Prolog
I Capul fiului de împărat
II Spafarius la han bogdihan
III Colonel otrăvindu-se cu foc
IV Ameninţare cu moartea
V În tunel
Epilog
I Capul fiului de împărat
II Spafarius la han bogdihan
III Colonel otrăvindu-se cu foc
IV Ameninţare cu moartea
V În tunel
Epilog
Personae (e.g): Capul, Nasul, Colonelul, Arya, Furnica, Pantoful
(Scena are, mai întâi, aspectul
coastei din piesa pierdută Şacote,
unde tot satul suia să vâneze viezuri. Scenometriile – No, Eres, Orientopoetica,
Budha şi colonelul, Frica de Orient, Meghaduta, Furnici
albe - se complică peste capul
personajelor, avataric despicate. Actorii
se vor elibera.)
Prolog
eu: viezurii
ea: brebii
eu: tamburina
ea: de damasc
I
Capul fiului de împărat
1
No
(conferinţă estudiantină)
pe scenă dansează taumaturgul în cântec abia adiat de vreo tragică
hetairă-gheişă
nu găseşte viezurii cor shite waki protagonist deuteragonist kyogen vidush
ghiduş
statuia mai trăieşte un no de actualitate daimon două sute de piese
ordinare şi extraordinare poetică tehnică a anulării momentelor patetice
(pin divin)
Michizane exilat din capitală o flori de prun vine prunul îl urmează pinul
Michi rugându-se lui Brahma se întoarce în capitală calomniatorii să fie
pedepsiţi la umbra pinului ne oprim călătoria cuvântul va mugi la ora tigrului
arbore bătrân cu verde tânăr să trăiască împăratul până la o mie şi opt sute de
generaţii
(flautul)
flautul cosaşilor
însoţeşte trecerea acestei lumi de iluzie spiritul lui Atsumori îşi face
apariţia din altă existenţă trezit la viaţă de ţipătul păsărilor o generaţie
trece cât durează un vis liniştea exclude împotrivirea la destin erou înfrânt
demn de onoruri
(stupa)
bătrâna
cerşetoare pe stupa crimă a avut cândva cântecul de privighetoare stupa are
cinci părţi pătrat cerc triunghi semicerc cerc în flăcări cinci puncte
cardinale nord vest sud est centru cinci budhas pământul apa focul vântul
spaţiul semănam cu floarea lotusului lunecând pe valuri dimineaţa dar tu eşti
chiar Komaki sub valuri în adânc este o altă capitală
(Aya no tszumi /
tamburina de damasc)
bătrân gradinar se îndrăgosteşte de doamnă din suita împătatului ea
porunceşte să se suspende o tamburină de ramurile unui arbore în care bătrânul
să bată dacă sunetele se vor auzi până la palat bătrânul o va revedea dar în
loc de piele femeia pusese o bucată de stofă bătăile nu se aud bătrânul se
sinucide din disperare spiritul lui apare curând spre a se răzbuna
2
eu
(Părinţii)
Liniştea cuvântătoarea din sferă într-un ceas cu monstru, o, liniştea,
bunii părinţi ne însoară cu gândul în linişte, dar gurile cheilor de la uşi se
cască şi găurile cheilor sunt uşile şi cheile nu pot învârti liniştea, o,
liniştea, ne-ar putea-o părinţii visa, până ieri sănătatea, în curând liniştea.
O cale tot trebuie să usuce noroiul pe
cer, dar nu va mai fi liniştea noastră în călătorie, mai bine să facem
socoteala de pe acuma şi să împărţim între noi părinţii de linişte.
(24 mai)
Am de mers acasă. E acasă. Nu e. Am de măcinat. E să-mi toarne. Nu-mi
toarnă. Am de supt. Sunt cu mama. Nu mai este. Am de băut apă. Nu mai beau. Să
se bea. Am de rană. Mă rănesc. Nu. Am de-o vreme. A trecut. Nicio vreme. Am de
ajutat. Pe cine? Am. Am o pânză de o pânză. De un rău. Hău! Am nu am de
ridicat. Sus. Sus la cap. Am de-o boală. De-un bolnav. Frate. Am o soră de la
ursitoare. Nu de la ursitoare. Nu de la. Am de plâns. E plâns. Nu plâng. Am de
zis. Tac. Taci. Am. Nu e. Am de mers acasă.
(De mână)
Un filosof nemuritor şi neştiut de m-ar lua de mână, peste un ogor să mă
petreacă, undeva, într-o grădină de pelin, sau pe un ostrov nicăieri, eu l-aş
întârzia puţin în corn de plug proptit ca ieri. Mai stai şi fă-mă înţelept pe
cât e viu pământu-n rod, cât îndreptându-mă-l îndrept dinspre ţărână spre
norod.
3
Capul, Fiul, Baba
(Femei lipite de ulcioare şi-aşteaptă rândul-portocal-amnezie, cadou cu
gropi comune, vai. Din burţile tăiate aburi curg până aici. Insul tare priveşte
la flacără, cum se stinge – pe-o parte, că dacă ar arde totul, n-am mai
povesti)
COR
Când te duci să vorbeşti cu bătrâna, să te aştepţi la cruzime dacă te
învinge. Trebuie să-ţi cunoşti puterea, apoi să ţi-o faci cunoscută. Să judeci
totul între capetele drumului, astfel încât să poţi râde la strigătul ultimului
stâlp: „Cap! Cap!”
CAPUL
Nu este el
însuşi. O bătrână, nu e nici ea însăşi. Dintre unsprezece inşi. O sfârtecă, îi
rânduieşte capul într-un stâlp.
FIUL
Acel cap a fost
dat jos şi dumneaei l-a înlocuit cu al imitatorului ei.
BABA
Caii mei nu pot
fi răpiţi de oameni.
FIUL
Omul ăsta e
gărgăriţă.
CAPUL
Gărgăriţa asta
este om.
FIUL
E de-un rang cu
eroii.
CAPUL
Dar
supravieţuieşte.
BABA
Mortul cu ochii
deschişi nu e şi viu.
COR
Înspre fulgere chipul. Prima vorbă, o zi. A doua vorbă, a doua zi. Toate
vorbele – toate zilele. Bocete împiedicate cu dinţii. În sus – din poruncă
neporuncită; o fiinţă suplă altădată, acum mai suplă, contemplă cum se apropie
din vale, statuar, un fiu. Pentru douăsprezece inimi închipuite într-un singur
piept de cal, erau doisprezece stâlpi, unsprezece cu câte un cap înfipt în ei,
unul (o inimă) – liber. Al doisprezecelea cap înfipt în douăsprezecea inimă.
4
(Mâini)
Un fir de păr al fetei, mişcat ori de vânt, ori de degetele noastre, spunem
noi, mâinile tale, se îndreaptă prin stejari către soare. Ai văzut coama
cailor? Femei îndobitocite în huzur la palat şi domni gălbejiţi îşi tăiau
capetele de li se vedeau stâlpi sculptaţi aşa fel, îngropaţi aşa fel, încât să
se poată adăuga tigve treierate de tot pentru bucurii de babă puternică. Firele
tremurau în bolte acoperind mai toate corolele din preajmă, casa, gardurile,
grajdul. Faţa mâncată de pământ a scorojitei fără nicio iubire pe lume se
sufoca uneori şi revenea ciopârţită prin viaţa firelor de păr. S-o fi gândit
atunci că a tăiat nenorocita coama calului adevărat şi din ea şi-a făcut părul.
(Fiul capului)
Din ce în ce cadavrele drepte ale stâlpilor se împăienjenesc. Stă capul meu
mărturie în vârful tuturor. Astfel apa ploilor spălătoare picate din palmele
rourilor frumoasei fete neatinse de mine – sau cine ştie, în somn ce mişcări,
bântuindu-mă, n-o plecau şi pe ea în culcuşul meu, fără ştirea chiar a nimănui,
nici a noastră? - potopea frunţile frunţii mele şi lemnul oaselor mele. Se
făcea că înţepenesc un timp fără margini, ca femeia care-ţi va deveni iubită
într-o noapte dintâi. Până când stâlpul fără cap, înfrunzit şi ţipător, va fi
trăgând de carnea mea şi-mi va arunca-o bucată cu bucată prin ţărână, să aflu
plecăciunile oricărei îmbrăţişări.
(Fata)
Este pe prispa din pădure fata. Pe cine nu a ajutat s-a dus. Mulţi au vrut
numai pe ea s-o salveze. Ajutorul şi l-a pregătit de când a văzut primul
bărbat. Mulţi cai de carne, un bărbat, apoi altul, calul cu inimă multiplă, cel
din urmă bărbat.
EU
Pentru că îşi împărtăşeşte ajutorul, cine se ajută cu ea mai are cum să
întrebe dacă l-a primit cu dragoste sau din deznădejde.
EA
Şi dacă, în cetate, n-o să se simtă fata aşezată la păstrare, nemaiatingându-se
nimeni de ea, lucru care ar întrista-o?
EU
Sufletul ei la furturi n-o să se urnească din singurătatea altui hotar
amintindu-i pe cel al bătrânei?
EA
Ea a fost
întotdeauna înspăimântată de casă, fiindcă nu ghicea timpul găsirii ei de către
salvator.
EU
Afost văzută,
iubită dintr-odată.
