Nu s-a deschis paraşuta

George ANCA

Nu s-a deschis paraşuta

Pe toţi i-am turnat în bronz

Iunie 1997. Analiză a timpului şi spaţiului în funcţie de o persoană. Feţe de tarabă pe sprânceană mafiotă. Rumoarea a existat, lansată şi de mine, că (nu) plec ambasador în India. Bântuise şi crăiţa, salivase la cartea măturată securistic din ochi. Înghiţea în sec după un sindicat. Ocolul totului pe după explozia nimicului.

cine le mai ţine doar de drag portrete fără de odrasle ori numai cu fete anii fără urmă ca de prin istorii roata învârtită pe oasele horii astralul prea tăcerii apleacă-te la culme stejarul va să fie acum ce încă ulm e înfrigurarea curgă izvorului marda în duşmănie cheamă-mi şi câinele în şa scurtam umbra pe nimic de-am rămas hârb inamic îngrozit de-ale cosmosului crampe interiorizate la domiciliu în conexiune cu paraşamanii strigăt de nesingurătate  salut măcelari laoconii fontă balaurii montă

Muson românesc. Lumânări aprinse la Colţea pe câte trei rugăciuni aburite a cere iertare greşelilor. Fata, de la Sinaia, cameră cu view la Cruce, Piscului, Arsă, 1400, Babe, completare de munte. Dentist. La 9 Săhleanu. Ciozvârte în picaj de la decapitare la tăierea coloanei. Şah cu un om beat. Elefantul fugărit de tigru din cauza unor fotoni. Riscul cere protecţie. Andru practică terapia destinului.

cerule ce ne reverşi ochii uzi de vulturi şterşi să vrei şi nu te mai poţi pune în locul dezrădăcinătorului tău degeaba i-ai povesti priveliştea ce tocmai o distruge dădăcindu-te viii altora pe toată ceara părinţilor fiii împotrivirii abată-i din zare şi ciocârlia regret a nu fi murit de tânăr(ă) amazoane călugărite în pânze de păianjen timp-energie trecumenism coloana s-a dărâmat pentru că era unică în lume mincinoşii extremi citta deviante antropologia lucidităţii to work like a Trojan floarea de tei inundată proteine în chip de viermi interdicţie exponenţială creierii în bătaia razelor gama femeile la tină din doină nicio daină în haită securiştii prin turmele restriştii nu te mănâncă pielea nici nu te rogi în Delea agonia empatică a indigenilor carisma veneticilor rebomba risipitorilor din labirint cât să ne învăţăm altă invidie pe propria prostire răsfrântă cu aerul mantelor desfăşurate în tăcere fără amintire bolţi înflorite pe replica giganţilor spre marmora soldatului păsările îşi cântă aleanul din ce în ce mai în van cine pe cine omoară să nu mai fie ţară tăiate rădăcini şi vene cenuşa se mai interesează de noi

Emil Cira mi-a lăsat o sticlă de Murfatlar. Grecii au un loc pentru orice pretenţie de gândire, care ar rămâne tot în grădina lor. Tunete de cu noapte, musonizare. Rupere de Bucureşti cu agisare de defenetrare cum se sinuciaese oaia nişte alea caprele. Nu mai dau telefon, nu mai supervizez traducerea. Totuşi, casa Văideanu? cine întreabă? Anca, peste noi a dat o mare nenorocire, ne-a murit fata, condoleanţe, să-i spun ceva? nu, un doctorand din Grecia, poate-l prelua dânsul, pe assesment, vă caut zilele astea, ce nenorocire, îmi venise în minte Anta, se pusese ploaia, nu mai trăznea, a suferit? nu, accident? nu i s-a deschis paraşuta. Ce paloare văzduhul înainte de trăznete şi ploaie. Debandadă comportamentală. Unde este inviolabilitatea domiciliului? Prietenul Ion nu s-a ferit să mărturisească. Ieşiţi afară cu mărturia voastră, taină a spovedaniei. Toţi sunteţi legionari, frontierişti, pistolari. Mitică Bordeianu zice că eu primul l-am lovit pe Costache Oprişan. Post dictum, Decebal şi Vercingetorix, suntem învinşi. Nevoia de degete. Cultstrăinism. Răvăşirea de multul răului. Ezoterism penal. Rinocerb. N-a tolănit-o de-ajuns. Maestrul de ceremonii ne iubeşte.

compoziţii anii minţile priveghi

ţestele crăpate privighetoreghi

mamele asfixii taţii de alcool

noaptea mici unghere geamurilor gol

morţilor torida coridă pe ţeavă

gazele talmudul citindu-ni-l avă

chimie-mă şi pe mine

raiule bucură-mă

iadule răule

iedule chiaburule

raia adusă

de prin Riad crai

nemaiislamic

pe trambulină

nu la boală abia scularea

gonindu-mă cruce îmbiere

păduri şi-ar arde tot aerul

numai plămâni bronhii

respiraţia tuturor fiinţelor una

în gloria sufocării cuiva

dă-mi şi azi frunza

să i-o dau cetinii

Un anunţ cu trei vorbitori. O să fie filosofie, mi-a spus Augustin. A ne debita treimea în conexiune. N-am nimic. Tu universul, dânsa politica. De-o săptămână prin tribunale din toată lumea, din toate timpurile, rar crimele gândirii, poate plictisitoare. Antepenalitate nonseniorială. Speţa onirică nu se lăsa filosofată corecţionalist. Îmi goleam mesajul bolborosit în aşteptarea litaniei non-lieu.Saltimbanci Saltin Banat winners halved without struggle in a sunny day one vertebra flies toward hights. Sorana Gorjan, ireneică, se va dinamita fundaţia coloanei, axul.

a nu mai scrie poemul nescrierii nepoemului parcă-i venea să plângă de soarta ajungerii în vârful cozii pe rugină suind chemător de ruşi ca toţi paraliticii şchipoii americanii în debaralele necunoştinţei cum să pricepi saxofonul altfel decât in summer time Rusia nu ne-a făcut decât rău America nu ne-a făcut niciun bine am pierdut ceva ce n-aveam Clinton vine pe post de Terente toţi preşedinţii României au vizitat România pentru a o sodomiza drog nor zădărnicie mană mălură tăciune zburător oare ce mă doare că mă doare tare vino cu mine caietule turcule

Stelică adusese cafea, între două Magarete. Una tomitană, taietoare. Erai acolo când ai pupat-o. Puterea stă în atuul personal. O bere la Postăvarul. Pune şi-un verb, dă-te la o parte. Am trecut la soare şi la ceasul mare cu baterioare. Il sole non tramontera. N-ai ce număra aur nici alte metale numai timp. Trenul oprise sub o coloană două ace cu aţă unul fără cu care s-o fi ucis le iau pe toate trei le înfig în paltonul lui Brâncuşi. Trenul pleca prin uşile deschise în haina de piele acele crimei lasă-le cât să mă împingă steag unguresc pornisem în alt tren bătrânul citea îşi deschisese valiza goală. Amanita Paloides ucide amanitinele şi paloidina.

