duminică, 1 ianuarie 2012

Gutui în geam

Geoge Anca




Coaliţia Colţea
Foi de rupere
Lepră plurală
Peştera Urşilor
Armat
Savitry
Delegaţie
Poli
Anna & Rat
Viermii frumuseţii
Din ceşti
De cărat
Diclotor
Stare de linişte
Recitind Gita
Ne răzgândim
Culmea înghesuielii
Macaroana albastră
A furat Vedele
Roluri proncipale
Rima s-a dus
Zbor dublu






           
Coaliţia Colţea
            The summer wanted autumn. Toţi vară şi tu două bomboane între scrum şi filtre de Timiş. Te iubeşte lumea lăsându-se de fumat. Vecinii se întorc de la întâlnirea de pe urmă. Veniţi-mi sud, milioanelor de crabi, îngrozindu-ne. Vicleşugul de au viclenit împărăţia. Ban the green of your life, and what are you left with?
            Oierii Văcăruş nu-şi plăteau ciobanii, pe ultimul l-au omorât. Ploaia Islandei, castitatea norilor. Tai surugiul pentru starea cailor în abale. Toţi la brâu aveau pistoale, alţii cu săbii încinşi. Stâlpii tractirurilor lipesc proclamaţii prin răspântii. Vin de Roşiori. Gata filmul. Am alergat la conferinţa de presă din Reikjavik. Subsol durkheimian. We leave for Livorno. Sensibilia analysandum.
            Vacuum, totuşi, ereditatea urciorului de la ochiul stâng. Prin platitudinea sânilor n-ai chef de lapte. Memoria nemutată în Swan i-aş împrumuta-o dentistului pentru câteva zile de toamnă rece. Geamul ţi l-a spart cifra 6, explozie de paragini, muzica osemintelor printre sânuri tăiate. Mercier et Camier, ţara enervantă de unde vii nescăldat în Rin. Paturzeci de limbi, nicio sculptură. Muzici prin romanele engleze. Hodorogirea seducţiei. Nigeriabilia. Te-am citit oftalm urcior ghilotinei căprior.
            Romanul englez ţine ochelarii pe frunte ca puştoaicele. Dactilografa de la institut a făcut facultate. La fel, angajata de la Lido pentru străini. Când n-a acceptat o propunere, a fost închisă pentru prostituţie, scoasă în vederea căsătoriei, de un lord. Scria, îmi prăjesc buricul la Acapulco, voi frecaţi pisoiul.
            Defularisiuri. Toci vinete. Ulei abia la suprapreţ. Te face canceros, una-două. I-a zis din cărţi, are infecţie în corp, îi trebuie tratament mare, să nu se taie, cincizeci de cruce, să nu umble cu dar, c-a vorbit cu mine. N-a putut să spună cu ce literă începe cuvântul (şapte). Câmpie verde, în şaretă, cal frumos. Chris era tristă. Lasă, mamă, poate scap.
            Spitalul răzgândeşte oraşul cu miile de fulare. Mai ales actul doi, bisturiul şi perna dupănunţii. Toto avusese la 46 de ani un infarct în India. Mi-e lene să dorm, să evit depresia. Te duci la teatru din solidaritate. Ardeiul cel mai verde şi iute mi-l fură papagalul, coarne gălbii, a citit roşu, i-am mângţiat ciocul, creştetul, un nas a zburat din înfricoşarea frăţească a amânorura, crăiţă spartă, s-a adăpostit pe spatele meu, între umeri, la loc, pe uşă. Te tot întrebi dacă s-a dus în culcă să se culce.
            Se scot foile din străvechiul caiet. Priveşti iederile marathon după college lover marked gen Sighet. Urme i s-or cumpăra dinspre Lugoj, agrare. Nu vin pentru enjoyment, sobri pe dinăuntru întâlnindu-se. Ai adormit tu până la urmă, turmă, nu chiar filtre, cine unde ţipă, foşnetul firmelor chirilice, munţi renunţaţi şi toate geografiile din lipsă de cui, calendarul bănuit de malarie polară. Strânşi înăuntru, ne-am încăleca roibii decoloraţi. Răscruci doldora de coaliţionişti. Coaliţia fără răscruce. Cocoana universitate ai ajunge-o în maxi cunoştinţă. Colţea mai vechi decât pictorul Velisar. Ceai ceainiz. Pilot Razor Point Japan.
            Nu se mai poate pe lumea asta. Să încercăm pe cealaltă. Scrisoarea de pe revoluţie, nedeschisă şatra. Doamne fereşte engleza. Ecuaţii inecuate. Importul de suspense. Conduce la geante, la presidente, tot evitând mormânt. Gândul nimicului mai plin decât platina.

când nu mai scriu şi-am mai citit-o pe Agatha
după triod în rapsodii însângerate parcă-n iso katha
acum mi-aduc aminte nume întâmplate itihassa
de două ori sanscrit nici grec totuşi thalassa
oricum se aberară frunzişurile pronunţatului eşec
şi întreit prin şahul încă unul monstru-ntrec





Foi de rupere
            Te uiţi în aer curat. Numai religie, numai sat, numai negare. Răsfoită dezbrăcare, dezgropare am vrut să scriu, nu de haine, trupuri de când pământul flăcărilor. Strivitu-te-ai de-o parte prin vorbele grele, cum venise vorba de postumitatea crabilor. Hămesită contemplare de plimbări verticale. Ţi-e somnul inexistenţei cafelei măcinându-te. Te deosebeşti prea puţin de Moira.
            Povestire iradiată pe graniţa închisă. Meteoritul a spart geamul. Copilul s-a abţinut de la vomă. Am dactilografiat încă un capitol al copilei. Strămoşii, pentru clasa a patra, şi Blandiana. Băiatul o găsise frumoasă. Patru idei. Va scrie două pagini de-a ce se joacă. Afişul de pace. Trei muceniţe cu Nimfodora. Cu cât te duci mai târziu, îţi creşte prestigiul. În loc să te văd, prefer să miros o floare.
            Îşi aşteptau autobuzul de marţi. Fata văduvului născuse. Băiat sau fată. A plâns. Am ajuns azi acasă, mâine iar voi pleca. Ardeiul iute oprerează înaintarea mărului inimos. Noi sosisem şi-am plecat până prin parc, mesteceni împărţiţi, bunici în floare. Slavă mizeriei spre metrou că stăm ochi în ochi, doi albaştri-n spate, înainte doi verzi, mixtare. Hotel cu sida, exponent multor laboratoare. Cum se mai sfătuiau fuioare delegate. Opt tufănele, cinci, şi trei ardei, papagali, păienjeni verzi în creieri albaştri. În trecut. Mai număr din patru-n patru, strofic, dulce-amar, liber-căzutul de-a padina patimii, ţărână-n marginile umbrelor de apă de mai curgea.
            A nu-i telegrafia lui Samuel Beckett discuţia despre ardei la Ellora. Cum nu-i era lui Ruggero ruşine să fie italian. Religiozitate chestionată de inginerul Popescu. Trece vremea, (nu) vine timpul. Te trezeşti printre halucinaţii de onestitate, şi copilul tău în uşa reanimării, de-a pălăria, târziu adaos Indiei înainte de ieşirea din pubertate, terminaţii de reîncarnări muzicale. La Baia de Criş a nins. A luat-o o vecină şi în loc s-o găsim acasă era la spital. Zadarnic, vorba fetei, ai îngenunchea înaintea urâţeniei. Jurnalul tău de spital adolescent.
            Înţelegerea anti-înţelegerii de s-ar distra pe câte ştie nu i-ar ajunge eternitatea. Nu se isprăvise represalionul. Jardia după depresiune. Somn între deliruri. Te sperii auzindu-mă vorbind. Parcă m-a întors malaria. Eritromicină fără reţetă, mâine operaţia. Fiul lui d'A, urmat de neamul Ş, film italian, aceleaşi cuvinte în guri opuse, limbi indo-europene. Hai să luăm scrumieră, Ionele. Dacă mai ţine cât am de trăit. Te ţine, facem alta. Înţelegi la nesfârşit. Engleză de Oxford. Halterofili ridicând rugăciuni singurătăţii.
            Săru-mâna, mâine o operează. Geni, nu gine. Nu se zice peazdă. Arcadă spartă dezgropăciunii. Pe coperişele domneşti ai alergat în tinereţe. Copilul în spital. Ce-i dau, gen cercei din Indii. Aproape ne liniştisem cu cancerul. Afectiv nu ai spus decât de sariu prietenei din Indonezia. Dacă scriu femeilor din India că nu le-am văzut. Pentru indieni, englezii vorbesc prost englezeşte, americanii şi mai îngrozitor.
            A treia oară flămânzit copilul pentru masa de operaţie.  Bonz rotund, doctorul. Ieri nu mai era câmp operator, azi se terminase oxigenul. Toncescu a fost de acord cu operaţia, anestezista vrea scris. Mira-m-aş. Soare peste apendice inflamat. Copaci tăiaţi, oxigen întors. Prin fereastra închisă, tot se aud copiii în pauza de două, crezusem că e mai târziu. Uşă-n uşă cu camera de reanimare. Ciopleşte miezul viermănos sămânţa. Ai rezolvat cu anestezista. Amândouă-n spital.
            Copacii tăiaţi se redimensionează sufixând tumori. Teoantropoetica feminină a părului blond, schimbată pe traducători indieni ai lui Eminescu. Studentul se uitase la pansament dacă e curat. Centimetrii de fum ai ficatului. Să ţi-o fac ăuşoară, să nu-ţi mai ceară halterofilul înzecit pentru a o căra din sala de operaţie.
            O invitasem din instinct şi invidie pentru fiul ei însurat cu una tot aşa de înaltă. S-a auzit cum doi omoară pe al treilea. Să fim optimişti. Nu se simte bine fie-mea după operaţia de apendicită. L-am introdus unde era nevoie, a ieşit imediat, că erau numai fete la coadă. După veşti mai liniştitoare, am găsit şi coniacul. Tatăl găteşte mâncarea flăcăilor. Garvăn s-a otrăvit azi-noapte la urgenţă. Coadă la pulpe. Buze de iepure, sifilis, albuşuri coralifere prin Caraibe. Mi.au crescut unghiile brusc. Am trezit papagalul. Copilul protetase, că o fac să râdă cu operaţia.



Lepră plurală

            Lepră plurală te-ncuie, te-apucă. Se anunţase o bombă în biblioteca americană. Arabii caii-şi numără barili, gheauri, goimi. Zici da, atunci cine aşteaptă întunericul în oglinzile lui Arhimede? Cântece arabe preferate englezei slave. Voi duce gunoiul. Waste land. Încurcarea urii în urări. Te-am visat în armură dansând. Am mai intrat în bucătărie la papagal îngrijindu-mă de refluxul armurii. Oboseala de după operaţie. Aceleaşi treziri, credeam că sari să-mi arăţi biserica.
            Domnule doctor, stresul operaţiei, apoi lecţiile, şi nu i-am dat vitaminele, nici mâncare ca lumea. Trag cu urechea, o fi adormind la loc, cum ni se întâmplă la toţi. Au fost leşinuri, atunci în drum spre şcoală. Veneraţie şi teamă, Sergiu. I-am scris telefonul pe ek shanti. Patel, cântec pentru umbra morţii pe melodie de nuntă.
            Varice energetice la plen. M-am aşezat pe praful unui pervaz. Show II. Golovanov ne-a invitat în bloc la cafea. La mulţi ani lui nea Costică Dinculescu. Semn către un sandviş. Dosul mâinii izbind tava ospătăriţei. Multiplicatoarele vibrau de bunăvoinţă. Nanei îi picase Vlahuţă. India la tv bulgară, aseară şi azi. Model occidental, în 14 secţii, cu preşedinte, vicepreşedinţi şi raportor general. Hindul goliard panesc, n-am pe cin' să iscălesc. Ţi-am spus că am avut o zi bună. A dat laptele pe foc.
            Maşina de ras obosită. Femeia văzându-se asasinată. Sfârşitul lumii fiecăruia prin vis. Asta trebuia să fie story de jurnal. Totuşi Fowles. Orice adânc se află sub o suprafaţă. Nu ne-am mai dat pe gheaţă. Răsări-vei. Gospodăria Clopotivei. Leşia, un etaj mai sus, te duse metalurgiilor hinduse. Să-mi povesteşti. Mă doare capul de poveşti. Traducători traduşi, dans muzeul fără uşi. Proverbe îndestul, Cordovez la Kabul. Frustraţilor de tot, oceanului înot. Crescândă cearta, uitându-ne Siddharta. Zănatici za, Radha mai va. Precum acum două minute mi se telefona a nu mai scrie jurnalul. Hai mândruţo să-ţi pun dopul să nu intre izotopul. Accidentale radiaţii întârziate două săptămâni, drido, arhipelag îngâni, câini despicaţi pe drum, altfel de costum.
            C't' bidon mec d'ac zob. Sintetismul limbii engleze rabelaisianizate. Give me mâini de cerşetor. I waited for the Lord My God. Strigaţi-mă din rugi scoţiene. Unde-ţi sunt complicaţiile atee, maestre, de-ţi pomeneai pastorul tată? Phosforer zinzin feu d'artifesse zyeux poulardin blonde comme la reserve d'or de la Banque de France britiş upanişadă carmena purana vie d'ange carpater.
            Nu-ţi plăcuse, trei sfârşituri şi o singură femeie, erotomanie disimulată în fixaţie singulară. Ceaţa şi îmbrăcămintea femeilor lui decembrie. Credeam că m-ai uitat, că nu m-ai mai sunat, o ţin pentru anul nou, nu mai spun la nimeni, nici mie, numai ţie, o duc la birou. Regele a zis că-l primeşte pe Vâlcovici la ora zece, dar acesta a spus că are ore.
            Ai plecat să cumperi beţe. Radu n-are. Pe Horică nu-l întrebi, e-ntr-a doua, tocmai, poate le are de-acum un an. Voi, trei perpendiculare. Teză la istorie mâine. Ţin secret casetofonul de Crăciun, pânditul mamei să ţi-l dăruie din cer. Puiezii luţeferlii de acum şi până vii. Un dinte dacă se îndurerează, restul carmina burana. Îl cunoşti pe fotograf. Calul paşte iarba crucii. L-am trimis şi la statuie, nu pe cal, pe fotograf. S-a prefăcut în măr telefonul. Ateneul vrea pe Radha. Ne futurăm după spălatul vaselor.
            Du-te şi spală rufele, antimaterio. V-aş bate pe ăştia neatenţi mai rău ca pe hoţi, dacă miliţianul vă spunea să scrieţi o poezie, scriaţi. Geamul deschis de-o juma de oră ce mâncăm mâine a venit Lili cu ouăle ouătoare pune-ţi tot timpul varză mamă nu mai ţipa nu-i auzi nu pa la revedere unde dracu'am fost eu aseară el făcea-n baie poze eu am zis să mă duc la mobilă şi să iau doi d-ăia cu chingi unde e cafeaua mea din faţă am băut-o era a mea perla coroanei de-l vedeai pe Paul Scott.
            Aici s-a lansat la nici trei ani încă o dată, se pişase pe mine. Duminică after noon, cinci ore de video color, eşti fericită. Se potriveşte Sfântul Nicolae. I thank you pentru înţelegere. Nu chiar cuminte pe note. Scrii mare, te-ai pilit. Menajez versul. Ne-au ghicit pe banii lor, Mări, de Crăciun. Dumnezeule, săraci dar părinţi. Nimic nu plăteşte, crede-mă, te cred, tot eu, ce mai dansai.




Peştera Urşilor

            Tu eşti o foarte drăguţă fată, cel mai frumos cadou mi l-ai făcut cu rufele alea. Mă învinuiţi pentru scrisul nemărunt, aţi putea să-l admiraţi, domnişoarelor. Crocodilul e mai mult verde decât lung. Făt Frumos, scapă-mă, că mă mănâncă păsărica. Păsărica te furnică, furnica nu te păsărică. Jainii îşi exceptează ahimsa înaintea rodenţilor. De la două luni, procreează lunar câte şase-şapte pui, sunt curaţi, mănâncă a cincia parte din recolta lumii, vor moşteni pământul.  Nu ei împrăştie ciuma, ci puricii lor. Mi-au mânca orezul, îi mănânc şi eu pe ei.
            Gâtul de cafea în pericol, entropie balcanică, tramvai final la răscrucea colindelor pentru astronauţi. Placa de pe lună trecuse din mână în mână. Astronautul mâncase piure. Moş Nicolae 1986. Contele ordonase secretarului să afle cine scrisese cu pipi pe zăpadă I love you în faţa iatacului contesei. Sir, analiza chimică arată că e mâna valetului dumneavoastră, dar după analiza grafologică e scrisul doamnei contese.
            Plăcerea era să fi zidit orice şi să ne visăm vreodată înapoi. Bancuri repetate întru o eliberare parţială. Hermes, Noica. Zdup, reîncarnări marginale, brazi şi păltinaşi. Hermetic baci, Hermes păstorind monade. Tragedia nu se poate pe inexistenţa morţii. Să-i arăţi ce mai scrii. Îndrăgostire de chirurg, detalii, atmosferă, dialoguri, pretinse versuri, semnale de vieţuire. O fi durând-o inima, plăcerea era să fi zidit după teze, apendicita a picat contra lor. Ruggero, Roger. Ziaristul concediat, fizicianul şi mai şi. Video deseară. Ne-om mai şi plimba.
            Ne depanăm, tu ai tot timpul, al nostru se contractă şi apasă de nebun. Contemplămu-ne în tinereţea părinţilor duşi, umplându-ne rămânerea cu ce se nimereşte, deşertic, nemisterios, uituc, numai brazi ţin minte, copiii şi maşinile se aud pe sub fum, azi-noapte liniştea nu te lăsa să dormi, în loc de greieri, ţânţari, printre şobolani, marţi noaptea toacă aplauda să ucidă unul, auzi, în decembrie, se mutase şi la mine, Danubiana, o fermă, dobânzile nu ţi se întorc, merg la stat, aşa şi cu amenzile pe cărţi pierdute, nici n-am cerut hârtie, grăbiţi, luni, împrumutul internaţional, cât de cât ăsta mi-e, la grădină, te văd eu de unde dai 2000 de lei, mi-ai dat două scrisori atât de grele, măcar ai felicitat toţi copiii din compound-ul D29/31 de pe Chhatra Marg, De Funes a spart tavanul, Costică are bormaşină din Switzerland, două cuie, cuier, tanti Jeni, descompusă, ce se-ntâmplă, îmi scoate o măsea, revine la un minut, ce, batem un cui, se speriase aia mică, aia bătrână, se cutremura linoleumul, cânta, după Oblio, Socaciu, în mileniul trei, avem discul, da' i-l dăm de Crăciun, a, aveţi secrete, da, suntem adulţi, poate ne dăm o întâlnire, în mileniul trei, nici nu mai mergi prin parc, are problemele ei, tot la ureche, secretele tale, şocul cuielor purificator, s-a topit repede maistrul, Radu, ca Oblio, zice că trebuie să le ducem, totuşi, flori, de la piaţă, cum zici, vor arăta mai pirpirii decât cele primite la onomastica de ieri, asta e, gestul contează, Parinior, povestea pentru papagal, bine, iar, c-ai felicitat copiii tăi indieni, le-ajung de anul nou vederile cu Peştera Urşilor, ce le-ai mai păstrat, lui Jeanne i-ai mai trimis, n-a murit, vedeţi-vă de treabă, toată ziua la papă, la Ierusalim pe Mediterana, i-au furat lucrurile anul trecut, acum a uitat, abia.
            Mai mult ne gândim la cei cu care nu mai comunicăm, a ajuns comunicarea o supragândire, delir de comitere, strigăt de neprohibit ori întâmplare familială compensatoare, ce-or mai fi făcând atâţia prieteni, morţi sau vii, părinţi şi disperaţi, ca şi noi, le-om mai fi trecând prin minte cum ni se întâmplă şi nouă? Din cultul părinţilor, mulţi din neamul electronistului nici nu s-au căsătorit, mai ales femei, o mătuşă de optzeci şi şase de ani îngrijeşte pe o prietenă de optzeci şi opt, paralizată, hârbul şi oala spartă, el le duce mâncare, ce găseşte. Videocasetofonul îl avea şi se bucura de televizorul color, e în vrie încă, a insistat să vedem şi ce mai are el, pe lângă This is London, Songs alive şi celelalte de la British Council, moralisme de-o viaţă, alternate colonial cu salto-uri, de-au deschis albanezii scorul la spanioli, învingători în minutul 84. Ce personaj ne-am mai adânci balcanic? O luăm din loc într-o vizită la un aproape. Biblioteca nesigură, mă (re)scriu. Mai ai timp să zici yes şi să mergi cu noi, nu nu, abia aştept să plecaţi, că e frig afară şi vânt, cu tot soarele, de nu-l mai vorbeşti, obvious.
           
           

           
Armat
            Să iau cover-ul discului, pentru autograf de la cântăreaţă – mamă grecoaică, tată rus, discul în engleză. Alungată malaria, o sanscriteţe, consumaţie canibalică. În 1956, după 1948, înainte de 1984. Cine să se mai uite la invitaţia celui interzis? Abia încă un avatar. Luna de sub lună. Ce-ai cumpărat şi nu cumpăra nimeni. A fost mai cald azi ca ieri. Şoferul camionului se jura pe iarna din '54 faţă de cea din'84. Pe două săptămâni, zilnic şi-au ars cauciucurile şi caroseria. Cinci ai bandei, plus copiii doi. Îndoim pierduţi şobolanii, pupată mănuşa.
            Nascondito. Riscul numirii. Sufixe ancestrale. Eşti supărat? Curios. Dacă... înseamnă c-am pus-o de mămăligă... puşcăria. Turnătoria – te iubesc – scrie-mi o poezie – nu eşti femeie – atunci scrie-mi un poem – neutru. Exerciţii din a şasea şi a şaptea, cu atât mai bine, o idee, a scrie altcineva pentru tine, la antipozi.
            Băusem coniacul de după cărarea mobilei, romul pentru ceai se împuţina sec. Ziua-ncepuse devreme. The Naked Sun sfârşit. Sunteţi o femeie frumoasă, mi-aţi mai ridicat moralul. Ăsta, la 35 de ani, nu era însurat. Pe la 11, plecasem la Universitate, de ne-am întâlnit înainte de 1 în Piaţa Moghioros, ai cumpărat coniac albanez, doi litri de bere, sângerete – de murirăm de el. Nu sosise vânzătoarea, nici vecinul, a apărut ea la vreo cinci minute, am intrat şi m-aţi trimis la şantier după ajutoare. Am nimerit, la două staţii, într-o curte pustie. În fine careva – sunt singur – m-a într'adus într-un vagon. Un ţâşti-bâşti se tot îmbăta în compania unui bărbos dandy. Tocmeală lungită, încă un companion deţinuse ce ceruse, promise trei sute, dispută, un şef, altul, cel beat şi ultimul sosit.
            M-am armat. Smulgându-se de sub autoritatre, venise şi Costel. Aştepţi. Scoborârea întreruptă, la a treia piesă, de consumarea unui litru de bere. Angajaţii. Camionul a venit şi el, l-am condus până la noi. Încă doi vecini licenţiaţi. Am instalat totul. Recondiţionare. Îmi dispăruseră scenele. Romul se zvânta. Ne-am stupefiat, taică-meu included, de nu l-ar încolţi pe el. Ori falsificatorii de-aproape, de mai de-acolo. Sunase şi editorial pe jignitele, cu semnat şi, ceea ce n-am fost vreodată, a decădere, corespondent voluntar, jignire după jignire, gustul public nu băga de seamă.
            Atribuţia şi apocriful se vor primi pe dedesubt, cine – a se face caz – mai greu de adormit, trezirea tot în audiţie, târziu, cu febră, vag, amintirea mobilei, ştiri interne, ai zis Kafka, filiere cine-ar fi putut – ce le-ai făcut tu evreilor? ce le-ai făcut tu securiştilor? atunci? Tramvaiul în care citeam ziarul a luat foc în faţa bisericii adventiste (vă uitaţi la taine – time? -, aduc ceai, cineva la telefon, nu e Viorica, e Jenica, a murit mamaia, Dumnezeu s-o ierte, n-aude, tătică-tău nu ştie, e la etajul patru, la cineva, era să moară şi el într-o seară, de frică, de patru-cinci zile, de când e-n comă, sunt doar eu, cu Viorica şi sora lu' mamaia, hai, vino şi tu, bine, vin cu un tren de prânz, te-ai născut la Moreni, ca decanul, că mi-a dat răspunsurile la chestionar manuscris, în plin senat).
            Am sărit peste scaune, am urcat în altul, în 26, s-a oprit în Basarab, în Nord am cumpărat patru exemplare din Ateneu cu Burada de mine, fursecuri, pe scări, în I (T?), să dau legitimaţia să mi-o schimbe, careva că merge la verificări, bine, repede, ministrul îşi încheia orele şi nu m-aş fi întâlnit cu el, am intrat la doi în birou, am citit ce mai apăruse pe masă, m(ai) târziu, Augustin se afla cu mine, se aşezase, desfăcuse un pachet nou de Kent, am cerut cafele, am intrat în subiect, filmul american cu falsa amartizare ar fi fost aluzie la Gagarin, ce mi s-a atribuit mie, nici ghinion, nimic, zicea, un amic al lui întocmise un memoriu că vor fi inundaţii, neluat în seamă, au fost, memoriul s-a transmis acolo, n-a păţit nimic
            (v-aţi întors de la film, fata se enervează cu pronunţarea lui Gebeleizis, împac-o, dacă nu mi-o da cu Gebeleizis în cap, mai auzi şi de moartea asta. Să fi ascultat arta bucătăriei şi tainei, cum ţinea în pânză pe fiică şi ginere, eu zburasem din pornire, tot într-un zbor şi-ntr-un eter falsificat). Cea de la chimie, aproape o luasem la goană, fumase şi ea un Kent, cafea nu vă dau, vă dau afară, a revenit mai încolo, cu o notă, altceva, nimic, nu riscă nimeni confidenţe. Am plecat la senat cu un tramvai, n-aveam bilet, până-n Basarab, apoi pe jos prin frig, ceaţă şi mult fum, am dus scrisoarea, pixul ăsta e de la secretare, bârfeau, se zice că nu se munceşte, munca e slavă, trudă şi tortură.


Savitry
            Saluturi cu senatori (Julieta) şi invitaţi, cei din administraţie, seci, în cunoştinţă, oricât, nimic, foşti prorectori, v-am văzut la tv, mi-aţi plăcut, i-aţi plăcut şi nevesti-mii, preşedintele sindicatului vine la Stoilow, începuse şedinţa, giranta şefului tehnic îmi face semn, fostul prorector Mircea Petrescu îmi trimite o bezea. Parcă mă priviseră şi Ortansa L. şi fostul decan, până acum o lună, Roşca, parcă toţi, după ce totul se sfârşise, m-a abordat şefa socialismului ştiinţific, Maria Năstase, pentru reviste de ambasade socialiste, discursul lui Gorbaciov, asista şi preama speakeriţă, Maria Petrescu, vorbisem cu Dănescu pe tema mutărilor, v-am scris o scrisoare, Carmen Golovanov se maimuţărea că nu putuse veni bărbatul ei la consiliul bibliotecii, la ieşire, spre metrou, am intrat în vorbă cu Felicia Cornea, numai pentru a mă prezenta.
            Mai toţi auziseră la radio Europa Liberă, ori de la cei ce auziseră, nimeni, decât din ochi toţi, nu făcuse aluzie, acceptau – tot eram acolo – greetings, pupile surâzătoare, judecăţi, distracţie, ierarhia se netulbura reconfortant, la ce incomoditatea de a nu mă lăsa în pace , mă îngrozeam la cei ce-ar fi găsit textul crezut al meu, onania aia, cumva ca lumea, răcoritoare, n-aveau decât, da' de ce-n dreptul meu (lui Enciu, care dădea mâna, dacă s-a văzut în Era socialistă).
            Acum, spre moartă. Dansul se complică, o săptămână agonică prin excelenţă, noroc că ai auzit şi tu, altfel n-ar fi existat un fals pe numele adus englezeşte de nevoie într-o Indie bătând toba când pe h, când pe altul. Anul trecut pe vremea asta, tot de senat, îmi murise baba, bunica adevărată, mama moartei mele mame, acum aflu, după senat, şi înmormântarea e duminică, nu sâmbătă, mai aproape, lupii iubesc toţi puii de lup, nu numai ai lor, şi, când rămâne unul, devine baby-sitter.
            M-aţi prins, surâdea Cristina, cum adică, m-aţi prins că spărgeam nuci, spărgătoare de nuci, e vreun nuc pe aici, mâine, înfrigurat printre castani, ce-o să ne mai distrăm cu amintirea bătrânei, bătrâneşte, cu pileală, priveghi, nu glumă, de n-ajunsesem să sun de Sfântu' Nicolae, tot d-astea, nu e adevărat că te atacă lupul, fă pe mortul, fuge când vede omul. Lui Augustin îi revelasem şobolanii, tot lupul poate să reziste două săptămâni, şi mai mult, fără mâncare, cât despre dunăreni, faci ca-n India secretă, n-afli nimic din ce nu ştii mai bine.   
            Mai uşor pe film, ce teatru, ce proză. Episoade – din păcate, din fericire – personale, te încghesuie exteriorul şi ţi se înghesuie în rărunchi. Accesul la alte spasme, interzis, imposibil, abia de te mai târăşti în tine, ce dumnezeu, că şi senatul avea personaje, replici, regie, priveghi. Să fi aşezat versuri. Frica descoperirii inocente. N-ar fi nevoie de dus lume la porumb, y compris moi-meme, la mort, da, prin vecini, ăia n-or fi ascultat posturile, dramele ne consumă fără tulburare, în tumblewed.
                                               fără timp roman dacul poetizeze
sinuciderea inimii pleznite în patru
cărat mobile moartea pick-up-ul
sub o săptămână de la zare se lasă rânza
femeii nume uitat scăpându-şi bărbatul de Yama
după ce cărase copacul cu tatăl fratelui
da Savitry numai tu înapoi la părinţi

            Ţi-am luat agenda şi am sunat la un număr de spital, ai răspuns, eşti la George. Una din mamăi, îngropată duminică. O futea înainte de a mă cunoaşte, vreo şaptezeci şi cinci, în genul sculptoriţei de-i lunecase istoricului mâna pe piciorul ei şi ea nu l-a mai portretizat, zicea, de scârbă, dar aseară povestisei că fierbea de gelozie că nu i se întorsese pletosul chelios de la Cluj, săpai şi-n grădină şi ţi-am aruncat prin gard reproşuri la fel, te-am chemat, cu martori, scoate-ţi ochelarii să te pălmui, nu (,) ai răcnit, ţi i-ai scos, îmi imaginam că eu îţi înroşeam obrajii şi nu dam, de răzbunare, ne deplasam printr-o clădire gen curtea sticlarilor, prin lume, mai bine te futeai cu câini şi nu mă mai refuzai pe mine într-una, cu gândul la cutremur, că să mergem împreună la amant, mi-a împrumutat numele, de nechezol ţi se face sula ca a calului de neagră, şi tot de câine.

Delegaţie
            Nu ne-ar strica nici nouă un avizier mare în hol. Telefonul de aseară, cu muzică sanscrită. Mă programasei să mă laşi cu alta mai tânără, la isterie, altfel de un calm ca totdeauna în sentimentele erotice, nu şi în faţa cutremurului şi a tuturor droabelor. Aş face eu nechezolul. Rat, părăsit, conversaţia cadavru-persoană. Plecase Augustin, se înfiinţase Neamu, din Antarctida (Racoviţă doar în Antarctica – murea de foame în '47, acum e lăudat, dar nu cât merită). Rat-Thomasso, după. Feliciei i-au furat actele la coadă.
            La trecerea ecuatorului, ce te legeni, nu m-a făcut mama oltean, lume, lume soro lume. Incredibil că e viu. Îşi băuse ceaiul la sentiment, pe premiul ceh pentru peştera din iceberg. Feluri de iceberguri şi pinguini năpădiseră povestirea şi ochii, neuitarea albatrosului şi rechinilor, crevase post-itinerante, odgoane către case pe sub zăpezi, oaza Wanda. Care-n Hawaii polonezul îi dăduse, via nevastă-sa, diapozitivele cu femei de pe-acolo, parcă de la revedere. Aurora australă. Ponte Arenas. Eu nu vorbesc engleză. Protestul consulului australian la căpitan, personajele mai şi mureau, după 13 luni. Îl invitase acasă, goală, nevastă-sa-l părăsise demult, te sărutăm-săturăm cu frigider în casă în Antarctica.
            Ce-o fi strecurat el în jurnal, optzeci de ruble o împăiere – 13  vămi, cu pieile de pinguin, gratis la Antipa. Să fie şi românul curajos ca toţi ceilalţi. La ecuator nu plouă ziua, plouă noaptea. Rusizare nesoljeniţâniană. Un titlu de erou al Uniunii Sovietice se plătea cu 9000 de ruble, un apartament sau o Volgă, Koropkov îl avea de două ori, şi casă şi maşină, dar a murit. Şeful delegaţiei redegiste fugise cu toţi banii lor în Canare, dacă n-am scris.
            Mărul lui John în insula împăratului fără împărat – englezii nu le-au dat apă, degeaba au tot înconjurat-o, se certaseră cu ruşii. Vaporul s-a îndreptat, aparent acceptaseră, spre Capetown, dar la trei kilometri un avion i-a somat că, dacă nu se întorc, bombardează  - ar fi dispărut Capetown-ul, căci pe vapor se aflau zeci de rachete (una am văzut-o, diapozitiv roşu în Antarctida). Ultima furtună şi la portalul care, topit, ar fi inundat şi Bucureştiul, urcând oceanul planetar cu mai mult de o sută de metri. I-au ordonat ca, spre Berlin, să facă măsurători meteorologice. În urmă – s-a spus, să nu moară în hulă, de-o fi, măcar să fie în Antarctida, altceva. Singurătate fără nicio femeie. De n-ar fi una pentru fiecare, ar mai face o revoluţie din octombrie. Lipite poze de pe drum, din Montevideo, zisese, ca o ilustrare. Înapoierea pe vapor turistic, şi nouă femei, de le-a vorbit el de opt martie.
            Vise de convalescenţe în prezenţe numai trenţe. Din Paris întors tăcut, spânzurat la nord de Prut, cât să nu călătoreşti în afară de fereşti, doina că nu te omoară, stai în ea şi nu afară, fiecare se închide mai în sus de piramide. Uşi deschise guri închise, geloziile din vise. Se avea cine cu cine, prin spitale şi mai bine. Mâna scrisă dinspre moartă, din pomană face artă, cine s-o mai bucura surpăturii de cazma.
            Ahuiţi de nemţi traduşi, nici de-ai noştri, nici hinduşi, de-i mai zice iar aham, eu sau tu şi nu la ham. Am orbitele flămânde de bătrâne în osânde. Oasele nemasculine lenevii stătutei spline. Spoiesc şi eu sleita dicţie de fărămiţate coşmare. Carpaţi de fum, meridiane minus. Kentana o dau vreunei gagice. Kalenic. Salut cardiac. Umbră orhideei. Zuliar. Cumperi Dumas, vinzi Feval. Mergi prin zăpadă la Baia de Criş, de n-ar muri naşa între timp.
            Sfinţi criminali pe orice zid şi la zid numai sfinţii. Aşa şi eu mor de cum aflu ce nu se află. Evitarea conjunctivului mai greu decât a conjunctivitei şi conjuncturii. Mă ustură lumina ochilor. Necoapte independenţe. Patima topindu-se-n Antarctida. Acuplează tu consoanele şi dai de dracu', kfkfkf. Nespusă povestire din mistere – spălată vremea de suflarea noastră – ucisul stil stiletelor rugina. Splendoarea canibalismului. Crăciunul diavolului. Şi mai ascuns aseară, paralizio.
            Până la vocativ, am observat economia de punctuaţie, transa electrică a maseurului de femei. Jignită electronică prin casa noastră. Seiko furat pe stadioane maradone. Cu lumânările albe încrede-te întunericului. Ondulată zăpada pe fuga şobolanului. Risipă de viscol. Se dezgroapă morţii. Iluzie de culori în obrajii celor trei, alt mort afară. Formatul prim de dinaintea încinerării. Fumăm cu lumânarea aprinsă, absoarbe. Unde dumnezeu am pus pilulele alea.