EA
La întoarcere
între oameni fără cai, noul stăpân al calului se va vrea şi stăpânul fetei, de
două ori.
(Baba)
Venise un bărbat tânăr, care se va şi ruga să-i fie singurul martor al
vieţii. O bucurie tot îi va rămâne în minte şi de-o aştepta n-are decât să-i
dea dureri de inimă, iar un om bun, ascultându-i ultimele vorbe, să-i ducă în
ultimul stâlp capul, fiindcă al bătrânei s-ar fi topit de vrajă. Să aibă
altcineva grijă să schimbe din când în când capetele de femei înfipte în stâlp,
că nu rezistă ori poate un stâlp îi va fi victimă şi se va îndrăgosti de ea,
ori îl va înduioşa în vre-un fel.
(Capul)
Dacă fata i-ar fi bătrânei fiică – şi poate că-i este -, dacă tatăl meu ar
fi căutat calul (mai bine că n-a pornit, i-ar sta capul prea sus în stâlp),
atunci aş visa că am o soră de care mă voi bucura la nunta ei cu un tânăr
nemaicunoscut, deşi ca mine. Dar între strămoşii mei şi ai oamenilor vecini n-a
fost vreme numai de iubire. Cineva, să-şi sporească turma secând laptele oilor
de la alţii, a amăgit împreună cu soţi un copil. Pe câmp au aprins un foc şi au
aprins copilul, apăsându-l când voia să scape de flăcări: trebuiau oasele. A
spus-o chiar bătrânul când, după ce a căzut cu mâna în topor, carnea nu i s-a
mai prins, lângă un pat a curs sânge, apoi viermi. O fi minţit. Vedeniile
păcatelor altora.
5
eu
Mi s-au lungit zilele, te văd, fată, dispar cu nenorocire atâtea pe care le
îndrăgeşti de nenorocite ce sunt. Capul meu (de bărbat), pe umerii tăi. Tu,
imposibil de decapitat. Mă uit la inimi de cai în timp ce mă cuprinde lenea
gropii. Pierd păduri cu capete la rădăcini. Cât se înroşea bătrâna la furie,
începând de la urechi, jarul se pregătea. Dar calul nu mai cere foc.
EA
tu – întreg?
EU
acum e la rând
altcineva.
EA
cine?
EU
eu? Nu mă mai
clintesc.
EA
nici eu.
CEL DIN URMĂ STÂLP
„Cap! Cap!”
NOI
vom rupe dalta
dumitale, calule.
EU
isteaţă mai eşti, iapă... Tu eşti una din inimile părintelui cal,
întruchipată-n afară de babă. Altă inimă poate mai ai şi fata nu e, eu nu sunt.
Inimă cu ochi, cu copită sărită.
EA
omul meu s-a descheiat la cămaşă. A transpirat în cap, şi-a aruncat armele
de toate zilele. Năpădiseră muşte de tot felul şi se amestecau în faţa lui. De
ce nu se băteau între ele?
EU
poate au de gând
să mă atace pe mine.
EA
dacă aş cunoaşte totul despre muştele astea! Câte una-două cădeau la
pământ. Celelalte nu se repezeau să le devore.
EU
oare să nu le fie
foame?
EA
nu sufereau nici
de sete într-atât încât să treacă peste orice în roi.
EU
muştele s-au
îndesit în jurul primului stâlp.
EA
şi mai dese în
jurul altuia.
EU
aripă lângă
aripă, de o parte şi de alta – două paloşe, apoi buzdugane se ciocniră, se
tăiară.
EA
nenorociţilor, doar ţestele mai aduc aminte de viaţa voastră de odinioară
şi tot au găsit de cuviinţă să se încaiere, în locul stâlpilor care nu mai sunt
trupurile voastre.
EU
ele s-au născut
din cadavre domneşti.
EA
Dacă îşi vedea de
treburi, în salturi ca de la bărbat la femeie, fruntea nu i-ar fi zguduit-o şi
o mie de ani generaţiile lor ar fi tot încercat o amintire neclară.
EU
a fost palid, a
fost ţepos?
EA
Împreună cu cine
a fost şi-au dat sufletul.
II
Spafarius la han bogdihan
1
eu
el
EL
askaniama
ne-a jefuit în tovărăşie cu mijlocitorii lui
EU
minunile
sale să rămâie cunoscute rodului omenesc
EL
ca pre cei buni şi vrednici să lăudăm şi bine să
cuvântăm
şi pre cei răi şi cruzi să-i ocărâm şi rău să-i
pomenim
aşijderea ca relele să gonim şi să fugim
EU
iar bunele să îmbrăţişăm şi să urmăm
astea spuse iar actorul neprăbuşit
caută pe feţele noastre învăţul
IORGA
cette personalite bizarre et hautement
interessante
EU
vârful nasului i-a fost tăiat de către unul din
domnii Moldovei un traite secret l'Hospodar de
Valacie
son parent avait avec le Roi de Pologne
CRONICARI
ce cu hangeriul lui Ştefăniţă vodă i-au tăiat
nasul
răposatul nostru tălmaci Nicolae spătarul
spătarul poartă sabia voievodului
EU
spătare supraterştri
şi mai barbari îţi înconjoară
trezia dimineaţa asta
EL
soldatul preaslăveşte pe Dumnezeu
amicissima veritas ne petrecură bădărani inculţi
înnoitorii aruncară zid biserica orientului
EU
Doamna Ştefanida neveasta Ţaria Aleckseia
Mihailovicia
frumoasa văduvă a lui Gheorghe Ştefan
la Moscova într-o mănăstire
EDICT
numit la 14 decembrie 1671 pentru veşnicie
traducător din greaca veche şi noua latină
şi română/moldovenească la Posolski Prikaz
în departamenul soliilor
mai mare peste traducători
cu salariu de 100 ruble pe an
EU
că va traduce întocmai
nu va comunica duşmanilor
nu va vorbi cu străinii
EL
râul Irtâş este tot atât de larg şi de adânc ca şi
Dunărea
rasa ostiacilor e veche şi descind din sciţi
vânează cu arcul fiecare are mai multe femei
Munţii din Lena merg spre Lumea-Nouă sau
Indiile occidentale zibelina animal pe care vechii
greci şi romani îl numeau lâna de aur
EU
pentru care s-a făcut expediţia astronauţilor
şi hermină duceai hanului
poate mai gândindu-te la Medeea
cum mi se va întâmpla cu
obârşia patriarhului corintian
ce te-a trimis şi te-a interzis
cum ai fi fost fiu Medeei
precum zisesem întâi grec
apoi lakon din Machedoni
EL
acest Gantimur este cel mai bun dintre toţi
tunguzii
om mare şi viteaz s-ar zice un titan
are nouă femei şi peste treizeci de fii
2
el
eu
EL
le-am arătat scrisoarea împăratului
pusă într-o cutie cu mătase galbenă
ridicând-o cu respect la vedera acesteia
toţi cei prezenţi au căzut în genunchi cu mare
groază
şi au apropiat cutia de capetele lor
aşa cum fac preoţii cu Sfânta Împărtăşanie
EU
oamenii din suita spătarului
cântau pentru chinezi cântecul Dunării în ruseşte
iar aceştia cântau la rândul lor melodii
chinezeşti
Dosithei a interzis învăţatul limbii latine
greaca ortodoxiei latina ereziei
ar fi trebuit arse toate cărţile latine
pe când tu o Chină în latineşte
o conversaţie cu Ferdinand Verbiest
o pozare de o zi prin pantohan
Ferdinand şi încă patru iezuiţi în zonă
din nevăzut te primi împăratul în audienţă
de te îmbrăcasei în veşmânt de zibelină
niciun cuvânt
toţi se uitau la veşmânt
cazaci opriţi să bea
poertretul domniei voastre
în haine de gală cu sabia
şi buzduganul în mână
3
(Audienţa)
EL/EI
marele autocrat al întregului imperiu chinez
întreabă dacă majestatea sa autocrată
a tuturor Rusiilor este sănătos
ce vârstă are majestatea sa ţarul ce talie şi de
când domneşte
cincizeci înalt şi plin de calităţi alese treizeci
ce vârstă are domnia ta 40 filosofia matematica şi
trigonometria
EU
majestatea sa era de talie mijlocie ciupit
puternic
de vărsat foarte brun cu mici mustăţi negre
tronul era din lemn sculptat în relief
vorbe grele în scrisoarea către ţar de la Verbiest
toate secretele Chinei gramatică hartă şi soarta
asemănându-şi-o cu a lui Ovidiu
spătarul i-a dat lui Ferdinand icoana
Sfântului Mihail cu plăci de argint
pentru biserica iezuită din Pechin
EL
numai ţarul avea voie să-i cunoască descrierile
Hrisant China supusă de tătari Nicolae Spătarul
moldo-vlah polihistor şi prim-traducător al
ţarului
EU
Nicolae confucean Dosoftei laozian
amândoi aromâni sub Dosithei
de le scrise apostolul Pavel
EL
Duca voia blănuri de vulpe neagră
Dosoftei tipografie cu litere şi teascuri de la
Moscova