împinge-mă cu nasul  zici că zicea Cristina

de dorul învierii te pomenise ci n-a

citit proscriitorii tradus bis non est idem

ajungă patimi firea prin ea să ne deschidem

timpul din urmă oameni femeile aiurea

copiii şi bătrânii dans muzica pădurea

ce-ai recita ştiinţă din Eminescu dia

trăiască-ne a devi prozodcikatravia

accentele iertate păcatele pe pector

pe cine să ucidă în ultim logos Hector

ucide-l africanii strigându-i lui Ali

a mai trecut o noapte în dans kathakali

povestea ameţelii în scuturare genă

aude doctor Anca se-ntoarce în gheenă

roaba o descărcam în abis noaptea de mine se şi omorâseră pe mine adormit aşteptare de-a treia în codul rodul din inundaţii şi mai spălătorese cu neamestecate mente poesis bine ne-o fi în răscumpărare pe repetiţia comediilor carcerocavouri cât mai în iad mai paradis zenitul nullum crimen nulla poena sine lege seară atlantă bătrâni s-ajungem avem timp Dumnezeu iubeşte detaliile la ce s-o fi socotit văduvă fugind cu Dumnezeu baghetă de redactare dublă la două capete ale selecţiei onirice avalanşă de fragmente ne va fi plăcut literatura de nevoie ca unor personaje de rezervă înşirându-ne în faţa frunzelor toamna prin stolurile altor halucinaţii mamă inexistenţa coroziunea Rozinei catharsis invidiază hybris melancolie pustia neajunsă de glumă până sus pe Găina doctoriţa zice că eşti terminat fiu-tău nu vine să nu te prinzi te-au şi adus acasă de la spital nici cu chibritul pe dungă nu mă mai înţeapă ţânţarii nu mă apuc de tutun decât înaintea împuşcării ce-oi fi înţelegând prin tutun şi ce prin împuşcare credeam că e prinţesa mi-s floarea fânului ultim pescuit peste legile apei nu muri înaintea mea je veux choisir ma morte piramide di paura nisipuri floarea primăverii culoarea limpede pierdută în gustul roadelor picuri de fiinţă pe luminarea domelor

Până veniţi, ne apropiem cu Dinu, urându-ne timp răcoros, că tot i-au pierdut manuscrisul francez la fundaţie. Subconsulul, dacă n-am uitat banii pe biroul lui, vai, se poate, aşa e sigur. Nu mă voi îneca sub Sydheros. Am destul umor pentru o lacrimă, plicul nescris, înăuntru cu bani. Un teatru paralel paraaforismelor lui Vasile Băncilă. Nu e vorba de înecat, să nu răscolim sufletul acelor locuri. Nu înotând în Kriticon, marea cea mai adâncă. N-are Plata (antibiotice?) că mi-ar da. Nici bere nu-mi luai, nici varză nu-mi vine să mănânc. Plăteşti, arunci saci şi zbori. Merită să trăieşti pentru frunză, Plato. Plec peste o oră în Creta, Cora pe fir, mai vorbeşte cu Creangă, da, cel de la Râmnic, peste Olt ori peste ocean.

cine a tăiat utraquismul pe nemestecate grecii au păstrat kayronomia aşa or face şi americanii bolnav pe lumină sănătos pe întuneric poeţi răzuiţi de jucătorii la loz lozeam în somn câinele tace motanul toarce înainte vreme transcriam păsări construct iradiant în labirintul fără margini documente înecate de dimineaţă mâinile elice în aerul plămânilor timpanele înţepenite în smoală sunt în Minos semnele tale din cer odihneşte-le cascada călugăriţei mă proiectează în visată convalescenţă îmi vine soarele în ochi dispariţia oricărei scheme epice dintr-o minte pretins literată ca o paralizie o bidimensionalizare cine ţi s-a povestit nu trăieşte n-a murit dintr-o spumă s-a scornit afrodit cine ţi s-a jeluit şi nici nu ţi-a povestit recunoscându-ţi umbra cărunteţii rostogolindu-mă aer de nepământ altădată voi dactilografia a mia parte din literele astea cu eliptizări ermetice în fals nici epitet necum metaforă libertate de dicteu o depărtare subtilă infinit şotron de insule insulari amfibii stânca din rugăciunea de aer egoismul părăsirii de sine exodos epivivases katisma

Nu sunt nici eu de-al casei. Afară e briză cu praf, iz sărat. Povestea gândacului pe rana malacului n-aş spune-o, nici îngrecare de lume, cretă de sânge. Lumea o să intre şi iar rămân singur. Metaphora-porter. Penticostali prin iradiere. Cunoaşterea chiar e păcat măr. Aşa o fi şi în Venezuela prin terminalele aero. Simţul tragic mi-e pierdut din India. Vapoarele din Pireu ca prispele. Sângele mi l-ai spăla, rana ţi-ai adăuga-o. Am intrat în zona singurătăţii nesingulare. Insule-stele-horă. Pot să scriu eu româneşte o mie de ani că nimeni nu le are aici, pierd caietul, doar sângle semn. De-aş face pe mutul bine mi-ar prinde, transcriind monosilaba, ori două un cuvânt la nemurire. Ziceam să fie nouă dacă nu opt, durere de cucută în arhipelagul Socrate. Oxigenate grecoaice ca la Roma. Obişnuiesc să-mi creez un loc în holuri de aşteptare metafizică. Prestigiul supărării, avalanşe împinse de sculpturalitatea zorilor de-au ricoşat din capete de filosofi. Veta o fi pe lângă mine, mă citeşte, zice că e bine orice aş scrie, să se facă şi ea că mă citeşte. Mai barbar de atât n-am cum. Nu mai sunt cu Mateescu în Jaipur să-i spun că seamănă cu un grec, pe când nimerim la puşcărie. Şi celui ce n-am fost (la templu) salutare. Insula ne-ar mai pluti, munţii i s-ar înverzi. Mă voi revanşa miercurea viitoare la răsăritul soarelui pe mare.

monada Hersomissos Rethimno Iraklion megalo exegeticos călătorie-ispăşire cuvintele filosofilor fac parte aici din limbajul comun Niceforos lumini de Knossos am ajuns pe pod jos prăpastie nu mă arunc mă poate zbura vântul staţie bătrânele din Southampton carabinierii din Bressanone în spatele cafenelei taximetrist mă duce el fug până la vapor sărisem peste gardul de piatră spart tunel din Palermo de două ori bătuseră clopotul şi toaca de fier feerii de limpezime şi stâncă zăpadă prin orizont Chilworth you remind me someone someone nice nicest lumina aprinsă tot timpul poate cea mai influentă cultură din istorie pe ei i-or fi plictisind  ceva de toate zilele dacă nu sursă de necaz şi sărăcie m-am aşezat la mijloc grosul vor fi greci ca-n Israel evreii ca la noi românii de-i aşteptăm pe străini Vamvos conduce azi berbecii zăpezii întunericul văluririi ori întunecata/oasa vălurire atoatecerurile right for identity dialog of recognition kirio estatomeni Delphi et Epidaur andron perepsis multiculturalite a la mode gali monoculturalizaţi poemul culturii diferenţei arvaniţi free pedagogy sofismata vii şi pleci valuri de ce-ai fugi înaintea soarelui de sub mare numai teorii aduserăţi în Creta ceara stelelor ia tiparul serpentinelor grecii vorbesc mai repede decât o luasem eu voluntary migration

Bine cu amplificarea. Nu-mi auzisem dreapta. M-au încetinit grecul şi japonezul, tusea şi junghiul, albul şi galbenul, căruntul şi cănitul. Oi fi lungit-o cu Sanjiva Reddi, interromânism, limba maternă ca limbă străină. Grecoaica americană da cifra de două milioane de unguri. Mă uitasem uneori la feţe, păreau în ascultare. Îmi dădeam seama de tristeţea mea, a lui Ghibu – care s-ar fi bucurat, amândoi -, grecii au prins că-n Atena se tradusese şi vădeau a şti titlul revistei, citarea scârbită a (de)teritorializării în franceză, cu ghettoizarea „naţională” a lumii a treia – mai ales supărarea (ce m-o fi apucat) pe Consiliul (comunist?) al Europei. Deh, paper-ul l-am scris direct la maşină, într-o zi, iar acum ce-n serios îl mai luam. Şi japul, la fine, că a dobândit un nou concept, utraquism, dar la discuţii, că nu poţi ajunge de la bilingvism la multiculturalism, sunt alte lucruri, limba, cultura, şcoala, sociologic, da. Se dădea la mine, l-am lăsat, cum or fi fost şi ei vorbiţi. Mâine (ia, cine e chairman) kayronomia e dublă faţă de utraquism, trebuie sărit zdravăn – e mult Vinod, păstrez un poem (aş putea lua fragmente din toţi, introducând metoda kayronomică a teatrului limbilor sau de limbaj our kayronomic method of theatre of language). Ţânţari? Puţine îmi rămân de adăugat, cât am de tăiat. Ilaşcu în Creta, ca şi în Tirol – pentru sufletul lui, pentru sufletul nostru. Venirea aici merita. La coffee break, Cipro m-a oprit cu intenţie, d-le, da, ai multe prezentări, eşti Mr. Anca, da, m-a interesat, voiam să văd Creta, era o bună ocazie, n-am bani de turism. Când colo văd niscai valuri şi pagina de caiet. Sângele de pe copertă s-a înnegrit, rănişoara e încă roşie. Bine e fără tv, fără slujbă, într-o ureche (la propriu, cu dreapta umflată). Mare lucru să ţi se întâmple lucruri în rândul lumii, măcar şi prezentarea de astă-seară.

ne mai învârtim verticala inexistentă ce n-am fost şi nu vom mai fi de ne-am face cadou vieţile de ni s-ar primi când ne grăbim de le-am primi când le-om fi pierdut strânse destine în munţi de filme astă-seară Kazanzakis mai grecizat ca mama lui nimeni n-auzise pe Vamvoukas Iacov l-ar fi vrut în traducere prenumărarea minutelor măsura kairosului de primăvara asta în Creta a la Cornell post-Noica bătrânii salutând-o pe Marie-Louise amestec de afacere şi amintire înţelepţie pe neexcursie mie-mi ajunge înotul am dat pe muzică grecească

Precum în contemporan cu ochii la roşurile dumbrăvii lord, aici, închis, pe muzică tristă până în India şi înapoi cu Megalos Alexandros, pe suta de metal. Nici Rethimno, ceva Heraklion, Atena, pe drumul întoarcerii. Nimfe şi efebi din imageria arsă ori cioplită. Faţă în faţă cu japul, decât salut, nu poftă-bună, că nu ne mâncăm. Piaptănă-mă palmier mării spuma pân la cer vâscul tău bombardier. Nervozitatea armoniei greceşti într-o fantasmagorie a sublimului departe de lume spre paradis. Câte spume mor pe mare ţărmul moare mările ca Iordanul botezând umanul cu toptanul până la anul. Călătorie desculţă pe nisipul ud la răsăritul soarelui între spumă şi iarbă. Kritiko Pelagos. Spatele a-mi străvedea pietre algele munţi nea cerul mamei noastre te-a egipteanca tot aşa soru'mea.

aforismeni kanoniki am întârziat kratos pronias vede că scriu metaxia lor protocathedria de ce pleci albastrule logotontimografikon narkotikon barbaron karakteristikon fundamentalismon etnologia libertăţii i-am dedicat-o lui Nikos Kazanzakis ethnoikon un nevăzut popor ethikon paradoxia glossa optokratos ne-o mai tăiaYama într-o tâmplărie plutitoare viaţa numai poezie proastă mamă Afrodita cocoşii din Knossos discuţie cu Mialaret Einstein al pedagogiei a fost în România acum 20 de ani osuar în Arkadi all constitutions and books on constitution

