Scenometrie Teatrux

George Anca

Cuprins

Puşi Dinulescu: Scene în metrii dodiilor

Teatrux

Succes, Rada

Vidu

Mureşan-Eminescu

După Salzman

Lumea fără coloana lui Brâncuşi

Templu în elicopter

Orhidee Arnota

Bombardament

Aldee & Castor

Aventurile lui Sârbiţă

Paparuda

Astă-seară se joacă Noica

Pastişă în grup

Sunt lacrimae rerum

Vasile Voiculescu

SCENE ÎN METRII DODIILOR

            Poetul şi indianistul George Anca  practica teatrul limbii române şi cu studenţii săi de la Universitatea din Delhi. Probail unde-l pomenise Florin Mugur cândva, în România literară, ca promisiune dramaturgică, împreună cu Marin Sorescu. Dodii, Indodii, Măiastra în dodii, Doine în dodii sunt titluri ale acestui autor interesat discret de dramaturgie. Scenometrie şi teatrux sunt dodii ale sale din vara lui 2011. Scenometria ar fi bună, dar la el se pare că nu se referă atât organizarea scenei (sceno, da), cât la metrii oracolelor Pithiei în Dodona, dodii-tragodii la Eminescu, profeţia Sfintei Duminici către Harap Alb, „dodia mea” - expresie folosită de Brâncuşi potrivit lui V. G. Paleolog, interlocutorul său la Paris şi Corlate. Iar Teatrux te poate duce cu gândul la Prinţesa X a aceluiaşi Brâncuşi.

            Am conversat din studenţie, poate chiar în dodii. Şi în vreo trei emisiuni de televiziune. Abătându-mă şi eu, la o adică, de la teatrem, pe care-l observ în piesele mele, am purces la un teatru al călătoriilor şi iacătă ce discuţii scenometrice am purtat:

            „Mergeam deci pe Bulevardul Closetelor şi-n faţă la Muzeul Literaturii Române, fost pe vremuri Muzeul Româno-Rus şi mai pe vremuri casele Kretzulescu, mergeam pe-acolo şi peste cine dau? Peste poetul George Anca, directorul Bibliotecii Centrale Pedagogice, un tip dezlănţuit, imaginativ, debordant ca şi versurile lui şi ce-mi zice?

-       Ce faci, bă? Nu mergi cu mine la Lisabona?

-       Cum să nu? zic eu. Azi sau mâine?

-       Treci mâine pe la mine pe la Bibliotecă, să punem totul la punct.

Deşi nu prea aveam eu încredere într-o invitaţie făcută la colţ de stradă, m-am gândit totuşi că Anca îl invitase acum câţiva ani pe colegul nostru Ion Iuga în India şi poetul maramureşan se scăldase probabil în Gange.

Şi m-am dus. Anca a scos o chestie din care reieşea că în septembrie la Lisabona era un congres internaţional de antropologie.

- Bine bă, dar ce legătură are asta cu mine? Eu nu sunt invitat acolo, pe chestia pe care o ai nu se specifică faptul că ai dreptul să inviţi pe cineva şi mai ales ce legătură am eu cu antropologia ? Nici măcar nu ştiu prea bine ce-i aia!

- Astea-s amănunte inutile! răspunse sigur de el poetul. Uite, ia asta şi du-o la Televiziune, vorbeşte cu şeful tău Budescu  şi ce, uite, aici nu-i şi o secţie de antropologie vizuală? Explică-i lui Budescu că pentru asta te duci tu acolo!

Am mai contra-argumentat, am căutat să-i explic că n-am nimic şi aia nu-i o invitaţie şi tot astfel de amănunte fără rost.

Poetul însă rămase de neclintit:

-       Du-te cu chestia asta şi-ai să rezolvi!

Era în ochii lui atâta siguranţă, deşi, ca să fiu sincer, îşi agăţase totuşi un zâmbet batjocoritor pe buze.

-       Bine! am zis eu, am luat chestia şi m-am cărat.

M-am dus la Budescu şi i-am arătat hârtia.

- Bine mă, spuse şeful meu, tu eşti nebun?

- Nu, de ce? am răspuns eu, după ce-mi etalasem pe faţă un zâmbet naiv, chiar uşor  nătâng.

- Păi, aici n-ai nimic !

Când am ieşit de la Budescu, am dat peste adjunctul lui, Viorel Grecu, un tip mai hârşit prin relaţiile culturale externe şi mă-ntreabă ce-i cu mine.

Îi spun.

- Lasă, că se rezolvă! spuse el.

- Cum, mă?

Dar Viorel nu mi-a răspuns. După vreo două-trei zile Budescu a plecat în concediu şi Grecu a rămas să-i ţină locul.

Şi el, dragul de el, mi-a făcut un referat pozitiv. Pe care l-am dus la Conducere. Ajunsă la Emanuel Valeriu, care era omul nr.2 în Televiziune pe-atunci, după Răzvan Theodorescu, sigur că nu s-a mai ocupat să cerceteze dacă era justificat sau nu referatul lui Viorel. Şi cu aprobarea lui, pe baza acelui referat, lucrarea s-a dus la Radio, unde era serviciul de Paşapoarte, fiindcă pe-atunci Radioul şi Televiziunea formau încă aceeaşi instituţie, Radioteleviziunea. Iar chestii particulare în domeniu nici nu apăruseră cred.”

              Dodiile poetului oripilaseră (profetic?) pe alde Henri Zalis (în Scânteia), Viola Vancea ( România literară), Nicolae Ciobanu şi Horia Gârbea (Luceafărul), Alex Ştefănescu (Ziarul de duminică), nu şi pe Adrian Maniu, Dimitrie Cuclin, Mircea Eliade, Eugenio Montale, Amrita Pritam, şi nici pe mine, care m-am exprimat astfel mai deunăzi:

            „Tot un nebun trebuie socotit şi George Anca. Deşi din aceeaşi generaţie cu Adi Cusin, el pare mai contemporan cu nebunii de nouăzecişti Vinicius sau Ianuş prin dezmăţul dezlănţuit. / Dar dacă Ianuş sau Vinicius hălăduie prin sex, mai potolit, Anca hălăduie prin India. / Care devine un fel de sex al memoriei, care fecundează parşiv tot ce prinde în cale. / Pentru el confruntarea cu tropicele şi cu aglomeraţia besmetică şi vraiştea Orientului, parcă neaşteptată şi de aici sperietura îl duce într-un delir prin care pofta lui de soare şi aer nu mai ţine cont de chingile în care ne-am strâns odată ce am înclinat spre Occident” (Puşi Dinulescu, Gaşca şi diavolul Istoria bolnavă a domnului Manolescu, Minerva, 2009, p. 299).

            Ca regizor nu ştiu cum aş căuta şi mai ales găsi „scenometria” acestui „teatrux”. Are cine printre tinerii postmodenişti, dacă nu post-teatru. Avanscena este pregătită. Nu e glumă. Totul grav, poetic. Dodii.      „Zodiile dodiile / dodiile zodiile   (Măiastra în dodii).   Theatre a deux (Succes, Rada, Orhidee), personaje în paranteză, la grămadă, ca la rugby,ca-n Ubu (Mureşan – Eminescu, Lumea fără coloana lui Brâncuşi, Templu în elicopter, Pastişă în grup), dar şi piese „lungi”, oarecum după tipic, până la eunuci.

            Succes, Radha / Good luck, Radha a fost citită public de Nesha Hanif şi Peter Hook, în Delhi, şi de Irina Petrescu şi Răzvan Ionescu în Bucureşti. Vasile Menzel şi Carmen Pesantes au recitat un fragment din Măiastra în dodii, la Dalles, iar Veronica Anghelescu a compus muzica unui oratoriu pe acelaşi text al lui George Anca. De atât a avut parte până acum scenometria nevăzută şi necunoscută încă, parcă dinadins, ca de frica judecătorilor de dodii. Vânt în pupa, generaţii s-or sesiza. Iată câteva replici-tâlcuri.

*

JEAN

Şi eu sunt crişarian... pentru tine mă răscol... sunt şi actor... regia e libertatea mea... toţi vom fi ce-am fost, nu? nici moderni, nici eterni... morţilor le e dor de prieteni... doinele se supărară... copiii se înecară. (Succes, Radha)

 *

venise un tânăr în soţietatea noastră, mi s-a părut potrivit şi pentru pendada teorilor, cu un devotament pentru mine, nu şi pentru voi, are oasele de mai diamantini fractali şi vocea de cu-a îngerilor viersuire, ne auzim şi noi, nume, dicţii, tragedie, o plimbare de grădină şi poate nu schimbăm o vorbă în de toţi cum ne răsună cinstea a-i căuta pe-un tânăr şi teorii tuturor universurilor fractalizate-n vreme să-le semnalizăm o invitaţie şi ei să reînvârtă bolta-sămânţa-haosul, ne mai aerisim, sacrăm fiind sacraţi de sus în jos, aristocratic, în nume andreian -  (Mureşan – Eminescu)

*

Alţii îşi vor zice poate că de ce nu o scriseiu într-un stil reformat, cu cuvinte noă şi nu o tipariiu cu litere străbune? Respund că scopul meu fu a scrie cât se poate mai popular, ca să fiu înţeles şi de cel mai depre urmă dăscălaş, apoi de şi mă folosiiu ici, colea câte de un cuvânt nou, nu lipsiiu a’l spica cu altul vechiu şi cunoscut. Cât pentru litere, n-am să zic nimic, căci scopul mă desvinuie deplin. (După Salzman)

*

nu se mai întoarce. rugină de sfinte moaşte din arca lui Noe din crucea lui Hristos. din şiră. tăcere. ax lovit. Târg Efesjiu. Brâncuşi. Usha  Aurusha. Paris Corlate până-n 17 în patru dodii. mahasamadhi. te-ai speriat se repară. nu mai există n-a existat. Chicago Ghiocea. filiera masonică filiera evreilor filiera homosexualilor filiera escrocilor. evreii l-au ajutat pe Brâncuşi. şase milioane 17 module în patru. nu se putea transporta întreg de serpentine. 

(Lumea fără coloana lui Brâncuşi).

*

EU

nu vrei să-ţi mai schimbi domiciliul într-o culoare de orhidee

TU

cântă

EU

ce-ţi veni toată viaţa am aşteptat  să-mi spui asta să nu-ţi mai sparg porţelanurile cântăreţii

TU

cântau cu guri atât de mângâiate le-aţi astupat cu ortul sfârşiseţi cu mormintele voievodale

EU

strigai în somn

TU

sfârtecaţi orhideele

EU

la trezire meşteream cântece sub clopot ne mântuiam aproape

TU

la ce-am fi tăcut toată viaţa urează-mi noroc vreau să-ţi dictez testamentul

(Orhidee)

*

NAE

Hegel?

DINU

Hegel.

NAE

Periculos, şi Madi?

DINU

Şi.

NAE

Trimite manuscrisul în India.

DINU

Aşteaptă Parisul

NAE

Să aştepte.

DINU

Metafizica.

NAE

Mai vorbim.

DINU

E transcrisă.

NAE

Periculos, şi Madi?

DINU

Ea a dactilagrafiat-o.

NAE

Cine e regizor?

DINU

Are grad de general.

NAE

Şi aşa ai rămas fără Madi. Ne aud?

DINU

Perfect!

NAE

Am fost asasinat.

DINU

Bineînţeles. Urămăm noi, şi iar tu.

NAE

Iar eu?

DINU

Şi al treilea.

NAE

Ţi-am spus ce pericol te paşte. Şi Madi?

DINU

Răpită.

NAE

Vrăjită.

DINU

Sita îl aşteaptă pe Rama în cerc. Apare cerbul şi o încântă să iasă.

NAE

Şarpele.

DINU

Tigrul

NAE

Apostolul Ravana. Spune-le să ne deregizeze.

(Asta-seara se joaca Noica)

*

PAMFIL

La un om odată vin cele trei Ursitoare ca să-i ursească pruncului de curând născut. În casa lui se aflau atunci Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru, care au auzit ursirea prin gura celei mai mici dintre Ursitoare:

CEA MAI MICĂ URSITOARE

Copilul va creşte mare şi când se va însura, va trece cu mireasa lui peste un râu, va cădea de pe cal şi va muri înecat!

PAMFIL

Cei doi Sfinţi, auzind aceasta, spun omului că atunci când va fi să-şi însoare feciorul, să-i poftească şi pe dânşii la nuntă. Ceea ce omul nu uită să şi facă. Nunta trebuia să treacă peste apa hotărâtă. Atunci Sf. Dumitru, ca să împiedice îndeplinirea sorţii, îşi schimbă calul său cu al mirelui, dar nu se ştie cum se întîmplă, căci calul lui Sf. Dumitru poticni, iar cu coada stropi pe mire, aşa că acesta s-a înecat numaidecât. Văzând aceasta, Sfinţii merseră la Dumnezeu şi se rugară ca să-l învieze. Dumnezeu însă le răspunse că

DUMNEZEU

una ca aceasta s-ar putea face numai dacă părinţii mortului şi-ar da din zilele lor.

PAMFIL

Dar aceştia nici nu voiră să audă şi astfel mirele rămase bun mort.

IVONA

Aşa că Dumnezeu lucrează altfel decât e în capul oamenilor. Şi există un destin, o karmă, fiindcă mie mi-a ghicit ‘Orbul de la Răşinari’ (am martoră o prietenă de liceu ce se află şi ea în Germania mai de mult) că mă mărit cu el şi mi l-a descris şi că o să umblu pe jumătate din globul pământesc şi că la sfârşitul vieţii voi trăi în nord, în zăpadă etc.etc. şi că voi avea foarte greu copii etc.etc. Am pierdut trei copii la 6 luni şi ceva zile.

ILINCA

Din apă iese un om şi-i spune:

OMORÂTORIUL

Dacă mi-i aduce tu mie o fată, să ştii că-ţi dau cinci milioane.

ILINCA

Ficiorul de împărat ştia în acel oraş o văduvă bolnavă, cu trei fete. Se face doctor şi spune să vie fata cu dânsul , că-i va da doctorii. Când au fost afară din oraş i-a spus:

FICIORUL

Dacă vrai să mergi cu mine, bine; da de nu, te omor!

ILINCA

Omorâtoriul îl cheamă iarăşi pe ficiorul împăratului la mal. El vine, căci iarăşi avea nevoie de bani.

OMORÂTORIUL

Du-te şi mai adă-mi o fată, a zis el: trebuie să ştii că până acuma am avut 99 de fete şi pentru că nici una n-a ascultat pe toate le-am tăiat, vreu să mai fac o încercare şi cu această a sutelea, şi dacă nu va asculta, atunci am să mă duc prin lume şi să tai toate femeile câte sunt, şi mici şi mari, şi copile şi bătrâne, să nu mai fie nici picior de femeie pe pământ.

ILINCA

Ficiorul de împărat i-a adus fata.

KALI

 Uma – U ma (O, nu) - , una cu Parvati, fiica muntelui Himalaia, în floare, cu sâni grei şi coapse elefantine, are voce melodioasă, frumuseţe nepământeană. Narada o (pre)vede mireasă lui Shiva. Cu încă două fecioare, se face preoteasă pustnicului. În ceruri, zeii îl slăvesc pe Brahma, trimorf, nenăscut născător, logos vedic început cu Om, îl ascultă numindu-le posomorârea pe rând, iar Vorbzeu-Vachaspati, desemnat de Indra, numără relele demonului Taraka, arestator de plăcere al soarelui, lunii, vântului, anotimpurilor, râurilor, riturilor şi virtuţilor:

VORBZEU

o, Atotputernice, dă fiinţă celui ce va distruge demonul.

BRAHMA

Dorinţa vă va fi împlinită, nu acum, nu de mine, ce l-am nutrit a nu muri aici şi-n altă parte are a fi distrus. Căutaţi a abate mintea lui Shiva de la pustnicie la nuntă cu Uma şi fiul lor, în fruntea voastră va libera fecioarele captive ale cerului.

ILINCA

O femeie a fost moartă trei zile şi a văzut cum e în iad.

Stau trei rânduri de morţi în şir, ca catanele, două rânduri nu vorbesc, da cei al treilea vorbesc. Aproape de dânşii este un stâlp de fier cu o curbă, pe care dacă o învârteşti sar scântei şi atunci cei ce nu vorbesc aşa ţipă! Cei ce fură bostanul îl cară ca un glonte de fer greu pe un munte ascuţit ca o piramidă şi când îl pun în vârv trebuie să cadă iar jos, şi apoi omul iar îl rădică, şi aşa pân-în veci. Cel ce spune minciuni stă cu faţa în sus şi un şerpe de pe o răchită îi tot picură venin în gură. Cel ce opreşte apa din fântână, se fac lanţuri din intestinele lui. Iar la uşi a văzut ca zăvor un picior de om, din pricină că a lovit cu piciorul dobitoacele; e tare păcat a lovi dobitocul cu piciorul.

Şi a mai văzut multe altele, dar n-avea voie să spuie.

(Nefertiti)

            Aceste submarine vor ieşi curând printre noi.

                                                                                              PUŞI DINULESCU

TEATRUX

(dedicaţie)

Ion Ghica : scris cu sânge pe pământul Târgoviştei

 Paul Ricoeur:  prieten şi coleg cu Mircea Eliade la Chicago

Angelus: prieteni cu Marcel şi Puşi la Colocviile de Marţi  

Otherwords:  ca românu' nu găseşti niciunde fob

MHS:  tablourile pilduitoare ale istoriei acestui neam

( ateliere de prelucrare a cornului)

( voievodul Vladislav I să iniţieze lucrări de fortificare)

( o casă spaţioasă de lemn cu pivniţă, cu o sobă de cahle decorată cu discuri ornamentale)

            Mihail:  şi pe la Severin şi prin toate târgurile şi la Brăila şi prin toată Ţara domniei mele

            Lucia:  scrie-mi ca la inocenţi

            Felix:  ne vom strădui cât de curând

            Gabi: un judeţ ajutat de 12 pârgari

Hrisov:   prin toată ţara domniei mele...să nu daţi nicăieri, numai la Târgovişte 

Vlad Dracul: Zamvel, hainele lui de Ipriu şi punga cu 200 aspri şi inelul de aur de zece florini şi spada şi şapcă frâncească

Roxana:  în situaţia de a aştepta ceva ce nu va veni niciodată din partea mea

 Mereudoina: tocmai la Cracovia la o întâlnire de gaşcă

Gabi:  lua bani de la unii şi îi punea altora pentru a le încerca cinstea

Rita:  exclusiv din copy-paste-uri

Puşi:  Ştiam că nu fac un denunţ ci doar o dulce strângere de testicule

Adina: cu andreaua de Penelopă

Vasi: sa-i urmărească toate apariţiile

Rodica:  vă rog să-mi permiteţi să ridic capul sus  măcar pentru câteva minute

SUCCES,  RADA

Personajele: Rada, Jean

            Spaţiu circular, divers luminat, părând astfel când plin şi vast, când intim templu mobilat arhaic, populat cu statui. Rada se schimbă, pantomimic, după viziunile ei; tot timpul este - ca şi – împreună cu Jan.

1

JEAN

(Radei care, în fapt, nu-l aude)

Trei minute... Patru... Cu ceasul... Te iubesc. Vino. Totul a intrat în aşteptare. Te aştept cum pot. Îţi spun totul... puţin. Ai încrdere, zbate-te, nu-ţi face griji... Ai primit telegrama de duminică, dar scrisoarea şi vederea? ce amănunte să-ţi mai dau... memorii... nu-i timp... da... sănătos... ţi-am povestit... O să descoperi singură, cu mine, împreună, fiecare putem fi celălalt, voroneţi pierduţi în buddhism, vri aşa, bine-găsiţi... Eu unul nu pot fi un om nefericit... Ce zici de pasărea Tragopan din Nagaland... cloceşte un singur ou la trei ani... Am visat că mama mea şi bunica noastră Floarea muriseră în aceeaşi noapte... Nişte femei slăbănoage, micuţe, sapă un tranşeu în pământul-mamă... De ce omoară dumnezeu oamenii? nu el – moartea îi cere de lucru... Pe femeia înaltă n-am mai văzut-o, nu, nici pe copila dragă Buburuza Bob şi Rose... Soarele arde, stările proaste vin, trec, la fel cele bune, cade în meditaţie şi câinele Gringo... Pe ploaie mi-e gândul la evenimente triste, la viaţă, la electrocutaţi, la ploile dinaninte. În firida de deasupra ferestrei doarme o veveriţă, prin casă se plimbă un şoarec, în jurul meu, al nostru, şi al unui păun de albăstrele... Noaptea şi dimineaţa o să ascultăm flautul din Karnataka... Frumos... Să ne vedem cu bine, te sărut. Turui repede? fulger, te electrocutez, ce zici, şi-am încălecat pe-o şa şi ţi-am spus urechea ta...

(De pe linia telefonului: Numărul dumneavoastră nu răspunde.)

... Te-am aşteptat, ne-am întâlnit – în prima zi te-ai plâns de oboseală. Apoi îl chemarăm pe Kama, noaptea, în oraşul Secunder. Krishna pe Radha o iubea. Radha pe Krishna îl ierta...

2

RADA

Pierdui inelul de aur... Era de la mama... Îl păstram pentru... Avea cap de leu. S-a dus, s-a rostogolit, crede-mă. Singurul meu inel de aur.Ăsta e adevărul...

JEAN

Adevărul ăl ştii, caută aurul...

RADA

Nu mă ajuţi să-l găsesc?

JEAN

Cum ţi-o fi norocul. Ciocnim pene de struţ şi de ibis şi poate dăm de el... Să ştii că de sărbătoarea asta a Holikăi se arde un manechin de zeiţă... ai vrut tu să joci, pe viu, eroina îndrăgostită?

RADA

Toţi aţi vrut, parcă.

JEAN

Ce simţi?

RADA

Flăcările.

JEAN

Să le sting.

RADA

Nu.

JEAN

Se aleg culori-culori, roşii, verzi, violete, culori multe, vulcani îţi colorează pielea.

RADA

Înăuntru e la fel.

JEAN

Preţ ca duşmanii să devină prieteni... Numai muzica asta, nuferii erupţi pe trupul tău... pictează-i, Rada.

RADA

Nu pot. Culorile astea sunt pentru feţe fanatice. Eu nu vopsesc feţe. Rar dacă mi-e drag să nimeresc vreun bind pe fruntea copiilor.

JEAN

Vezi ce faţă de încondeiat la mine? Duc pe creştet un coif înalt cât un templu, pentru tine... de nuntă... nu suntem certaţi, dar ne împăcăm şi noi... Vrei să-ţi pozez?

RADA

Am o stare proastă ca un plâns... n-am stare sufletească... nu mă pot mişca... am uitat lecţia... dansul e mai rugăciune decât muzica... Muzica asta mă îndeamnă să-mi pun capăt zilelor odată şi odată... raga n-are sfârşit... mă sufoc... muzica asta mă îndeamnă ca şi tine să pictez şi aş dansa... este orizontală, albă, am nevoie de un perete lung, lung, să o desfăşor, aş face-o circulară, în repaos, în Om, alburi, culori reci, aş picta, aş picta, dar muzica asta mă îndeamnă să-mi pun capăt zilelor. Sufăr de lingoare, de boala somnului, mă ustură ochii, am crize... hemoragii... cuvântul nu mi se ţine chiar dacă eu mi-l ţin... nu mă mai recunosc... meditaţie... agonie...orbesc... ochii nu mi se deschid...

JEAN

Ba da, înăuntru. Priveşte-ţi, ca de obicie, respiraţia, nu te sufoca, surâzi, ştii, să te arăţi fericită, eu te privesc, după două-trei trepte lumina scade... încă două trepte, altă lumină, a soarelui, a lui Om. N-o să mori niciodată.

RADA

Străină şi tot nu mă prinde bucuria.

JEAN

De, eu am învăţat odată nişte pui de vrabie să înoate... i-am înecat... altădată am fiert un ou cu puiul înăuntru... păcate... că uite-ne pui în oul casei, toată ziua în spuză, la 45 de grade peste zero, 45 de grade peste zero psihologic... acum să ne încifrăm în zero, aici.

RADA

Aici pot să mor... în ţara mea pot să trăiesc.

JEAN

Existăm volens-nolens... ca şi cum n-ar avea cine ne supravieţui... cine să se bărbierească leit ca mine  şi să se scalde ca dumneatale? Fie-ne străzile acoperite de cer, cu paturi înrourate, cu dughene închise -e luni. Bărbaţi şi femei fac mâncare, şcolarii adulmecă vacanţa. Câinii nu caută copaci spre a se slobozi. Să peregrinăm prin danfuri şi miresme, pe tăcere şi fum, să ne placă muzica, bicicletele, vârstele, ciorchinele sentimental şi mizerabil al lumii acesteia. Ne-am apleca asupra rontului de unde aţi rupt voi amândouă un buchet cu tare multe culori, flori infinit de bând colorate, cu descântece, cu poveşti pe cărările veveriţelor, rinocerilor zburători, pisicilor marinari...

RADA

Era odată o pătură pe jos... o adunau nişte băieţi... Un motan amărât ţinea un şoricel în braţe, s-a dus şi el şi s-a plimbat, numai că s-a rătăcit şi a strigat 'Holika, Holika'... Stăpânul său s-a aruncat cu hainele în apă... după aia a venit trăsura...”hopa, zice împăratul, mi-a venit trăsura, o să mă duc să pescuiesc”...”de ce, zice prinţesa Prâslea – toată lumea se miră de ce trebuie să prinzi peşte... Prâslea voevod este tata şi eu sunt Prâslica voevoada şi mama e Prâslica universităţii şi a lumii şi a sfântului popor... să trăiască cine-ascultă”... Motanul i-a auzit şi s-a dumirit... apoi s-a dus după Ştefan cel Mare... i-a zis lui Ştefan cel Mare să se ducă-n pod şi să-şi aleagă ce culoare vrea şi când s-a dus Ştefan cel Mare a doua zi în pod cu baloane a găsit cotrobăit... a găsit o ladă cu bijuterii, brăţări... a luat-o pe cea mai mică dar era uşoară de nici nu s-a întâlnit cu o fetiţă... „ce faci aici, năzdrăvănelule, eu te iubesc”... „Păi de ce-mi pui brăţări”, zice Chiţ... „să fiu frumoasă”... „da, da' la amândouă mâinile, de ce la amândouă?”... „dacă-aşa e frumos?”... „da, dar n-am casă”... „vino la mine în fiecare zi”... „nu-mi da, stăpâne, mie casa, ca să n-ai tu unde să mai stai”... „lasă, caut eu”... „ba nu”... „ba da, ţi-o dau că nu mai am ce să fac”...

JEAN

Saroda-eroda-Ştefan cel Mare la facultate-rim-pam-pin-palereasca-academia lui Şerban... avea cap de nouă... dar capul s-a lăsat între noi şi bece-bece a rămas fără cap... şi dup-aia a intrat cu capul în pieptul nostru.

3

JEAN

Nicio alergie... să facem amor...

RADA

Nu mă poţi atinge, înnebunesc.

JEAN

Încercăm.

RADA

Unde eşti cel de altădată?

JEAN

Balaurul a înghiţit şoricelul... e Kama cinstit, nu te tot supăra.

RADA

De-am putea dormi.

JEAN

În atingeri şi stingeri de fân înflorit în munţi întru rodirea pietrei înalte... că nu ne-am iubit în iarbă, între stânci, apele mării ne strigă îndrăgostiţi din ostroave... căngi aurii de raci ne transportă din tren înspre o periferie a Pontului...

RADA

Îmi place să călătoresc cu vaporul până la tren şi-l leg cu lacăt, parcă e al meu, şi se scufundă, dar nu de tot, că e lanţul şi apa se evaporează... Trec oamenii pe la mine cu camioanele, au adus culorile în camioane, alese, să nu se amestece, şi eu le-au ales din nou, roşu singur, astea sunt aici, uitaţi-vă, le-am separat, astea două culori, astea două culori într-un camion, culoarea roşie în camionul roşu şi uite-aşa camioanele sunt de fiecare culoare, mai sunt şi camioane albe, avioane, şi eu de fapt merg cu vaporul, ajung la tren, iau trenul până la avion, opreşte, coboară lumea, iau avionul şi mă duc din când în România, dar nu mă duc toată ziua-bună ziua, că mi-e copilul răcit, se ia după mine şi stau să-i dau doctoriile – vai, vai, ce păcat, că piticul a răcit... şi el nu mai vine la expoziţia de tablouri – vine acum camionul să ia marfa şi alt camion cu o marfă mai frumoasă...

JEAN

Am făcut un cântec de păsărele, păcat că nu-l mai ţin minte să ţi-l cânt... vino, păsărea, să te mângâi eu... ai crezut că nu ţi-am făcut un cântec şi de-aia te doare capul.

RADA

Nu m-ai lăsat niciodată să hrănesc şi să cresc măcar un pui de papagal.

JEAN

Dintr-o gelozie de bestie.

JEAN

Nu spune bestie şi-mi întoarce mie spatele...

JEAN

Doar tu eşti viaţa mea.

RADA

Viaţa ta mâncată, ştiu eu ce sunt, ce găseşti de râs, îmi vine să plâng, te pot face de râs odată şi odată, o să rămâi singur, o să fii fericit.

JEAN

Fără tine visez numai morţi.

RADA

Mor eu.

JEAN

Şi eu. Te iubesc.

RADA

Pentru aşa ceva eşti bun... Dar Kama pieri acum o clipă în abis.

JEAN

Nici de acolo nu ne dă pace... iubirea nu moare nici când nu mai suntem.

RADA

...a murit... şi noi de-abia ne-o amintim...

JEAN

... ne urmăreşte şi în moartea noastră... căci nu să trăieşti este să-ţi fie dor şi Kama nu e viaţă... a fost şi nu mai este... a venit Nirvana... a venit lumina lui Kama... pironindu-ne încă.

RADA

Eram şi eu copil, am văzut o floare de bumbac venită de departe.

JEAN

Afară e mireasmă de frunze arse şi înverzite în foc... te concentrezi puţin? ieşim în curte... simţi gălbenelele, ochiul boului, gura leului...

RADA

Gura leului mănâncă oameni.

JEAN

Mângâie-ţi floarea soarelui cea pitică, florile de piatră... în locul florii tale de bumbac te îmbie garofiţe, cineraria... la ce să te mai zdrobeşti pictând dalii, romaniţe, violete, floxii, crini de grădină roşii şi albi, trandafiri japonezi, leandrul tău de trei metri apărat de săbii tivite cu alb, iederile cu buchete de flori roşii de-ţi plac ţie o minune...

RADA

Pictura... în dreapta musonul, în stânga viaţa... unde sunt copiii gătiţi colorat... fata... unde e satyagraha, unde sunt yantrele, tablourile, floarea galbenă de pe pat...

JEAN

Sunt aici feriguţele, două petecele de iarbă, ciotul de copac din junglă ca un femur.

RADA

Sus gaiţe, jos găuri de guzgani.

JEAN

Dragostea mea, doar te topeşti după toate veveriţele astea, vrăbii, ciori, turturele, pupeze, înghesuindu-se cu gândaci şi legiuni de furnici... te cheamă papagalii tăi verzi cu ciocul roşu din pomul de pe stradă... negurile de păsărele ciufulite şi drăgălaşe, cu fundul roşu şi moţ fleşcăit în cap, şoimul de pe cer şi vulturii, norii şi stelele, soarele şi luna.

RADA

Să mergem în grădina mogulă... e ultima zi... mergem, mergem...

JEAN

Sigur că mergem, dar trebuie să mergi tu, eu poate că merg, ei merg... conjugarea a treia... lumea a treia... trebuie mers la persoana respectivă... orbii, şchiopii... în oraşul Secunder te-am întâlnit... tu erai cu fata de mână... ţii minte...

RADA

Iubire... Bihar...

JEAN

Bihor...

RADA

Radha... Krishna... Crişan...

JEAN

Şi eu sunt crişarian... pentru tine mă răscol... sunt şi actor... regia e libertatea mea... toţi vom fi ce-am fost, nu? nici moderni, nici eterni... morţilor le e dor de prieteni... doinele se supărară... copiii se înecară.

4

JEAN

Adu-ţi aminte... acum o noapte... între timp a fost o mică furtună... trei minute... ne-a răsturnat trei glastre şi ne-a spart un geam.

RADA

Nu mai e şamponul... l-a luat ciclonul.

JEAN

S-a fărâmat şi măruntul Ganesh de lut... elefantul zeu al frumosului...

RADA

Nouă elefanţi sunt aliniaţi la răsărit.

JEAN

Până să ne repezim în toate părţile spre uşile şi ferestrele deschise, tornada nu mai era, trecuse lăsând în casă şirag de frunze uscate... Plouase puţin înainte, altfel intra puhoi de praf... tu tocmai ai aflat că două uşi şi două ferestre nu se închid. La vecinul din stânga vijelia a rupt trei bananieri, la cei din dreapta – un pom gros şi pe undeva s-a aprins un incendiu, că după cinci ore încă mai trec pompieri. Alergând de la fereastră la uşi, ai văzut vântul cum ducea bietele ciori, ca pe nişte frunze uscate... după ce totul s-a dus, am ieşit, ne-am uitat la nori, care erau de toate felurile – albi, galbeni, portocalii, toate nuanţele de gri, albastru, violet, verde şi desigur cenuşiu cu petece de cer senin...

RADA

Aseară lordul dansului s-a învârtit strivind totul în calea sa. A smuls copaci de o mie de ani... neînsemnaţi suntem în faţa lui Shiva Nataraja.

5

RADA

Zadarnic mă împungi cu coarnele... nu mă căsătoresc cu juncul tău... îmie frate, doar... eu sunt o Europă...

JEAN

La fel spun şi eu... vreau să fiu bun, sunt rău, îmi bat copilul fiindcă alţi copii, la sărbătoarea Holika, i-au turnat în cap apă colorată otrăvită chimic. Poate nu e adevărat nimic.

RADA

Cum nu? E o arhitectură de lumini sub ploaie de focuri bengaleze... bărbaţii joacă Bangra şi Căluş, o femeie danseată Baratanatyam, cu podoabe de aur pe cap, brăţări de la încheietura mâinii până la gât, risipă de aur...

JEAN

Bine, bine, dansatoarea e supărată pentru că nu mai e copil, e om mare, altfel decât toţi, este dumnezeu, altfel decât dumnezeu, se înveseleşte când o privim.

RADA

În sala principală e un singur tablou, al dansatoarei din templu... pune te rog o buburuză în degetul dansatoarei din tablou... când o să te lovească un măr în tâmplă s cazi în genunchi atingând pantofii buburuzei, rochiţa fluturilor, aripa pinguinului... şi să nu mai ieşi din galerie...

JEAN

Mulţi se rugaseră aici, plătiseră, dansaseră, mâncaseră, conversaseră, se iubiseră, se şi urâseră, se măsuraseră şi se puseseră la cale, se afişaseră în faţa fotografului şi a operatorului de film.

RADA

Lăieţii... în mlaştina de trenţe, sub un pumn de sfanţi... copii şi femei sărută saboţi de maharaje, răscolesc praful cu mâinile şi trupul după bani...

JEAN

Şi noi...

RADA

Sst, croitoreasa îmi lucrează o bluză... o sărut... e diavol... îmi aruncă în braţe un copil de gutapercă şi-mi dă ordin să-l împuşc, îmi mai spune... ce-mi mai spune...

JEAN

„Ce eşti în stare să faci”...

RADA

Exact... muzeu... grajd... gunoi... răufăcători... un cap cu coarne poartă în gură un cap de leu, ocru, coamă maronie, corp roşu englez... din leu curg trupuri-trupuri fărămiţând gunoiul mulţimii noastre păcătoase... În urmă, dracii cu ţăpoaie... fata noastră împuşcată! Fata noastră fulgerată!

6

JEAN

Vin şi eu la tine de tot.

RADA

Mă iubeşti?

JEAN

Da.

RADA

Eu nu, de ce nu mă laşi în pace...

JEAN

Cineva te ibeşte, cineva are nevoie de tine, se bucură de istoria vieţii tale, tu eşti istoria, ruga lui în viaţă.

RADA

Te obsedează viaţa...

JEAN

Nimeni nu mă opreşte să nu mai fiu, pot muri în aceeaşi regie... cu nebunii... actorii... Napoleon... Burebista...

RADA

Hai, vino u mine pe drumul cel uşor de deasupra pământului...

JEAN

Copacul acela dezlănţuie la ceruri o scară din rădăcini de rădăcini, din neam în neam... adăpostească-ne de zodiile rele cu o poveste de fum de primăvară, ca la Holika...

RADA

Am ajuns.

JEAN

Vârf de munte... Păsări... Foame... Rădăcini.

RADA

Pustnicilor le-o fi foame.

JEAN

Am trecut prin multe, acum toate trec prin noi... Şi teatrul e gol demult... n-am avut noroc să găsim capul de leu... atâtea felinare nu se mai aprind... şi regizorul... eu ard zadarnic... timpul nu merge... verbul se conjugă pentru teste... scrisorile se scriu pentru poştaşi... mor regizori... moare teatrul... eu supravieţuiesc... fosforescent în întunecime... am uitat vremea fericită a examenelor, când mă obseda viaţa... nici acum nu-mi place să mor...

RADA

Nu mai spune.

JEAN

Abia vorbele mai sunt fiinţe.

RADA

Ale lui Dumnezeu.

JEAN

N-am loc în somn, în nimic.

RADA

Întoarce-te unde erai, la nesfârşit, vino.

JEAN

Ce-o să fie?

RADA

Ce ştii... două dodii... trei tigri... şapte şerpi.

JEAN

Demoni albaştri... buze umflate, creier alergic, cortizon, calciu în venă.

RADA

Vino, vono... vezi... recunoşti manechinul ucis? Pe criminal l-ai recunoscut ca în oglindă, de-ai vrut să pleci să te schimbi la faţă, să nu fii recunoscut de cel pe care-l recunoscusei şi care erai sigur că te va preface în manechinul din camera de la mijloc a casei noastre.

JEAN

Mi-e necaz că m-am zbătut de fiecare dată într-o plasă agăţată de un cârlig rugunit... La ce bun atunci yoga lui Eminescu la vârsta noastră... nu-mi mai apăreai şi mi-ar fi fost dor... voiam să-ţi spun... succes, Rada, tu care eşti energie... neacceptare a zilelor trcute în coşmar, nepăsătoare că în săptămâna dintre Sfântul Gheorghe şi Paşte ne-am isterizat de moarte, sinucigaşi, ne-a fost aşa de frică de viaţă. Nu e frumos, de ce să înnebunim într-o lume de sânge? Mai bine sărută manechinul tău de altădată, îndrăzneşte şi recunoaşte-l, succes...

RADA

Nu eşti tot tu.

JEAN

Reacţionăm la fel.

RADA

Atunci închipieşte-ţi că şi tu eşti pe rug.

JEAN

Trezeşte-te pentru Krishna.

RADA

Ne spălăm picioarele şi urcăm treptele, hai...

                                                                                  Delhi, martie-mai 1978

VIDU

(Meri, Giani, Vidu, Proprietarul. Parter-etaj. 13 februarie)

ochi hindu salve. le-am luat porţia nu mai am de cine mă lua. M-ai întrebat cum mă cheamă dacă hindu. crenom. maria de trei ori doi copii trei bărbaţi america pipa calcutta. nu mai spune. spune acum. taci din gură. spune tu maria. şi pipa aia acum o aprinzi acum n-ai tutun acum fumezi o ţigară. proprietarul are nevoie de apartament. şi-aşa de aici începe pământul. vrea să-l părăsească mai la etaj. domnu' dacă vine cineva după noi tot aici suntem. aici sunt eu. n-am găsit în altă parte. sunteţi tineri. ni se stinge pipa în bazar. adio teză. şi-mi plăcea aici. şi mie. ne vei regreta. construiţi-vă. dramatizezi. aţi uitat nişte drame. după america. ajutor de cer trei luni înainte de muson nici un cooler în aer liber umbră şi munţi costă nu-s nici astea de închiriat gata v-aţi dus o lăsăm mai moale poate murim urmăriţi ziarele la închirieri februarie aţi coborât măcar de la etaj iar în stradă ploaie ce fericire pe seceta eternă toba.

e şi condamnarea. poate fi invers ai lipsit. salvador nu e fitecine ştia govinda am văzut că vrea să-l ilustreze am vrut şi eu. un fals. de-asta sunt condamnat. nu da' n-ai cu ce plăti ilustrţiile. chiria pe ilustraţii. chitanţa a ajuns la autorităţi. compromis. condamnat. cât. milionul. a greşit adresa. asta e. ţine-mă în consecinţă. intru şi eu. şi salvador. ba încă. unde să mă duc. iar la el. să-i spun că nu-mi mai trebuie ilustraţiile. îl omori. ai motive să mă ţii. e altă lume. crezi ca el le-ar vrea. ai desenat vreodată. încep cu portretul lui. al lui salvador. delhi. vrei tu. mai târziu. prea târziu. vorbeşti în singurătate. ştii că n-am unde să mă duc. pe mal. de când îl privesc un singur mal cât că-l cred celălalt dacă există dacă nu e o iluzie a zig-zagului. hotărăşte-te. mai bine le rup. debitul există. chiria ţi-am plătit-o. nu şi pentru ilustraţii. nu ştiam că te interesează. dublete. unicate. neexecutate. eu. neexecutat încă. e o neînţelegere. norocul. salvador poate ajuta. întreabă-l. ai vreo idee. n-am auzit. politică. depinde. eram bine intenţionat. ţi-o luasei în cap. entuziast. nu prea vrei să pleci. etajul e încuiat. pe chestia ilustraţiilor.

plecăm şi gata. şi traducerea. scapi. intru. o zi încă. şi noaptea. ce dracu' ne-au ajuns şi nopţile. ar fi timpul să descoperi amorul. ee moartea asta îmi arde acum. viraha. nu se mai poate. vidushul. e înfundat. el să fie sănătos. scara din spate e o porcărie. nu e nimic. terasa nu duce nicăieri. asta ar mai lipsi. jos. sus. trecem la zoroastrianism veniţi vulturi. deja. nu în grup familie. mă pierzi tu. ba tu. nu mă lăsa să te pierd tocmai acum să vedem întâi viitorul vidushului. al vidushei. Să mai vedem. ca început. da. ai stins muzica. ţi-au rămas picturile. nu dau de ele. proprietarul a zis că le poate plasa. erau neplătite. scoate banii. nici dacă şi-ar vinde casa extra cu noi cu tot extra nu ne cumpără nimeni. nici de vândut. nu ne mai. te rog afacerea ilustraţiilor ţi se datorează în parte. întrucât n-am fost de acord cu ea. cu nimic nu ţi-ai ilustrat nici gita proprie şi află că de acolo ni se poate trage. că n-am făcut o chestie de scandal. şi a ieşit alta. ce-am eu. textul nu va mai fi sanscrit. va fi prăpăditura mea. genială. potrivitură. fără menajamente. fără ilustraţii. bine decât să mă scoată cu falsuri la dali. la delhi. zi că sunt ale tale de tine. niciun haz. te-am sechestrat la etajul ăsta să le faci. dacă-l văd îi spun. şi nefăcându-le ca de obicei batjocorindu-ţi şi gita eu ce era să fac aproape că m-ai lăsat în pace. închis la acelaşi etaj tot de tine. cu tine. culori hai. liniile-mi tremurau. Râd. pe linie. minţi. nu adevărul. labă. de urs. te simţi singur. mâine. biblia. mai târziu. gita. fost-ai. de ce-ai citit-o. s-o păţesc. prăpăditule. cum am fost scris. ţi-a fost scris. de ce să mă fi scris. vidusha pe invers. nici chiar aşa. eunucule. a cause de. ne sapi. femeia ta m-a scopit ce-mi rămâne mie îmi rămâi matale mă gândesc eu se gândeşte proprietarul ia cine se mai gândeşte se mai gândeşte fiscul se mai gândeşte delhi se mai gândeşte salvador şi ce ia ce se mai gândeşte se mai gândeşte că femeia ta m-a scopit şi că dacă femeia ta m-a scopit te-ai apucat pe loc de ilustrat. biblia. lasă biblia a da ai desenat oribila scenă pe biblie că n-aveai altceva la îndemână. am desenat pe tine. în mine a sculptat femeia ta. era o idee de conversaţie. de mine nu vă păsa făceaţi abstracţie. cum puteam să-mi iubesc femeia dacă ea nu te scopea pe tine. iar dacă eu nu te pe tine acum. ia-o cu gânditul să râdem în consecinţă. să mă mai gândesc şi eu. fiecare ne gândim numai noi. iar filosofie. labă. de urs. te simţi singur. mâine. gita. mai târziu. biblia. fi-vei. de ce n-ai citit-o. nu mă joc. de ce n-ai citit-o. să n-o văd. de ce n-ai citit-o. să n-o păţesc. măscăriciule. cum ţi-am scris. nu ţi-am răspuns. de ce să mă scrii. adevărat vidushaka. cristos nu râde. malacule creştin. în cer. femeia ta mă născu îmi eşti tată râzi nu râzi numai de tine nu mai am nevoie. râd.

taci mireasă nu mai plânge. că te-am răsfăţat ca pe-un copil. mai mic şi iar aşa. de când te-ai înfipt. la început a fost sărutul. vorba. pană de curent. cosmos. ciment. întrupare. dublă. acolo. cam aşa. şi-ai tot regresat. oedip. video. m-am dus. ia-mă. acuşica. vidushikule. mi-am schimbat sexul. cu mine. de mult. maria are un băiat maria are un băiat. te-aude. terminăm. iar. o viaţă. prostii. gem. isterie. ce altceva. frică. destul. mâine. mai rău. niciodată. aries. am dat a pagubă. mâini. tăiate. tai tot. bucă. de harem. maica domnului. cu metodă. ca la început. pană de curent. doamne-fereşte. ultimul soare de după ultima noapte. taci din gură. nu mai plânge. eşti ai fost. nimic. nu m-am înfipt eu. nimeni. asta era concepţia. sănătoasă. supravieţuieşte. pe perţi. între. peste. în. dă-i. stop. taci. e-n regulă. cine. taci. ia. nimic. scopul. lasă. copil. din ce în ce. ţi-au murit toate curvele. şi eu să mă nasc. în ce scop. afaceri. băiat bun. vesel. ţi-am. zis-o mi-e. mie. nu. nu. iar. păcat. duminică. 13 cu 13. plângi începi potopul. de sus. vulcanii s-au culcat. cu vulcanele. iar începi. potopul se va sfârşi vai înaintea noastră. ce vesel. s-a deschis poarta. jos. zăvorul e la înălţime. acoperiş. terasă. cer liber. dintru început. cadou. primit. să primească. nu mi-l dă. are haz. mut. potop. nu e în text. plouă. ce agonie. aniversare. a începutului. pană de vultur. pictura pe cadavre. câte expoziţii. uşa deschisă. păsările. gălăgie. stop. bidimensionalitate. mişcă-te. închis. dă-ţi seama. nu e mai vesel. renunţă. tu. nici eu. nici la tine. ducă-se. frig. obscuritate. de-aia natur. iertarea. pomii lui. pomi prea îndepărtaţi. mă cânţi. cules. neant. mignon. aparent. parţial. fapta. apariţia. vetala. la loc. gita. biblia. cu mâna ta.

am terminat. şi noi. deodată. nepregătiţi. decenţi. zi vreo două. ai picat din cer. mai jos ca voi. ne muţi ca pe cai. de când ai prins glas. ce e al lui nu e al tău. praf şi pulbere. decentule. tu şi femeie. măcar acum blocaj. unde. nerăzbunător. te rog. suntem de totdeauna. vorbe. până când treci. cad. vă aud. până ne dai afară. s-au găsit le-am găsit. falsurile. niciun fals. afacere. pârnaie. glorie. diabet. ultimul. voi. eu nu. ba a mă-tii care pe care. potoliţi-vă nu mai scriu. scrie tu scrie. stânga. iar. tot murim. poate trăim. poate murtim. aluzii. fără explicaţii. cum ne luăm. cum ne lăsăm. sânge. plouă. cine din cine. tăiere. interschimbabili. avatare. convenţii. absurd. ar fi bine. urdu. abscons. superficial. nu jucăm. potera. serios. trece timpul. s-a dus. pe ce. doamne dumnezeule. decadenţă. e un job. macabru. preferinţe. libertate. are onoare. la oase. altă silabă. scopul era umorul. scopit în râs. afacerea ilustraţiilor de eunuci. atribuirea. chiria plătită în avans. totuşi. anumite boli. ca şi potopul. clasicii. părăsiţi. apartamentul. lecturabil. cartea înăuntru. pe astrolab. complici. o lungesc. scurteaz-o. e târziu. ce mâncăm. fără întrebări. semne. nimic. ai scris. altceva. dramă. renunţată poem. depăşit. ilustraţie. eşec. sinucidere la timp. cu spaţii. suprapuse. imobil. perpetuum. nu reiese. atâta pagubă. jertfa în gol. deasupra. de dedesubt. ţeapa. locuinţa. refuzată. altceva. cap. coadă. ţâţă. vai de capul nostru. parcă alţii. altele. de ce nu. încă puţin. lumina. pe jos. gata potopul. happy end. am scăpat. Zi-i vidu-sha-ka

(Data – vezi prima paranteză – este 13 februarie. Anul? 3102 î.e.n. Ori 428898 e.n. Ori între-începutul şi sfârşitul-aceeaşi zi-Kali Yuga)

pancinci, international academy eminescu delhi 1983

MUREŞAN - EMINESCU

fictiune critică

                                               Mureşanu: Soldaţi, soldaţi,

                                                                pe cine apăraţi

                                          Eminescu: Eu îmi apăr

Vederea (Prolog)

(Regizorul, Mureşan, Eminescu)

l-ai văzut, nu era, ba era, l-ai văzut, nu-ncepe iar, dealul e ca o masă fără nimic pe ea şi el va fi alergat ca umbra unui iepure -

mă fericesc atunci cu vederea poetului, nu e rău să faci caz de poet, acolo, la câte-o ocazie -

vedea-v-ar dumnezeu, feciori şi pui de lele, pocniţi, tăiaţi şi puşi pe disc spre goluri de teori, metamorfoze în viteză maximă

doar nu eşti tu Andrei, nici tu Mihail, nici tu, nici tu, pe disc, voi recita, recită, voi recita la fel, recită, n-ai auzit, nici tu, ceilalţi se-mbată-n amintire, nimic rotund, nici jos, nici sus -

cel cu fractalii nici atât surpriza tunsă zero, nu ştia că mai trăieşti, ştia că am înnebunit, sau era altceva, numai discul, trezirea din trezire, fără prea multe filtre de la împărat la martir

te-ai văzut martir, nu m-am văzut, mă tot trezeam fără să dorm, n-am ştiut c-o să dau peste copii ca tine, de 1-12 ani, şi ne făcură plămânii explozie, iar m-ai făcut să monologhez, mi-ai refăcut soarta, alte vremuri, alt condei, zona e brăzdată pe ceruri de lumini zmeieşti, meteorice, teor de teor se trage pe acolo, raţionalităţi de-ale vâlvelor subterane, în compania lor, de ni se va întâmpla, asta se poate, să ne vedem prin reflexii de timp intermediate de ei, la amiciţie, dacă au chef, te rogi de ei, le intri pe sub piele, îi laşi să te poarte mai toată valea lor de univers, tot universul lor de vale, în jocuri şi puteri de fractali, iar puterea nu stă-n voia şi momentul tău, cum ar fi scris în cer, o viziune, un zbor, într-o doară, pe vreo scară, cu acoperişe umflate de aer sfânt, te văd citindu-mă, te văd şi teorii, sperez să nu le displacă, noroc de vin-vinars, eu să-ţi vorbesc tu să m-auzi citindu-mă în lepturariu, literele străbune la tine, eu le lăsasem ciriliane pentru bătrâni, eşti un copil deştept, poate mai bine nu mă citeai, mai bine nu mă scriai, a fost de-ajuns nefericirea mea, ai crescut-o, din lanţ în lanţ nefericirea asta se face scară la cer şi de acolo, de n-am pica în iad, numai recitarea ta ne poate propulsiona în vreo parte, cât să ne rabde iar pământul, piatra, şi să ne mângâiem ca între prizonieri şi fraţi, împăraţi şi proletari, Kaiser în Viena, concepist în Sibiu, ai mei s-au dus din viaţă, trăsurile-mi sunt grele, tu mă vei ţine minte prin codrul de durere, o să-ţi pară plăviţă şi îngeră cântarea-mi, vei şti de mine-n nebunie, vei şti în veşnic disc rotit, tăiate stele vei reîntregi cu strălucirea minţii tale, copile, aş mai fi trăit, ci tu prea tânăr te urneai din lanţuri, sunt stele pline de surprize, meteoriţi, teori, hangii cosmici, ţin loc câte unul, când s-ar distra, s-ar odihni, s-ar deştepta în altă lume, aşa te-am şi văzut, primindu-te, de şi tu vei ajunge teor mă vei vedea cum mai m-ai văzut, schimbat, magistrul tău nu mă văzuse, orb cu orb, orbie cu orbie, mai da, ochii conaţiei adevăraţi abia ţi-i apără de ciori şi zori, teorii dintru început te stimulau şi pentru mai târziu, de bătrâneţe mă scriseseră Polux, m-am rebelat şi am venit într-o itineranţă teorică, ne vom pelerina la cascadă pe unde din când în când ţi se trezesc părinţii de prin cotloanele părăginite ale patriei, la fel şi tu, cu ei, nu trebuie a te citi oricine poate pe dumnezeu citindu-l tu,, ce ucigaşi de-ai tăi, de-ai mei nu ni s-ar tulbura şi nu şi-ar mai face meseria-măiestria, neîntregită viaţă, dreptatea pe fractali, emoţia de peste vieţi eu ţi-am întors-o pe când copil mutatu-m-ai din glie la teori, rimez la mag, nu şi teorii, mai repezi entităţi, la concurenţă cu lectura de femeie prin perii constelate, acest mister cu greu se poate reprezenta, operă din operă, deşteptare din deşteptare, înnebunire din înnebunire, când nu se şterse scrisul de pe piatră, câte-un rol – pictură – tăietură, static a la eternitate, compasiunea legatto-ul, nici vouă nu v-a mers mai bine, epigoni, noi v-am admirat din respectul tău, ceilalţi parcă ţi s-au făcut doar ţie epigoni, cu noi prin tine, tu şi-n noi şi-n ei, noi şi-n tine şi-n ei, dupre legile propăşirii literelor, noi toţi şi litere şi literă, tăceam într-un răsunet, acum deliterez vederea fractală printre teori, se simt, ca după o chemare amicală, blajică, de-o măsurasei cu pasul şi cu salve, între biserici din Târg, din Deda, un punct-două şi dominaţiunea fractalică o ai multispiralat, vezi-te-n atâţi teori ce se apropiară la sporovăiala neobişnuită anume către tine, şi buni şi nebuni, cum fiu mi-ai fi putut fi, cum m-ai putea ucide ca Oedipus, necunoscându-mă, de ne-am certa, ci n-avem cum, teorii ni se interpun de dragul panteonului din interludiurile fractale m-ai omorâ, eu mort te-aş reconcepe amorului cu muza, nu te uita la moda mea pasată, atâta şi ţicneala şi bolirea, mai că-mi pare rău de tinereţea ta, oricât se transformă în frumuseţea naţiei visate, s-au săturat teorii iar de mine, intră-le-n horă printre mari fractali codificaţi şi după-a ta poemă ce june dedicatu-mi-o-ai ca un devotament romantic: feţe cosmice ne taie moştenirea, sub Tâmpa, mai în Cosmos, la Cluj, la Cernăuţi, computere, fractali, adaose-n de noi, le putem refuza, dar discul ne-a prins bine îţi mai desţărânezi şi amintirea mai bătrână în cea mai tânără, fără perversiune, din tată-n fiu.

Cascada   

(Aceiaşi, epigoni, o nevastă, computer)

scrie piesa, da, şi s-apucase de fractali, o fi îmbătrânit Otto, necazuri; Newton-Nippon, ce-aţi făcut cu moara de argăsit stafii -

carul de argăseală îi ciocneşte tatăl şi trece mai programat galaxia -

întâi meditaţie, apoi nuvelă, neamuri creangă pe-ale cascadei, că împăratul a întrebat toată ziua de Iancu, ai auzit şi tu, Mureşanu -

înainte sau după o iritaţiune, între Vega şi Betelgeuse, la masă, nu mi se mai făcea foame, vine ea apa, feţe spălate, bisturiul, spre Betelgeuse -

voiai o piesă Tacitus, că mori, că amânasei, intergalactic în moară, intertemplu, vertical, doină-vară, scripeţi în gol, zborul-urbariu, corala, gimnazişti, teologi, filosofi, glosarul gigantelor, raze numai stele, doar culori planetele, pulberea martirilor pe neplătite ctitorii în altă lume, dai peste vreun secret şi te-ai dus -

de ce ţi-a trebuit confuzia Venus, spirala e a acoperişului, a tăieturii dumitale cranian-fractale, nesimulabilă, cortina -

iar o piesă, cascadă năduşeală-interludiu, icterul securiştilor din toate timpurile şi Vienele, viermii din mărul lui Newton, inspiratorii lui Ibsen, tubercul tuberculs, formal şi uniat sezonul urletului copilei prin mărul din New Zork -

aşa o întreabă îngerul ei şi tot aşa îi răspunde moara seara noaptea de tot fărâme de graniţe deşertice bistriţene neamuri verticalităţi genetice alternate de puţuri sufocante dacă frântă iar promise culoarea marţiană ni se lăţise de temei -

transă de lumi îşi delira umbra dintre lumi şi voi scandaţi scandal, ăştia ne-or luat şi piesa, direct din sunetul apei din cap, din computer -

din orice palmă de Sion joacă pe degete vastităţi ermetizate mantric, revoluţia de catifea de la 1848, scrie, un răsunet altfel, mai târziu şi devotamentul, hărţile, computerul, bazele de rachete din Rodnei, Apuseni, Bistriţa, scurgerile de la Rişculiţa, victimele tardive generalizate, scăparea de sud, spre Betelgeuse, nu, Vega, schimbarea lunetelor, binocularele terestre, tot se apropie trupe, chirurgi morbizi, chiar morţi, infirmiere văduve, cu mutilările din sapere pneuma afumată, evenimente contrasferice -

sufixări etnice, chirurgii estetice, păcate de meditaţie, anti-nuvelă, pantofii negri ai preşedintelui indian erau la fel de proaspăt lustruiţi ca ai umbrei lui Andrei Mureşanu, pe răchită împletită, brazii ca-n Almora, surorile mai multe, care n-au fost ucise -

un răsunet mai rar, scuipat de Titus şi de Paul, primul, măcar, mai poate fi un pic operă a lui Eminescu, de după Mureşanu, sub domă, lumină şi nor, o noapte lipsă, du-te până la Bremen -

morţii devreme nu sunt cei mai departe, părinţii călcaţi de cai, poeţii ucişi de elefanţi în rut, botezătoarele copiilor în aure convulsionate, şi-aşa discuţia mi se duce între, nu între Cipru şi Malta, nu între Calaea Laptelui şi Andromeda -

temele de la urmă nu mă mai fac curios, zisesei eseu, am răspuns nuvelă şi meditaţie, în glumă piesă, genurile astea se studiază la Blaj, după Bistriţa, înainte de Braşov şi Sibiu, aşa că n-ai venit nici să mă vezi, nici să-ţi spun cum şi-a omorât Aurangzeb fiii spre a nu-l omorâ ei, ci să-mi înredinţezi, în replică, non-stagiul de la Cluj, de vă credeţi eminescologi, iar mureşanologul n-are frate, intens am celebrat surorile, ne-au apărat, şi mame tinere muriră -

eu am venit fără nicio idee că aş fi de pe aici sau că aş fi teor deodată vreo apă detoarsă în cascadă-cnută-limbă -

vreun eseu adică lipseşte şi teorilor

te reîncarnezi în cine ţi se comandă -

cum îţi e norocul -

îţi pare c-ai ales -

că eşti ales -

oricum, tot un drac, domnule, mă ocup de Mureşan ca eminescolog, poemul lui, motivarea, şi pentru că am făcut un lepturariu românesc în India, întru Eminescu, teoric Aron Pumnul, fără Mureşanu, teorsis -

amprentele a zeci de teori şi de fractali din toate computerele astronomice -

prea des mă crezi adormit aş vrea să-ţi scriu din noaptea când te-am convins că sunt teor, adâncă tinereţe, te-ai şi speriat, dar mai curioasă ai fost, te-ai făcut că uiţi şi ai stat aproape, fractal de fractal, noroc că am fost de aceeaşi religie, tu cam frigidă, a la teora, pe după autorii cascadei -

cascade cosmice pe computer, la o întâlnire de teori chiori, din medii adverse, autoregenerându-se şi autoanihilându-se, ca tine, bărbate, orice teor mort îşi duplică semenii vii, câţi de tine crezi că mi-au torturat frigiditatea -

subiectul ţi-a fost ucis, oricum pe încetul, pe cascade, computerul şi înregistra pulsaţiunile voastre -

Pe disc

(Fractali & teori)

te doare, frăţioare, spuma persoanei adormite, stejar banj, brazi almorici, te-ai trezit şi tu, ca dintr-o comă, trezindu-vă, dacă la o trezire ţi-e aşa frică, la o înviere mori dinainte, unul singur a trecut-o -

a fost la Iaşi prizonier la ruşi, ce-i mai trebuia să predea participii -

valuri coca discului de excepţii -

rărimi -

vin-vinars -

scandări lucreţiene -

răul de disc -

sfera cuţit fractalilor speciei tale -

a câta lepădare a discului de cine aruncat -

discul se leapădă de aruncător -

eu cred că se leapădă de Christos -

se trezeşte lepădare -

creştin din trei din zdrenţele verticale de circular ale discului pământean-lunar-solar -

ozonul rupt în nirvana, în gândul lui Buddha -

adormire-trezire-disc-teor-fractal -

ucişii mamelor liberi, ai pruncucigaşelor, ai relelor de muscă -

discul ca aura domnului -

păcătoşii mei, ce râvnit-aţi ubicuităţi carnale -

când m-ai vedea, părinte -

fiindul disc în unul din grup -

teorul cu memorie, cnut-cnută, limb-limbă -

dracul discului se şlefuie proporţional în toţi, sunet-răsunet, visceraţiuni luminofage, fosfor decerebrat, mama cancer -

te-au deşteptat străbunii pe disc, discul morţii-învierii de cu noi, bistriţeni -

disc fractal computerizat, roata vieţii-morţii-teorilor, o sinucidere poate rezulta în reconcepţie de sine mântuitoare, o sinucidere a discului prin fiecare înviere a întâlniţilor în secret tot în altă parte, tot altă dată, la tinereţe nu-ţi dai seama, la bătrâneţe nu mai ai cu cine, nici cu ce, neică -

discul a trecut de civilizaţia vederii-orbirii, de unde fii în toată amnesia -

profundul gol doar discul străbătându-l golindu-se din ce în ce în ce de altă şi altă trezie aglomerate naşteri de teori pe amintiri de orhidee -

mi-e dor de când eram nebun de când eram beat de când eram tânăr, cine-oi fi fost cum mă chema, tot tu mă oglindeai mă achitai -

noroc de disc noi ştim foarte puţin din câte ni se întâmplă, din câte s-ar putea să ni se întâmple, discul ne-a smuls şi dus, merge când ne trezeşte aruncat cu nesaţul durerii de a nu mai dormi -

mănunchiul de buburuze de pe piatră discuie nunţi catolicei aeroelasticităţi -

uită unde te-am adus, regresia antidisc teoric la antipod pe-o irespirabilă nemurire -

alTeori (Epilog)

(Autor, Eminescu, Mureşanu)

n-aş dori decât de cel ce te-a ucis, ca luminarea prin ameninţări, drumuri serpentinate, şocul de computer, dragostea şi ura deocamdată maxime, apoi nimic, tot altă lume, altoeri, Teori, alTeori, Teorii lui Mureşanu, păi şi Eminescu, un ce misterios, oraşul în oglinzi, ne lăsarăm toţi părinţii să moară, nu ne muriră şi-i lăsarăm să ne lase să-i lăsăm să moară -

teorul acesta ne-a ascultat şi se apropie, nu suntem pregătiţi, ori ne înnebuneşte ori îl înnebunim, Mureşanu de ne-ar reprezenta, de n-ar fi scârbit, de n-aş fi-n Iaşi, locul e pe disc, ne-om comunica până-n părinţi bună-voia, tot n-a mai rămas decât astă-seară, şi nicio speranţă, arcă pe apă, disc în aer -

venise un tânăr în soţietatea noastră, mi s-a părut potrivit şi pentru pendada teorilor, cu un devotament pentru mine, nu şi pentru voi, are oasele de mai diamantini fractali şi vocea de cu-a îngerilor viersuire, ne auzim şi noi, nume, dicţii, tragedie, o plimbare de grădină şi poate nu schimbăm o vorbă în de toţi cum ne răsună cinstea a-i căuta pe-un tânăr şi teorii tuturor universurilor fractalizate-n vreme să-le semnalizăm o invitaţie şi ei să reînvârtă bolta-sămânţa-haosul, ne mai aerisim, sacrăm fiind sacraţi de sus în jos, aristocratic, în nume andreian -

(Mureşan – Eminescu)

DUPĂ SALZMAN

Icoana creşterei rele cu mijloace de a o face şi mai rea. Cu un îndreptariu pentru oricare părinte înţelept. După principiele renumiţilor bărbaţi: Kr. F. Salţman şi Carol Han, tradusă şi prelucrată pentru români de Andreiu Murăşanu. Profesor în reg. Gimnasiu r. catolic din Braşov. Braşov .În tipografia lui Johann Gutt 1848. Dramatizată de George Anca şi Keith Hitchins

Un cerştoriu orb, care cerşeşte la respântiile căilor şi nu vede tesaurul sau comoara ce este lângă sine.

Un călătoriu, ce şezând pe ţermul unui isvor limpede, care prin linul său murmur îl invită să bea, se plânge că moare de sete.

Fraţi români! Trăim într-un timp, în care bărbaţii cei cultivaţi din toate naţiunele se silesc a înfiinţa însoţitori pentru emanciparea sclavilor, ba şi a vitelor, ca să nu mai fie răutratate de către tiranii cei nepricepuţi. Este însă în mijlocul nostru o plasă de fiinţe însufleţite, care prin un prezudiţu vechiu şi ruginit, e condamnat a suferi mai greu de cât sclavul din America şi de cât vita necuvântătoare de care ne folosim în toate zilele.

Născuţii sunt pururea icoana părinţilor. Creerii, sângele, oasele şi carnea copilului e împrumutată din părinţi. Deci fiind părinţii stricaţi la trup sau la suflet, ori la amândouă deodată, după legile naturii toate aceste neajunsuri trebuie să se străplânte în fruptul trupului lor, după vorba comună „din oaie râioasă râioasă să naşte. Aplecarea spre anumite crime cum: beţie, răutate, capriţ, arţag, desfrânare, supărare, cum se văd la cei mai mulţi băieţi îndată la faşă: nu e altceva decât o înzestrare din partea părinţilor.

In esemplul sau pilda lor...În lipsa inspecţiunii sau a privegherii...În greşelele creşterii...

Aceste toate mă îndemnară pe mine, care de zece ani de când mă coprind cu tinerimea, avuiu prilejiu a mă convinge a mă convinge deplin despre adevărul celor zise, a mă folosi de principiele renumitului Salţman şi a prelucra de pe a lui cărticica aceasta.

Cartea este scrisă într-un ton glumeţu, nu că doar aşi fi fost de părere cumcă nebuniile şi prezudiţele pe care îmi propuseiu a le combate n-ar merita un ton cât de serios, ci cu atât mai mulţi să aibă răbdare a o citi, ştiind că mulţi n’au gust a citi un ce serios

Vor fi poate şi de aceia carii se vor mira de titlul ei zicând că nu trebuie citită, de oră ce nu ne învaţă a face bine, ci a face rău. Pentru aceia adaog numai atâta, că omul mai curând se îndreaptă din principii negative, decât din positive; apoi principiul acestei cărţi este: „Nu face aşa, că nu ebine.”

Alţii îşi vor zice poate că de ce nu o scriseiu într-un stil reformat, cu cuvinte noă şi nu o tipariiu cu litere străbune? Respund că scopul meu fu a scrie cât se poate mai popular, ca să fiu înţeles şi de cel mai depre urmă dăscălaş, apoi de şi mă folosiiu ici, colea câte de un cuvânt nou, nu lipsiiu a’l spica cu altul vechiu şi cunoscut. Cât pentru litere, n-am să zic nimic, căci scopul mă desvinuie deplin.

1. Mijloace de a se face urgisit înaintea pruncilor

2. Mijloace de a face ca pruncii să piardă încrederea în tine

3. Mijloace de a te face despreţuit înaintea fiilor tăi

4. Mijloace de a insufla de timpuriu oră şi pismă asupr celorlalţi fraţi şi surori

5. Mijloace de a stârpi la băieţi iubirea de oameni

6. Mijloc de a deprinde pe copii la tirănie

7. Mijloace de a face pe copii poftitori de răsbunare

8. Mijloc de a’ţi învăţa copiii să pismuiască

9. Mijloc de a-ţi învăţa copiii să se bucure de paguba altora

10. Mijloace de a sădi la copii un feliu de frică şi greaţă de către unele animale

11.Mijloace de a insufla pruncilor un feliu de ură în contra oamenilor ce sunt de altă lege (religie)

12.Mijloace de a face pe copii nesimţitori de frumuseţele naturei

13. Mijloace de a învăţa pe copii cum să se spărie de năluce

14. Mijloac de a învăţa pe copii să se teamă de vreme grea

15. Mijloc de a insufla fiilor o frică de moarte

16. Mijloace de a face copiilor religia urâtă sau cel puţin indiferentă

17. Mijloc de a face pe copii capricioşi

18. Mijloace de a învăţa pe copii a minţi

19. Mijloc de a învăţa pe copii din vreme să clevetiască

20. Mijloace de a face pe copii nemulţumiţi cu soarta lor

21. Mijloace de a aduce pe prunci la înrăutăţire sau încănire

22. Mijloc de a învăţa pe prunci să fie arţăgoşi

23. Mijloc de a face pe fii neharnici pentru lume şi lipsiţi de desfătările lor

24. Mijloace de a învăţa pe fii de mici să fure

25. Mijloc de a face pe prunci mâncăcioşi

26. Mijloc de a face ca băieţii să cerce supărare şi în bine

27. Mijloace de a face pe copii neghiobi, sau stupizi

28. Mijloc de a face pe copii inepţi, neharnici

29. Mijloc de a învăţa pe copii la neorânduială

30. Mijloace de a-i face pe copii deşărţi

31. Mijloc de a însăma fiilor un gust la lenevire

32. Mijloc de a învăţa pe băieţi să fie sgârciţi (avari)

33. Mijloc de a face pe copii nesimţitori pentru învăţăturile cele bune

34. Încă câteva mijloace de frunte spre a învăţa pe prunci la feliuri de necuviinţe

35. Mijloace comune pentru stricarea sănătăţii şi scurtarea vieţii pruncilor

36. Un mijloc frumos de a’ţi face copiii invalizi (schilavi)

George: Principii negative. De import, de nevoie. Atunci din Germania, acum din America – vezi sclavii. Primii creştini. Mijloace (means) cu nemiluita, nel mezzo del camin. Dear Keith, have you any choice? I have Joyce, but Andreiu. Nedramatic, neactual?

Keith: (some ”means” in own American education; seeing Romanians and their history through stories borought from German then, from America now)

Adaos la cartea lui Salţman de către Carol Han

II.Priveşte’ţi copiii în anii cei dintâiai tinereţelor lor de o jucărie a ta, şi prin aceea vei presera seminţe la multe rele.

III. Râde, când îi înfrunţi

V.Părinţii trebuie să se certe între sine pentru pedeapsa carea a fi a se da pruncilor, căci numai în chipul acesta se poate perde ascultarea pentru de-a pururea

VIII. Nu da drept copiilor tăi nici atunci când ştii că ei au dreptate!

IX. Amărăşte pe pruncii tăi râzând şi bătându-ţi joc de planurile lor

X. Fă’ţi copiii mincinoşi înaintea altor oameni străini

XI. Apără copiii tăi în contre altora când ştii că n-au drept

XIV. Necăjeşte-te pentru că dascălii ţ’au pedepsit copiii

XV. Judecă de rău în fiinţa de faţă a copiilor tăi

XVII. Fă’ţi copiii preaîndresneţi, atoate ştiutori şi limbuţi

XVIII. E sfat bun a te arăta nepricepătoriu când se fac întocmiri nouă în privinţa creşterii

Keith:(nepricepătoriu, unproficient?)

George: in Eminescu: N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă.

Keith: (Ion Budai-Deleanu in my English, still older-newer)

George: Lui Andrei i-au murit toţi copiii de tuberculoză, apoi el.

Lucian Blaga: Îmi închipuiam că stafia de brumă fosforescentă a lui Andrei Mureşanu ar fi putut să mă cuprindă odată cu braţele, pe la spate, şi o senzaţie de atingere sepulcrală cu lumea de dincolo îşi făcea pârtie pe şira spinării mele. O ţineam săgeată până acasă.

Keith: (Can our play be staged  in the cemetry Groaveri?)

George: He and his children are there and Susana died ages after, in other century.

Smaranda: Spune’mi frate, te rog, de ce să mă apuc cu Marghioala mea? Naiba a mai văzut o copilă aşa împieliţată? Dacă o înfrunt, îmi răspunde zece în contră. Dacă îi poruncesc să facă ceva, atunci îmi întoarce nişte ochi, încât ai sosoti, că vrea să mă stingă într-o lingură de apă. Măcar de m’ar scăpa Dumnezeu de o astfeliu de viperă.

(Dupe puţine zile, cocoana Smaranda, mama Marghioalei, strânsese alte cocoane cu lucru, între acestea se afla şi cumnată’sa cu fratele ei. Când se cinsti cu cafea, trebuiră să viie şi băietele sale în casă. Acelea era trei.)

Adunarea cocoanelor: O Doamne ce fetiţe frumoase.

Smaranda: Nu vă pot spune cocoanelor, ce deştepte sunt broscuţele acestea. Închipuiţi-vă numai ce comedie îmi făcu eri ast’mare Zoiţa, apoi Carolina, o aceea  e diavolă şi jumătate. (Astfeliu povesti cocoana Smaranda mai bine de o jumătate oară. Dar la Marghioala nu cugeta nime. Aceea stetea într-un unghiu, ca şi când ar fi fost o streină. Ea de ruşine sermana îşi puse ochii în pământ şi’şi număra unghiile de la degite, sau îşi înnoda baiera de la şurţ, până când mai pe urmă împlându’i’se păharul necazului, se trase pe uşă afară, dar la eşire o isbi binişor.)

Vezi frate (zise mama către frate-său) ce puiu de şerpe e aceea?

(Dar frate-său îşi perduse tot cumpătul, încât tremura din mâini şi din picioare. În urmă se văzu silit a se depărta şi a se trage într-o cameră alăturată, unde se aruncă pe un scaun)

Şi ce te atinge? (îl întrebă sora, văzându-l în o astfeliu de stare)

Spune’mi frate, te rog, de ce să mă apuc cu Marghioala mea? Naiba a mai văzut o copilă aşa împieliţată? Dacă o înfrunt, îmi răspunde zece în contră. Dacă îi poruncesc să facă ceva, atunci îmi întoarce nişte ochi, încât ai sosoti, că vrea să mă stingă într-o lingură de apă. Măcar de m’ar scăpa Dumnezeu de o astfeliu de viperă.

Fratele:Lasă-mă, tirană de mamă!

Smaranda: Eu tirană?

Fr.: Da. Aceea eşti tu.

S.: Către cine mă port tirăneşte?

Fr.: Către însuţi fiii tăi şi anumit către sermana Marghioala.

S.: Eu nu ştiu ce fleacuri vorbeşti tu. Desluşeşte-mi mai chiar! Au doar aceea e tirănie, că n-am apucat de loc varga şi să’i trag câteva, căci mi-a trântit uşa?

Fr.: O Doamne, cum de vorbeşte aşa fără cuvânt o femeie, care vrea să treacă de înţeleaptă! Marghioal nu e aşa frumoasă  ca surioarele sale: dar ea nu’i de vină. Acum tu, în loc să-i faci neşte hăinuţe, care să o despăgubiască câtvaşi de ceea ce i-a negat natura, îi arunci trenţele, care le-ai lepădat tu, iar celelalte două le îmbraci păpuşă, ca toată lumea să aţinte la ele şi pe Marghioala să o treacă cu vederea. Tot ce latră acelea doaă căţeluşe, fie şi fără gust, este priimit cu mirare şi încântare. În loc ca tu să deştepţi luarea aminte a streinilor, carii nu cunosc bunele însuşiri ale Marghioalei, asupra ei, păşeşti la mijloc şi cerci toate mijloacele ca să le ridici pe acelea şi să apeşi pe aceasta. Ori că doar Marghioala nu e a ta? Aceasta pe ea să nu o supere? Au nu o faci încăţălită şi înrăutăţită? Nu faci tu ca ea să’ţi jure o veşnică ură, să prinză încă de tineră un feliu de pismă şi jaluzie asupra surorilor sale?

Scurt soră! eu voiu să ieau pe Marghioala la mine.

George: Archaic language may or may not suit the director, would you make now and again some sentences in American?

Keith: (Să deştepţi luarea aminte... that is:...)

Regizorul: Thank you, professor Hitchins.

Keith: Do you trust George?

Regizorul: I trust Mureşanu.

George: Chiar?

Regizorul: Mi-ar trebui şi originalul german.

George: Acum american-Mureşan.

Regizorul: Via Ghiţă.

Ghiţă: Of course.

Regizorul: Nu cimitir, tovarăşi, un teren de baschet, o sală în Urbana, o poiană pe Tâmpa repetând cu copiii „Deşteaptă-te ro...”

Keith: Îmi pare bine de premieră.

Ştefănică: Tată, tată! Vino curând cu mine în grădină!

Tată-său: Ce să fac acolo?

Şt.: Am să-ţi arăt ceva frumos.

T.: Ce va fi aceea?

Şt.:Vino numai, vino! Ceva frumos!

T.: Tu eşti nebun!

Şt. Ba nu, o vioală, de cele pline!

T.: Du-te în treabă’ţi cu vioală cu tot!

Smaranda: Tu neruşinată! Ocară şi ruşine află omul în urma ta! Eu te cert în toate zilele şi tot nu merge treba cum se cade, de’mi ar merge gura până la urechi, tu tot nu te înţelepţeşti. Tu mârşavă şi ulicariţă, uitaţi-vă, numai astăzi i-am dat şurţa, şi acum ce a făcut cu ea! Mie mi-ar fi ruşine, când aşi fi băiată de oameni cinstiţi şi apoi să mă port aşa blăstămăţeşte. Uită-te la Emilie, el e curat, gândeşti că l-ai scos din cutie, acela se ştie purta, nu va să fie niciodată desmăţat ca afurisita aceasta. Vino încoace, scumpul mamii Emilie, să te sărute mumă-ta, iar tu veveriţă, du-te noaă cu a brânzii, să nu te văd!

George: Arraging for stage with Keith the icon, dramatizând. Languages in contact, your so many, are you their contact, and how, Andrei also a contact, Arthur Berriedale Keith a Sanskrit contact...

Keith: (Geneve mother English father in contact?)

Guesses. Excerpts for director and actors from the icon.

Pruncii buni dar sunt adevărata avere a omului pământean.

Creşterea cea întortocată. Familii sălbăticite. Îi bat până îi fac invalizi.

Şi totuşi cei mai mulţi din oamenii noştri întru atâta sunt dedaţi cu asemenea scene, încât privesc cu toată nepăsarea la înfiorătoarele torture ce pun părinţii pe fiii’şi, ascultă cu nemişcară vaietele şi suspinele acelor fiinţe nevinovate, petrec adeseori până la mormânt câte pe unul din aceia care prin prezudiţiul părintesc se face viptimă morţii, fără a cugeta la nedreptăţirii ce i se făcu.

Cei mai mulţi din pruncii ce se petrec la mormânt în decursul unui an îşi pierdură viaţa prin influinţa prejudiţelor părinteşti.

De şi tirani de aceia, carii în prima furie îşi bat copiii de’i omoară, sunt mai rari, ajunge că cei mai mulţi prunci sufere pedepse nemeritate, va să zică li se face nedreptate strigătoare la cer; apoi să ştie părinţii şi toţi tiranii că pentru fiecare lovitură nedreaptă vor avea a da seamă  lui Dumnezeu.

Cine va fi privit cu încordată luare aminte la familii unde nu domneşte o creştere solidă, va fi observat, cumcă greşelele pruncilor se mulţesc şi se măresc pe zi ce merge. Ce nevinovat îţi zimbeşte Gheorghie cel mic, şi ce corbiş îţi caută în faţă Antonie cel de zece ani! De unde urmează că, pe lângă aplecarea ce o poate avea un prunc spre aceasta sau acea crimă, se mai adaoge şi un alt ce, care îi mulţeşte şi’i măreşte reutăţile; însă şi aci causa trebuie căutată în părinţi.

Noi ne certăm în casă înaintea fiilor...

noi venim adeseori beţi acasă...

noi fiind în umor bun începem a ne enumera înaintea fiilor păcatele tinereţelor noastre...

noi ne plângem asupra lucrului mult, fericim pe boieri şi perzători de vară pentru că nu lucră nimic şi tot trăiesc, iar când pruncii încep a da semne că nu le place lucrul şi osteneala, îi înfruntăm cum ne vine la gură...

noi facem câte o necuviinţă şi desfrânare înaintea copiilor noştri, vorbim cuvinte de ruşine în auzul lor, iar când încep şi ei a repeţi câte una din cele auzite de la noi, îi ardem cu varga fără milă...

putea-vom dar nega noi părinţii că premergem cu esemple rele naintea fiilor noştri?

putea-vom zice că noi suntem dascălii necuviinţelor ce le vedem în familiile noastre?

Adeseori auziiu părinţi plângându-se, că ei ar fi dat pruncilor lor cea mai bună creştere şi tot nu văd vr’un folos în urmă’i; cercetând însă mai de aproape după asemenea creştere, aflaiu cumcă ea stete într-o dăscălie de doă, trei oare pe zi, pe carea sau li o dederă ei în persoană sau prin un dăscălaş. Iar de aici încolo îi lăsa de sine, au pe mâna servitorilor şi a servitoarelor, au pe uliţă, une venea în soţietate cu cei mai desfrânaţi şi scâlcieţi băieţi.

Ce e de esemplu mai comun la noi, decât ca pe o mulţime de necuviinţe să le trecem cu vederea când suntem în umor bunu, iar când ne supărăm pe ceva, să ne pedepsim pruncii pentru cele mai mici şi mai amărunte scăderi? Pentru că va strica o sticlă, îl tăiem cu varga, iar pentru că’şi arată arţagul şi răutatea înaintea noastră nu; pentru cea mai mică greşală, de cumva o mărturiseşte, îl batem, iar pentru alta înzecit mai mare, de cumva o neagă, nu; voinţa băieţilor, când se roagă frumos, nu o împlinim; îndată însă ce încep a ţipa mai tare sau a se plânge, le dăm toate a mână, numai să tacă; de la o copiliţă de 6 ani cerem atâta înţelepciune şi pricepere, câtă poate n-are mumă-sa cea de 24 ori tatăl său care trecu peste 35. A creşte pruncii în felul acesta, va să zică, a stinge focul cu oleiu, ori a îneca peştele în apă.

Au n-am eu dreptate, când zic, că aceste fiinţe crude, această mică, dar nevinovată clasă a genului omenesc, această însoţire de prunci prin un vechiu prejudiţiu este condemnată la subjugare, este maltratată de către mai marii săi tirăneşte, fără ca cineva în acest veac de libertate să cerce a o reaşeza în drepturile ei ce i le dede natura, a o face să guste şi ea libertatea.

Tristele urmări ce provin din această călcare de drepturi naturale pentru întreaga soţietate omenească, anevoie le va putea număra cineva. N’ajunge, că sufere mai multe mii de nevinovaţi, siliţi fiind a’şi petrece frumosul timp al tinereţelor în supărare şi nemulţumire, apoi o parte din ei prin nepriceperea şi nejudecarea părinţilor devin şi invalizi, desnervaţi şi inepţi pentru orice lucrare, carea cere puteri fisice. Deci dacă e adevărat că singură virtutea  adaoge oamenilor adevărata fericire, şi că având omul o lume întreagă în a sa proprietate, tot nu poate gusta mulţumirea ce o dă virtutea: au n’ar sângera inima ori cărui prieten al omenimei, când el ar despoia pe cea mai mare parte a venitoarei generaţiuni de această avere? Când tinerul, care încă nu cunoaşte prietin mai bun şi mai înţelept decât pe părinţii săi, acăror cuvinte le primeşte, ca şi când ar fi rostite din ceriu, şi la acăror manducere se supune cu toată încrederea, în aceia ar afla trădători, carii îl conduc pe cele mai periculoase căi de rătăcire, din care el sau nici odată, sau numai târziu cu trup debilitat, cu conştiinţa pătată şi cu ochii lăcrămânzi se poate reîntoarce?

George: Think of his own children, ten, dying one after another. Benign translated bad habits came from German into almost unspoken Romanian – anyhow, the languages can be seen in contact through the translator.

Keith: (My parents belonged to different languages and we the children were the contact, the world. Then I learnt many languages as a personal contact of too many. Yet...)

George: You had appointments with Inochentie. Petru, Gheorghe, Ioan. How did you put in English verses of Ţiganiada.

Keith: (Quote?)

George: Such bad growth translated from a civilised country/language to a lower one, then and now, this creştere, meaning educaţie (not yet used, while libertate already puts in brackets slobozie)... Your opening speech, in Iassy, on Druţă, September 2006 didn’t, you think, pushed words in Moldovan crescere, or what (with Transylvanya, Valachia, Moldova?)

Keith: Moldovan is Romanian.

Domul Orgon îşi aşeza astfeliu scaunul cel comod la fereastră, ca să poată privi la toţi oamenii, carii vor trece pe uliţă şi să’i poată critica după placul său. Norocirea încă-i zimbise astfeliu ca să poată trăi fără a lucra ceva; treaba lui dar era ca să judece pe toţi trecă torii şi prin aceasta să facă o petrecanie atât femeii, cât şi copiilor săi. Părerile ce şi le da el despre oameni era foarte stângace.

Uită-te la Zoiţa, cum merge de împopoţată, gândeşti că să nu o atingi cu o picătură de apă; ea cugetă că oamenii au uitat de pricina ce avu în anul trecut cu vecinul său.

Colea vine fetiţa lui Manole, vai de om, cine va mai avea parte şi de aceea, ştiu că se frige; să se ţină bine în picioare, căci modele îl vor pune bine, priviţi numai, căci gândeşti că o a scos din cutie!

Veniţi cu toţii în coace, priviţi la acel trufaş doctor! păcat că nu-i uliţa mai largă. Nătărăul, el nu cugetă la capitalul ce are să’l plătiască cumnată-său: căci atunci ştiu, că i-ar trece de glumă!

Uită-te numai la Ioniţă al cojocariului Pavel, cu roc de catifea, blănuit cu mătasă, şi când vei căuta, nici cămaşa din spate nu’i a lui!

Cum pot îmbla copiii lui Antonie aşa trenţoşi, uită’te, gândeşti că n’au cină de o seară. Despre morţi, Dumnezeu să mă ierte, ar fi să vorbeşti numai bine, dar părintele lor, fie’i ţărâna uşoară, a fost un om ticălos. Ce blestemăţii au făcut acela în viiaţă, bine zice poporul, că pedeapsa lui Dumnezeu nu lipseşte.

Măi ţărane! cum dai grâul? Cincisprezece sfanţi găleata! te-ai nebunit? (către fiii săi:) în adevăr, că om mai afurisit decât ţăranul nu se află în lume. Când aduce el ceva de vânzare în cetate, se încumătă să’ţi ceară trei preţuri, şi apoi lucrul cel mai bun tot şi’l păstrează pentru sine. Oaăle lui cele stricate, laptele în care au înotat şoarecii, găinele şi gâştele cele bolnave le duce în târg, acelea să le mâncăm noi.

Uită-te la croitorul Moisi, încă şi el cu peptaru de modă, se vede treaba, că a mai putut pune mâna pe doi trei coţi de materie, din care va fi făcut la cineva vestminte. În copilăria mea am auzit, că morariul, croitoriul şi cârciumariul sunt toţi hoţi.

Caută la cocoana Mărina! acum i’a trecut voia de se mai face păpuşă. Băieţi! femeie ca aceea n’aţi văzut, când era trei săptămâni până-n paşti, n-aveai să o cauţi decât numai în prăvălii, le părânda pe toate, şi în urmă tot nu’şi afla după gust: o auziai zicând „cât voiu trăi, să trăiesc bine”; în toată dumineca trebuia să aibă doaă feluri de friptură, apoi cafea în toată zioa de doaă ori. Acum mi se pare, că s’ar mulţumi, de ar avea şi mămăligă de ajuns.

În coace băieţi! vedeţi voi pe bărbatul acela cu rocul cafeniu? acela e, pe care’l pârâse slujnica în anul trecut.

George: Kindly let an eye under bell.

Keith: In Romanian and English, I got it.

George: Director is asked to agree with a romantic, (me)teoric conversation between Mureşan and Eminescu.

Keith: And then after?

George: Either a sketch of your thoughts beyond your works, or a present bad growth to be translated from American into Romanian.

Vecinul Dionisie după cum mărturisia satul întreg – era un tiran cumplit. El nu cunoştea altă desfătare, de cât să maltrateze pe fiinţele cele mai mici decât el. Când era în biserică, moţăia într-una, iar când auzia suspinul unui pătimitoriu, râdea şi se îngrăşa de nenorocirea lui.

După masă nu şttia petrece timpul altfeliu, decât apucând şi rădicând de urechi pe un câine ce avea; de ce ţipa biata fiinţă mai tare, de aceea îl tirănia mai înfricoşat. Dacă se întâmpla să easă la călare nu mai departe, decât cale de un ceas, atunci calul lui trebuia să fie tot spume, şi îndată ce se da jos, se uita cu cea mai mare desfătare la ranele ce i le putu face cu pintenii. Pe carul lui trebuia să fie totdeauna de doaă ori atâta greutate, câtă la alţii, şi îndată ce stetea vitele în loc nemaiputând trage, atunci se da jos şi începea a îmblăti cu o despicătură, încât vecinii trebuia să’şi întoarcă feţele de milă. De aici vedeai la vitele lui tot pete pe spete, cât ai putea pune palma. Şi ce e mai mult, lui nu’i era ruşine de ceilalţi oameni, încât îţi venia să crezi, că el se desfătează când îşi poate tirăni sermanele vite.

Femeea lui din multele bătăi ajunsese a fi schilăvită, până când în septămâna cea din urmă, când era să easă la biserică cu pruncul ce’l născuse, căpătă lovitura cea de pe urmă. Atunci se întâmplase să peardă o cheie, care el neaflând’o, o apucă de păr din pat, şi târându’o până la uşă, acolo o puse cu grumazii pe prag şi apucă ferestreul cu care îi ameninţă’ că’i va tăia gâtul.

Când pedepsia pe pruncii săi, şi aceasta se întâmpla foarte des, atunci le lega mâinile la spate, îi acăţa de o grindă, şi îi bătea cu o fune întreită, până când îi apuca boala, care scoate spume la gură.

O slujitoare pe care o află tăind iarbă într-o grădină a sa, o bătu astfeliu, încât remase fără simţire şi abia prin isteţimea  doctorilor îşi mai putu veni ceva în fire.

Când băga de seamă că i se fură poamele din grădină şi întocmia neşte puşti, care se slobod de sine, şi se necăjia dimineaţa când vedea că nu se puşcă nime.

Ameninţarea lui cea de obşte era: aşteaptă numai că’mi vei cădea tu în mână, şi o să te taiu bucăţi de oală! De te’aşu putea prinde, că atunci ştiu că ţ’aşi învârti cuţitul în măruntaie’ţi.

Rudele îi spunea, că el n-o să aibă sfârşit bun, de cumva nu se va părăsi de tirăniile ce întreprinde. Dar ce le răspundea? Ce’mi pasă, odată tot trebuie să moriu, apoi mie una’mi este, de voi muri pe pat, sau în furci, la grădina corbilor.

Un astfeliu de om trebuie să fie avut o creştere deosebită, căci ori şi cât greşeşte natura, dând unuia o inimă mai vârtoasă decât stânca din munte, totuşi judecând după faptele acestui neom, e silit moralistul să recunoască, că o creştere bună e în stare a face şi din leu oie blândă.

Mult îmi bătuium capul, să aflu ceva daturi despre creşterea ce putu avea această feară sălbatică în tinereţele sale; în urmă dăduiu peste un bărbat, care îmblă deodată la şcoală cu acest Dionisie. Acela îmi spuse, că omul, despre care vorbim, avu un părinte, Dumnezeu să’l ierte – care era cunoscut de tiran şi de turburătoriu. Doi fii ce mai avuse afară de acesta, de groaya tătâne’său au fost siliţi să iea lumea în cap. Spuindu-mi el acestea, îl întrebaiu nu cumva ar şti să spuie pe larg chipul cu care trata tată’său pe Dionisie, încă în tinereţe.

El îmi respunse, că ştie, fiindcă fusese vecin cu el uşă de uşă. Îmi aduc aminte – zice el – că acest Dionisie, când era băiet mic, afla o mare desfătare a’şi face jucării cu pui de paseri. Tat’său, văzând că fiiul află atâta desfătare în paseri, îi aducea colea pe la Paşti cuiburi de paseri cu pui mici şi golani şi că el însuşi alfa o mare plăcere, când vedea, că fiiul său smulge penele din aripile paserilor, le taie picioarele, le taie aripile, le sângerează şi apoi le lasă să sboare. Îi aduna mai încolo câni şi pisice, pe care le chinuia şi le tirănia în vederea tatălui său, care îi lăuda curagiul şi inima cea de bărbat. Tat’său ţinea porumbi, iar puii după ce le întorcea aripile, îi dădea lui Dionisie să se joace cu ei. Când era să taie paseri pentru bucătărie, atunci era ştiut, că tată-său totdeauna chiema pe fiul său Dionisie, ca să vadă, cum se cruciază acelea până să moară. Dar într’adins le tăia gâtul rău, ca să le mai poată tortura; căci apoi le slobozia prin curte şi râdea pe moarte de împreună cu ffiul său, văzând cum fugea găinele strâmb, cădea, şi iar se scula.

Dacă a fost aşa treaba, gândeam în cugetul meu, apoi nu e mirare, dacă din Dionisie se alease un astfeliu de tiran. Dacă odată pruncul s’a demoralizat într-atâta, încât nu’i pasă de sberătul unui câine pe care încă îl doare, ca şi pe noi, ba încă află desfătare şi mulţămire în tânguirea  unei paseri, ce încă are viaţă, de care cu greu se desparte, atunci din unul ca acela cu vreme nu se poate alege alt ceva, decât un tiran, un omorâtoriu de vite şi mai în urmă şi de oameni. Să căutăm puţin în pregiur de noi, şi ne vom convinge.

George: I guess the director will appreciate the theatre of old Romanian from German with craft of torture til today, paralel to acting items suggested in  more than one space for visualisations.

Keith: Torturing history can outcome both theatre and language.

George: You know that as American or as a connoiseur of Ardelenians?

Keith:Both again.

George: I heard you, you wouldn’t enjoy a museum on Manta Roşie, in Iassy, in the house of hangman, with his remainings, toward the pogrom ground. This Dionisie – Thracian with tragoi – was pushed from child Christ love for birds. It can be a video, something, with orthograhy and diction of the cannibal.

Keith: Balkan.

Cocoana Stanca era de legea pravoslavnică şi doria ca zelul care ea îl avuse către această lege să treacă moştenire şi la fiii săi. Din nenorocirea ea credea, că acest scop frumos nu şi’l poate ajunge altfeliu, decât dacă va zugrăvi pe Dumnezeu înaintea copiilor săi ca pe un egoist, care urăşte pe toţi ceilalţi oameni carii nu sunt pravoslavnici, sau creştini după cum zicea ea.

Deci când voia a’i deprinde în credinţă, n’afla cu cale să zică, cum zise Hristos, că Dumnezeu este tatăl tuturor oamenilor, ci îl învăţa: că Dumnezeu este părinte numai al pravoslavnicilor şi că pe toţi cei de altă lege îi dă diavolului spre munca cea de veci.

La început băga de seamă spre cel mai mare al său năcaz, că puncii ar arăta un feliu de împetrire, Maria, fetiţa ei cea mai mare i se împortivi odată zicând, că ea cunoaşte atâţa oameni cinstiţi între catolici, luterani, calvini, ba şi între evrei, carii locuiesc împregiurul nostru, cum se poate dar, ca aceşti oameni cinstiţi şi cu frica lui Dumnezeu, carii nu fac nimărui nici un rău, să fie osândiţi de către Dumnezeu la muncile de veci? Mumă-sa încă se sili a’i dovedi din deosebitele locuri ale sfintei scripturi, cumcă singură legea pravoslavnică este legea cea adevărată, şi că când ar vrea oamenii, ar putea fi toţi de această lege, prin urmare că n’ar avea cuvânt a se plânge înaintea lui Dumnezeu, pentru că i’a osândit, de vreme ce ei n’au vrut să se folosească de acea libertate (slobozenie).

Fiul ei Mihail avu într’o zi curaj a’i spune curat, că însuşi sfântul apostol Petru ar fi zis: „În ori ce popor, acela care se teme de Dumnezeu îşi face voia lui, îi este lui plăcut”, prin urmare, că Hristos în zioa judecăţii lumii nu va întreba de a fost cineva drept credincios, luteran, reformat, catolic, sârbus sau turc ş.a., ci de s-a purtat cu dragoste şi cu milostivire către aproapele său?

Pentru această obrăznicie a şi căpătat sărmanul băiat o palmă sănătoasă, carea folosi cel puţin într’atâta, încât nu-i mai veni în minte a supăra pe mumă-sa cu asemenea întrebări.

Ca să le poată păzi conştiinţa cu atât mai strins, se sili muma a le câştiga un învăţătoriu de casă. Mai întâi i se recomandă un bărbat deştept şi plăcut, care petrecuse doi ani întregi în o altă casă cu deprinderea pruncilor înaintându’i foarte bne  atât în cunoştinţe, cât şi în purtarea morală. Femeea se plecase în a’l priimi şi a’şi încrede copiii în grija şi manuducerea lui. Dar în sfârşit spre marea sa norocire află, că acela ar fi umblat la biserica catolicilor. Acum să o fie văzut cineva cum mulţămia lui Dumnezeu, că a scăpat’o de acea nenorocire, carea era să dea peste capetele copiilor săi.

În zioa următoare îşi tocmi pe D. Acsentie de învăţetoriu fiilor săi. Omul acesta e creştin bun, puţintel cam sălbatic în năravurile sale, în apucături timpit, de priceput încă nu pricepe prea mult, dar aceea nu strică nimic, căci cel puţin e pravoslavnic, prin urmare conştiinţa ei poate fi liniştită în privinţa mântuirei sufletelor copiilor săi. Cu toate că unii înnoitori se încercară a’i demonstra că mântuirea sufletului ar sta într-o pricepere bună şi într’o curăţenie a inimei, ea însă prin astfeliu de basne nu’şi eşi din cărarea sa şi remâne statornică pe lângă credinţa sa, carea îi spune că mântuirea sufletului stă numai în credinţa ei străveche.

Până acum a şi ajuns a se bucura de propăşirea ce fac pruncii săi în învăţarea credinţei; căci ei începură a urâ pe toţi carii nu sunt de religia sa, şi întâmplându-se în anul trecut ca să moară un străin, ce era tot de acel sânge, însă nu de aceeaşi mărturisire a credinţei, feciorul ei cel mai mare fu cel din tâi, care se opuse, ca străinul să nu se mormânteze prin preoţii de acolo, nici în ţintirimul lor, ca nu cumva să se muşte morţii între sine. Pentru această faptă îl şi binecuvântă Stanca, când era pe patul morţii arătându’şi mulţumirea ce o simte pentru apropierea acelui minut dorit, în care va vedea pe toţi cei de altă lege arzând în cazanul cel împlut cu foc şi cu pucioasă.

George: Through belief to the cannibalism of the dead.

Keith: A kind of saying. In fact, so many vampires and blood in movies.

George: In politics, as well.

Meşterul Pavel era curios peste toată închipuirea. El când ar fi avut a cere ceva de la Dumnezeu, negreşit că nu cerea alta, decât ca să’i stea în putinţă a şti ce se întâmplă peste zi în toate casele vedinilor săi. Dat fiind că nu ştiea pe ce cale ar fi a se câştiga aceasta, hotărî, ca să-şi facă din fiul său spion (iscoditor).

Gheorghie, aşa se chema acela, lua însărcinare de câte ori se întâmpla ca vreunul din vecinii săi să întreprindă  vreo călătorie – a se plimba pe dinaintea uşei vecinului în sus şi în jos, şi a fi cu luare aminte, cine intră şi cine ese de acolo în lipsa bărbatului. Dacă afla, că într’o casă aleargă servitoarea  în sus şi în jos, sau dacă luminările da o flacără mai mare, ori dacă vedea, că sunt trase perdelele şi e vorbă multă, atunci flacăra mai mare, atunci de loc trimitea pe Gheorghie, ca să afle ce s’a întâmplat acolo. De era zioa, atunci băietul avea voie a cere de acolo vreun lucru împrumutat, sau întreba după ceva; iară de era seara, atunci trebuia să asculte pe la ferestrii, sau dacă era cu putinţă, să intre înăuntru şi să se facă nevăzut printre oamenii acelei case.

Dintru început Gheorghie istorisi toate cu credinţă ce află şi ce văzu. Dar mai târziu luând în băgare de seamă că curiozitatea tată-său cu mult este mai mare, că despre un lucru îi pune câte zece întrebări: cum? ce feliu? Cine? Când? Unde? ş.a. şi că toată faţa lui se preface, când aude ceva rău despre oameni: aşa Gheorghie nevrând a perde această norocire din mână se întocmi în istoriile sale după gustul tatălui său.

De spunea, că cutare femeie priimi visită de la o vecină, în lipsa bărbatului său, atunci vedea că un ce asemenea nu-l mulţumeşte nici decât curiositatea, nezicând el altceva, decât: aşa, aşa! Spuindu’i însă, că la aceeaşi femeie ar fi intrat un bărbat străin, şi că ea cu acela ar fi râs ş’ar fi petrecut, atunci îl vedeai ascuţindu-şi urechile ca iepurii, ca şi când ar voi să’i tot spuie de acelea.

Nici însă îi era mai plăcut, decât când auzia, că cutare bărbat se ceartă cu femeea sa, sau că li s’ar fi întâmplat ceva neorânduială.

Ştim că băieţii au din fire o plecare de a se face altora plăcuţi! Deci Gheorghie văzând că înaintea tatălui său cu nimic se poate face mai plăcut, decât dacă va vorbi pe alţii de rău, aşa se sili din toate puterile a aduce la îndeplinire această artă mişăloasă, în care el în scurt timp făcu astfeliu de naintare, încât pe de o parte tatăl său primia raporturi despre toate trebile din casăle vecinilor săi, iar pe de alta n’a fost vecin sau vecină, care să poată scăpa cu faţă curată de către spionirea acesti baiet rău dedat.

Nefericitul întru atâta se dedă cu această crimă urâtă, încât nici acum la adânci bătrâneţe se poate despărţi de ea. Despre nime nu’l auzi vorbind de bine, la toată lumea se sileşte a’i afla scăderi şi viţiuri. Nu trece o septămână, în carea să nu dea el causă de ceartă la unul sau la altul din vecini; ce e drept, câteodată i se înfundă minciunele, îl trag la judecată, şi se întâmplă nu odată, de plăti sumuliţe frumoase drept pedeapsă pentru calomnie: clăvetire: nişte prieteni în zilele trecute preferind  calea cea mai scurtă, îl apucară şi-l bătură bine; dar cine ce învaţă, moartea’l desvaţă. El a fost şi remâne un clevetitoriu acum în vârstă de 30, cum era în cea de zece ani.

Pe nime nu-l vorbeşte mai mult de rău decât pe însuşi tatăl său. Acela după cuvintele lui, a fost un om ticălos, simplu şi prost.

De acestea auzind tatăl său, se zice – că s’ar fi plâns către nişte oameni zicând:: aceea e resplata ostenelelor mele ce am pus pentru creşterea lui, că acum la bătrâneţe să mă vorbiască de rău, să mă clevetiască! N-a citit el din Sirax, că hoţul e blăstămat, însă clevetirorul de zece ori mai mult?

George: Spion-iscoadă, calomnie-cleveteală, simplu-prost in line with libertate-slobozie.

Keith: While stories remain with the original.

George: As for modelling answers of humorous loan.

Keith: Creştere is alone by the time being it’s ok.

George: Try Un resunet.

Cocoanei Mariţa i se născu o copiliţă, model de frumseţă şi de sănătate. O faţă rătundă şi plină, ochi vii, o coloare sănătoasă, un pept lat, boltit, o talie dreaptă ca făclia, acestea erau însuşirile, prin care se distingea de toate băieţelele ce era de plasa ei. Bărbatul Mariţei plin de foc şi sănătate, a cărui privire îţi da să pricepi că prin vinele lui cercuieşte încă sânge din timpul cavalerilor, nu se putea sătura de dragostea ce avea către acel îngerel, o săruta, o lua în braţe, îi cânta, săria cu ea prin casă, şi zicea adeseori, Eliso! tu încă o să faci onoare familiei mele.

Mariţei însă i se părea, că ar avea de a îndrepta multe la acea băieţică. Întâi nu-i plăcea faţa cea viie, rumenă şi plină, şi zicea des că băieţica ei nu semăna a fată de domn ci de ţăran. Dar dintru toate nu se putea împăca cu talia ei zicând, că ar fi prea grasă. Bărbatul se afla în post ostăşesc. Deci îndată ce îi sosia aceluia o demândare ca să meargă la regiment, cocoana se sili a ajuta ici colea, unde i se părea că buna natură a făcut vreo greşală cu băieta sa. Mainainte de toate îşi însemnă o corsetă bună, în care ar avea să’i îmble coconiţa în toate zilele aşezată şi strinsă pe trup de însuşi mânile mumă-sa.

Preafireşte, că nevinovata fiinţă trebuiea să se supuie, să rabde dimineaţa când i o punea, trebuiea să o sufere peste zi, măcar că numai ea ştiea, cum îi strângea măruntaiele, cum îi apăsa cruduţele costiţe, rădicându’i umerii oblu în sus. Lipsa resuflării aerului curat, lipsa apetitului, toate acestea le răbda copiliţa fără a clinti măcar , mai pe urmă se îmvoi şi cu aceea ce’i porunci mumă-sa, ca adecă să şi doarmă noaptea în astfeliu de ferecătură. E mumă-ta,

 Cugeta băieta în sine – ai datorie să o asculţi.

După câţiva ani cocoana Mariţa avu bucuria a vedea, că ea a schimbat toate în fetiţa sa, ce a făcut buna natură cu sminteală. Coloarea cea vie din faţă perise dând loc unei feţe, ce o îmbracă trupul, după ce se desparte de suflet; un umer mai rădicat decât celalalt, şi pe spinarea cea dreaptă ca lumina, acum se vede râdicându-se un deluţu ce’i zicem ghibu. Amăruntele acestea însă le ştiea ascunde Mariţa prin periniţe, căptuşeli, suliman ş.a., încât tot îi mai remânea câmp a se bucura în sine că a putut depărta din faţă’i roşaţa cea ţărănească şi talia cea necioplită.

Acum se reîntoarce şi boierul dela spediţia de resboiu în care fusese de atâta timp. Inima de tată ardea de dorinţa ce o avea spre a înbrăţişa pe unica sa fiie după atâta lipsire. Deci îndată ce se apropie de curtea sa, trecu călare pe sub poartă, unde-l întâmpină o fetiţă palidă ce semăna a schilavă.

Fetiţă, întrebă el cu nerăbdare, acasă este coconiţa Eloisa?

Eu sunt aceea; respunse fetiţa.

Tu, Eloisa? tu fata mea?

Domnia ta tatăl meu?

Aii îşi întinse fetiţa braţele şi boierul dându-se jos de pe cal o îmbrăţişă, plângând amândoi: fetiţa lacrămi de bucurie, iar boierul de supărare.

Unde este mama ta, întrebă ofiţerul turburat.

Nu e departe, respunse Eloisa – şi duse pe tatăl său în odaia mumei sale.

Aceasta, văzându’l, sări cu braţele deschise să-l îmbrăţişeză.

El însă se retrase cu o răceală zicând: ce naiba ai făcut cu Eloisa mea?

Când m’am dus, am lăsat’o frumoasă ca un înger, şi acum o aflu schidoală!

Cocoana se desvinui în mii de chipuri; el însă n’ascultă nimic, ci ceru să-i dea ceva de mâncare.

Seara vorbi puţin, şi se culcă fiind ostenit de drum. Adoa zi dimineaţa porunci feciorului să’i înşale calul şi se reîntoarse la regiment, fără a’şi lua măcar remas bun de la cocoana pe care o lăsă încă dormind în pat, şi nici că se mai întoarse.

Lumea vorbi multe despre Eloisa şi despre slăbiciunile ei cele trupeşti. Ea auzind unele ca acestea se necăjia şi întorcându-se către mumă-sa zicea: acestea am să ţi mulţămesc Domnieitale mamă şi corsetei ce mi ai dat.

George: Endgroth.

Keith: Adaos follows.

G:Nu lua niciodată în băgare de seamă natura lor.

K: Ve presăra semninţe la multe rele.

G: Râde, când îi înfrunţi.

Se poate perde ascultarea pentru de-a pururea.

K: Necăjeşte-ţi copiii.

G: Nu da drept copiilor tăi.

K:Amărăşte pe pruncii tăi.

G. Fă-ţi copiii mincinoşi.

K: Fă-te judecătoriu.

G: Fă-ţi copiii preaîndresneţi.

Meşterul Silvestru îşi dăduse de zece săptămâni pe băieţaşul său Onisim la şcoală. Acum dar voia a’l cerceta ce a învăţat. Cum se miră însă, când văzu, că fiul său nu cunoaşete nici o literă, nu ştie cele zece porunci, nu ştie nici o rugăciune.

Bunule Doamne, ce şcoală ticăloasă e aceea! Dar ce ai învăţat fiule în şcoală, dacă tu nu cunoşti nici o literă?

Onisim: Am învăţat a auzi sonul literilor.

Tata: A auzi! ascultă nebunie de legat dela dascalul, la care eşti silit a’ţi da copiii!

Eu ştiu că omul vede literile, dar nu le aude:aici îmi vine să nebunesc. Aşa dar spune-mi cum auzi tu literile?

Onisim: În cuvântul : cap, audu pe a; în pept, audu pe e; în fir, audu pe i; în om audu pe o; în lup, audu pe u; ş.a.l.

Tata: Audu! măgărie oarbă! căci aceea o poate auzi şi un băiet de o jumătate de an, şi apoi ai trebuinţă să o înveţi în şcoală? O Dumnezeule! Ş-au perdut dascălii mintea, dacă vă învaţă pe voi astfeliu de nebunii! Spune’mi dar ce ai învăţat pe din afară?

Onicim: Pe din afară am o pele, în care sunt găurici mici ce se numesc pori, prin carii resuflă trupul, pe pelea capului sunt peri, la degetile mâinilor şi ale picioarelor cresc din pele unghii.

Tata: Taci, că’mi ajunge! Aşa dar aceea va să zică la voi a învăţa pe din afară! Tu trebuie dar să mergi la şcoală, pentru ca să ştii, că ai pele? Până când ai învăţat tu aceea poate că vei fi mâncat şi nuiele! Dascălii trebuie să fie toţi nebuni. Dar nici „Odată unul” nu l-ai învăţat pe din afară?

Onicim: „Odată unul” nu l-am învăţat.

Aşa dar ce ştii tu? Tu nu ştii nici număra?

Onisim: Ba foarte mult. Unul şi cu unul face doi. O jumătate este o parte din unul, când va fi împărţit în doă părţi. Unul e jumătate din doi, doi cu unul fac trei. Unul şi cu o jumătate din unul, e jumătate dreaptă din trei. Unul e a treia parte din trei. Trei mai puţin cu unul, face doi. Trei mai puţin cu unul  şi cu jumătate, face unul şi jumătate.

Tata: Ajunge. Ascultă ffiul meu, spune tu dascalilor tăi, că eu nu voiu, ca tu să îmveţi nebuniile acele. Tu să înveţi psalmii vecernii de rost, să înveţi catehisul, şi apoi acolo la urmă se află şi tabla cu: „odată unul”. De’mi ai fi învăţat tu până acum acestea, aici ţ’aş dat un zeceriu.

George: Our arrangement could be titled  „odată unul”, as for God.

Keith: Un răsunet.

G: Demândare ( demander) părintească.

K: Trecerea omului de la slobozenie la moral.

G: Creşterea face toate.

K: După multe izvoară.

G: Omul frumos.

K: În munţi e libertate.

G: De mult au protestat istoria.

K: Plăviţi ca mine.

G: I’ll write again but to you, Bulgarian, tranka-flianka, baba Stanka, optimi. Cincizecimi, prin bunăvoinţa domnului dr. Kopitar, duae lingue Italica et Valachica, dans la langue daco-romane, lingua rustica, non leguntur, octo/opt, sol/soare, cervuus/cerb.

K: Budai-Deleanu.

G: You did translate some of his verses .

K: Such as: 

G: Innate feeling.

K: Eclairer une langue par une autre, avec Saussure.

G: Toujours ou jamais du roumain.

K: Again on Manta Roşie?

G: Better Latin mania.

LUMEA FĂRĂ COLOANA LUI BRÂNCUŞI

Prolog

(Teri, Nina, Valea, Frida & Ligia)

buddha culcat. ameroruşii. conferinţă. să ia aer domnul Maier. mi-ai mâncat comândul. zumbai diga-da. o barbă bine muiată e pe jumătate bărbierită. coloana vertebrală. eros Erostrat. mărgele infinite în soarele toamnei răsărit în nou mileniu. corozivitate maximă. atentate la integritate şi unicitate. restaurare prin demontare. unii cu exegi monumentum alţii cu toroipanu. Ligia gorjană Mica Bujoiu. piramida stupa mistere eleusine, fumul suie coloană nu şarpe. el asculta tăcerea aici se vorbeşte interminabil. ecou numărului de aur. să spui lucruri grave în cei mai politicoşi termeni. oraşul ăsta e blestemat să nu rămână piatră pe piatră. ţinta gloanţelor. două elemente sparte. nu strică timpul ce strică mâna omului cu satârul.

amazoane lusitane şi-ai obosit de jiuit teatrul vostru a senat Jiul curge răposat geamul cere diamant rubayat neant limba târgului tăiată coloana declonată. dumnezeirea în trei străluciri. ne-ai întărit pre noi pe piatra mărturisitoare maica luminii să moştenim sfânt har şi dar. prima scultptură din viaţa mea a ta  înger pe piatră de la cişmea a ta de sus cu ochiul lui dumnezeu vede pe unde se intră în ou. formă număr muzică logos ovoid energiile primordialităţii fecioare. gând cu gând e om de rând. Medeea doi aplaudoi. domnu damblu dezansamblu. discursul cu ursul. româneşte păgâneşte. romburi romburi în cutii pe capete de copii. proteste beste romb zomb talii de Italii foame de scame. nu mai dărâma coloane de ciolane prin cicloane nu mă mai lăsa să scriu cât coloana e-n sicriu stă coloana fracturată şi păzită de armată cântă cimpoi pe cimitir stâlp de eroi.

pierderea coloanei e mai grea decât pierderea Basarabiei. alo. o Basarabie un romb o Bucovină alt romb o insulă un şarpe un modul un ghetto vertebră lângă vertebră sub talpă mască such is erostratism in our world. pământ născut născător pentru distrugere. oameni împuşcaţi cărţi incinerate coloana recunoştinţei tăiată până la ultimul erou eresiograf. la un loc nici coloană nici mănăstire nici temniţă. un trionfo e una distruzione la tartaruga piu veloce del corvo e degli uccelli. tăierea spiritualităţolor materializate. amuţirea fiinţei în dans. somn în avalanşă scris pe transcendenţă. fericiţi numai distrugătorii. dă de pământ cu pământul. milă de cel decapitat n-o fi timp pe când se ucide creaţia neamurilor. nici de voi nu s-o mai auzi. scoring isn't everything. sunete din vilaetul singurătăţii. otravă în orice grăunte. te caută clopote de apocalips. morţii seminţele aprilie întorcându-ne sub pământul ninsorii. întemeietorul a ne mai sângera fantoma ninsă. piatră pe piatră Ierusalim pe Ierusalim moarte pre moarte. o singură vizită la umbra pământului sub raza soarelui.

Primul modul

17 personaje câte unul în modul pe 17 scene. Nroa Dalvi Babre Tria Pşuş Pgion Trepre Naed Ionc Gian Nihil Rago Paan Vlaon Sibil Bala Raco Rarda.

nu se mai întoarce. rugină de sfinte moaşte din arca lui Noe din crucea lui Hristos. din şiră. tăcere. ax lovit. Târg Efesjiu. Brâncuşi. Usha  Aurusha. Paris Corlate până-n 17 în patru dodii. mahasamadhi. te-ai speriat se repară. nu mai există n-a existat. Chicago Ghiocea. filiera masonică filiera evreilor filiera homosexualilor filiera escrocilor. evreii l-au ajutat pe Brâncuşi. şase milioane 17 module în patru. nu se putea transporta întreg de serpentine. 

II

merg eu merge Babre. e amurg pe mare rupt în 17. număraţi-vă lanţul. e-n meditaţie pe rug. ardere pe tot. însufleţirea crimei. 17 morţi sub Myron. ucideri prin vlahi în trecători păduri bizantine. eroii în mahasamadhi doborâţi în viul-jiul-chiul. în joacă toţi o femeie. om shanti în peştera lui Nicodim. strigoi de fontă repornim turnul din Pisa neîndeclin. bombă etnică estnică veşnică pomenire pre tot albastrul cerului pe o zăpadă de floare ultimă.

III

Brâncuşi Gorjan Paleolog. fum de Gayatri. discuţie în schela viilor măeştri. Yama taie pomul omul clanul colanul. 17. discopatia veşniciei. lumea să piară oricum. din lamură la cenuşă se înfiinţează rugina dezgustată de trecutul oţelit. moarte de 17 ori. 17 reîncarnări. Fata nemaiverosimil pomenită alungarea sângelui cu alibi de rugină. puroi distilat prin guri de canal. năbădăile scheletelor de draci pavate cu umbre de vitriol.

V

tot pe loc pe călcâie drumul vine şi se duce. eu la sud cu el în Indore tu în sus la Indora. şir indian 17 alpinişti în Himalaia. n-ai cum îţi vărsa jalea cum ţi-o înghiţi. jelisem la zid. restul împărăţiei mă podidiseră din tot ce mai avea vârf şi cap cu decapitarea mamă de-am simţit-o mereu prin viul argintului ceresc. toate zânele înfipte în fulger în cosor. prin zăpezi veşnice de-ar mai zbura una măiastră.

VI

pinguini în gheaţă romboidală dansează între ocean şi pampă. ai noştri la marginea înţărcării. artişti dezizvorâţi a cosmos gelozitor. paralizasem sub sprayul minciunilor împroşcate pe kalaşnikoave. ospăţ de oameni învederare de halucinaţii răzbunătoare în absolut pe tot înaltul viul creatul spiralaltul. ne iubirăm în dreptul crângului. necum supremaţie pregândită sfânt pe odihna temeiurilor eroice de la dumnezeu. nu mai nimereşti locul de veci al lui Dumnezeu din jertfa neamului. la ce bun erou dacă nu mai există nici la teatru. romb-a-romb toute en rond. devoratori de rugină vampirii stâlpului ante portam ubicuitatea distrugerii. clonate. poltergeist. pe. cutremurarea. gelatinei. oricărui. rest. de. rezistenţă. a. sinelui. anihilat. Anabolic.

VII

intri în aceeaşi celulă. oglindă de colină. intrarea oştilor din răsărit. leagăne ne-or fi lovit tălpile iadului ne-or fi presat. capete tunse inscripţionate apoi iar păroase cu mătreaţă roşie. construcţii dărâmătoare de construcţii ale cerului. de ce nu te mai apucă nici fobia de-aia eşti lovit cu leuca. omul în picioare te fobiază. te-ai întors cu barba albă mintea primăvară sufletul hobiţă.

VIII

horj de Gorj giulgiu. nu mişca în fronton. templele se ponegriră. dintele vremii voi vi-l plombaţi. fani fanatici. i-ai capul negresei blonde din New York adu-l aici la Târgu-Jiu şi du-n loc modulul 8. în coloană fără meşteri. x-ul prinţesei pe masă. torso de morgă ou Brahma lemn Buddha foca în foc peştele în Jiu pasărea în romb măiastra în dodii templu nevăzut. ce şlefuise paradisului se măcelăreşte câineşte.

IX

monumentele nu sunt greu de distrus dacă te pui în situaţia de a le distruge. frângeţi spada la mijloc pereche androginul asemenea stâlpul. copacul tot va înflori să-l poarte câte secole. însă un meşter doar şi când haita îl înconjură. plan de creaţie unul cu al crimei. scade natura. omoară muma. nici urmă de Constantin în România. cum a murit şi Cristos şi a înviat şi apoi s-a înălţat. ni se arătase. ni se arătase din morţii întregirii noastre înoptsprezecite cadaveric sub vaselină de tanc peste gard. adio romboide. a nins. iarnă caldă. primăvară hibernală. axul gol pui fără pene. pieire pompeiană. ne-a spus că nu ştim ce ne dă. coloana vertebrală cea de toate zilele.

X

ai văzut coloana ţăndări şi ai intrat în spital. tăiată încărunţirea pe 17 tranşee. Buddha ras în cap. Samson jelit. învingătorii înjumătăţiţi fără luptă. spălaţi-vă ce creier v-a mai rămas. rugina s-o revărsa şi peste ţeste deste. când e o zi cu soare atunci îmi zboară o vertebră. spână înălţime. mormânt cu îngroparea perpetuă.

XI

nu vreau să plec nici să rămân să nu văd pe nimeni amestec limbi cu penele din cămaşa de fontă a lui Christos ochii mi-i ridicasem ca fiecare pe-o turlă n-aveam şi noi nici nimeni ceva mai înalt. esenţa stâlpului părea de nemâncat când se găsiră vezuviomorfolitorii. urzitorii de dezurziri. câte împuşcături câte anonimate. nu se mai gândeşte monumental. nu se mai îndoliază viitorul. amintirea de acum încadaverită jur împrejur cu incinerarea mausoleului. te-ai hotărât de cu noapte să scaperi groaza la vederea şaptesprezecimilor de nesfârşire. să nu se sfârşească veacul cum începuse. nu-ţi mai pune nimic în cap nici părerea de rău a înhumării sinelui. ne şi făleam în necunoştinţă de cauză. mireasa ne-o sfâşiară vulturii de cum o descăunară sconcşii. mai caută dărâmări sângerânde pe fard feruginos. maladivi în carusel de surpriză a becisnicei din istoria artei puse de-a curmezişul artei.

XII

rugăciunea artistului în amurg. mâine mărunţişurile supravieţuirii. vreo sfârâială de-a uitarea a efectului tăierii coloanelor verticalităţilor. cu melodrama prostului sub curul deşteptului. slugă la dârloagă izmene pe călător. şi-apoi cine nu e profanat. numai cine nu merită onoarea. care onoare e profanare. profan am fost sunt şi voi fi pe mine n-ai cum mă profana profanatorule de înviere nici viu nici mort nu mă pişti. un personaj întreabă dacă suprapopulaţia de torţionari nu e ameninţată de şomaj. modulul 12 ergo argo medus poate o nedee o sărbătoare pe gustul lui Brâncuşi. pe întrupate pe sfinţite de am văzut-o şi în picioare. până murim toţi vom mai mărturisi-o munţi. ne-om reorându-i pe culmi din văi în puterea întoarcerii şi recăderii din tărie sub vultur că nimic n-o fi fost fără sfârşit. şi totuşi omeneşte brâncuşeşte  prea urcasem. o să vă povestim şi cu vorbele destructorilor ce se puseseră pe inversat firea depictând-o ca în plus ca în pericol ca în paragină şi-atunci cu barda politomă au tomit-o în 17.

XIII

icos lauda condac din nerăspuns. gândul formelor primordiale renăscut în fiinţa sculptorului se întemniţează. vdenie de descreierat la culcarea în umbra tranşeu cum din toţi munţii s-ar face numai văi o palmă cu linii până-n iad toate s-or fi vindecând în singurătate după ce simbolul i se distruse. râmătorii dărâmătorii cu a lor dharma cu lupa  spre statui dinainte negândite neridicate nedărâmate că secol adică niet Brâncuşi. incineratori traduşi.

XIV

arta reocupă melancolia anticilor. mneme. distrugând de vii devii restaurator. scrie-l fobie. de-aia e bine beat decât fobiat. xenos. nu crainicul inviolabil prin caduceu a declarat dezasamblarea stâlpului. duşmanul devine prieten dar stâlpul decapitat cap lângă cap din cap peste cap îngropare profanare rapid dismantling. the last week of December 1998 in a developing country.

XV

il nostro teatro sistina in romacongigliola. boxul Keops unica umanitate. nimic nu poţi peste doctrinele trecute. nu le cunoşti orbeşti în arest pe cadavru familial. tâlcărie cu tâlh.

XVI

mă duc la sculptor. asylia symbola cosm polemarh Aspasia Fryne Glycera Gnathaina Theodata Lais. sărută ochii orbului. te mângâie marmora bufniţă kairos mezonoptic. atât de albă pasăre că nu m-a mai umbrit. frumuseţea sluţeniei braţele tăiate în foi de nufăr orgiac. aburul misiunii psalmul 103 năluci albine. spiritul lui va învălui pământul. pedepsită va fi nimicirea.

XVII

nimicirea va fi pedepsită. spiritul lui Brâncuşi va învălui pământul românilor şi al lumii. lucrarea liniştirii se luminează prin înţeleaptă rimă. Gizeh 2 numai capul. leşin înăuntru. alt cap cu paznic palazzine o statuie alta brusc se face o coastă rugie cimitir picnic şcolari profesori fotografiindu-se. cât e ceasul. trei gradaţii stai cinci. e 12 şi un sfert. al meu e 1 fără 5 merge înainte m-am rătăcit şi nu mai ajung să ţin comunicarea nu mi-e greu în sanscrită recit ce-am mai recitat din piesa Brâncuşi de Eliade. homa puja ochii pietrei fonta font fon fo fffffff.

Epilog

(actorii-autorul-publicul)

coloane tragice dorice ionice brâncuşiene. femeile şi-au scos câte o coastă şi se bat. fine milenio fine secolo fine settimana. viaţă dăruindu-le Vetei Ilincii lui Mihai lui Constantin. iarbă unde a fost biserica. respiraţia îi miroase a tutun şi acum la strângerea de gât nr 16 stâlpul îşi dă duhul ultima suflare aceeaşi cu prima primită de la meşter. pasărea respiraţie în aerul infinirii ireneice. ci sabia retează suflarea vieţii de mai sus din fire. amintirea de la Dumnezeu spre nesfârşirea recunoştinţei.

la India se gândea coloana se împletea din India se-ntorcea coloana se despletea s-o uita la ea Gorjan ne-o urma în Canaan.

în valea plângerii eroilor soldaţii nemuritori ţi se revărsau pe mâini ca sfântul potir. capul bătrân învălmăşea sfânt duhul. duşmanii cercuri cercuri ţăndări dodii păsări pene respiraţii. pana de la romboidul 16 o fi zburat cu porumbelul peste ape cu o înverzire în grădina şarpelui coloană.

va mai fi un poem un poem n-a mai fost n-a mai fost aşa zbor aşa zbor nu mai e nu mai e neam de neam va boci va boci răzbunătoarea răzbunătoarea va zidi va zidi treierătoarea trăierătoarea.

coborât tot ce fusese în picioare cosită iarba astupate ape pe unde să mai treacă sărbătorile cocorii. rădăcina nu ne lasă nu ne vede nu ne pasă femeilor cântăreţilor pustnicilor.

pierderea modulului mai ca chinta fulului gaura modulului laptele fudulului rugina modulului hududoiul dulului crăparea modulului simpatia sulului ungerea modulului în onoarea nulului.

capătul vremurilor bucuria că am trăit că am murit că am fost creaţi că ni s-a ucis creaţia slavă ţie criminal de neamuri blânde că lor li te vei prosterna.

cine cât s-a bucurat capul când mi l-a tăiat capetele le-a arat neamul mi l-a semănat să răsară Ararat m-aţi ajuns şi m-aţi adus cer iubire m-am împuns vine altul şi dă jos că de ce m-am mai întors aşa-i lumea ca nelumea coloana ca necoloana.

trecură vreo trei sute de ani mănăstirea o mai fi coloana n-o fi fost refren distrugătorii jigniţi de ceea ce distrug cei ce taie unghiile terrei cei ce retează coloane nesfârşite bifteck bifteck bifteck talak talak talak cococo dărâmătorii veseli cu papion ion înapoi pe buduroi pietroi distrigoi îngerul cu sabia stâlpul Basarabia bar bar bar carribi carribi fiinţe infineterne în mahasamadhi. schelă. 17 celule.

1997

TEMPLU ÎN ELICOPTER

Decapitarea

            Parpagai: (publicitate) ediţia 666 irod iord (an) iuda aiud umăr sub gheară

                        pneumaticule junglier prostănacule pe acelaşi bărăgan copacul capul

                        cui basta barda efes viteză.

            Peniscop: numele Gavriliu materiale metal os craniul lui Eminescu titlul

                        peniscop văzând şi creierii lui Kennedy scoşi din ţeastă aure de

                        clintoni în jurul epitomului.

            Gabriel (Cod penal art. 390) „Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt,

                        monument, sau a unei urne funerare ori a unui cadavru se pedepseşte

                        cu închisoare de la 3 luni la 3 ani”.

            Colonel: Nu fă valuri, au trecut 7 ani, l-a cumpărat de la gropar, de la urgenţă,

                        se joacă şi fotbal cu ţeste, berneveci pe brăcinar.

            Clovni:

            plutim pe actoria decapitată basta altă  căpăţână

copt Keops cer

eli contemplu

elicopter

eli în templu

Templul

(Grigore, Vasile, Gheorghe, Ion, Creaţa)

                        câte gloanţe de război pe locul ăsta a făcut ceva sfânt

            cu maşina la Topoloveni toată noaptea şi înapoi cinci sute de kilometri da'

            a mers dacă nu mergea jigodia cu 12 tone făceam trei zile

                        săracii copii ei o repară

                        toată ziua e pe ea aia e pâinea Grigore

            azi te păcălesc pe tine Vasile mâine ca să vin la problema de alt'dată rămâneai

            la vie nemernic

                        din ce dai aia ai

            am să-l bat cu pumnul să-i scot borş pe gură

                        toate maşinile de pe stradă sunt ale mele

                        Gheorgeh a băut 15 maşini  şi tu 20 şi Vasile 30 de maşini a băut

                        de-aia a murit din cauza asta da' tu cât p-mea arată-mi zece maşimi

                        şi tu-mi arăţi patru maşini afară ies la elicopter mi-arăţi mie elicopterul

                        matale păi

                        de ce să-l văd n-ai băut n-ai fumat eu un elicopter am băut sau toate

                        maşinile până la colţ un elicopter am băut băi Gheorghe un elicopter

                        am băut Vasile unde e elicopterul dumitale care n-ai băut

            l-a fluierat aşa

                        cu ce te alegi din viaţa asta cu nimic

            am trecut toate fazele

                        trebuie sănătate care nu se poate

            azi-noapte ploua la două mai erau paisprezece kilometri până la Câmpulung

            spre Târgovişte am ieşit din norul ăla periculos

                        cu fata aia frumoasă a lui patroana aia e soră

                        ori e fie-sa

                        Raluca e neam cu ea da' seamănă cu ţiganca

            e nepoată mi se pare sunt bătrân am c. albe ce grad avea colonel iese la

            pensie mai prost ca noi cum n-ai pensie Vasile nimic de ce mă am fost

            prost muncesc pe colo şi pe colo în loc să ne dea bani ne-a luat n-am

            avut vârsta banii care trebuia să-i bag la doctor mi i-a luat ei am noroc

            că lucrez în cooperaţie i-am învăţat meserie croitorie

                        a făcut armata s-a însurat

            Creţa a venit ş-aia e măritată toate sunt măritate bine că are tăticu patru

            camere bine c-a muncit tăticu câte încărcătoare a cărat

Elicopterul

(Templul din Efes, Acupunctorul, Gabriel, Pik, Dik,

Zik, Bik, Fik, Tik, Rik, Lik, Nik)

                        picking or puncturing of the living tissues of the human body

                        with fine needles to cure diseases, to relieve pain and as a local

                        anaesthetic

            în spaţiul nostru sinusoidal

                        într-o lume homosexuală

            Figure modelling.

            I had to get naked. I was pretty nervous. There were 10 women and 3

            men in the class. As luck would have it, the most attractive woman in

            the class set up canvass right in front of me. She kept smiling at me

            after about a half hour I had a full blown erection! Kind of embarrassing

            but it subsided  after a while. And got hard again. And subsided. Kind

            of went in cycles those two days. Nothing I could do about it. Tried

            thinking of car crashes and stuff and it still didn't do any good. Made

            some good money and they want me to come back. I'll probably do one

            more week for them but it's an ODD job! Things us struggling actors do

            to pay the bills!

                        a ne despărţi de un utopist ridicol lăsător rece telefonic desperanto

                        naet poeţional idiolemi latrolecţi lemurolaci vitrobobi clastici

                        dezelatorni diareici din cheile pe tot cuprinsul antisilabisitornilor

                        distanţa enormă care îl separă de lumea noastră e realmente nul

                        nu ai peniscop târziu bunicul politruc

            hiperhomosexualitate pe ulcere abcese erecte în foarţă noscopire

                        acest număr din Dilema mă loveşte mai mult decât paralizia

                        tatălui meu şi-mi scade speranţele acupuncturii orni în

                        golden yacca Odobeşti

            iubirea de Eminescu e păcatul fatal al României

                        dirijorat scatofag

            să mai terminăm cu chestia Eminescu

                        proşti canalizaţi anticanalii

            un carnaval de paralitici terminali autoconfundându-se cu ultima

            parolă

                        înjură fericiţi propria lor inaccesibilitate te fac să-ţi descoperi

                        în antieminescianismul lor lombrozian prostia de a-l fi iubit

                        bine măcar pe Păucescu prompterul lui Niolae Manolescu Ion

                        Bogdan Lefter Răzvan Rădulescu Şerban Foarţă Pavel Gheo

                        Radu Mircea Cărtărescu T.O.Bobe Z.Ornea Cristian Preda

                        Alexandru Paleolog C.P.-B.

            numai de ăştia de pe cadavrul lui nu i-ar păsa

                        ca la petrol ca la coloană

            irozi de mucava cu săbiile subsidiinde în aerul tare

                        parasintaxă coerentistă

            ce nenorocire

                        asasinii îşi citează victima în ospiciu în dubă în munte

            proasta de doină

                        la cel mai dezmăţat atac din toată istoria te îngrozeşti că

                        nu mai poate exista pasul următor gen un reform pentru

                        reformă

            totuşi i-au scos capul din mormânt şi i l-au expus la erotica 35

            de bătrân

                        neovitnerieni dilemioţi

            geniul pietăţii

                        copacul tronului de strajă s-or grăbi morţii viii îmbătrânesc

                        frunze de arţar în vis guverna fatalitatea lui altceva nea Ion

                        mort Eminescu e un dat dilemienii îl fac luat se dă în

                        persoană se dă în doină se dă în limbă în creier în gazetărie

                        în existenţă în iubire în ecou în cult în drept în tot canibală

                        cabală

            e scrisă deştept e adevărat că n-a mai fost niciodată atacat aşa de

            grupat răspunsul va veni de la belferime şi de la gazete naţionaliste

                        resorturile ideii antieminesciene erostratism 22 di lema

                        lemurieni

            ne mângâie ficatul cambodgeeneşte dintr-o lovitură se suie

            degenerarea în copacul tăierii

                        ne despachetează moartea nu găsesc locuri lume polonezi

                        tăcere nicio limbă femei în negru una lângă alta nu mai am

                        haine mai deloc aveam ceasul mic la stânga nu mai e fete

                        se uită iar în camera mare descuţ ceasul pe mână mi-oi fi

                        pierdut văzul ies am pantofi de damă fără vârfuri sandale

                        le închei vânzătorul de pantofi defilează literar venisem

                        de la templu gen cumperi pantofii ăştia mă uit nu erau ai

                        mei mă uit mai aveam în picioare nu vrei zice atunci să-mi

                        scrii nuvela cu auzi cui să-i scriu mă duc chez moi şi pe

                        drum mă întorc aruncându-i dar mata ştii scrierile mele ştii

                        opera mea opera mea ştii să-ţi scriu dumitale intră alte feţe

                        gen surori medicale privighetoare English nimic francais

                        italiano nemişcare  în gând poloneză şi tare ruski din ochi

                        nu un sughiţ zdesi esti moia komnata moi dom nicio reacţie

                        surzenie nu ştiam să le mai povestesc nea Ioane nici eu nu

                        mai ştiam de mine mata erai mai liber sub pălărie că purtai

                        şi bocitoarele şi neamurile de trei zile cum să trec să nu te

                        văd scobindu-te printre lumânări o zbughisem la vedere dar

                        câte lucruri numai ale mele nu plecam din casă din haine ca

                        matale cu matale bine că m-am deşteptat ce dau ăştia în

                        Eminescu iubirea ca de Christos e a ta pentru alţii numai

                        ura pietrele să-i iubim şi noi în locul lor bătuţi dezgoliţi

                        descălţaţi ne şi ţinem de răni spre a reinsăila neinsanitatea

            templul din Efes neatins coloane şi genii fără muşte după lucrul

            viermilor plinit

                        tema era de ce unul care n-a băut n-are 30 de maşini sau

                        un elicopter cât a băut el iar în surdină cu ce pleci din viaţă

            viaţa e o elicoptereală coptă

                        Eli kopt

            the Age of Aquarius sex love and God are all part of the same

            indivisible Creation

                        cultural doctorate in therapeutic philosophy and holistic

            medicine consciousness is one octave above intelligence

                        cosmic wheel global wheel lemurian theochristic

                        conception as above so bellow money as concretized

                        energy

            scăpaţii din gheară îi faci suprapopulaţie morţii ni se împuţinează

            luaţi în hore densificate oricine deschide la corinteni 13 în afară

            de maica-ne Medeea oricine seamănă cu taică-tău în afară de

            asasinul mamei tale măcar şi paralizaţii gloriei născuţii cancerului

            năpârliţii amvonului cu strigăte de frescă salvezi la nesfârşit

            pretenţia unei clipe ca mai înainte

                        când îţi paralizează şi tatăl alergi şi pentru el la acupunctor

                        ideograma pagoda ceaiul dumnezeu ne lasă să ne întâlnim

                        dacă tot nu ne despărţim între neveste şi senzaţii plătim

                        cât ne-am jucat cu cine

ORHIDEE ARNOTA

Persoane: Eu, Tu

a treia oară decapitat de o cadră până târziu tu şi eu îmbrăţişaţi sub arborele vieţii sus la cel mai înalt promontoriu al anilor noştri aşezat-am o orhidee pe mormântul de marmoră

1

EU

ce e lauro

TU

balaure ţi-a căzut orhideea în cap

EU

iar

TU

primăvara vara vara

EU

ne coacem

TU

ţi-ai revenit

EU

ai grijă de acum războiul să nu fie prea anevoie

TU

fericirea

EU

ţi-aş fi ciripit rupturile de peste trup

TU

eşti nerod

EU

şi bazarele astea cu curu-n sus orhideea ai pictat-o n-ai pictat-o ţi-ai înflorit corpul şi l-ai împestriţat şi acum repară-ţi orhideea

TU

vara a doua

EU

desenasei un labirint mai era o viaţă

TU

agonizam şi eu

EU

îţi credeam

TU

în glumă

EU

mi s-a înfundat

TU

dinte pentru dinte

EU

mi-ai fript a doua ceafă

TU

de ce nu

EU

norocul meu

TU

străbuna dansatoare

EU

sperietoare de ciori ale mele sunteţi fetelor

TU

obsedatule

EU

împrieteneşte-te şi tu cu umbrele păsărilor în amintirea mea mormântul din celula orhideei s-a grăbit spre mine

TU

răpune-te

EU

cine-o să mă strângă

TU

vedem noi

EU

îmi treceai dinainte de jur împrejur împietrisem eram de ghips de bălegar în vârful pensulei cu coada înfiptă în ceafă

TU

una era primăvara descântec să fii mântuit

EU

nu tu m-ai mântuit

TU

te-a trântit iapa

EU

oi fi fost şi morar

TU

la maici

EU

primăvara

TU

mai apoi

EU

voi fi scris şi acasă

TU

pe paseri în dodii

EU

şi vrăjmaşii

TU

ca pe-un bolovan te-a trântit iapa

EU

în marea melcului

TU

şi mai doreai de-aceea

EU

n-am casă

TU

ai

EU

n-am nimic

TU

ai un melc

EU

în sânge

TU

n-ai sânge

EU

te am pe tine

TU

împrumut

EU

nu mă mai iubeşti

TU

nu-mi ies din cap şobolanii

EU

cucul

TU

cu-cu

EU

cu el jucai şah după ce-i primeai puii

TU

eram bolnavă

EU

şi învingeai mierlo

TU

iar tu aveai un fel de a privi

EU

să ne visăm împreună

TU

cât s-a putut

EU

apoi ne ispăşeam

TU

nu mi-ai fost păcat

EU

nici arhanghel

TU

şi consecinţele

EU

orhideea noastră vorbăream de ea tot într-un joc mai aveam puţin ne îngropam umbra fire suferinţa ta de ce a trebuit să mă trăznească în moalele capului pălălăile galbene ale cadrei

TU

te înscăunase primăvara

EU

două măşti nu mai suportam să ne iubim şi ne-a venit de orhidee purificându-ne în bălegarul de sub toate stelele

TU

iar cerşeşte ţiganca pantaloni

EU

i-ai în schimb ocheadele să ne facem testamentul

2

EU

nu vrei să-ţi mai schimbi domiciliul într-o culoare de orhidee

TU

cântă

EU

ce-ţi veni toată viaţa am aşteptat  să-mi spui asta să nu-ţi mai sparg porţelanurile cântăreţii

TU

cântau cu guri atât de mângâiate le-aţi astupat cu ortul sfârşiseţi cu mormintele voievodale

EU

strigai în somn

TU

sfârtecaţi orhideele

EU

la trezire meşteream cântece sub clopot ne mântuiam aproape

TU

la ce-am fi tăcut toată viaţa urează-mi noroc vreau să-ţi dictez testamentul

EU

ce e afară

TU

nici pustiu

EU

mama noastră

TU

acum nu eu

EU

n-o reîncarnam

TU

citeşte-mi

EU

ţi-ai zdrobit liniile se vede numai o viaţă frumoasă plutim împreună în sângele tău spre un liman luminos ne vom opri

TU

poate tu

EU

şi tu

TU

dacă o fi singura cale

EU

îmbrăţişându-te mă îngheţi şi-mi strigi cât sunt de rece

TU

mereu se dărâmă câte o soartă

EU

şi tocmai îţi arătam altă faţă din trei

TU

îţi visezi să te întreb ce te doare asta îmi visez şi eu şi ne ascundem în zile pe ce lume om fi trăind în ce vreme până când au dreptate copiii numindu-mă în cor celălalt tată mamă fiindu-le apoi că ne-am îngropat alături n-a depins numai de noi

EU

ceva tot mai putem face pentru prima oară

TU

Să murim

EU

amândoi n-am făcut-o

TU

adică nu

EU

tineri

TU

singurei

EU

ţărmul

TU

ţinutul focului

EU

ochii tăi piezişi

TU

fost-am

EU

ne întoarcem

TU

de a apărut gazda aşa de târziu

EU

m-a ales pe mine şi amuşisem voi aţi dispărut moţăind cu un nou venit aducător de veşti era atins de amnezie şi tăcea zic să plătesc după cuviinţă ţie aveam de gând să-ţi plătesc cine ştia poate aveam să ne iubim să ne luăm

TU

nu numai pentru o persoană nu numai pentru o noapte şi banii să-i primeşti tu însuţi

EU

pe hârtie voi aţi dispărut

TU

tu ai dat tonul umblai zănatec strigând aici sunt orhideele cele mai rare e loc şi pentru ultimii amărâţi ca noi parcă vorbisei tu cu orhideele ori ţi s-a dat de înţeles prin gazda mormântului

EU

şi după atâta vreme

TU

te-am însoţit numai eu

EU

cum ai desluşit semnăturile parcă le visasem dar n-am înţeles niciodată ce se petrecuse de-aţi dispărut înante de a fi aflat că nu plăteşte nimeni

TU

se improvizase chiar un spital

EU

ne pansam unii altora rănile din senin eu n-am avut nimic

TU

te alergau câinii

EU

nu şi ai gazdei ea îi chema îi instruise parcă ai prins şi asta şi nu din dragoste pe unii îi pansasei mai ales pe mine mi-ai aşteptat rândul să mă muşte câinii să mă îndrăgostesc ultimul

TU

ca să îngrijeşti mormântul domnule bine zicea soru-ta e nevoie să se menţie lăcaşul

EU

şi dealul şi pădurile şi pământul

TU

ai primit un aconto atunci la începuturi când şi mormântul se ţinea mai bine aceeaşi marmoră în pridvor pe stânga dar picturile arătau întregi înfăţişând pe verticală arborele vieţii

EU

patimile

TU

pe rând

EU

noi umblam în alte părţi între apă şi foc după orhidee ele nu înfloresc pe morminte pe marmoră nici atât

TU

fă-ţi domnul una cu mormântul

EU

ce-mi spui azi şi mâine vine din sufletul meu dinainte decând nici nu ne-am fost găsit ultima oară te rugasem parcă şi scris ţi-am dat la lumina îngenuncheată a mormântului dacă avem parte de orhidee de orice de data asta nici nu ne mângâiem nici nu ne îmbrâncim în prăpastie să ascultăm mormânt glasul domnului îmi era teamă că nu voi fi de acord de ce nu te-ai împotrivi femeieşte când voi tocmai ascultaţi şi aţi ştiut şi acum am ajuns aici fără pretenţii în aşteptare

TU

ne visam marmoră

EU

poate stejar

TU

din cei de o sută de ani

EU

cu braţe uscate lungi lungi

TU

să te înstrăinezi ca paserile

EU

şi cu tine deodată

TU

exagerezi cu părerile de rău

EU

de la tine citire

TU

treaba ta

EU

tristă eşti ca nimeni pe lume

TU

am înţeles că nu e vorba despre mine

EU

ca o iubită de departe dintr-o poveste neauzită parcă ai bate iar şi ai ofta

3

TU

bate clopotul

EU

mormântul nu măpărăsi

TU

odihnească-se şi doamna

EU

ţii minte ziua cea frumoasă

TU

noaptea

EU

ce uşor am ajuns pe promontoriul cel mai de sus al vieţilor noastre

TU

clopotul întrupează o lumină

EU

bine că eşti aici

BOMBARDAMENT

            (1944.) Se făcea că făceam o plimbare într-o regiune muntoasă şi iată că m'am găsit urcând cu Fănică, un prieten din copilărie din liceu, un drum bolovănos şi sfărâmăcios. Era foarte cald şi mult praf. La un mom. dat a trebuit să urc nişte povârnişuri foarte repezi şi iată că sunt în faţa unui perete de munte foarte înalt, de cca 30 m, aproape perpendicular şi chiar şi aplecat în partea superioară; de ce l-or fi scobit aşa lucrătorii, mă gândesc (parcă acest perete fusese săpat în munte de lucrători) şi parcă acest perete trebuia să-l urc. Iată că în locul prietenului meu apare un copil de ţăran zdrenţăros. Urc câţiva paşi pe acest perete şi imediat mă dau jos – e imposibil să mă caţăr. Observ că într-o parte peretele era mai puţin înalt şi că prezenta şi nişte trepte. „Să o iau pe acolo”, zic, „ca să urc până la culmea cea înaltă” (care parcă era la fel cu dealurile pe cari le visasem şi altădată, din teren sfărămăcios). În timp ce mergeam spre partea aceea cu băiatul de ţăran, iată că îmi vine în gând că ce ne facem dacă plouă, băiatul nefiind îmbrăcat decât cu o haină de aba zdrenţăroasă. În acest timp tocmai începe să plouă (ploaia aceasta însă parcă mi-o imaginam numai). Mergând, trecem pe lângă o căsuţă şi îmi vine în gând că dacă ar ploua aş bate şi aş intra înăuntru. Iată însă că îmi vine în gând întrebarea că dacă locatarul (gazda) ar fi hoţ, ne-ar ataca în timpul somnului şi îmi imaginez cum ar veni tiptil spre patul meu cu un cuţit iar eu aş sta la pândă şi l-aş surprinde. În emoţia aceasta m-am trezit.

            Se făcea o aglomeraţie de bărbaţi şi femei, cari parcă erau prizonieri politici evrei şi parcă erau trataţi ca animalele, fiind puşi în lanţuri şi la munci grele într-o sală închisă cu cort şi sumbră ca un circ. Parcă îmi era milă de ei. Parcă însă cine voia şi avea talent comic putea să fie scutit de munci şi să facă pe clovnul. Iată că un prizonier făcea pe clovnul jucând diferite salturi şi aruncând nişte bile în ritmul următoarei melodii statice, mereu repetate. Cu acest refren m-am trezit. Parcă eu eram clovnul.

            Se făcea că sunt într-o casă goală, nemobilată, la parter şi parcă cineva dinăuntrul casei (care eram eu) voia să se substituie unui apaş (sau se considera el un apaş ce tâlhărea prin împrejurimi). Iată însă că acest apaş (care eram tot eu) voea să intre de afară din stradă înăuntrul casei şi începe să-l înjure pe cel dinăuntru că a îndrăznit să-l uzurpeze. Acela dinăuntru tăcea chitic, însă cel din afară, pentru a-l face parcă pe cel dinăuntru să-şi trădeze prezenţa, se apucă să dirijeze lampa electrică spre geamurile uşei. Cel dinăuntru, speriat că o să fie descoperit, deschide uşa camerii alăturate (însă veche cu broască sistem vechiu) cu o chee pe care o găseşte cu satisfacţie în buzunar şi, ajungând în cealaltă cameră, tot nemobilată, caută să se ascundă, gândindu-se fie să intre în pivniţă (unde însă ar fi un spaţiu restrâns şi deci prins de cel dinafară), fie să iasă el însuşi afară în stradă (la un spaţiu mai larg, unde să poată fugi) printr'o uşă încuiată ce se afla în colţul camerei (ca la cârciumile obişnuite de la ţară). Cu aceste gânduri m'am trezit.

            a) Se făcea că sunt pe câmp cu mai mulţi inşi şi că trebuia să facem nişte gropi circulare, de diametru ½ metru. Parcă aceste găuri erau la distanţă între ele de cca 3 m ½ şi mărgineau un drum de cca 3 m lăţime. Parcă pe o latură plecasem eu la facerea acestor gropi iar pe cealaltă, Damian, coleg de liceu şi universitate. Deodată mă trezesc că merg printre gropile făcute de colegul de liceu şi observ că acestea sunt mult mai adânci ca acelea făcute de mine şi chiar o gaură era aşa adâncă încât nici nu i se zărea fundul, care era mult mai larg ca gura găurii. Şi mă întrebam că ce rost era să fie astfel. Când deodată simt că terenul se clatină sub mine, parcă eram pe un strat mişcător (cu noroi dedesubt). b) Se făcea apoi imediat că parcă pe acest drum este construită o casă ca a Ing Balasopol dela Iaşi (un coleg de universitate), numai cu parter şi cu multe odăi, din cari parcă o odae era aşezată pe o latură a drumului unde lucrasem eu gropile, iar celelalte odăi pe cealaltă latură a drumului. Parcă în prima odae se aşezase o masă mare la care era f. multă lume în care era şi o soră mai mare a mea. Lumea discuta şi parcă se gândeau tot la evacuare de bombardament. Deodată observăm că terenul se clatină şi eu, trecând în odăile celelalte, pe latura cealaltă a drumului, observ că terenul se clatină şi mai mult şi atunci îmi închipui cu mare spaimă că dedesubt este un mare gol şi dacă lumea nu stă liniştită, dacă ar dansa de ex (parcă se şi dansase), s-ar surpa toată scoarţa subţire pe care ne aflam. c) Iată că se face imediat că sunt parcă într-o sală de clasă cu mai mulţi colegi şi cu toţii parcă în mod vag ne gândeam la evacuare de bombardament. d) Se făcea după aceea imediat că discutam cu Sofia Gausfain, o ingineriţă fostă colegă de universitate, la un colţ de stradă pe calea Dudeşti. Parcă acum ea îmi arăta multă simpatie (cu toate că în universitate nici nu ne cunoşteam, ea nefiind nici prea frumoasă). Fiindcă dânsa era cu mai mulţi domni tineri, eu mă retrăsesem deoparte şi parcă stăteam pe o platformă în aer, care se clătina, şi melancolic îmi căutam de lucru, uitându-mă la nişte jucării ce erau înşirate pe o etajeră, ca la magazinele de mărunţişuri. e)Se făcea imediat după aceea că sunt în tramvai la Galaţi pe platforma dinapoi şi era o mare înghesuială. Iată că un domn gras, bine îmbrăcat, care se urcase, se ia la ceartă, pe chestia suirii în tramvai, cu un domn tânăr care rămăsese pe jos şi alerga după tramvai. Domnul cel tânăr, pentru ca să se răzbune, vrea să-l izbească pe Dnul cel gras, însă mă înghionteşte pe mine. Atunci eu îi spun că „să fie la locul lui că îi dau un ghiont sdravăn”. Atunci Dnul cel tânăr parcă în mod copilăresc începe să scociorească pela popoul Dnului gras care îl strigă să-l lase în pace. Tramvaiul urca pe str. Brăilei (Galaţi) şi în faţa str. Balaban observ din tramvai că mai mulţi tineri duc în spinare o fată tânără care se sbătea. Parcă fata fiind leşinată e dusă în spinare de un tânăr pe str. Plantelor şi eu mă gândesc că vrea să o reguleze.

            Se făcea că un vapor mare de pasageri era gata de plecare şi f. îngrijorat alergam cât puteam în picioarele goale împreună cu o fată, Dra... Am trecut mai întâi printre nişte băieţi cari spălau puntea cu furtunul, apoi am trecut pe o punte scundă şi lungă până am ajuns într-un hol scund de teatru sovietic unde aşteptau câţiva inşi şi ofiţeri ruşi. Parcă ei erau numai în cămaşă scurtă  şi li se observau afacerea şi testiculele, iar eu eram mereu cu spaimă şi deaceea m-am trezit.

            (1945) Se făcea că sunt sub un şopron, ce era ca o şură de fân cu gang la mijloc, ca cele din Transilvania, şi că trebuia să ţin o cuvântare pentru URSS şi să zic „Trăiască URSS”. Împrejurul meu nu era cineva, însă după gard şi din şcoala din apropiere deodată se aude „ura” de 3 ori, parcă spus de copii ruşi. Imediat ies în stradă şi aştept ca să treacă aceştia. Iată că încep să vină de după şcoală pe uliţă autocamioane cu zgomot şi care treceau f. repede prin spărtura unui gard de scânduri vechi. Deodată încep să vină în goană soldaţi de-ai noştri ducând nişte lăzi ca de zahăr, pe cari trebuiau să le treacă repede prin spărtura gardului.Nişte soldaţi însă parcă le-au aruncat greşit şi parcă aceste lăzi s-au lipit de gard. Parcă ei trebuia să fie judecaţi de această greşeală şi iată nişte ofiţeri care au început să întrebe. Eu am intrat în altă curte unde parcă era o linie de garaj şi iată că un soldat înhaţă pe un ins îmbrăcat civil şi cu căciulă; acesta protestează însă şi zice „Ţara rumaneşte”. Mi se spune că este rus. Soldatul parcă la început îl împingea cu puşca de la spate, însă deodată observ că vine numai cu căciula şi capul civilului însă corpul nu mai era. Înfricoşat de asta, întreb cum se poate aşa ceva, însă capul grăia şi soldatul îl puse jos lângă alte căciuli cu capete (înşirate ca la căciulărie). Iată că o Domnişoară îmi spune că acesta este ovrei. Iată şi proprietarul meu cu un pachet şi mai mult pentru ca să audă acesta (filosemit) întreabă pe Dra „Nu s-au desfiinţat legile rasiale?” Dânsa îmi răspunde că la CFR nu. Atunci eu adaug că aşa şi trebuie căci acolo se cere curaj şi disciplină.

            Se făcea că într-o odaie din locuinţa din Transilvania, unde ne-am evacuat în 1944, sunt 3 etajere încărcate cu jucării şi bibelouri mici, cari parcă fuseseră furate de bolşevici (se observa placajul de nuc de la etajere, furat de la vreun dulap). Iată că eu ies din casă şi trec pe un pod mic peste o apă mică (derea, ca la Cilic, unde am copilărit) şi se făcea că vin mulţi studenţi făcând mare gălăgie. Iată că se pun la pândă, spuneau că vânează. De pe pod se observa jos dereaua (râul) şi parcă nişte capete de animale se iveau din malurile stufoase. Ei ziceau că sunt mistreţi, când colo erau câini de casă lânoşi. Iată însă că apare un cap de mistreţ şi un tânăr de lângă mine de pe pod se pregătea să arunce în el cu un ferăstrău (beschie). Iată că se făcea  lângă derea un câmp pe care erau nişte animale albe şi un animal mare pătat cu galben, un lup, sărea pe un  anumal alb, care era parcă o capră, şi parcă tot încăleca pe capră până când a lăsat-o în pace (parcă lupul spunea că „dă-o încolo”). Atunci iau o despicătură de lemn şi arunc în lup (care parcă era ca un câine) şi lupul se face că se clatină şi se întinde jos, acestea însă în glumă. (Constantin Mihăilescu)

ADEE  & CASTOR

            Aldee plivi panseuri de Ţuţea în româneşte, urmându-şi versiunile, după ce mântuise pe Castor (poate de la munte, visitor). Codurile de literă – da, ceist de la contrainformaţii – se aplatizară fără milă de al cui cititor -, na, flashuri româno-traduse, pe psihiatria de dincoace şi de masonerie. Siglele să şi le manopereze seism. Acum, de unde rămăsesem şi nu mai fusesem.

            Se înţelege altceva decât vrei să spui. E vina deşteptului dacă se pune cu proştii. Awarding forse. Soarele nici leandru. Rescrie ilizibilităţi. Cum ai începe cu el, să-l sfârşeşti într-o sorbire secvenţă, cum au ăştia dosare. Ai noştri ce să ne fi spus că ne iubesc? Ne dăm seama din caietul ăsta, ce-o fi, de introdus, actualizare 2011. El de când va începe cu astea. N-oi uita? N-ar fi că se subînţelege şi acum şi mereu că trăim ce rescriem pe sărite, rostuit rostuitor, dare de seamă? Natya o fi răspuns din plutonul părelnic sincron. Manoliu n-o fi de vină că muntele magic se citeşte în chinuri, la foc mic, flash.

            Îngropte primele 25 de zile ale lui Castorp. Îl desfiinţează cum l-ar lăuda, obsesie, Domnul „însăşi”. Înnoindu-mi marginalitatea consimţită o viaţă. Breban – nu ţi-e dor de ce ţi-e frică, de Dumnezeu, Marquez născut a-şi povesti viaţa, Pamuk tradus şi din turceşte, Blandiana şi laptele ţăranului, Cărtărescu şi frumoasele străine, Mălăncioiu cu supravieţuire, vânătoare de Ceauşescu, Mânzat pe adânc, Surdu antolog, Vianu matein, Nae că Nobel. Beteille – Anti-Utopia, Kapila are 82,  Satyavrat 80, Amrita a murit în 2005. Porumbiţa pe capul meu cioplit în lemn de Tăbăraş.  

            Paragraf cum numai interdicţia ar progresa, niciun adevăr nediscriminat canonic, secrete plumbuind ura mediocră. The following program is in Romanian. Dunărea înot, cât de urât s-au purtat iugoslavii. Mântuleasa, stejarul lui Tagore, vocea lui Eliade sub a Monicăi. Rhabon-Jiu. Limbă-jimblă.  Vorbeşti ca un rus. Ca pentru tine, tată, din Rousseau, arma Alzheimer. Îi pui în cârcă masca ta. Nu m-ai lăsa să traduc o chestie antidiplomatică. Anunţă victorie, altul aducând vestea înfrângerii, să fiţi ucişi amândoi, ori numai tu, ori nu mai el. Plus Evander, în cazino. Şi porumbiţa asta, intrată fără aripi în viaţa noastră, când să-i crească, rupându-şi coada, ca pentru a ne mai da zile.

            Nu pentru Norvegia, ci pentru Finlanda mi-a dat Drimba recomandare, brăileanule. Mase şi iar masse. Littoral clitoral. Principal devorator, fiara n-are caracter. Propriile crime în travesti. Mă învăţ fără studenţi. O adopţie se face în 30 de zile. Analiză de azil. Cum îl tratezi pe dumnealui, mă mir că mai sunt în viaţă (şi eu). Epurarea lui Suvorov. Eu urăsc (Puşi). Porumbiţa nu mai tace, dekho-dekho. Poporul zace în salarii diminuate (citat). Vis cu Brâncuşi în sutană, Hristos bătrân, Indira în jeep, apoi pe câmp, autosacramental în fugă-înviere, cu eliazii după el. A vorbit şi cu mine, îi spuneam mai apoi fetei, a preluat şi o propoziţie a mea. We pray only for Japon (Russian Federation). 20.600 hits. The account and voucher.

            Unu-n port, altu-n raport. Veresia breaking. Dar în ciuda florilor, tu stai înainte lor (Marin). Copil străin, fald evitat (Aldee & Castor). Această faptă a lor v-a creat prejudiciu. Pedeapsa capitală abolită în statul Illinois. Sărăcie în venetie. Oitsuke, oikoze – prinde din urmă şi întrece. Democraţie cu bombe spânzurate. Băiat luptător, civilizat. Crematoriu cu steag. Ne tremurăm. Zoika Pelţ. Kvartira. Cum o iubea Popescu pe Ioneasca. Tricotează superbie depăşită de limită. Criminalul Gorbaciov. Când s-o mai zgudui secretul. Porumbiţa catolică l-a avut profesor pe Grigore Ionescu, noi pe Romul.

            am vorbi euforii Usha raza din picior de grâu opinci d'antan în cisme gyne vreo linişte descriptivă castore senzualitate vegetală să ne vedem de Emil Botta norocoşii bisericilor nudul stejarilor de ce copaci ai noroc fiind statuie eliptic eucalipt însinguraţii a nu suferi compania prietenilor convivi convoi săbioarelor submerse prin morţi alergi de voie împărţindu-te canibalilor tot atâtea poduri urcându-le suflete priveliştea puşcăriaşilor reformaţi o oră peste duminica trecută plecăm în zborul porumbiţei aer s-a oprit în tei apoi cerul parcă şi-a întors capul de-ai visat că se întorsese dărâmătorule de obelisc ridicătorule de mascaţi ori te uiţi fără ochelari tu cu temele eu cu stilistica Tudor a despicat noaptea a nu se mai discută execuţii caffee club and after hours femeile distrugeţi omenirea până la ultima raritate putinţa decreştinării ochii altarului cin' te-o vizita în traducere fertilitate litanie

            de-acolo a luat de unde a luat de la geamul morţii vetera nu-mi răspunsese la săru'mâna tupeu de puşcărie martiri din subordine nimic nou atunci cum să-l aresteze clear air turbulence bordel în soviete joacă pe întuneric a nu li se vedea ridurile voi merge şi la Schiller voi învăţa nemţeşte nu îmbătrânisem nici unii de miercuri a încrucişat mâinile pe piept au trebuit să-i facă perfuzia la picior păi hai să vorbim mai tare româneşte singur şi profesor cu mine la cerc no-mister singur student de-al tău la ardere viaţa cotidiană a luat sfârşit din naştere bătrânii ne-mbătară stica nonagenarului văduvele poeţilor primăvara pe strada Măriuca chiar niciun student la mine numai eu la tine nu mă iubea cine te iubeşte talonul de pensie nu-ţi mai este valabil foc

            Mă simt prost când e cineva în situaţie proastă. Aldee o fi traducând Castor, spre mie. Terci bogdihanul de ovăz-cal. Numai cu nasu-n tv, ştie numai de ăştia. Trup galben pe ape. Pucioasa. Eşti greşit. Adormi vocală, te trezeşti cuvânt. Părinţi din leagăn, leapşa pe morminte, preşedinţi. Istorie de animale. Blonda se întoarce şi-i lipeşte o palmă ochelaristei rotunde. Scârţancă. Nu mai ştie. Păi, de unde să ştie? Legitimat cu. Aşa de greu se vinde. Penalele nu se subscriu. Francmasonii au făcut România Mare. Înfiaţii limbii gustă din cultură. A dispărut din optica publică. Am simţit că renasc. Sofia Ionescu se înnegrea pe sub ochi. I-am dat paşaport să meargă în Franţa. Translator colonel de securitate. Dacă delegaţiile dumneavoastră împărtăşesc punctele noastre de vedere. A înghiţit nu numai râma ci şi sfoara. Au început să tragă unii în alţii. Război civil cu bâte. Nu e o ilegalitate. Vă citesc ce-am scris. M-a frapat un lucru, a căzut blocul pe mine. Grădiniţa Anton Scornea, str. Frânghiei, 1. Troiţa Sf. Antonie cel Mare, Licurici, 10 kilometri de la Cărbuneşti spre Hurezani, în Gorj. Nu puteai vorbi, da' simţeai. Tu vorbeşti, tu auzi. Am alergie la feed-back-ul lui Anca. Artişti d-ăştia fundamentalişti. Îngropate primele 25 de zile ale lui Castor.

           

            blinded by haughtines  non-politician  manners rule and soil everything swearing crookedly in front of Country  because of a handful of rascals  your freakish peevish vain and  inimical mode Aldee translator  abateri grave cuviincios necuviinţelor  prezentarea şi demascarea  flunkeyism upstartism crass chameleonism aceşti cămătari politici şi rozători rapaci cu nedemnitate se autointitulează societate civilă opinie publică sau societăţi academice  ce mai contează numărul  George Clemenceau  categorii adiacente autointitulate disidente  niscai realizări trecute şi prezente  în loc să facă front comun o accentuată lipsă de educaţie  monarh inteligent dar şi muieratic  atât de pătrunsă în mintea românilor  se sulimeneşte zilnic  paltry attitude atenţionarea postura mea de general român sărac dar curat şi scriitor ocazional  Ovidiu Densuşianu clever and dirty viclean şi murdar  is a cur of same caliber date valabile demonstrării situaţiei  democratic degradation  modul ilogic instabil impulsiv capricios populist şi demagogic la modul cel mai general  rolul jucat de stăpânul inelelor dacă vom deschide dicţionarul vom afla că politica apelând însă la originea cuvântului respectiv la latinescul policitatio vom constata că el înseamnă a promite ceea ce la noi de cele mai multe ori echivalează cu a minţi

             

            Un manuscris se descrie după file şi nu după pagini. Nu contează conţinutul, ci lexicul. Bărbatul cât poate, femeia pân' la moarte. I-am cumpărat o tricicletă, se ducea în Tineretului şi dădea din pedale. Au înflorit castanii la Soroca. Şi la ziar am dat, cumpăr cartea Covor basarabean. Bibi, fă-mi un certificat pentru doamna Iosif. Eu-s mare amator de grafică. Să-mi cadă capul. Ne ilustrează pe noi românii care ratăm istoria. Demonstrativitate. Oslo Spektrum. Păi eşti irlandez. Ca să-l cunoşti, trebuie să-l traduci. Motru, citat în prima lucrare a lui Bergson. Citeşte în original. Nu are voie să construiască poduri. Spaţiu de atitudine. Impacting lives. Ai succes, eşti o scursoare.

             

            take another try ningun usario adverse effect arrow of tiger wonderful adventures a rock recognized you not only Nordic morons live next door pasaje de cea mai înaltă clasă mai tai din crengi le pun în gard orice lipsă e o trebuinţă orice e românesc nu piere da' acu' piere bibl de France înfiinţată de Richelieu n-am spus că nu se poate disjungem problema Goma ţara în care am ajuns nu i-am spus încă nimic de roman am antene ciocănituri la uşă am fost otrăvită de stomatolugul meu cu soluţia Kluţki stop cardiac fiica mea a fost medic în China am renunţat la carne ajunsesem piele şi os în Tibet stilul bagabont place la lume  who are the guilty nonsense-tâmpenii

             

            Eram în Australia. Cu o inimă aş fi rămas, cu şapte aş fi plecat înapoi. This applicant has nominated you as their principal referee. O fi Chitranjan. Mi-a trecut prin faţă veveriţa. Vioară neamară. Cavalerie, uite că nici artilerie. Ălei de geografie ăi din Bărăţie. Coapsă de coasă cadână pe-o rână. Nu cheltuieşti bani de frică. Se dărâmă Monteoru. Dia del Maestro el 11 de septembre.

             

            Am ajuns să scriu o pagină pe zi, nenorocire. Cadavre, am scăpat ocazia, după noaptea aia cu ploaie infernală. 5 lei mălai, 3 făină, 2 sare. Ştii că ăia micii nu au izmene, se poartă în cămăşi lungi. Uş, ţigane. Cebăluit te-a făcut mă-ta. Nenea Anghel a zis că m-ai făcut băluit. Cebăluit, adică nu eşti întreg. Eul, fiinţa identităţii, fiinţa care-şi dă seama de identitatea sa. Catalogul dascălilor şi învăţăceilor ucişi în lupta împotriva comunismului. Nimeni nu e obligat să trăiască în indiviziune permanentă, are drept să iasă din indiviziune. Miroseai a colivă dacă-ţi dădeai o palmă. Directorul ziarului Dreptatea. Ameninţare şi ficţiune. Nişte cucoane îşi donează bibliotecile. Dormeam într-un chioşc alimentar. S-a căsătorit cu una din fetele Anei Pauker. Din căţeaua aia a ieşti o femeie aşa frumoasă. Cârciumă şi pocker. Putorişca aia actriţă avea deja copil cu un medic veterinar. Da' ce e cu dosarul de pensie de la Viena? Şeful meu avea 21 de ani. Când am fost tineri, am făcut la fel. Eu am fost profesor la Columbia. Şef de promoţie. O, dacă eşti de Nobel. Reproducere socială. Bătrânii proşti îşi iau indivizi morţi, alţii îşi ridică oameni care-i vor întrece.

             

            preferă vrajba gâlceava şi atacul propriilor aliaţi tonul este dat de însăşi şeful statului este o situaţie de neînţeles anacronică şi perpetuă când politica şi politicianismul românesc devin căi sigure de parvenire şi îmbogăţire a lichelelor şi veneticilor de toate soiurile  insecte atât de dăunătoare şi aducătoare de prăpăd  un concept de guvernare ticălos reacţionar oportunist şi cinic indolenţa pasivitatea incoerenţa dispreţul interesul meschin şi rezistenţa la propăşire acestea au fost şi rămân principalele metehne  cu argumente dure condamnabile şi neiertătoare vom discuta  propuneri realiste de ieşire din criză  făcute de oamenii de bine  scaunul ce-i fuge de sub picioare  writer D.   Drăghicescu  scria cândva Maneguţiu  acest lasă-mă să te las este adevărata laşitate a românilor  cu nuanţele ei de lipsă de curaj şi demnitate dar şi de josnicie şi pasivitate  no ţine minte cu falsul tău civism şi politicieni corupţi elaborarea unei noi concepţii de organizare dotare conducere şi folosire a armatei poliţiei şi serviciilor secrete adică a acelor sectoare vitale capabile să răspundă până şi grabei cu care ne priveşte istoria  gerrymander everything  baseness în vederea înţelegerii mai bine a gravităţii situaţiei

             

             cele neîmblânzite  will help us to explain and understand easier the passionate and unstable comportment here and there with extremist tints  interpretările anapoda misty face of the marine monster  almost always  fără putinţa de a-i citi gândurile ascunse uimeşte prin lipsa de onestitate şi sinceritate văzând şi propagând viitorul României dar nu mai departe de lungul nasului  strâns legată de metehnele analizate deja sau de cele ce vor urma sunt patimi multe instinctive mizerabile de origine machiavelică  în lesă pentru ca la adăpostul ei să-şi poată face de cap what shall we do what are you busy with what are you at do as you like you had better go that's how is done isn't worth a farthing not for the life of me neither rhyme nor reason self-willed

             

             în ipocrizia lui şi dispreţul multora dintre români  a jester worth of  everybody's disgrace and despising  scornirile fac parte din genomul lui ceea ce determină pe români să nu mai creadă în nimic gogoşile să capete crezare până şi din partea mincinoşilor ce le lansează parşivenia inegalabilă  consolation of those fallen in needs quite beside soul of souls all in a breath  la adresa duşmanilor săi care sunt şi ai ţării

             

             mascat dar şi pe faţă  problemă pe care am mai discutat-o şi o vom mai aborda tangenţial şi cu alte ocazii  şi anume manipularea opiniei publice based mainly on naivety credulousness and inclination towards mysticism of a part of auditors proşti de buni as stupid as good   tot ceea ce spune şi face  poate fi folosit împotriva sa lupta românilor cu fantomele nu poate să dureze la nesfârşit el face lumea mai întâi să sufere pentru ca apoi să poată s-o consoleze şi încurajeze cerându-i să-l urmeze neabătut demolish abolish malign  falşii moralişti sau imoralişti de profesie cum i-am putea numi într-o accepţiune generală având  în sânge patima supunerii oarbe a celor din jur

             

             prizonieri neputincioşi ai ideilor lui măsluite  magic power of word in modification and even in creation of pervert world in which we live tributar ideologiei bolşevice ca urmare a înclinaţiilor proprii cât şi a existenţei în familia sa a numeroşi ilegalişti evrei  am recunoscut în fapt ceea ce la timpul respectiv se constituiau în norme şi procedee pentru recrutarea de colaboratori din rândul membrilor de partid se punea în dubiu fidelitatea unor concetăţeni care lucrau în exterior inclusiv a unui ambasador faţă de regimul lui Ceauşescu  labilitatea sa psihofizică dublată obsesia pentru funcţii înalte trăsături de caracter luate în considerare şi exploatate de specialiştii DSS  în procesul de identificare apropiere şi studiu ca etape premergătoare atragerii la colaborare  chipul mitocănos de papugiu este un drept dar şi o forţă de declin general

             

            nu România are nevoie de UE ci UE de România erorile de neiertat ca şi lipsa de pregătire deşteptăciune şi fler îl vor însoţi în toate intervenţiile din cadrul celor câteva vizite efectuate în exterior mărind şi mai mult nedumerirea străinilor şi a experţilor noştri în diplomaţie deranjat de faptă  îi răspunde printr-un deget acuzator a fost şi rămâne o conduită de mişel lipsită de curaj şi de sentimentul onoarei cu mare impact dezamăgitor ce va determina pe români să-şi piardă definitiv speranţa în ideea schimbării în bine a lor şi a ţării lor consecinţă directă a lipsei de virtuţi de conducător şi a orizontului politic mărginit în şirul de nerozii manifestate  se află din păcate multe fapte ce afectează nemijlocit până şi suveranitatea şi integritatea teritorială a României cel mai periculos factor de insecuritate a ţării binecunoscutul neoiredentism maghiar ca mişcare naţionalist-iredentistă.

             

             regresul democratic economic şi social este o încercare fariseică  gogonată trunchiată şi interpretabilă o adevărată avalanşă de rele şi cauze închipuite ale acestora înfăţişate după gura păcătosului într-o formă odiseică atât cât să poată să-şi realizeze scopul mârşav manipularea politică a opiniei publice româneşti după mintea lui pusă pe moaţe aceasta ar fi singura soluţie eficace pentru asanarea morală a societăţii româneşti  înţeleasă ca o eliminare fizică masivă a deţinătorilor de culcuşuri calde vizate şi revendecate şi de falsa protipendadă intelectuală a României  câteva sute de mii de condamnaţi  gândeşte detractatul filosof  is a virtue and not a baseness  decât idei şi vise îmbălsămate cu neadevăr

              

             s-ar putea spune atâtea fără respect cum mărturisea Nietzsche într-un moment de reflexie în sens pozitiv şi la modul cel mai general sensurile ansamblului facultăţilor intelectuale psihice şi morale ale individului devin vătămătoare societăţii în raport cu poziţia deţinută în aceasta iar spiritul îmbracă forma unei idei maligne putem afirma fără tăgadă că avem de-a face cu un retrograd notoriu străin de regulile şi civilizaţia democraţiei ce încearcă cu disperare să-şi atârne de gât semnele de onoare ale României  vorbind atât de dispreţuitor la adresa unor cetăţeni de onoare ai ţării  un impas istoric întunecat  atacurile majoritar ostile şi fără precedent istoric  am selecţionat şi prezint câteva din pornirile spre rău care vă caracterizează  întreaga anomalie a fost implementată  avansarea la gradul de general a plutonierului  injustiţii de putere nemaiîntâlnite în practica militară românească  fiinţa oricărui stat se bazează în primul rând pe credinţa şi jertfa armatei sale

            condamnabilă perioadă de umilinţe sărăcie şi dispariţii premature  give stars of general for base obedience  netributar minciunii  după modelul ţărilor cu democraţie civilizată  sub faldurile Tricolorului carpatin mângâiate de notele răscolitoare ale Imnului naţional  un fapt tipic care evidenţiază şi demască rădăcinile istorice ale putregaiului politic românesc Băsescu's baseness   capul ce se pleacă prin veacul al XVII-lea  filozofia de apărare a ţării pentru următoarele două secole  sigur alergăm după propria coadă nu înţelege să schimbe de bună voie macazul şi cu atât mai mult să lase puterea  a fost victoria lichelismului şi parşiveniei   obţinută panem et circenes în anii care au să vină ca urmare a măsurilor purtătoare de regres  principalele ţinte ostile progresului desconsiderarea şi lovirea sistematică în interesul naţional prin alunecarea voită de la realitate la minciună dar şi prin chemări unele oficiale la neloialitate faţă de glie neam limbă şi drapel toate acestea  în timp ce cei doi ruinători de glie ne privesc şi ne vorbesc zâmbitori după cutuma americană  răsfăţ la greu de care suntem siguri că nu au auzit şi nici nu-i cunosc adevărata semnificaţie la fel ca biserica din început luptă împotriva celor înţelepţi în beneficul înşelător a celor săraci cu duhul

            personal mă voi sprijini pe cele scrise şi interpretate cândva de filozoful Nietzche va fi aruncat curând la lada de gunoi a istoriei cum frumos nu este  iar deştept şi orator nici atât cum just aprecia cineva singura lui însuşire a fost şi rămâne parvenitismul nimic nu a contat atâta timp în speţa lui furnică el a fost şi rămâne un mare patriot român adevărat şi brav om ataşat principiilor adevărului şi dreptăţii gata să se sacrifice pentru ca poporul să trăiască bine  revestind parcă ecloziunea unei noi clase de circari pe scena politică ne aflăm dacă vrem să recunoaştem în faţa unei cangrene naţionale ai cărei germeni îi vom găsi în adâncul lăuntric al societăţii româneşti deştepţi cu o morală îndoielnică fără morală  către civilizaţia democraţiei

               

             culmea culmilor josniciei şi ipocriziei umane sub aspectul lichelismului şi mitocăniei încălcarea cu nonşalanţă a legalităţii şi a normelor moralităţii loviturile sub centură şi prigonirea politică paradoxal  copii mor de rujeolă şi variolă iar bătrânii şi bolnavii o sfârşesc cu zile spre disperarea celor mai mulţi dintre români care nu mai înţeleg nimic viaţa devine un coşmar în timp ce boierii politici îndrăgostiţi de ei şi de averile lor ne îndeamnă fără ruşine să strângem cureaua  politician de înaltă ţinută morală  nu se va opri din ce  nu se va opri din goana disperată în a-şi plămădi o nouă identitate morală sau din minciunile şi atacurile la persoană nu se va opri din eforturile disperate  pentru a şterge urmele inculpării sale  nu se va opri din bădărănia cu care îşi tratează predecesorii adversarii politici dar şi pe reprezentanţii mass-media şi ai intelectualităţii cinstite care nu joacă cum le cântă el

             

            trecutul său atât de întunecat şi meschin este un trecut complet roşu  his past so dark and base it is a past completely red  incitarea maselor să se ia de gât cu trecutul  pe tema modului de îndepărtare a molozului şi legi purgatorii care să ne încaiere şi mai mult decât au făcut-o  trecându-se sub tăcere perioada atrocităţilor comise împotriva românilor  ei sunt cei care au urât de moarte poporul român cauza principală a regresului nostru înregistrat în economie şi democraţie dar destul.

Continuare in postarea urmatoare.