bunului prieten Gheorghe Kastriota în 1698
EU
Sava îi trimisese în ascuns trei sclavi arabi
din Constantinopol lui Milescu prin Moldova
spre a-i dărui unor demnitari ruşi
EL
cel mai mic dintre aceşti arabi este creştin
se numeşte Abraham şi este al familiei
domnului Munteniei cel mai mare este încă
mahometan
grecii nu au nici ţară liberă
nici arme nu au decât
invidia celorlalţi
EU
la sfârşitul vieţii Dosithei cerea
ca rapoartele sale să fie
traduse de ruşi şi nu de spătar
4
(podul)
eu
el
EU
Nicolaus spatarius moldavus
vir et polyglottus and polypragmon
per-eruditus moldo-vlah valah
EL
după ce ai învăţat greaca nu mai e primejdios
să înveţi latina este mare primejdie pentru
credinţă
numai în cazul în care ai învăţat latina mai întâi
EU
o antipatie naturală între ruşi şi latini
şi tot ce vine de la ei este privit cu duşmănie
Krijanici vedea în greci pe duşmanii slavilor
a murit la Moscova în 1708 în vârstă de 72 de ani
după ce a servit 37 de ani pe ţarii Rusiei
a lăsat doi fii dintr-o căsătorie cu o rusoaică
EL
Dumnezeu părintele scie rescumpăra
sângele fiului său unuia-născut plătind păcatul
părinţilor pe feciori până la al treilea şi al
patrulea neam
Birebisca Decebal Traian
viind până la marginea Dunării
din jos de Kladova s-au apucat
a face podul de piatră stătător peste Dunăre
căruia şi până astăzi şi dincoace de Dunăre
şi dincolo i se văd marginile şi începuturile
cum au fost şi drept ce loc au fost
mai văzându-se zic când scade apa la mijloc
şi alte colţuri ca nişte picioare de zid
lângă care pod este şi cetatea Severinul
dincoace mai sus oareşice care era făcut de Sever
împărat mult încoace mai pe urmă decât Traian
acest pod mare minune şi mare lucru au fost
şi aievea semn e de nespusa-i putere
ce a avut acea împărăţie
EU
n-aveai cum să te faci rus
n-aveai cum să nu te faci rus
după ce-ţi muri rusoaica
EMINESCU
acolo unde s-a ivit o adevărată greutate
s-a-ncurcat şi d. Giuvara şi anume la
Descrierea Chinei în slavoneşte
de spătarul Nicolae Milescu
pe care d. Giuvara îl numeşte
c-o consecuenţă demnă de o cauză mai bună
Miclescu deşi vestitul spătari nu pare
a fi fost rudă cu liberalul
Sandu Miclescu supranumit
Păgânul din ţinutul Vasluiului
1. Eminescu Opere X p. 171
Mofturi ştiinţifice 11 ianuarie 1871
5
(icos)
EU
nicio literatură nicio limbă niciun război
spătarul trăia în viaţa de apoi
barocul tăcerilor de-a eroi
polcovnic neiconoclast
al penei dictator amar
de n-o-ngropase în balast
mamară slava cheagul chiar
pe risipire ghemul mur
Vasluiului plecatul star
împărăţie împrejur
tot dincolo şi înapoi
de te-am ajuns pe sub azur
erai pe bicicletă buduroi
argonaut cu verde lână
copacilor în ramuri sloi
că nu te căutasem în ţărână
doar munţii zidului verzimi
taluzu' urlătoarei pe sub mână
că templelor de-a surda zi-mi
traducătorule de vremi
treimii neîmprejurimi
trădeze morţii sabia duşmană
ci numai viaţă chinezeşte
din trei cu idolatra mană
ihtiofag mai marelui lor peşte
alean al mamei hronic numai fraţi
surorile doamne fereşte
până aceloraşi din împăraţi
puind împărătesele crescătoria
itineranţa trece de Galaţi
Galata şcoala agenţia
din deal în munte neamuri fluvii
a Dumnezeului crăia
teologalele efluvii
constantinopolitane
nemărginirilor vitruvii
pe ce era lumire impersană
săltat alesăturii de ursită
suişi împărăţiile-n persoană
cum coborâse de păgân vădită
a iadului întâi Siberie
de patriarh împins respingi orbită
himerelor cunoaştere de serie
a claustrare purgatoriu
că raiu n-o să te mai sperie
din dereligii invers promontoriu
III
Colonel otrăvindu-se cu foc
1
eu
colonelul
EU
Plouă în Ostankino, poate în toată Moscova. Gorbaciov încă trăieşte. Lumea
îl caută pe Dasgupta. Când faci budhism, exprimi nimicul propriu ca pe al lumii
întregi ori viceversa. Bat clopotele ora în Blajenîi. Peste Buddha îngânat de
Tolstoi se suprapune încă Lenin. Vig, fiu de pastor, s-o fi convertit la
Buddhism în numele ţărilor mici, de marca Danemarca. Colonelul se tot mira cum
de-o fi acceptat Buddha reîncarnările din upanishade. Bibliotecarii lumii în cerc,
durere-renunţare. Ploaia izbindu-se de caldarâmuri face şi mai neauzite
şoaptele de lovitura ca prin cenuşa colonelului. Am şi pierdut din cititori.
Îmi vine să le aduc la cunoştinţă fetelor de 18 ani că loviturile de stat nu
produc frigiditate.
COLONELUL
(mă contrazice scârbit)
INDRANATH
(în plin ceauşism)
Ar fi un bun preşedinte al României.
COLONELUL
(îl aud prin ploaia asta din Ostankino)
România e o picătură de ploaie în neant.
KAGHEBIST
Za şto?
EU
Spre demascarea buddhistă a colonelului am venit
în Moscova.
COLONELUL
Buddhistologii nu-l ştiu pe Schopenhauer, iar
schopenhauerologii n-au idee de filosofia orientală.
EU
Citiţi romanul Buddha şi colonelul.
COLONELUL
Doctorul Hussariu mi-a spus în grădina Ioanid că
în cercurile savante se vorbeşte despre bing-bang.
EU
Benga, bînga, nume de drac, pre ţigăneşte.
COLONELUL
Chiar sunt miliardele de ani, yuga, ale lui
Brahma.
EU
Câţi buddhişti sunt în România?
COLONELUL
Mihai Eminescu, Constantin Brâncuşi, Mircea
Eliade.
EU
Câţi budhişti în Moscova?
COLONELUL
Pucioasă pe Moscova, din senin, din iarbă verde.
EU
Ai cui sunt copiii iubitei tale?
COLONELUL
Tot ai aceluia vor rămâne.
GANIMEDJAH
O cărticică de Hafiz pentru dumneavoastră.
DEBARASATOAREA
Svini.
EU
Kto?
DEBA
Elţân.
EU
Zboară în Yalta spre a consola pe Buddha.
PUBLICITATE
Reţetele stolovaia, otrava exclusă. Zvobod za
Moldova. Za de lanţ. Lanţ liber. Valentina Ivanovna, păcat că Gheorghi
Ivanovici va uitat telefonul primit în Chişinău.
ELŢÎN (pe ecran)
Buddha se află în Crimeea la odihnă. (Nu mai
plouă).
TAMARA
Koneţ socialism. Dalee komunizm. Comunism-Fascism.
KNUT HAMSUN
Cerurile Moscovei.
KAGANOVICI
Distrug Vasili Baljenîi.
ARHITECTUL
Mă sinucid.
STALIN
Să mai vedem.
SAŞA
Gorbaciov nu vrea decât puterea pentru el, şi
de-aia se pusese bine cu armata, a văzut el acum că tot poporul e mai tare şi
l-a scăpat.
EU
Nauta zisese, în biblioteca
Lenin, că să nu apăr prea mult un lucru, în Medvedenko. Când Saşa luase pepenele,
un armean vociferase că de ce cumpără ruşii, eu între ei, să mă fi văzut,
colonele, plecase, află că s-au potolit, am împiedicat un război civil, am luat
taxiul. Acasă, îmi cânta şi pe viu aria lui din film. Liubovniţa i-a fost
măritată de cinci ori, din bogat în bogat, colonelul de acum e bătrân.
Părăsisem biblioteca Lenin şi vinul gruzin pe un dans bharatnatyam. Se bate
miezul nopţii în clopotul de-aramă. Un artist, mai conchide Saşa, trebuie să
aibă nevastă frumoasă. Cum să nu găseşti cafea la un artist şi uite că a
uitat-o, nici în bibliotecă nu era.
Ce mai strigasem jos comunismul în Kremlin. Saşa, cu pianul, mai trage o
pavaroteală, dar ăla e miliardar, cu aceeaşi voce. Gorbaciov e un mare actor,
el a aranjat puciul. La Academia Eminescu, Lioba din Munchen a gustat
aerogramele cu hai-ku-uri ale lui Bushan, Lars a aflat de alamkara, cu
basarabenii am convorbit româneşte în zilele elţîniene, ruşii din Tiraspol nu
sunt şi cei de aici, frumuseţea morţii, până şi aici, poate da o idee de
nirvana, l-am sunat pe Gorbaciov, vî niet Buddha, cine n-a făcut curte
comunismului, mă culc învins, întru pohorenia de mâine.
