat jainii, eu pe Brâncuşi-Eliade. Colindul cu eliberarea prizonierilor ni l-a cântat hindusul de faţă şi cu femeile italiene. Mare lucru să fii cu oameni cumsecade din tot altă ţară. In faţa unei personalităţi spirituale, simţi naşterea omului, a domnului.

Dulce bătrâneţe neînfometată, amară foame neîmbătrânită. Foamea ta să hrănească sătui de sărbătoare. La animale, energia se mişcă orizontal, la oameni vertical.. Toţi semănăm cu Gandhi. Eliade, cu stânga pe chelie, face yoga, hai, bre Mircea, prea le ţinuşi, le făcuşi, de te lovesc toţi. E galbenă coperta, de-aş minţi-o de albă, lui acharya i-aş arăta-o.

Copii yogini se iau la pumni om shanti. Peste-al nostru acharya cântecul jain colindul scrie-l mă pe englezeşte să-l citeşti chiar de Crăciun. Vorbii la mii. Anunţat cu minut înainte. Pe Veena n-o mai văzui. Ideea cu foamea sărbătorii fu a mea. Lauda lui Eliade şi a Indiei.

Ne-om da drumul din lanţul trupesc într-o cădere spre India. Dumnezeu se naşte în Rajasthan, să-i cântăm un ghazal american, coreean. Tot în Rajasthan jainii pe deal cu Bhagavan Mahavir. Muşamaua strofei pictate nativist. Rătăcită cruce în naştere.

M-am spiralat pe lângă un zid, angrez, angre, hello, din case, copii, o fi vreun blajin, din câte depărtări să auzi lemne nonviolente neluate foc sub mortul ce mă aflu în plină viteză, săriţi. Stai în scaun căluşel de repetiţie, nici un cal, scroafe ascuţite, vaci. Puber pauper. Christos jain, cirac lui Mahavir fără nunţi.

Ce să mai străbaţi şi cu gândul prin lume trebăluind în soare prin Rajsamand. Sunt un jain, o trestie vegetariană pascaliană în cruce cu mine însumi la naştere.

citesc în crizanteme un jain

dansant însculpturare bust

cu neştiinţa nudului prin in

copiii se aud ajun isust

mai braţelor pe verde strin

făr' de ucidere în Zlataust

citi-vom vârcolacul submarin

din Rajsamand deşrtului caust

ci liniştea de te-nflorise

la întâlniri trahee solo

fără o zi de şcoală vise

apoi petale în tremolo

brusc avatar brav Dionise

cu vinul stors cât mai încolo

cum mă trezesc război în pace

că nu Vasile Voiculescu sunt

în Rajsamand jain la carapace

cum şi istoriilor Selinunt

din cântul prim întors încoace

TA ba Mircea Eliade munt'

când muntele întreg ne zace

ori decât anuvrata mai mărunt

ţipa-vom meditaţii de cu dor

că nu vă auzii instantaneu

lui Mahavira neucis odor

pe rupere că bunul Dumnezeu

în ocna marmorei ci orbitor

din mătrăgună în sanscritul eu

acuma ţin sonet jain la cheie

din ziua lui Arihantanam

uman'sfinţie dumnezee

a doua-n fapt namo sidhanam

prin sufletele eteree

a treia-n jos Ayarianam

cu pe pământ chiar sfântul ce e

a patra nam Uvajhayanam

cu diaconi de-aure înalţi

namo loye sabba sahunam

într-o cioncire psalte psalţi

rebreaniana Gungunam

într-o plecare mă încalţi

crăciunului magheranam

Namo Arihantam

Namo Sidhanam

Namo Ayarianam

Namo Uvajhayanam

Namo Loye Sabba Sahunam

Centenarul evangheliei în Nagaland, eră nouă a creştinătăţii după Kerala, copii la papă, noi la acharya. Viaţă fericită şi alor tăi, pace pe pământ omenirii şi tot ce îţi doreşti pe acolo. My little one you will be great. Puryusan parva.. Chaturmas.

George nu e numele trupului. Anunţătorul a urat Happy Christmas. Muşamalele cu Iosif bărbos albiu, Maria mamă adolescentă şi pruncul, Jesus, just him zice chiar tânărul tamilez colecţionar de bancnote. Apă caldă la 5.30 a.m., m-au şi căutat, o aşteptam. Baletul Crăciunului cu înscenarea respectivă la tv. Jos, maşină, 3, Bernie, Jeremy, eu, cu şoferul 4, le povestesc tv, se interesează de sărbători indiene, că nu e naţională Crăciunul, păi Diwali, Dushera, Holi, Krishna Jayanti, atâtea alte Jayanti, şi a lui Guru Nanak, toate religiile şi componentele hinduismului. Nu ştiau. Ce e cu Diwali, păi Lakshmi, lumini. Cum făcusem aseară cu italiencele pe Sonia şi copiii ei, Rahul ce-o face când va avea puterea, cât va reînvia Rajiv în el. Fredonau democraţie. Imi tac Crăciunul, mă gândesc la voi năvălite de colinde, colindători (ţigani?), bucate, băutură – aici nu e voie niciodată, vorba lui Sergiu, aflând că nu beau la nuntă: atunci de ce-o mai fac. De ce-ar mai fi atunci Crăciun aici şi nu e. Ştiam că nu-mi voi călca sărbătoarea venind în Rajsamand.

Aceeaşi frugalitate a istoriei, nu a povestirii despuiate din ce în ce de mit, istorioare şi înţelepciuni contemporane, eventual biografice. Kamal, musulmanul bangladeshi spune la toţi Happy Christmas, şi eu îi spusesem zilele trecute Happy Id. Citarea mea pe sărbători cu Mahapragya o fi contat şi ea. Poate sunt în cel mai Crăciun, singur cu el între alte naşteri.

Marţi, 25. 12. 2007

Ziua de Crăciun începe devreme, la 6.15, în căldura umedă a camerei de hotel din Alleppey şi în febra finalizării bagajului pentru plecarea spre cea de-a doua destinaţie a periplului keralez. A trebuit să cumpăr un rucsac pentru haina de iarnă şi pantofii cu care am apărut din ceaţa lăptoasă de la Delhi. Nu mai e timp de mâncat, deşi restaurantul ieftin de la parter e deschis. Indienii se trezesc odată cu soarele.

O ricşă mă duce în câteva minute la jetty, minusculul port de unde pleacă feribotul spre Kottayam. Cumpăr în grabă nişte chipsuri de papioca şi o pungă de curmale (ups, aproape că uitasem echivalentul în română al englezescului dates). Biletele se vând la bordul vasului, deci rămâne o jumătate de oră de aşteptat pe o bancă de piatră, cu ochii la nişte resturi de afişe decolorate ale unor filme Bollywood, desigur. Familii de indieni încep să sosească rând pe rând. Nici urmă de turişti, din moment ce nu e vorba de vreun vas luxos de croazieră, ci de un „autobuz” local pe apă.