Poli
            Păi, înveleşti pernele, şi curu' gol. Am terminat albanezul, nu, nu l-am terminat, să beau o gură de apă că-mi vine rău de la stomac. Oftezi de rău şi poate începeţi iar hărmălaia. Abia ai tuşit. Nu ştii unde e basmaua, stai să-ţi dau o căciulă, nici căciulile, nimic nu mai găsesc.
            De trei ori îngerul ne privi dintre blonzi cârlionţi – două fete zăpezii de după înserare caută-le noaptea – unde poa' să fie ce să fie străchinuţa mea – n-am nicio apă să-ţi dau am văzut că ţi-ai tăiat şi tu cizmele – geme(me)ne monoviteline tacâmurile de raţă – desfăcătoare de conserve tăbliţă cu numărătoare – aoleu mânca-ţi-aş sufletu'  de unde s-o iau.
            Sacralizare, transformarea vertebrelor lombare în sacrale, cu lungire, nu cu tasare de coloană de bambus. Cioantele mele, tulai, şogore, cumnate. Rana mi-a copt oarece. Servus, bună, bre. I s-a sculat colesterolul raţa-n pantaloni. Lunecă de pe ţigle, no, jos, c-am căzut. Soacră-sa-n căruţă. Să plouă, să cadă trăznetul pe cai, no, pe căruţă, nu pe soacră, no, cade, no, aşe, no că m-am umplut, poţi fi de viaţă, birbirini oldugu gobi kabul et-rerektir Aşk.
            Te-ai întors de la Giurgiu, s-au întors de la munte, noi locului. Tot felul de zări şi culori, puţină zăpezică pe ei. Îmi place să-i mai las şi pe ei să fie cavaleri. Până la calorifer, un morman de chestii ale gemenilor. Se buşeau tare şi râdeau, băieţi buni. Urechea, disimularea incestului puber. Unde-o fi căţeaua aia.
            Auzi ce poţi din lumina de ieri povestită, interiorizarea nevăzutului în compensaţia laţului îngroşat cu pielea. Pe acasă şi noaptea asta. Joseph, mai mult decât Harold. Hai, bă, să mâncăm piftie, c-a fost porcu' labagiu. Fruntea prefăcută fundă. Nu se mai fac bancuri politice, se înfiază suferinzi. Student, îi furase actuala nevastă. Nerăbdarea în cruciş, plânsul tău acoperiş. Nu scrie oricine în versuri. Grade de comparaţie în parantezele paraliziei. Urâţenie, fluierături ireneice. Cărţi vom juca, aşa l-am cunoscut pe bărbatu-tău.
            Te-a apucat tusea. Palmele pline de albii plânse. Munţi buni, mirarea dragostei vorbite. În scenariu se găsesc toţi mângâiaţii de milă. Să vedem ce visa. Era curvă din 16 fraţi. Ne face de urât, face farmece. Copilul ei, copilul meu, noi pe cuptor, ea pe jos. A căsătorit-o cu argatul.  Stai puţin, a murit. Nu cred în nimic, poate-n cine-mi dă o viaţă mai bună.
            Rat şi Anna există, la etajul şapte, ori opt. Fetele trase-n alcoolul pomenii. Mălin vrea să-l citească pe Noica. Păpuşica parcă-l compensa pentru împărătese. Văzusem varianta. Am luat-o în 133, am citit-o, ajunsesem la capăt, nu mai coboram, am urcat în troleibuz, erau locuri, mi-am încheiat lectura acolo. Acasă, am început lectura în trei, vreo două pagini, încă trei vizitatori, ţigări, vinars, cafea, după cârnaţi dezvăţaţi, am reluat lectura, sfârşind-o, până la doctoriţă, ar trebui să dau telefoane, are spectacol, zice nevastă-sa, plus „în van” (ce facem noi aici e ilegal, îmi spusese tipograful din Jawahar Nagar, dar bătrânul afgan?)
            De ce mă întrebi pe mine dacă Beckett e sănătos? Zăpadă între Deva şi Baia, oarecare linişte. Tot caut actorul, de vorbitori nu mă plâng, copilul mort va reînvia, mă mir că n-a plâns. Medeea, la geriatrie. Psihiatrul sacrifică regina şi păstrează numai nebunii, „culmea minunii”. Ţi-am scris pe bilet (Caroline o fi? Sigur, Joyce, by chance, by choice). Papagalul ţipă de ne trece Dunărea, ah, ingineri în concert. Ar fi de telefonat, just now, teatrificarea copilului de patru ani.
            S-a pierdut cuţitul de zarzavat din India, ce bun era, zici, ce ai darling (papagalului). Pişa-m-aş pe apa lor caldă, că şi pişatul e mai cald. Mergea cu trenul să prezideze congrese de aviaţie. Păcat de romanul lui Rat. Pe Anna o operează. Zadarnică promisiune de stativ. Teama de text. N-ai cu cine vorbi. A început şcoala. Blacky, i-ai aruncat, l-am botezat Gypsy, Salem, Whiskey, George, Shiva, Krishna, Vishnu, Blackie, Pâinişoară, Scotch, Spot, Birshi, Namaste, Iliuţă, Vix, Azorică, Negrilă, Miuţă. Din astea le vreai decât pe-alea străine, aşa că... Ia vino tu, Jack, în pat, peste minge, vezi-i fălcile şi pe părinţi.
            Rat o spală pe spate, în cadă, pe Ana, şi, zice ea, nimic. E adevărat, nu-şi mai zice Dana, a lăsat rochiţele. Îmi trebuie, zici, să-l cunosc mai bine şi pe el. Începe tot cu ea, de când s-a declanşat cancerul. Scrie ceva pentru lectura ei în spital, cât să uite sânul de acum. A strâns o mie de lei, pentru a avea la externare.


Anna & Rat
            Ea îşi închipuia că, de la radiaţii, se va potoli şi, în cadă, o apucase. Nu era primul făcându-se de ruşine fără faptă. Abia îşi nuanţează povestirea. De mult îi săriseră cerceii. Ratanna răneşte râtani. Se împăcară după trei ani, prozodia strigoilor cavalcada curmându-şi. Stop-cadru. Adaugi cum o mai duce papagalul.
            Anarta ascultase ca alta discuţia vânătorească. Prin geam, un laţ. Uite-l pe Efti. Şi Thomas intrase. Razi tot dup-aia, îi aruncase Rat. Mă doare mâna. Stau eu deasupra şi mai apoi tot eu conduc. Sfârşit coniacul albanez, temperatura în scădere, varza rece. N-ajunge vinul, ai răspuns, cu moneda pe masă. Îi voi duce doina de spin, când s-o potoli vântul, literatură, nu altceva.
            De cincisprezece ani  n-a mai fost aşa frig în Delhi, şi ea are treisprezece. Ea îi cântă lui du-te-n brânză el îi cântă ei viaţa te-a făcut dură. De-ncepe muzica arabă, deodată, plăcându-ţi apoi urdu. Adio sud, peste deşertul îngheţat nu-ţi mai place iarna. Fete nubile şi să nu-i dea un telefon. Vederile, una la operă, o fantomă atribuită zăpezii.
            Austrul anilor şi iarna asta cu înmărmuriri ningând. Sânul tău avea un frate. Neînţeleasă shakti, din cărţi, în cros alergând nelibertatea. Se vrea numai Thomas şi abia din umeri ar da la Rat. Acum nici Rat nu mai are timp decât de Anna, o tantră de la sine. Până nici tu n-ai fi secerat bhang-ul din grădină. Pastorul nu-şi clipeşte vechea congestie cerebrală.
            Anna, radiaţii, la ţară, fire-ai a Nepri. Îmi pare rău de Rat rozând sânul Annei spre a o salva. Câte annas o banană? Aşa că amândouă locuiţele ni se goliră de interlocutori. O, istoria caselor mici, doctorale, aurind jocuri, tropic de vine cu şopârle şi persecuţii malarice. Cum de nu facem puţină gramatică, duminica asta? Apatice tristeţi, însăilate pe accidente inobservabile. Câte-o bibliotecă în dragoste cu numerele naturale.
            Anna rar se desprinse închipuitelor aventuri. Rat, alungat de propriile năbădăi, îşi urăşte părinţii pentru a iubi-o pe Anna. Îţi mai aduci aminte, Anna, când Rat la tramvai te conduse, ardeau becuri şi totuşi ochii îţi străluceau, nopţile. N-o fi fost indonezianul primul. Despărţire cu albatroşi în palmă. De câte ori n-am fost beată, te lăudai.  Ai roşit de pudoarea dintre vorbele fără perdea – altele tăceau şi făceau. Brăzdeze-se în viscol venustatea.
            Tramvaiul venea repede. Toamnele ne vindecau turbarea de primăvară. Mircea schimbat cu Ştefan, Podul Înalt la 10 ianuarie. Oi negre de jegoase. Ceşti cu loc, rut în faianţă. Shakti nu te-ai fi dezis de pictor. Văzute porţelanuri nicicând băute, de vânzare. Kremlinul îţi păruse scund, Rajiv probabil prea frumos, să fi auzit deodată pe Fidelio. Neînchinaţii zilelor şi zorii din trei scăldau doi în culcuş.
            Îl aşteptam împotriva mea cu aceleaşi două infarcturi. De-ar afla Anna, şi-ar părăsi mâncărica papilor. Ştii că am eu un căţel. Nu poate să-i scoată mustăţile de sticlă, pictat oribil. Bibeloul e mişto făcut, da' pictura. Îl scoţi şi bagi altul. Ai un urcior în loc de ochi. În sala de gimnastică, doi ochi, un ulcior în loc de ochi, şi profesoara. Gimnastică şi urcioare, scrie, tu ai scrie dacă l-ai avea. N-aş scrie.
            Rice and dal, da' eu ce să mai mănânc, n-am mâncat adineauri. Să mă aştepţi cu lapte şi o singură linguriţă pentru halba mea. Când dorm, închid ochiul şi se sparge şi se duce de jos şi am avut unul după altul, îţi dai seama ce plăcere. Voiam să trec foaia, să nu zboare. Bă, potaie, dormi. Şi la noapte să-mi facă mie zâmbre. Mi-a căzut lingura înăuntru. Dormi în front. Să-i faci nişte pantaloni. Tălpi de zăpezi îngheţate, obraji spălaţi cu zăpadă, profesiunea haosului, copii lunecă din copii, creştere orizontală. Gimnastica, în discordanţă cu suxilepul.
            Se vede că poeziile dumneavoastră sunt luptate, se pot înţelege numai citite de dumneavoastră. După şapte ani de vioară, devenise afon. Musonul mic, de iarnă, scrisul, numai ce s-o fi întâmplat pe necitite, şi totuşi zici c-am uitat în groapa înzăpezită automatul, te-ai întors repede să nu-l fi furat corbii. Fenics negru. Uşa cârâie, snopeşte, fulguie, întrerupe sarcina skizo. Rat nu-l rosese pe Thomas în clubul închis. Ciorba acră, sărată, în lipsa alcoolului. Multe singularia tantum, puţine pluralia. Ochii ţigani, inima devi, bărbăţia hitită, glezna indigenă.
           
             

Viermii frumuseţii
            Nu reuşesc s-o fac vulgară. I-a lăsat un bilet că vrea să-şi refacă viaţa. Se umple seara de jignirea animalului. Mi-a trecut frica. Retragi ziarul de-l foloseşte câinele. Ritmul de kathak mă vizitează. Nu te mai iau în braţe, m-am spălat pe mâini. Mâine mă înfiinţez cupolei. Chiar n-aş mai pleca de la tine. Aţi observat vrăbiile. Îşi începuse audienţa. Spuneţi. Ocna luminilor crapă depozitul în capul râtanului. Văd un plural. Când nu vom mai citi, roaderea ne-o rotunji. Prin oraş, înflorească nebunia. La aniversare, Anna se plimba cu spatele gol.
            Au subiecte, cărţi frumoase. Am deschis dosarul de evacuare. Cel mai popular din Iaşi. Rapiditate, în funcţie de cum pistonează. Nu mă culc cu fraţi, cu nimeni. O să fie căldură. Doza de decaris a doua a borât-o. Ce haios e tipul. Făcusem şi eu un palton pe comandă când am terminat facultatea. Fiecare soră suferă că nu e doctoriţă. Le-au luat locul, greoaie şi cocoşate. Nici măcar un cap în burtă nu-ţi voi da. Copii smulgându-şi din anusuri limbricii.
            În cincizeci şi nouă, focuri de artificii, parcă era Diwali. Te-ai uitat la ultimul etaj, privind spre Piaţa Unirii. Ne filtrăm trecutul şi lipsa prin Chhatra, din ce în ce, viaţa interioară din Fowles, acţiunea finanţă din Robbins, pata Freud pe ape romantice, normele complexului polisportiv, botniţe, catacombe. Închis romanul Rat şi Anna. Zgribulind lipsa, se iubesc dacă sunt împreună, se împreună în iubire. Nu s-au mai văzut din depozit şi de la etajul şapte. Ca şi cum sala de operaţie exclusiviza vârcolacii. Mai uită-te, rarelor lacrimi împrejurare. Întâi să-mi aduc onstromentele şi pe urmă citim biblia cu ingineri, alaltăieri neconsemnată cronic.
            Sensul omului în cultură, debitat printre dinţi, fără gaz pe foc, turnând pe frig umblatul prin case după orez, dar şi varza în tocătură, îţi vine să verşi. O să-ţi iasă o mâncare mai rea ca foamea. Vă rog să suportaţi nişte miroase aici. După miezul nopţii, o oră oprită lumina. Jonas şi Malko, mai  bine Rat şi Anna. Ai ocolit Humuleştii ca pe aleea naşterii judecătoare. Mi-ai adus şi o bere Bucegi blondă pasteurizată.
            Nu-mi vezi piesa nici scrisă, nici tipărită, nici jucată. N-are a face cum şi ce, orice, numai să mai şuvoi. Almora, trupe de o parte şi alta a graniţei. Tricotase jerseuri pentru soldaţi. Unde-ai mai deschide gura româneşte? Astă-seară era vorba a juca Ibsen, de noi personal. Trânta faliilor. Femeia zăcea înconjurată de bărbaţi. O apăra vag bărbatu-său. Bătăuşul a alergat pe zăpadă. Ea l-a urmat. Celălalt s-a întors, s-au privit. El a sărit gardul, ea, scundă, mai s-o ajute. A sărit singură, în bravura spectatorilor veseli.
            Aţi plecat la ness, dacă s-o vinde. Sora a înghiţit coniacul înainte de a-ţi face vaccinul. Vâlcenii la radio, retraşi în muzeu, ca noi toţi. L-au pierdut pe Radu, îl aşteaptă Bibicu de la 11 cu cartofii. O să-l găsească. Am văzut-o pe Lili cu Andrei. Ăsta e caietul lor şi al meu, scriu numai eu. Sigur că Radu era la Bobo, câtă bătaie o fi mâncat. „A rose-red city half as old as time” „bătrân ca iarna”. În club ne întâlnirăm cu nepoţii Medeei şi fiul lui Hamlet. Pe cine afectează frigul, tiroida, pipăie-mi-o, corzi nu coarde, pipăie-mi şi celelalte glande.
            Rapa Nui. Am iubit Pacificul. Eatable rats în insulă. O buburuză pe jos, prea le laşi pe masă. De voi culege buburuza de sub masă, mă voi linişti. Îţi fac şi plastie, o anunţase pe Anna, anunţându-i stadiul trei. Dacă nimic nu se întâmplă după trei ani, moare de bătrâneţe. Percuta cu ziarul chiar penisul, fără deget în anus. Ţi-aş oferi sămânţa, dacă te-ai omorî cine ştie ce după ea. Vindecătoare buburuză, măsură a aurului, încotro-Dumnezeu o fi apucat-o. Ginseng, Liv 52, Himalaya Drug Co. Zăpada a ucis potecile, potecile înviază în zăpadă. Plictisul ciopleşte statui megalitice.
            Viermii frumuseţii verticalizaseră alte păduri. Te privesc din profil, Anna, sculptură mică Rama, rezonanţă Vishnu.Să iei notiţe când vorbesc. Mai fumează o ţigară, că vreau să mănânc ceva. Mi-ar plăcea să plecăm împreună. Am toane, n-am timp. Urmăriţi cocaina, a venit căpitanul de poliţie. Dispari, noroiule cu nufăr. Nu te-am mai auzit de Anna. Tasmanizat şi Rat, lângă agendă, rattan heminwayan. Balsa netăiată a vorbă, golănie pe gheaţă în înserare fondantă. Scenele putrede-n oraşul părăsit. Încă o oră şi vom trece la lecţie, dresarea uciderii, călătorie neenglezească în India, neprimiţii pământului, all devouring man. Devoratori devoraţi fără niciun astâmpăr ciocnind cuvinte roşii ţărânii.

Din ceşti
            Restriştea asociaţiilor răsare privitelor rarişti crestate. Zbaturile uitatu-le-ai din vederea portului la fluviu. Ţine-ţi cursul panicat de împietrite rugi de(-a) copii(i), îngăduie-te zece ăi tineri, vindecă-te de văile vaiului vae victis. Dicteu agonic contra ochilor închişi de strigare, strigoii singuri blânzi îmbrăţişând întunecimea, ce frumos scrii tu de la o vreme. Rat îţi îndrugă impotenţa, masându-ţi spatele în cadă. Te-ai tot înflăcărat pipăită de ochi nevăzători. Fumul s-a îndesit peste prânzul neprăznuit. Te apropii şi deschizi uşa. Eram Ludovic, după ce-am murit am devenit Buckimgham, monolog interior, foc, pompieri, geam spart, cutremure sau cam ce ne trecea prin minte în atelier.
            Piesă monalisa, nu, vă mulţumesc, îşi îngropase pe zi fratele. A mulţumit pentru ceai. Peste douăzeci şi patru de ore, şi-n prezidiul sindical. Se va pune telefon lunii lunatice ronţăite de rat. Între timp, sub noroi, ai plâns, poate v-aţi făcut curte, încă un musafir. De partea cealaltă a Annei, tranzacţia preozalitului, harmonie in kosmos und chaos. M-am uitat în oglindă, yoga, nu, minute fără gânduri. Să discutaţi şi cu domnul Ciofu. În principiu, aţi depăşit medicalul. O să vă întrebe patru ore la un examen psihologic. Aveaţi subiectele examenului de-a doua zi.
            Pentru regizor, foşnet de priviri, cafeaua golindu-se din ceaşcă în chiuvetă, bubuiala ibricului în perete, pe lângă ureche stropire, paşi, şuşotirea coniacului, unirea în chiuvetă. Sparge şi paharul, zuruirea cioburilor, stropilor. Acum şterg, acum şterge. Ochii spuneau să nu traumatizăm copilul. Paşi, restul, replicile spuse râzând de fată. Se dărâmaseră cărţile în capul lui, am apărut eu, a luat-o la fugă până în curte, unde s-a oprit să mă înjure. Am aranjat la expoziţie, în picioare, toată ziua. Să facem treabă, că de-aia suntem oameni civilizaţi. Să trăim în curăţenie. Trebuie să pieptănăm puţin maternitatea Brâncovenescului.
            Aş versifica oamenii aruncaţi pe drum. Logodnica, versuri, patria după moarte. Unii se uită la film coreean, alţii beau ceai. Tot bulgăreşte. Anna a învăţat şi ea să înjure. Înainte zicea doar pisici albastre. De ce s-o fi supărat (fata) Goya pe sânii ducesei de Alba? Adolescenţii se scârbesc la filme de-ald'astea. Iar metafore incestuase. De unde mi-aş mai scrie sculptorul de autoportrete. Iscoditor neant în toată partea nimănuia. I'm a very great writer. Recitalul papagalului îmi întremează romanul.

încruntă sprâncenele ca-n romanele poliţiste
coniacul de-aseară mai bine era să nu existe
cel de acum şi-a băut existenţa din ceşti
de-am înflorit conversaţia cum mai eşti

            Animalele plictisindu-se, nici statui construind, cobe tăcută mă resemnasem când să sosească. Tu te uiţi la vibraţii. Secerişuri, deşertul clamat. Gata, tată, stai un pic, mă duceam să mă tundă Gabi un pic pe ceafă, să mă spăl. Toţi copiii, pe Felix, am impresia că a fugit, să vezi dramă. Cât e ceasul, mă duc să dorm un pic, simt rece-n cap, m-o fi tras vreun curent.. Văzând lumină, aţi urcat să ne vedeţi dicţia subiectelor. N-am cui citi, ai plecat să bei o cafea. Vrancea e tot Vrancea, arlechinează Pricop la un telefon prin pustiul casei.
            Mi-e grea viaţa asta, să cerşesc puţin gips şi să mă bat pentru un colţ de masă. Anna Magnani. Nu te trezeai tinereţelor felliniene. Săracii mărţişoarelor, cumpărătorii de greieri plastici de la Vânătorul şi pescarul, cât să dea la toată lumea şi să ştim la anu'. Rîdeam de se ciocnea cristalul de coada ceştii. Sufletul tău nu e de cristal, sufletul tău e de suflet. O să câştig eu cu baletul pentru câini. Doi vorbeau matematică, doi jucau şah, nimeni nu ştia să se simtă bine şi voia să-i facă şi pe ceilalţi la fel. Nu cântă şi ei, au tras bilete, a strâmbat din nas şi l-a refuzat.
            Eşti antropolog, nu poet, poezia proastă e antropologie. Pe toţi îi doare ficatul de la cacao. Ochii întinşi ca bobii, puneţi-vă, domnule, ochelari, cine v-a dat ideea să scrieţi capodopere? Am luat nişte unguente pentru coloana lui Vonghizas. Stai, fată, menstruaţie. I-a desfiinţat ăla telefonul, înainte de a se opera de cancer. Vrea doamna Stoica să-şi cumpere  alifie cu stricnină. Lindic în strungăreaţă. Mama Mili mă ştie de la patru ani.

De cărat
             Martorul şi-a cerut scuze. Şi aia ce-a zis, s-a bâlbâit, n-a fost concludentă. Una rusească, şi ce marcă era, vrea Singer şi era Milva. Părinţii, cu nişte bani de la Moldova. Ce rău mi-a făcut ceaiul, doamnă, am probleme cu colecistul. Mă-ngraş de pâine, bogdaproste, un pic de lapte, e greu cu laptele, e aşa de greu de luat.
            Moare de foame în Anglia, nu moare în India. Lady n-avea viermi, avea tenie. Ia şi tu piciorul, când vezi că mătur, mare lucru să-l ridici în sus, vezi că n-a fost greu. Se descentrează, dacă nu-l potriveşti bine, pişorceo. Când speli vasele şi rufele, îţi vine inspiraţia secret. Soarele gerului ninsese de baba râsului ilegal. Îmi stătusem ceasul la 11.20 şi era trei şi tot douăzeci, numai trei era mai mare ca 11. După al câinelui balet, a lui şi pantomima, latră. Lasă că vine ea duminică la nea Paul şi la tanti Elvira, nu-i mai citeşti, şi-şi face treaba, că a doua zi a întârziat la serviciu. Unde te duci, la tine, îhî, strigă-l pe Felix, fluieră-l, nu pot, că am ceva în gură. Nu merge nici pe medii, m-am chinuit dimineaţă o ora. Sufli. Voi ştiţi că transcriu ce se vorbeşte-n casă, nu mă opresc  o dată când vă luaţi în colţi. Tacerea şi mai şi auzindu-ţi oftatul, plus gânditul.
            Cronometrate stingeri, cobe, instinct-extinct. Descărcam maşina de cărţi. Asta degeaba o spăl dacă n-o fierb, şi tu n-ai vrut să speli chiuveta asta nenorocită, ai terminat, nu, n-am terminat, termin ce n-ai terminat tu. Transcrierea sariurilor din balcon, acum a limbilor, păi puteai s-auzi, nu puteam s-aud, curge apa şi n-a stare şi s-a răcit atât de tare, lui, că p-astea le pui pe faţă să le pună la loc, apa, clanţa, poanta-n epigramă. Minciogul plin de cumsecădenii smulgându-şi solzii. Poţi să-i dai drumul, boc-boc, ah, ai naibii să fie, cum opriră ei, şi eu să nu-mi termin treaba, mai am să umblu, ce n-ai, mă culc de la ora asta, eşti nesimţit, ceva cu a şi cu l fractal, din măduvă o descărcare de energie earthquake.
            Melcii zgârie câinele. Ţap ispăştor în ţeapă. Unde eşti, reacţionarism bătrânesc, bunyan anonim? Încă o zi, vineri nu joi, şi o sută de ani de-ai lui Ion Creangă. Goală cupola, încă trei minute de program. Nu moare de foame, a zis mai marele, a, s-a şi discutat, nu vehement, dacă vrea să fie lector, să se transfere. Ce s-or fi bătând atâţia înveliţi în pansamentul piciorului de lemn. Cum să nu, doamna Stoica, da' să vă îmbrăcaţi bine, că la noi e frig, vine să bată şi ea la maşină o pagină, ştie, cum să nu, păi a fost directoare, şi directoarele ştiu ele.
            Mă doare inima şi mi-e frig, da' de ce să mă doară o ţâţă. Încep şi eu ca Anna-Crisitna, de cărat, ca o măgăriţă. Numa' un pic de vodcă a dat de adio, ne-a picat şi rău. Bă, plângăcioasă mai e şi Viki asta, nu e bine, pauză, să ştii prea multe despre boli. Cât îmi e de frig, o fi îngheţat şi copila aia. O compunere pentru Alina i-a selecţionat-o profesoara pentru licurici sau pogonici, ce au ei, şi s-o bată fie-mea. Are romane şi nu mai trimite. Nu i-o bat. N-a mai apărut Rachela, o fi născut. Mama lu' Cristina a făcut rost între timp de whiskey de la comenzi, pentru chirurg.
            Ciucurelu' lu' mama mi-a luat şi locul meu. Ăla era locul meu, boule, măgar ce eşti. Mai cald la ea, că are covoare, geamuri, ce-i trebuie-n casă. Acuma vine, că de ce crezi că mă îmbrăcai cu ăsta. Auzi, nu mai vând ăştia lapte, fără sticle. Bă, de ce te lingi pe puţă, că nu-i frumos. Cum să-şi arate animalele dragostea, te fut puţin. Hah, căcatul ăsta n-are de gând să mai fiarbă, niciun pic de căldură la calorifer, îmi vine să plâng.
            Te-ai întors într-o secundă. Aleargă pentru sănătatea profesoară-ta. Am înţeles că a avut probleme la şcoală vinerea trecută. Latri, Felice, eu când ies cu ăsta, parcă mă duc cu vaca, nu cu câinele. Trebuie să-l păzesc prin toate părţile, ţin'te, că se duce nu ştiu unde. N-o vedeam, dacă nu se aprindeau farurile unei maşini. Îţi dai seama că dacă o lua prin bezna asta de la raţie, n-o mai vedeam. Că te-a scos pe tine azi afară. Te rog să te ocupi de ceai. Asta e o prinţesă care, datorită rangului ei, nu trebuie să atingă pământul.
            Îţi dau ochelarii mei, nu pune doi, unul peste altul, foloseşte ca lupa, aşa, a, uite, acuma le văd, de la degetul ăla în jos, o fi fi-mea, ofi-fi. De la ce telefon, că i l-a tăiat, înainte de operaţie, al ei. Îi spui lui Gabi cacialmaua, paşaportara s-a întors cu copilul la soacra lui, asta a intrat în grevă, ăştia stau pe unde apucă, ne-a chemat, l-a ameninţat c-o să-ţi ia copiii, s-au certat, a sunat la mama ei să-şi bage minţile-n cap, ea nu ştia despre ce era vorba, posesorul a cerut mutarea. A ta s-a întors aşa, să nu-şi piardă casa precum copilul.
           
Diclotor
            Ziceai că mă iubeşti, măgaro, joci fotbal cu zidurile. Nu prea are chef de vorbă, îşi scrie memoriile. Şi-a pus mama să jure că spălase ceaunul. Prăjitura asta are molii şi muci şi viermi. Nu şi-a mai încălzit laptele, că era păr pe aragaz.
            Ce London, guşatul satului găsise ghemotoc de păr în strachina cu unt cu mămăligă. Nu mai e hârtie, da, ştiu. Citeşte-mi ultimul rând, dumnezeule, măcar  contele şi regele. Pescarii au văzut schiorul pe apă înecându-se, unul l-a scos, îi mirosea gura, mai reanimează-l şi tu, dar parcă avea schiuri, ăsta are patine. Un doctor asasinează o ţigancă, la judecată, păi am fost la spital şi am văzut cinci sute de paciente, apoi la Apaca şase sute cicnizeci, m-am întors la spital, colegul meu de după-amiază fiind plecat, şi am mai văzut patru sute cincizeci, mergeam spre casă, când victima-mi spuse, conaşule, dacă-mi dai douăzeci şi cinci de lei, îţi arăt pizda. Muream. Câinele avea o tinichea de coadă, să se audă.
            Îmi spusese şi mie că joi o operează, am uitat, eram în piele de tigru, sunt în piele de pisică. S-a dus la coadă la ouă, ce fericiţi sunteţi voi, îţi aduce ouă fierte la spital. Venisei pentru Londra. Îmi turnaşi ultimul cristal. Era să verse paharul. Faceţi mucenici. Bucuros de autoînţelegere, de maniera scrisă, am dat cuvântul şi poeziilor. Îmi lipirăţi neînţelegerea, să fii sănătos mata, am mai văzut femeile, se uita gramatica la mormântul politic, ici filtru invers al chimiei, din Marquez în Robbins, prea vrei să citim totul împreună. Şi tu pleci. Abia s-au strâns cărţi, cu nemiluita gustului, vicii şi vicii, vom aranja figurile pe cald, n-am foc, aduceţi-mi, fă un chibrit şi o ţigară.
            Vasăzicătelea nu luaşi cartofi, du-te după ouă. Treaba voastră, mi-e foame. Deci n-am ce vă găti, dom'ne. Ce faci, mă, bulimeju' meu, bulimica mea. Janeluţu, buluţu, face mama curat la băiat. Dă mama păpică la băiat. Ăsta-mi doarme pe burtă, şi la foşnetul foii mă priveşte, cum te dezbraci, hop şi el să-ţi smulgă ţoalele. Te zgâria, când să adormi, rotindu-se, după odihna de zi. Cântecul balenelor, încă neauzit, îl aşteptăm ca dinainte de noul testament apostolu'. De-am găsi flori, vom umbla mai ceva decât după cartofi.
            Întregul nu face doi bani, numai fractalii, simetrii necuprinsului, cântecului balenelor cocşate. Foiaş, fractal ţărişoara lui Caţavencu, Nero fractalic. Kernenergie. Primul întuneric. Chibrituri, lanternă, nu s-a mai stins, adio glume. Ne apropiam de vot şi, litera mare, mai necitită. În pauză, un decan îmi ceruse o ţigară. Trăiască lupul, ne ocupăm de fractali. Trage, n-aude. Iar lupul, înfrânţii, fractali tragerilor molcome, preferând animalelor oameni.
            Dacă-mi găseşti foarfeca, îţi povestesc dacă nu există, şi eu cred că există şi eu n-o găsesc, şi eu trebuie, ştii, trebuie cere subiectiva, trebuie să-ţi le tai înainte de a pleca mama, că, vezi, mie mi-a trecut prin cap, ai renunţat, nu, am spart oul ăsta că îl tot ţineam după mine. Tu ce concluzie ai tras după vizita de aseară, bună, un outing, ce vorbeau ei în bucătărie, că a murit de două ori, a căzut un buzdugan, hai, zi cu şedinţa, nu zic fără foarfecă. Ma vrei ceva, că mesteci oul pe-o muzică de farfurie la o lingurinţă prin gălbenuşalbuş, fără balene, p-aia mare o vreau, nici aia nu ştiu unde e, da' ţi-o găsesc, vrei una dulce, nu, o foarfecă, halva, uite-o, mă, era la nasul meu, hai că ţi-am găsit-o, ia zi.
            Balene în orgă de epocă. Miaua mi-a sunat îngropăciunea. Fractali antistructură.

diclotor

diclotor am înghiţit
galbenă mi-e ţigla
somnul ozalit
mărmurită sigla

soarele pe brânci
sânului negrind
te-automănânci
doamnă de sub grind

martie de trup
stângii de gheţar
miaua după lup
duh octogenar

bine-mi pare că fumezi
mamă consuelă
focul nost' de huhurezi
nostrica decelă

dintr-amare farmacii
ceaiu-n bibliotecă
abureşte morţi şi vii
şale vezi şi mecă

decât generaţii
de fără de prunci
ai fumat trei raţii
restul mă arunci

du-te după pită
bleaura destul
trează şi ivită
diclotorul du-l

Vasilache prinde
din acordeon
ofuri de merinde
celălalt eon

nu se mai dansează
tarantela bade
retrocăcărează
cântă-se balade

episod cu pravili
dovedite vicii
anii fără stavili
hărănind servicii

diclotor actant invoc
peipărs la Zagreb colac
blond al vânzătoarei coc
trocul puţului în lac

diclotor
necălător
tai ce stai
în galben thai
indochin
ani tineri n-ai
cum aveai şi te visai

ai vorbit la telefon
pe la nouă mama nu
te-am trezit îmi era somn
dimineaţă e şi-acu

te-arunci zilei ierţi
câinelui slăbazna
prăjiţii nefierţi
Darjeeling Covasna

urlete cocoaşa
de balene lipsă
în replică Basha
cas-apocalipsă

scriu de mântuială
dinadins cu viz
dacă din greşeală
ne trezim albiz

lebede
repede
lepede
sorţile
morţile
'nghiorţi-le

picuri papagali
sânge pe hamali
scrişi diclotorali
antimuzicali

brazde bezna hăt
în picioare seri
dracul ţi-l arăt
pe nemângâieri

zboară ca un plâns
de-o să-l tragă asta
speranţa ne-am strâns
iar din Indraprasta

nemaiînţelese
ruşinile lumii
una dintre lese
neucisei mumii

o mumii şi mume
scăpătate verde
drăgăstoase glume
veacul de v-o pierde

diftonghează cien
adiclotorant
zeamă de arsen
tatălui neant

toarcă-se fuiorul
pletelor pubere
prin tot Pariniorul
răcorit în bere

nu-ţi uita fiorii
jegului în schimb
ţipetelor morii
dintr-un şchiop cu nimb

sperieţi cu pene
cu sânge în toţi
mă bagi iarăşi nene
roţi în roată roţi

gene loruşi gene
gol şi numai gol
depănate vene
picului atol

plictisit zăvorul
suflete aduceri
criptele izvorul
scriptelor cum nu ceri

pagină degeaba
iscusindu-şi laba
gheara retezată
florii de muşcată

striuri nu rotonde
soarele aparte
luminate ronde
de cu moarte

frigul ritmului în var
pe pojarul pojgheţar
dodii scrise a fractali
tinereşti ori boreali

pe borâre coborâre
cu pedeapsă fără pâre
ningi din chingi
peste vichingi
primăvară
şi ne-atingi

vulturi vlaici
cu balalici
kalic laic
pe la maici

            O fi fost cutremur în finalul luminii ce se stinge. Ultima vizită a popilor de la Antim, sfinţim casa. Antimienii anchetează şi ei starea poporului. Ţi-am spus aseară, Clara. Mi-ai spus predicat nominal, nu, verbal, era mai frumos nominal. Orbul autobiografiei cu pipă, între biblie şi mare. Penultima coroană pentru femeia incinerată la prânz. Când dormeai, a fost cutremur.
            Zăpada s-a mai dus. Albul ochilor împroaşcă orice şansă de shanti. Cai putere pe câmp magnetic. Cronica sportivă, tot nea Soare. Ţi-a luat foc până-n tavan capacul cratiţei. Depresie preechinocţială. Mai bine veneai aseară, aşa, până marţi, ce urât. I-a trecut şi operatei noastre perioada, zice ailaltă copilei. Stătea în fund şi plângea, acum s-a mai liniştit. Te-oi fi dus, Mario, tocmai când plângea mai disperată. Atelierul ăla al vostru, cu yală. Mâine iau pardesiul şi străvechii pantofi de după India.
            Nebunia comună, încă furată de la unii la alţii, de la puţini la mulţi, dintr-un foc. O fată cu un disc Mozart şi n-am întrebat-o de unde. Miere cu lămâie, sâmburi de lămâie catapultând plombele în inimă. Ragtimejazz, la subsol, un pian, altul reformă. Ahmadică prezenţă, gât lung de birmaneză. Mâna de puritate, judeţe gelozind aventura, cutia realimentată, excizia totală a sânului, nici mâine, nici marţi, până joi, mai apoi, vai de noi.
            Muncă patriotică, scrisoare antropologilor, vizită canceroasei. Paradiclotorafrie. Papagalul mă îngherase companie, detaşament. Binefăcător latri, Tiţa. Falsul popă a dispărut. Pistolul Constanţei Crăciun în clasă la Caragiale, pe-a şaptea. Furate docenţe, delicte sanghaseniste, Tiwari, macerându-te voluptuos în râncezeala razantă. Vin prin rană, ţipă, elefante, răspuns balenei. Când liniştea va să apese, nici linişte, nici apăsare, nimeni. Nimicul nimicarniţelor vesele. Nu ne-aţi sunat, vorbiseţi o sumă, cu teza, nu ne-ai întrebat de cutremur.
            Uită-te după cine cunoşti, şase fituri, nefiinţe mecanice amuzându-se echinocţial. Inspirate vene tăindu-se, ce să te mai doară boaşele antic retezate. În două picioare, încă două, dansezi cu firul de ferigă. Puţine zaruri. Maica Tereza, pumnul lui Muhamad Ali. Bere iberică. Pirostrii siluite de focul stins prin cenuşă vândută. Acuzi durerea de coaie. Pix cu elefant în vârf. Aveţi şi voi televizor, sorry, nu-ţi dau prefixul, costă, prea te-ai dat cu plimbarea, niciun bătrân, nicio mare, astăseară, pariem, infecţia aceeaşi, oamenii ultimului soldat, nu-ţi mai bate inima de ceapă, ceapa numai lacrimă. Aş avea spontan oroare de vreun vers frumos, scăpat, şi totuşi cât mi-e de dor de furiile muzicale ale agoniei, bravo lăptuci însingurate, sublime vizionări canibale, blugi murdari, pantofi rupţi, arabul inspecta.
            M-am dezlipit, şi cinci căţei declinaţi întrevederii. Daţi-i drumul, încă un ceas. De ce nu-mi elaborez rosul? Timp smuls, smulgere respirată în retragere letalistă. Cum ne-am întâlni şi pe noi, ne-am povesti, ne-am despărţi. Dacă am mai fi noi, şi mai puţin diclotor înghiţind. Asta ţi-e primăvara, repetă-te, plop, antiplop, interlop. Fleş din flash, cui din Păcui, miaună-mă staniol. Rămăsesem litere porţelanului, sân tăiat cu dodii. Străbunica reginei se otrăvise cu mireasma tuberozelor. Secundul străbătea pustiul ascultând ecoul gândurilor.