2
(Pohorenia)
EU
Pohorenia în
Vaganskaia, cimitirul lui Vâsotsky, îţi spune oricine. Aseară Olia mi-a dăruit versuri de Grigori Krujkov. Galia
n-auzise de el. Danset văzuse mai mulţi români ca de obicei. Biswagi a promis o
vreme paşnică la anul în New Delhi
RANGHANATAN
Ortega y Gasset, misiunea bibliotecarului, acum 50
de ani în Barcelona.
EU
La prohorenie vor fi sperând că îngroapă comunismul,
de decenii îngropaţi în el.
PERSIENELE DIN HAFIZ
Nu poţi fi liber dacă faci rău.
GEH DIN TOLSTOI
Binele e să nu faci rău.
EU
În Academia Eminescu se studiază obsolescenţa. Întoarcerea lui Eminescu
anihilează invazii. Colonelul învăţa limbile ca să uite româna, de-aia n-a
scris, a edictat prin transcrieri, traducerile exerciţiilor din birmană îi sunt
premonitorii, cum călătoriile aveau să-l tot depărteze de moarte şi pohorenie,
în natură, nepolitică, iar indianiştii noştri, el ori Salg, mor vorbind la
telefon. Pohorenia în aer, tot alt doliu în august, colonele. Sirena şi sirenul
numai în Kolomenskoe. N-am Şeremetievo pe hartă, abia uliţa Georgiu-Deja.
3
(Tranşeul)
Colonelul
Privirea mea căzu pe Kamanita. Comandamentul pregătea forţarea cursului de apă.
Ne apropiam de râul Gron. Intrasem într-o fază mai lungă de război static, de
tranşee.
SLT. STANCA
Pelerinul Kamanita?
COLONELUL
Într-adevăr. Merită să i se ridice altare. A fost
prietenul meu bun în tot timpul campaniei. L-am avut mereu în port-hart.
Citirea câtorva pagini din această carte admirabilă m-a ajutat să mai uit de
mizeriile războiului şi să-mi menţin moralul.
SLT. STANCA
(luând poziţie solemnă, eram locotenent)
Poate că e o îndrăzneală prea mare, dar vă rog să mi-o împrumutaţi pentru un
timp cât de scurt.
COLONELUL
Poţi s-o reţii
două-trei zile. A doua zi, inamicul a dezlănţuit un bombardament ucigător de
artilerie şi aruncătoare grele. Infernul a durat vreo două ore.
SLT. STANCA
(ţinând în mână resturi de carte, arse,
carbonizate)
Am plecat să-mi inspectez puşcaşii, lăsând cartea pe fundul gropii mele
individuale. Între timp, s-a dezlănţuit bombardamentul. M-am adăpostit, unde
m-a surprins uraganul. Când a încetat focul inamic, am rămas să văd de ostaşi
şi de materiale. Mai târziu, m-am întors la punctul meu de comandă, dar n-am
găsit decât o groapă adâncă de obuz, o pâlnie sinistră. Am căutat port-hartul,
am răscolit ţărâna, dar l-am găsit sfârtecat de schije, rupt ferfeniţă,
împreună cu resturile cărţii. Totul – numai cărbune. Sunt într-o situaţie
foarte neplăcută. Vă cer iertare!
COLONELUL
Dumneata n-ai nicio vină, fii pe pace! Ai scăpat cu viaţă. Presentimentele
dumitale sunt înşelătoare. Nu-ţi mai băga lucruri negative în cap! Ne vom
întoarce cu toţii teferi în ţară. Acasă îl am pe Kamanita în original.
Nici de mama dumitale nu te îngrijora. O să se descurce ea. Când ne întoarcem
acasă, am să vin s-o cunosc, să-i povestesc cât de mult te gândeai la dânsa.
Cât despre carte, fii pe pace!
EU
Într-una din încercările de a neutraliza cazemata inamică, slt. Stanca,
împreună cu câţiva ostaşi, a nimerit într-un snop de mitralieră. Tot corpul i-a
fost ciuruit de gloanţe. A murit rostind un singur cuvânt, o singură invocare:
„Mamă!”
4
(Yoga)
COLONELUL
Absorb solaritatea. Dau afară slăbiciunea. Absorb energia. Se trezeşte
cenzorul, conştiinţa. Dau afară somnolenţa intelectuală. Absorb încrederea în
mine. De câte ori întâlnesc pe cineva sau intru undeva, faţa devine palidă şi
rece. Inima trage sângele spre centru (îmi reprezint în imagine). Sunt
invulnerabil! Sunt sub protecţia Binelui şi a Divinităţii! (La aceasta îmi
imaginez că sunt acoperit de o coajă mentală, de care, ca de o cazemată de
beton, se lovesc şi ricoşează toate gândurile rele, ura şi dorinţa de a mă
vătăma a cuiva). Sunt invulnerabil! Aura mea e ca o cuirasă. În esenţă, eu n-am
nimic cu regimul de aici, nici cu cel de dincolo. Eu am chemarea mea şi rostul
meu cu totul aparte. Eu mă simt aici strein şi strein mă simt şi acolo. Inspir,
absorb cugetările mari, cari vin din lumea sfinţilor şi a marilor genii, mă pun
în contact şi sub protecţia lor (Sfânta Teresa) şi expir plebea, gloata banală
a cugetărilor, paraziţii. Svetlaia lucinosci, svetlaia duşa, ideal samvo...
Astăzi (29 decembrie 1940) am înţeles chemarea vieţii mele de a aduce o nouă
religie omenirii social-materialiste (socialiste şi comuniste), anume religia
idealismului pesimist schopenhauerian-hartmannian: societatea evoluează,
socialismul este faza cea mai înaltă, cea mai frumoasă, căci vrea bunăstarea şi
binele tuturor, numai că el are o singură greşeală, suferă de marea Iluzie că
el poate aduce fericirea. Fericirea e însă imposibilă. Deci scopul vieţii şi al
socialismului nu este fericirea, ci crearea condiţiunilor necesare în care
oamenii pot să vadă conţinutul gol al iluziei şi să se elibereze. „Sei du
selbst” este o ştiinţă care mi se adresează mie mai mult decât oricărui altuia.
Fii tu însuţi şi... „einmal commt doch der Tag, der die Fruchte die schenkt!”
5
(Eliberarea)
COLONELUL
Faza I. Constatarea decesului. În caz de deces acasă se anunţă telefonic
Circa sanitară pentru a veni medicul şi a constata decesul. Faza II. Obţinerea
certificatului de constatarea decesului. a) De la circa sanitară, dacă decesul
a avut loc acasă (dacă constatarea decesului a fost făcută de „Salvare”,
certificatul se ia tot de la Circ. sanitară pe baza notei de eliberare de
„Salvarea”) (La policlinică trebuie să existe fişa medicală). b) De la Biroul
Morgei Spitalului, dacă decesul a avut loc la spital. Faza III Obţinerea
certificatului de îmbălsămare. a) Dacă decesul a avut loc la spital, se obţine
tot de la Biroul Morgei Spitalului, odată cu obţinerea Certificatului de Deces.
b) Dacă decesul a avut loc acasă, se face îmbălsămarea prin injectare, de către
un agent sanitar special, care se obţine prin Circ. sanitară sau Pompele
funebre. Acest agent eliberează certificatul de îmbăls. Faza IV Obţinerea
certificatului şi a adeverinţei de deces de la Starea civilă a Consiliului
Popular respectiv. Se depun următ. acte: 1) Certificatul de constatare a
decesului (Faza II) 2) Buletinul de identitate al decedatului şi Buletinul
declarantului. 3) Actul de naştere al decedatului (Certificatul de deces
serveşte la obţinerea ajutoarelor, iar adeverinţa de deces – pentru obţinerea
aprobării pentru obţinerea aprobării de incinerare la Sanepid). Faza V.
Obţinerea ajutoarelor băneşti la Asistenţa Socială (adică ruda cea mai
apropiată). Se depun următ. acte: Copia după Certific. de deces elib. de Cons.
Pop. Copia se face pe loc şi se certifică tot acolo (Asist. Soc.). 2) Taloanele
pensie pe ultimele 2 luni. 3) Buletinul celui ce ridică banii. Faza VI.
Obţinerea aprobării de înmor. sau incinerare la Sanepid Central (Podul Mihai
Viteazul). Se depune Adeverinţa de deces, obţinută de Cons. Popular (Faza IV)
cu timbru de 3 lei, şi Certificatul de îmbălsămare (vezi Faza III) (Aprobarea
se face pe verso Certificatului de Îmbălsămare). Faza VII. Se merge la
Cremator. Se depune aprobarea de incinerare obţinută de la Sanepid şi se
discută programul aducerii defunctului şi a incinerării (ziua, ora). Costul
incinerării (280 lei) se plăteşte fie pe loc, fie cu ocazia incinerării. (Dacă
se face înmormântare, se merge la Cimitir pentru a se rezolva trei probleme: 1)
locul de veci 2) programul aducerii defunctului în capelă şi al înmormântării
3) angajarea preotului. E nevoie de aprob. de înmorm. (vezi Faza IV). Faza
VIII. Se merge la Pompele Funebre. Se angajează maşina pentru transportul
defunctului (conf. planului discutat la Cremator) şi se cumpără pânza şi vălul
cu horbotă (Transportul – 112 lei, pânza cu vălul – 180 lei. Se plătesc şi
oamenii care manipulează sicriul – 20 lei de om) (La inciner., această fază
cade, deoarece problemele de la acest punct se rezolvă tot la Cremator sau la
capela cimitirului (conf planului arătat la faza VIII). Faza X. Incinerarea sau
înmormântarea propriu-zisă (conform
planului). A nu se uita anunţarea rudelor şi a prietenilor (după caz).
IV
Ameninţare cu moartea
1
(Maharani)
tu
eu
TATĂL LUI VINOD
(2 am, în Maharani Bagh)
Phone, Romania.
TU
Mame, ne omoară iranienii. Ăştia dau foc Buureştiului, te-au ameninţat cu
moartea, nu te întâlni cu Ariana, c-ai vorbit şi la Moscova, c-ai vrut să te
culci cu ea, zice bărbatu-său, au scrisoarea, au şi bileţelul, ei ştiu unde
eşti, eu nu-i cred pe ei, am vorbit cu Jan, a zis că protestează şi vorbeşte la
externe, să protesteze şi ei, salută-l pe Vinod.
EU
Pe Ariana am
întâlnit-o tocmai aici, tot cu Vinod, niciodată, niciodată singur cu ea, va fi
torturată.
TU
De la trei
încerc, să mă scuze tatăl lui Vinod.
EU
Trăia şi ucidea
Khomeini.
ARIANA
(cu zece ani în urmă)
Vă văd mai aşa,
unde se află o librărie în New Delhi, de unde să cumpăr, pentru domnul Arian,
poet, „The Seagull Livingstone”?
TU
Nu te întâlni
cu aia.
EU
Eu sunt în
Academia Eminescu şi Societatea Hafiz, aici la Vinod.
MARGARET
Cine s-ar fi
aşteptat la Iran?
EU
Ca-n Sunetul
muzicii, e plăcut e minunat să te simţi ameninţat? Că nu aristocrat.
VINOD
A sunat
telefonul azi-noapte.
EU
Da, la două.
VINOD
Radu?
EU
Nu, Nansi, din
Bucureşti.
VINOD
Ce face?
EU
Bine. A primit
o ameninţare cu moartea de la iranieni.
2
(Chattra Marg)
EU
Hi, Margaret.
MARGARET
Iau un
medicament.
EU
Plec mâine.
M-au ameninţat cu moartea iranienii.
MARGARET
Mi-e de Nansi
& Nana, sorry for the reason, even there will be not easy.
EU
Dante, ţi-aduci
aminte când cu alţi copii mi-aţi adus la uşă două femei, alea erau iraniene.
VINOD
A, ai făcut
baie. Şi nu mai bea atâta apă, că e fiartă şi filtrată.
EU
Trăia şahul, când am văzut cu Vulcănescu demonstraţia cagulelor în
Connaught. Cred că eram amândoi în camera de la drum când a intrat răvăşit ca
un personaj al lui Eminescu un anti-ayatolah, cu o proclamaţie.
DANTE
Să n-ai de a
face cu ăştia, te omoară.
EU
Ca la telefon. Nu aveam numele scris pe uşă, a dat buzna, lăsase şi o
foaie. Banal e să fii condamnat la moarte pe degeaba. Dacă vin?
VINOD
Ce dacă?
EU
Ne omoară.
VINOD
Ce dacă?
Poate-i omorâm noi.
LEELA
Dr. Anca, may I
call you George?
3
(Separaţii)
NORIS
(Stânga) Aici!Tu eşti un om push – şi poţi să ajungi la o universitate
profesor. Ca publicaţii nu te gândi – că (nu de bani) aici nu se caută cultură,
meditaţie. (De-aia se dă premiul Pulitzer numai roman cu viol şi crimă – omul
îl cumpără pe cel premiat, şi i-ai inoculat ce urmăreşti, este?) Nansi se lipeşte
desigur la ceva la modă – se cată şi se plăteşte bine, 22 dolari pe oră. Dar
începutul e greu şi până-ţi faci relaţii trece timp. Contează să ai nişte
oameni care să te recomande. Trebuie să înveţi să conduci maşina – şi Nansi – e
obligatoriu – dacă stai în statul ăsta – în altele majoritatea sunt mai mici
oraşele şi mergi cu bus-ul! Prieteni americani nu poţi avea – sunt goi,
superficiali şi totul e afacere (Fratele împrumută bani de la frate cu
dobândă). N-au jenă să-ţi vândă vechiturile din casă – în faţa casei – cu
preţuri penibile, dar mai iese un ban. Un obicei vechi – aici! Şi mexicanii
cumpără! Poţi trăi civilizat – fără lipsuri şi sutele miile de articole care
sunt nu lipsesc niciodată. E vorba de strictul necesar, nu lux. (Dreapta)
Acolo! Foame mare. Decenţa a dispărut, corupţia e maximă! Nici acolo nu se face
cultură, ci îndoctrinare a mitului personal! Totul e imens de scump - orice
pantof e 500! Raţionalizarea la ulei, la zahăr şi făină. Orez nu se cunoaşte.
Mă gândesc mereu – să nu vă facă figura cu serviciul, iară – şi să nu găseşti.
Că acum şi mâncarea nu mai e la discreţie. O îmbunătăţire nu văd – aşa repede!
Restul nu se poate comenta, că presiunea o ştii şi tu, şi voi, adică!
EU
În D5 am intrat azi-nopate, pe la 11, mi-a dat cheia d-na Gupta, d-l Gupta
era prin compound după un hoţ cu cuţit care băgase în spreieţi cu o noapte
înainte pe mama lui Sweety. Nu dormisem două nopţi, am făcut-o cu aerul
condiţionat on, dar m-am trezit cu o depresie crudă: cum să stau eu un an fără
Nana? Dimineaţa a venit d-l Gupta şi am băut ceai la ei, voi să vă fi întors şi
nici n-aţi fi fost întrebate de mine; singur, fără voi, nu mai fac chiar niciun
ban. La Dept., afişate rezultatele, la română de 3-4 ori mai mulţi absolvenţi
ca la celelalte limbi de aceeaşi categorie. Am fost azi într-o comisie pentru
angajarea unui lector de italiană. Mi-a dat Bose cecurile pentru examene, dar
pe-al tău nu mi l-a onorat mie, îţi rămâne amintire. Nana, tată, mi-a spus
guru-ji că ai luat premiul întâi la muzică. Congrats. Trage şi la gramatică.
Toţi copiii te iubesc aici. Cred că şi acolo. Vezi şi răspunde-le la scrisori
în limbile respective. Prima a scris Tara (Should I write a Poem for You / Yes
I should / See Moon Pali How dou you like it Love to you the flowers are in the
let me sit to a tree), pe urmă familia Das (Amrita: I think that you will come
after 4 or 5 years). Anmol şi Shivaramayyas. Până acum, Bulbul nu s-a
prezentat, dar îţi spun eu că ele au început şcoala şi ea ori n-a avut timp,
ori e ca tine, la-mă-mamă. Gata, şcoala şi tot ce trebuie, eşti mare. Păi bine,
tată, aşa ne lăudăm? Se poate să-ţi fie lene să-i scrii lui baba? Te-oi fi
pregătit pentru examene, ştiu, le-oi fi şi luat, dar cu o scrisoare abia mai
faci antrenament la scris, iar eu nici nu-ţi mai număr greşelile, că şi alea
îmi sunt dragi. Laura ţi-a mai scris o scrisoare, mi-a spus Şişir, dar pe
Inland Letter, şi-o fi uitat că eşti în ţara ta, nu a ei. Plus că nici nu mi-a
adus-o. În romanul pe care-l scriu n-am curaj să pun copii, că m-ar pocni dorul.
Capitolul al doilea se petrece în gheţuri, pe invers de primul, am pornit de la
casa ta cu ochi.
4
(Pantomimă)
EU
Ilustrează aşa. Kubera (8
capete + 3 picioare) sub nori diluviali, tot p-acolo, Yaksha halucinat de amor
sub nori fraţi printre picături, păuni cântând în dans ferice sub stropi
răcorelnici, pe păun, călare Kartikeya, vreo Parvati geloasă pe madame Gange,
înspumată de râs în capul Shivii, dar geloasă şi ea pe luna din păru-i, mai
scapi lebede, gagici frumoase, perechi de păsări, ca alea puse într-o colivie
de vântor şi ea ţâţâind noaptea de bucurie că e mai cumsecade vânătorul decât
providenţa. O femeie-creeper (ca halucinaţie a înamoratului Yaksha). Yaksha scrijelându-i schiţa pe piatră (şi
închinându-i-se). Bărbatul (Yaksha) în chip de nor (pe cer, pe pământ ?)
LAKTAKYA
A fost odată un rege şi n-avea copii. Până la urmă regina i-a născut unul.
Dar primul-ministru a otrăvit pe rege şi s-a făcut el rege. Biata regină şi-a
luat copilul şi s-a ascuns în junglă. După ani, un tânăr vine la curtea regelui
şi-i cere de lucru, oricât de greu, pe o leafă de o sută de mii (un lakh) de
takya (rupii), şi dacă nu face treabă, capul să i se taie. O.K. Laktakya i-a
rămas numele. Într-o noapte se auzea ca un plâns în grădină. Regele trimite pe
Laktakya să afle secretul. Aleargă ăla, plânsul se depărtă, peste gard, în
junglă. Era o babă, că, maică,
BABA
Maică, în crengile alea e fiu-meu spânzurat, pune-te capră să mă sui pe
spatele tău să ajung să mi-l iau.
LAKTA
Stă flăcăul, stă, se plictiseşte şi se uită-n sus: baba era zmeoaică (ori
căpcăună) şi mânca mortul. O dă jos, îi taie nasul, şi ia şi o eşasrfă
neasemuită. Se-ntoarse la palat şi-i spuse regelui păţania. Ăsta-i dă eşarfa
fie-sii. Aia o dă pe rând la cele 60 de servitoare ale ei, să se dea mari. Pac,
papagalul îi spune papagaliţei
PAPAGALUL
Ţţţ, ce hal de
prinţesă, n-are o eşarfă pentru fiecare din însoţitoarele ei.
LAKTA
Scandal, că
prinţesa înţelegea vorba papagalicească, mă-nţelegi. Nu mai mănâncă, nimic.
PRINŢESA
Vreau 60 de
eşarfe.
LAKTA
Regele trimite pe Laktakya să le
aducă de unde-o şti, în şase luni. Plecă sutaşul nostru, merge, când întâlneşte
un om tânăr amărât, amărât, plângând etc.: ce e? c-o să-l mănânce un zmeu
acuşi, acuşi. „Păi, fugi la ai tăi şi scapi”. Tocmai că nu poate, altefel zmeul
îi înghite pe toţi, aşa, au făcut legământ să se prezinte unul câte unul şi i-a
venit şi lui rândul.
EU
Ăsta e ca-n
povestea noastră din „Panchatantra”, de când erai tu mică, cu leul-paraleul, mă
puneai să ţi-o spun în fiecare seară, îţi mai aduci tu oare aminte, fata mea?
LAKTA
Cum vine zmeul, Laktakya îi şi taie nasul – fuge ăla. Am uitat să-ţi spun
că regele de unde erau mâncaţi de zmeu promisese, bineînţeles, jumătate de împărăţie şi pe fie-sa de nevastă
celui care-i va salva ţara de pacostea de zmeu. Aşa că se însoară Laktakya şi
nu mai poate de bine, când îşi aduce aminte că are o treabă, iar timpul trecea,
nu mai era mult din cele şase luni, termenul cu eşarfele.
Îşi ia ziua bună de la nevastă şi pleacă după eşarfe, unde-or fi fost alea.
Prin junglă, prin pustiu, mă rog. Când dă de un turn fără uşi, nimic, ba colo
sus, o fereastră, iar în fereastră o fată frumoasă. Se sperie fata, ce e cu el
acolo, că ea e copila zmeoaicei şi a zmeului care oameni mănâncă şi acu-acu
se-ntorc şi-l fac praf. El zice că nu-i e frică, iar ea-i dă drumul înăuntru,
pe o uşă secretă, să mai stea de vorbă.
Pe fată Maya o chema. Vorbea mai mult dumneaei, era şi cazul. Zmeoaica şi
zmeul, părinţii ei, se certau la cuţite. Căpcăuna zice că-şi va da fata nevastă
numai şi numai acelui curajos de om tânăr care a îndrăznit, auzi, să-i taie
nasul. Zmeul, c-o dă cui i-a tăiat lui, personal, nasul. Laktakya avea nasurile
amândurora într-o traistă de-astea de prin India. Ce bucurie pe Maya, că-i
plăcea de el, şi-l face muscă să nu-l înfulece ai lui când vin, neştiind
tărăşenia, vin şi ea le spune. Nu mai puteau de bucurie nenasoii. Le dă
nasurile şi ei i-o dau de nevastă, a doua, era voie, atunci, pe Maya. Maya,
pasă-mi-te, îl făcuse la loc, din muscă, om. Şi problema eşarfelor e rezolvată,
că dintr-un strop de sânge al Mayei picat pe unda clară picau mii şi sute de
eşarfe neasemuite.
Îşi ia Laktakya şi prima nevastă şi se duc toţi la palatul regelui la care
era el în simbrie (îl ustura punga şi pe rege de ce mare era simbria, o sută de
mii de takya pentru Laktakya, şi-ar fi cam preferat să-i taie scăfârlia, ceea
ce nouă ne-ar zborşi un pic pălăria. Îi oferă eşarfele şi-şi văd de treburile
lor, că i-a închis gura, iar prinţesa se dădea şi mai prinţesă cu eşarfele
pentru fiecare din companioanele ei.
Bărbierul regelui, cu limba ascuţită, îl pune la cale să-i ia nevestele lui
Laktakya. Cum, că-i era peste mână. Păi să-l trimită să-l întrebe, în Rai, pe
tatăl regelui, ce mai face. Şi regele-i dă această poruncă lui Laktakya, să se
ducă-n rai la taică-său.
Maya-şi sfătuieşte soţul să ceară ca
MAYA
Rugul pe care
vei fi ars să fie din mult lemn verde, mult.
LAKTA
Se ridică rugul din lemn verde. Laktakya se aşază între verzi, dedesubt. Se
dă foc rugului. Fum. Fum cu nemiluita de la focul de lemn verde. Şi, prin fum,
Maya vine cu covorul verde şi-l ia pe Laktakya acasă.
Regele scormone prin cenuşă să se încredinţeze că n-a mai rămas nimic din
prietenul nostru. Când, a doua zi, la şapte dimineaţa, cum le fusese vorba,
Laktakya şi el, la raport. „Am fost la părintele înălţimii tale, e bine, îi
pare bine că nu l-ai uitat şi te-ai gândit la el că ce mai face, cum o duce el
acolo în Rai”. Cam astea i le spuse la început, până să se dumirească regele de
unde mai venise şi ăsta, apoi adăugă: „Majestate, părintele vostru vă (mai)
roagă să-i faceţi o favoare şi anume să-l vedeţi în persoană”. Ce să mai zică
regele, ordonă un rug imens, din lemn verde. Laktakya îi spusese (iar am uitat)
să fie însoţit de bărbierul său (adică al regelui şi părintelui regelui) şi de
vizir, mi se pare. Bărbierul nu-l bărbierise niciodată pe părintele regelui,
dar ce mai era să zică? Se aşezară toţi trei pe rug. Fum mult. Cenuşă regele
şi-ai lui sfetnici. Acesta fusese prim-ministrul care-şi otrăvise regele
adevărat. Iar Laktakya era copilul adevăratului rege, de-l crescuse maică-sa în
junglă. Se duce şi-o ia, o ia şi pe Maya, şi pe prima nevastă, şi se face el
rege. De-o ia şi pe prinţesă, cam neserios.
EU
Cam asta e povestea lui Laktakya, de pe franţuzeşte, ba mai întâi de pe la
indieni. Poate-o facem, totuşi, o piesă pe French, cu Bulbul, Amrita, Mamata şi
Dante, cum mi-ai poruncit, iar noi o prescurtăm acasă, când vin la primăvară.
Discut-o şi cu Măriuca şi daţi-mi idei cum s-o jucăm, mean, ce scene vi se par
mai de doamne-ajută. Întreab-o, dragă, şi pe Platagica, doar am lucrat toţi la
„Le Petit Prince”, pe care nici unii nu-l uităm (eu am expoziţa voastră la nas
şi Maria semnează, mânc-o-ar tata, ăle mai multe picturici).
5
(Meghaduta)
KALIDASA
paşnicei mândre departe-ntr-una aspru pe-un an
detronat
spaime blesteme în loc de măriri inima
tulburându-i
yaksha sacru val de-a lui Janaka fată sfinţit
îndură
în umbră de codru într-un ashram pe muntele
Ramagiri
astfel stând singur de luni pe stâncă în dorul
amorului
rupt de nevastă ruptă brăţară de aur pe-ncheieturi
ziua aceea îmbrăţişase văzu un nor muntele
prăpăduită piatră parcă de fildeşii elefantini
suflet statornic adornic lacrimi
nemaicutremurându-şi
arde-şi privirea în foc de vedenii al rajei
rajahilor serv
nourul megha surpă suspine şi-n fericite inimi
cum dar sălaşul und-umerii ei dragi nu-i mai
cutremură
parte luna se mântuise şi să-şi mai vieţuie viaţa
în minte cu soaţa de departe se gândi să-i trimită
veşti
zor veşti pe nour flori pe kutaja îl îmbăiară de
zor
zburdnic inima-i tresaltă bună-vestire-i
încredinţată
fum apă rază-n împreunare ce altceva e un nor
vezi vestitorul cuvine-se a fi în toate minţile
uitând acestea jalnicul yaksha ţine norul de vorbă
Kama orbindu-l nu vede ce e viu şi ce nu e nici mort
sari dintre faste neguri de hulă lui Indra serv
augur
chipuri ţi-nchpui după placul şi kama inimii tale
soarta zvârlindu-mă în depărtare de draga-mi ţie
mă plec
ţie nor harnic revărsându-mi peste nimicnicie
nour cum coperi suflete-n doruri du-mi dor din
suflet pe sus
domn aurului mă înstrăină strigă-i dragei
răspunsul
du-te ca vântul în alba Alaka palatul aurului
Hara-n grădină de mine luna-ţi toarnă aur pe
creştet
desperecheate soţii ochi-te-vor despletindu-ţi-se
prietene când vântul te poartă pe ceruri prietene
soţii şi-aşteaptă să se întoarcă bocetul cum să
n-auzi
acum şi eu plecat voinţei altui sărmanul
auzindu-mă
haida lin haida lin ţi-e vântul bun cerul lung şi
lat şi lung
mândre chatakas la stânga triluri cântecu-şi
modulează
grele de ouă înconjurându-te una câte una
toate servindu-te privindu-te-n ochi cu dragoste
veche
lung vei privi lung prelung vei privi prelung vei
privi prelung
soaţa fratelui credincioasă zi după zi viu
numărând
vie să vie viu să viu sfânt nădăjduitoareo
singură-mi dăinui încă-mi dăinuie frageda floare
de-o vezi
pară de trăznet auzindu-se auzindu-te bucuri
gliei rodite muguri în arbori bucuri tandre auzuri
naltă Kailasa către Kailasa în zbor ţi se
călătoresc
păsări înalte fluturând hrană tulpina lotusului
V
În tunel
1
(Pantoful)
UNUL
Dacă ne-am
rdica, am încurca, la ora asta circulaţia.
ALTUL
Moartea acuşica
e-n pantof.
UNUL
Când murem eu
tânăr, am mâncat orez alb, mi-a crescut direct în gură, mă gâdilau rău crabii.
ALTUL
Am făcut rost de nişte foarfeci, mi-am găurit nasul, am tăiat un deget,
cred că era al meu, mi le-a cerut înapoi, îngerul, Dumnezeu, tăceam, mi-a
astupat nasul cu ploile tunelului şi mi-a lipit degetul la loc, de pus pe foc.
UNUL
Cuţitul, ce caută cuţitul, cine-l caută, cine l-a pierdut, n-avem ce tăia,
ce ne tăia, ne muşcăm, ne sfâşiem, dacă ne împiedicăm, pământ, dacă ar fi
pământ, nu piatră, piatră, dacă n-ar fi piatra şi ar fi pământ şi nu noi.
ALTUL
La noapte vine, nu se mişcă nimeni, crabii s-au împlinit, vine mumă-mea să
mă pedepsească, nimeni nu mă pedepseşte şi pe mine, la noapte mumă-mea zice mă
duc să-l pedepsesc că nu-l pedepseşte nimeni şi pe el.
UNA
Dacă-aş putea
ieşi, să nu mă doară pantoful, crabul ce-o mai fi rămas, vecina din iarbă.
ALTA
S-a cărăbănit,
naşte.
UNA
Şi vecina din
iarbă oi fi tu, la fel de mută, mătase eu ţi-am adus.
ALTA
E altă mătase,
ce te mai crezi, tu eşti altul, mătasea tot aia, n-am alta.
UNA
Nu-mi mai dă
crabul voie nicio mişcare, nici mătasea ta nu-ţi mai dă voie niciun crab,
tunelul e ochi.
ALTA
Să nu-mi strice
crabul mătasea, am surzit din bătaie, nu m-oi snopit chiar tu când cu mătasea?
UNA
Eram orb de
ochi şi de copii, îi zic mătase după pipăit, mătase eşti şi tu, şi mare dar au
avut şi leproşii.
ALTA
M-am mai ferit,
dar nu de băut, pantoful te doare oricum, încă un pic.
UNA
Se-mperechează
crabii, mă mişc cu mişcările lor, te-aş vizita în iarbă, nu-mi dă mâna, nu-mi
dă pantoful.
ALTA
Nu-i mai faci
parte dumnezeului ăla care nu e crab, nu eşti tu, nu e mătasea de la tine, de
la pantof.
UNA
Fără ochi,
crabii se pocnesc la împerechere, tu nu auzi ce frumos îi cântă şi lui
Dumnezeu.
ALTA
Tu nu vezi
iarba, mă pipăi mătase, nu mai există nicio mătase, ne-am minţit, m-ai minţit.
UNA
Zilele te-ai întins sub pantof să iasă de
băutură, ţârâiala, asta lichidează, ne lichideză, du-te-n iarbă.
ALTA
Să nu te
târăşti în iarbă, că te târăşti degeaba în iarbă, nu-i într-acolo, am curs
aiurea.
UNA
Dharamsala
ţi-era plină de clienţi, nu mai e iarbă, nu mai sunt nici eu, atunci noi cum
mai suntem?
ALTA
Dacă te-ai
pomeni în iarbă, fără mine, fără răuplatnicii ăia de crabi, mi-ai fi
recunoscătoare?
UNA
Apele nu ne
schimbă, tot la pământ rămânem, întinşi în plutire atunci, departe de iarbă.
ALTA
Mi se păruse că ne-am putea înţelege, tu ai
cerşi, eu m-aş împerechea cu crabii, problema e cu pantoful, nu mă pot mişca.
2
SURDA
Mă crezi ori nu, ţi-am adus de mâncare, să mâncăm repede, vine inundaţia şi
pe aici, tunelul e plin, cască gura, cască gura, orbule, doamne, ai înnebunit
de foame, de ce eu sunt, am venit într-o fugă, dă-mi mâna, tot nu vrei să
pleci, s-au dărâmat casele, ce stai aşa pe spate, nu mai e nimeni, bărbatu-meu
a murit o dată, ai lui m-au alungat iar, de fiecare dată când mă întorc în
locul ăsta să-ţi aduc de mâncare, să ai grijă de mine, să nu mori, ce ţi-am
făcut, de ce nu-ţi pot da să mănânci, mai e şi asta o zi, o mai ducem, tu ai
grijă de mine, ai grijă de Dumnezeu, Dumnezeu are grijă de noi, e grabă, nu te
încăpăţâna, ai îngheţat, haide, tata, ia cu fata, iau şi eu, e bună, poţi să
ţipi întâi la mine, aia e, nu e încotro, stăpâne, n-am dat pe două, nici pe
trei, şi – pe degeaba, nu ştii vremea, nu te bucura prea devremea, nu te bucura
prea devreme, toţi îţi dau să mănânci, îţi deschid gura vrei nu vrei, îţi şi
mestec înainte, nu te bucura, nu mă lăsa, nu te lăsa, nu muri, mănâncă, nu muri
nemâncat, nu mânca mort, mănâncă-mă pe mine prin ochii morţi, iarba e apa, ce
se va face piatra, şi noi, câţi ar vrea să le dau să mănânce, eu vreau să-ţi
dau ţie, mă alungă iar, crabi nemiluiţi, spune-mi în somn, spune-mi în moarte
că vrei mâncarea pe care ţi-am adus-o, îţi mişc buzele, să ştii, copiii tăi au
venit şi au plecat, am rămas tot piatra aia, mereu taci aşa, de când eram
copil, întins pe spate, nici de crabi nu-ţi pasă, păzea, crabii, crabii, nici
acum nu-ţi pasă, de mine şi de mâncarea mea nu-ţi pasă, îţi dau să mănânci ca
să nu mă laşi să mă alunge iar, să n-am cui îi duce mâncare după ce o fac rost
întinzându-mă peste ăia întinşi în tunel, că şi tu umbli, de pe spate pe faţă,
cerşeşti nu numai cu mâna întinsă, nici numai cu tine întins cât eşti de
aşchimodie pe piatră, ne ţinem şi ca la fotograf, nu crezi, ştiu că nu crezi,
în raza de soare, de ce să nu crezi în raza de soare, cum îţi spune ea
RAZA
Ia la mama de
mănâncă.
SURDA
te-ai dus, vine potopul şi ne mătură nemurdăriţi pe barbă, ai barba prea
albă, înroşeşte-o cu mâncarea, să vină apele normal, nămoluri sătule de guri
flămânde, ai onoare, de a-mi împlini dorinţa, de a mă înjura, tot n-aud, văd,
asta e înjurătura să nu-mi dai un semn de foame, de salut, de regret, îţi stă
bine, destul, pot aştepta şi sub apă şi sub crabi, să nu mi se facă mie foame
şi să-ţi mînânc mâncarea pe care cu atâta tunel am agonisit-o, că nu eşti
copilul meu, ce te-aş bate, chiar dacă nu sunt copila ta, nu ţi-ar sta rău
să-mi dai ştirile, ce vine cu apele n-o să mai fie bun de mâncat, nici noi, te
grăbeşti degeaba, voi da seama că ne pregătisem, ne ospătasem împreună, înghit
întâi pentru mine, apoi pentru ape, apoi pentru apele.