La 7.25 apare feribotul cu nr. 38 în direcţia Kottayam. Trage scurt la mal, suficient pentru câţiva pasageri să sară expert pe punte. Cu cele două bagaje pe care le am, nu pot face un salt similar şi aştept ca micul vas să întoarcă şi să fie ancorat cum se cuvine, cu funii groase, la ponton. Mă grăbesc să urc ca să prind un loc cu vedere neobstrucţionată. Vasul, deşi mic, are o punte largă, cu două şiruri de bănci îmbrăcate în vinilin albastru, jupuit pe alocuri, pe care pot sta comfortabil trei persoane, iar acoperişul e o prelată groasă, eficientă împotriva soarelui ce începe deja să ardă. Pe banca din faţă stă o fetiţă de 6-7 ani care nu-şi poate lua ochii de la mine. Râde încurcată ori de căte ori îi surprind privirea şi, ruşinată, îi şuşoteşte ceva mamei la ureche.

Plătesc 10 rupii costul biletului şi feribotul porneşte agale în susul râului. Trecem repede de lacul pe care l-am văzut ieri încărcat de bărci-hoteluri, aşa numitele botels. Unele s-au desprins deja de la mal, începându-şi croaziera de dimineaţă, în timp ce locatarii-turişti aflaţi la bord îşi schimbă poziţiile pentru fotografii la o ceaşcă de cafea pe fundalul apei şi al pâlcului de cocotieri de pe mal.

Scot şi eu grăbită aparatul de teamă să nu pierd ceva din minunăţiile exotice pe care râul le derulează în mersul leneş al vasului. Nu pentru prima oară în India, am senzaţia că sunt la un cinematograf în aer liber, spectator mut al unor scene sau imagini incredibile care se lipesc pe retină şi rămân acolo pentru totdeauna. Cum să le explic eu celor de acasă, care mi-au reproşat că n-am făcut poze suficiente anul trecut, că mie nu-mi sunt necesare? E ca şi cum aş colecţiona afişele filmelor pe care le văd. De data aceasta însă, fotografiez frenetic pentru că am o datorie de conştiinţă: pozele aşa-zis „frumoase” pot arăta, celor care vor să vadă, că India oferă ceva mai mult decât gunoaie, vaci costelive, sărăcie sau leproşi. E trsit că mulţi dintre cei care vizitează India într-un scop sau altul se opresc la „sânge, terci şi fecale” blocându-şi, conştient sau nu, propria accedere spre un dincolo, mai adânc, mai adevărat. In fine, bănuiesc că nu toată lumea e cinefilă împătimită ca mine. Filmul dimineţii de azi e un documentar fără comentarii despre „Veneţia estului”– cum a fost denumită această parte a Keralei – cu bogăţia sa de ape binecuvântate de verdele ierburilor, rozul nuferilor şi albul egretelor grăbite.

Tragem la mal din când în când pentru cei câţiva pasageri care vor să urce sau să coboare în satele din împrejurimi. La una din staţiile plutitoare, vasul s-a înveselit de apariţia a vreo douăzeci de femei tinere, toate zvelte, în sariuri colorate, şi obligatoriu cu cercei mari de aur. Stau laolaltă într-un grup voios şi vorbesc necontenit, ca femeile. Poate se duc undeva să lucreze, mă gândesc.

Pe lângă vegetaţia luxuriantă, canalele oferă vederi sporadice asupra localităţilor riverane. Surprind astfel crâmpeie de viaţă matinală: câte o baie în râu, spălatul rufelor sau adăpatul animalelor. M-am obişnuit deja cu felul în care indienii îşi trăiesc viaţa „în stradă”, sfidând conceptele noastre despre spaţiul privat, interior sau exterior. Satele sunt numeroase, căci Kerala este cel mai dens populat stat din India. Localităţile mai mari au poduri de lemn care fac legătura între cele două maluri, poduri care sunt ridicate în calea feribotlui de câte un bărbat care le mânuieşte rapid cu o sfoară şi un scripete.

Mă aşteptam să zăresc doar case amărâte din chirpici sau colibe de stuf, dar rămân impresionată de impozanţa elegantă a unor vile– case sănătoase din cărămidă, acoperite cu ţiglă roşie ca pe la noi, cu verande largi, uşi glisante de sticlă şi parcuri pe post de grădini. Sărăcia nu lipseşte, desigur, dar pare mai puţin acută decât în alte locuri din India. Dezvoltarea industrială scăzută şi puţinii investitori străini au făcut ca un procent semnificativ din forţa de muncă masculină să se îndrepte spre statele din Golf, iar acum multe familii keraleze beneficiază de câştiguri substanţiale care sunt trimise acasă.

Voiajul durează trei ore, cât un film indian, timp suficient să-ţi formezi o imagine despre viaţa apelor din această parte a Keralei. Staţia Kottayam, cap de linie, e un loc larg, aşa cum se cuvine unui important centru comercial de pe coasta Malabar. Am inima un pic strânsă pentru că nu am găsit zilele trecute nici o cameră liberă la hotelurile trecute în ghid. Mă acostează instantaneu un indian care se oferă insistent să mă ia cu maşina până la o staţiune ayurvedică aflată la patru kilometri de oraş. Deşi cunosc deja tipul şarlatanilor ocazionali sau de profesie care încearcă să ia minţile turiştlor neiniţiaţi, îl urmez în ideea că nu am altă variantă şi că, oricum, pot să refuz să stau într-un loc dacă nu-mi convine sau nu face banii. Măcar atâta lucru am învăţat şi eu din lunga mea experienţă indiană: să fac corelaţia preţ-produs/serviciu.

Mă urc în maşină şi pornim printr-un sat amorţit până la Spitalul Ayurvedic. „Nu, la spital nu am de gând să stau”, îmi zic, dar maşina coteşte dreapta pe un drum bătătorit de ţară şi ajungem la o poartă arcuită de lemn unde e scris mare „Athreya Resort”. Intrăm şi vederea ni se deschide cu o statuie gigantică a lui Hanuman în postură de războinic. Ups, un kitch menit să ia ochii străinilor! Neîncrederea îmi sporeşte rapid când dau cu ochii de un loc special amenajat pentru lecţii de yoga, un fel de colibă cu două zeităţi încremenite la uşă. Yoga şi ayurveda – combinaţia sigur vandabilă pentru turiştii dornici să cuprindă „esenţa” Indiei în zece zile. Mergem apoi să vedem camerele dispuse în sistem de căsuţe spaţioase, liniştite, cu multă lumină. Preţul e excelent, cocotierii îmbietori, aşa că uit repede vulgarizările de la intreare şi mă hotărăsc să rămân aici.