s-a înnourat Petru Creţia trăiască-ţi mansarda
fragile aparenţe în curgere peste scufundări inversate
mocirle mirajul răcindu-se din subcompoziţii sumă
tot o să-mi pun tunica de pe sub câine ce e apatheid
            Când erai mică, apărai negrii, ginere, predicat nominal. Entertaining ucis şi-am zburat cu foi de ceapă. Ai cele mai aspre mâini din şcoală, apărare. Ailaltă râdea. Acordeonul în papucii ţambalului. Povesti-vei poliomielita Klarei, sau priviri din noi, nu te laşi, bine faci, mă mulţumesc cu mai nimic. Mulţumescu-ţi ţie, Safta, nu te uiţi la portocal, o să-ţi treacă, o vei întoarce, interzişi muribunzi. Tălpi îngheţate, înserarea, nu-ţi scazi din viaţă zilele morţii.
Cât a putut să ţipe     
            Cât a putut să ţipe azi papagalul. Fără coadă nu zboară. Toată Transilvania mamei, el n-a ieşit din cuşcă, mor. Închisoare, în loc de închinare, fără erratum. Strâmtoare, o îndulcea profesorul de geografie. Cu măruntaiele pe trei cărări, m-am îmbibat ca tot omul de drame pe drum. Ulcerări din seninul fără ieşire. Valsezi foarfeca fostei geometrii. Nu i-au mai crescut lui Jane penele din coadă. Arunc ochii spre flacără şi am un scop în viaţa de dinainte de moarte, în moartea de şi mai nainte. A mai trăi după ardere, vom povesti din vremea foametei. Cântecul şi maşina de spălat s-au oprit în acelaşi timp. Cu seminţele de la două mere, s-a oprit din ţipăt.
            Discutăm superficial sida, aniversând Cernobâlul. Credeam că n-ai fost invitată la masă şi refuzasei, mai bine. Dinţi în cronica foametei, limba demisionată, cheile. Durerea asta de cap, pe după visele balticei gheţi. De mi-ai spus-o aseară, venind din Brăila, şi uite-o. Disperate-i plângeau liniile palmei, vorbe râzând, ducerea-n iad pe vise furate. Fantezia duşmanilor, dulce copilărie, frig, frigă. Cupluri rotindu-şi feţele cu palma, muţii, mutele.
            Am întrebat-o, când intrasem în vorbă, dacă suntem vecini. Câinii au suflet mai mare ca noi, zice Ion Sofia Manolescu. Încă o dată hump-back whales, cazul terapiei muzicale. Ai luat nouă şi la teză. Doctorul, ziaristul şi scriitorul cărau scaunele bărbăteşte. Lăpuşneanu, nepotul lui Blaga. Nu mă mai ridic în picioare, parcă văd cu spatele. Pietre, nevastă, pălărie, panglici, cuc. Am început cu treizeci şi cinci de minute mai târziu. Centuri în loc de Centurii, Transtevere în loc de Trastevere. Transe-tranşe de tranşee Trilussa. A înnebunit Gigi, mi-a dat un şut. Merci de găluşti, câinele abia a gustat şi e pe jos. O duc fără comentariul câinelui.
            Subconştient, cutremurat de tătăroaică, vene pe muntele lui Venus, fiinţe din prohibiţie, udătură masturbată, uşuraţi soldaţii (inexistenţei pe din afara zăpezii). N-avea motive de pistoale. De mâine seară, arse cărţi. Ziceam să stingem aragazul şi dăm drumul papagalului. Citeşte şi tu cartea asta. Moisil, că-i e cald, în talie, preferă pe Julien lui Graham Green. Nu se găseau ziare de dimineaţă, nu apăruseră. M-am referit la culorile ramurilor de plop, zarzăr, cafea. Insistenţa pe Take Ionescu a doua zi după începerea războiului, ruperea totală, reabilitată prin pleavă chiar o femeie, despre bărbaţi şi o principesă în faţa bărbaţilor.
            Am pus notiţele pe frigider. Îţi vom da telefon astă-seară, Platagico, vino mâine. N-a apucat să-mi fie student, cred că are doi copii. Auzind cântăreaţa, îmi dau seama că am mâncat ceapă. Mai dezamăgeşte-te şi singur. Cadou Cioran. Balerina, de i-a căzut fata la medicină, venise la înmormântarea unei prietene şi n-a mai dat pe la cei vii de douăzeci de ani. Mama fericitei murise, şi ea mai avea un definitivat în Oltenia şi intervenea pentru o mutare de la electronică. E mai mult pentru mine acum decât înaintea demisiei. N-ai nevoie de voie, oricând îţi trece pe dinainte pisica.
            Cum că poţi schimba mina elefantului, ziarişti, actori, şomeri. Dă-i înainte, inginere. Placă în asociaţii de evenimente. Frazare liberă. Nu e loc să n-auzi ţipând libertate, pe rupte, o taci şi te descoperă înainte şi după moarte, asemenea. Mângâieri violente din soledad, nicio comparaţie cu bomba, luking on televijân simpli rabiş. Ne uitam unii la alţii, ochii luceau indieneşte. Englezisme milaneze, ţi-am dat matematici şi rezistenţă. Nu merită cinci lei mahmureala, că şi tu eşti de-acolo. Devitaminizare, dar pagina goală, golul posibilităţilor. Ce-ai mai ieşi, căţelule, n-a apărut lesa, rămâi back to. Creative destruction. Le village est change et moi, ia o carte, nu mai lătra. Suferinţă de câine la trecerea cântecului.
            Învinge-te încă o clipă, refuzul inocent ţi l-am vândut. Ce e nou la ei e vechi la noi şi ce e vechi la noi e nou la ei. Copilăria afară, mai apoi înăuntru, din ce în ce, până cenuşă. Acum plecaşi după datele lui Ştefan, se aniversează Podul Înalt, mai văzuşi, abia Creţia şi l-a adus aminte de ziua lui Eminescu. Ia să tac din gură, şi să fierbi, ca şi cum nu exist. Vom suna hotelul Transilvania. Na, mănâncă, dacă mi-o iei din mână. L-ai şi lăsat şi iar te-ai dus, ăsta scheaună copilărie spre 11. Oho, proporţie neiertătoare, icrele-astea de la Gabi, necăutate, confortul eredităţii creştine până la creştinii de pe Volga, apropo de fraţii musulmani şi budismul nevestei sale. Bălăbănire, ne-am salutat, băusem fizică de liceu.
            Bătrâneţea afară, pe urmă copilăria, înăuntru memorialului, Pământ-pământ, copaci, creşteri, la ce v-aş ierta imobil. Te duci la învăţământ politic, şi promisesei că vii. Vin, nene, cu Gamelin. Ole-oale-moale domoale nămoale podmoale somale. I-am trimis doamnei 59 pagini, nu le-a citit, i-am dat şi videocaseta în cinci limbi, şi ungureşte. Cinci până la şapte, psihiatrii. Îmi place niţică fantezie. Ce să zicem de Negruţ, vă doarme între cap şi pernă, pe un şervet, şi sforăie. Frate-său coţăia ursul de pâslă fără un picior, i l-am confiscat, şi l-am stropit cu apă rece. Ochii plânşi, pendula în gol, încovoiat cataleptic, l-am luat de picioarele din faţă înapoi, racul fiert nu i se milostivea, aşa suntem, îl mângâiam să uite şi să mă interesez mâine, s-a aşezat pe pătură cu picioarele din faţă sus, ochii trişti, s-a căutat într-un târziu cu limba furiş, ca maimuţoiul prelung voyerist cu labele, i s-a mai liniştit suferinţa şi acum e întins a somn visându-şi epuizarea dintre trei şi patru luni. Ne povestim întâmplările astea, cu teroarea minorei. M-am gândit la domnişoara bătrână, s-o întrebăm cum o să se supere sexul petului şi al sipetului.
            Încă un ou fiert. Pe primul, curăţat şi zdrobuit cu sare, îl alungasei, aminte aducându-ţi de lecţia de azi la anatomie despre ou, pe unde se formează, mai bine lipseai, spui, şi te retragi, părăsindu-ni-l. Îl împart în trei, papagalului, câinelui şi mie. Un chiot mic. Cele mai multe găini cresc în America. Ah, ţi-a rămas mierea neagră acolo, prostule, aoleu, ce plescăi, stai un pic, sper că nu mănânci cu aceeaşi mână, nu, că lui nu i-am dat din mână, i-a turnat aşa, şi-a pus şi pe nas, îi place mierea. Ultima, băi, Felix, ultima, ia-o repede, c-o să cadă, ia-o, mă duc să mă spăl, gata, ţi-ajunge, ţi-a plăcut, mă, mierea, ce te uiţi, mă, aşa de speriat.
            Cred că ştiu ce fac. Diana Ross, ai auzit, Diana. Plecasei să te culci, da, ştiu, cunosc, să-i dau ăstuia să mănânce. Cumperi pîine tu, n-am timp, după teză aştept, şi fac curat. Mă duc la gară, şi ce, nu poţi cumpăra o pâine, e grea? Aduc pe Platagică şi bagajele. Şi, ce, e grea, cer de la Gabi. De ce trebuie să ceri totdeauna la cineva? Trebuie. Doar n-ai şedinţă, normal că am, ţi-a intrat o nesimţire în nas, mai multe, bune, eşti importantă, eşti tonul, nu-mi convine, cum să nu, dacă am probleme să cumperi o pâine. Lui Jean nu-i place mierea, mai e vreun pic de zăhărel, nu, juma de măr, ştiu că eu i-am dat azi jumătatea cealaltă. Cât o mai lungeşti, î, credeam c-ai şi ieşit, pa,pa.
            Pe strada Braziliei 15, amazoanele ucid bărbaţii. În Anglia, fiecare băiat poate să înoate. N-am mai avut timp de română, abia matematică. Biscuiţi, două pachete, nimeni nu mănâncă nimic întreg în clasă, unii buni ca nişte sărăţele, Bucur, cu înveliş alb. Injecţia în aripi, cîinelui, sunetul papagalului. Văl devenit înger. Adenocarcinom. Altfel, linii şi munţi cumsecade. Poimâine-seară, cucii, twelweth night. Dacă am avea şi carne, pe întuneric şi frig, ar fi ca în război. Nu mai citi regii blestemaţi. Respir pachetul de ţigări, câştig spioni.
            Mi-a fost ruşine c-am râs la dimineaţa Gabrielei. Ştefăniţă adormise în strană cu glasul portativ. Agenda c-o so ţină ca pe-un odor. Pictorul ne portretizase, puţin după reexpedierea imptomptu-ului. Trecusem prin depozite, am fumat golful, plicurile. Popa va cere pe cineva de categoria a doua, spăl o biserică, trec la a doua, sunt mulţi, a treia. Ioanid e de-a-ntâia, la pensie. Ce-ai mai veni la Londra, plăcerea englezoaicelor, babe svelte pe spumă linsă între interstiţii, extaz la vitrina anticariatului de artă, Newton nipon. Vila de pe Zalomit, spre Cişmigiu, nicio grijă. Te năpădiseră englezoaiece spălate, ba încă, pe mine mă aşteptau.
            Fiinţa generală a lui Heidegger plus fizicalitatea bătrânului Kant, ţipate de Marin Ţurlea. Fald înviat şi spaima întregii morţi revenind la viaţă. De partea cealaltă, o schemă de reparat soba. Numai furnici albe în casă, vă mai plângeţi de păr de câine. Sex, daţi-mi bani, ăştia trebuie pentru metrou, te priveşte. Gardianul suie gardul. Îngropăciuni de sine, scenarii londoneze. Până la exact patruzeci şi trei de ani, azi, n-am făcut niciun compromis conştient, dacă nu ne-om fi transformat fiecare în compromisul său, începând cu naşterea una cu moartea.
            Sub cupolă, pulsaţia cerului consuma căsnicii de somn. Du-te pe pustii, amurg rătăcitor. Cum de nu eşti şi tu dezamăgită de lonely lady? Ce înseamnă my fair lady? Întuneric de mamă Durga, timp de nevoie, nevoie de timp, victimizaţi invadatori. Mă privisei, şi englezoaicele pe tine te lăsaseră în pace. În capitală, mi-era de târg. Ca tot omul, radio, catedră, bibliotecă, etaj unu, parter, unu, şase, parter, doi urmează, anthropology, gata, stai un pic că nu sunt gata, imediat, bis, îţi stau la dispoziţie, ştiu, neplătită de Crăciun, poate de Paşte. Romulus, că mai bine ar fi fost naşterea noaptea, decât în ascensia soarelui. Paul Celan, filmat pe Kiseleff.
            Nu le lipsea nimic din infernul obişnuit. Luni după Paşte, sunase şi soră-mea. Domnule, cartea pentru Condra. Aprindeam lumânările fredonând coincidenţa ortocatolică. Rat, în continuarea balconului, nu-mi roade elefantul, instinctualule. După Ajanta şi Ellora, cum de se mai ducea Juse la Sanchi? Am copilărit în plin Dumnezeu. Aşezările întrudumnezeirii, fraze fără raze, obraze. Voi înghiţi amânarea de sabie înecat în târâşul tempoului. Fresce în jurul himerei, text magnetic. Voi în Catania, în cenuşa lumii, memoria vă pipăie capodopere printre furnici. Nu mai râde, femeie. Ştergeţi, fraţilor, existentul, răzbunaţi-vă pe supravieţuitori. Fi-ţi-ar libertatea a dracului (tămăduindu-ne hoitul). Cuvântăcere.
            Râde orhideea în Hawaii. Trei mii de lei autograful scoţienei. Cui să-i dau poza Maicii Tereza? Angelica-Patru-Ochi, dă-mi-o mie, dă-mi-o mie, Magdalena şi ea. S-a terminat cafeaua de la Augustin. Câinele scormonea plapuma după respiraţia mea. Capitolul plictisului surprinsese mai toată lumea. N-are verb, face procesul verbal în devălmăşia fractalilor, mode precipitate pe limbă, la mila descărcătorilor de măşti. Sticla cu apă, punga cu zahăr, masă diabetică.
            Treizeci de mii de tone de peşte cu burta în sus pe Olt, otrava de la Făgăraş. Îi mâncăm şi facem cancer. Numai opt kilograme de uraniu au ars la Cernobâl. La Hiroşima, peştii s-au urcat în copac. Ne-am amintit liceul Sfântul Haralambie şi tramvaiele de la mare, la sosire a întrebat-o pe fată ce a visat, că bobocii, aş fi vrut să-i spun că am văzut o scenă dură, un bărbat tăind un cireş înflorit, apă caldă să ne spălăm, de trei zile, opt bulendre pe tine, nu ţi-a mai fost frig. Treaba voastră cu şedinţele sâmbăta, nu mai sunt capabil de ură, vă mulţumesc pentru palme. În ziua putred de frumoasă, cireşul în floare nu-l tăiaţi, vi-l taie duminica omul nedus la biserică. Ai visat-o pe mama, făcea curăţenie, vine, nu, mă grăbesc. Povesteai în clor, de câte ori, cum ies bărbaţii albi de sodă, pomi înfloriţi, fără unul.
            Primăria a tăiat vişini aproape copţi, uitaţi apoi, şi toţi din jur se coceau. Am ezitat la tăierea gâtului. V-aud citind o revistă englezească, notorietatea secolului al treisperezecea. Tăietorul atletic, mă uitam din goană, să văd căderea. Se tot uita unde pică şi pe el s-a abătut. N-aveţi chef de strigoi la răscruce, cranii capucine, ne apropiarăm, fetele cu curu-n sus în două picioare, imensele fudulii ale răţoiului, boabe de cocoş, voi cumpăraţi răscrucea cu strigoii, ne întoarcem, pământ interzis. Că mă aşteaptă orga, retorismul ridicării în picioare, or fi înflorit nuferii, curaj extatic după tăcerea clopotelor.
            Îmi pun ochelari să văd numai în trecut. Între Fărăcăşele şi Dăneşti a tăiat cireşul înflorit. Vrei tu fuduluile astea, nu, i le dau lui Bulă, da' mâine, că azi a mâncat pipota. Îi tai frunză, îi iese radiografia. Atunci stejarul a văzut ucigaşu-i stăpân. La Standford ne interesăm de metalurgul nonagenar. Ai luat pozele fetei pentru buletin. O să mergi la doamna ministru.
            Câte trei jocuri de fiecare şi un şah etern. Nevastă-sa arătase şi poza răposatei şi pe-a celei de-acum. Băiatul i-a murit de ciroză, după campionatul mondial de fotbal, al doilea căzuse la un an din patul de spital, mai are doi, unul însurat, unul cu ei în Marea Neagră. Venise la masa lor, singura ocupată, o femeie. A dus-o povestitorul la finu-său, bă, pe-asta eu n-o fut, fraţi de cruce, hai să vă fac eu fraţi de pulă, le-a zis, apoi că ea cu cine se fute, a mai căutat finul un vecin de la alt bloc, în al lui nu era nimeni, toţi trei, iar ea, că n-are cu cine. Târziu, că-n ziua aia avusese un accident de maşină şi-i murise gagiul, bărbatul rusoaicei zugrăvea cinematograful când ea l-a sărutat în pod şi mai apoi l-a chemat să-i arate ce chiloţi şi-a tricotat, i-a dat-o la buci. Apropo de cotârceală, la Costineşti, cehoaice, poloneze, câte două, atât le zicea, coniac şi veneau la carici. Naşa, cu ea copilărise înainte de a-i fi fost naşă, îi spunea asta şi asta te vrea, îşi rupsese aţa la doisprezece ani, pe Blanduziei, îi înjura pe jidani tot ţigăneşte. Operator în toate cinematografele de pe bulevard, de douzeci şi cinci de ani în politehnică, femeia care-l dezvirginase e tot aici, aceeaşi meserie, dar nu-l recunoaşte.
            Văzuse toţi profesorii, şi pe cel zis Mircea Crişan. De două ori şi-a scos şapca, cum că n-a încărunţit, aoleu, ce urât eşti. Pe şchioapă şi soru-sa, pe mamă şi fiică, în acelaşi timp la buci, bine, domnule, nu erau creştine, şi aia tot asistentă, matol, cu Java, în găoază. Îşi bulea nevestele amândouă că nu-i dau pizdă, asta de-acum e cu cinşpe ani mai mică şi-i place dansul. Când i-a murit mama, rula un film cu Louis de Funes la parter.
            Bată-vă Moise, lăsaţi-vă de aripi, după illusions şi toată câineasca-mi joacă, îţi cerusem un plan. Sulogat, nu, că e naturală. Prea scumpă, înapoi. Lăudaţi-vă, guri, ştiu persoane fără de dinţi. Încă o oră. Niciun scris. Zarea jumătate înverzită.

Starea de linişte
            Vedeţi-vă de contextul interbelic. Mâine o luaţi de la capăt. De-oi isprăvi şi pagina asta, de nimeni citită, mai ales necitită de mine. Am auzit ce n-ai spus. Fumul cât îl iubesc. Nu-ţi mai da aşa, că de-aia-ţi ies zăbăluţe. Pară-ţi bine de ilizibilitatea premeditată a scrierii. Şi n-ai avut timp să deschizi tomul. Calcuri interioare, cinstea dinaintea politizării (mor a cădea în poncife conştiente, intelectualizez reluctanţele delicateţei întâmplătoare). Antifraţi. N-am nimic cu nimeni, de copil. Ţigană justiţie a iadului, teze şi extemporale. De lume nefiind capabil, o urăsc şi eu ca omul.
            Uite cum îl priveşte clarinetistul. Douăşpe pulovere am spălat şi o bluză. Danseze după internaţionala. Rajasthanizare. Joc de oase. Reîncarnare zero. Osteofit. Mi-au luat-o razna muşchii, am gândit mai bine în somn, oricum, fericirile, makarios, ananda. Un copil mi-a zis, îmi bag pula-n mă-ta, ai greşit numărul, mi-a luat piuitul, n-am mai ştiut ce să mai zic, asta se-ntâmplă în oraşul nostru, printre ruine, îţi dai seama ce mediu.
            În Caracas, columbieni nemarquezieni şi un francez. Şah prin descoperire. Ai pulover roşu. Fie-ta a ţinut cu tine şi uite că nu stăm de vorbă, Jane, strigi, clo-clo, iar Jane, bum-bum. Madam Leibovici ştia că tu nu duceai găinile la haham, le tăiai, luai banii, dacă te prind jidanii mei, te omoară, ţi-a zis. Evitarea de sine mi-aţi învăţa-o din renunţarea princeps. Nici lanţul nu mai rentează. Aţi greşit vâltoarea. Pedagogia ai trecut-o, filologia e bună, dar să ştii ce vrei, hai că mă duc, zboară cu o umbrelă. Schimbările nu mai sunt de noi, nu mai suntem de ele. Copiii şi ne-au luat-o înainte în blazare. Uită-te şi tu la bulgari, ritmuri caracase, case luxemburgheze.
            Am învăţat-o cum să rupă mâinile colegelor. După carieră, funeralii. Te văd la politehnică, la aeronave, cât eşti de înalt, nu toată lumea vrea să se facă doctor, poet. Cum e cu artele plastice, fanatici şi pile etnice. Mă superi şi te supăr. Creierul o fi având dreptate în veşnica-i temniţă pomenire, morţi număraţi numai de morţi din fir a păr. Rockerii vin la şcoală cu şoferi personali. Spălatul vaselor mi-a făcut foame de murdărie. Mesteacăne, nu mă umbri alb. Mesianismul bumerang şi alţi canonici sufi. Te-am visat film pustiului, mă înşelai cu pustiul vecin, homeopatul ţi-a trântit uşa în nas.
            Greca fides, nula pides, capilaritatea socială, jumătate din viziri, albanezi, inclusiv Sinan. Revoluţia imagologică a exilului din Paris, 1848. Nici eu nu văd departe, atunci să ne apropiem. Lup virgin mieilor pater. Portrete şterse pe strasse. Nu se găsesc coşciuge în Slobozia. Salve/Salva Parvi/Parva Romuli/Romula Nepos/Nepos. Ultimă primordialitate, pliseuri populare, nuduri în luptă. Perdea albă, jumătate întuneric.
            Ucid pe zece dolari, prieten, atunci te ucid gratis. Ce ne costă un gest, gata, am terminat, ba încă. L-ai asasinat asasinându-mă, arcada umflată de stafii, visai zgomotul gemului de vişine. Hropanova nu prea auzea şi nu auzise de Rusoaica lui Gib. Singurătatea lui Onisifor. Antonescu la ingineri. Imagologie paramilitară. Copiii nu ştiu mai nimic despre părinţi. Când mi-a murit prietenul, nu crezuse a fi chiar drumul, drumul nici acum nu crede a fi chiar moartea-i. Toţi suferim cum suferă drumurile astea ucise într-una, nici nu mai facem deosebire între trecători şi trecătoare.
            Fata asta, dacă umbla cu un ungur, o detestau şi ungurii şi românii. Te-ai dus cu nevastă-mea în studio. N-am picioare frumoase. Stăpâna era de părere că aşa iubeşti tu. Chiar avea nevoie de sanscrită. Naşul a avut un accident. Făcută dragoste când nefăcute mai toate. Speranţe de artă lăsate în pace. Camionul călcându-mă. Care-o fi la rând. Pe tine nu te îneacă teiul. Căldura tropicală anihilează şi mireasma crinului păianjen. Greu de lotuşi, pulberea ochilor, prânzul violului, anii postinzi, veşti din mintea capetelor căzute.
            Ce-am decăzut de la propoziţii, şi mai visez compoziţie. Mi-ai închis geamul, că e prea mult curent în casă. Facem şi revoluţia, faceţi-o dumneavoastră. Clubul celor fără mamă, inaugurat. Du-te şi te îngroapă singur în Singapore. Gata fregata, Pascal în flăcări. Flaut filmat din spate, în plan îndeprtat, profil feminin, ochi închis în ochi închis în ochi închis. Expoziţia ceramică de viruşi, preferi azteci, e o nebunie să fii om, sarea am iubit-o. Cristina lucra muntele Fuji de pe o vedere pe porţelan. Fereastra spre prieteni verzi, urcasem roşuri aziline. Să dărâme foişorul, nu, că e monument. Kipling, pe Mântuleasa. Sub foişor, spre insulă, pilotul de război de-a ucis marinarii de pace.
            Pe Ornamentului s-a pus ploaia. Fie-ţi gândirea nemonotonă, ţipătul Asiei, fără fulgerul serii, neconsolându-te, sfârşesc în tine, din când în când, azi de la sine, tunetele aşezându-se bolbotinelor, furtuna cea mai noroioasă. Frunzişuri frunţile punctate la mir, tilaka întru Durga, ananda comanda Olanda, reunoştinţă sunetelor, fumul înghite iatagane, silabe către cuvinte, ochi cuvioşi în duh, îţi place muzica.

stare de linişte

stare de linişte foşnetul plopilor umple-l agale
păsări înfoiate pe muchie tăişul zale
ce de sfârşire apele peritonitei prezise zică
haramul întors zadarnicei fugi fulgerând furnică
te-ai supărat pe crab mi s-a părut că luni
treisprezece iunie o mie nouă sute şaptezeci şi trei suni
o fi fost altă zi de aici a ieşit scandal copii
cum vă petreceţi clipele cu zodii prostind vecii

primul rând şi mai apoi
o vedere de copii
fraţi de gârlă fără noi
păsările să mai fii

veri pădurii fără lup
poate vara asta zdup
mi-e şi frică să vorbesc
de urzoiul bătrânesc

buduroiul ars topirii
cerilor de-ai modela
bujorii cu trandafirii
vetrele la cer pe-aşa

crâng închis pe dedesubt
dealul cancerul l-a supt
sânul sănii şaua strungă
umăr umbra nu-l îndungă

lungi litanii rouă anii
sufletul la han cu hanii
spune-mi sărutarea iar
cu tătarul de la ţar

muzica îl vindeca
pe moşii spre Moscova
Avicenna Cantemir
cum mă mir nedat la mir

în lungime povestii
gârla fără de copii
orbului vederi la surzi
stol ologului de sturzi

ia din lotcă matcă gotcă
mângâie-te mare potcă
râmnice coline Roma
băutorilor de soma

până-n fruntea cozii e
amrita ambrozie
arăţi plină de fior
artă a trezirilor

oase-ntregi
de tuaregi
anticoncepţionale
cancerale
canarale

ajuta-te-aş pe afet
numai strânsă în corset
bătăi pe cai
pe lunci în mai

vag mai latră
ruptă şatră
de-arată
şi mai lătrată

ce-am tuşi tu şi
fumul ci
cât pe-aci
ne nimici

dimineaţă numai nor
colacul nesalvator
în valul aviator

cade-ţi capul
de-a casapul
dintele
cuvintele
fierbinte le
sfintele

nu le rece
pântec sece
noduri stoarse
senin-ar-se
Pietrei Arse

nopţi govinzi
cui mai vinzi
ritmice
schimnice
paradei
                                                               Radei                                 

            Ucigaş cugetătorului, precadavru angorului. Nu mă pot dezlipi de terţine cavernoase. Jalonierii ţin un fanion – pe ei, pământul, până-i izbeşte elicea ori coada. Mi-a părut rău de bătrânul bolnav, ucis, şi de monsegnior. Îmi vine să sar un rând, ca pentru altceva. Rupea hârtiile onorifice, franţuzoaica-l părăsise, cu prietenul de bridge, şi-şi bea spirtul din laborator. How the Chinese love walls! Mandalay, obiceiuri din Thule.
            Personajele se vor săruta cu şobolanii. Everybody speaks to somone else. Le-ai luat mierea şi ai dat-o la vecini. Fumează cu mine. Dar ne răpiseră fata, cereau nouă sute lunar, sunaseră o nemţoaică şi secretara de la cadre.

o capră imensă căprarul pierdu
în cântecul fetei din Xanadau
infirmiera şi jalonierul
se întâlniră a bate fierul

mătura-n parte
de vizitiu
vise de noapte
pe viu transcriu

apropiindu-se de ziar
s-a ros nerumegatul căprar
cuvânt frumos îmi venea
sweig da esel fata insista

            Clasa a doua, landtag, nimic alles kla, du-te-n bye-bye mă-tii, completase juronul. Plecarea consumată, cal alb, o bucată de zid ţi-o smulsese Cristina mică. Sunetul clopoţelului, pauză, hai la ore. Eşti acasă, coane, coana ta tocmai vine. Kubla Khan, cadavre romantice. Nu ştiu Pasărea, vedem proiectele, ne revedem frumuseţile atelierului. Repetăm necuviinţe cumnecumologice. Kulturarbeiter ştia să dezinfecteze balta, n-avea viză. Am dat un telefon, fără răspuns, consăteanului. Discutasem mai ales pictură. De-o viaţă mă străduiesc să nu spun nimic. Nu văzuse tapiseriile artiştilor.
            Ce viaţă frumoasă, dramatică a avut. Rasă estică. Opriţi supravegherea respectaţilor. S-a terminat şi apa. Dau drumul la chiuvetă, trezesc papagalul. Câinele m-a înţeles, ocolindu-mă respectuos. Changed visibleness. Sorry, tată, mă duc la Parisul vesel. Oră necunoscută, nicio vizită, carne de actor, asasinatul serii. Zi şi noapte, piesa. Bibliografia tăcerilor înfrăţite. De-ai fi vrut să fii, totuşi, căprioara norilor în zori, înainte de teza la matematică.
            N-aţi pus vidra înainte. Vorbire în cioc de raţă. Nu-i place rochia de banchet, e galben materialul. Mult mai beau, trenul plin de cadavre fără dinţi, uraniul Băiţei, axele lui Haret, 1878, Paris. Aibi răbdare. Să ud şi eu floarea asta, că s-a fleşcăit. Şi macii, ca să vezi ce turgescenţă trecătoare. Coadă la vată. Vreau să-mi trec prin stomac două cepe, nu, am o nară mai umflată şi-mi miroase, mănâncă salam, bea un ceai, usturoi verde, am o frază cât modern hleb.
            naratori durerii inflate deneîmpreunarea târâşurilor judecă şi tu dacă mai ai la ce spulberându-te generaţii ucise în singurătatea-le cui mulţumire cum şi de unde să mai citeşti o carte românească filme hai-hei-ho muzică lasă te latră la uşă glorie muncii noastre antivoi vedeam petalei ardenţa către petală dracul în grevă în rest numai la cap ţi se păruse oricum altfel după cancer mai sută la sută postumă suflarea adevărată după trei zile nu vă voi mai cunoaşte mormânt durează-ne mileniului niciodată spală-ţi picioarele ispăşitorule ţap din miş-fărâmiş rău îmi pare c-am fost om raselor nefast sindrom bine-mi pare să fi fost rostul fără rost de prost sub călcâi feţe de neam altuia gutui în geam
            Aici se încheie (pagina) caietul nostru, iar eu l-am început, eu îl termin. Azi vineri 5-VI-1987 eu am jucat fotbal cu cls a IV-a – E, am jucat leapşa şi baţa. Radu
                                                                                                1986-87 / 2010

Recitind Gita

            Recitind Gita, aldinele din indicele lui Pârvan la manuscripte-Bianu – jumătate de ţigan, cumpărat-vândut, ardhanariswara, jumătate ţigancă, jumătate dumnezeu. Shunya, absenţa. Directorul îi spunea profesorului din faţă unele secrete, schimbând vorba când intra cineva, şi la ei, ori ca la noi. După manuscrise, poate scrierile lui Vladimir Ghica. Lotusul antropomorfic, antropolotusul neud peste apă (aer de divinitate). Gazetele, nuca (în buzunar, ieri). Probabil n-o să cumpere infinitate. Premiul Poe, cheii spre Rebecca. Vaida a făcut bani să nu mai lucreze toată viaţa, Chiţoran a văzut toată lumea, iar Iamandi nici una, nici alta.
            Refuzaseră cafeau (mai bine), au plecat cu cărţile. Ţinta atinsă. La ce le-aş fi vârât pe gât necunoscutul? Pronunţau whiski. Moldovenii sunt mai fanatici. Câinele mă caută până ocupă fotoliul tău. Muzică electronică întru depărtări ale nimănui. Cum se exportă tot albul de titan (ultimul, în pictură, încă). Frig în fereastră. Aseară, piesa. Fata la liceu-i – microsferulelor, ce faceţi, vectorilor, vreţi să vă fac scalari (valoare numerică şi, de aici, de măsură), ce faci, omonimule, stai aşa, hi-hi-ha.
            Multe carnete mi le deschideam cu o pagină predoslovică, abia o duceam până la sfârşit, ca pe-o aşteptare, fără nimic înainte. Albul de zinc, nu de titan, al nostru cu crom în ele, Australia, India. Pisica se-ntinde spre papagal, câinele spre pisică, acum vă miaună la uşă, aiuritelor. Mai latră şi Tiţa la luna plină. Conversaţia noastră de fum.
            Gita – Hyperion, hipereoni-yugas, întru dicteuri hyperiongitice. În fostul cinema Aida, fost Erecteyon, la cenaclul Eugen Lovinescu, miercuri ce vine, la 17, citeşte Nana. La sindicat, redefinirea comicului – madam Popescu se prăvălise cu scaunul, toată lumea râdea (dar dacă nu s-ar mai fi ridicat? vezi Bergson). C'est sentir en posant sa pierre, que l'on contribue a batir le monde (Antoine de Saint-Exupery, transcris de Nana, cu accente.
            Mierea-n seif (ce plăcut că vrea să vorbim). Ceaţa dimineţii, busturi din infern. Paul, realizat prin epoci, limite învinse, Elvira, cum o sărutase ultima noapte. Râdea, la câteva luni de văduvie. Cum de vorbeam cu papagalul – până la 17 ani, 80.000 de cuvinte, 5000 pe an, 13 pe zi (papagalul cu o sută de cuvinte – o sută de lei, cel cu 200 cuvinte, 200 lei, ăl fără niciun cuvânt, 500 lei, şeful primilor). S-a apropiat câinele, ce s-or fi gândind puricii lui, a sărit, nu erai tu. Fractalii, ce sunt ăia, well, fulgalaxii.
            S-or găsi alţii pentru lectorate, dar director mai greu. Lecturi povestitoare, şi ce împuşcător de scurte sunt frazele de story lungind ameţitor romanul cu formulări definitive. Polo pe iarbă cu caii, mai aproape de naştere decât de prima întâlnire cu tine. Te poetizam peste toată gelozia, şi uite cum întârzii. Vreau să-mi iau valea de bună voie, luni nu e aşa departe. Apa Dâmboviţei, la abator, la Grozăveşti, fără de care nu s-ar putea inginerie, în susul fostei curgeri. Vizita psihiatrei de la spitalul 9. Zilnică privire Bisericii Domneşti. Diriginta: pubertatea, mai uşoară pentru fete decât pentru băieţi. Fata a văzut femeia căzută de la etajul al zecelea, îi intraseră picioarele înăuntru.
            Înainte de expoziţia filmului american şi actul veneţian camilian, te duci cu câinele la măceşe, pentru şcoală, ce-om face de sticle de bere, pentru fabrică. Băieţii, şi două. O ţigară bună. Genurile literare, preferinţa dramatică – îţi strig prin uşă excelenţa epică şi intimitatea lirică. V-a zis de Aristotel? Nu. De Poetica? Nu, nu poezia. Mă gândeam că o avem în bengali. Ciubucul ai voie să ţi-l pui, da' cafeaua mea n-ai voie s-o bei. Băi, paşii în sus, da, piesa ta, pantomima la vânătoare, regi şi prinţese, s-a opus Alina, din invidie, fraieră, că autorul şi regizorul nu se băgau în seamă. Pierdem filmul, n-am da actul pe el. Cum depăşea capitolele, până la educaţia sexuală, n-au zis părinţii nimic. Degete însângerate, mi s-a rupt o creangă în mână.
            Groaznic să te înţepi în toate degetele tale alea de pianistă, roşii cât să umpli o batistă. S-o fi zvântat încincitul sânge, colorezi măceşele, vino şi tu la americani, pe chestia asta. Dabija, că poetul n-are dreptul la eroare. Cioran lui Stăniloae în româneşte. Îţi dăm drumul de la teatru, tot n-ai bilet. Pe verso, Zurich, adică Răduleţ ar fi excelat numai în doctoratul de-acolo,iar, nu se poate concepe inginerie fără mişcare. Gazele zgomotoase la indieni, nu aşa grele, aici silenţioase, ţi-e jenă, că cine. Cum că-n limba aia (engleză?) nu contează pelticia. Sărise-n sus aseară, când o imitasem cu chestionarul francez.
            Ziceaţi că plecăm la 12, e 11 şi 20, te-oi fi dus după mercurocrom, notiţe: bolte (bolţi) de craniu – la fereastră jumătatea de ţigan – chromium – chiar nu se poate concepe fără mişcare, Traiane. Ce e uniforma, aţi înţeles? Sarafan bleumarin, bluză bleu, bentiţă, încălţăminte decentă, ciorapi nature, bleumarine, alb (nouă ne-a spus, numai culoarea piciorului), fără inele, fără toc, fără visători, se face că-şi ia notiţe, interzişi ciorapii negri, curăţenia la sfârşitul anului, balul bobocilor, serbări trimestriale, cartier 9/10, liceu 5/6, vara, 3,26 media pe clasă, până la cronicari, Loreta, Monica, Jiri strânge sticlele, Mihaela absenţă la mate, legea 23 cu copiii, cu străinii nu, halat albastru, basma albastră la serviciu, anunţ de abateri, Diana casieră, 33 elevi.
            Tot ce vezi ai mai văzut. Nu te mai uita. De ce nu se machiase Gralla-Piersic, ca-n poze, să-i vadă lumea faţa încă a lui, cu ochii înfundaţi şi vocea încleiat-explozivă, ca la karate? Trei  români la Holywood, abia, plus naiul Găeştiului, măritat. Povestirea se amănunţea şi-n vitrine şi-n rărimea lumii, duminicală, seara mai animată, dacă. Pe chei, Elia Kazan, miliţieni, în faţă, înăuntru golani (vii şi naturali, „m-a şi înjurat”), babe, filmomani eroici, snobi şi noi. De când nu ne mai dădusem întâlnire la Patria, din '64, prima, acum a doua, i-am povestit fetei întâlnirea (ieri, mai toate amănuntele ei în India, „am avut parte numai de culoarea mov”).
            Poimâine citeşti flori japoneze, Toto (eu), indianul, Bătrâneţea. Manoliu ţi-a cerut şi manuscrise. Nu se mai trage apa, plec la Londra, la întoarcere, scandal, că e reparată. Printre ruine, praf, mai lumină în gol, o biserică, şi crenelurile, dantela informaţiei pe lat-înalt, o poezie, n-am nici eu ce şi cum transcrie. Augustin şi Cornel, elefantul preferat leului, porcul o dată, măcelarul de mai multe ori, matematicianul de la Bălcescu interzice termenul pozitiv pentru mai mare decât zero. Adelaida m-a pomenit la Sinaia, public, apoi decanul. Bătrânii ţintarului, cum nu pot ei face niciodată un car. Perfecţiuni aşezate, sau în picioare, lunea după meciuri, pretext a doua parte. This is still a monkey looking for another Monday.
            Alo, mamă, ce mai e nou? vii pe la mine? în juma de oră, pe la trei. Îl simte-n casă, ca amputaţia, dar, în locul durerii, despărţirii – bucuria prezenţei, în spate, două vise, că nu se întoarce, repetase, în trupă, pe-o terasă. Ultimele zile, cu discurs retro-scolioză (Kant prepostmodernist – gazetele din erori tipografice, post-Gutenberg) în copilărie, taică-său era general, nu vinde casa (amintiri Bydermayer, cărţi, scoarţa din 1861, icoana veche, prezenţa) – ce să fac cu banii, avocatu-i pare suspect, lui Sorinache-i fuge româna de sub limbă (nu prepoziţiona nici înainte acuzativul şi omisiunea bântuie prin cercuri poliptice), că a întâlnit-o pe Odette şi aia i-a spus că mi-a publicat careva poeziile şi a luat el banii, ce mai traduce Elvira, prietena ei Zizi, suferindă, i-a revelat vizita ratatei nore în Bucureşti, de Sfinţii Petru şi Pavel, maestul primea felicitările, „aleagă-se praful de voi şi de copilul vostru” (presase nunta fără părinţi).
            A citit încet. Daniel, că umor. Debut public al Nanei în România, după India. Se întunecase şi nu se mai vedeau peste drum sudările la casa republicii (în dreapta, pe ecran, Monet, Manet, Degas, Pissaro, Cezanne, Van Gogh, Gaugain, Lautrec-Toulouse, pe bandă, Pastorala). Soldaţii vor face revelionul aici, demolarea, după martie, fost cinema Aida. Îl credeam slăbănog, după voce, el, butoiaş. Plata, la nouă nu sosise, la un minut, intră şi ea, de la Tib, spărsese un pahar, văitându-se şi de osul sacru. Ruşii trecuseră la ortodoxie pentru alcool. Nu se mai joacă Hagi Tudose.
            Toamnă, Nobel de noicar, nu-ţi mai pune sacii-n car. La Colţea, furate florile din poarta de fier verde încuiată – nu mai era covrig. Dacă n-am deschis Gita, mi-a luat-o Edmond, de faţă cu Ion M. Popescu, tocmai îmi dă un Cioran, că Lupasco nici atât, autograf Nanei pe 100 de oameni de şiinţă şi inventatori, Tinerei A-M A, împreună cu cele mai bune urări de realizare deplină a frumoaselor sale talente – spre o totală realizare pe multiplele planuri ale existenţei, Ram-Ram! (Oct. 1987).
            Coadă la covrigi, la Sfântul Gheorghe, prea, cea de la gară, treacă, unul pe mîine, invitaţie la un congres, rutină, totuşi – academie internaţională de ştiinţe, cu statute, Nobeli, Aslan (ah, psihosomaticele), Iordan (câţi vii), Maurer, ce bobi, în ce hârtoape. Să ne comunicaţi acordul de transfer începând cu data de 1 noiembrie 1987. Demian, că merg la o instituţie care se desfiinţează, da, pentru Londra. Roger Vadim pentru Cornelia Moţoc.
            Te pune să cânţi şi, dacă te alege, e obligatoriu, a zis că nu ne ia de la ore, ne ia de la practică, şi-mi place. Codiţele de negresă le-ai trecut în jurnal? Nu. Nici eu. Mă duc să mă spăl (Noica, aha, dau în el ai lui, ca şi cum ei sunt nobel-işti, antinoicari ce-şi dau singuri peste orbul găinilor, cu gâlma notorietăţii nemaicosmopolite, de naftalină pentru peruci), du-te şi te spală, cu Dumnezeu, de nu s-ar răci. Mare şmecher, mi-a zis mie că nu e apă caldă, ca să-şi facă el baie. Credeam că vorbeşti de Felix. S-a pişat pe el şi miroase de te trăzneşte.
            I didn't know Romanians are so flamboyant and romantic (Ruth). Mă cheamă Berta. Sunteţi de-a noastră, semănaţi cu Alice Taylor. Întotdeauna îmi spun oamenii că seamăn cu cineva, înseamnă că însumez trăsături de la mai multe persoane sau mai bine zis că am o faţă comună. Semănaţi şi cu dumneavoastră, în secret. Aveţi frică de menţinerea documentelor? Nu avem nimic rău în această piesă, dar tocmai în acelaşi timp m-am întrebat, să rupem, să ardem, sau să aruncăm la gunoi această discuţie istorică dintre doi oameni care s-au cunoascu astfel: prin scris.
            De-ai ajuns să furi o oglindă, nu două pâini, să-ţi fie pe viaţă. Ratanna ce părţi îşi autodevoră? Vocea a treia, copilă, nu te supăra de nimic. Vrea ceva, poate un pumn şi-n ochiul celălalt. Pe Găinuşă o împinsese să dea afară directori. Când am mers la Pe chei, printre miliţie şi juni mitocani, huligani întrucâtva, în Cişmigiu, mai înainte, v-am desfăcut în pasajul de la Universitate marginile smulse ale Informaţiei, o poezie, cocoloşeşte-o, n-o pot lipi, e faţă-verso, rând cu rând pe lat, la vreo cinci-şase, nu le număr, şi pe distih, ori mai mult, diagonala, apoi verso-ul, cuvinte ambalajice, anti-isteric-anti-dada, intranscriptibil, mai târziu fabrica de bere, Aida, să nu uit să-ţi îndemn computerele, cam Moskva clezam ne verit, oricum nu crede-n lacrimi.

tahanatos în Xanadu taurul Californiei nu tu
calling to love pe istm păsările vrăbiesc

splina peisajului turla
pe stânga nevăzutului

frunză verde flori de tei
mă duc la film pe bulevard
bre la Patria Pe chei

scris pe straifuri
tradus pe hârtie de sac
pictat pe coajă de palmier

capete-nuci-de-cocos
aproape zilnicei
evaziuni în Delhi

traista plasticul paşii
amintiri din codri
niciodată iarăşi

nu numai lipsa
privirea neplecării
origami în lung şi înalt

sănii de unghii
pe cicatrici înflăcărate
întemniţându-se

Ne răzgândim
            Ne răzgândim, asta e calitatea noastră. Pe 6 noiembrie, că pe 28 octombrie e meciul ăla cu Albania. Zarafu e cu chestia asta, ăla de 76 de ani. Ionescu-Gâgă zice că a fost coleg cu mine, ca să pară mai tânăr, Gâgă nu îmbătrâneşte, domnule. După filmul moscovit, că Alexandra, nu Nana, mai era una cu aceelaşi nume, da' mai mică, e, când ea nici nu se născuse, mie-mi ziceaţi de trei ani Nana, cum îşi permite ea să-şi zică tot Nana. Tocmai, pe mine nu vă certaseţi. Care parcă nu te-ai certa pe nimic. Mă, tu nu cumva-mi spui că sunt bune (scrierile) pentru că-mi eşti tată. Deh, am scăldat-o, poate fi şi bucuria de tată văzând că scrii cu talent, nu ştiu ce ţi-am spus, aşteptam tramvaiul şi gata, cum şi acum abia îmi dau seama de plopi, mai mult salcia. Altfel, bună parte din privire, când scriu la jurnal, vorba ta, în bucătărie. Codiţele de negresă ce ţi le-a mai acceptat maică-ta, pe neseducţie, ce ultragiată de scandalul Măriucăi către maică-sa, ba că n-o mai primeşte pe aici. În butelca verde, apă o fi, magiunul, scrumiera, pachetul de Bucegi, două miele ţucăre în faianţă, pungă agenduţa, farfurioara sub furculiţă, bricheta, anafura dispare mestecată.
            Pierdere de condei. Prietenul Danei, dus, şi ea, oceni priatno. Soare de leşin, ce-oi fi cântând la cor, de bizantin, oh, Platon-Kant, şi înapoi la Noica, ăia (care?) crapă. Unde mi-o fi tunica, să nu trezesc câinele, fac frigul încă. Vise masacrante, nu ne putem fi visele, îi spusesem tremurânde-i văduve (referatul de propmovare pe o „muncă care”, ce dracu, „activitate care”, a evita cacofonia, semnez eu, nimic, ciorna nu-mi aparţinuse, frumoasă doamnă, dispăruse propunătoarea ca la iubire, păreri de rău în despărţire, disparităţi de stagii).
            Poate unde-o fi vorbit cu nea Romică, mă sună, şi-a schimbat numărul, să nu-l mai dau la nimeni, e oarecum secret, ce face Creangă, vrea să se întoarcă, mi-a spus soră-mea, de, nu mai e inginer, l-ar ţine taică-meu şi ani pe miere ischiemică. Mai sunaţi şi voi la tataia. Ăştia citesc numai decesele, ce mulţi de la politehnică, şi scriitorii. S-ar alege praful de caietele mele, bibelourile tale le-am vinde, fie-mea şi al ei s-ar încălzi prea puţin arzând manuscrisele, şi nici pe ziua înmormântării nu s-ar prinde un loc la vedere-mi, aşa că du-te, moarte, de la mine.
            L'argent ou le sex. Câte absenţe, femeia. Etrange et tragique. Rapid în debit. La comunaute singalese. P-acolo tigri. Vous etes directeur de l'organisation. Consiliul de război, ziaristul ascuns sub masă. Cette catastrophe. Fără de-astea. Nu i-am auzit vocea. Krapp. Flutură pleoapele plopului umbră galactică. Nu strănuta. Pleoapă umflată. Suisse. Mda. L'alimentation. Pe invers. Tu eşti un intelectual – jumătate, trei sferturi de gură, cât o fi, echipă, să gândim împreună, cu pantomimă dezexperantă. Pocnet la trecut. Inferiorităţi gălăgioase. Des predateurs qui s'attaquent. Rămaşi ai nimănui. Assez miserbiliste. Meritocraţia mediocrităţii. Crude mirări. Linişte-n trompete. Citesc şi eu buletinele, când sunt trei exemplare.
            Paginile difereau la compoziţie. Era India. De ce-mi fac din viaţă uitarea ei? 43 ans, mais c'est de la jeuneusse. Pax muzical, vârf de hazard, lucrul frumosului şi alte nesfârşiri, pulsaţiile divinităţii, fractala dominantă. Soare răsărind la gândul modestiei ghazalice, soare nerăsărind la modestia gândului ghazalic. Nu numai sexualitatea proprie te livrează amintirii. Ne me quitte pas, ghazalie. Jacques Brel. Nu vorbesc de Beckett. I-a murit mama. Cred că-mi mai fierbe un ceai, tot fără zahăr. Fierberea antimodelului. Norii luară iară în primire lumina solară. Şantajul ocultismului.  Sociologie creştin-literară. V-aţi anunţat la al treilea telefon. Fiabil-fiabil. Locatelli. Voi traduce şi eu Gita.
            Copacii ăştia se desfrunzesc de viaţa privirii mele, ci sunt încă mai mult verzi, verdele tăiat de faţa apei şi mai verzi. Undele pătrunde-le de n-ai mâine unde le deznoda profundele umerilor fundele funzele pe frunţile ronturilor munţii le văilor anunţi-le anunţe-le nunţile vârfurile vânturile post-pronume sunt-urile vânture-le cânturile centurii pământurile.
            Catartele. Post-pronumele. Nu mi-am aprins nicio ţigară cât te-ai dus să iei poezia vecinului, căutându-te, că să nu se ia schizofrenia, căutându-te, nas şi frunte, parcă plecase din gură, înapoi, gât şi sâni, adjectivaţi, pluralizaţi, înfipt în buricul pământului buricului tău, triunghiulat în dulcele tău sex, acum m-a şi futut, ai zis, coapsele – coloane de templu, minune simplă, genunchii, degetele picioarelor, te-a găsit cu pedeapsa neputinţei, vag blestem al celor ca el, scris la şablon, sublinieri, suspensii, recuperare o săptămână, tu citeşti de-alea, hai să-ţi citesc eu, revenit, Carmen în ruseşte, îţi lăudase ochii, poliglobule, iar vulpoiul de sub nuc, o ştiam, am spus-o unei gagici în vis, mă refuzase, ţie nu ţi-o zic în realitate, ce mai treceai, profilată pe palatul Şuţu, pe Cec, pe Luceafărul, cu triunghiul, cu basmaua, cu genele, începi şi tu, c-a fost, o săptămână recuperare, vino puro, s-a supărat că la faţa ei nu poartă pantaloni galbeni, shimbă faţa, i-ai zis, c-aşa a făcut-o mă-sa, nu d-aia, fă o mutră mai veselă, nu te mai vedea cu ăla, iar Cristina să bem ceaiuri, văzuse Moscova la cinema, că ai noştri dau Păpuşa, după bulgari, iar ăia Sorel şi fiul, după noi.
            All right, amândouă pe drum, nu mai dădeaţi voi telefon, bun serele. Mă întorc la postpronume. Retire sa candidature. Abhi. Ciumete la Găeşti. Le cotidien petit-bourgeois La liberte, editorul, Gabin trei zile. Limba vorbeşte singură, se vorbeşte, miliardară limbuţie, les enfants du coeur/choeur, de-acolo vii, cu întârzierea ecoului. Termine sa chute (a Wall-Street).
            Întâi mama, apoi fiica, prânz-conservă (sardină), coniac albanez, somn. La Londra, zona gării somn-sex-gazdă-battle-horse-gun, ca troiţe, apel, conferinţă Zoe-Vera, se pişă – pişă-te, cum poate spune asta, un pletos ca de navă, un pat gol, un corp mignon, faţa nu i-o ştiu, cameră, curte, ce eşti, domnule, îmbrăcat aşa, ani în alte ţări, şi la Roma o perioadă, m-am americanizat fără haine, mi-am pierdut nevasta, uite-o, în puloverul-pardesiu, în care se joacă şi acum cu câinele, dau amănunte de închipuire, visuri la somn (mult), le arată coniacul, păi şi aseară (Fernet, aşa-zis), păi şi înainte, totdeauna.
            De zicea şi Cristina să beau un ceai – conversaţia cu ea mi-a influenţat visul, îi spusesem Platagicii că mă interesează literatura schizofrenilor, exacerbarea sincerităţii peste expresie. N-ai astâmpăr, te duci după fie-ta la coada la zahăr, cum i-ai strica şusta. Deci epitalamistul număra sâni, când ea are unul, şi-i cânta dulcele sex pe care el îl privise când o spălase pe spate în baie şi ei nu-i trecuse. Se închide uşa mai greu, vorbe de părăsire în scheunatul căţelului Kastroioti. Câine, nu e apa ta vasele, mama, papa / galul strigă-se abia am văzut-o la cişmea cam aşa şi ea visa, mai sărea, mai scheuna spre şcoli particulare noaptea la lumânare. Dă-mi o ţigară, mi-e rău (nu e la coadă, n-a venit), să nu înnebunesc.
            Caută-ţi copila-n beznă – cozile până la gleznă una-n alta noduri octe de-am vedea în astă nocte din latină opt spre şapte mitocane peste fapte. Nu ştiu ce hartă voiam să văd, fizică, munţi, accese. Nicio grijă de duşman omorât acum un an zece ani pe urdu al îndrăgitului ghazal voi eraţi pe litere dar acum demitere arşiţe nocturne-n zeruri neîntoarse nici în ceruri adormindu-vă molohii argintari din antiohii haz de trilobată cană strecurată vitomană i-a fost rău şi a stat jos cu halviţa pân la os. De două ori v-aţi pierdut azi una de alta, acum de mine, vă uitaţi la In the heat of night, mafie, droguri, octopod, e ca salamandra, aruncase Alexandra.
            mă-sa, lasă, înţelegem, aşa, înţelegi numai tu, pură ambiţie, ba şi-l gustaţi pe Sydney, l-aţi mai, chiar în poziţia asta, obraz less şi eu mă atac ca-n vremurile bune, Roma, nu – la Palermo nu m-aş fi dus la film nici fugind de mafie ori de capucini, s-aud că Sciascia nu-şi văzuse I mafiosi (tot de frică? neavând nici timp). Tamil Tiggers. Left breast was removed. She has undergone an operation for breast cancer.
            Pinguinii unii-n alţii, minus 89 grade. Nu vă mai afum şi eu, chiar crăpând de ciudă-ciumă, compliment şi gelozia asta, dar suntem aşa săraci că nici păcate nu mai putem avea, mâini şi tălpi reci, somn greu, plictis scriitor, superficialităţi cu nemiluita, dinadins. Amândouă peste praful lecturii (un cucui în omoplatul stâng al capului). Îţi sparg ochelarii cu talpa. Te uitai aşa. Cu ură? Nu. Ce căutaţi peste mine? Fata a vărsat sarea. Plapuma în mijlocul casei, nu pot s-o ridic, să mor eu că nu, şi eu să mor, noi ne-am uitat la film, vrei atmosferă de ceartă, nu, sunt jignit, voiam să văd filmul ăla, credeam că eşti mai înţelept, bagi cuţitul în mine, ai văzut tu? Când vei vedea să zici că am băgat cuţitul în tatăl meu, pe-aici ne despărţisem înainte de atmosferă, atunci cucuiul.
            Doamna Medianu, pe stradă, a văzut lâna, că vrea şi ea, se ducea la dirijorul de la casa armatei, că a fost colegă cu mama ei, adevărat, bătrânii se mai caută, pe după morţi, în aburii auzirii, am fost toată ziua cu caietul ăsta, de-aia mă interesa filmul italian, că numai o oră şi cinci minute, mă uit la unguresc, n-a început, multiplicitatea tatălui, ţi-ai luat-o? Du-te şi te culcă... Ai auzit ce-a zis? Du-te şi împac-o, aseară iar a zis, ce-o să fiu eu, măturătoare, să pui mâna pe mătură, spune-i c-am vărsat sarea şi sunt amărât, că iar ceartă, o pun, dacă vine, tocmai am terminat, ce-ai, tată, cu fata de zici contra ei, la film, că p-ăla l-a văzut, numără de două ori când a zis să-l vadă p-ălălalt, te rog să zici ce-a zis tata, ia vezi şi tu cum te porţi, cum poţi să-ţi închipui că părinţii nu te iubesc, mă crede c-am umblat eu pe străzi să agăţ, eşti proastă la cap, nici în gând, de trei zile numai aşa îmi zice, veniseţi cu căţelul, uite, e negru, Malentendue, zăpăcit, vom continua, se lăuda că-i revine gastrita, pe tema serii, ulciorul gata, pierdută legitimaţia, recumpărată aseară, întârziase cu Vali şi Gabi, o ţine pe înfăinatele, tot ea, tot ele, ele dau şi ele se vaită, au explicaţii, cam greu, m-ai căutat în geantă, te uiţi urât, mă uit cum sunt, eşti frumoasă. Se cheamă o zi. Pe aproape, miezul nopţii.
            Ce-mpăcare Pogany, toţi trei îl văzusem aproape uitând Octopodul. Lili, Andrei, trei ani, zi pioneză, bag-o-n cur şi ia viteză, eşti deştept? nu, vezi că ai zis nu? dar n-am zis da. The Adventurers. Ionuţ a primit o scrisoare şi o poezie de la Brenda, şarpe-Babel for Ion, ăsta e excitat, spre pagina 300 Robbins îl face pe Robert de Coyne, nu-i spun Platei, că n-aş mai citi, ea pleacă la tv, un flash, nu citi, că mai am treabă, Popaye marinarul, hai şi tu, nu, câinele se uită pe fereastră, două mâini de femeie mică şi ne duci prin viaţă, too many poets and translators in a little island, a better look to „the”s and „a”s, to repproached cocks, as phonney or funny, as you like it, sunt obosită, parcă am muncit la Tib.
            Blestemată modernitate zburată când peste eternul suflet popular, ciupindu-i semne de vărsat, dacă, nici individualizări ori freudizări nemaisclipind mitul înrădăcinat cu explozii de tăcere în câte un singur cuvânt. Acum şi chinul de-şi vâslea marea norilor în mâna condeieră a copistului de traduceri întru cereasca mâzgă a obedienţei din veac, o nebunie, oricare, şi tot pe îmbălsămătorul stârv cazi a-ţi regăsi promisa prohodire. Fraze de plecarea ta, a gazdă, să nu se supere supăratele, no glory but life of our own. Şi se va face trei. Duduile îi mirososeră bine şi fetei anti-gutui.
            Mai că nu te mai aştept ascultare pe nedrept versul prins în gheara cheii slavizându-se yankeyi francul pe cărări de stei tropic strigi a dumneaei junglă neelefantină creolinei pe făină forma nu ţi-ai lăuda-o putrezindă în Macao cu ficatul pe cuţit nici acasă n-ai murit latră cu femei vedere vremuirii pe mânere biscuit la fit în dinţi râdeţi inimi fără minţi strecurate vârfuri cranii pătrăţindu-vă a Spanii.
            Everything in America was sweet. Te depresează vremea. Altfel e o tomnă frumoasă, în Europa au fost furtuni, au murit oameni. Fata s-a legat la stângul, de-aia se vărsase sarea, ştiu. Ai dat pe jos şi cutia cu medicamente, tu-i mama mă-sii. Doctoriţa, că să n-o muşte câinele. Nu vine apa caldă, altă depresie, nu ştii ce ai că-ţi vine să plângi, lângă Metalurgiei nu ştiu dacă mai exist at all, ai zis 5, lângă Patria. Îmi vine să mă spânzur, să m-arunc de pe bloc, ultima sută, atunci cheltuială, gândeşte-te, nu mai ştiu, aşa însurătorile, fiecare după zestre, cam evreieşte, după autor, şi se plictisise, nu era obosit, a plecat la bar, nu să se culce, cum îi ordonase Anna, acolo dă de Caroline, pe-aici numai personajele ştiute, pardosit cu previzibilităţi tot cursul, spre fitingul în orice loc, pe comparaţii dintre o lume şi cealaltă.
            Unde-ai zis, fată, că ai zis că mai ai, am găsit, lasă, ăsta ţipase că frige boramidul, scăparăm de culcare, mă îmbiase numai pe mine „with lackadaisical eyes”. Să mă duc cu ăsta afară? Du-te, fata nu se duse, normal că nu, şi apa asta nu mai vine, futu-le neamul lor, Jane îşi râcâie cuşca, ce-o fi făcut cu cotorul de gutuie mizdrit de mine cu plăcere, ăia-şi vopsesc maşina, fără a merge cu ea, niciun strop de apă, şi frig, ce-am vrut,a, da, îţi povestisem repezeala descrierii războiului, unele conturi rămânând bancherilor şi statului, cuvinte critice pentru halva, ce prost o fac ăştia, degeaba Major for the arms, cam multe întâlniri, ce-or fi aranjând după atâtea paravane şi înfometări, de fapt eu n-oi fi vrând halva, ca să-mi rămână gustul de gutuie pe mişcarea ficatului. Ăsta nu ştie să se cace, se duce peste frunze şi vreascuri şi-i rămâne lipit, hai să spălăm băiatul.
            Când nu se mai juca Hagi Tudose, acasă, copilaş cu urcioraş, şi în ureche boramid, vezi gălbenelele, Mitrică. Sâmbătă, Diavolul şi Bunul Dumnezeu, atunci şi balul bobocilor columbieni. N-a venit, te-a sunat că mai stă. Asculţi radio şi faci fişe dumbrăvi-roşii, cu ochiul umflat, fusese cald, altfel. Du-te şi te rade şi apoi stăm de vorbă. A murit inginerul Stoicescu, nu-s bani de îngropăciune, nevastă-sa nu lucrase, să strângem. Să mă uit la ceas, arată altă oră. Cu Cristina discutasem Catch 22, dar şi Red Gap cu Charles Laughton şi Mary Boland – van Eyck, preferat, pe negativ. Rat şi Anna, cataleptici între rafturi. Cireşii, stejăreii cu colţari, mecanica fină inspirându-se din plante, radarul din insecte. De când vreau să termin Răzvan şi Vidra, dar am fost ocupată cu Albert. Ce-mi stă Platagica aia, nu-mi vine. Iran, mamă, pe platformă bombardându-te în ciornă, prin perdea încovorată fereşte poet o fată. Robb – Irma used to have nightmares about giving a party at which no one spoke. (427)
            Hotel Negresco. Şi pe la opt trezirea. De-aş rămâne director acasă. Nici la unguri la prânz. Curând sau imediat, la o greşeală mă arestează, cu păpica, şi aici îşi tăiase burta. N-a stat de vorbă, de la abator la Reşiţa, a citit la fereastră, eu, în stânga ei, coborâm? da, zis şi făcut, nu mai citea, pe stradă nu fumase, vreme doborâtoare, că de ce-am lăsat fata la şcoală dacă era bolnavă, păi, lecţiile, te-ai şi dus cu căţelul, ţi-oi lăsa cartea, era doctoriţa catarală – inflamaţia – răceala – urechii, arăţi-bine-merci-ştiu-cum-arăt. Electromagnetica face telefoane cu claviatură, le depanează singură, cei de la telefoane nefiind instruiţi.
            Finished ardeii cu orez, mâncarea de gutui, macroul – n-aţi venit să declaraţi cornul caprei cel roşu, impresionate de sughiţul teatrului meu. În loc de alcool şi mâncare, zvonuri cu nişte informaţii. A nu te mai concentra, mai multe subconştienturi. Numai pizzeria Bratu în picioare, jos şi minele cu firmă. Scrisoare la Hanovra. Gardeazabal – scandalul şi explicaţiile ar fi venit din partea duşmanilor miracolelor. (294) „N-am mai avut răbdare şi v-am adus miracolele”.
            Nu se informează, a fost soţul meu în Bulgaria, nu le poţi muta pe nicio scenă ori te-ar lua la bătaie, aşa, îţi povestesc videocasete văzute în alte vizite, cine-şi permite colorul, noi nici nu ne gândim, numai eu supă cu fidea, toţi trei varză (Gabi plecase), apoi vin fiert cu lemne, cuie, zisese Cristina. Luaţi voi trei bilete la teatru, să merg şi eu. Preţăluiesc în sufragerie textilele. M-aş uita la bilete. Numai literatura de senzaţie. V-or fi rămas şarlotele pentru după balul puberilor. Du-te la teatru, poate îţi vine o idee, ulei, băiat, trebuie să plătim, vai, ce frumos e ăsta, mă-mbolnăvesc, Lenuş, la prima ocazie, Dan va avea o victorie la şah, să punem bani la ciorap, femeilea astea, nouă ne-ar părea bine, Nana e o fată atât de bună, discută mărgeluţele, ai putea să pui cocoloaşe din ăsta, i-a căzut ochii pe ăla roz, o mie cinsute nu e mult.
            Uite că se vede prin cusături, du-te de te-mbracă. Porumbei, tei în scuturare. Alb cu gri, las' că-i vine băiatului foarte bine, la toţi trei le vine, e păcat, aşa un pulover frumos, da, dar iei un ban, noi, acuma, ne-am băgat la altă lână, groasă, dacă vreţi să-mi luaţi şi mie un kilogram. E mai mare numai cu un an? La balul ăsta, să-i fi văzut ce drăguţi erau, ne-a luat dracu', ne pocim după copii, bravo că te îmbraci, să mai verific biletele, uite, Rodica, ce bine lucrez cu andrelele astea, aici cinci, am şi şase, să termin puloverul ăla, s-a făcut frig, le faci cu model, ce desfrâu de detalii, papagalul se strigă Jane de mama focului, mai adineauri, deci teiul îngălbeneşte înaintea plopului, n-am cu ce s-o învelesc pe fata asta, m-am făcut eu cu pantofii tăi, să-ţi ştergi pantofii, cum nu poa' să meargă când eu pot să merg cu ei, sunt perfecţi, cu un picior mai înalţi aici, am spălat un balcon de rufe, uite ce mâini am, universal nu miroase foarte frumos, vezi-ţi de treabă, m-am spălat pe cap să-mi stea şi mie părul, să nu-mi stea lipit, nu era jegos da' dorm cu două căciuli, maxitaxi la Teatrul Mic, dau atâţia bani, troleibuzul, metroul şi pe jos, ce operaţii au doamnele astea două, de nu li s-or fi atrăgând, la telefon eram mai curtezani, pe Vio, au, Muno, amor cu morţii, dragostea mâinii cu mănuşa moartă, tu ai scris asta? Aş noi, Europa de asfinţit, nu se prea înţelege, dar curge frumos, (prins), e jurnal, mă gândeam la o piesă, ne ducem la teatru, tocmai plecam, n-ai fi vrut, picioarele, Unirii-Universităţii-Zazie, de mâine, alţi codri de-ntuneric, sub streaşina Manuc – Biserica Domnească, devreme, ocol, cârciumi-nunţi, prin tinereţe ce mai vibram ca de-o feerie printre casele astea acum depresa(n)te, iederă rară comentată, absenţi arborii pe Victoriei (ulcerul doctoriţei omonime), tineri la uşă, să-le vindem, le vând eu, ai zis, o bătrână şi un moş alături, ea era şi cu cuplul de nepoţi, am revenit pe aceeaşi cale, la Big blocaj, mere (nu se mai vindeau înainte de 7, ora închiderii), creţeşti pipernicite de la un ţăran (uite-atâta sunt la careva mai încolo – dacă sunt mai bune ca astea îmi tai gâtul; eu îl credeam, tu, nu, la dus îţi povestisem din strigoii şi identificările lui Muno).
            Curând a venit fata de la bal, mişto, regină, povestirea ţi-a făcut-o ţie. Care distrugeţi sateliţii, mie-mi spune frumos cum e îmbrăcată, cât de flamboaiantă ar fi vrut-o, copac? Nu vii la teleenciclopedie? ce cald m-a întrebat. Ne-om uita la ce film(e). Măcar atât de-ar scrie: am fost la balul bobocilor filologi, la Casa de cultură a studenţilor. Cu Dan (el şi-a întâlnit două foste colege – Ioana mai lipsea, cow-girl de câţiva ani). Berbecii amurgului depresaţi, mai bună atmosferă cu picioarele rupte. Algas de aguas, ochi Pogany de tragia (tristis-volubilis). Scurtimea zilelor, versurilor de-o sinucidere proză (nu te voi uita citind prin caiet plecarea), admite nescrisa prozodie, arme chineze de un miliard anual iranienilor.
            A visat că noi trei urmăream bandiţi, prindeam câte zece şi continuam (ce să visezi „cu filmele astea”?) Mare-sfânt-bun, adjectivări Ştefan. Îţi place galbenul frunzelor? Îi place şi câinelui, tocmai se uită, a rupt plasa de ţânţari să scoată nasul, se uită după pisică, nu-l pui în jurnal, nici pe noi, foarte bine, balul da, eu, numai vorbele voastre. Merge şi mama la tataia la spital, căutăm mere. Dacă ai sta fără breton pe frunte, n-ai face aşa mulţi iubi, de ce? Pentru că îngraşă, te duci şi dai cu talc şi cu spirt, ia uite câtu era, ăleu, păi, ce se-ntâmplă dacă-i scoţi p-ăia mari? rămân găurele, tu singură, n-am unghii, stai puţin să-ţi scot păduchii din cap, oarece mătreaţă, că până acum n-aveam, stai, că se vede urât, l-am scos, lasă-mă să-l iau, mai unul, şi p-ăsta de pe gât, nu fi fraieră, lasă-mă să-mi beau cafeaua, ia uite cum curge părul de pe ea, un coc, poney tail, pe urmă tot tu zici, spic, şi mi-o prinzi şi cu clema aia, împingi geamul să te vezi, mama a prins de unde venea eclipsa, de afară, prin spărtură, l-am ochit p-ăla alb, coşul, m-am băgat în aragaz, bă, mai cu milă, picioarele pe sub masă, americăneşte, o faci în două şi mai faci o coadă, nu mai plescăi în ureche că te duc eu la pisică imediat să te zgârie.
            Mi-a spus tata că vorbea-n numele lu' Mări, dacă s-au supărat, nu mai vin la televizor, i-auzi-o, pe Mări, poc radioul, ce faci, tată, bine, mamă, nu era vocea ei? Vecinii pe la maşini şi copiii pe lângă, o răcoare solară-autumnală, n-au fost gutui multe, iarnă uşoară, sunteţi aventurier, dom' director, piovra Z, pune-mi şi mie ciubucul, păi ai, beau cu altă inimă când e plin, gata? Tuşeşte Plata, mai dă acolo, pă peste tot, căldarea trebuie dusă, mai vrei? nu sunt de acord, stau şi-mi pierd vremea după curul tău, cine te pune? Păi ce ciubuc, tată, că ţi l-ai pus, s-a scos, nu stă părul, de ce-ai zis, nu ţi-am zis că nu-ţi stă? De coadă am zis, e prea scurt, dă-l mai jos, nu-l dau, mă, ia uite, ia uite cum mă leagă, ca pe hoţii de cai, da' aici e împletită, aici despletită, nu-mi place, că aici e poney tail, mi-ai luat locul, stai ca o plăcintă întinsă, eşti frumoasă ca din cur scoasă (pe scaun s-a aşezat Felix), sictir, dă şi mie o ţigară că-mi ia ăsta locul, fie-ta, fir'aţi voi de apucători, fă-ţi lecţiile sau du-te la tataia, adă peria să-l perii pe Bulică, pe urmă dau prin păr, şi ce dacă, ia penseta şi mai smulgeţi sprâncene, n-au crescut, atunci ad-o peria, lasă-ţi mustaţa acolo că din ce-ţi smulgi de-aia creşte mai des, ai apă oxigenată? nu, a zis Cristina că-i cere lui Ada, văd eu care se face oxigenată, Doina, mai bine un pufuşor decât să-ţi crească ditamai mustaţa, la Liliana e altceva, sper să-ţi mai pice după pubertate, abia acuma se fixează sexul la copii, glandele, bretonul ăsta e chiar tâmpit, uite cum arată, renunţă şi-ţi stă şi mai bine, cum să-mi stea, cu toţi coşii ăia, acesta se poate numi breton? mie nu-mi zice nimc, le zice celorlalte cu breton, da' ce-nseamnă bretonul ăsta? nu-nseamnă nimic, ce faci cu cuţitul, n-ai voie să-l bagi în gură, un dinte, te bat de nu te vezi, să-ţi întorci genele, ce idee, să scoţi ceva dintre dinţi, hm,ţi-ai tăiat limba? ha, ha, Bulică, şi tata scrie acolo, îl doare mâna, uită-te la ea cum se prosteşte, du-te, fă, de-aci, că te trimit la tataia pe urmă, n-am nici scrumieră, n-am nimic, ce e aia, ha, ha, ca-n copilăria ta, scrii tot, s-a dat sângele din gingie, dacă ai băgat cuţitu-n ea, du-te şi te spală pe dinţi, ce idee, ai plecat, scrum pe verso, tutun-cuişor-lemn, o sole mio periind pe Bulică, stai-stai să facă mama pe băiat frumos, of, nu poate, ochi de-ai treilea, trişti că plecasei, altfel cu toţi trei, sub perie, cine ştie, şi de mai multe ori, apa paşii, roluri pe tăcute, măi etc., am un dinte galben, ăsta care a ieşit în afară e galben, trebuie mers la Bădulescu, trei plombe jos, acum îmi analizez dantura, şi două sus, două şi cu trei fac cinci, mamă, am auzit că plombele se pot da cu alb pe deasupra, depinde de dinţi, măsele, adu-mi şi mie o foarfecă (a sărit), hopa, a(m) văzut ceva, uite, vezi tată, cum pierde ea vremea, gata, am plecat, am vrut doar să-i servesc piesa lui tata, lasă că vă solicit şi eu, şi această piesă, să nu-mi iei subiectul, că ţi-am servit-o, pe tavă, pa, am plecat, trânteşte uşa, revine ea, tu perii mai în ritm, ăsta stă drept, îl descânţi, amplificată joaca de afară, exclamaţiile, totonelu' meu etc., băiatu' meu ăla frumosu' de el, vreau să te ridici, aşa, stai aicea, nu pleca, nu pleca, stai, mă, cotarlă, mă, i-ai dat cu soluţie de purici, cu ce s-o fi ocupând fie-ta, că o fi ceasul, merele-alea creţeşti sunt viermănoase, după ce că te scarpin (în mod) gratuit, telefonul, da, pieptănam căţelul, la patru? Dragă, eram acasă încă, abia la cinci am plecat, nu sună, a fost, foarte frumos, nu, Mări n-a fost, da, trebuie să fie Felicia.
            Pariurile se fac pentru cei ce le pierd, dacă mă duc la Londra, ţi-aduc ceva, păi cum să-mi aduceţi dacă pierdeţi, păi pierderea e plecarea, ziarul de azi, nu, cu ăsta am bătut câinele, voi vă faceţi altă piesă acolo, repovestiţi balul (eu n-am auzit nici prima oară, Visconti), l-a pus să facă declaraţie de dragoste, îngenunchease, Jiri a plâns că n-a fost ales mister, aşa e el, mai sensibil, Gladis în loc de Gleadis Istrate, născută-n Cuba, iar circuite întrerupte, să n-ai ce-ţi mai spune, să-l inviţi tu pe Ionuţ la o canastă, m-ar aranja să vină să-i dau blugii şi să-ţi aducă reiaţii, uite ce cordon frumus îmi fac eu, nu ţi-am băut nechezolul, dai o mătură prin casă sau dau eu, tată, de unde avem noi măslinele astea, de la Haridwar, oleleu, aia pe geamul ăla ce se mişcă ce e, nu se mişcă, ba se mişcă, e o gărgăriţă, stai, fă, neroado, pisica-pisica, ai zis că tragi o mătură, o sole mio, apa curge, ăla are vreo scrisoare de tradus, dacă vine aia trebuie să spăl şi pe jos, mamă, trebuie să-i duc lui Lenuş cureaua, păi să-i duci şi discul, ia-ţi paietele de pe masă, îmi trebuie masa, vreau să lucrez acolo, (amândoua) unde sunt linguriţele, pardon de întrebarea indiscretă, una aici, una aici, una dincolo, mi-ai adus ceasul, eu cred că nechezolul ăsta n-are niciun pic de cafea.
            Băuse sodă caustică de culoarea mustului. Ne ţinea minte de-acum 22 de ani, eu cu părul creţ, Nansi fără. Poate coana Tudoriţa, moartă. Aunty Caty avea musafiri. Fina nu-mi stătuse pe genunchi, gabarit. Să-mi fi lăsat bagajul în staţie, bagajul adulterului. Cine-şi mai poate ţine nervii, cine Dumnezeu. Ţi-a spus Mări că s-a întâlnit la Muzeul Satului cu taică-său, a vorbit şi maică-sa cu el, i-a spus, asta e, atât, iar Mări, că mai demult era frumos şi ce urât era acum. Şi ce mai lăudase Dumbrava spre Mogoşoaia. Nu s-a ţinut biroul senatului, small matter. Aveam scrisori, vreo patruzeci, de la soldaţi, am ajuns pe Metalurgiei, să fie al dracului, că nu era gagica-n spate şi-n sacoşă n-avea coniac, hârtia e hârtie, oricâtă sinucidere scrisă, salutăm adulterii adulterelor.
            Îi lăsasem lui Virgil N. Constantinescu The adventures, to intention of the half-gipsy, când, Marcel Roşculeţ, ce-a zis Cioculescu de el, dacă nu-s gelos, dacism ingineresc, inginerism dacist, una din două Thais, Pompei abia la 70 de ani profesor a cause de David Emanuel (de trei mii de ani evreii conduc Europa). Albul caietului nu-mi cere inspiraţie, voci neauzite căutându-şi primul rostitor, nu şi le vor fi citit cu voce tare moştenitorii, scrisuri în căutare de rostire, călătorie spre gest, strigăte tăcute, pe-o regie în paranteză, jumătatea de ţigan (jumătatea cealaltă, agent diplomatic?)
            Ce bestial eşti! Mama unei fetiţe îi spune să dea cu aspiratorul. Aia mică nu ştia cum se dă cu aspiratorul. Mama i-a spus, cât păr ai luat de pe mochetă, atâta să-ţi crească acolo. Şi peste vroe zece ani fetiţa a văzut că începe să-i crească acolo păr aşa că s-a dus la doctor şi i-a spus că ea a fost blestemată şi că, în fine, ce să facă. Şi doctorul a zis că e ceva normal, că şi el are, ce dracu', nu pricepe? Nu pricepea, aşa că doctorul i-a arătat că şi el are şi fata a zis, vai, domnule doctor, d-voastră a ţi fost şi mai blestemat, v-a crescut cu furtunul de la aspirator.
            Auzi, mă! i-ai fumat ţigara („spiţul”) lui Rodica (sau Rodicăi mai literar). Acum vedeţi care era „ambition on his life”. Mai bine aţi citi Gabriel Liiceanu (eventual C. Noica). „Poponarii ăia, nu? Mamă, ce bestial eşti când citeşti! Îţi tot mângâi părul (doar, doar oi mai muta păduchii de pe unde stau* /* scuzaţi!** / **... dar ăsta-i adevărul*** / ***... neadevărat). Las-o, mă pe Platagica să plece la treburi să spele, să naiba ştie ce mai face. Îl chema Draci. Ce nume bestial! Să treci şi tu pe bulevardul Peace Day să-ţi iei reviste de-alea bestiale să vezi şi tu ce mai fac sportivele noastre pe la Rotterdam. Opreşte!
            For ever and a day sau cam aşa ceva. N-aş putea să ascult pe cineva care vorbeşte în prostie ceva ce nu înţeleg (pe dracu! Te ascult de o oră şi mă simt „oandăful”). Ai îmbătrânit! Nu mai poţi să dai sfaturi. Deşi bătrânii dau sfaturi. Nu, n-ai îmbătrânit. Cică când oi ajunge eu ministră... Vai de capul tău (ăla cu fără păduchi). Auzi la Platagica: că-ţi stric caietul. Da, am profesoară bună de română. Să vezi ce bestial vorbeşte: de la fiecare cuvânt zice numai primele litere. Şi zi aşa! De un copil care trebuie să pice. Pa! Am zburat! Somn uşor! O pup pe Nana, şi spune-i că o iau la bal şi goală dacă vrea să vie, ciao, Nana!

Culmea înghesuielii
            Culmea înghesuielii, să stea şoferul pe scară, n-aveţi un bilet? încercaţi la şofer, noi suntem din Focşani, îmi caut nepoata, un cimitir şi restaurantul Pajiştea, ăsta e cimitirul, e clar, am făcut armata trei ani şi două luni la Odorheiul Secuiesc, opt ore de instrucţie pe zi, băiatul la Târgovişte, numai un jumate, e a zecea lună. Birou de copiat acte, copişti aducându-şi din vechime manuscrisele, printre rafturile Rat-Anna, piesă inclusă romanului after all şi cristianitatea din an.   Scrisul e tăcere, cititul tăcere, toată rumoarea omenească şi cosmică transfigurată premormântal, cu cât mai vastă, mai fluviu, literatura, mai ales la persoana a treia, tipăreşte silentizarea obştească, interzis tiparul, bâiguiri nietzscheene de ghettou previzionat şi prin Jaspers, într-o Viaţa Românească, abia te mai asurzesc întru nefiinţă, strigă-te manuscris din rărunchii muţilor de nevoie, tot cântecul pe abur de nemişcare, plângi Ieremie-Brodski, în unde pe alături, cerc polar ochelar tropicului. Cock-ward Peace Day (traducere liberă din Pis Dei) – elevii au preferinţă bestială, maniacii, cu urechea la apelul fetelor între ele, află cum le cheamă şi le cheamă.
            După aproape patruzeci de ani, că l-a trimis taică-său, ăla o fi mort acum, a mers mai spre florărie, şi-a scos chestia, aude şi fie-ta, n-ai (mai) continuat, ăia sunt bolnavi, nu mai fiţi din speriate aceleaşi curioase, flacăra minusculă a brichetei umplând de milă pe bătrân, să mergem la femei, zisese Alexandru Macedon, ia uite unde a băgat pâinea, a, măgarul, fata misă citise eroic transcopia şi nu se opusese, pe ce mai scrii, de toate, tot ea, spumei-spudei-spudei-săpunărei, lei, spune-i, era şi-un şlagăr de talcioc, terţiarul bun la istorii paginate, vezi Forsythe, la rece, oval-room clean-Krim, prin romane binefăcători criminali, ahtiindu-şi victimele complice la lectură, se leagă şi jurnalul, am nevoie de-o cădere, autorecuperatoare.
            Gata? Nu, stai acolo să-i schimb lui Jane, e frumoasă toamna, nu suntem pregătiţi de ea, nu ne plăcea odată duhoarea sfârâită a pastramei cu must printre trestii, sub firmă, adio ravac de munte,  cine n-o fi cunoscut catastifele din veac ale traiului, măcar pe pământ ori în aer, Nav Bharat Time, calamburezi pentru ravac, chiar tu, la interviul meu, eu mă duc cu un căcat pe mine, cu ce pizdoaia mă-sii mă duc, dacă te-am întrebat, parcă n-ai citit scriindu-mă, pe dictate, aşa, se dictează tăcerea, se imprimă recitări de strigoi.
            Piesa mea vreau să fie numai acţiune, aşa e a mea, mişcare şi a memoriei şi a gândului, erau patru lumânări, Jane, Felix, tu, mama, aţi aprins şi pe tata, v-aţi stins, a venit lumina, râsesem toţi, câinele lătra la unison şi nu ne mai puteam opri, filmul se întrerupsese, păpuşă, să-mi dau cu lingura încinsă pe la câş, de când mănânci mere, perioada mea copistă, sufi iqbalic. Jumătate nu era ţigan, ori nevastă-sa. Câinele îmi plonjează pe faţă ca păienjenii în Dharamsala (tibetană). Frederick Forsyth's The Devils Alternative, 1979 (acţiune 1982-1983, cf. Orwell): Do you know the port of Constantza on the Romanian coast? (p. 214).
            Transcrie-mă pe undă întortocheată pas, o picătură ardă amorului de cvas, cu zdrov ciuvec de faţă curente picăţele lungite circuite pe nuci până la piele, slăvită impotenţă pe broderii hormon armoniu de restricţii femeii gramofon, mănâncă-te necază ne cază falca turcă nebaladată oaste pe coasta de sub furcă, zăbala dreaptă câşul neirtător nu scrie herozilor prostirea cenuşa pirostrie.
            Ce nasoale, să poţi să le povesteşti un roman, să nu poţi să le povesteşti o şedinţă, ele cu jeteurile, da' sunt comedii, da? da, excelent (duminicile astea), să progresezi ia note de 9 şi 10, conserva de fasole şi şniţelul presat de curcan oceanic, mai scurte jupele, bursele, al doilea congres al helenismului, mă retrag din sanscrită şi antropologie, berbeceşte, cum de-a născut mama trei copii în zodia asta, şi câinele ăsta o cutie neagră de sentimenturi.
            Ţiganca de Grigorescu în cabinetul lui Antonescu. Nu era Magda, ci Georgeta. Ne mutăm după personaje-actori, între Flaubert şi Rebreanu. Azi, vom continua ramolismentul maniac, nu luciditatea eroidă, pe ploaie, la catedrele de matematică, înapoi, la răscrucea Gala, apoi reclamaţia cocotei, ce-a zis senatul, după ceartă, căciulari pe băltite table prin Cişmigiu, nevasta părăsită la spaţii verzi, diastola-sistola luminii, alt întuneric, la noapte sub ciuperci.
            Dicteul soarelui de după ceaţă. Oblivion. Autodafeul cocotei. Când se sinucide, ce faci, că aţi mai păţit-o cu aceeaşi. Nu se va lua leafa întreagă pentru că nu şi-au plătit studenţii străini taxele în dolari. Stoilow, filolow, inginerul Cabiriei, Sonata de Cesar Frank, Arabesca de Schumann, O, sole mio, panourile matematice, mă umflase secretara de partid, vine madame Honnecker, Ţiţeica a fost inspector general, şi Coşbuc, şi Minulescu, şi Eminescu a fost, l-a inspectat pe Creangă, Solomon se interesa de ascultători, centralista că mă caută rectorul, vrea album Tătărăscu, Grigorescu, îi trimit Ţuculescu, Grigorescu şi icoane pe sticlă, ziduri dărâmate, lasă, Andreescu fusese în gândul meu, nu şi-n raft, cu şi fără model picteaz-o pe dumneaei, toţi inginerii angajatei temporare.
            Astianax şi nu l-ai răpi Deifob imitatul Atenei am zis Homer ai răspuns Eminescu, auzisem Hafiz Baudelaire nemaiavând loc de beckettieni lăsaţi-mi-l strigase Hecuba Andromaca arde hainele duvaliene.
            Croitorul de femei, regizoarea, unde-ai cunoscut-o tu, păi, mate-fizică, p-ailaltă, guguştiuca-păsăruca a început să cânte, suspiciune de alcool, contra-povestire, Neluţule, ai vrut să mă violezi, şi era cu două-trei capete mai mare decât ministrul, jocul exemplarelor din Becherescu (80), dedicaţia către Hortopan, o pe Zoe, e bine, Ovidiu supărat că nu ne-am dus la expoziţie, cum şi-a rupt Eminescu princeps-ul şi Creţia îi încercuie abisul urii cu suspense, ghid, surse, satura, Id musulman, I.D. Ştefănescu, Steinmatzky, vine tata, păi n-a murit? poate vine-n plumb-plop, bine, domnule, de ce nu sunteţi de acord, lunganul ăla cu baronul, de la Buzeşti la Ana Ipătescu, palma buldozerului cu vibraţii pentru Bruce Lee, if, capitale criminale, care mai de care, forma-ntâi a armistiţiului, renunţasem la reviste pentru vreo libertate tăcută, Muşata-Otakar-Lupaşcu, frământătoare provincii.
            Relaţiile se închegaseră lume. Comparasem pe Eminescu (sfâşiindu-şi cartea) cu Antonescu (răspunzând la proces). Rasa, uite-o, nu e, înconjururi de fascisme, vanitatea tinerilor din când în când. Sarmale şi resturi, n-ai gusta Beckett, că ar fi pentru sătui, nu, rataţi şi impotenţi îl animă, nu te mişcă, tot sătuilor de scris în căutare de altceva li s-ar adresa, neînţeleşi, mortul din buric, în centrul unde scormonisem ieri, până azi, acoperit, jurnalul e moara, n-o duce după saci, lasă-i să vină, lipeşte-i şi umple-i cu gunoaie întâmplătoare, rostul tinereţii de s-o traduce în supravieţuire, vârste extreme, creştin pentru celălalt, sufocă-te-n trebăluire, adă filme de aviaţie.
            Autodeterminare plină de aşteptări. Nu-mi place Beckett, am văzut Godot la Paris. Stafilin e al lui Arghezi, proastelor, nu Stachelin helvetul. Am scăldat-o cu Giacometti, maeştri de sine, coloanele opal ale lui Bubă, discurile lui Tudor. V-am împăcat câte-un pic, întinsesem mâna şi am primit primul catalog, trei titluri, soţialitate, coniac şi ness, autoiluzionări, rugăciune. Înserarea londoniza reproşuri, când te văd aici, vă căutaţi în modă, nu ne-ntâlnim deci numai la înmormântări, cine ştie ce decor ne-o fi îngropând şi pe plăcere, pierdut subiectul-contrast, mă scuzasei, adevărul că sunt pe jos, ori că i se poate întâmpla oricui, ce-ai mai ţipat, invers, pentru sticla aia, le-aş fi spălat dacă era apă caldă, te sunase naşul, du-te şi tu-n sufragerie, mai stingem o lumină, nu ţi-e ruşine, îmi dai tu ordine, stinge-ţi-o voi.
              Văzuseră Caligula. Punjab, de cinci ori în America, poet niciodată, nu văzuse niciun film. Aniversanţii lui Dragoş, 17 lumânări, poze de Ionuţ. Gobi chirilic. Sunase Victor de la Piteşti. Manuela debitase predilecţia violului şi homosexualitatea hipoacuzicilor. Gabi-şi avea pe-al ei scenograf în RFG. Aunty Margaret mergea la Remus şi la nepoţică, doctoriţa urâtă, pierită de cancer, fecioară pe la 28 de ani şi jumătate. Bătaie cumplită a lăzăriştilor, acum două zile. Palincă, fetească, Bechet (pronunţat Beckett), verisajul se lungise, Dorotheea beată, Cristina, bă, mie nu-mi plac femeile, da' prefer o femeie cu pulă decât un bărbat cu pizdă.
            Eu i-am lăsat pe-amândoi, eu n-am văzut cum îl cheamă pe-al doilea şi l-am tăiat, eu i-am tăiat pe-amândoi, că nu-i cunosc, idem, eu nu m-am dus. Film vorbit bulgăreşte, cu Gabin. What a relief in Vrindavana. India, moi liubov (Vâlceanov). Shehenaică nostalgie. Simetriile nesfârşirii. Cenuşi în exil. Ken Folett. Solarul şi-l aranjaseră peste conducta caldă, de la şcoală. Mâncam, beam, ţuică de-asta, mai apoi vin, şi povesteam ritualul iubirii noastre. Încălziseră camera dumnezeieşte, şi am visat frumos. Şi tu. Oniţă Ştefan a început să vocifereze că ăia sunt eroii noştri de la '916 şi să luăm aminte. Se reîncarna flacără în aer vechi. Floarea dovleacului pe umărul soldatului.
            Românii sunt născuţi funcţionari, i se pare Adrianei. Inot până la genunchi în baligi, şi sunt şi doamnă, spusese mireasa. Pomeni ţigăneşti până-n India. Mâncarea o prepara taicu, baba numai o vindea. Sobe face şi Mariţa. Tras cuţit, mălai albit. Bune vise dă ăst vin, femei frumoase din mopete al lui Ivănescu, wagneriană linişte. Visase c-o cerusem de nevastă şi nu poate face copii, uterul scos, n-avea nimic. Scrisoarea a ajuns la tovarăşul. Unde vă sunt perciunii? Virgula politehnistă. Perfecţiunea e papagalul. Minus fractal. Animalele şi nu te mai consolează. Cârtiţele fericite sub pământ.
            Trebă zgiză răpide foaia, suntem sclavi să fim mai puţin sclavi decât sclavii care am fost. De ce nu scrii tu o carte cu expresiile astea? Trăieşti mult, o să ai două accidente, te-ai însurat din interes. Mă fac poştă marinarii, ca pe mama. După ani în India, aici mi-o fi străinătatea. Lise-n tren ori scandinavă la înecul de otravă strecurările prin stress pe ce uşă să mai ies lux orânduit cinci brazde neincineratei gazde primitivă libertate de pe când eram pe moarte unde ai iubit să zbori unde te-ai născut să mori
            Când să mai urci melancolia Eminescu? Ianuarie, a renunţa şi la el? Gâşte până-n răşinărean auzind Baudelaire răspunzând Cioran pe ziua de azi şi Ovidiu omonimiilor din prezidiu spre Tibet din aul în aul întru asemănarea cu Paul. Bunicul meu a fost coleg cu el. E uşor să descoperi ceva epocal, dar mai greu să-ţi dai seama. Ce guvernează materia-lumea, dacă nu dodia? A murit Noica, frig mormântal, ce repede după Eliade şi Sergiu. Cadavrele mai dese cu un filosof. Sâmbăta lui pe acolo în nevăzutul Păltiniş. Mihai Drăgănescu i-a dat câteva cuvinte lui Ivaşcu. N-ar rezista în autocar. La DRP, mereu ocupat. Nicolae Noica aranjase cu ONT, contra 7000, un autocar, şi n-avea clienţi, strânsese vreo 17, cam la 350 fiecare, de mâine de la 6, ne întoarcem seara. Ionuţ, că s-au interzis Moromeţii, casa ţărănească, şi el l-ar proiecta ultima oară.
            Din vânătoare-n vânătoare. O greşeală, în Coridaleu, evitând corida. Mai stai de vorbă, adică mai taci cu ei. De fapt, prima oara-l sunasem pe Şora. MD ştia de conferinţa lui Heidegger la Politehnica din Munchen. Părându-ne rău de el că-i pare rău pentru noi. Câinele se uită la flacără. Cum o mai fi coada la pâine? Aş face pomană cu ţigări Bucegi. I-aş pune Luceafărul în sanscrită lângă nefiinţă. Picior rupt. Făcuse panaceu din vitamina C. Ne-am fi luat câte-un copil din inundaţia din Bangladesh, zisese, în Ornamentului, şi eu. Şi călugărul, fiu-său. Sfânta oaie. Cum merge maşina? Coadă la ţigări, aproape bătaie. Am cumpărat 30 de pachete (ezita tutungereasa) cu Triumf, pentru pomană. Fumător moderat. Trabucul spre Athenee Palace. Ce-o fi făcând fie-mea la teză?
            Mai mult decât să vezi un templu, încearcă ultima zi din viaţa unui om (mare), prima din moartea lui. Cu dumneata stau de vorbă în Paradis. Un prieten al meu învaţă tamil. Ce-ţi trebuie ocolul Baudelaire pentru Eminescu? Cafea lungă. Pache, Botev, în raza Centrului de logică, periferiile şi, acum, pe nevăzute, munţii – toposuri neîmblânzit retârnosite cu vorba cât de adâncă sub o spumă de boemă-symposion. Visatul punct de înţelepciune, ca farmaceutic. Când mai faci o nefăcută, arată-mi-o şi mie. Dar nu ne eşti aliat. Ţi-am scris la Fermo in posta. Scrisoarea lui se spulberase ca jurnalul meu italian în gara din Milano. Banii de la Praxis nu merg nici pe o Smena (dacă mai există), nici pe felicitări în India, ci, de s-o putea, pe un drum la Păltiniş. Mă duc la pâine.
            Găsise autocar, dar nu şi oameni. Cu Plata aici, poate aş fi luat trenul. Radu a venit după ţigări pentru maică-sa, şah, ţintar, dame, am uitat munţii. Dus şi entuziasmul morţii. Viaţa lui Eminescu ţi-o spun la o partidă de şah, te interesezi de Veronica – le vezi pozele -, apoi, dacă Harieta era geloasă pe ea. Nu toţi repetenţii, nu toţi suferinzii, nu toţi bibliotecarii... Mări şi Gabi, cu moşu. Dădusem zece lei la gunoieri. Nu s-a auzit de moartea lui neica Noica, nici la Sighişoara, nici la Mărcuţa, nici la Apaca. Elita neştirbită, stranii neîntâlniri. Matca sleită se umflă fără amintirea suflării dinainte. Ne-am întâlnit şi la bibliotecă, priveghi-întru.
            O apucase miezul nopţii. A preparat budinca, am vorbit despre eşec şi succes în viaţă, am discutat mecanica, (deplângând în subtext) filologia, vreme de pare-brize, concentraţionară de la sine, nu te mai poţi concentra însuţi. At noon, saltul afară cu câinele. Doi copii de cinci ani, despre miliţiţieni: ăştia dacă te prind te arestează. Pe mimoză o aduce maică-sa cu basc, profesoară de română, tată marinar (dacă există). Nebărbierirea de azi se dedică lui Noica. Dacă mă place (ministrul), îmi pierd libertatea, dacă nu... Diavolul, Faust, vorbim cu Edgar Papu. Lecţiile de engleză pentru ospătari, departe de tribalii din urmă, nu mai vrea nevastă-mea să le bată la maşină, zice că sunt prostii. Peripatetică schimbată upanişadic, mecanica aia din filologie, ne-am întâlnit între păduri şi Roma, India nu ne-a mai unit, iar muntele e numai al lui.
            Teatru poetic, am crezut că politic, era mai interesant. Am scris primul eseu despre monstru, statul. Severităţi de părinte părăsit, rictus tragic. Psihologul prea caută teste, deodată sociale. Pipa-trabucul-foiţa, copilul muncitorilor, creştinătate sui-generis, de catacombe aeriene, treabă românească, peste neizbutitul noroi, cu noimă, ne faceţi un bine oricum, agonii post-mortem, lăzile-manuscris nedeschise în veac, arestul rămăşiţelor, vâna scufundată, mai aproape ardelenii, deliciul decadent al culturii gânditoare, tot încoace, gravităţile fie-le, constructivismul enumerativ crească-i, iubirea disimuleze-se, reconciliate ortodoxii, moartea lipsea, principiu.
            Streaşină existenţialistă lucind de raţionalitate, nici cum sentimentului, eram la Roma când a murit Picasso, tânăr, bătrân în Bercenii lui Noica, de vreme ce-l salut ca pe un pictor viu, altfel, romantic, să nu fie viaţa nici cât amintirea ei, dacă, măcar Jayadeva-Eminescu, recăutaţi, omagiindu-l, da, ar fi încurajat, vechi îndemn de poussee-uri-cultură-aliment-sau-medicament, lăsându-l pe Kierkegaard între Socrate şi Christos, instalându-se la miezul repovestibil, o istorie-Isarlâk, pe subiecte făcute proprii, în neamestec modismelor, nici străin lor şi de ele, libertate apropiată continuităţii de sine (din India până aici, dar timpul mi-a rămas acolo), poate serile-seriile următoare-dedicaţia, m-aş întinde la vorba-i, ne asculta, ne ascultam, nu-l ascultam, ce-a zis, ce-am zis, adevărate întâlniri, nu ştii cine cu cine, nu te cunoşti, te ştii, nici nu te ştii, te simţi, nu mă simt,
            Vasile pe el voia să-l cunoască, la serialul Hegel, cum adică vorbise generaţiilor, a frazat el mai afin, şi mi-i amintesc de maeştri, tânăr şi bătrân, amândoi morţi, after all, îngropaţi cu protocol, ici-colo, la fereală, a fi-a face, mai departe scrie-n carte, de citit mi-a citit şi memoriul întru Eliade, îi spera Nobel-ul, îi recomanda bursele, ţie ţi-a povestit cum antrena musceleni imberbi la sport, banda s-a şters, deşi fusese-n emisie, ăştia sunteţi, înnebunite şi rudele a nu-i fi având vocea, norocul cu ceva samsari, cred că la Liceul Bolintineanu, am văzut în revistă, poate şi la Lancrăm, dă, doamne, surprize pe suprafaţă mare,
            pas, la ce litere avem probleme, tu la z şi 2, apoi că şi la G, eu la L, tu-l faci uşor ca pe alfa, da, şi seamănă cu I, nu, uite J, mi-e greu să pornesc diriga-l făcea aşa pe 3, ruseşte, drept scrie taică-tău-mare, Dragă Nana, pune-te cu burta pe carte că nu se mai poate fără parte, ce frumos ai scris fără parte, iar eu, zi ceva, Felix (de la tine), Shakespeare s-a dus la Păltiniş să-l mai vadă pe Noica, zici, mai pe urmă, a, eu şi cu u-ul am probleme la matematică, povesteşti, ţi se păruse că am scris mai frumos ca de obicei (urât), ai de demonstrat pornind de la text că mai am un singur dor este o elegie, îmi ceri Timon din Atena, lasă, acum, ajungă-ţi Antigona şi Mioriţa (eram sigur că o scriu mai ca Anca), scoate definiţiile schiţei, pastelului, dramei, a luat-o gura pe dinainte ameninţându-vă cu demonstrarea Scrisorii pierdute ca dramă, ar fi interesant, pune şi subtitlul lui Caragiale, comedie în patru acte, plus Iliada-epopee, că nu ciupercă, iar în loc de Timon, lasă-mă iar cu Noica, şi el scrie aplecat, vag a la Eminescu,
            retrasă desenelor animate, vom discuta, văd că ai mai deschis cărţi şi după autografe, atenţia caligrafică te depărtează de propriii nervi, te obiectivează, ca de obicei, ţi-i amintesc pe Coşbuc, Galaction, Perpessicius, cine ştie cât şi cine suntem în scris, am şi îmborţoşat s-urile, peste pagina asta, dumnezeu cu mila, văd că şi la mijloc se lăţise fumul în coloane, pregătirea tezei ăsteia, şueta fie-i tot maestrului din altă tinereţe, credeam numai în poezie, asta era întâlnirea în Paradis, adună-te, n-o să apuc să mai adun din te miri ce-uri, doar ne întâlneam pe întâi şi şaisprezece ale lunii, pe unde-or fi agendele de-atunci, pentru el erau încercuirile, plus muzicieni la Ateneu, îl pusesem pe Nichita Magaloff să-mi scrie în carneţel, dacă mă duc la mare, nu (Witgenstein), ai fi cu Noica, Platon, Kant, taică-meu mă înnebunise că eu nici Helvetius (prima pasiune), nici Rousseau (a doua), nici Kant (i l-am luat, pentru tine, l-am omorât),
            ţi-am dat Shakespear-ul, sau numai p-ăla în engleză, munţi bătându-se în capete, valuri-valuri, ceremonia s-o fi sfârşit, exorcisme retorice, analogii şi tobe, cascadorii mai mult mă întristară, trişul total pe toate potecile, ţi-am scris pe bileţele cele şapte titluri, erai de acord că le-ar plăcea copiilor să mă aibă profesor, Arăpaşu-i dăduse lui Emil o biblie cu autograf, ce repede a trecut ziua, ai zis tu, de pomană-ţi dau la mir satul numai cimitir ape vacile Mariţii aurul din dispariţii soră-meo ia-mă la rost n-am văzut-o ce-ar fi fost cânepa m-a doborât neagră noapte mi-e urât fluturase-ne prăjina cocoşând-o pe Gherghina, nu mai apăsa, trăgace, asta nu e viaţă – ăsta nu e scris, realism negativ, apofatism literar volens-nolens, n-a fost viaţă fericită, sfinte Nicolae, tolerante Noicarie.
            Coletăreasa plecase după colet, băiatul îşi dăduse numele, Ceauşescu, şi-mi ceruse, un moment, pixul, chiar aşa e numele, se vedea scris în buletin cu majuscule, vreun avantaj? nu, Slatina, Argeş, îmi sosiseră ciorapii, încă puţin, oricât, se poate, curând mi-l înapoia, mulţumesc, cu plăcere, tovarăşe Ceauşescu, şi coada şi cântarul de la colete, în tăcere. De ce 7, la istorie? pentru scris, un arbitrar, în loc de orice. Nu ştie, da' e consecvent, 2 x 2 = 5, nu ştie, da' e perseverent, 5 – 6 – 7, ştie, da' de unde ştie? Mai curioasă de ce-i pică, decât de ce notă ia. Comedie, satiră, idilă, dramă. Lămâie (din cele două, de la d-na Tudor) la ceai.
            Adevărul în fapte (ocultate). Descoperitorul Japoniei (interviuri în cuiburi de mierlă). Mahavir la Iaşi. Noi, la o lună, în Indore. Răsărise soarele, filosoful avea zâmbetul ăla al lui, a vorbit numai Plămădeală, au fost Cioran, mulţi tineri d-ăştia la vreo treizeci de ani, s-a fotografiat, s-a filmat. Filmele au sosit de la Piteşti (IRNA). Corifeul: Te-ncrezi cumva în rostul unui vis? / Corul: Tot una-i de te bucuri sau de suferi / Pân' nu vezi fapta cea de mâine / Ce vine ca lumina-n faptul zilei. / Corifeul (Clitemnestrei): Voios şi vorba ţi-o ascult şi-a ta tăcere. / Clitemnestra: A noastră-i Troia.
            Trei feluri de surâsuri, împăcat, religios, neirtare împăcării. Discipolul a fost cu el până la sfârşit. Rectorul intrase, că e altă şedinţă. Femeile au spirit critic, da' depinde unde. Poezii de hidraulistul Mircea Dumitrescu. VNC trimisese un tehnician, eu m-am plictisit de filmele astea (cel puţin dublu piratizate). E grandomanie, e şi basarabean, că sictireşte miniştri, că Rovinari. Cum că fără propagandă transfugilor (VNC) – l-am făcut curios. Ai noştri n-ar şti face proiecte cu cheie.

Macaroane albastre
            Am sarcină de la împărăţie să scriu eu azi în jurnalul lui tata, că sărmanu' de el n-a avut timp, a bătut (şi-a făcut şi băşici la degete) cicncizeci de pagini (la maşină) din roman. A zis că mâine îl dă la tipografie. / Când am venit de la Măriuca (şi de la Dan) l-am găsit pe tata făcând macaroane cu brânză. Seara, la televizor (la telejurnal) au anunţat: Stimaţi telespectatori, astăzi, în ziua de 9-12-1987, tovarăşul director al BIPB a făcut macaroane cu brânză. Acest tovarăş este şi scriitor. Mâine vor apărea pe piaţă volumele sale de poezii şi romanele. La unul din miile sale de romane lucrează şi în prezent. Acum acet tovarăş, care se numeşte George (Gheorghe) Anca se uită la acest telejurnal, iar după aceea va juca un şah cu cineva, că n-a obosit muncind la roman. La ora 22.30 se va uita la filmul italian de la bulgari (de pe programul 2). Macaroanele făcute de tovarăşul Anca au fost formidabile (am spus că AU FOST, pt. că s-au bătut turcii la gura lor şi le-au terminat înainte ca filmaşul nostru să fi ajuns la locul crimei.) / Dacă nu se grăbeau să le mănânce, acum la telejurnal noi vă ofeream cele mai bune macaroane cu brânză. Nici Eminescu, cel mai mare poet român, n-a făcut macaroane mai bune. Călinescu, cel mai mare critic literar român, a făcut odată nişte macaroane... (nici câinii nu le-au mâncat). Mâine seară vă vom prezenta mai multe amănunte, căci acum s-a făcut 10.30 şi vreau să mă uit şi eu la filmul ăla italian. / Comentatorul sportiv (Cornel Pumnea) care a prezentat acest telejurnal (am uitat ce vroiam să scriu, aşa că...) / Tata a vrut să mănânce nişte macaroane (macaroanele nu le mâncase, dar le-a ascuns că să nu le filmeze cei de la televiziune. Căci filmul cu macaroanele, peste 100 de ani, va valora 100 de milioane de dolari). Tata vrea să se îmbogăţească, a cumpărat un aparat de filmat, a filmat macaroanele şi, peste 100 de ani, va deveni milionar. Se apropie filmul italian şi mă duc şi eu să-l văd (ora 10.00 – 10.21 p.m.)
            Juma' de macaroane pe aragaz. Sub grilaj, o scoarţă din mizeria talentului – romanele coapte (când scriai, ningea prima zi, cu fractali). De vreo juma de oră (una întreagă macaroana), trebuia să fiu schiu, sau să schiu fiu, mneata şi toţi baboii, ochii în loc de scrii, da' acum zâci după acum, after (k)now (că pă bulgăreşte from americăneşte, from italieneşte, dacă mai suntem noi pre limba românească, da' şi pianistei i-au strivit motocicliştii degetele, revoluţie culturală, şi-a şi spart farfuria pentru macaroane când şi-a adus aminte). Vine seria a doua. Acelaşi scriitor îşi face singur sandwitch, nene, că scriitoarea dintr-a noua doarme hemingwayan (na-ţi-o cultură), n-ar citi şapte genuri pentru teza amânată, de sâmbătă, n-ar antama (cam impropriu) tema şahului (aseară, de nervi macaronari, a luat bătaie şi muta şi damele pe coordonată, nu pe abcisă, şi nici nu mi-a amintit şi mie extragerea rădăcinii pătrate. Te trezâşi, ţâpi, în replică, la Jane, ca-n Eschil (Perşii), ţipaţi când ţip (Xerxes), începe cu ei şi Burkhardt litania şansei-neşansei în istorie. Bye.
            N-ai mai scris, ai făcut un om de zăpadă, în pervazul de la bucătărie, s-a topit până seara, nu şi pălăria, ochii, nasul. Telefonul cu Plata, şi-al ei nins, îi părea rău de noi. Ce-ai făcut cu al doilea om? Doi bulgări, mai confecţionând unul şi pe balcon. Câinele ni s-a impus, necrolog. Câinele a ros plasticul de pe scaun şi s-a suit pe masa albă, zgâindu-se şi el la zăpadă, că tot e negru (i-a mai şi văzut pe fraţi de-ai lui la tv.) De-atâta frig, mă bucur şi la isterii. Să tot fie minus zece pe lumina dinaintea nopţii. Zăpada asta mai spălăceşte întunericul. Morbiditate cvasinaţionalistă (şi de ce nu-şi dorea sieşi străinătate?). Citeam de nu-mi aminteam cititul, strigaşi-nicaşi, nume deodată familist (noicăreală, Nicasius, noicolatru, noician, noicist, noicoman, noicofil, nicasic). Ai venit, între acestea, văitându-te de cap, ardeai, n-ai terminat omleta, dârdâiai după două pere îngheţate, ai băut ceai, ne-am dus în camera ta, am pus aeroterma-n priză, ţi-am citit discursurile lui Farfuridi şi Caţavencu, ştii definiţiile speciilor, uită-te pe fişă, ai citit un pic din text, la franceză, şi condiţionalul. Eram trist, antrenându-vă pe „mon page, mon beau page”.
            După cei 100 de ani. Domnul George Anca (domn pt. că între timp şi-a pierdut reputaţia  de director al BIPB, nu de alta, dar biblioteca a fost desfiinţată) acum tocmai a vândut la licitaţie ultimul film cu macaroane, care s-a vândut, spre marea bucurie a Excelenţei Sale, cu 1 000 000 009 dollars. Cumpărătorul a fost Donald McReagan, unul dintre sutele de copii pe care Ronald tatăl i-a făcut cu o târfă de primă clasă, în acest interval de 100 de ani. Primul preţ la care s-a vândut a fost 50 – 50 lei, iar cumpărătorul a fost un italian venit în România, şi pentru că i se făcuse dor de macaroanele de acasă... Din păcate însă, credem că macaronarul va avea mai mult succes la vânzare în următorii 200 de ani.
            Peste 200 de ani. În acest interval, domnul G. Anca a reuşit să-l înduplece pe Giovanno Buonarota (macaronarul) să-i dea filmul înapoi, cu condiţia ca G. Anca să-i facă nişte macaroane identice, însă cu sos de tomate. Acum dânsul (Excelenţa Sa, d-nul G. Anca) a vândut ultimul său film cu 770007799840 dollars. Dar ce se aude? Poliţia! Toţi fug speriaţi. Bătrânul servitor se uită supărat la cei ce vin cu trăsura aerodinamică. I-au stricat toată bucuria. Dar nu! Banii erau falşi. Poliţia propune acum scriitorului să-i dea bani adevăraţi în schimbul celor falşi. Plus vreo 7 ani de zdup. / Peste 7 ani. Cu altă ocazie.
            Macaroanele respective au existat. A treia zi, am terminat resturile, punând şi sare şi zahăr peste ele, uit în ce ordine. Om mai vedea, om mai înghiţi numai otravă, lumină pe datorie. Mi-a arătat ciornele în creion (i-aş da zece). Prozodia chitului. Molift rimat cu nu-mă-uita nemţească. Aş scrie că nu mai ninge. Transcenderea muzicii, somaţia haosului, pe terminate ardeii, norocul de ceapă. Cine n-ar refuza învierea după viaţa asta? Vaguri congelate, inepţii de drag, târziul duminicii din foame-n somn, n-am nimic de scris, nu pot copia, mi-e dor, mie nu mi-o fi. Tema, la noi în casă, ce se strică nu se mai repară, pernele scaunelor roase de câine, la fel şi noi, poveşti de degradare, temniţa noastră. Slabă speranţă şi pe ziua de azi în ţara românească, poate mâine, câinele negru, telefonul alb, lipitura învierii dinaintea învierii.
            Mă terorizezi să-ţi terorizez răutatea. Nici ucidere, nici sinucidere, nu renunţare, nu neputinţă, nu refuz, nu perplexitate, nu, nu, nu, toate la un loc, moartea ta, întoarce-te vieţii, altei, fragede. Valea Kangra abia însângerată de dragoste. Jumătate lichid, jumătate nimeni, adică tot eu. Războiul de ţesut, cascada, tantra chiriaşei, izvorul nimicului, creste în judecătoria de cenuşă. Implori în dialect fonetica întoarcerii la răscruce, diminuează-te taliei înmuiate la vorbă, încă puţină sanscrită în gând, grija lor ca a voastră. Asanas over, sunase telefonul, ai tăi ştiu că-mi place să vorbesc, leagă-te de mine şi-ţi dau telefon. Mai ştii tropicalitatea, te-am luat la goană pe uşă afară, ce studenţi, ştii de ce-mi aducea cărţi şi-mi căuta compania, află că umblă după slujbă pentru maică-sa. Spre Sicilia, cu soldaţii, fumul Etnei până-n Humuleşti, ochi în ochi, aproape cuplu. Copita adâncă, vagă magie de întâmplări neînţelese în ţara vâlvelor.
            De când am renunţat la limbă, fără de voie, comunicăm cu frig şi morţi nepomăniţi pomenirii. Nu sufăr a nu şti cine sunt, ci că nu sunt a şti. Nu e vorba de mine, de tine, de toţi ai nimănui, materialitatea persoanei către persoană. Nu se mai află niciun joc de supravieţuire. Dramatizează hronicul, Nicobar-Andaman-Lancrăm, de-ai accepta puţină Indie, vâlvele orante. Dramatizare imposibilă, preferinţe matematice, afumat replicantul lui Poincaree de prin România, Racoviţă. Consoanele, şi gata cătuşa, pe burta cifrei, totalitatea nimicului. Dinozaurii şi poeţii dispar la schimbarea climei. Călătorule, nu te duce la Sparta.
            Aveţi ce mânca, de ce pui întrebări indiscrete, te iubesc, şi eu, o să ne găseşti spirite, darmatism – a sta de vorbă despre orice, la paişpe ani e nervoasă, dacă nu-i iese o linie, face scandal de tragedie, aseară mi-a recunoscut că ce-o fi apucat-o, conversaţie tibetană, orez himalaic, o iubesc, sună, n-aud, ca la tine, ba da, creaţia, am întrebat, pâine, tichete, vitrina albastră, tratează băieţii cu indiferenţă, telepatie, în privire nerăbdare de a pleca, m-am gândit apoi la nepoţica lor leucemică, focuri de stins, se pronunţase, la obiect, mi s-a părut, instituţionalizăm împrumutul, ştiu toţi ce e cu noi, nu s-apucă ei să-mi ceară pe transport, observase că sunt strâmtoraţi şi ei, cât să le crezi, te-ajungi bogat primind de la săraci, asta tot o teorie, şi ăsta că să mă uit la bulgari să văd pe Moş Crăciun, lasă, domnule, mi se face rău, doar nu le mai avem pe astea, uită-te, dă cadouri, tocmai, să-ţi fi cerut vechimea, aseară când ai sunat n-am auzit, Nana era cu Mări, eu ascultam la radio, stăm acasă, jucăm şah să uităm de foame, a luat note bune, sunt mulţumit, acum e la reuniune, se relaxează meritat, nu stai de vorbă, ăştia trag cu miliardele la dispoziţia colegienilor lor, merci, fără de niciunele, m-aş culca, mi-e-frig-mi-e-câine, iar ei mai şi râd, nu se-mping în umeri, secretizate existenţe.
            Spaţiu-cuvânt-muţenie. Surioară cu pojar. Mamă! Tată! Bere este, sodă nu-i, şi zlotu' l-am chiert. Fulgerătura mută a vâlvelor, ceasul cântă două melodii vieneze. Mamă, ştii c-a murit Rafira? Lulu Popii, Lulu, Lulu Popii! În împărăţia nisipului – bolţi, woodoo, catacombe. Popă cu ochii de clacă. Iarăşi cu toţii pe grămada de nisip. Sub arini, cu gâştele, fonfilor, tonţilor, botează cinsprezece gâşte, ia-le de unde nu-s, apelul nominal, tata – haid' cu mine, la călăstură, gloabă (trifoi şi varză pe Valea Pierdută), pentru gloaba ce-ai plătit, încaltea de-ai fi murdărit cum se cuvine pajiştea vitelor, da' ce, numai vitele să aibă iarbă mare, gâştele nu?
            Mama – nu care cumva să ieşi din casă, de ce, a trecut prin sat un câine de aiurea, turbat, mare cât un viţel. A muşcat, sub arini, câţiva copii. Acu' e-n satu' de jos. Un ţăran răpune hiara, o aduce pe umăr în sat – la Budapesta pentru lecuire.Ei, proştii, eu unu' nu plec în dricu' verii, de m-aşteaptă tot lucrul câmpului. O babă spală rana lui Vasile, am văzut căţei în rana ochiului, zău lui Dumnezău de n-am văzut ca nişte căţei mici în rană. Ţăranul îşi bagă vârful gol al piciorului în gura câinelui. Hai, muşcă, mă! Nimeni nu-l opreşte, i se umplu degetele şi talpa de sânge – vechi – o zgârietură, şi el să plece la Budapesta.
            Încercarea cerului, mergea cerul cu tine, şi cu mine mergea, atunci de ce nu crapă-n două. Scuipatul cucului, Lulu's gone away, dramatizare de jucat în holul liceului, unde aţi avut reuniunea aseară, Mări a stins lumina, n-aţi dansat, proastelor, tot ea s-a dat colindătoare în autobuz, şi numai pe drum aţi cântat Beatles, ăştia mergeau în troleu (dacă n-a vrut Nana?) Bătaie la uşă, salut, iar v-aţi căptuşit. S-a terminat torpila. Cine ştie câte pagini aş fi scris azi, ca duminica trecută, dar Lulu & Blaga. De pus în engleză (de jucat cu studenţii, la Londra).
            Herr Lehrer Roth. Românii tăceau. Reprtenţii, în primele două bănci. Ajunge erster (cinci creiţari, în loc de doi). Fraţii Blaga – Liciniu, Longin, Lucian. Au ieşit din mama ca dintr-o şcoală. Orele de silenţiu. Barbă de argint, minte de aur. Urmutter, substanţa activă. Farmecul bastard al urbei Sebeş-Alba. Sunetul de orgă. Bildung is Freiheit, cultura e libertate. Un pumn de ţărână străvezie (cf. statuia lui Ladea).
            Bistra, uliţi pline de guşaţi olari. Era cam transparent, că şi brotăceii (d-aia nu mor). Masa Jidovului este Masa Uriaşului. La picioarele cailor. Mama a avut şi ea cânva 17 ani. Ochiul de mare, ca şi cum marea ar avea ochi în vârful muntelui. Hans Wolf, mâncător de valahi. Blajinul deocheat de spaţiu şi timp. P. 77: Trecând adineauri pe lângă mormântul lui Andrei Mureşanu auzisem ca un zăvor de coşciug ce se deschidea, şi-un clinchet de candele aprinse de cineva în mers nevăzut. Spectrul îl urmărea încă. Otrăvirea câinelui Nero. Pasiune pentru doi swami. Din neamintire în amintire, cultul părinţilor morţii ocolul jocului sorţii. Hai, la vară, la Ipoteşti şi la Lancrăm, lasă tabăra internaţională, rămâne mama cu animalele, le scriem în fiecare zi, ne-om simţi, ai vedea şi mănăstiri. Opul s-ar chema Blaga, nu Lulu, ori Blu-Blu. Pentru drama Blaga: apoi, domnule, s-aduc şi bâta? Ad-o, omule, ad-o, în ziua judecăţii. Bufniţa, cf. Brâncuşi – şoimul. Paşaport pentru Bucureşti. Daussen. Delegat al cuvântului.

mama se mişcase peste pământ
pământul se mişcă peste mama
de-aş mai mişca în mama
la orice mişcare născându-mă
peste pământ sub pământ uşa
mai frumoasă moartă mai frumoasă moartea
păsăruica scrisului Brâncuşi
cenuşiu culcată pe-o parte
în fundul cutiei cu ochii deschişi
spre ogor zvârlind-o căzu pe ciment

            Mama vine cu 24, rapidul. Liviu ne chemase în Baia de Criş, Lancrăm e pe la vreo 120 km. Transcrierea subiectelor, dramatizarea hronicului (citeşte-l, măcar) – ai preferat Zamolxe. Voiam să te familiarizez cu existenţa revistelor (o vrei pe cea de şah). Ne trecu ultima zi de singurătate a noastră fără mama. Nu ştim telefonul de la salvare, nu bate-n masă că se-mplineşte (refabricarea). M-a zgâriat, ca pe tine, bouganvillea. Pasiunea pentru Beatles. Stingere către stingere. Citiţi de ciocli pe bacşişuri. Prima oară când nu mi-m scos paltonul (şi morţilor le e frig). Întârzieri de trenuri, mai ales internaţionale (copiii nu mai au voie-n gări, la aruncat dulciuri – dacă nu primeau, aruncau ei cu pietre – îi fotografiază şi fac propagandă). Nu guturai sărutai.
            Şi pe dv. v-a chemat la miliţie, doamnă (i-a venit inima la loc, arsese bancurile: era pentru altceva, să scrie, de mână şi de tipar, toţi oamenii spre identificare de „prostii”, deci manuscrise). Cioc-cioc, un băiat din Gorj, în delegaţie şi de voie. Inventarea unui porţelan mai ceva decât Meissen îi adusese concedierea lui şi a nevestei, patru luni detenţie (nu plecase din casa maică-sii obligate s-o evacueze. Unul s-a spânzurat, altul a făcut şi el ceva, casă-n cetate cu zid de 80 cm, singuri în curte, dar bărbatul se îmbată zilnic şi o bate. Spicheriţa sârboaică: „dragi telespectatori” (români). Îl acuzase, totuşi, că a violat o femeie de serviciu.
            Câinele, revăzându-te, după săptămâni, îţi dă ocoluri cât mai largi, ca unei turme, se complică dulceaţa conversaţiei cu fel de cataclisme de cameră, de tren, de încuscrire, de congres antropologic, de cristal băut din cristal (vodcă românească), de maşini zdrobite de treiler (nu aţi auzit, n-am avut vorbă de sanscriţii fii şi discipoli, merci, everybody's one). Fac poezii, şalangere, înţepăcios cocolos, cât a mâncat păsărica din gura mea, nu s-a mai pişat unde l-am spălat, apă caldă ori rece nesex ne petrece, bătaie de nu se coace, pornişi bitâlşii, la revedere, apa asta, că după drum,  mâine sunt director, în Munţii Făgăraş, nu mănânci dulce, nu te-ngraşi, aia nimic, nici noi, nici robinete, închidă-se la schiuri din perete.
            În Polizu, pachet paralelipipedic mai mare ca sicriul Sfintei Filofteia. Pe masa Pituţei, cuţitul Ginei. Maşină nemţească, cu caractere româneşti, trimiseră la Chişinău cu text românesc. De la minister, infracţiunea a fost comisă, ordinul a fost semnat, începând cu 1 ianuarie director la Pedagogică. N-avusesem leu şi m-am trezit în Cişmigiu, am mers pe jos tot Elisabeta, Dr. Lister, suit treptele spre centură, încă vreun ceas de aşteptat (aveam un tichet de autobuz, l-am folosit la tramvai, până la orăşel, şi am străbătut noul Brâncoveanu. Vă văd că zdrobiţi  a timpului ţeastă, mâine aş putea respira, cândva cuartet, acum trio, bată-te să te bată, renunţa la ghiduşii, da' şi realitatea a renunţat la ăla, uomini di rispetto, ce-a făcut Eminescu cu Timpul, l-a scris singur aproape.
            L-au lăsat să plece din spital, pentru a-i face loc altuia din Măgura. S-aduci medicamentele. Lasă fata să doarmă. Ai fi vrut să fi fost mai mare, ţi-am spus că mai bine copil, şi s-o face viaţa mai bună. Tu şi Mări discutaţi melodramele din vecini, neiubirea de radicali, telefon Ionuţ, paralel Celan, reproş Mongolia, curiozitate Popescu, finished the wine, cu Nana, teoria slujbelor, a preşedinţilor americani, tataia dormea. Greierii de mi-au plăcut, ascultă-i singură. Substanţa se înveseleşte în antisubstanţă.
            Pedagogia orientală, gură la guru, garou în gară, aparte de templu aparat. I frig mi, I laibăr, freegdom. Înţeles-ai Zagreb în pofida Londrei. Geta ziarista are cancer urcat la ganglioni. Ţaţa Anica Stejar, masonul Devotto.  Apărai apă, rai. La coadă la ouă, carnetul de muncă mi-a căzut în noroi. Terente în apă, respirând prin trestie. Elvira nu răspunde, da, Grete-Stelică. Ce-am mai tuşit săptămâna asta. Aibă-te setea din care nu poţi ieşi. Faţa retrasă sub palma dreaptă, când îţi fac dragoste de nescris. Rumegă-mă rugă. Noi, căutătorii de pâine. Căţeii frumoşi te scăpau de şobolani. Duci haiduci.

A furat Vedele (1988)
            Văduva soldatului, ca de erou necunoscut, nu l-ar refuza (strigoi), şi ea l-o mai fi iubind. Parte de eseu în dodii, cu Brâncuşi, cu literatură andromacă. Hector, da. Romeo, nu. Nici Hamlet. Atunci, Ofelia. El, văduvul ei, lumini aprinse, mângâieri de câine (ghearele-n ochi). Soldatul şi văduva – scriitorul şi literatura, cât amor proscris, ce respingeri şi certuri şi doliu, apoi dodii, doamnă Sugeodici. Say it like the Marines, swallow the anchor, Raggie, Grog. Aşa e cu ancora, înghiţind-o vin, nu ştii dacă ai trecut marea. Soldatul îi recitase văduvei la fel de frumos cum şi ea-i recitase versurile, pe coloana clopotului imaginare, ţine tu minte puntea, minuneo, ancora pianul florentin.
            N-ai pus faianţa. De Mahabharata n-a zis. Maşina mea e la coadă la benzină. Toată distribuţia din Hamlet pe aici. Persoane din natura naturans. Cum puseşi merele galbene în castronul de plastic albastru, aşa te latră câinele. Mirosea a biserică. De unde gospodăreală, fără buget. Modestia asta sinucigaşă, chiar numai dumnezeu, incizaţionism. Cuiburil de mierle fără niciun ou de cuc. Poeţii morţi fac temperatură, ce ruşine să fii sănătos, să trăieşti. Poezie, o reducţie a hazardului în lauda energiei.
            Hayagriva a furat Vedele din gura lui Brahma când dormea, Marele Peşte Matsya/Vişnu l-a ucis cu cornul, recuperând Vedele şi înapoindu-le lui Brahma. Duşyanta şi Sakuntala se căsătoresc după ritul aristocratic al simplei consimţiri rituale. Abhinavagupta consideră că obiectivul şi sursa povestirii este obţinerea unui fiu de către împărat. Kumara sambhava, originea lui Kumara. Kama rămâne fără trup, ars cu o săgeată din cel de-al treilea ochi al lui Shiva. Nevoit-am a prinde taina dintru scripturi. Teme de indoeminescologie, Katha Upanishad – Luceafărul, Sakuntala – Călin, Rigveda – Rugăciunea unui dac, Luceafărul, Scrisoarea I, Gitagovinda – Luceafărul. Tatvam asi, Kamadeva, Nirvana. Yama poartă vidya şi-n Luceafărul.
            Unde eşti, Aurelia Rusu, te-a aprobat Clătici, deci şi Eminescu. Acolo dacă te duci, tată, iei tot ce găseşti de muzică. Are Jiri ăsta o fantezie, da' nu puteam să-i spun că nu-l cred, dădea peste lume, blond, înalt, ochi căprui, tuns punk, oricum, faţă de ăilalţi din clasă, e cel mai cel mai, e şi dăştept. Era documentat, ştia c-a murit Sanjay şi d-aia şi poate să inventeze, cred că citeşte lecţiile înainte, zice că tot de la ambasadă şi-a luat şi treningul, vai de capul lui, ca izmenele mele. Profesorul de studiu ne-a spus că osmiul e cel mai greu metal, profesoara de chimie că e cromul, mă interesez eu, să-mi scrii pe fişe, dau de ele-n buzunar şi mă interesez. Două poze ale corului de fete de-a noua.
            Extremităţile golite de sânge, un punct negru imens pe linia vieţii, mai sus de muntele lui Venus al palmei. Bine, doamnă, ce v-a făcut şcoala, de-o vitregiţi, nu se poate, sora mea mi-a dat misiune, nici mulţumesc, ajutor psihologic, a fost şi ea, dumneavoastră aţi vorbit cel mai frumos. Acum, tu dacă nu vrei să vii, de ce mă ţii, îmi place să mă plimb cu tine, asta nu e plimbare, e isterie, toate se vaită, şi au, mor că s-au terminat ouăle chiar la noi, te duc la zece etaje, mâine vă bagă, nimeni nu ştie când le bagă, împinge mănuşa mică peste cicatricea mare, încă o pungă de sarmale din prăvălie, ce gaură, trei verze, şi zeama, nu-ţi venea şi ţie să faci pipi, la toţi, băltăreală thanatică, ia, ce scriitor a mai murit, era o femeie la locul ei, tu nu vezi că astea miros a ars aici, nu simţi, poate semnele de întrebare, de când n-am mai scris, teatru fără text, actori de Cişmigiu pe sfori familiale, ai intrat la pâine la Spicu', da' voi în centru mai staţi, plus Hamburg, pe româneşte rectorul din Lisabona, suc de roşii la recepţii, laptele tău la televizor color, expresii nu-n limbă-n dialect şi rupi gura, o avoidance de minorat, ajunsesei la ce întrebare ţi-ai pus, cine ţine biblioteca, evreii, nu, nici ultimul, învăţătorii dintotdeauna ai ţării, decodarea la şedinţă, oriunde, i se dă nechezol, ce-o mai linge, n-am comentat, ţi-ai mai pus, scrie, nu cred, au-au-papagalul-stânga-dreapta, ciolanul pentru Tiţa înapoi, lângă închisul coteţ cu găinile, de-a plâns, s-a învăţat, ăsta ne domină el pe noi, unde sunt beţele, ne cunoaştem de atâta vreme, vinul episcopal de ţinut, am venit, nu mai scrie, ai venit şi tu Bulache, dă la mama, dă, ca la circ, tu'ţi năravu' tău, unde te-ai pişat azi, Bulinache, vai, n-are apă băiatu', gata apa caldă, s-a dus în pizda mă-sii, tu ce vrei, băi Jane, ce doreşti, clamp, clamp, iar ţi-ai pus, ochi, uşa, ce fhaci, ei, câinelui, ţi-arată că are un os, ia să văd osul, cum e osul, vino să-l vezi pe Richard Clyderman, stai că am o mână, o mânecă udă, patinaj, nu, de la anu' nou, astă-seară băieţii, mâine gala, e, mâine, hai să vezi eşecuri, râsete.
            Răul de India şi răul de politehnică, întoarse la răul dintâi al educaţiei interdicţioniste, pe care nu-l mai simt. S-a încuiat în birou: lucrez pentru patron (apropierea de Univesul şi manieră săptămânistă?). Voi v-aţi apucat – după melci -, de curăţenie şi iarna abia se pune.Tata strică, dacă nu stă mai des pe la cozi, se termină în faţa lui. Să-i faci şi lui o haină, mamă, ce culoare, ce culoare îţi place, mă, albă, ă, să se jăgărească, s-o spăl mereu, şi după aia, nu-l scot afară, să se usuce hăinuţa, şi mai trebuie şi călcată, că nu-l scot eu fără ea necălcată, dacă e d-aia care se fisonează, că dacă nu e d-aia, plec fără tine, e nebun, a-nceput pulovărul ăsta mare să facă ciucuri pe la mânecuţe, ce poci să fac, ie-tă şi p-ăsta cum sare, miaună, ham, eşti culmea, papagalul, parcă nu ştii lecţia că te  iau în braţe la-nceput.
            Neoterismul dinspre India via Grecia-Roma, deci careva l-o fi înţeles, eu nu l-am omis, nici explicat, a da Yama, şoc termic evitabil, extreme golite de sânge. Aţi fost voi pe la copilul tăiat în geam sau de cuţit, tăietura se adâncea. Aş pune-n loc părţile, una cu alta, sunt atâtea upanişade în poezia lui Eminescu. Dialoguri întretăiate anti-upanişadic, te-oi fi născut sub vreo stea, de-aia nu ne mai întâlneam. Bine, bă, eu am vrut să te scap de asta şi tu mi-ai dat-o mie. Mă chemase sus, la şampanie, îngheţa ceaiul în ceaşcă. Johnii ăştia sunt ca tine cu ceaiurile. Mi-a amorţit mâna stângă total, nu mai face treabă. Vei fi pedepsit conform legii, tată, e mişto de tot. Poate punctul negru să fie numai boală, şi nu moarte, numai pe linia palmei stângi, înstelarea neagră a vieţii, zici că-mi faci clătite acuma, bine. Veniţi la miezul nopţii cu tot ce-aveţi mai bun, fructe şi flori zeilor. Vin din Popa Nan, au demolat-o pe mama. Nu mai citeşti teatru englez, vi-l faceţi pe-al vostru.
            Viaţa nu ne-o fi cunoaştere, generaţii de vorbe ne-am iubit suferinţa anonimatului, da' anonimatul suferinţei. Mă jigneşte în fiecare an dactilografierea asta, cât cinci cozi ale tale la ouă fără să prinzi. Pe Roxana o sună bărbatu-so din Koln, aşa să faci şi tu, să ne uiţi la coadă la ouă. Două originale anual la toate maşinile de scris din ţară. Corzi, Koln, mai scrie, nu mai, mi-e dor să citesc. Întinse corturi de piele. Marţi ia tata leafa şi marţi e ziua lui Radu, un joc, ceva. Gib Mihăescu şi Gala în engleză, o vreau la Londra. Jucăm şah, mi-ai luat partida, dame, pieduşi, ţintar, câştigaşi. Îţi vezi aburii gurii, de unde atâta curiozitate, s-a întunecat, cum o fi în Costa Rica. Vrei să-l fac să vorbească hindi cu tine, ce-mi ascuţi mie aicea, ăştia traduc gratis, nu mai există limba română decât în traducere, nicio rostire permisă, nici seruri. Pahiderm eterului bolte neaplecate coacăză cu morcov mort mă pictează cum mă port culce-se creioanele minţile matroanele cifru numai pentru viu când în casă mă transcriu să nu poţi citi la nimeni nopţile cum nu te primeni din duminical răspăr vei alege adevăr ia bucata mortului constelaţii ortului nimic nu se publică la noi în republică totul se republică.
            Să se ridice în picioare cine m-a văzut îmbrăcat în verde. I-a dat Crângul de cimişir. Tovarăşul general avea bilanţ. Omisiunea e voită, vorbiţi cu directorul meu, Ileasa. Proca a descărcat instalaţia. Roşculeţ merge la Constanţa. Slovaca, măritată cu un ungur. Îi trebuie o haină, pentru fotograf, la comisariat. Mecanicul lui Ionuţ, aceeaşi problemă băută. Biblii Jiblii bonz de bronz junc în plug scarmănă tălpicule cifrul în cubicule schimele ridicule dracului să circule să târcole să zvârcole cârcote mârcote discontinuă răsdiminuă ce dracu' omule ce om dracule da' ce drace om nu le domnule. Ce cald e aicea la tine. Mi-a lepădat la şapte luni un băiat, apoi doi gemeni superbi, iar noua mea nevastă a făcut uter transvers. Ciorba ieşi, scrii literatură din pipotă, cel mai aproape îmi e cuţitul, realitatea oboseşte povestindu-se iar autorul a evitat vremea zilelor lui, depresiile izbucurilor vitale. Primă cerşetorilor ceasurile morilor rimele nesârmelor înghimpare urmelor ţi-au şoptit hibrizii că teoria fizică nime-n lume te-a atins fără numa bob de nins schimbă-te în zodie de tradusă dodie nici statuie nici privire peste drum de mănăstire.
            Popeştii puseseră spirt peste esenţă de Cherry şi-am visat morţi şi psihanaliză. La Unirii, mecanicul se bătuse cu un bărbos neîncăput. Spărsese oglinda pe scara rulantă, în câte cioburi, atâţia ani mai ai până la măritiş. Marţi, 200 de ani ai primilor englezi în Austrlia, 41 ai independenţei indiene, vrei, Jiri, în hindi zilele săptămânii? Nu era să-l serbez pe Eminescu cu cafea rusească. Spălat tabloul, spălat geamul, pot să plec. Trebuie învăţate tehnici de a te ascunde oriunde, plus alte visări. O să am o zi minunată, pentru că m-am întors, pa-pa, eu când mă întorc îmi merge bine. Auzi ceaiul fierbând, cascadă în Himalaia, poziţia omului în univers (probabil la Noica), lecţiile de engleză pentru ospătari, congresul vârstei a treia. Coniac Unirea de la Cristina, a primit-o pe Margot, 40, la ea, o bate bărbatul, 60, gagiul îi e în străinătate, vecina ei, lucrează la fabrica de coniac, aduce, da' nu bea, dacă beau, îi vine să facă ceva. Jiri îşi dă şi bluzele la Nufărul, n-oi fi vrând să le dea şi pe ale tale.
            Vorba asta a ta, ori tu a ei, întorci capul, pe neatinse, să fii sănătos, ascultă, nu mai asculta, gură mare, şi eu, nicio sonerie, paşi, audio, şcoala politehnică, şi-ai noştri, malinconia, I love it, perorant, te-aşezi, abţine-te, ăsta nu moare-n patul lui, şi toţi au plecat, salut de-atâtea paturi, unde m-oi îngropa, durere, faţă de toate nenorocirile existând, o disperare prozodică, tahicardiacă, trohei mioritici, why not, murind treacă-meargă, clopotele cui, vagă vibraţie, nicio grijă, misticism imaginativ, pliveşte concepte, nu te completa, vezi de-ai tăi, de toţi, simte-te, câtuşi de cât, dă-te înflorit, dragoste de blestem şi viceversa, descrie frăţioare pe hârtie iertări şi libertăţi de unde nici cu mintea nu gândeşti.

unghi în floare la rărunchi
tot e bine în genunchi
n-ai sparge numărul trei
cu al fumului costrei
junghiul îţi apleacă poale
din şalele dumitale
limb albit codalbi heralzi
scob de copcă să te scalzi
ocna-n val la provă e
gazdele sporovăe
flăcărilor fără focuri
hai la locuri din ghiocuri
ceară stingere lucire
fă-mă doamne auzire
adevărul strică-se
dodiile zică-se
şi mai prost şi mai concept
crucea codrului la piept
două şahuri cu pioni
apoi doamnei campioni
vinului femei cu ie
baletaţi schizofrenie
trăznete amnistiate
ascultării de carate
răsărit iar răsărit
cerşetor îmbătrânit

            Imaginează-ţi c-aş reproduce viaţa noastră antireproductivă, vorbeşti cu câinele, scheaună vedic, mă priveşte, nu-i răspund, şantaj buddhic, a mai mare bucurie libertatea after hunger as happiness, spioanele afară, strângeţi cercul ori roiul, v-am fost director, nufărul dezbrăcaţilor, rochia de mireasă, n-ai nevoie de-un mecanic, tocmai că da, ochiul drept mă mănâncă de două zile, vede foame, teatru radioactiv omonim, oţelarii din Ohio, care-om avea nevoie primul de celălalt, vide rafturi de alcool, golul şi mai dat de gol, nu ţii minte cine eşti, necum firul de poveşti, de m-ai visat spre blănuri, de prefer gândirea acţiunii, de-i jucau ochii albaştri, ce-nseamnă femei inteligente şi-ncă mame, bă, ia a mai frumoasă femeie din lume şi vino la mine la atelier să-ţi arăt portretul, mi-a plăcut ce-aţi spus despre Brâncuşi, de ce mă crede Iliescu-Călineşti cea mai frumoasă femeie, mă bibliografiază de vreo opt ani, îl inspir, ca Pogany pe Brâncuşi, nu merg la orgie cu fericitul dv., videocasetofonul strică ochii şi nervii, Socrate n-a avut studii, Platon da, a studiat cu Socrate, confirmată intelectualitatea dansatorilor, se face liber postul de ambasador în India, eşti eligibil, da, sau tu, mai sunt cinci uşi, întâi instalaţia de forţă, cabinetul dentar, domnule director, au venit de la gaze, cei de la telefoane nu reveniseră ieri, în Sighişoara ar fi şapte femei la un bărbat, aşa că nevastă-mea nu e în pericol, care şi le şi mai bat, tată, tu baţi câmpii mai bine decât mine.
            Baptistul scoate ceva de patrimoniu, aveţi, nu se atinge nimeni, mulţumesc pentru telefon, l-a adus tocmai ea, bolnavă, o chem, era prietena lui, i l-a suflat prietena ei, nu face practica asta (baptistă), aţi zis karate, şi Riz, bibliofil, nu vine, că dacă murea, păi adică şi patrimoniul, expoziţii cu acces direct, liber, plânge jos că să vină Ancuţa, că du-te la director, c-aţi tras cu piciorul, n-au fost niciodată atâţia cititori, muzeografă la muzeul satului în transă la garderobă, o obosise Eminescu, violista îşi dă gradul doi, revista, afişul de sub geam să-l pună la dosar, informarea curentă, ultimul exemplar la dosarul ei, numele în fine corect, patru surori Albăstroiu, ochi albaştri, nu căprui, accent pe actriţe, vindeam mere, vă place matematica, m-am pomenit cu şase mii de rupii, o invitaţie primită nu mai e a invitatorului, reabilitări, influenţa celor de bine, curve de batjocură, bârfa e opinie publică, îţi pun eu gem pe pâine, moarte din cauza greşelii gramaticale, am luat brânză mai multă, şi pentru dumneavoastră, mi-a picat ulei fierbinte pe picior şi mi-am pus ciorapul, Hodgi out de luni, lumina ce se stinge în numele trandafirului, hipnoze şi transe de-a gata.
            Fata pleca la olimpiadă, tu spălai rufe, eu prelungeam crima, din film, în vis, prima întâlnire cu victima frumoasă şi sinucigaşă fără motiv, m-ai încurajat că nu era vorba despre ce credeam, apăruse şi Dinase, discutam în fosta casă a colonelului Radulian, scăpam cu ochii de anchetatori şi cunoscuţi şi dragi şi nici crima nu existase, m-am pomenit în drum după apă, copil crescut, cărări, o curte de biserică, Niculina formal bravurându-mă, trezire după amintita-i moarte, ce pâclă, siam de zăpadă a vedelor tristeţe mioriţa maicii Romanian cântec bătrânesc ţoalele plictisului pe coapsele visului suflete neînţelept astăzi iarăşi te aştept litere de cu limbaj elefanţilor în gaj gaja sugic şi Ganeş dansului fără de leş ochii lui Brâncuşi pe viu Milarepa zăpeziu ai o minte Indie peste frunte-ţi bindi e frustrează dama Thomas Middleton lasă jupâne ton agent acolo cine-i la bucuria cinei trăieşte-te la vale de viii ucigaşi stropindu-te cu zile ce lor o să le laşi.

Roluri principale
            Teatru numai roluri principale câinele mă-ncalecă pe şale stâlpi ironic dar mai decât harul dharma-i legea altă pag armăsarul pag centenara cere rebus nu mai est modus in rebus ficus strâmb în lazaret aşchii semene-n antet crăpături în scrisorele tot la Turnu-Măgurele în odaia bună-a dodii pe la pasărea cu dodii ci a văduvă grădină cu măiastră rădăcină harcea-parcea pace parce alţi ciobani alte mioarce buruiană de urât dragostea s-a mohorât mohorâre apele râurire dragoste dragostele în mohor frunză verde nu mai mor uscătură carnivoră Istria istorii oră nalţe umăr nalţe plantă orizontul de orantă ochiul rău deschis pe marcă în ţărână te înţarcă prin reţele urâţele o frumoasă rufe spele bun cu banul de la Bran brun prin foc în sloi bălan sui pistrui de copistrăi de-ntorc turmele prin văi sunt pământ nu sunt pământ cazi din zare pe cuvânt spui că-mi eşti şi mă pocneşti a poveşti necaliceşti din Galicea-n Cremenari cremenea pe gât mi-o ari aer fumului şi nouă din cadavrele-amândouă pornopubertăţi mamare zgândărită mama-mare decenţă adiacenţă scapă de adolescenţă vorbărie falică cisma tot italică trandafirii din obraji îţi visează paşi de paji aminteşte-ţi de ruşine şi când te gândeşti la mine de-aia fug rătăcitor din senin în cer cu nor ne-o mai fi de o firidă viaţa arsă în firidă taxă dublă criţii e peroane miliţie iar la vale şi afară nicio soră numai ţară de categoria beb cum îmi scrise din Zagreb ţină-şi toţi zidarii calfa alfabeta nu betalfa din profil nemaicopil mă întorc o sută şi-l popă ori american şi iar popă poporan tu-l ştiai pe Caraman moldovean basarabean păcat de zagrebian nu vru pensie un ban peste-al anilor stigmat până lungul e pe lat vezi ferigi să nu te frigi n-au sosit dintre verigi veni prânz ierusalim voi vă duceţi noi venim acră lacrima creştină vinului de boroghină din bidon în stilcă vidi povestirile avidii limbi de circ limbi de celulă tinereţile pe hulă din story lux autobuz prin labirintul buburuz călătoriei te-ai născut între săgeată pe sub scut premiu-ntâi inexistenţa mentă vină-n vânt demenţa versurile n-or mai sta nici căderea cu traista scutită pietrărie pe creştet farfurie cerului tuse cu junghi rasa mlaştinii în unghi primăvară fir perucii bisect blond pe tibişir scalpa spre insectpaleovestig versul daco-breb urme strânse vig biblicului greb franc ispan maroc marochinăriu Sahara deloc marmorei pe viu cine nu-l cunoşti ora trei din pat creierii nefoşti ni s-au clătinat slave şi-o mânii Sanda Manu ni-i Preda citadin Osborn rozmarin Triest rătăcit la vest somnul noroios pe Argeş în jos visul presupus pe Gange în sus şah cu şah Allah scama-n blitz valah de câte zile orga aproape swedenborga îmi sună Kierkegaard din gard în gard en garde ochii roşii pe citite nescriselor stresuri lacrimi prin demensuri lacrimi stalactite sună râia râilor jigodia câinilor zori sâmbăta n-a telefonat maică-ta fără dramă te înspăimânţi mijlocaşilor învăţămânţi ultimul ceai cu tutun coasa ascuţită apun urzeală la vale război la deal e iţe vătale rafale sec treci plângeri zbori din îngeri de nu sângeri vechi de veghe în tăiat canon cercuri închizându-se absenteion cum scriu câinele mă îngână şi-mi plonjează laba pe mână m-am nimerit în centru el de la geam diagonal papagalului nici han memorialul de indoeminescologie de nu-l culeg de cap să-mi fie baza materială şi relaţiile nici măcar nu-şi umpluseră spaţiile copilul a plecat la obor să cumpere cu Jiri mohor fumător filmul de-aseară te miri cu mirii foşti trandafiri peste zi va fi radio baterii sfârşite ale textului ocolit de termite le iubisem mă iubiseră pătruns nu m-au întrebat nu le-am răspuns ţigări seminţe congres cimitir pe scară cui nu mă înşir care visează universitate adolescenţă maturitate compromişii neprimitori neprimiţii compromiţători pe muzică nu mai începe spirite dansate sirepe sirenele glanda diseară ţuica nici măiastra nici păsăruica fereşte momentul dumnezeiesc anglizând rotonda a desk fugi greşit de fotografii de copii ahtiind inepţii să te ţii din astea ai scos opere originale coase-mă mereu cu metale n-o stinge încă un fum intenţia contează oricum când am auzit râsul ca pe vremuri câine te scarpini ori tremuri aseară nici nu m-am mai aruncat de pe acoperişul neterminat băiatul de popă şi băiatul de cântăreţ post-cazaniei pe râuleţ nici să te îneci nici să înoţi niciunul nici toţi netoţi în viaţă cunoscui singuri fraţi printre părinţii araţi în unghi surori misterice de cântece iberice opreşte una două insul le aceleaşi insule peninsule ce rău ce ea cu-atât mai el mai ea de ai văzut pe soră-mea cişmea nu îndrăzneşti un vers necum un poem n-am cuvinte să te blestem ce cămaşă nu pe unde-o scot îmi voi pune de gât peste tot trăiam cu necaz viaţă grea nu e grea a mai zis pe-atunci soră-mea se topeşte afară zimbra în paşii lui Iorga prin Coimbra câinele sărise la clanţă auzindu-ţi anxietăţi din transhumanţă cel mai târziu duminica viitoare te vei întoarce din ale tale cuptoare se-ncheie pagina de arătură soarele cenuşa azură metri-ntre trunchiuri tăieri cumpărate ofrande ca ieri copacul pe umeri ucigător Savitri către Yama reîndurător ia-ţi din oraş urme de paşi iubindu-vă nemaicopilaşi regiment otozbir speriatule vir nesperate zbir spiralate spir dialoghează scena mormântului Mecena blondă şi cu şatră câinii nu mă latră pune pe trimestre sângiuri rupestre mâine cântărim câinii-n ţintirim poza dedesupt osului nesupt pe vecie rupt ah sanscrite rite prize prizărite preazărite zori soare pe comori murgilor miori fost-au de la ei dinspre Mandalay colo nour mei struguri de-am fi toţi d-ăi zdrobiţi pe roţi tălpilor de hoţi ce ţi-e rădăcina prăjinii Gherhina la urzoi cu ghina opera şi tata mama operata nu te mai da gata geaba îmi oftezi somnului cu piezi mai bine le vezi ce vrei fă cosoaie cu-ale mele zoaie zilişoare droaie diluează-ţi fanţii la etajul Tanţii carul elefanţii chinezul Wu măi Jane el intervie-va-ne Nichita Anca Io marinăreştii Clio rusoaica japoneză necazuri arsesceză polona după tată făţiş carantinată jumate de Balzac te priveşte-n cataracte aure pe umbre dumisale scrum bre  trilus exhind pe sus de lut în seara tatălui pierdut şerb la verb cine mă mori nu te mor nu ne surori dai la ras cu pumnul rece zodiilor tot aztece de copii culori de flori plouă câinii carnivori
            pân' la noapte ploaie vânt mi te-ntorci de pe pământ n-am scris viaţă n-am murit  îţi sunt mamă îmi eşti schit ce de nervi copii şi tată adormire respirată zilele de către popi nu te naşti nu te îngropi pierzi în umbră de oglinzi dăruite când le vinzi te-ai uitat de anonim Eminescu şi cel mim de ce latri pe înalt de sub norii de cobalt cancerele s-or mai cerne sângeratelor lucerne vorbeşti singur nu te-auzi cântăreţilor zăluzi vasele spălatele zvârlite salatele ciobeşte labele de plumb cu frunza laură columb  trezeşte-te din scris cu sorţi ai visătorilor mai morţi cu foarfeca ai rezolva de vârfuri numai unghia de patru ore în trecut prin frig la tropic ţi-am părut gala gării o lanternă schiul de faianţă pernă
            îi vedeam prin căpitani la costume anglicani toată lumea-ntinerită manieră iezuită câţi trăim din ei şi-n vis ceilalţi numără abis dublă scaldă apoi tuns câinele din Selinuns brazi cu brazde plopi fosili limpezimii de acrili incendii nepunctuale înspumate doct cu bale de-nţelegi scrisul Ioane te trimitem la cucoane din Orşova-n Cernavodă Dunărea curge sub vodă niciodată cotele nu-ţi crăpară fotele ia-o azi de la picioare că la capăt creşte floare se dezgheaţă ninşii inşi frunzei verzi din ochi aprinşi iarna blonzii vara blonda ondulează mapamonda cine pe cine înghite bot cu maţe înrăite d'alei câinii mă mănâncă pătrăţirea feţei încă ce ţi-am dat ai risipit ce îmi furi ai mai ciordit
            vom mai uita vreodată lumina sărutată pragmatica în Teheran Bagdadul gol şi pompeian piramide povestite sângeroaselor copite pagină de răsărituri şi apusuri printre rituri trântit câinele în zori pe burtă de aurori lepra idealului peste vârful dealului peste ochii surioarei ochelarii-nvăţătoarei măi ţigane-ţi arde satul nu-i nimic mă duc în altul şahul de femei în patru în foaierul fără teatru şahurile ne decid el şopteşte analcid atentat că da că nu roman opşpe secolu faceţi cu ochiul români şi la şase săptămâni bulevardul ne suportă şi cu vână şi aortă de alaltăieri pe azi verzi tot numai fraţii brazi întâmplarea v-o respun toţi odată murind tun de era tu îmi citeai clipă ochii trişti în rai aripile neimune a talmudului minune test de popularitate ba de otrăviri ratate ce sălbăticiuni visai dicţiei cu Lorelai energiile shakti coastele ţi-or răzleţi iar aminte că trăim ne aduceţi mulţumim din golite sticlele ia-ţi pe credit zilele i-am spus fratelui s-o verse apărărilor perverse strigi metode de limbaj otrăvit în verbiaj macedonul favorit fum de-al doilea primit n-aveam nume de închis şleampătului paraclis de-al umorului miros al omorului neros măcar hoţul trei pe doi fură cărţi a da de noi ne mai scoate de strigoi două raţe pe gunoi mă voi duce la dentist să nu mor carierist acuma am înţeles eşti nebun crezi în progres cei plecaţi mai înainte cei rămaşi toţi într-un dinte delegatul atentat cu delict încorporat pe tine te-a concentrat portocala la pătrat sinucigaşi mai ipohondri ca aburii din Turnul Londrii cianură debordată pe verdele de pată beţia netrezită de sticlă înverzită rimate substantive romanţelor arive ne întrerupe teza pierdută în Tereza ardeiul viei verve în moarte ne conserve a doua zi de viaţă de după moarte aţă pace vouă mă încaier mi-era frică şi de aer studiezi credinţele fetelor catrinţele mi-aş da duhul de poet poeziei amanet poarta de stejar spre cald arde până la smarald
            pridvorul numai zboru-l în turn mort cupluşorul cadavre unu-şi-unul prin tomuri de-a tutunul ecou suspansul acru nu crimă ba masacru ce şi vedeam a doua romanţă ca prin Goa proba zori de zori pe zi evrika se furgăsi şi mai simplu imperfecte vizitele neabjecte bibelouri în picioare nebune de nevânzare vrei să te bag în seamă lătrându-mă de mamă trestia peste vulcan legănată lavă-n van stoc plecat coautor gravitaţiei vector spune-n clar căzutul măr adevăr neadevăr marţi la prânz a spune luni din frisoane de minuni pahar de vorbă timid altfel beatul analcid suferă-te fiu oricui fetelor poştaşului spovedanii printre denii de obişnuieşti vedenii am găsit corespondenţe aurului de sub zdrenţe verzele abstractoacre iesle lacătele lacre separă prozopoindul de ce-ţi paşte oaia hindul ori eseu Idomeneu şi păcat de dumnezeu în ce hal te-aş spânzura sâmbăta duminica cine-ţi spune ce nu spui fratelui pantofului scene numai de roman în Iraq peste Iran aruncă-mă să cad Niţă la tine-n răsadniţă s-a dus şi al tău accent cu poetul imanent plângă-ne Imanuel şi căţeii şo pe el
            ou de pahar pe ochelar şi norul tău nepicurar acrilic Creeley criogen elogiu brazilor de gen furii univers advers delta musafirul pers cartea zvârlită miezului de noapte vise jazzului hamleţi femei pârdălnicii întoarse verde-n gelozii pedeapsă vin la aprozar dar n-o să urc aniversar pe urmele de labe scriu că mă voi rade încă viu cu zile sănătate pe neîndodiate citisem delte trile că nu mai vii aprile surorile pantofii strângându-ne cartofii pe picioare numai colţi neînmuguritei bolţi de când am murit şi mor soarele mi-e incolor ce mă doare nici nebun cu picioarele de prun taie lemne plăcile de prin toate plăgile acordează-ne Ilinca nu pianul cât tilinca odobeşte-ne vâlcene doamnei Manu pe sprâncene vor mai trece labele soarelui cu babele vremurile gloabele englezeşte Babele de o zi încărunţirii victima şi trandafirii ba martirii musafiri ce poveste nu-le-nşiri la discuţii zbor tăiat îţi vezi fată nu băiat fowlesian faustic copt cu atei pe la paşopt piramidelor junie tată vitreg la junie
bucovineni uraniu zvâcnindu-le în craniu cu madness kairos dacii prin amintire macii dulceaţă marihuana fumată ploii mana plângi dinosauri fumul foc omului duiumul te minte te aminte cu mama înainte dinaintea frunzelor plimbarea drumeţilor vizaviul Cişmigiul cu nepoata şi cu fiul aparatul peste dinţi a iubire de părinţi în orbite somn te cuibăr pe nemaicititul Wilbur ce te-mbracă te dezbracă te usuci sub verde cracă palizi de chimii nici mii peştii Oltului impii chelfănite cherhanale mi-i încape mai la vale munţi de ceaţă văi de gol dai din gură un atol se întoarse soarele ferestrei răzoarele un cuvânt pieritei crime fantezii de-o bătrânime iar copiii prin real cu sania de pe deal incongrue cefalii hilaria pe falii copil bimilion din Java în amvon răsai solstiţiu verii apui solstiţiu iernii în iunie cu verii sinucigaşi eternii nici norocul nici păcat dezgropi un decapitat nu i se mai ved gura violenţa şi cultura rânduit s-a pomenit hominidul omenit arma şi unealta una haina haimanalei luna mai demult şi mai frumos primitivul clisuros de-a autocoerenţa numărându-şi sapienţa în oceanul creşterii entropiei meşterii calendarul mi-e rahitic în epipaleolitic nebun cine nu-i nebun bunul bun şi nestrăbun la Vaslui spre două mii Ialomiţa bălţi de vii aviaţii militare de femei puse la sare limba friptă ascultare de nisip dintre frunzare m-o fi-ntors malaria gustul mi-e de paria orient închidere piangere non ridere cunoaşte-i clasa prin accent şi stai cu ochii pe client la tăierea evului botezul Kievului
            la miezul nopţii lasă boala spre învierea de-a răscoala pe trepte fete cu umbrele în ploi aprilii ca pe ele auzi de sfoară-n ţară măi înveţe fizică ai tăi te duci cu el noroi îl mâl spălăm de ceaţă Cernobâl asanizase tiru' Leucaidei Piru avea gust n-avea talent polonez preopinent o mie de porumbei şi cu doi morţi dintre ei de pe frunză cu dreptate s-au schimbat acuma toate şi în vorbă şi în fapte da-n dragoste nu se poate când suratele şi verii merg la toarta primăverii voi de neam mai mult taclale mi-aprinsei ţigara-n cale naţii floare la ureche de mă tai în limba veche taie-mi limbile-amândouă furând cloşca de pe ouă kairododie pe toane în eleisoane vane
            latină curtea Burtea turtă recite stanţe reci din burtă var pe copilă dinspre gară coperţile ne palpitară presat în antic şi rinast banal civil întru fantast şi noi cântam traduşi moment din floare-n floare are cent hiecare-ţi poveteşte cum se anticenzureşte şi apoi îţi povestează cum se-autocenzurează adaugă-mi accent de mort în primul psalm de peste cort ştiută gura lupului doar vânt în fulgii cuplului litanii raţia neant pământului tot sacrosanct pe-atunci nici hoţ de carte cu aurul împarte din ghem vreun rest arestul deşire Everestul vagi paşi cu paşalâcul înnobileze sâcul prin ironicul conflict Fowles fals critical fict
            ce vezi prin curtea monsegniorială înainte de bal este chiar faţa lui Damian Leprosul seniorial ajuns acasă octogenar claustrofil schimb metrul de ieri pe alt copil s-au dus florile floriilor nu s-au dus dacă abia bătură la margini verzi pe sus muzica arhaică la nunţi lungi armâne temple puhoi pe podul de artă-n petreceri păgâne prin păgâne înţelege-le pe toate arabi catolici ortodocşi prim plânse numai nababi clasificată kabală printre magician ness-ul cât o mai fi în ecou de mai an
bătrânul lui Mishima ba al lui Beckett ba de tânăr agonia ucideri sinucideri a se reîncarna congresul fără vorbă tăiaţi din rădăcină nemuritorii posibili permişi nici de duzină dinspre alb şi dinspre galben cremator valul apei lui ecoul în zidirea templelor din Benares se-ntorsese la noi ca pe dos hoitul olandezei blonde nările i-a ros răzbunatu-s-a a comentat nemţoaica pe ei toţi cu haşişul lui Sai Baba fără de nepoţi povestirilor pe apă Gange şi nu japonez cu o barcă geamantanul răsturnând
roman în fum nici tutun nici foiţă ecran mai mult imaginaţie după dictare maman dacă tot nu vezi vino la masă te interesează omul din loc în loc soarele lui din rază în rază vai Vayu dând Yama-n băieţii zilelor perechi eu pe 12 soră-mea pe 13 la doi ani străvechi arborii vedici mai mult de pe la noi zero elefanţii cămilelor turme de oi şi boi depresie claxoane dublaj stabilitor beţiv şi toate cele căpâlnul trai ca aia după te tai de ce n-oi fi scriind auzul ordin fumului stop în stop din stop în stop deja numa top
            la tine afiş la mine eflorescenţe abstinente fumaţi nu fumam cancer la gât nirvanei amprente răspuns eşecuri provincii poate nu transilvane chiloţi frânci între buci slavi în cisme vlahe ciolane numai lui Onan îi mai vine la socoteală altora răchiţile de Florii goală pe oală oprită vizita învierii volumul trei din apa samsară fertilitate reîncarnantă cu sapa păcurarul negrul vinul de Golkunda oh burgund numele-ţi elvete două în surâsu-ţi se ascund mimat avatar posturcuşul floralităţii voi Alecule Vladimire ghiculeştilor dezdoi catolic ba lepros în Orissa ortodox Badrinath bălaia maţ de frate a moştenitului împărat daţi-vă ochii din alveole mântuite numai argint neaşezându-ne bolţile explodeze crest incint picioare rupte exorbitant stafii musafire elogiezi a florilor contrare fără  patrafire pofta de viaţă de după depresia nudului cupluri gărzi duble înapoi în Piaţa Sudului la miezul nopţii prohodului urlau câinii bolta podului
            dar treizeci şi trei de partide jucarăm mântuirii-ne vide treizeci şi două piesele nenumărate miresele însetase şi mirele tot umplându-le potirele ne-om întâlni cu anii şi tot o despărţire frumos şi trandafirul şi înghimpatul mire tineri haine de piele trei japonezi spre ziuă ţiganii a căpăta monezi la întoarcere poarta închisă telefonată înviere fără fisă încă-n mai early fourties late leit asasinat încă un Kuweit douăzeci de ani de la prima carte doisprezece de la ultima nici moarte până la patruzeci şi patru moment poetic la radio din harnaşament nu'ş ce teorie cum că succesul ar duce la desăvârşire abcesul odată cu Ovidiu să se-audă cine spre cine nu asudă pe case dune în Karaorman de-a suprapunerea Iraq-Iran femeia se scumpise agonic libertate cu vorba pe viaţă cuţite în palate somnul în zile de burniţă în nopţi cu lună a treisprezecea zi sperarea străbună o s-ajungi cuvânt cu cuvânt n-aud niciodată între kuweitian şi saud mintea întreagă pe-afară de tarif  câmpul bătut în gură pe ape recif urzi-s-ar borangicul neînfrigurării prin vechile-mprimăvărări mai acatării păzire-aţi cânepa vă blestemam în glumă dimii la piuă-n fum bătute fumă fuma pământului nevin cu vino pe musturile născătoare cein'o ţi-e de pământ o carte cărămidă caldă dovleacul de-o mai coace cât bivolului scaldă a doua zi carte cărturar tangent omonime suliţi germeni ambient

Rima s-a dus
            rima s-a dus după memorie a ei şi a mea nu mai aşteptam nimic ce ţi-am spus eu apucă-te de plăcintă măcar înainte aveai rimele prostirii am mai slăbit şi mai m-am înălţat a zis profa de sport arhiva ştiinţifică de psihologie aruncată pe capete din săbii ne recapete aliterează litere destinaţie necunoscută legaţi de mâini pe tăvi diabeticul piratul şef nevăzut neauzit doi împuşcaţi întreaga viaţă într-o clipă douăsprezece zile a doua oară într-un avion kuweitian răpit neciorăpire ştiţi în ce lume în ce ţară în ce piele trăiţi nevroza cine vine-n spate peste pernă un pui de paranoia la vinderea pielii
            orice scrii să-ţi vadă semnătura ne înţelegem aproape rasial mă urmăreşte amintirea în rimă clopote bobote liniştea întinde iadului în tinde Kuweit I love you and I miss you mătasea verdelui în sălcii primenire prin rouă vezi-o şi pe fie-ta câinele afară cu ei se va deschide uşa vom şti unde se eliberează iarba florile păcatului soră-ta îţi luase apărarea carnea uscată în aer din Iraq nervii sub o bombă nu sunt nişte golani explici bârfisem şi-n pagina cealaltă cred că nu mai spăl nicio rufă te duci cu una de-aia de diftină că tot e frig
            ai văzut că scriu ceea ce înseamnă între altele că exist plus că nu sunt beat propedeutul ascultă meciurile piatră de eroi în curtea şcolii ai pus porumbi şi-ţi cresc mai mici ca la colectiv niciodată grâu ce-or mai fi cireşii jucaţi cărţi pe bănci copacul spânzuratului la intrarea în teatru tatăl vitreg o violase a secat lacul unde înotasem în poză strângă-se traversarea răstoacei în umbră vecinătăţi de amintire înflorite nu mă ardeţi dorinţa tuturor ce s-a gândit că uitase când fluieram a întâlnire ai fost şi pe cefere dar nu ţi-ai consumat călătoriile bine că aţi dus copiii mai feriţi-i de alcool chiar dacă i-o durea în gât cancerul mă-sii mari scuipându-şi ficaţii sângele din gură spera să fie tot cel din nas
            fluturi a doua oară prin cortină el camborio în Parioli story clopotul sinuciderii antiexamen o iubea înaintea repetenţiei absolut orice-şi spun se toarnă în show vagi notaţii de peste veac şi zilnic duminici mai lungi memoria oboselii pagini peste cuvinte nu te interesează căzuta recitire extractivă cum că aş sta închis cu prea multe ţigări voi ieşi la Vâlcea Craiova Brăila pe secretarul sindical îl cheamă ca pe tine ba diferenţă de o vocală te vei sovietiza ăştia din alt ghetto liber peste poate creierul prozei trădat în ocolul construcţiei depăşite zidurile învierii cărăbăni-ne-vom hii stătea-n beznă băiatul ăsta ce faci tatco
            o sută de ani fără paratrăznet maiorul ne trimitea la cooperativă în Pasul Bran releu scuti case fulgere taciturne pe tropic spăimoase minisesamul microundele incendiatori decapitaţi agni ignifucat am comandat enciclopedia educaţiei ministra comandă o bancă de date primul vizitator l-al docentului tăbăcar lipseşte colecţia pe 1914 cam atunci intrase înflăcărat pompierul anuarele Unesco trimise de bie plus Schopenhauer
            nu ştii când ţi-au trecut două ore în troleibuz ai vrut să mergi cu mine la Vâlcea  ne-or duce iar pe Valea Oltului verii rămaşi te-or mai preumbla amintirii de clor ne-om povesti măcar zile apoi Craiova cristale japoneze în ciupercă de Tibet spălarea stomacului întru sfântul scaun promisiuni de somn şi călătorie stai visezi că stai mergi visezi că mergi visezi visezi că visezi nici nu pre-ţi dai seama cine n-a stins cine a stins aici stingi aici nu stingi euforia improvizaţiei de nevoie altă vizită imensul urs verde pe-un săpun de gheaţă şi-acum vreo frumuseţe nevrednic inutilă plecarea morţilor la plug a plugurilor la morţi
            început de roman personaje servite ca munţii rostul vieţii acelaşi ca-n irosirea ciupercii trezit discurs bibliotecarelor sistemul de a-ţi rămâne minciuna pură după ce nimic nu se materializase cinci ore optzeci şi nouă de ani treizeci şi trei nimeni nu supravieţuieşte acelaşi peste douăzeci şi cinci de ani invers la cincizeci de ani fie şi Transilvania lui nu numai ea până la Caracal  quaderni di carcere epuraţii Onisifor tot Onisifor deci nu numai primul şi al doilea începusem de-a îngropăciunea căpătâi plin cu săculeţe cu pământ de pe toate locurile unde trăiesc români un exemplar din Ardealul altul din România Nouă şi tricolorul unirii astfel după întrebări depus la catedrală florile acopereau steagul poate nu dinadins
            Hruşciov se întâlnise cu Tito se sărbătorea Gheorghe Dima după douăzeci şi cinci de ani ne-a învăţat Deşteaptă-te Române ceruse cuvântul să-l laude cu trimitere o moţiune a celor prezenţi să plece trupele cântecul de plecare a mitropolitului încă un an până-n octombrie 1956 după declaraţia Moscovei le-a scris lui Hruşciov şi Bulganin felicitându-i şi citând din Lenin să plece din România ambasadorul rus s-a prezentat la Dej acesta l-a chemat pe Groza că s-a sfârşit procesul în trei termene vicarul după rector îşi negaseră declaraţia scrisă de frică dosarul se încropise din scrisoare şi memorii de anul trecut pe care le-a recunoscut cinci ani la recurs trei niciun medicament între 75 şi 78 nescutit de la trebile celulei pe patul de cancer al lui Dej cerută graţierea lui Ghibu Brutaru Axin şi al patrulea apoi curte s-a înmormântat într-o zi cu Firmilian şaizeci el şaizeci Petrovici scrisoare Mangra tot renegat Daicoviciu iar decan D D Roşca îl înlocuise afacerea Todoran
            înghesuite inimiciţii antologia lui Dabija bătaia lui Francisc pe motivul copiilor Antonie al autografului dosarul procesului sanctuar tot un dulap fotografii colonade nu vrea biografia cineva tot trebuie să spună adevărul nu putem fi toţi nişte laşi nu a negat niciodată ceva ce făcuse seducţie peste generaţii cine ştie ce pact al asemănării solitari reabilitatorii renegaţilor inspiraţilor fanaticilor anii jenanţi ai longevităţii legea maghiarizării numelor din 1898
            Sibiu Râmnic drum nimicnic trăznet celular coceni în fânar jaf deolaltă nicio haltă noro soro Zoro carte cvarte două pagini pe cine ai ţinut de vorbă pleci şapte zile în Polonia ţi-am mărturisit ceaţă înainte de vila verde uită-te la antenă m-aş mai duce în India academia Eminescu numai acolo

primăvara cu uitare var albastru pomul vine
tot în pom cu-albastră floare de uitare
ne-am învins din verde-n verde pe antenă ca din vine
primăvară var albastru pomul vine-albastră floare

blestemându-ne de-a story stându-ne cu mâna-n mână
versul rimei înainte proză cu premeditare oablă
mingea la umflat băiete ad-o-a doua săptămână
eşti normal prezent cu vechii pe-o viitorime rablă

scuipă strofa ramolită fără buzunar la scenă
pompierul se întoarse epigramele a stinge
laba câinelui pictează mecenă
neumflata dumitale minge

prea devreme confiscându-ţi-o băieţii-n grabă
peisajul praf pe râuri apă nu soluţii părul  sus
de auzi savanţi mai rişti stăpână roabă
ne împinse biliar de beţe bile răsărit apus

fericit să-ţi umpli sacul spart cu hoţi
dumnezeule se subţiase punga famă
luaţi o ridiche ori siluetele de ciprioţi
spre şi dinspre comprimare cine se antamă

Harry Belafonte african banana cu Matilda
julă nu nici burse ce femei sărite patruzeci
îmi ziceai Melinda ultima Gitagovinda pilda
convocării petecelor de visaţi dovleci

bucură-te necântată primăvară muribunzi
intersecţiilor muzicale complimente
nu curaj ce bine că trăieşti rupă Kunigunzi
sinele întorsu-şi pieile demente niente

            şi un cuvânt şi două propoziţia m-ar împuşca mai apoi minciunii de sens adevărat înalt euforicul sancţionabil curge întreruperea tot nu te ajungi de pe urmă exişti nu exişti stai un pic rişti în trei hai sic în paranteză te-am ironizat într-un refuz de poem suspectându-vă micilor înscenări hiperbolieri  în aceeaşi zi cu biletul spre casă pluralul cerii precauţii de neexplicat unui copil mai telefonăm încerci neretragerea cine priceperii lasă-mă bă doar nu mai observ sunetele nonsensului îl repet nu din iubire ba din lipsă cultură ba bine urduşmănoase ce bine războiul gol focuri inamice oricâtă prietenie interesată a pompierilor n-am mai stat de vorbă pe frig se plăcuseră castele irezistente cuvântul s-o mai fi stins mă dacă te prind nu-ţi rup picioarele tai capul te-ai suit în altă parte cine nu a dispărut steag telefon că nu am început biografia nesfârşirii personificate părinteşte poate înţelesu-ne-am douăzeci din şapte sute şapte sute
            cum lanţ lătrat în damf prin gura ceţii dezleagă-te pe tăietor dreptunghiular de zi trei spiciuri două trenuri în margini de weekend niciodată odihnă schimbării stagnarea-mi voi abona ziarele neromâneşti din ţară cine de ce nu mai are habar la carul cu bere doctorudiţa repede hai afară să fumăm biologii zilei jalea naturii strămuribunde auzi Nansi stai că mă îmbrac să nu te văd acuşi să vezi pe seară ba da fii mai tolerantă înţelege-mă pagină din nou suple nerecunoaşteri ochi în ochi ţi i-ai făcut eram palidă noi le scriem chiar lor femeilor respective filigranată mistică eşti primitiv am uitat să-ţi spun cu plăcere mă plictiseşti cu personajul felii nou roman de-am zis să nu te plângi ai tainelor din taine trecusem de Mihai Bravu ieri doamna Stanca vibrase la mormântul capului  ce latri la mine am treabă afară cu voi că mai avem şi-un scrabble scrisoarea în câteva mii de exemplare încă un document de proscriere până la urmă era interesul lor neinformat moartea şcolilor le rima contemporan nu e pe listă poate intra confidenţe-n picioare tresărirea perversei la cuvântul perversă omfalopsihologia jignit pentru el jenat în ce vă priveşte
            Gabi dacă nu vrei să te duci la ea la o cafea ce fac îl las singur şi el să-şi bea singur aia şi aia şi aia da' aşa nu mă vezi ado cafea şi radio speram să te păcălesc  mâine la ora asta suntem la Vâlcea mă faci abia să aştept să pleci cu isteria cord record îmi interzici să expun fata Indie are şi aparatul ţie ţi-ar conveni de ce mă mai întrebi poziţie imorală în sus imorală în jos putea fi găsit altcineva pentru numărul unu atunci de ce se mai pensionase cu teoria ispăşită am zis de accentele realităţii spre mijloc o voce de la cataloage în panică onoare să lase copiii mai aproape să audă ăla că n-are vocaţie de Cristos se buluciseră tăind câmpul notabilităţilor ceva mai animat fetei în haină de piele i s-a făcut rău şi s-a retras una semăna cu tine am împuns privirile şi voi fi părut suspect înapoi sus ziaristul omul ăsta şi la minister mi-ai pus o pilă merci ce vrei tu de unde ştii ce iştepeul încă sub embargo zgârietură pe mască deja plătisem cincizeci de lei pentru un zâmbet mi-a dat douăzeci înapoi am scos cărţile v-am pus inspecţia e şi un capitol de orientare n-o mai scoatem mâine trecusem pentru pagina mea tehnica mi-am mai oferit-o gâfâiam în gol spre a sfârşi oricum n-aveam cheie şi vorbeaţi tu către persoana ce mă depăşise aha ah fie-mea vă iert mi-am luat locul cu ouăle dă-i drumul poftiţi doamnă că adică eu le-aş fi spart beau singur c-ai plecat şi nu suporţi să vezi deci e altceva sunt cu tine pe neinterdicţie numai aurolacii s-or mai interesa de artă cu artă nici alcool nici inspiraţie pentru nimic din tot
            ce ne făcuse primăvara rară frică step legănat valuri sub tinere refuzuri de electronişti pe vapor nu te uita după temă un început neîntâmplării scape-te rapt întru iubire de sine sancţionată stânci de ecouri şi viceversa hai că n-a cântat ta-din-din-da kathak m-aş mai duce cuce haiduce mi-o arde stomacul pompiereşte discutăm cu o săptămână înainte altfel simplu foc pus de maior am citit bârfa pensionară ce-ţi spun n-am mai spus nu s-a mai auzit  mi se pare ţie poate pe-acolo ani în mână pentru că mă ai în picioare şi câinele sprâncenele merită ajutorul peste ochelari blonda şi-o scoase în semn de răspuns nu ştiam de scrisoarea asta şi tocmai şi câte ştiindu-le nu le ştiu neştiindu-le ce le mai ştiu camere câte zile arderea trecutului zidul
            mai scrii postere Vâlcea-Gorj alb de Tismana maici în negru cincizeci de ani de la axa eroică nunţi multibrade căruţe egipte Sohodol başca Tismana obligi Hobiţa îţi voi telefona după ghitara fractală te citeam şi eu şi hi opt şi-un cal am schimbat cărţile a mea cu autograf mi-e martoră fie-mea că nu eram tu şi altceva decât o poveste de dragoste poetul beduin ce l-ai mai lipit sunteţi studenţi ce-aţi văzut la Chişinău adevărat cine întreabă e mai tare sapienţial după sămănătorism montan m-am ocupat de scrisul coloidalităţii vagi prinderi de tristeţe cosmic înflorite nu mă cănisem jos căciula neagră pierd zilei unu feţele pădurii-ne discursul despre banj euforia  cavalerisme bicicliste celule fecundante
            prin vis filosoful gemând nepotul cumpără mistreaţă urechile valvule cu inima Aldo Rodriguez superexportul medicului veterinar ficatul pulmonul intestinele ale vânătorului restul pe cimentul gărilor direct occidentului apud bietul Noica pauză ca să nu mai vorbesc de francezul Brâncuşi a propos de euforia patriei mult story prea trăit şi dintr-odată ieri transfer de Bangalore sosite iepuroaice in nuce I pray your gorjness with gypsies motherland again prea de tot mister alături de nimcnicie cât nu mi-a mers sinonoma tradiţie confuzia lui este că nu este cum dracu' să nu fie se-nfoaie uşa cunoştinţei latri nicio declaraţie e până la declaraţie da-da nu c-ai plecat lasă-lasă gura expresii fără înconjur şi deodată înconjur ce bine şi cald afară închide fereastra tocmai când ştii să scrii conflict să nu mai ştii ne-am înţeles printre Craiova traducerii-n germană ce să caute maestra voiajoare cheia te-a-ncuiat pe dragoste miracolul Galaţi câte curţi mi-a dat ca şi niciun telefon ăştia sun copacii astea sunt monumentele pe toate nu le poţi avea o bag undeva înfloriri ca merii ca perii încuieţenii antiintelectuale ţi-am zis primitivism ce ţi-ar mai fi plăcut săreai în sus chipurile umorul mira calului cum nu m-aş îmbăta am de scos pârleala indo-idişotească iarna mai frumoasă zi n-oi povesti-o uite aşa decât prin viu grai adormirilor sed magis amica veritas ba încă mi-e cam  costa rica aşa cacofoniei nesanscrite ce câmpie munte fiction siamo aurei ne-om fi isterizat de-a brazdele rapiţei furajere la voi cine aoleo mă mănâncă săriţi fraţilor
            anonimă soţ complimente celorlalte nu se ştie dacă şi cu propuneri a auzit că aş avea şi eu soţie ziua anonimei se duce mâine vineri poster estetica bătrâneţii necompletat cu nume de genii şi posibilităţi în loc de culoare m-aţi şi crezut curtoazia-mi aproape misoginistă cum dracu' să le arăţi şi mai ce scopirea la momentul arăturii zero amuzamente de familie adultere imaginaţii sunt veşti din necunoscut neauzite abia mâine dacă ajung să-mi mănânc cornurile expresie peste mit în trei posterul toată ziua fără suxilep & adas maniacă sexuală bobii anonimi în nenumele inventaţilor soţi mai toţi sunteţi pe-acolo şi noi cam prima vizită a profesionistului păţit cu studiile cu tot vizite anunţate birou contemporan matematicul Chile scuze fără regulament nicio de regulă nebunia alcoolică te omor or copiii influenţă la miliţie a-l interna în spital satârul sperie sexe şi albastru fişele posterului poate noaptea asta şi un articol sincron la ambiţie la unsprezece în expoziţie litere negândinde linii vocabular lanţ shakti anevoioasă şarpelui propriu îmi pare rău că vă iubesc nu-mi pare bine ochi hahaleră nu nas lung pe nicio ştiinţă mamut e serios e curentă anonimia sexy ce uşurare că nu se înjurase alt subiect unde eşti bibliografie hindoromă îşi făcuse loc de veci la Ţigăneşti la maici eu nu de-abia primită anonima de crai avea marmora în maşină România liberă şi hai să-ţi zic chestia cu dalmaţianul dacă nu ies cu câinele afară face pietre şi moare deci la ce să mai înveţe matematică nevinovat foişor şi totuşi perechea porumbeilor morţi
            săptămână flori de Gorj cu măiestrele în horj scroafe mărgărităroase zerului poşat la oase mâna stângă mâna dreaptă se tăiară de-a deşteaptă cili versificaţi sirtac mai distrează pe ortac câinele tot nu-l primiră tuns balconului pe şiră discontinue maimuţe berzelor peste căruţe o anonimă pe micoză a fluocinolon ţi-e poză flata de scârnă prin conclav de sub pământ răsar scârnav povestitor surâs somn treaz fără de dinţi fără obraz naşă la voce spre miliţii nu spune Nuţii ce spui Miţii ba încă furiosul bea omor copiii ori pe ea satârul sperie gardişti a doua oară de insişti să-şi termine alcool injecţii şi tot fugi noaptea din secţii paralizat la cap pe jos la furioşi tot furios vezi unde duce băutura îmi aruncaşi în cap de-a dura mi se păruse dimpotrivă de-a fluierata mea colivă grec fluier tot valah în top ce pot balcan nu şi rodop am dus gunoiul cu persoana de a tradus şi pe Vamana apreciez cămăşi cu platcă albine îmbrăcând o matcă mă cerţi pe mii de personaje mutate la matale-n maje deschizofrenizându-ne alcool băut la rându-ne mi-arunci cadavrul sub ochi fix de cretă şase sex ori six
            la drum în la în si bemol instinctule nu te demol mulţumesc şi ne-am retras în prăpastie un pas dodiile la duşmani acum un Brâncuşi de ani zboară în purgatoriu roi eliminatoriu chiar Cişmigiul tu la gară hegelienii ţi-l cedară fără timp aceeaşi boltă nu vorbi du-te-n recoltă chinul meu nu-l sorbiseră femeile bine c-am pomenit iniţiatorul colocviilor dom' director am adus sida las-o la secretară n-ar intra în Oltenia că are şi sida demnitatea ei psiholoaga atinsese micile incendii să le stingă nevasta de ministru buddhacharita căruntul cocârjat bătrâneţe distrugi frumuseţe şi el supse lapte piesă cu bătrâni antologându-şi menhirele te-o fi covârşit preferinţa originalului
            decodifică-te mort cum s-o putea câinele te calcă pe tâmplă ursul pe şale dezrobite părţi şi amintirea şi compania de-aia precis aerul e al celor duşi ne vom tot respira în plămânii ultimi cel ce vine abia se aude mai departe tăcerea n-o lauzi în graiul ei nepătat bani şi inexistenţă ne-om mai ciorovăi până la legea 1 cutare ucisese pe cutare şi-l aruncase dar nu ăsta o să fie subiectul deci alte crime de prin prejur creşte rezistenţa la medii dispărute  fură o carte o găină un purcel se redistribuie venitul economic bijuteriile fetei găsite înapoi doar un inel mulţumeşte-te şi cu atât dar cele o mie două sute de delincvenţi din Los Angeles  primarul nu mai conduce cât pe-aci să dea plângere când intrase mingea un oltean între trei ardeleni a aici e şcoala ardeleană mă primise apoi la discuţie rezolvasem problema şi zadarnic mă agrea după ce mă deşelase secretariatul centrului luni deci în juma de oră singur spre flori în dinţi deschidem tema detenţia pe vorbă pe tăcere că scriu copiii o carte bine că veni şi fie-mea de te-ai pierde altfel ăia se lasă te-ai întors mâncată mă doare capul tu nu ştii în ce hal mi-e poate baschetul de ieri nu ţi-e milă de el îţi intră un lucru în cap că tu nu-l faci niciodată păi atunci nu-l faci nu duci câinele de-aia nu mai pot văd studio x şi aud şi muzică
            dogs in the night barking in the might înapoi printre tei aviatori de la Elvira altfel ied soteuri whiskey Turner contra palincă îţi povestesc de crimele bătrânului şoptea în barbă frumuseţea Italiei ar avea şi el cancer Cernobâl noian de ioni Zemen pierdut din şaizeci ai luat examenul Muriel Spark să mi-o daţi înapoi citită am zis să ne spunem pe nume şi n-am reuşit care la tenis care la ridichi şi bujori de mamă ca doi obrăjori dacă ai făcut din biblie hârtie igienică voi scrie şi eu pe hârtie igienică biblie înnebuneşti aragazul ăla în baie ud de ceai cozile la pâine şi într-un singur loc salam luăm în serios duminica nu mai dorm probabil mâine seară lângă liceu poimâine şah mi te-aşezi în cotul scrisului şi-mi lingi faţa aştept ora zece nu mai e material potecuţă da ploaia cu noroi în tot gândul petrecerii aţi ieşit şi de lege îţi spun de viaţă trişează mulţi nu fi naivă rapsodia tot chopeniană al lui e pianul al pianului mai puţin vis în America aia şi timp şi spaţiu şi duminică şi blestem cât story din vieţile împrejmuitoare şi-a ta aproape nerăbdător în aproximaţii solare ăsta dormea nici nu ştie că am convorbit la ce s-ar trezi în povestiri
            ăsta era pasajul Criş-Mureş lumea subterană deja placa de la etajul trei şi alta acoperind colonii pe sol lui Horică îi părea aproape rău că Retezatul e retezat Onisifor Ghibu e lângă mormântul mamei mele Chandogya svaha preabunului străbun pauranamasyam udgitha aum bătrânii absurdului şi perfecţiunii Jyotishtoma-Homa soarele străluceşte numai pentru aum ce m-ai mai trezit la popa Alain Delon pe bulgari nedublat militanţii basarabeni asediul iar al Amritsar-ului preferinţa primitiv-românească pentru upanişade la paisprezece ani Andreea plângea ascultând discul lui Tudor Dumitrescu de ce trebuia să moară băiatul ăsta herpetologi broscari de libertăţi bijutiere azalee plouate  cenuşa actriţei peste trandafiri dharma-artha-kama-moksha
            s-o înclzi sat sri akal va trece repede săptămâna şi va veni maică-ta parcă traduc din sanscrită plictisul onorabilităţii cum o fi vorbit engleză Ion Ghica interdicţia pentru Ghibu ori pentru Anca mănânc amintirea Zagrebului obosit a te mai şi revolta a treia paralizie a mamei băiatului povestitor din stress scenele astea de v-ar mai plăcea şi mâine peste câteva zile s-o întoarce tanti Elvira faianţa ne îmbiase la şoaptă se aude tot convorbisem şi cu Ivo la Bantsche Novini aia Novâi Vik e ucraineană prieteni pierzanie Transilvanie rimă meiţoiană  nici nu ţi s-a mai părut rush la trei bibliografia şi referativele încuiate din patru trei şi nimeni apă rece unde e patosul reconstruibilităţii imortalitatea pe cine ar deranja apoi că ideea odată creată e nemuritoare spaţiu fizic spaţiu intelectual optimismul anonimei masivului nu i s-ar fi întâmplat mărunţenia ce ruină amplu afirmativă la dom' prof pe pagina asta nu-mi spusesem sa scriu
            nu vine nimeni la noi ce tot latri am ţuică martori nevăzuţi şi voi de-ţi bea-o ţi-a căzut profesorul din tramvai doborât de inimă l-au dus acasă acum are obrazul zgâriat ar trebui să-l caut pe Milarepa vorbeşte rar introducere în subiect două-trei fraze un minut tinereţi împreună amintitoare de afişul din hall mai am şapte minute de bătrâneţe brâncuşiană cum ajunsesem la Hobiţa dinspre Tismana în ultima zi din aprilie cine mai sta acasă nici înăuntru mişcându-te n-ai voie tânărul Buddha zăreşte bătrânul gândeşte-te lăsându-l să vorbească apud Aşvagoşa leagă-te şi găseşte-l pe Yoasaf o-ncurci caut eu pe spinare vergi înfometate o să vii şi tu acasă de la meditaţia fizică  v-am citit din scrisoare şi din Thatagata cut to / Indore small pieces nu condiţiona arta nu e are labirintule spune drumul lui Brâncuşi ca al lui Dorje ai spus serveşte sinele reactiv himalaian în Gorj Jiu dorjiu rotonda tăcerii tangentă la valuri vezi cine a înnebunit la naşterea lui Hristos
            te tot gândeşti la cine te ucise ultima oară şi-i mai şi visezi o moarte naturală te-ai mai trezit ori nu la ceartă solară cum nici duşmanii nu mai fac mare scofală îţi scuzi cacofonii câinele face pietre să-l dăm dă-l abia mi-ai sparge capul Costică şi maică-sa Paul mort numai Petre de lista prohibiţiilor îşi freacă napul dorinţa regelui să nu-i dai şah o cârpă eu o cârpă tu telepatie ceaiul mult nu e bun citeşte-n cartea de anatomie o operează pe creier numai dacă dă-n scris l-a chemat pe taică-său din Berlin poate o convinge el două-trei zile aveţi grijă de băiatul ăsta că şi ştie cineva diriga da ea o să traducă mi-ai încălzit apoi toate sarmalele de la Lili
            plenara de azi nu ţi-am povestit-o doctor să-i miroase gura au început anonimele înseamnă că aţi ajuns acasă soro ce te mai aştept cu norul în ţoi soarele mai arde Cireşica o chestionează de la etajul doi pe Ana-Maria ieri n-o cunoscui pe Amika numai o pâine am făcut lumină-n problemă chiar mi-a zâmbit după ce mă împuşcase cu zece zile în urmă o fi simţit ricoşeuri arhivarul mort în context nu-mi scriu brâncile milei de râpă te zgârceşti la zahărul pe sfârşite la tăcere vă uni iar fetelor necazul băiatului mamei pe ducă mai c-ar veni încoace de frate să nu se creadă ziceai binefăcător cine vine consumul de spaţiu infinit meşter bun prima oară în felul lui a trăit sculptura inundaţie în atelier potopul sfârşitul lumii sinistrul pastor căpcăun pasărea principiul zborului
            lăptuci în solar strici bucuria cartofilor meiul papagalului uitasei să-l plăteşti bineînţeles că s-a vărsat mi-a dat pungă spartă aşa e când nu-ţi aduci pungă de acasă a fost ea amabilă să-mi dea o pungă spartă păi nici nu plătisei şi a mâncat Cârţan cârnaţii vârful foamei îţi speli în vrie cartofii mi-am recitit articolul pentru almanah voi lăsa vorbă că nu revin să nu-l publice mă apucă groaza câte am de făcut şi când o văd pe Mări pe afară vreau şi eu să citesc Mări nu mai citi bestie bestie sunteţi voi acum povesteşte de ce n-a înapoiat Bogdan mingea sunt aproape convins că te arde stomacul în mintea voastră se dau războaiele pubertăţii şapte minute paişpe 21 zice 28 bătut în cap acum dacă-l văd îi zic băi i-o fi fost frică de nebuna ta de prietenă bagă-l şi tu-n seamă pe câine ai băut apă mă hoţule mă ce bot ori mustăţi ai l-am pupat ştii pe cine am văzut pe Şerban ce caut acolo şi le-am zis secret tot aia păi normal nu fac cartofi prăjiţi
            ce bine-dispusă sunt c-am spus chestia cu Bogdan ce bine dispusă sunt c-am pierdut mingea de baschet ce nesimţit ca oltenii n-o fi oltean nu tată tu eşti o excepţie barbă-avea asta e vorba lui Andreea l-am văzut şi pe Adrian a trecut aşa ca fulgerul pe bicicletă nu era aia cu broasca ţestoasă pe-afară

Zbor dublu
N-aş putea săruta un bărbat care fumează.
Toţi marii artişti au fumat, Eminescu, Brâncuşi.
Aveţi ceva comun.
Am avut şi malarie, în India, altă asemănare cu Eminescu.  
Mă cheamă Berta.
Sunteţi de-a noastră. Semănaţi cu Alice Taylor. La viitorul răspuns vă scriu un vers de mine.
Întotdeauna îmi spun oamenii că semăn cu cineva. Înseamnă că însumez trăsături de la mai multe persoane sau, mai bine-zis, am o faţă comună.
Semănaţi şi cu dumneavoastră, pe undeva, unde să vă recunoaşteţi secret. Atât de albă pasăre că nu m-a mai umbrit.
Crai.
N-am bani, n-am timp, n-am partea. Tovissi se traduce?
După masă, dar nu este sigur, pentru că are lecţii de sinteză înainte de examen la ASE.
Îmi place sportul învârtirii paginii în degetele muzicii dv. Traducere. Jyoti-lumină. Staţi în faţă cu un ascet râzăreţ şi după-amiaza există. Plus că piesa asta o vom rupe.
Aveţi frică de menţinerea doculmentelor? Nu avem nimic rău în această piesă. Dar m-am întrebat, să rupem, să ardem, sau să aruncăm la coş de gunoi această discuţie istorică astfel: prin scris. (Sublinierea ei. Schimbul, mai ales din parte-i, era însoţit de gesturi frământate, cu jenă faţă de partenerul din stânga. Îmi vine-n minte, Ruth to me: I didn't know Romanians are so flamboyant and romantic).
Înseamnă ceva Tovassi?
E o localitate, Teiuş.
            Plenara se terminase, crailâc pedagogic. La Popeşti, cu familia Văcaru. A sorbit şi ea adineaurea. Ana Aslan îngropată azi la Bellu. Oricum, la înmormântarea mea voi lua parte. Sunt aşa de indispusă, mă culc, m-am pilit, fac o baie, a venit apa caldă. Sigur mi-ai văzut titlul, subiectul, întoarcerea doliului în sublim. Margaret Mead în Delhi. Let it be heard beyond anyone else. Poster-ul meu cu tine vie nu l-ai mai văzut. Ceară. Ce Tismană? Voi, armenii, aţi prins ceva din români mai mult ca Hohenzollernii. Citi-vei apostolul. Pe doamna ar fi interesat-o redescoperirea sinelui, un fel de speranţă peste materie. Te-ai declarat pilită şi te-ai culcat, dormi cam palidă-patimă. I love you. Cum ai înţeles totalitatea mărturisirilor, cum m-aş destăinui în carne şi oase incinerabile. Păcatul cărnii, ultimul pe listă, nu se găseşte carne. Ai putea spăla şi tu vasele. Pişi colacul, spală-ţi-l. Piesa către uciderea de sine. Ăştia suntem, vă faceţi că nu înţelegeţi, da-mi continuai pe scrise agonia singularităţii.
            Ai ieşit cu câinele fără altă discuţie. O să iasă scandal că termini sticla. Mourir c'est partir beaucoup. Pe tehnica traductibilităţii inspiră-te. Nu mai ies din persoana-mi interzisă fără a se ţipa darmite şi şoptind. Nu mai amuţi trei zile, autoritate anihilării în cursul serii. Nu mi-ai adus foarfeca mată. Se obviase vocea, parcă nu mai ai cuvinte. Găsim alte palme. De-ai mai dat palme după oglinda din Aurangabad. Amok filipinez. De-aici amvon de-un liric rai proscris alibiului. Suprarealizezi nimicul cu un coperiş pictat. Adică muzici la Tismana, cocoană fii serioasă, vom recunoaşte şi trenurile şi benzina, mizăm pe calibre simbolice, încetineşte, mai încet cu îndemnuri, românii sunt atei, ce păcat, aveai aerul completării, suntem pe aici, poate nici în altă parte, crăpând-o tocmai sama prea de tot a altei părţi. Acultă-mă, nu există ieşire, ce tot intri. Mănâncă-ne, bună Africă, întru puritate. Namaste. Vânătoarea n-ar opri-o vântul. Îmi voi lua halatul. Stai, mă, blând. Îţi plăcea că o cheamă Floarea şi că e contabilă. Te doare surd Cristi bătându-se cu Cristi şi ţigănci. A bătrână se plângea prin sânge că i-a spart cercelul. Ce-am eu cu o babă de o sută de ani? S-au copt totuşi cireşele şi le-ai adus pe-o dorinţă, n-o spune, că nu se împlineşte, Zagreb. Aseară, toată lumea sănătoasă şi cei de acasă, bă, nu vă mai bateţi, că doarme taică-meu. A fost, nu mai e, va mai fi, n-a fost, mă temeam, nu de-al doilea cod genetic.
            Incipituri exhibituri cinci sute publicitatea în cartea abstractelor plicul golit de program teoantropoezie feminină brăilită de-o fi şi-o fi şi n-o fi relaxează-te topica jos tot nu ţi-a mai rămas nimic ştiri cu litere mici ai văzut că m-am făcut cu zece ani mai tânăr o vrea să joace 66 eu de-un an  aş fi în India feţele pe măşti în muşuroi gâdilă norii de ploi opera îţi sparse casa mierlei numai să întinzi mâna ca omul prim pe văi calde şi te vei perpetua într-o frază transcrisă vrăjirea umbrelor deochi în pedagogie la vâlcea altădată o lungeam fără nicio fişă terapeutică umbra s-a cimentat spânzurătoare gât de gât începeai cu verbul cum te apucase treci la fişe formele seducătorului de odinioară nici mare nici munte de hârtie ideea morţii de foame în ziua lefii periferie răstoacă peisaj spaghetti trei siluete culcate în şir indian ne despărţisem într-un teatru mai mult în construcţie lumea repeta roluri pe repede văzui un glob de sticlă colorată îl luai careva bagă în seamă distracţia cu o reclamă pentru alt lucru trebuie să mă întorc pe româneşte o echipă în aceeaşi limbă un cuplu o actriţă pârâie radioul nu vin nici la tutun ni s-a mai întâmplat pe acelaşi motiv intimidarea cu foame datorii nevroză sinucidere în loc de mai mult nimic şi totuşi cortical valabil înecuri generale sistemul pustiirii
            bătrânul n-aveţi o ţigară i-am dat e mai rău ca după război bucătăria foamei la o parte din viaţa mea te rog nu mai insista mi-e aşa de frig am uitat să-i dau chibrite lu' Gabi Dublin culinar post-fomist pezmet cu sos de mărar şi usturoi fără friptură ca italienii am rupt un trandafir şi m-am înţepat am scos din dorcan şi roşioarele băiatul ăsta e enervant de-a binelea dacă mă superi paralizez şi n-o supără cu cât e mai ucigătoare cearta relaxa-ne-vom chist hidratic de la păr de câine John pe geanta de la piept Katin invitaţie catolică scoate plicul şi măcar subliniază Oxford-Harvard aer-praf Julio Cortazar m-a luat de mână şi m-a tras spre ea compulsion-punishment bilete de Râmnic blânzi de sinucidere piangere când ridere
            du-te şi nu te mai întoarce de ce vrei şi tu să mă superi n-am o fire aşa marxistă am crezut că Michael Jackson e altă femeie Khayam în Belgia verişoarei s-a dus cu degetul umflat la doctor şi s-a întors cu palincă şi două pachete de ţigări să ştii tată că eu la propriu nu ştiu pe ce lume trăiesc vila Govora anunţarea subiectelor intratabile nu vrea nimeni nimic se mai mănâncă între ei la o băută să nimeresc blocul lui Ionel de-o fi acasă metanie pe clise paraclise scrise pe cărămidă coridă tu pleci înainte pe acelaşi peron de altădată loitering with intent n-am hoinărit fără rost cum după miezul nopţii şi ţi-o pusei în bagaj Muriel tot aşa şi cartea asta spre cartea ta iluminată ce-a mai plouat rudenii logofătul mormintele masca niciun spasm plouă cu ce mă încalţ nu mai ştiu unde sunt Carpaţii sub acoperişul gării lecţiile nu le fac la telefon da' să-ntrebi şi-mi trânteşti uşa bucătăriei în nas eu sunt republican nu regalist n-ai transcrie cu pridvorul sub balaur văruit vremea vieţii dumitale din anand din sat din cit
            grâna culcată macii vârtej mormântul gol de Brâncoveanu cine stă în cumpănă de n-o îndoaie adică nu vorbesc cu dumneata ori ai murit ori am murit ori amândoi ori nimeni afară de afară nici înăuntru nu dai de datumul mundei vino-ţi în verdea piratizare fără bani de când te îmbătasei mai pari şi suflet aiurea instinct onoarea caracaliană de unde atâta familiaritate către copac şi pasăre călătoare aşa-ţi va fi şi ţie spre sfârşit viaţa berea ţi se sfârşise un coniac 37 numără stejarii şi visează-te text dacă scriu piesa patru într-o vilă încuiaţi sigilaţi dacă o scriu mă scad replica monofiziţi în salonul maicilor tendinţă monologică privighetorile lui Blaga grauri la grâu
            înmulţirea prin decret împărţirea prin raţie ridicarea la putere prin pile extragerea rădăcinii pătrate prin revoluţia agrară ce reconstruieşte Gorbaciov Oltea îl auzise în America dacă n-ai acvariu eşti homosexual clopotul de ceramică obogeană Clopotniţa lui Druţă de-aia transcriai surâsurile feţelor copiilor morţi la tv filmele întunericului renască-i întrerupere de rupere în somn mă urmăreau radiaţii străbune crimă de fulger feleşag nestatornic visele urâte se aseamănă între ele căzut în prăpastie helgie Moscova 1971 Chişinău 1984 Bucureşti 1988  NSD National school of drama Puiu cu bicicleta Irinei premiul întâi pe ţară ICRAL Giuleşti pentru instalaţiile de demolare plenara sindicală contra elită zborşită câte trei ceaiuri după telefon şi două îngheţate  picat Miki la Landauer de ce sunt oamenii aşa de răi se întreba Popescu
            schimbă-te la faţă mogâldeaţă ba nu te schimba în aba prinde-n sprinten pinten părinte-n arminden să vază Soveja sau Jove nove move nu tove Dacia din Brăila te înfiinţasei cu Jiri doar până-n Cişmigiu departe-i vacanţa încă o stare gravităţi indescriptibil oroarei plimbă-ţi impenetrabilităţii penetrabilitatea dracul te scapă din mână în labele covurluie ce-ai cu orbul geograf al atlasului neamţ înşelându-te părerii destul de sărate vine ziua ta şi abia plătite datorii instruise Romulus copiii pe Calea Victoriei telefonase Ştefăniţă şi la plecare se înfiinţase Burtea îmi umflase două sute ca pe apă devreme mă duc să ciupesc datoria şi vine cu mine măcar recitasem în latină pe auzite recenzia lui Bârzea în franceză sotto-voce şi scrisoarea lui Rudan în engleză aşa Ştefăniţă cântându-şi Milcovul ultradespărţitor trebuie să plece şi n-are unde râpa l-ar primi îşi duşmăneşte mai ales protectorii aleşi tot de el primul şi ultimul s-ar ocupa de construcţii prea sus o dar dimineaţa o începusem cu arhivarul din Suceava îi spusesem la opt şi jumătate iar el că punctualitatea e apanajul regilor pendula atât arăta peste vreun ceas găsise manuscrisul Istoriei şcolilor din Bucovina de Tofan i-l vom trimite i-am zis prin poştă cu confirmare de primire şi tot tacâmul
            de ce ziceţi că e un pustnic zice Jiri e un filosof ba nu chiar un gânditor jucat în picioare o mină aproape veselă o mie de metri ai doctorului ăsta calcă în picioare comentarii tu-mi ţii conferinţe şi eu trebuie să mă schimb ca o euforie vederea voastră copii şi bătrâni tot voiam să-l întreb dacă e adevărat că are copii chiar aşa cum că nimeni nu se primea nici el perplexitate de douăzeci de ani şi vin uitat cum îmi va fi somnul de-am aflat ţigări câinele îşi inventează gesturi de primire şi lumina sune-ne vom depăşi-o încă un sezon ca viii cum s-o fi oprit la opt mii de pagini plus opt sute de caiete transcrierea frunzelor căzute pe 12 ha fie-le copiilor cântecul eu şi aplaudacisem ăştia căzuseră-n şansă laudă meglenă pe mine m-ar fi poreclit delfinul a consolare noroiului de-l înotăm împreună aş mai fierbe ceai
            probabil voi citi Cuclin şi lui Lechea o avocată îi spusese că i-ar face bine clopotniţa n-o găsea lirism apropietor nenorocirii de a trăi cu sila cu a mai stricată femeie speranţa trăim toţi ieri brună azi albă tot ce-şi dorise lux de flux estetice relaţii printre canalii anecdotică pe lângă suflet ia uite tată ce am aici o corcitură de mops du-l că ştiu ce mai latră bătrânul stăpân tandreţii ştii ce-mi place că Felix nu se supără c-a băut din apa lui da' se supără că-l iubeşti nu se supără că şi el îl iubeşte dădusei bani fetei mai mici de cumpărase ţigări şi câte-un leu copiilor şi mai mici ai monedei găsite
            praznic de obraznic Liviu citeşte şi Tribuna  aluzie să-l semnez Nansi la Târnăveni Nana cu câinele afară papagalul cu mine şi eu cu tine stop Greta Garbo pe doi bulgar cockteil vin roşu albanez şi vodcă primele vorbe din singurătate lui Stolnici cadavrul colonelului Eminescu în altă biserică de-am petrecut cu prieteni din Beckett lucrează puţin pentru poimâine tovarăşe ne uneşte un mormânt lărgimu-l înghiţindu-ne simbolizeze-ne vreun semn de promisiune nu mai râd nu mai pot ofta fosta soprană corul patriarhiei călătoreşte în preotese ereditatea numai până la sfârşit pe urmă păr zbârlit oprire de minut nu către limpezirea vizitiului
            s-a dus sentimentalismul de la mine la doctori delfinul omul legii pentru poreclele astea meritase deci să trăiesc ţi-am zis ce notă-mi dai ca papers gg păi zece că ţi-au dat toţi zece şi eu să-ţi dau nouă din Ashvagosha în engleză pentru mexican aparent dr. Miricioiu ca să vadă chiar să nu fi făcut legătura negaţiei Ghibu un piteştean şi el văzuse cartea lui Milarepa sosiseră cărţile de vizită şi copiii cu sandvişuri răcoritoare prăjituri şi o cafea comunicatorului de-am uitat din publicaţiile indiene poate mai bine poate deseară la Balada cartonul nominal al Deliei înapoiat al lui Cezar scos din şiret pentru Jiri doctori copiii de doctori ai filologilor ce Hurjui că nu se vede aşa ceva ieşeam de la postere din holul teatrului doamna de platină felicitări elevii n-au voie frumoasele culori ale creierului de patru ori senescent
            iar estetica bătrâneţii Vulcănescu dor inspiraţia Indiei îl scosese din naţionalism eşti acasă dezastrul prescris înflori-va suntem invitaţii unii altora parastatici puţin s-a pomenit madame Aslan voi face matematică mai uşoară aşteptarea Platagelei Euthanasius o sinucidere terminându-se de înviere apoi o altă sinucidere mă urmase(i) litera italiană drum la Milano treaba lor peţitori o fi întârziat Argentina dar şi redegina redegia gândisei apoi contraminaret două zile emanaţia policromă a Indiei noastre înţeleptul obsedant îl accentuasem atâtea radiologii de creier cancere tiroidiene armata-prostata-fumata fumează mai mult chirurgii plugul geriatric rariţa gerontologică cei fără rând în vreo pauză citească-se reciproc dor de bătrâneţea maeştrilor bieţii bătrâni până să-i cercetaţi crăpară
            Nana you're kindly invited to dinner at Mary & Gabi Father (the Man of Law) am coborât în Cişmigiu din Balada de la etajul 21 privisem spre Dorobanţi Eminescu Unesco la Chişinău only procuroarea e pentru curaj în loc de ochi răi ploieşteanul o luase la dans i-am spus şi eu doctoriţei a început să se îngrozească de mişcările cascadei din Delhi i-am şi părăsit a doua zi la palatul Kretzulescu i-am dat cartea lui Văideanu nu i-a scos Ghişe nimic a vorbit Păun apoi Văideanu apoi Burloi Cerghit iar Păun Negreţ şi eu am întrebat care e morala ce e între diviziunea culturală şi educaţie că Eminescu s-ar serba la Chişinău şi la Chişinău zice Bărboi nu Chiţoran că a fost o neînţelegere dar şi comisia noastră Unesco întârziase cu propunerea pentru ce am organizat în India Academia Internaţională Mihai Eminescu am amintit modelul singurătăţii şi pierderea ritmurilor spre senescenţă Anghel la Vâlcea n-auzise nici de Noica măcar vine Platagica astă-seară probabil vom juca şi canastă şi vom bea Nana mătură de zor a spălat aragazul a luat discuri de la biblioteca de muzică descoperită azi peste două zile e ziua ta remarcase bibliotecara
           
           


            

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu