Ultima canastă

George Anca

(Ana - Lenuş, Vio – Radu)

Lenuş: N-am nicio valoare.

Vio: Poate am eu.

Radu: Eu nu-mi strig valorile, nimic.

     Voi parcă dansaţi din buric.

Ana: Dă carte.

R: Am dat.

A: Câte ai?

R: ... 7...8... 9... 10.. 11. Vezi?

A: Ai tras?

R: Am tras şi am şi dat. Mi-a mâncat zâlele muierea asta.

V: Nevasta sau canasta?

R: Nu-i mai povesteşti cum şi-a dat nepotu-tău mic jos chiloţii la muzeu?

A : Ba ascult manelele ăluia de jos.

L: Mai bine veneam la voi. Vio se etalează, ai 120,  iei pachetul?

R: Trei cu două, trei cu două.

V: Nu mă pot etala, n-am 120 de puncte.

R: Quinta Kunte.

A: Ai rămas în urmă. Treci la Dallas.

L: Tânăr şi neliniştit.

A: Ţăran împuţit.

R: Vio, taie pachetul, e ultima carte.

V: Nu tai. Aştept o carte. Valet.

L: Merci, Vio.

R: Crimă.

V: Nu mai joc niciodată.

R: Astea fac zece mii, au şi patru de 3 roşu.

L: Uitaţi-vă la televizor cât le aranjez. Avem doar patru mii şi ceva, nu cred ca terminăm.

A: Credeai că mai lasă filmul? Acum dă pe box.

L: Cassius Clay, cât a fost el, şi tot nu mai e nimeni, eu ce să mai zic?

R: Da' tânără te-ai mai vrea.

A: Da.

L: M-a întrebat nepotu-meu, mic, cum zice ăsta, de ce sunt bătrână. Canaste roşii, acum pun valori şi fac şi negre, sau te aştept să te lipeşti, Ana?

A: O mână.

V: Eu nu mai am cu ce face canastă, nu mai sunt cărţi.

R: Tai pachet, tai la gât, altfel fac urât.

L: 3 negru.

R: Nu mai e nimic jos, terminaţi, noi la minus. Număraţi-le şi mai vedem pe dracu.

L: 4325 pornirea...

R: Aţi furat.

L: Că ne-o chema Ionescu.

R: Las' că vine Popescu.

A: Chiar, o mai ajunge?

V: Să joace în locul meu, că mi s-a luat.

R: M-aş duce eu să scriu cum aţi furat.

L: N-am furat.

A: Jucăm bambilici?

V: Se zguduie casa.

A: Dansul manelelor la apogeu.

R: Ca mâna voastră. Hai Vio, pe ele!

V: Se-nvârte roata, dj Vasile.

R: Cine face cărţile?

L: Tu.

R: Nu le-am făcut eu?

A: Eu le-am făcut, mi-a spus Lenuş că n-are nicio valoare.

R: Aveţi fiecare 11? Acum nu mai glumim, nu mai furăm.

A: Tu vorbeşti? E cineva la uşă.

R: S-o fi întors de la bal.

A: Simte-te şi deschide-i.

R: Ăla chiar fură.

A: Du-te tu Vio.

V: Vreţi iar pachetul?

L: Ştii ceva? Noi nu scriem poezii.

A: O fi plecat omu'!

R: Aşa v-a fost planul?

V: Cine, când a mai dat tot pachetul?

L: Cine mai bea mastrapoancă?

R: Vino, Popescule, vino, Ionescule, Vinulescule, Canastescule.

A: Patru scule, fetelor.

R: Câte-ai tras?

A: Câte trebuie, şi pentru treiul roşu.

V: Merci, Ana.

R: Tot, jos, în gât. Nu câştigă cine ia tot pachetul. Cine dă în gât, da. Ele luară aproape cinci mii, acum dublează la minus. Acolo să le ţinem. Numai cu minus la adversar îţi iese.

L: Ăsta nu e joc!

A: Iţi construieşti jocul, nu-l demolezi.

V: Mă duc să-i deschid lui Popescu?

A: Numărăţi fleacul.

V: Să-şi numere el nepotu' ăl mic.

R: Ăl mare, de la mate, s-a lipit de una de la limbi străine.

A: Minus 665 la noi, scrie, Lenuş.

V: Noi avem 2010.

R: Cnastă, castelanastă...

V: Toată lumea castă.

R: Nu şi a patra sculă.

L: Nu şi femeile.

R: Acum numai ele au cuvânt.

V: Pachet.

R: Tu l-ai dat. Aha, feministelor. Cu Popescu, d'aia să-i daţi drumu'.

L: Au tăcut manelele!

R: Normal, nu mai au cuvânt, li l-aţi luat voi, la pachet, Vio vi l-a dat dinandins, să mă zidiţi pe mine.

L: Unde era plângerea.

R: Unde n-am nicio valoare.

A: Tu le-ai dat.

R: Iar?

A: Mereu.

R: Cumva joc singur?

L: Doar nu cu noi.

R: Cu voi joacă Vio. Toate contra mea, amazoane de Berceni. Chiar dacă batem, Vio, câştigi tu, eu scriu un vers.

A: O manea.

R: N-a tăcut?

L: Gazdă fiind poliţia, se mai aude şi tare, se mai şi tace. Poetica mea e cut, English, că nu cat pe nimeni în cap, de păduchi, nici pe voi, vampirelor, mă faceţi pe mine ţăran împuţit, putorilor, curvelor, iartă-mă, Vio, mi-eşti neam.

A: Divorţez.

R: Divorţează.

A: Divorţează tu.

A: Am divorţat în sufletul meu, ratatul lui Cărtărescu.

R: Sunteţi martore. Tai. Ca să nu dai iar pachetul, Vio.

A: Nu mai e cazul, că suntem gata de data asta cu voi, am terminat eu, ehei, furgace.

R: Nu mă mai vezi. Câte farfurii mi-ai aruncat în cap, să stau după uşa măruntei colivii, cap umflat, am palpitaţii, nu vă cunoasc, poate Popescu, molibdenul. Sunaţi salvarea, să asculte la poliţist, poate nu mor. Fac cărţile. Albe. Joci, Popescule?

A: Da' design-ul cine l-a tăiat, de-ai dispărut la copii, în Norvegia. Balada aia din fiord ţie ţi s-o fi întâmplat şi acum ai pretenţii de divorţ.

L: Aniţa, dacă n-ai fi basarabeancă şi eu aromâncă, Vio unguroaică, ăsta ar băga ceva în noi.

V: Mai facem un joc? E doar un joc. Eu dau, nu tai.

L: Dacă aş fi sigură că-mi dai măcar o valoare.

A: Cu ăsta nu se mai poate. Poliţia!

R: Ascultă, iar, manele, putem şi noi reîncepe.

L: Da' de ce-a plecat?

A: A fost? Ionescu al tău unde vocalizează?

L: A cărat toată ziua pietre din tot Bucurestiul.

V: 665, da? Şi cu tine...

R: Nu mă interesează ce-aţi făcut cu Popescu. Nu jucaţi cu mine Maia Morgenstern.

L: Nici nu ştii de la cine am luat punga asta de aurolac. Îl joacă pe Pristanda.

*

(Intra Tanda, de la administraţia canastei)

T: Sunt primul străin, de Anul Nou?

A: Jocker, bag seamă.

T: Domnii?

L: Cu investiţiile, cu bolovanii.

T: Vio?

A: Face cafea pentru cine întreabă.

T: Nu sunt cu botezul, nici cu mandat.

V: Ia uite muzicianul, cafea?

T: Canastă?

V: Ce altceva, dai cărţile?

T: Să înceapă iar scandalul?

A: Apoi mormânt.

L: Vasile Alexandrescu lucra pietre de mormânt şi a întrerupt de l-a ajutat pe Brâncuşi la Poartă.

T: Luati-vă cartile.

V: N-am tras cine cu cine.

T: Poftim, sunt cu tine, Vio.

L: Vasile Alexandrescu a fost ambasador la Istanbul.

T: La Ankara.

V: Ancora.

L: S-a făcut ancoră petrolierul românesc.

T: A luat foc.

V: Oho, am etalarea, să te lipeşti, Tanda, nu jucăm la pachet, nici nu-l dăm, tăiem

T: În sculptură există tăietura directă.

L: În canastă, la gât.

T: Fă canasta la pătrari.

V: Poţi să şi închizi.

T: Te prea grăbeşti. Mi-a plăcut cum l-ai sculptat pe Vasile.

V: Mă pregătesc să lansez o canastă sculpturală, am boală la jocker.

L: La grădiniţa germană dai o variantă şi pentru copii, nepotul meu...

A: Vio te vrea model pentru jocker, vecine.

T: Momentan, nu mai pozez la sculptori femei. Am dat as.

V: Suntem la 50 şi dai as? Am unul singur.

V: Pe mine să nu contezi.

L: Nu-i crede, Ana.

A: Da' tu ce păzeşti?

L: M-a părăsit norocul.

V: Pot să termin.

A: Turbaţi voi. Totdeauna pierd cei ce câştigă primul joc.

T: Când jucam bridge, eram şi mai atent. O să dispărem şi din distracţia asta.

L: Om juca într-o comedie.

T: Se scumpeşte şi râsul. Canastian druggstore.

A: Lenuş, te dau în gât şi pe tine, ca să-i dăm pe ei, să-i învăţăm minte.

L: Mai făceam o canastă.

A: Ieşim câştigaţi scăzându-i la dublu.

L: Nu, că-i dăm la minus şi se etalează la 15, ne nenorocesc.

V: Aş sculpta bătaia cu bâte din Ruginoasa.

T: Şi cine ar fi sacrificat?

V: La noroc.

A: La moacă.

T: Alegeri nu sculptezi?

L: Am rămas tot la 50.

A: Sculptează-ne amnezia.

V: Că demenţa...

A: O canastă de demenţe.

T: De treabă, forward non stop.

L: Înregistrezi?

T: Numai audio-video.

V: Tăiaţi toţi mascurii.

A: Că transsexualii, nu.

L: Sculptează o canastă de 500, fără valori, de 300, cu valori.

V: Nu mai sculptez, nu mai joc. Rândul următor, îmi rup un picior.

*

Puşi Dinulescu

Tabloul  5

            Acelaşi decor. E seară. Marieta, Horaţiu, Anda şi Milu joacă o canastă.

Anda:               N-am nicio valoare!

Milu:                 Poate am eu!

Horaţiu:             Eu nu-mi strig valorile, nimic, voi parcă dansaţi din buric!

Anda:               Dă carte!

Horaţiu:             Am dat.

Anda:               Câte ai?

Horaţiu:           Am tras şi am şi dat. Mi-a mâncat zâlele muierea asta!

Marieta:             Nevasta sau canasta?

Anda:               Ai o sută douăî zeci,  iei pachetul?

Horaţiu:            Trei cu două, trei cu două! Să ne tăvălim prin rouă!

Marieta:             Nu mă pot etala, n-am o sută două zeci de puncte.

Horaţiu:             Kinta Kinte!  Până-n dinte!

Milu:                Marieto, taie pachetul, e ultima carte.

Marieta:             Nu tai. Aştept o carte. Valet.

Anda:                Mersi, Marieto.

Horaţiu:             Crimă! Sau scrimă!

Marieta:            Nu mai joc niciodată!

Horaţiu:            Astea fac zece mii, au şi patru de trei roşu., să facem pilaf  cocoşu`!

Marieta:            Canaste  roşii, acum pun valori şi fac şi negre, sau te aştept ?

Milu:                O mână.

Anda:               Eu nu mai am cu ce face canastă, nu mai sunt cărţi!

Horaţiu:            Tai pachet, tai la gât, altfel fac urât.

Anda                Trei  negru.

Horaţiu:            Terminaţi, noi la minus. Număraţi-le şi mai vedem pe dracu`.Caut pe  burlacu`!

Marieta:            Patru mii trei sute două zeci şi cinci  pornirea...

Milu:                 Aţi furat!

Anda:              Cine- furat?      

                                            (Intră pe poartă Doina. Toţi lasă cărţile)

Doina:  Bună seara! (Intră repede în casă).

Horaţiu:               Azi am înotat vreo trei kilometri, deşi era hulă. Dar eu dacă sunt de-aici, cunosc valurile.   Există valuri de dus şi valuri de-ntors. Dacă nu le cunoşti pe-alea de-ntors şi te-aventurezi prea departe poţi să nu te mai întorci. Trebuie să cunoşti bine curenţii. Cred c-aşa a păţit şi poetul Deşliu, cu mulţi ani în urmă. O fi-ncurcat curenţii...

Doina               (revine din casă) Vai, ce obosită sunt! Dar ce faceţi? Nu mai  jucaţi?

Horaţiu:            M-aş duce eu să scriu cum aţi furat. Şi m-aţi băgat în... aluat!

Anda:               N-am furat!

Marieta:            Jucăm bambilici?

Horaţiu:            Mă uit în toate părţile! Cine face cărţile?

Anda:               Tu.

Horaţiu:            Nu le-am făcut eu?

Milu:                 Eu le-am făcut, mi-a spus Anda că n-are nicio valoare!

Horaţiu:            Aveţi fiecare unsprezece? Acum nu mai glumim, nu mai  furăm!. Dar ne strecurăm!

Anda                Tu vorbeşti?

Horaţiu:            Toţi mă fură! O fi din ură?

Marieta:            Hai, zău, gata! M-am săturat! Eu mă duc acasă!

Anda:               Vin şi eu!

Horaţiu:            Hai, că vă conduc! Tot sunt singur cuc! Mergem şi la balamuc!

(Horaţiu, Anda şi Marieta ies. Milu şi Doina rămân singuri. Tăcere îndelungată.)

Milu:                 N-ai nişte muzică?

Doina: Ai nevoie de stimulente? Eu, nu...

                           George Anca

*