ORBUL
Nici eu nu ştiu, ca şi tine, n-am simţit nimic, te aşteptam, cum fac mereu,
mi-era grijă nu că nu vii tu, că mă duc eu şi nu are cine avea grijă de tine,
cine să te aştepte, să mănânce de la tine şi de la mine dacă ne mai rămânea, şi
ne rămânea, cum rămâne ceva mai mult, lor le trebuie cât lumea, nu le ştiu
fetele, am o idee, îi aud şoptindu-şi
PAPARAZZI
uite-o
ORBUL
despre tine, te-ar mânca, te-ar
împărţi, mi-ar da ori nu mi-ar da atunci şi mie, aşadar şoptesc, s-a întors de
la crabi, neruşinaţii, unii te urmaseră acolo, nu să dea mărturie, dacă
plătiseră, acum recapătă
ce-au dat, dacă nu te fură, te apucă plânsul după-mesele, de-aia mă bucur de
mâncare, să-ţi ştiu jalea, dar ce faci dacă nu ţi-o mai ştiu eu, care-au venit
din lume să ne ia de poveste nu te-or mai băga în seamă, trebuie să te înveţi
din ce în ce că iar am murit, iar
fac mofturi la mâncare, iar când chiar voi muri, să-ţi pară că vreo inundaţie
ne mătură şi piatra locului, că nu te mai repezi la crabi după un bou pe
oftate, ţi-o fi şi plăcând, năvălesc crabii, plini de minciuni, mai blajini
decât ăi de te-au alungat, te-ar fura în timp ce nu vei şti ce e cu mine de
data aia, glumă ori moarte, negura bărbii mele va fi toată împrejurimea, te-oi
depărta de un crab, doi, te îmbogăţeşti, poţi da de mâncare tuturor morţilor,
pomeni şi ţâţă, dacă e pe-aşa, dai şi pe mine, păcălit şi de dumnezeul meu şi
de dumnezeul tău şi de tine, cum şi eu te-am păcălit, te păcălesc, nu deschid
gura, te aud în toate felurile, deasupra apelor, ţintuiţi în piatră, nefraţi,
mai pentru totdeauna, n-ai aflat povestea mea, cum aş deschide gura, dacă ai
vrea s-o ştii, dacă mi-aş aduce-o aminte, de când ne-am mai întâlnit, unde
ne-om mai întâlni, copilă, nu mă grăbesc, ai răbdare şi dacă a venit, a venit
ora mesei, a trezitului mortului pentru masă, apele-alea tot aşa vin şi când
zac de când zac, de nu s-au mai ridicat şi i-a tăvălit pantoful, nu te gândi,
înghite pentru tine, înghite-mă apele şi înghite-mă, numai pe mine, pe tine să
nu te înghită, nu te înghiţi, în oglinda de noroi nu s-o fi cunoscând, eu de
mult n-am vedere, cine pe cine înghite, mi-ai căscat şi gura ca la un puişor,
să-ţi fie ruşine, n-am dinţi, nu mai am viaţă, decât grija de tine şi pe tine
lângă mine, nu mă pot dezlipi de locul meu, nu te dezlipeşti nici tu de mine,
ştii că n-am mâncat neavând ce decât să te aştept, că nu mi-am schimbat
gândurile oricât parcă ai întârziat, nu ştiu.
3
CAP
Intră, nu
intra, frate suflete, până la mine nu poţi coborî, nici n-aş avea cu ce te
servi, stai aşa.
SUFLU
Vere mortule,
mă duc la teatru, poate te interesează, se moare cu toţi martorii, nu moare
nimeni, nici eu.
CAP
Schimbăm
rolurile pe drum şi acolo vedem.
SUFLU
Ce teatru-ţi
închipui că mai umblă, cine mai umblă, nu mă duc la teatru, stau cu tine, de
sus.
CAP
Te-ai dus şi nu
la teatru.
SUFLU
Saltă-ţi
odată-n viaţă căpăţâna să-ţi vâr o târnă sub ea.
CAP
Eşti mai bestie
ca furnica de-mi suia măduva.
SUFLU
Tunelul a
amuţit.
CAP
Stârpiciunea
mortăciunilor, nu mai am eu furnica.
SUFLU
Voi juca eu. Tu
erai teatrul. Te-alegi cu târna.
CAP
Teatrul e
reconstituirea. A ta, cum erai copil. Os lângă os.
SUFLU
Nu eram niciun
copil. Sunt din tunel.
CAP
Ajungi în capul
mesei, târna, eu, tu.
SUFLU
Mi-e scârbă de
ei. De tine. I-oi pedepsi în legea de crab.
CAP
Te-am făcut
stăpân pe tot.
SUFLU
Mă gâdilă târna
asta, da' face.
CAP
E, te-ai mai
liniştit la repetiţie.
SUFLU
Nu se mai
joacă.
Epilog
eu: de-atunci
treci pe lângă mine, parcă nu mă vezi,
tu: nici eu
eu: uiţi de
mine
tu: şi eu
eu: transversal
tu: am forţat
pasul şi te-am prins pe neprinse
eu: nu ştiu ce
să spun
tu: ştiu ce
mi-ai răspunde
eu: ajungem pe
scurt
tu: nu mai sunt
amic cu inamicul tău
eu: nu-i mai fi
nici tu inamic
tu: din cheag
eu: mă laşi să
vorbesc singur
tu: fiecare
merge el
eu: prea te
gândeşti
tu:
liberează-te
eu: ajungem
tu: ne-am
despărţit
eu: ascultăm
pe-al patrulea
tu: sunt o sumă
eu: feţe de
intelect abisal
tu: caverne de
eleganţă
eu: dă cu banul
tu:
relaxează-te şi tu
eu: pocnesc
tu: n-auzi
eu: uşa în faţă
de rocă ne e deschisă egal
tu: am intra
eu: n-am fi tremurând
de neieşire
tu: cealalză
cale
eu: a
întoarcerii
tu: e tot cam
asta
eu: o irepetare
tu: n-am ce
zice
eu: cu momente
tu: inamicul
ţi-e fundul şi-atât
eu: calmează-te
inamic de nimic
tu: frate şi
ziua asta
eu: ne mai
târâm
tu: azi mai e
nor
eu: mai suntem
piatră
tu: nu ne mai
împroaşcă pantoful
eu: bună ziua
tu: şi parcă
râde în sat
eu: în trecut
tu: nu ne
interesează
eu : te-ai
bocit stil nea
tu: lelea
piatră
eu: te mai şi
topeşti până la sfertul de peste două cercuri
tu: eu cu
ciolănarii şi mutoaicele mă am
eu: când visez
tu: în altar
eu: în parâmă
tu: ai cercuri
în limbă
eu: în şarpe
tu: cât te mai
încercui
eu: deşiră-te
de unul
tu: nu ţi-l
visez
eu: târâşul
fraţilor se şi bifurcă
tu: nu anim
forţat
eu: mi-e şi mie
calciu
tu: mă scobesc
şi eu de la talpă
eu:capul
tu: separat
eu: când mă
revăd
tu: nepetrecut
eu: nu
mă-ntrebi de cine
tu: n-am cu
inamicul asemănare
eu: nimic
tu: exagerezi
ce nu-mi laşi în credinţă
eu: mă
consolezi cu poza
tu: mă faci să
râd şi nu râd ca să-ţi fie bine
eu: doar nu te
trag de mânecă
tu: am o zi
eu: începând de
ieri
tu: ţi-ai oprit
elocvenţa
eu: eşti mai
relaxat
tu: e atâta
grijă
eu: te-aş
întreba de sănătate
tu: mi-e dor de
nebună
eu: n-am nicio
grijă o ai tu pe toată
tu: am schimbat
rolurile
eu: după un
timp ne vine iar rolul celuilalt
tu: treci
eu: în silaba
din tunel
tu: nu o lungim
eu: nu o
scurtăm
tu: nu o nici
spunem
eu: se rage
natural
tu: la ras
eu: în
făţoşenie pocită cerşetoreşte
tu: în
sufletism de pe moarte
eu: o
împărtăşim cu aerul întunecat
tu: o împingem
cu capul pe linia cocoaşei spiralate în coarne
eu: forfecând
tu: număr de
feţe la piatră
eu: de scaldă a
cenuşii
tu: ne
păstrează într-un târâş frumos
eu: visat
tu: nepescuit
eu: nesecat
tu: sfântă baie
eu: plutim
tu: ne
scufundăm
eu: ca mai
înainte
tu: acum ori
atunci în vizită unde ne este locul
eu: ne e şi
nouă
tu: de-asta ne
silabisim aceiaşi
eu: aceleaşi
tu: cu muntele
împreună
eu: nici lungi
tu: nici scurte
eu: rotunde de
călduri
tu: crabul ne
taie pentru furnici în liniştea din silabă
eu:
înnourărilor din fostele lostriţe
tu: mie mi-a
apărut una
eu: nas în nas
tu: când
hărtănisem un crab
eu: m-am
gudurat cu onoare
tu: n-o văd ca
acum
eu: s-o fi
pescuit singură
tu: păcatul
înot
eu: mi-e de
învăţul silabei
tu: nu-mi intră
în toate oasele
eu: mă pune pe
jar şi nu iau foc
tu: nu ard în
iubire ca para
eu: nu mai sunt
sufletul meu
tu: depărtare
eu: crab
convulsiv
tu: pocnet mic
eu: patla-patla
tu: hahalaha
eu: sst
tu: datoria
eu: limba
tu: gura
eu: stocul
risipit
tu: ducă-se
eu: m-am
silabisit în
tu: nu-ţi spun
eu: altdat'
tu: se aude
eu: s-a auzit
tu: ce s-a
auzit
eu: irepetare
tu: zgârcenie
de os
eu: nu zic
tu: nu cânta
pantoful
eu: nu joc
tu: nu mă port
eu: pedeapsa
pantofească
tu: ferescă
pantoful
eu: pantofule
iartă-mă
tu: văd silaba
eu: orb şi tot
o văd
tu: o orbesc şi
mă pedepsesc
1961-2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu