Natyanova București - Târgoviște

George Anca

            Natya shastra a fost dezvăluită de Brahma, se spune la începutul primului tratat de artă dramatică al Indiei şi al lumii. Ne-a reamintit aceasta Priyadarshini Shome, din fruntea grupului Natyanova, în Bucureşti şi la Târgovişte. Nu-i vom uita niciodată pe cei şapte: Priyadarshini Ghosh (Shome),  Mohana Iyer, Kajal Hazra, Chandreyee Sengupta, Paulomi Mukherjee, Pinki Mondal , Rajendra Panchal.

            Împreună cu Maria Pomohaci, suntem singurii români care am participat la toate apariţiile, între 21-23 februarie: conferinţă de presă la Clubul Calderon, spectacol la ARCUB, tribut lui Tagore, la Teatrul Naţional Bucureşti, spectacol la Teatrul Municipal din Târgovişte, atelier de dans indian la Calderon. Asociaţia Culturală Româno-Indiană s-a bucurat de parteneriat cu scenele şi instituţiile-gazdă prin Ilinca Tomoroveanu, Adriana Popescu (Teatrul Naţional Bucureşti), Mihaela Popescu (Calderon), Anca Negulescu, Rodica Paliga (Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”), Dan Ţopa, Marta Bănescu (Teatrul Municipal Târgovişte), Mihai Stan (Societatea Scriitorilor Târgovişteni), Gheorghe Neagu (Oglinda Literară).

            I-am sugerat, norocos, din timp, doamnei Priadarshini Shome să celebreze, prin dans, cel de-al 150-a an de la naşterea lui Rabindranath Tagore chiar lângă bustul său de la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”, dezvelit în 25 septembrie 1998. Bustul, am aflat ulterior, tocmai trecuse în muzeu, până când se va termina refacerea holului Naţionalului bucureştean, dar idolul s-a făcut icoană printr-un vast tablou azuriu lucrat de pictorul Neculai Hilohi anume, în zilele premergătoare tributului.                 Salutând simbolicul omagiu al Natyanova, E. S. Debashish Chakravarti, ambasadorul Indiei, a făcut trimitere la conferinţa pe care Gurudev a ţinut-o în 23 septembrie 1926, în clădirea de atunci a teatrului, cu un mesaj actual şi astăzi. Pe muzica a patru cântece tagoriene, în bengali – „Dumnezeu a trimis omenirii muzica pentru ca omenirea să devină o simfonie de acorduri şi să cânte o serenadă divină” - Natyanova a dansat, ca într-un templu, noutatea propriului nume, în continuitate creativă cu Rabindra Nritya  (Tagore a scris peste 2 200 cântece şi a compus aproape 500 melodii), Nava Nritya (dans nou), Anibandha nritya (dans descătuşat), Fusion Dance.

            Spectacolul în două părţi – Brahmand (Cosmosul) şi Hiranya Garbha (Pântecul/Oul de aur) – a fost urmărit de sute de spectatori la Bucureşti şi Târgovişte, celor mai mulţi revelându-li-se pentru prima oară o artă supremă. Pentru unii, fie şi şocul Creaţiei dansate pe versete din Rigveda ori Yoga prefăcând izvorul în ocean de înţelesuri nemijlocite ar putea fi primul pas autentic  spre universul culturii indiene.

            Ne-am  împărtăşit din bună parte a celor opt stiluri de dans clasic indian: Baratha Natyam (originar din statul Tamil Nadu), Kathak (Uttar Pradesh), Kathakali (Kerala), Kuchipudi (Andra Pradesh), Manipuri (Manipur), Mohiniyattam (Kerala), Odissi (Orissa), Sattriya (Assam). Poate prima oară în România, am făcut cunoştinţă cu forma dintâi a artelor marţiale, Kalaripayattu. Libertatea conferită de componenta improvizatorie „nova” (şi nouă şi stea ultraluminoasă) se va fi comunicat instantaneu, nemaicomplexând cu infamiliriatatea profunzimilor sanscrite.

            N-au lipsit iniţiaţii, coregrafi, dansatori, indianişti, yoghini locali, tinerime în căutare de moksha (mântuire), scriitori, diplomaţi, politicieni, copii. Nimeni nu ar putea preciza vreodată efectul trecerii fulminante a acestei trupe, ca a lui Tagore cândva, prin sufletele atâtor privitori seduşi ca de o divinitate în oglindă. Şi Eliade va fi schiţat, la 19 ani, o decizie de sine în conextul Tagore-Bucureşti.

            Tandava, rugăciune către Shiva. Imn zeiţelor Ratri (noapte) şi Usha (zori). Plecăciune zeilor elementelor: Agni (foc), Varuna (apă), Vayu (aer). Shiva este zeul dansului. Conceptele mistice animă dansul-credinţă: bhakti sringar (iubirea mistică); jivatma (sufletul individual) setos a se uni cu paramatma (sufletul dumnezeiesc), tandava (dans masculin) cu lasya (aspectul feminin), Shiva-purusha cu Prakriti-shakti-kundalini.

            Muzica sanskrită înseriază mantrele absolute, Gayatry, Rudra, versetele universale vedice – Rigveda: „The germ that still lay covered in the dusk burst forth” cf Eminescu, „Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur” -    până la cântece populare sau Sundarya lahari (Frumoasa unduire) a lui Shankaracharya:

Shiva shakti una de nu-i cu puterea-i cel augural

Nu poate zămisli nici măcar să se urnească din loc nu poate

Şi cum fără virtute ar îndrăzni cineva să ţi se prosterneze în rugă

Tu venerată de zeităţile facerii proteguirii şi distrugerii

            Ziarul Adevărul reproducea în 19 noiembrie 1926 un autograf în limba bengaleză al lui Tagore (de fapt, un citat din Gitanjali, poemul său premiat cu Nobel în 1911):

                   „Thou hast made me known to friends whom I knew not. Thou hast given me seats in homes not my own. Thou hast brought the distant near and made a brother of the stranger.” / „Tu m-ai făcut cunoscut prietenilor ce nu-i ştiam. Tu mi-ai dat scaune în case ne ale mele. Tu ai adus depărtarea aproape şi ai făcut frate din străin.”

            Natyanova în anticiparea lui Lucian Blaga:

O, vreau să joc cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.