stanţă muntele în apă înierbat

munte stanţă în apa ierbii

apă stanţată în iarba muntelui

iarbă apei muntele stanţă

police scos din chiromanţie

urechea dreaptă călugără

în ascultare pe alge sângerii

colţii fundului de mare munţilor arşi

noaptea pe valuri piatră cretată

La un timp, fur o motocicletă, să mă plimb, aş înapoia-o, atunci nu mai e plimbare, şi nu ştiu omul, oi abandona-o, m-o blestema, o pun într-un cărucior (cum intrau transcomurile în vapor), curând rămân gol puşcă. Ies din carieră, două-trei trepte, zece metri, şi toţi dezbrăcaţi, însă porţiunea mă terifiază. Mi-e obsesie muzica dată încet, că n-o aud. Am închis ferestrele, mi-era frig. Tare, variaţiunile pe Zorba, mă liniştisem, iar încet. Grecoaica blondă vorbeşte repede ca pe muzică, parapolierno, apohronos. În căuare de stăpâni, albesc în Creta pe trei sferturi. N-ai pune cretă-n halbă pe spuma Afroditei, adâncă mare sub fiinţă albă. Megalo galopul, pe cal filantropul tulbură potopul. N-am curaj s-o întreb dacă e aromâncă. Mâzgăleli de texte cine ştie în ce limbă, pene de ciori, de-ar citi cineva din Aristotel. Elena Metaxa zice de accent, că ştiu toţi că iau notiţe. Dumitra se minuna că de unde să fie marea periculoasă, iar ea înoată, nici nu găsea în franceză poate peştele sau al şaselea cuvânt pentru zăpadă. Vasiliou, de 60 de ani, însurat la 37, cu trei copii prin şcoli, cu studii în Scoţia, dixit, învăţător, doctorand între neînţelegerile facţiunilor şi şefilor lui de doctorat, în căutare şi în România cam cât costă şi toate celelalte, o să mă interesez şi-i trimit vreun prospect, iar el să-şi prezinte tema şi tot arăta pelteaua grecească, aia o să fie, nu mai avea răbdare, la şapte şi-a recuperat pionezele şi foile poster-ului, l-am lăsat cu ele – văzusem pe dumnezeu desenat de copii ortodocşi (ochi-cer-natură), reformaţi (copaci), martori ai lui Yehova (galben în jilţ, fără picioare – că aşa se simt părinţii din cauza copiilor, pardon, copiii din cauza părinţilor care-i ţin de rău. Marie Louis auzise de la profesorul de fizică Guga că grecii au făcut mult bine când au fost trimişi de sultan să conducă Valahia şi Moldova. N-am avut loc şi pentru constituţia engleză, pe care o aveam în bibliotecă în traducere tot franceză, tres bien. În desenele lui Hilohi, litere greceşti cuvinte româneşti, litere greceşti cuvinte greceşti, litere difuze sensuri difuze. Rigas, cu studenţii, a comandat poză afişului românesc. Grecii australieni se difuzaseră şi separat. Zisesem de constituţia engleză pentru Margaret Sutherland. Lui Iakov Iram, domnule, e o coloană, şi constituţia şi educaţia, una, amândouă, artificială şi tragică, dar coloană, tragică pentru opera-coloană a lui Brâncuşi a fost doborâtă, endomage (Miala). Congresul s-a terminat de două ore, înot în marea pe dărâmate, privind vârful muntelui înzăpezit Idha, leagănul pruncului Zeus.

Antic bilet de teatru din bronz. Cercuri-cercuri, hore şi cu Miala pe micul skion. Mâncătorii de oaie, la mese lungi, ca pentru pomană. Mitter, că de ce India îşi ţine săracii în felul ăla, păi unii cred şi că toţi nemţii sunt ca Hitler, nu toţi au fost nazişti. Ce-a putut să ajungă Cristos, Kir. Ce vrei de la Iran, că-l ştiu, am ameninţare cu moartea. Ajunsesem la San Giorgio. Dansul cretan îmbină teatralitatea şi ritualitatea cu flori şi gestică masive depăşind erosul sau epicul spre spectacolul pur aprins de lyră. Ce-am mai tras de pioneze să-mi scot afişul. Yram, spăsit, înlocuit de Mitter. Professor, we decided to have you as member in WAER Permanent Council representing Romania, such is on constitution one member per country, thanks for honour, Margart. Sophocles a introdus al treilea actor şi a mărit numărul coriştilor de la 12 la 15. ne-am înţeles după mers, uitătură, tristeţe, umor neîmpărtăşit. Simpla prezenţă spune mai mult ca un discurs.

1997/2011

PE TOŢI I-AM TURNAT ÎN BRONZ

16 ianuarie 1998 (de-aia şi 1989). Ne-om covârşi deritmat, ca eonii. M-aş specializa iar în nonsens. Viaţa impopularităţii ne maicasmarice.

Căciula nu ţi-e şi pe capul meu, reproşaţi-mi acoperişe acoperiţi-mi reproşuri, unde vă voi găsi adresele, prieteni şi duşmani la răscruce, salvat pe computerul disperării voastre. Sufletul tânăr în somn pe zbor acum cu biete vapoare încărcându-ne amurg argo nautic tic împământenească-şi decât să se prefacă tot suferinţă, el este tatăl meu ea a fost mama mea, te-a urat întâi pe tine, în Liubliana altei sirene şi de acolo iar în Kalamata scrisurile  mele rarefiindu-se.

Bachus românii tot ca racu-s, croitorie nedezbrăcată geamăn la naştere ultimul nasture, cine ce să-ţi mai năruie sfârşitei peşteri rugul în ecou. La vârsta morţii mamei a căderii tatălui încotro s-o apuc spre ea sau spre el de două ori despărţiţi soru-mea omorând.

La ce-aş mai întrerupe hazardul obiectiv cu atingeri nisipoase de sunete netransmisibile ecou ori amintire avatar ori catabază, hibernare capetele şerpilor în diagonală vacile îngerilor din leprozerie

tu pe mine nu mă chemi

eu îţi vin şi fără nume

în fiinţă după vremi

până-n cealălaltă lume

să-mi fii mamă mai bătrân

m-ai născut nu mai murii

în mormânt pe datul sân

tot învii şi tu şi vii

Caricatura de educaţie pe care o faceţi voi în şcoli e un pic ambiguă entropică. Pe toţi i-am turnat în bronz fel de fel de proşti atitudine provincială să sacralizezi pe Eminescu. Nu te-ntoarce ele e-ntors tot timpul, toate cărămizile sunt dizidente, aquila non capit muscam, senilism şi sete de puţ, arătam atât de bine de dimineaţă încât era să fac onanie, o să-ţi crească negi pe nas, omorâm pornograf, vorbeşte de undeva dintre omuşor şi creierul mic, trei zile în bocanc de spirt dizolvată în alcool cea mai masculină romancieră senzuală precisă fără prejudecăţi, Severus nu severnâi unu plus unu.

S-a dus şi Elvira ce început de an nefast, nici englezii nu confirmară, securiştii se dezlănţuie de aproape şi de departe, la loc comanda premiu de la Severin, mai rămâne să-mi găsesc buletinul. Rugăm d-nii chestori să roage pe cei de la presă, moratoriu din birourile permanente, suntem singurii competenţi, aplaudat de ai noştri, mă simt indignat, protest vehement, să-şi ceară scuze, se contează prea mult pe naivitatea noastră, aibi răbdare, abuz de interpretare. I-ai respins că mă respingi niciun destin clar mai stăm de vorbă multul amorului pe-a târziului delăsare nu numai biologie nu numai psihologie atunci?

e ţara plină de sindicate ca surda pe mormânt one may say things became difficult mai gândeşte-te gogoşile viscol pe laudă nu mânca pe ochite am jucat ulcerul pe bătute scuzele în jumătate de păr şi iar pe mâine altă avalanşă noro ce uichend fără Vârjoacă a nu mai fi capabil nici de depresie coparalizia părintelui fiului când lumânarea pâlpâie între apă şi aer moarte şi ardere puţinul răsculat planetă răsturnată antichitate mormântală ca la joc încinşi ne despărţirăm în diagonala armaghedonului desprinderea deprinderii de prindere textualismul femel testemel muieri adiacent ondulaţiei spirala nebuniei spaţiu-timp în Uzdin de-o fi nins părinteşte copiii din Boian de-or fi corni podul ascuns cetate cu soare promoroacă entuziasme de retuş mai lasă-ne croncane

joimăriţe flutur ape

curţi eliptice firmate

bleumarin liceu nu proz

verde uscat pe bani

mai mici peste premiu

cu împrumut fără mese

ce oboseală pe cap de paj

daţi cu banul de prag

imemoriale vedenii trucate

starea de vorbă a zarurilor

în parkinsonul tablagiilor

poate o netiradă prin

îngheţul bostănăriei

plâns traficul iernii

a trebuinţă ancestrală

Eşecul de aseară nu a fost (numai) al meu, al lui Rajiv şi al lui Marga, iar ambasadorul Malaeziei şi un fost ambasador al Indiei mi-au căutat compania. Nu l-aş suna pe Sântimbreanu, că doarme Plata. Mi-ar vedea costumul pe premiu, la a doua îmbrăcare, după indieni. Mulţumesc, tată, că ai venit, şi eu ţie că n-ai băut. Mateescu, dacă i-a citit jurnalul. Aveţi sprâncenele lui Nae Ionescu – da, dar ale lui nu erau încărunţite. Spre monseniorul Robu lume. D-na – eu mai de sus din Maramureş – oţi fi evreică – aţi văzut evreu catolic? - sunteţi frumoasă – acum 30 de ani, poate. La aromâni, de dragul cernăuţenilor.

numai tu şi întuneric neamuri înăsprindu-ne vise nevisându-ne arhaică etnia oii nu vezi decât racul retrocunoaşterea nu ştii n-ai fost nemaifiind cu capul înapoi pe dreapta ce alte mituri negative la lăsatul serii ancestral urma soartei soarta turmei încet învăţul beznei suprapuse poeţii racii şamanii macii ouă roşii în yoga singuraticilor de mâncare ţinte însnopate ruguri igrasie omenească puşcăriile plan dediplomatizat pictorul se va face tablou în depresivitatea tinereţii minoritare du-te timp nu te mai respir chiar m-aş plimba al soarelui de după viscolul siberian

Nu mai am răbdare să mă liberez. Nu te juca cu viaţa mea, de astăzi nu mai sunt a mea. Tu eşti roua dimineţii, fără tine simt că mor, te iubesc, te iubesc, te iubesc, vreau să fii a mea. Am mai tradus, am mai bătut la camsată, iar ne-au dat copiii afară de la tv – că aşa făceam şi noi părinţilor noştri, făcuse Plata. Weekend-viscol, soare, frig, no news, scandaluri de ecran. Quand le corp est calme, le mentale est calme; Quand le mental est calme, le monde est calme.

greşeala ta doamne şi eu

din a toate-ţi urmă

parcă păstorşte azeu

cu mine neînturmă

răsfăţ zvântat te ajung

d'aur pritocul prin şiră

care orb care ciung

decapitat Yudishtiră

oprit în vâsc dus pe copcă

nu te mai aştept nu mai vii

trage tata să moară hop că

lumânare-i aprind la vii

celule în ziduri în aer

psihologie la metru

mortua est cu Baer

îmbiindu-ne salpetru

Uitate ceasul, cravata – pe băuta de azi-noapte. Stalingheţ, se uita careva, oi fi mort, femeile mă fantomau şi s-or fi lipit între ele, foste şolduri personale. Ţiganca tânără tot ştergea inexistenţa. De ce am închis geamul. Nu iau ziarele ucraineni. Cozonacul pe engleze. Onorariu de postumi. Vazamaniuc, „tati” vine. Sântimbreanu are pneumonie. Văideanu va face două conferinţe. Cernăuţenii bumbăciţi de sindicat. Mahmur, cernăuţenit, sindicizat, Chatterjee, că ambasadorul e nefericit cu quotation-ul şi să-i cer scuze în scris. Am păţit ca Vinod cu ţiganul nostru, numai că eu nu sunt certăreţ. Abia-mi pot reveni. Brăila, cu navaliştii şi Lupaşcu facem manualuţ alternativ. Săptămână de schizofrenie femelo-hindusă. Împinse amintiri peste tinereţe şi rezistenţă. Bine că tot mă mai face careva aiurit. Nu-ţi mai citesc niciun ziar de bine ce-a venit Tavi. Nici poezie, poate psihologie japoneză.

trezeşte-te şi lasă-te de meserie ori adnotează poeziile lui Ion mare ţi-e tristeţea doamne singur în atâţia agoni suferi oriunde bucurie că mori tot soarele pe toată zăpada ieri şi azi doliul topind s-or fi ştiut iarbă corăbierii sunt lacrimi creieru-m' a câta oară pe mâncarea focului nisip fără întoarcere munţi şi oceanului nici că-i pasă

O mare eroare – am crezut că este filosoful Mircea Vulcănescu (nr. 46). Este Romulus. Chiar el? Sunt emoţionată. Îl ador. Un reportofon. N-am unde să public. Publicăm noi. El a scris mitologia? Da. Voiam să fac o carte de poezie pe mituri româneşti – vedeţi care este. Falangele Herăstrăului mă reîncarnau. Eşti aşa de puternic – gras – că unul singur discută cu mata. Ce să mai fie, Somadeva. O să-l felicite pe nea Romică la 86 de ani. Regula jocului cu sumă pozitivă.

acum îşi intra în mână ca o ieşire din comă ce-l apuca a muzicalitate prin toate sferele ubicuu ţestele poeţilor şi Saturn înconjurându-i alambicu la loc în paradis inconştient până se mai poate muri pe toboganul oaselor în jos decapitare scrisă capăt

când argumente dacă-au fost

scapătă sâmbăta prin bătrâneţe

m-aş întoarce în Creta abia cost

viaţa asta Cnosos crete creţe

măslinii o brumă rari ierarhi

de-o măcelărire turcească

de la Viena vină plutarhi

istoria s-o ziărească

noua vară din ce colonii

paşi a ne covârşi în târziu

Malone dies Polonius colo ni-i

Ieraklion ba Williamsburg fachiu

câtă dispariţie românească nu mai e voie sufletul nici la purtător darmite la vatră toată româna e greşeală seminţele mărului pocnesc în ciocul papagalului cuţitele se ascut în tocilărie mi-e frică să te întreb ţi-e frică să faci ceva  n-o să faci nu mai fac lăsaţi-mă-n pace

timp sepie gen Eugenio

la scala duminică-n dom

arhanghelul sabie genii o

însângerează om genom

ochi cărbunar la nava va Giosue

căpitănia plai de vedenii

sufletul tuturor morţilor sue

argo azi matelot al gheenii

Potcoavele s-au rânduit. Mme Ivanciu ne-a dat cafele la zece inşi, ca ziariştilor pensionari – se laudă cu Elveţia şi pe urmă îţi cer de lucru. Nestor face 80, vrea la mine. Îl serbează pe Geo la 90. Ciel sans couleur, fleur sans odeur, femme sans pudeur. Femeile şi eu, încă doi ambasadori. Să facem un seminar, suntem într-o conspiraţie. Venise şi Caius, apoi Dogra – Marga iar telefonase că are şedinţă. Am trecut la masă, în sufrageria dinspre Dacia. Creveţi, pui cu mazăre, orez-sos, sarailie, vin alb şi roşu, gargară, ospătar creol şi o grasă românească. Mai las-o, domnule, că e şi ea mică şi proastă, cu ruşi, nu cu americani. Cea mai mare prostie e să ne lăsăm comparaţi cu belgienii cei proşti, că pentru ei şi portughezii le sunt belgieni, în NATO, în UE, mai mici, mai săraci, saudad. Nu prea avem vaci în Brazilia, au adus din India, iar păşuni din Africa – stau acum foarte bine. Rajiv nu e pentru triunghi, ci pentru sangha. Eu dezvoltasem shanti şi ahimsa. Ieronimo îi trăgea cu proiectul Gandhi-Eliade-Lobos, se băteau turcii la gura lui, şi în franceză. Tot dădea că dacă-l avem pe George Anca, directorul Macovei (de la Pleşu), Monica, abia apoi ambasadorii, e, iar Rajiv, că are el infrastructura şi seriile libertăţii, să nu-i zică marginalităţi fertile, ci moştenire şi viitor (heritage and future), pe la începutul lui martie. La marginalite fertile – istorie conjuncturală; retour du sacre; adult cultures; Cow in Columbia; usable past; BRI (Brazilia-România-India) cultural sangha. Descoperind Brazilia, o civilizaţie tânără, o perspectivă a timpului în viitor. Nu rezultate materiale, ci aventură intelectuală. Deviation of focus. Laser enegy. The Romanians don't like small things. Selfrespect. Heritage and future. Change of politics of image. Romanians (Tzara) in Brazil. You need strategic elites. Reagan Kantian. Marginal people enlarge your horizons, your azimouts. Brazilian-Indian solutions (both on the fourth place). Invasion of the minds – no more of territories, cultural imperialism, globalisation. România tratată de WB precum Costa Rica ori Brazilia. Romania is condemned to prosperity. El senhor GA. Romanians not to be against Romanians, not to commit suicide. You are the best (or the worst?) geographically. Portugal, an anecdote country. A, aţi luat bovine indiene şi le-aţi pus în coride, nu, în Portugalia şi nu se omoară taurul, iar în Brazilia coridele sunt interzise. Bombe de pace. Germania. Nu există UE. PM indian s-a dus direct la WH că ajută contra Iraq. Pe ici, pe colo, delir după cafea, creolul înfoiat, în alb, mi-a adus şi un coniac, de-l refuzasem (al doilea, la garnizoană – unde mai citisem citate masonice unu' şi unu').

Cam mulţi sperjuri în guvernul ăsta. Dacă ei iau arma în mână, o s-o iau şi eu. Noi nu am luat un tren din mers. După Greuceanu şi Pupăza din tei, vine o vreme când trebuie să citeşti şi literatură sud-americană. Jucaţi tenis de picior când eu făceam legi, ce se întâmplă acum e apocalipsă, domnule. Eu am muniţie de bună calitate, domnule, plecaţi de la uşa mea, eu la furat n-o să merg niciodată cu hoţii. Dacă-ncepem cu istoria, n-o să ajungem niciodată în ziua de azi. Margini de timp, incest cultural, de la 1 la 3.30, o conversaţie în viteză de bhajan şi samba – ca la lecţia de engleză de dimineaţă la artilerişti, căpitanul îşi adoră mama adoptivă, pe cea care l-a făcut n-o vede în Vânătoru. Îi mai duce o pâine, are discuţii cu nevasta, da' ia gâsca, ai ei nu sunt demni de respect., e, ce să facă, s-o aducă la armată, pe bani mai buni, lângă el, că eu sunt fin psiholog, şi şase are-n pat, şase acasă, acum opt aici, de n-o fi prea mult, depinde, după zece ani, cât se mai vor, problema era cu pâinea pentru mama. Un colonel l-a anunţat să facă rost de cazare pentru 70 de angolezi. Maiorul suna că să nu fiu eu supărat că plătise puţin. M'apuc de meseria englezei pentru ofiţeri.

opioide neuronale percepţie dermooptică stranietăţi paraoniric dragobetiene cum ai fixa pe ecranul orei-zbor etern rescrisa nonsurpriză ziarele citite vinul băut boa prin temple cu ochii închişi a ne declara de-ai ritului spusă spuză rugăciune de lapte aplecarea păcatului pe cadavre toaca în turlă morţii pe lumânări chipuri sângerânde sfâşiate de lilieci ceara cerului fânuri cânepii sânge închegat în cărămidă arborele vieţii pe covoare neînnoptarea de după moarte ciclopi ambliopi compoziţia  şi-a trăit decompoziţa nu ne mai apucăm de nimic de teamă că iar vin ruşii nomura tăcere orice cuvânt un denunţ

O croazieră, ca pe Dunăre, pe după girul lumii, cu trenuri şi avioane, eu cu Plata, mieroşi, crystelici (tot n-am făcut mult în viaţă, n-am condus maşină). Mai mult vom fi discutat, boiereşte, peisajele. Coborâsem ca la o defecţiune şi conversam într-o cameră, hai să ne plimbăm prin parc, iarbă, arbori înalţi, alei geometrice, am luat-o la fugă, eram în chiloţi, luasem viteză, palmele desfăcute, uuiam cât să şi zbor, unde e Plata, am luat-o în partea cealaltă, am şi alăturat-o, pe străzi vag portugheze, favelas, ceva, jenă de înfăţişare, bazar, coastă, cartofi, română cu accent, careva cu defect la mână, vapor, ocoleşti pe acolo şi întrebi de Titan, ca port, ca vapor, cine ştie, repede jos să nu mă facă ăştia poştă, da' cumsecade, niscai femei, niciun Titan, m-ar fi păcălit ăia, într-o hală, careva că Titan, da? m-a luat cu el şi, suiţi pe scară, mai mult femei, spânzuram de nişte inele pe care trebuia să le împingem în sus, să le lipim de zid, în timp ce ne ţineam, impoderabili, de inelele din stânga, eu, parcă se şi plătea, vaporul trebuie să fi plecat, Plata şi fata, era şi ea, câte nu şi-or fi zis, prin câte, pe unde, cu ce, în Băneasa, o staţie de unsoare, Miu în inspecţie, eu doar mă interesam ce şi cum, ăla l-a mânjit pe şef pe toată faţa cu vaselină, şi pe mine şi pe el, pe toţi, mai apoi tot aşa mânjit eram când v-am ajuns, ca şi'n casă, de v-am povestit, când a fost? am întrebat.

Diplomaţia înseamnă politică, militărie, economie, iar cultura abia ajută uneori să meargă celelalte mai plăcut. Repede o teorie pe Iran, îl fascinează, scrie articole, arian ca şi India, preindoeuropeni, mai sunt şi alţii, plus emfaza – mărirea pedepsei lui Rushdie e parte din sistem, chiar dacă noul preşedinte încearcă noutăţi, că ce puteai face sub Ceauşescu, beh, Kamenei. Parcă se înfiinţaseră şi Vlad cu Natalia. Ne-a dat o copie – făcută de noi – după un articol al lui publicat în Calcutta, de vizita lui Emil, cu poza palatului poporului, pe lângă care trece Dunărea. Părea că nu ştie că Nehru ar fi intervenit, prin U Thant, pentru eliberarea deţinuţilor politici – că să căutăm documente, ori Radhakrishnan, la rugămintea lui Eliade, pentru Radu Gyr. N-aveam vreun interes să-i fac impresie, nici el nu mă impresiona. Venise Sântimbreanu cu vin, mi-a mai lăsat, a gustat şi Gajendra – Diaconu, nu, un pic Hilohi.

Lectură sigură, suspans-secret. Două câmpuri luminoase ce se rotesc invers. Centuria Turya. Muşchi secretomani, tempo anihilant. Confirmarea minutei anterioare. Informalitate. Nu ameninţaţi niciodată dacă nu aveţi nicio modalitate de a vă retrage. Agende ascunse. Avocatul diavolului, chiar dacă este de acord, acţionează ca un oponent. Urmăreşte-mi gândul, nu vorbele. Cea mai absurdă întrebare este aceea care nu este pusă. Lecturi pe după creier, săpăligi de mătrăgună, roza cruciană – geaba apărarea lui Pandele. Trec pagina spre mirosul tot de ceapă.

autohipnoză întoarsă pe dos căptuşeala feţei copitele îmi flutură urechile falanga valul fresca unghia turla valul varul vopseaua fresca buricul zidul falanga zgârii mângâi undui zgâlţâi năclăieşti mângâi tencui sângeri zgârii vălureşti ondulezi undui

The Idea as World. Lowendal era aristocrat şi iubea ţăranii noştri. Ceilalţi prizonieri, cu antropologia lor. Editorul neînţelegând nimic. N-o să mai ţin nici jumătate din hârţoage, oricum la moarte vor fi aruncate. Le-am adunat, hârciog, să mă ocup vreodată de ele pe îndelete. Great Writers and the Golden Mumbay. Mai an şi crâng în Puntul Stâng. Există plăceri şi sub ameninţare. Păcat de paralizia ta, tată. Gigi Zamfir, cetăţean al Găeştiului cu un concert între ai lui. Spuneai că nu eşti beţiv, că nu-ţi place să bei singur, tocmai, toată proza mea e transcrierea pălăvelilor voastre în timp ce mă dădeam inspirat, asta la trecut, cât despre acum, n-aţi rămas nici geloziei. Mamă indigo reginei. Ce spirite mă vizitaţi aici staţi. Dacă merită să trăieşti, dacă trăind degeaba nu ţi-ai ajutat duşmanul care nici nu te bagă în seamă, cum ai fi mintean de străin. Atunci pe aici se rachetează în neant, nepăsarea, neapăsarea până poc casapăsarea, fermecătură, staţi dracu' la un loc, ar zice bocitoarele fiilor lor, întorcându-se spre ucigaşii fiilor lor la care mă gândii azi.

locul ne ţine graţie mâţei viaţa ni s-a arătat la refuz nu voi rima făina tărâţei m-oi concesiona te dezacuz ţine-o-mi radioestezezi lasă-şi capra din iezi cine atunci animale pe la tâmplele matale dacă e pe-aşa bestii ne bată cu vleştii mila de noi nu există de existăm pe pistă obsesiile nu se decontează duşmanilor patriei presă uleiului metresă perverşi dervişi reverşi vârf de ac te atac cărţi nejucate voce o cenuşă poate lumea are nevoie de încă o sincopă cum îi spunem ce nu-i spunem nu te gândi la istorie personalitatea expresiei vezi că nu suntem proşti prostule cât de puţin mă respecţi criminalule pus de criminal să-mi tulburi existenţa în inexistenţă cât plictis în normalitate altul în cerc altul în sionism oamenii mai pariază pe cămile dispare povestea din capul vinului eraţi şi voi o haită fiind politicos biblie neîbătat întrebatul de-oi vedea această caligrafie idei peste orice justiţie idiotizantă cât vă voi fi de recunoscător pentru condamnarea la moarte oicine-aţi fi în compania-mi smeură greură mie-mi place prostia voastră mai mult decât a mea deştepţilor e nenorocire câtă dezicere oceanelor nu ne crezurăţi os mai ca voi crezând în Hristos persoana neom Ionică Hrisostom precum în comparaţie aşa şi pe pământ nu mă mai bucur nu mă mai înspăimânt mi se pare mesajul suprem al tuturor sugarilor muribunzi în toată actualizarea puerocentrică vorbele ne căşunară Sahară un rând corundând

students of verossimilitude

thunder masks down poem

by Eminescu in Thule

forgotten statue for tear

joyfully remembering heroes

humorous wounds of mother

mankind in youthood

look at you as for the first time

meet you from side of so many

names fuller like on internet

at least real sound

everything more than real

just beautiful out of jail

long sad story to change

give an idea of happiness

not too much for boring

be it survival with holidays

take this encounter as number

in time of rediscovery

you having your life before you

let me have a good landscape

of advancing silhouets

also hope will turn a sight

for who first time enjoys say

what you will what you did

I heave a word of the same beauty

selfdiscoverylike prayer egocentric

don't mind parents like you

young with no sameness

let the oldest member of you

he may tell an Indian story

on a blond princess as

Eminescu have seen a

Sweedish girl under Himalaya

so happened to him to translate

first from a Sweedish last

from an Indian and us

the bearded sculptor then

ended in endless column

even destroyed now a days

by old finance or so

arts are no more find

a way to save them

o divine craftmanship gone

come with something in place

as Stockholm seen for the first time

by comers from other places

by people of the place even more

Stockholm whatwever I have

to give you would be nothing

but perhaps my love un to God

my love un to beauty may

glitter a while in your air

rememberance of king reaching us

students in spring with big

minds clearing the continent

for our group an Eminescu token

poets of others in encounter

how beautiful the difference

as revelation together

beyond self and other

beyond this century

I will copy this line

and recite in front of you

you will pretend that you like it

then I will sing your eyes

your ears your countries

everything known only to you

and you will forgive the aed

who foolishly took himself

in lineage of Homerus

if not of all jailed poets

translate the light in a photograph

from the unseen before sight

sing rain by sea a rock

on golden ring in paradise

hands flying body constelation

eyes oblivious of cosmos

a day and hour a minute now

what a surprise to exist here

yeasterday as if in dream

tomorrow what a rememberance

how to get to such hereness

providing it is the most beautiful

what a prize of providence

what diluted tragedy of being

an aesthetic return from former pain

an imagination beyond salvation

may the avalanche move us back

yet reflexes would light area

of human quality in photograph

deer dance of the multitude

Ultima marţi, soldă Thunder în Berceni. Lecturi onirice pe cimentext, detenţie în criptare. Îl omorârăm pe căpitan. Bine că n-am scris eu. A venit unchiul Marin. Îl omorârăm pe Iorga. Firmă de retraducere, retrădare. Am iubit o singură actriţă, aceeaşi pe care o urăsc infinit. Mi-a distrus fiica, dacă ea nu vrea să răspundă. Nenorocire, fata are părul gras, după belgian. Nu te avem decât pe tine şi să te decimeze Olgaguy. Te duci oriunde, la bibliotecă nu vă certaţi. Jignito. Pe urmă, îţi dai seama cam cum o ducem. Fata mândră, noi pleoştiţi, nici mustaţă, nici arciţi. Mai bine luptă – pierzi – dobândind caracter.

cum pluteam pe actoria decapitată de Olga tu basta altă decapitare îţi dedic o pagină precum şi viaţa poate se-alege praful uite-te la iubirea-ne reacţia te onorează oi duce-o mai departe fără de teatru egalul nu există şi poate nu murim mi-am dat ceasul în urmă nesigur nici pe al tău dar trebuia să te împac să ierţi şi câinele când spui că dormeai şi nu-ţi aminteşti bombănelile când unul când altul te pândeam a explozie ne-om fi plimbat în uitare tenebra undească vecinii iconice spaime cu plugul în electron ne iubim de nu ne mai prinde seara vârful de ac o ţară depopulată mor nu ne-ar târâ elocinţa pe eşafod de dragul capului izbit de zid încă o tiradă la pas caii pe iarbă copitele plutesc în amintirea unei călătorii

Cele mai multe derivate au cuvintele faţă (35), moş (31), prost (20), colţ/dascăl (15), şoim (13), tipar (12), turc (12), chiabur (12), pic (23), şurub (11), calic (7), franţuz (8), cazac (5), cavaler, lipovean, mojic, poştă (4). Irina vrea şef de doctorat pentru popa Dumitru. Molecula dopamină a plăcerii. Proletcultismul era mai onest decât dilematismul cu pretenţii de ton oceanic prin răgălii - Popa din popice, popicăria se prăvale, păpădii şi săpun pe murdăria satanismului amator. Irodiada. Când colo, o vizitasem. Ne-a Ion plecase la groapă când ne-am întors. Am dormit. Ptreceam Anul Nou în cel mai mare hotel, în cel mai luxos apartament – făceam familie cu Plata, Mialaret şi Aurelia Diaconu, am început cu bere, aproape uitând şampania, şi ne-am culcat, cu lumina stinsă, femeile vorbeau între ele de câtă lume e, dacă nu şi de când am fost pe munte, afară se dansa în horă, burghez, a mai fost vorba de şampanie, parcă am băut, ştiam bine hotelul, din alte dăţi, ne plictisisem de lux şi-l dormeam. Vederea n-a ieşit rău. Am primit tablourile franceze, faza pre-violoncel, enciclopedia de cronţănit cu ochii. Câinele blând, da' nici să-l mângîi. Şi băiatul era manierat, dublu inginer, iar părinţii te-au făcut serioasă după primele vorbe, nu era să te dai tu, am zis eu, da, a copilărit în India, s-a interiorizat. Ştia de Rim. Nu cumva să rămână în America, nu-şi mai vede familia. La ducere îi pupasem pe bătrâni, la întoarcere şi pe băiatul bătrân da' simpatic, feciorelnic, de vrea taică-său să aibă copii cu zdrahoana noastră. Ne-am dus pe Atena încolo până pe Victoriei unde-or fi fost maşinile alea. Ne salutaseră de pe balcon, toţi trei, ce-o fi fost în mintea lor, e rândul lui, s-o ceară, vorba Platei. Îi plăcuse trataţia, că se simţise ţărancă, Plata văzuse amestecul ăla oriental.

cârcei în ochi de cioară scriu printre elice ai fost povestit vergi de patos de nu ne mai ştiusem ani de zile lefter proletcult pauză la crimă nu vă deranjaţi n-ai de ce să te impacientezi nu fă valuri să nu pui mâna pe pahar cuci ruseşti cumperi câte cranii vrei de la cimitire îţi pui pe birou îţi faci lampă reacţii la desecraţii post-coloană ţeastă-mască tonusul mortificării

1998/2011