Las bagajele înăuntru şi plec într-o primă recunoaştere a împrejurimilor, ca să descopăr un loc de-a dreptul fascinant, încremenit parcă într-o atmosferă rurală nealterată de trecerea secolelor. In câteva minute mă înconjoară patru fetiţe zâmbitoare, care mă supun interogatoriului standard: ce mai faci, de unde vii, cum te cheamă. Nici una nu îmi cere un pix. Aflu de la ele că satul se numeşte Pallom, că şcoala nu e departe, iar vacanţa se termină pe 31 decembrie. La sugestia lor, mergem împreună să vedem câmpul de orez aflat chiar în spatele staţiunii. Aparţine mai multor proprietari care-l recoltează în martie-aprilie, orezul urmând să fie vândut la magazin, cum zic fetiţele mele. Nu e de mirare că pământul e atât de bogat, având în vedere că sudul Indiei e vizitat de doi musoni pe an. Mă surprinde însă faptul că, într-un sat uitat de lume, la răscruce de multe ape, copiii vorbesc engleză cu uşurinţă, pe lângă hindi şi, firesc, malayalam. Kerala îşi merită deci faima pe care o are în India pentru sistemul excelent de educaţie, cu un nivel al alfabetizării, cel puţin oficial, de sută la sută. Trebuie să fie rezultatul lungii guvernări comuniste, Kerala fiind în 1957 primul stat din lume care-şi alegea la conducere, în mod democratic, un partid comunist.

La plecare, fetiţele mele cu multe mărgele şi cercei îmi urează zâmbitoare un Crăciun fericit. Ele sunt hinduse, dar majoritatea vecinilor lor sunt creştini care merg duminica la biserica din apropiere. Contactul cu Europa şi lumea creştină a început în 1498 când o primă flotă portugheză sub conducerea lui Vasco da Gama a ajuns pe coasta Indiei via Capul Bunei Speranţe şi Marea Arabiei. Atraşi de comerţul cu mirodenii, portughezii au făcut din Cochin un port puternic pe care l-au dominat în exclusivitate până la apariţia puterilor rivale, Franţa şi Olanda. La începutul secolului al XVII-lea, East India Company a intrat în ecuaţie şi britanicii au preluat controlul până la Independenţa din 1947. Această îndelungată legătură cu Europa se face responsabilă pentru existenţa unei numeroase populaţii creştine în Kerala, ca şi pentru numărul mare de biserici şi catedrale vechi de câteva secole. De aici şi stilul arhitectural aparte ce conferă, cel puţin unor străzi, un aer drag de acasă.

Cu sufletul încărcat de emoţii rare, mă retrag în cameră, la răcoare, să pot derula în voie filmul Crăciunului meu din 2007, un film nu despre Moş Crăciun, rămas în ţară, ci despre frumuseţi dumnezeieşti care se pot revela doar în zile alese ca cea de azi. (Olivia Bălănescu)

doamne cât nu m-ai vedea

măre şi copil de domn

tu-n Tamil Nadu jain

amândoi în Rajsamand

toţi de-o mamă pân' la Mecca

umăr nou Ierusalim

thirtankarii ne hrăniră

înnodarea nudului

ce şi nara dreaptă soare

cald a stângă luna zor

neutrala minte-ahimsa

pe nimeni să nu omor

dacă şi o fi fost cazul

bine te născuşi vedere

mâna ta Mirceo pe ţeasată

nepalmă de la nevastă

exersarea capului

bătrân handicapului

l-ai avut cu yoga verde

mă Crăciun salută berde

ba mai paşnică parikşa

de te poartă mai ca rikşa

unde joacă româneasca

swami de-mi da rourasca

nu mă plâng de ne'nfiere

nici de-a îngerului fiere

ce şi-n Mizoram Keral

Nagaland augural

copilule palat în pace sfântă

prin şiruri dune basorelief

alt dans culorii nici o smântă

că-nchipui şase miliarde chef

glumiseţi you don't worry cântă

şi muezinului salam alef

nu mă desbântui somnului gherghef

desen pe plastic nici o trântă

pe când colindele sar prea departe

şi ascultăm ca de ahimsa

ne-o curăţa-n arcade sparte

cu versul meu demult că nim s-a

şi nimeni să-l citească-n arte

născut nesinucişi să fim s-a

Abia se înfiinţă nebunia-lacrimă. Thomas făcu cercul. Fiecare ceva, eu cântai, Astăzi s-a născut Hristos, Mesia chip luminos, Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi. Toţi pe Dumnezeu, cu amen, cu namaste. Jesus, the greatest embodyment of the non-violence, L.S. Gandhi. O lacrimă de-a Platei, Elisa, ikebaneza, indoneziano-australianul Effendi. Cercul omenirii-Crăciun în auditoriumul Palatului Păcii Copiilor din Rajsamand pe deal mai înalt ca Golgota. Thomas făcuse rugăciunea. Subhash – om, shanti, om. Tamilezul, să-i scriu de Dragoş Pâslaru (facem mişcare, acum ori mai pe urmă). Ce biruitor creştinism, la o adică. Ce zile ne-or mai veni după naştere, în atât adânc. Educaţia yoga, Mirceo. Nici asta nu e de Diwali. De rugat ne rugarăm la lacrimă. Acum plictisul. Mă scăldasem şi pătura yoga numai praf, cenuşă în cap, Eliade, nu mahapranam.

Mult m-a potrivit o soartă, mamă moartă, m-a născut creştin în artă. Culoarea e în orient, linia în vest. Ne culcă pe ureche. Mă tăvălesc în nisipul verde al deşertului. Mi se bulboacă sângele. (N-)am de murit. Crăciuniţe-ahimse. Il salutaşi pe Hristos frăţeşte. Nu ne pare rău. De bine ce ne pare, o lacrimă. Vieţi zidite în ce alegere, tolerantă, purificatoare, ahimsa. Cu Mahavir cunoscându-mă, cu Isus născându-mă, crucea aşteptând-o.

Acharya Tulsi a recomandat să nu se aplaude, că sunt microbi în aer şi pot fi ucişi. In schimb să se ridice mâinile, copaci răsfiraţi rotindu-se în aer.

întreacă-mi-se-nchis Crăciun

de scriu la umbră cu mai bun

mai înţeles din turbanum

în turn decorturându-şi tun

la monorime palme baţi

să nimiceşti microbiaţi

ci Tulsi flutură-le v-aţi

prea învăţat să vă bărbaţi

ne va ucide şi mai şi

cin' nu ne mai afurisi

prin păci palate şi copii

ah mantra de jain jian

în ieslea moaşă peste an

cu naşi în Rajsamand aman

per dactilica ritualitate recitativă

pterodactil a nu ucide nici mort

îmi încununasem albirea frunţii stivă

după albăstrirea respiraţiei în cort

am uitat să-l mai fotografiez pe sfânt

pe masă ca de Blaga văzut Gandhi pierdui

şi mi se va mai întâmpla să fiu pământ

să calce invizibilitatea vătui

mi-e de tristeţea animală plante

nonvegetarienii de-un continent

forţaţi-vă genele pe caii ante

şi calul descotorosit condiment

că nu ne-o mai încăleca Pazvante

până la judecata de advent

Mi-am serbat în gând – cum am spus şi Tatăl Nostru la masă -, 30 de ani de când am venit în India. Acum eram la Indore, cu Plata şi fata, ba ne întorsesem. Crăciun indian şi atunci, neamule. Cum să se fi întâmplat altfel acum. Măcar şi italiencele, evreii, jainii, ţările tot Bangladesh. Ce lumânare luminoasă. Apa din analiză. Masut Rana de Kazi Anwar Hussain, cu ţigani mistici din România. Cu măicile nu ştiu ce să mă fac, ba o ahimsa de crizanteme. Coroana labirintului pedeapsă pe ducă odată cu noi.

Ahimsa jainilor mi s-a aninat de o poematizare. Bătrâni şi ne-am mai relaxa pe viaţă, nu deţinuţi ca sub sovietici. Islam înseamnă pace Vasile Lovinescu. N-avem cunoştinţe să ne convertim, precum Miguel şi uite Thomas, Nicu., trebuindu-ne creştini într-o gheţărie a arşiţei de peste iarnă.

ajungeam şi la lac dac mac rac

din înţelepciuni debitate ac

Ladea înţeapă-te creştineşte

în oasele nemai de peşte

loji chineze din franceze mahafreze

când jainii mie să ţi se remprenteze

aşa şi din Ecuador Fernando Tola

paşte în Arcuda cin' ramola

dintre meditaţia pratikşa

a te fi plimbat în gând cu rikşa

nici părinţii parcă tu sculptură

Iulia şi Lidia Matei de te conjură

ci din viaţă vârful Iov aranj

că de cine te visă oranj

Gabriela, că-n India c'e tutto. A ne vedea indianitate din nesfârşitele indianităţi, poezii de dragoste jaine, rajsamandiene.

ridicaşi dreapta cu ikebana

cotul sus palma sub ceafă

mi te exemplifici geişă

îţi roteşti gâtul kabuki

n-ai nici tu timp jain

a-l poetiza insular

cu tărăgănate ciupituri din corzi

îmi ieşi un iub tot acolo şi mie

şinto pe cale călăritoare

spor de îndepărtat orient salut

povestindu-ne străinătatea

numai în ceilalţi necum

imitaţiei de tălpi plutitoare

tocmai că publicitam autentic

în transă jaină uitare de viitor

prefăcut în iluminarea josului fum

te întorseşi pe stânga apoi te ridici

de cine dai cu ochii pedeapsă

tema falsului guru vezi fals roman american

c-ai călătorit şi fiinzii indieni

ce plini de voi copii ai mamei pământ

când mori nu mai mult decât corpul tău

golden calf ai teme mai locvace ca figura

nu m-aţi felicitat nu vă felicit

nu ştia să facă focul să gătească

nu deranja pe alţii nu ucide nu mutila

cu natura ce mai topeală

locvaci la vaci ani să faci bani

Ahimsa-Memna/Mioriţa, Spaţiul mioritic, comparaţia cu Mahabharata. Colind de crăciun. Mama, maica Domnului.Deal-vale, troheu-anushtub. Violence of man against god. Hyperion. I belong to Jain sect.

Mahapragya primeşte în camera 13, unde dormisem sub decibeli. Sadhus. Intraţi care n-aţi fost. Măturaţi desculţenia. După Thomas, cu policolor, îi ofer şi eu dar galben, Cenuşa lui Eliade. Primeşte. Alb? Imi dă voie să-l traduc. Mă face ambasador ahimsa pentru România/Sud-Estul Europei.

Manoj, din Hyderabad, vrea literatură română (ascultase Mioriţa-Ahimsa şi fusese la worksop-ul meu, primul, nu şi la al doilea).Să se intereseze de Prabhu Vydiasagar Dyal, să-mi spună şi mi de amintirea lui postumă, dacă se face ceva, semnez şi eu. I-am dat Cenuşa lui Eliade şi ultimul prosop. Musulmanul fundamentalist din Sri Lanka a vrut documentaţie Mioriţa, i-am recomandat Mircea Eliade, The Vanishing God. Fusese în Bulgaria şi Ungaria.

Zalmoxe şi Isus, cu ahimsa, ne făcură pe daci/români prea ospitalieri cu invadatorii. De ajutor fir-ar India. La ieşirea de la Mahapragya, Thomas că face masă rotundă la Atena, să mă duc şi eu, că el e eretic, că n-am să-i dau o carte cu Eliade, o văzuse la Mahpragya, a fost ultima, i-am zis, adevărat.

Muni Kumar Shrman fu benjaminul. Intrebase atât de senin unde e România. Are vecini Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina, Moldova. E lângă Rusia. Rusia e şi lângă India. In Rusia avem 25 campusuri, şi în Moldova. Ce ţări sunt în Europa de East? I le spun, România e a şaptea din Europa, până intră Ucraina. Bine, eşti ambasadorul lui Mahapragya în România. Se cucereşte lumea nu ştiind-o.

Cred că îmi sunt încurcate şi orele. In orice caz, e nor. Sunt primul afară. O fi în 28. Fac revelionul de unul singur în camera 13.. Uliţa spre palat e abrubtă, cer scuteriştii de zece ori mai mult.. I-am zis în '77 unui yogin de Eliade şi e l m-a întrebat, which swami. Aseară, dându-i lui His Holiness pe Eliade, nu l-a mai refuzat la culoare. Ce faci, iarno, nu mai arzi? Pe prânz, în yarzi cu barzi. Ultima yoga, cel puţin. Secret India, 1934, Paul Brunton citat la meditaţie.

Blajinii sunt jainii de se ştiau yoginii pierdui cu versuri crinii. Am greul subiectului pe nebunia sectului. In tradiţia sud-indiană, dacă moare soţul unei femei tinere, primul bărbat cu care are voie să se căsătorească este fratele mamei, unchiul ei. Nu şi în nord. Apropo de diversitate şi relativitate. Tradiţia religioasă îţi arată calea spre fericire.

vărsându-şi sân din duşi vivivi

acest ninivean strivi-va

din nevedere prin câţi bivi

decapitaţi cooperativa

şi noi nonviolenţi harapnic

în şarpe şirei paragon

din teatrul cu sfânt nud retrapnic

trăgându-ne deşert eon

bine de timp pierdui o zi

inexistentă uitucelii

sat cit anand a ne mai fi

din dhvani vibratili micellii

crăpată lancea deget di

cămilă ne din Boticelli

Părăduim litere de nisip. Le laşi cu spatele la cămilă. In medina Rabatului, discul kuranic audiam. Să ne fi întristând acum despărţirea de jaini?

că şi jainii sunt puţini

din ortodocşi nerăzboini

budiştii şi se întristează

durerilor să nu se vază

asceţii ceţii înfloresc

în pieptul mahapranamesc

de solzi pândit un animal

te dai pe el şi nu e cal

cult ceai băut diamantin

în pura conştiinţă chin

fără aba nerâs la nud

împleticeai zborul garud

slalom de mituri pilde lid

cântat de maici jaineid

vă spun ascunşilor dorim

de nefiinţă ţintirim

iar poză cărăuşele

pe cap cu căldăruşele

eu colindului pârnău

Gandhi templu de bulău

pe aşa nici văicăreli

orienturi ori mandeli

dirijeze-ne Mandeal

filarmonica pe deal

nu-i de băut în dhani van

o toacă mie răstocan

şi scrie dacă vers jain

de nu şi şters nonversuin

Cine ne mai povesteşte secta, pas către mokşa? Secta prazului, obrazului. Vrei să controlezi pe altul şi-ţi pierzi propriul control. Trupul nu e al meu. Soldaţi la frontiere. Sunt prieten cu toate fiinţele. N-am viaţă-n mine dacă nu mor un pic nonviolent, restul ghilotină. Intre atâtea limbaje scriu automat spre neînţelegerea niciunuia, cu dialectele misteriozităţii sectare. De unde punctuaţie, că să nu ne lăcomim, să nu ucidem incoerenţa. Mă vărs în întunericul auditoriumului, câte miliarde de Indii cu tot atâtea populaţii de raze. Romanul ahimsa nu se pricepe Rajsamand. Mai tari vor fi fiind bastoanele celor ce-l joacă pe Gandhi. N-am epică, dar coincidenţa hazului, acolo, o Indie cu teme de ţără nonviolentă, între mari. Plato, eşti jaină din dragoste de animale. Profesorul de sanscrită se declară între Gita şi ahimsa, alţii între Zalmoxe şi Hristos.

Cu bătrânii, m-o lăsa inima. Cu fata, în tren. Am coborât într-o gară să merg aproape la o gazdă, nu ştiu ce să iau. Am uitat să mă întorc. Am pierdut trenul. N-aveam bani să plătesc gazda. I-am explicat, făcea feţe. A apărut fata şi s-a rezolvat. In Rajsamand am scris poeme pe apucate, improvizaţii printre meditaţii. Angela recomandă pe evreica din Ancona pentru tratamente de fertilitate. Cod liber în creierii Rajasthanului, cu Benazir moartă. Violenţă şi-n cea mai mică entitate.Contemplarea compasiunii. Intrăm în somn. Copii de 3-4 ani condamnaţi la yoga.

Mă gândesc să te scriu de când nu te ştiam. Ce răsurar roz meditat Jaipur. In pace mai mult Benazir, ne-a ţinut tăcerii ei Rupini. Funeralii anticipate. Ahimsa eliadeană din swami în swami.

Călugăr în priveghi

In coruri plecăciuni la viul înţelept. Pe soţul Gabrielei, paznic de vânătoare, l-a împuşcat un vânător să-şi facă drum spre vânat. Jivan vigyan, science of living. Bei lumină, seceri lanul razelor, fără hrană solidă, numai apă. Fratele din opt al Angelei o mai duce pe morfină. Ea plânsese după convorbirea la telefon, urmam eu la telefon. Abur rece peste glezne tălpilor pictură. Statuia propriului trup meditând. Fără yoga, nici Eliade n-ar fi fost Eliade, nici distrugătorii lui.

plină lumea de morţi înviaţi goală de vii nemuritori

nici fericit nici furios reflectează la eliminarea karmei

jainii nu sunt de acord că lumea e creată de dumnezeu

omul ascende cucerindu-şi sinele inferior ahimsa şi karma

Dispărută a treia oară vărsarea pandalului.

Deşi e lumea plină de morţi înviaţi, goală adică de vii nemuritori, mâine mă lăsaţi singur de revelion. N-avem cărţi, nu table, doar ahimsa.. Cel inteligent nu fie nici fericit nici furios, reflectează la eliminarea karmei dând în orbire, surzenie, muţenie, chiorâre, şchiopare, piticenie, cocoşare, lepră şi lepră albă. Marmoră neagră. Ignorând karma, rănit şi insultat treci prin ciclul naşterii şi al morţii.

Un ahimsak adevărat este cel care salută moartea liniştit, rămâne calm în orice îmrejurare, se fereşte să ucidă, vede miezul lăuntric al lucrurilor şi îşi dă chiar propria sa viaţă pentru a converti inima oponentului la non-violenţă. Dacă un ahimsak nu poate face faţă unei persoane violente, atunci el nu este cu adevărat o persoană non-violentă. Lord Ram, Vardhaman Mahavir, Mahatma Buddh, Guru Nanak, Kabir, Mahatma Gandhi.

La 13 ani, mahadana – marea dăruire a lui Mahavira. In pădure, fără haine, 12 ani se împlineşte arhat, apoi 30 de ani, pe jos, predicând calea liberării. Sunt treisprezece porţi ale cunoaşterii. Sufletul este etern infectat de materie. Materia devine karma şi înlănţuie sufletul. Kala/timpul – cauză auxiliară a a continuităţii şi succesiuni.

Purificarea sinelui este ascenderea omului prin cucerirea sinelui său inferior. Bandiţii au ajuns să fie fraţi cu doamna Chanduba. Uşile sfinţilor sunt deschise tuturor..Focul pe stinse în Kankroli pe lac.

ce seceră dorită luceafăr doar pereche

mai doarme Rajsamundul nu lacul că ici bec e

rotonde bobocite nejaponez patrat

şi anul îmi începe jainul cu arhat

în tren amicii lunii yogin şi maşinist

cu mine trei dormirăm revelion pe şist

în unsprezece spre doar această dimineaţă

de-o ancorez terasei depozitată straţă

la răsărit m-oi duce şi-l voi privi în apă

din lac regal ce seacă de nu-mi era agapă

vedeţi-mă la lună sub stele şi luceafăr

necum de preferinţă în box dictat de Buffer

yoginu-n somn figură de Figaro intonă

toyotul îşi târşeşte papucii de o tonă.

La miezul nopţii singur, să n-ai cui spune la mulţi ani să ţi se pară renunţare, cu o vitalitate de pripas într-o trezvie cu Dragoş Pâslaru în apropiere de Mahapragya. Buba va sparge ţâţâna soarelui, aştept să-i văd uterul ţâşnind raze şi să nu mai am nevoie să beau. Aţi întins ardei pe ziar în devanagari, aţi aprins focul în boylerul Surya. Genunchiul de sub schiul strâmb de la Vârful cu Dor mi se încălzeşte. Mirosul jarului ţine loc de şampanie. Aş putea aprinde foc până la Dumnezeu cu puţinele chibrituri uitate în cutia de la picioarele mele, Nae.

Ciorilor, ne va fi soare, voi în cârd, eu în picioare, zi în an pe înălţare, raze-n lac şi nu vapoare. Câtă copilărie cu mâinile la flăcări imitând răsăritul de acum, peste pestilenţa artificiilor. Doar n-oi muri de-atât şi ţie, soare, orăcăindu-mi hoitul mai pământ, nici salto vitale rămăşiţei jaine, stângul lor se încălzeşte reflex, valuri ca pe faţa grâului din baniţă.

In aura răsăritului pornirea. Venise să aprindă focul ori să întindă ardeii şi rufele. Focul în sobă, tu în orizont.. Doi ţăruşi şi tot copacul, unul fum fumând fundacul şi din jar te coloraseşi rond în cunună cu lună. Rar jain te ţin cu fruntea ochilor pe literă.

Pe 30 muri-s-a femeia din Orissa, stătu mai sus în gheaţă, o ard de dimineaţă de Anul Nou, cu neam din inimă ne beam. In pânză de sac pe malul de lac, praf roşu pe pânză, ardere de rânză. Coborau pe coastă să o ardă bastă. Din Orissa pân-aici o ardeţi ca pe mai mici.

muream eu mai întrebaţi

dacă am soră şi fraţi

dacă nu iar mă ardeaţi

de femeie orissaţi

de-a dansat odissi văz

mănânci calule ovăz

tu mai vegetarian

decât al iepei cârlan

cum şi noaptea de an nou

becuri moartei cer cavou

de dormiseră-n recepţii

acum plâng ferit cu drepţii

harul şi pe deal în jos

profeţiei adaos

închisă biblioteca

suntem hindu pân' la Mecca

lacul sombru dealuri ţâţe

de femeie ne aţâţe

cum invidiem o mumă

focului şi nu în humă

oase lângă oase medii

matematicei acedii

tu spre mine îţi îndrepţi

veveriţo înţelepţi

nici solemn leşul pe lemn

îmbrăcat în untdelemn

vara ar fi fost problem

direct focului edem

femeia din Orissa moartă

în Rajsamand de anul nou

ca luna fie altcând poartă

nu de pământ nu la cavou

când voi fi renunţat la anii

din dramul harului ascuns

ea îmi va reproşa faci nani

când eu pe targă te vream uns

nici nu ştiam că eşti femeie

ca mine de bătrână luna

luceafăru-şi pierdu scânteie

şi ea în soare cu Arjuna

mai suntem fraţii sor' Orissa

cenuşa nu ne risipi-s-a

cum a venit ea să ne moară

şi mie ultim de pe scară

mulţi pelerini în accident

deunăzi puseră de-advent

că ea abia pe-aici ferpar

îşi află dumnezeu-ar

mai tânără se duse mama

de am răspuns cu Sita-Rama

de apăsat de stat în cot

părintele mi-e Savaot

şi taică-meu paralizat

nici nu s-a mai incinerat

mă uit în lac la Rajsamand

de anul nou cu moarta brand

de trupuri duse fără gând

până ce capul explodând

cu sufletul şi iar curând

mi-erai din fraţi mijloacă

surorile nu-mi tacă

şamanele la toacă

franţuza pe răstoacă

dă doamne frumuseţii

din moarte arta vieţii

în suflet mi-o aşază

să-mi ţie veşnic rază

eram pe deal de după an

la ras în floare indian

nu potopisem nici din ahimsa moira

mioara stropşită otravă Dejaneira

straiul lui Hercule manta de odă

marmura-n Rajsamand pe o modă

când murişi femeie din Orissa de spusei

lui Alecu Ghica ai tăi ale noastre ai ei

te întrebai ce mai cauţi pe coastă în jos

cum crucea încă i-ar fi grea domnului nostru Hristos

şi-n puşcărie l-ar scrie şi Sergiu pe Morse

parcă şi Mircea de Mahatma of course

Vinod îmi scrise ca la al Gitei traducător

trecere din picioare tot de inimă făr' dolor

îmi leg hăţurile de e marmoră neagră

şi în costum cu cravată mă îmbolnăvesc de pelagră

văzui din tragic pe nepopeşte

nu muzică ne în lac peşte

înfăşată de moarte nu născut

aşteptatul şi-n părţile noastre sub scut

mă lănceşte soarele-n creierul drept

prin părul albit de neînţelept

nenumărul rugătorilor pretutindeni

ne-o bucla amintirea pân' de armindeni

cum se şi rima în proletcult neadult

peste tinereţile cui nu mă mai ascult

nimiceală himacelă orissană osană

de când furarea lui dumnezeu rentase

mai aveaţi popoare mame oase

moartă acoperită de suflări caravană

mi-a luat soarta cum pleci

şi nu te mai întorci pe veci

numai că a ei fu credinţa

înfăşurat golul sariul catrinţa

asceţii în meditaţie asceta

nu se recunoascuse în Veta

maică-mea de nerimă aminte

cu noi gata aceloraşi morminte

cum moartea ei atunci nu-mi pese

c-ajung ori nu în casă de mirese

că nu mai văd jaine scrisuri

în iadul fără paradisuri

ori paradisul fără iaduri

de ne abţinem rele vaduri

de tragedie vorba nu fu

al soarelui floral burdufu'

iernatic înflorit în Rajsamand

al cântului jain smarand

de gât cu piatra karma a muri

înveseleşti palatul de copii

un plâns din cultul neştiut

nici bucure-se shinto zeu dac lut

Zalmoxe ne cunoaşte mai rar şi noi pe el

mă ierte de nu japca trezitul de Costel

femeia asta nor să ne fi spus

cuvântul de drag morţii şi Isus

se duse rază arză cenuşă de butucă

mă-ntrebi părinţilor de tineri ducă

Ai ideal pe Mahapragya, mă întrebi de Vivekanand. Nu dai de chei. Venişi şi tu, Ajay, din Rajsamand. Cum ne depărtăm de moartă, ici se răci, într-o aşteptare priveghiată a nu se şti. Destui, ori nu mi-or fi spus, plimbăreţi, du-te dom'le în Udaipur şi acasă după bureţi. Cerşind pe la familii străine, aşa fiind călugăr ideal, fereşte femeile iluziei, neprimind mâncăruri aprinse, multe doctrine ştiind, fără casă şi prieteni. Cel ce renunţă la lume contemplă mereu cuvintele celui iluminat. Ocolind toate femeile, nu-şi înghite înapoi voma. Şi e cu adevărat călugăr ideal cine nu sapă pământul şi nu lasă pe alţii să sape. Nu bea apă rece. Aprinde foc.

nu flutură aerul nu răneşte vegetaţia

lasă semninţele nu mănâncă hrană vie

nu ucidere de fiinţe mişcătoare sau nemişcătoare

sorbit mereu în lumile celui iluminat

fără posesii departe de aur şi argint

credincios în înţelepciune austeritate şi restrângere

nu-i e dor de trup sfântul rămâne nemişcat cu pământul

absorbit în sine cunoscător al scripturilor

cerşind resturi de la familii străine

nu spune numele nimănui nu se laudă

nu râde necuviincios liber de metempshihoză

the Victor's penance Uvahanasuyam

şamana în toamna aceea călători

cu mantia asta nu m-am putut acoperi

Nud era dumnezeu un an şi o lună speriat medita singur nu răspundea întrebat. Trup-pământ trup-apă trup-foc trup-aer, toate trupurile mişcătoare simţind. Nu purtă roba altuia, nu mâncă din vasele altora. Sfântul nu-şi frecă ochii, nici trupul. Hălăduind în cimitire şi case pustii, ascetul petrecu 13 ani meditând.

Femeia jaină muri ca Vidu, cât şi el cu papa se sporea. Morţii noştri, întăritorii credinţei. Imi pare rău de femeie, de jaini, de mine. Pelerinara aprinsă după copacul de azi-noapte, tot o cremaţiune, an-ana, anuvrat, mic rik.

Vaporul cu marmoră

Vaporul cu marmoră de Rajsamand va ajunge la Constanţa în primăvară. Serpentinele spre Udaipur nu iartă. Nu-mi închipui copiii de la noi făcând yoga. A păţit-o el Eliade.

Regele Padma s-a călugărit lăsând regatul fiului său Nami. Acesta, în timp ce avea febră, se înfurie auzind sunând brăţări şi marmore. Reginele se dezbrăţărează. Optzeci de pelerini se prăvălesc în prăpastie. Ocna duduie.

Nami se călugăreşte. Invingeţi mai întâi duşmanii, e sfătuit, şi Indra îl îndeamnă să-şi conducă poporul. Nami răspunde că dacă unul, el însuşi, e cucerit, face cât a bate zece milioane de inamici. Se călugăreşte şi lasă regatul fiului său Mithila.

Editorul de cărţi cu ahimsa ar putea găsi piaţă printre isihaşti. Aş vorbi cu patriarhul să-l caute el pe ascet în Ludnum până soseşte marmora pentru catedrală.

- Zeul travestit în yogin spune pe rând că prinţul a murit – slujnicei: n-are rost să plângi la moarte, comentează ea; regele: e un fapt al vieţii; regina mamă: îţi pierzi timpul cu lucruri care nu mă privesc; soţia (povestindu-i moartea prinţului, yoginul chiar şi leşinase): vai, yoginule, ţi-ai lăsat casa, nu şi ataşamentul – nu-ţi face griji de moartea soţului meu de vreme ce este viu pentru totdeauna în mine.

Scrie Tagore cum poetul Tulsi opreşte o femeie să-şi dea foc, sati, la moartea soţului ei: el e în inima ta, trăieşte. O poetă din Kerala: aveam de gând să mă sinucid. Lasă, lasya-aură.

In jainism, calea mântuirii este controlul de sine. Două ţestoase văzuseră venind spre ele în luncă doi şacali. S-au strâns sub carapace. Şacalii s-au ascuns. Una, nerăbdătoare, nemaivăzându-i, şi-a dst drumul şi au şi mâncat-o. Cealaltă, nimic şi nimic, până s-au săturat şacalii să aştepte.

Brâncuşi a fost în Ujjaini. Vedea ruine. Marmora Rajasthanului l-ar fi inspirat. Nu l-or fi lăsat englezii să ajungă la Ellora, în Maharashtra, din Madhya Pradesh, doar Maharaja Holkar Yeswant Rao venea de la Paris.

Rrgele Chand din Ujjaini îi trimite vorbă regelui Reni din Rajgriha că, dacă-şi vrea regatul în bună stare, să-i dea în dar colierul coroanei, elefantul regal, pe prinţul Abhaya şi pe regina Chehin. Reni răcneşte la solul lui Chand: spune-i regelui tău că dacă doreşte bunăstarea regatului său, să-mi trimită carul de foc, elefantul Anilgyn, diamantul vajra Ihanga şi pe regina Shivadur... Războiul sta să înceapă.

Prinţul Abhaya îngroapă mulţi bani de aur în câmpul lui Chand şi, ridicând vocea: te-au vândut generalii, unchiule. Chand vede banii şi se întoarce singur la Ujjaini. Nu puteau face războiul fără rege, ce s-a întâmplat? Ei îi desluşiră cursa lui Abhaya. Să-l prindă cineva şi va fi răsplătit.

O curtezană se duce în Rajgriha şi-n câteva zile se face recunoscută ca doamnă respectabilă. Il invită pe Abhaya la cină, îl otrăveşte şi-l trimite inconştient într-un car regelui Chand.

Abhaya: M-ai adus inconştient, te duc la tata conştient. Se duc. Abhaya găsi un om ce avea voce asemănătoare cu a regelui Chand. Il duce în Ujjaini, îl bate, lumea sare-n ajutor, văzând că nu e regele, râde. Tot aşa, şase zile. Când li se întoarce regele şi Abhaya îl pocneşte în cap cu un papuc iar Chand cere ajutor, nimeni nu-l mai crede. Il ia la taică-său şi, Chand scuzându-se, Reni îl îmbrăţişază şi-l trimite cu fală la Ujjaini.

In Ujjaini se spune că s-a născut Kalidasa.

Pentru puţinii români de pe lume, jainii ca blajinii. Sadhvi Vishrut Vibha călătoreşte pentru tineri în Aagama Jaina/Agam-ul jain. Lumea îşi botează pe la noi fetele Ramayana: călătoria (a/yana) lui Rama. Aşa şi marmora, pathak.

Dhan, născut cu o lingură în gură, a luat-o pe Dhani şi l-au avut pe Ilac.Venind acrobaţi în oraşul lor, lumea rămase încântată. Iar Ilac, văzând-o pe fata maestrului printre acrobaţi, se hotîrâ că ori se însoară cu ea, ori stă celibatar toată viaţa. Ii spune tatălui că nu mai mănâncă şi nu mai bea până nu-i fixează nunta cu fata. Tatăl îl cheamă pe maestru: dă-i fata şi-ţi dau bani să scapi de sărăcie. Nu e de vânzare, i-o dau numai când se va face bun acrobat, să placă regelui şi astfel să facă bani.

Ilac lasă părinţii, ajunge artist şi dansator, vânturându-se din loc în loc. Du-te-n Benatat, dansează pentru rege, fă bani, şi-ţi dau fata. Regele acceptă spectacolul.

Repovesteşte Sadhvi... Ilac Kumar îşi începu numărul la timpul cuvenit. Luă o scîndură şi o fixă pe bastoane de bambus. Fixă un cui în mijlocul scîndurii. Plasă o nucă de betel pe cui. Işi puse glezniere şi încălţăminte de lemn. Luă o sabie într-o mână, un scut în alta şi urcă pe stâlpul de bambus. Balansându-se cu buricul pe nuca de betel, începu să se învârtească, rotund, rotund. Lumea era fascinată de minunata lui acrobaţie şi se veselea cu voce tare, aplaudând. Numărul următor, se lansa pe sfori executând figuri grele cu sabia şi scutul.

Pe de altă parte, fata maestrului, îmbrăcată în robe frumoase, dansa şi cânta cântece populare cu vocea ei melodioasă. Fiecare privea cu interes întreg spectacolul. Văzând frumoasa performanţă a fetei, regele începu să gândească: dacă fata asta poate veni în palatul meu, viaţa îmi va fi bucurie. Dar nu-mi pot îndeplini dorinţele cât trăieşte el. Viaţa mi-e fără rost în lipsa acestei frumuseţi. Trebuie cu orice preţ să fie a mea. Dacă acest artist cade jos dansând, numai atunci pot s-o am.

Mă gândeam la altceva, mai joacă o dată şi te răsplătesc. Ilac (scrisesem Ilici) riscă iar salturile peste stâlpii de bambus. Regele vrea iar. Părăsind a treia oară arena, Ilac vede un călugăr cerşind de la o bogată primadonă. Ea i-a dat modak, dar el privea în pământ, nu la frumuseţea ei. Ilac fu impresionat de calmul călugărului şi-şi spuse că dacă ar muri acum, cu acest simţământ de ataşament, ar merge în iad. Şi regele privise scena şi s-a simţit ruşinat de gândurile lui rele faţă de fată. Normal, dragii mei, Ilac şi regele, dar şi regina şi fata, s-au gândit la eveniment şi au obţinut puritatea inimii datorită detaşării şi au dobândit cunoaşterea supremă.

Tată şi fiu se călugăresc. Traversau o junglă. Fiului i se făcu sete. Işi urma mai departe tatăl. Văzură un râu: bea, fiule, astâmpărăţi setea, şi vei fi pedepsit după aceea. Tatăl coboară în râu, bea apă şi îi face loc băiatului. Coborât şi el, deodată îşi spune: de ce să beau apa asta, ea însăşi are viaţă. Nu se face să iei altora viaţa pentru folosul tău. Se întoarse fără să bea. Merse înainte şi setea devenise insuportabilă. Arşiţa îl copleşi. Se opri şi se odihni sub un copac ştiind că sfârşitul îi era aproape. Incepu să intoneze Namaskar Mantra şi muri.

Renăscu în cer .

Mahavir ne este guru. Franz Bopp l-a învăţat pe regele Angliei sanscrită. Eminescu i-a tradus gramatica. Eu cu Stan am publicat-o.

Regele Udai se face călugăr. La inspiraţia lui Mahavira, nu-şi pune fiul rege, să nu-l coboare, ci-l întronează pe fiul surorii. Când acela mai vine din din meditaţie, noul rege crede că-şi vrea regatul înapoi. ?l dă afară din grădină şi dă ordin să nu-l primească nimeni. Soţia unui olar îl convinge pe acesta să-l găzduiască la ei, unde e şi otrăvit.

Zeiţa dă foc acelui oraş, neatinsă rîmânând decât casa olarului..

O credincioasă îi pune un leac – nepermis călugărilor - în mâncare. Ascetul se face bine. Află şi intră în santhara, postul pe viaţă.

Discipolul aruncă o piatră în acharya să-l omoare. Maestrul îl vede şi, până a lovi, aruncă piatra înapoi.

Fiul regelui îi cere ajutor la cucerirea unei cetăţi şi-i trimite o prostituată deghizată: mi-a murit bărbatul şi acum sunt pelerinară; iar îi pune medicamente în mâncare, îl vindecă de o boală, iar el se îndrăgosteşte de ea.

Mai mult dorm. Mă dau tânăr şi transcriu, pe sărite, fapte ascetice.

Pleacă în străini şi-şi lasă averea în grija muierii, nimc, ia alta, aia da, chipurile grija face succesul. Crezusem că să te fereşti de succes.

Medita în frig. Mai greu în iad. Ţânţarii îl lăsară mai fără sânge. Şi muri în noaptea aia.

Guru îi dă regelui leac să cerşească mâncare de la fiecare casă şi din aia să trăiască. Te pleci când nu ai mândrie.

Doi fraţi se fac discipoli la un acharya. Unul doarme, altul nu. Ultimul are a doua naştere în cer şi iar devine discipolul unui acharya, care-i predă trei capitole din Uttaradhyayan, dar călugărul nu poate învăţa capitolul al treilea pentru că intervine Gyaanaavarniya Karma, ca să scape intră în post şi nu numai că se liberează de Karma dar i se trezesc puterea lăuntrică şi cunoaşterea care l-au ajutat în învăţarea altor scripturi.

Naşterea în om nu e averea adevărată. Pagubă profitul să te naşti în cer şi trăirea fără rost. Unde te duci? Să-l văd pe Dumnezeu. Intreabă-l când mă voi mântui, la întoarcere Narad îi spune că în trei naşteri. Eremitul se plânge că s-a nevoit şaizeci de mii de ani şi tot mai trebiie să aştepte. Se duce acasă. Alt eremit îşi aude că are de aşteptat atâtea naşteri câte frunze sunt în copacul sub care meditează. Mare bucurie pe el că sigur se va mântui după un anumit timp.

- Văzu elefantul înnebunit venind spre ea. O încolăci cu trompa şi o aruncă în cer. O prinse un zburător vidhadar şi o şi plăcu, dar îşi dădu seama de păcat. Femeia îi spune: nu-mi ştiu destinaţia.

SFÂRŞIT

Looks fascinating… hope you will translate into English also – Thomas Daffern, Anglia

E un grande onore per me avere il tuo romanzo, che prima o poi cercherò di "tradurre" – Gabriela Briamo, Italia

[1] [2] It was a volume of thought and memory in India.The encounting of you let me be concious of our Shinto. - Mayumi Mezaki, Japonia

I am quite fascinated by your close encounters of the Orissa kind!How did you manage to dash from Rajasmund in Rajasthan to Orissa and encounter all those beautiful women, I do not know.But I do look forward to the poetic-novel soon. - Rupendra Guha Majumdar, India

Sunt inmarmurit de maretia textului tau. Este pacat ca Romania nu e gata pentru tine. In loc sa evoluam, de la Ceausescu incoace noi planam fara combustibil. Esti extraordinar! Putini il citesc si pe Proust insa situatia in Franta e alta. Sau poate mi se pare mie. - Ben Todică, Australia

George Anca

luni, 2 ianuarie 2012

III Romane

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog