George Anca
Percheziţie
Astă-seară se joacă Noica (Scenometrie)
Barba lui Hegel (Scenometrie)
Depoziţii
Percheziţie
N-ai decât să te şi razi, Hegel. Cine să observe ce cai n-aleargă să nu omoare? S-ar putea să nu mai răspundă nimeni la dodii. Endorfine. Nu e încă lumină. Barca dispare în tunel, reapare. Grădină cu funcţionari. Bust gol, ca ăl de pe cal, scuzaţi, mă duc să-mi iau cămaşa. Oraş în pantă, valuri de arhitectură. Internship. Puzderie de peşti cu burţile în sus. Înecatul de 25 de ani. Moartea peştilor şi a Bucureştilor?
Concentrat, spectacular. Veoză, nu veioză. Greşeşti, originalitatea stă tocmai în defecte. Descartes promite. Parler et mentir, parlament. Zici Sganarelle, nu şi labagiu. Te-ai autopsiat pe partea comică. Nu mai citesc. La Budapesta, actriţa mi-a spus să tac din gură că o deranjez. Hegel mi-a explicat că babele călcate de tren, din faţă, cârâiau, nu le auzisem. Dicosti şi Claudiu vorbeau şi ei, la cafea, nu-i auzeam, dar le-am srtrigat, mi-aţi stricat seara (aşa, de scenometrie fenomenologică, mai şi confundasem vorbăreţele cu cafegii). Politică de teatrem pe legitimitate de monarh ascuns. Că, fiind serios, îl taie comicul din el. Divinitatea e nemişcată. Contradicţia în Eminescu şi Hegel.
Depresia telepatică a dat în bigotism. Vacile alea două sporovăiau ca proastele. Fumarea cenuşii mai cui rapper? Kouramiedes. Ferestre prinse de ginere asupra faptei. Când erai întreg, aveai o garsonieră numai pentru aşa ceva, acuma tiraspoleana nu-ţi mai vine, să nu fi murit, admiţi. Umor dus.
Speak-a-poem. Dodo. Cerc mitic, mythopoeia. Poezie fonetică. Gedichte in Exil. Narracion de historias. Creştinii au în general un suflet poetic. N-am parteneri (pentru a ucide?) Please remove my address (Yasuko). Caroiază cinci acte, furtul de mirese, câinele cu cercel în coadă, femeia cu pantaloni gri, nişte personaje, colonelu' să fii sigur că-ţi iese, asta 15 pagini, 30 de scene caroiate. Dă drumul la maşinărie. Odios să reabilitezi un torţionar. Suntem una cu cosmosul (drogatul).
Neaflarea viezurilor m-ar putea transporta hârzob scenometric. Personae, spătar, colonel, arian, furnici, crabi, pantof (dictator), Mari-Reduceri. Descriem coasta vânătorii. Opening scene. Trimfător în lupte, triumphe in battle. A treia ţară. Organizaţiile îşi vin cu poeţii lor. Scenometria cărţilor – transe regăsite. Chiar am trăit în dodii-tragodii. Mantre bolborosite unei detaşări conexe. Proiectul s-a şi consumat până la fără un partener. Sau un document. Sau o răsturnare de tabu.
Cu vorbă de moarte să-i fie aruncată cenuşa în Gange. Septicemie generalizată. Dorinţa de a fi incinerată, iar cenuşa să-i ajungă, din România, în Gange. Să şi oneze ceva unui ashram. Nu s-a convertit. E convinsă că apa (Ganga) purifică. Formaţiune tumorală pe uter. Nu-s dotaţi. 43 kg. Dorinţa ei mă apasă. Nu pot să merg acolo. Suport diligenţele, transportul cui s-ar duce, să am certitudinea că ajunge în Gange. De opt ori în India, ultima oară pe Himalaia, în Tibet. I-a şi cauzat. O istorie vitregă.
Lipsa deliberată de transcendenţă. Proteza aruncată în Dâmboviţa. Adultere pe talere. Vidal. Vasi, americanizat pe schelele tăierii de iarbă. Plutoniu în jacuzzi. Duşman ce eşti. Ficţiunea banilor la Dodia tv. Will you come to Limerick? Transrealism. Daring topics. Bohemica. Ori insulă, ori arhipelag. Glicemia 470, peste hepatită şi leucemie (ba la ficat), hemoragie terminală. S-o sanctifice. Părintele Pişti la telefon. Te-ai împotmolit la Paris. Macete. Cu creieru'.
Un angajat nou. Se transferase din poliţie, vorbăreţ. Personalul vechi nu apărea. Biroul cu design una. Regizoarea Truffaut se aşezase lângă noi. Am avut o lungă conversaţie. Un scriitor vestit, îi uitasem numele, dar şi Margaret Chatterjee. Memoria se spaţializa lume. Margaret o fi bine? Gabi să ne fi privit din Vatican? Om fără ţară. Carla parcă mă îngropa. Fata ţi-a poruncit să dai şi banii, şi motanu'. Al treilea partener, cu neputinţă? Să-l caut la anuţ – n-o dispărea al doilea? Ori eu? Eşti într-un moment de rătăcire. Entuziasmul n-are nicio valoare. Flate-rate. Probabil soţul Carlei. O cooperativă cât o ţară. Să ne dezgustăm de oameni atât de eleganţi. Compania de teatru n-o fi existând. Miranda – Popescu.
Certificatele verzi. Daţi drumu' la dosarele de care nu vreţi să vă atingeţi. Îl rogi să nu te roage. Fumează cât e noaptea de lungă. Tuse discretizată. Litaniile tuturor religiilor sună aşijderi. Bozi – zei, zbozi – mărfuri. Bronz de şantier. Nu pot să râd de oamenii ăia cu ei de faţă. Mircea Anca (Moromeţii) are leucemie, nu şi bani să se trateze. Bandit, adjectiv masculin (replica Vaslui). Te sărută şi pe urmă te împuşcă. To be invited Seamus Heaney. Toboganul se adânceşte. Apa, aerul şi fraierul. La film, l-ai întrebat pe taică-tău ce e cărunt, Zoe, la teatru (Mazilu), l-a întrebat pe-al ei ce e curvă. Ne aşezasem ca la canastă, dar jucam Europa. Draconide. Dodă daină. Nu simte chestia. Scoate mortu'. Să ia o treabă mai puţin pretenţioasă. Nici voce, nici dicţie. Nu ştie să frazeze. Dă ţucalu' la o parte. Prâslea. Îşi anulează emigrarea. Irina credea că tot eu am făcut-o pe Bulandra.
Şiva era un om punctual. Preot japonez (polonez): eşti de acord că Şiva e India? Copiii au trimis e-form la Bruxelles. Germain, at loss. Scenometria Thakur, grea la citit, ca tot ce scriu eu, antioral, bolborosit dodonic. Cincizecime. S-o rupe plicul, ne-om scuza eşecul. Domi, ienişi, pe o insulă departe de orice continent. Mici delire la râsul cutremurului. Sacco di denaro. Opus dacicum. Unirea punctelor. Dots union. Nu dictare, nu manuscris. Cel mai important din viitor. O meliţă. Deepak. Fie-ta cisterciană. Tamasaburo, felicitat prin Inamori. Vremea Indiei pentru fiul lui Aristotel. Cenuşa o ajunge în Gange. Puşi se eliberează de călătorii scriindu-le. O naţie instabilă.
Miron Costin cu barbă, mustaţă şi plete, sculptat de Wladimir C. Hegel, profesorul lui Brâncuşi. Heraclit, Anaxagoras. Principiul contradicţiei, termenul exclus. Zona Hegel din Sibiu. În sine - pentru sine - în sine şi pentru sine – teză-sinteză-antiteză. Heliade, Camil, Monica. Noica-Hegel: întâmplările sunt idei, sau mai de grabă ideile sunt întâmplări. Rugaţi-vă pentru sufletul fratelui Karl. Mişcare a recunoaşterii. Lume multă, pe salutate. Candide singur, apoi cu noi. Ce erau actorii odată. Grup statuar, vine unul şi urinează, cam pe mine. Un cărucior alb. Am ceva de luat de la sală, costumul de sport. Se dau rezultate. Aud pe Gioan (20.10.11) strigând nume. La un moment: Anc are grătare. Intru, nu-mi găsesc trenciul. „Obiectivul Villon”. Labeş (sic).
Nevoie de infrastructură. Destin de rezervă. Dăinuire-dumirire. Suflu la inimă, plămân, ţigări pasive. De nimeni graţiat ori asasinat. A sosit momentul să-mpărţim cimentul.
Astă seară se joacă Noica (Scenometrie )
NAE: Hegel, ţi-ai pierdut elanul sinucigaş, de odinioară. Dacă te-ai întâlni cu gigantica văduvă, ţi-ar oferi altă versiune, înţelege-o. Ce ţi-a spus a fost adevărat până la jumătate, ipoteza, nu şi concluzia. Probabil acum ţi-ar retrage jumătatea aia, de viaţă, şi te-ai afla în necunoştinţa ei.
Prolog
(interogatoriu)
ANCHETATOR
Vrei să scoţi
ANCHETAT
Protestez
ANCHETATOR
Manuscrisul
ANCHETAT
Nu
ANCHETATOR
Din ţară
ANCHETAT
Întru
ANCHETATOR
Intră
ANCHETAT
Yes
ACTUL I:
Memorii la mijlocul vieţii (Teza)
NAE
Hegel?
DINU
Hegel.
NAE
Periculos, şi Madi?
DINU
Şi.
NAE
Trimite manuscrisul în India.
DINU
Aşteaptă Parisul
NAE
Să aştepte.
DINU
Metafizica.
NAE
Mai vorbim.
DINU
E transcrisă.
NAE
Periculos, şi Madi?
DINU
Ea a dactilagrafiat-o.
NAE
Cine e regizor?
DINU
Are grad de general.
NAE
Şi aşa ai rămas fără Madi. Ne aud?
DINU
Perfect!
NAE
Am fost asasinat.
DINU
Bineînţeles. Urămăm noi, şi iar tu.
NAE
Iar eu?
DINU
Şi al treilea.
NAE
Ţi-am spus ce pericol te paşte. Şi Madi?
DINU
Răpită.
NAE
Vrăjită.
DINU
(Songuri în dodii)
Paris...
SUPRAVEGHETORUL
Obiectivul a spus Paris. (Îşi continuă halucinaţia manuscrisului indian). Dacă manuscrisul e în altă limbă, cine ştie dacă nu cuprinde ceva revoluţionar/reacţionar/criminal.(Supraveghetori îi înconjoară pe cei doi)
Barba lui Hegel (Scenometrie)
personajele se autoregizează
(ne suntem)
într-o conversaţie de rateuri libere
începurăm scenometria teatrux
finiş arhipelaguri scena cere teme
o scenometrie cârdăşeşte sonorităţi
de sens autumnal în mixaj metric
pe cadavrele domnitorilor de baştină
(scenometria)
scenometria e o dodie din vara 2011
teatrux poate ca Princess X de Brâncuşi
Dracula services de curăţenie completă
dicteul mărilor fierbând transcende
poezia în scenometrie trăită teatrux
evident opus normelor dar cu prietenie
trebuie recuperată Măiastra în dodii
comunismul mai al dracu' decât inchiziţia
mai bine animişti decât comunişti
faci absolut totul să fii neînţeles
(interzişi)
interzişi neînţeleşi nedescoperiţi
asasinaţi sinucişi decapitaţi
represiunea poeziei poezia represiunii
dictatura până la ucidere
induce trepte reactive măreţe
pe care le represează sadic
ne pregăteşte moartea fizică în spirit
ne simţim interzişi ca persoană
n-avem decât să ne radicalizăm
(legi de scenă)
legi de scenă cu dependenţe de public
să ştiţi că toate femeile suntem aşa
că dacă n-am fi cine ar vinde ardeii
căţeaua întomată creşte verde
dacă se înţelege acrobaţia
că şi Stan se născu în Bucureşti
ce-aţi iubit n-aţi mai uitat
lasă-i să moară cum au trăit
voi trece nepăsător ca un exilat
(tranzacţia)
nici de Hegel barbă nu şi-ar smulge
premiindu-mă la cuvântul familiei
nici scenometria nu mi se merită
vorbiţi ai roţii unde-ajunge soar'le
solstiţiu împuşcarăţi la teatru
barba hegeliană a lui Ienăchiţă
un poliţist scrie altul
fotografiază
veniţi aici sosiţilor la gong
alegeţi sonorităţi subtile
unde vedeai tu scenă
orice lucru care atârnă e un bec
nu mai lătra mătrăguno
fugăream viezurii
nevăzuţi pe coastă în sus
îl omorârăm îl omorârăţi
mai bine nu ne-aţi mai omorî
şi atunci ce ne facem neomorâţi
te-am împuşcat cu tămâioare
mai criminal cine nu moare
iazagiul iazul n-are
I am a iazagiu a lakeman
surlarii mă-nconjor ah turcii
declicul teatrux
treaba teatremului
clair de coclaur
rândunica intersectează
scenometria prăpastie
îngerul pierderii tale
mă înnegreşte norii
mă întunecă Aretie
unde-am stat numai în apă
mie nu mi se pare cald
plecai eu dânşii zburară
rochia mireasă iară
într-o aripă de cioară
abia brebenei brebi ber bere
ne-om neom omeni omni
pe la curte cap de domni
turcii ţepe grecii comni
vezi păpădii canoanele
îşi depărtă porumbiţa ciolanele
de câte ori mă petrecuşi
din turci cu nemţi ci tot la ruşi
mai mergem după mere pepeni
prin ţepi de rapăn nemaiţepeni
după o viaţă frică mi-s
realitate fără vis
cum aş ajunge la Paris
toată viaţa ai fost hoţ
te-am întrecut pe tine
bă da îţi pare rău
în Fecioară tata Hegel
am lume să-l aniversez pe tata
iarba-n mături sare ca la carte
la picioarele de salopete norii
abia aştept să-mi termin piesa
mi se încreţeşte
Venus în palmă
îmi încălzesc ceaiul
ciocăneşti
dinaintea acoperişului
de sub şapcă mă salutase de ce nu-l
bag în seamă cu greu îl recunoscui
să-i dau bani până mâine că-mi dă şapca
s-a mutat într-un sat din Conţeşti
stă cu prima nevastă a lui Preda
are băiatul ambasador la Casablanca
maică-mea se bucura de toamnă
la Cernica
am făcut colivili cianura
o ţin de vrei ălelalte otrăvuri
atâtea transformatoare le arunc
am luat un cablu îţi dau şi ţie
mi-e frică de electricitate sunt
în 381 cu căruciorul plin
studenţi mai puţini şi pretenţioşi
se interesase un client de-al meu
numai mobilă nouă şi aer condiţionat
ne şi rărim a ne mai junghia până la unu'
yes Hegel's beard a se fura găsită
şi nu de mine la teatrul de comedie
continuare la halterele lui Fellini
recunoaştere hegeliană în puşcărie
cu noi capitalul
bateţi clopot karme alarme la arme
scenometrie cerească peste uliu
cuante d'apariţii la temei again
Barba lui Hegel era o contabilă
aplauze la pagină închisă relicve
staliniste în recuperarea pierderilor
Depoziţii
TEZĂ în sine
Veronica Anghelescu
Trebuie sã te laşi de stilul ãsta. Mi se pare, sincer, groaznic. Sper cã nu mi-o vei lua în nume rãu. Mãiastra o consider o reuşitã, are un stil, un caracter. Dar aici sunt pure bazaconii...
Ps Penultimul vers cred cã nu e cu cratimã: noi impuscaram, voi impuscarati!
In urma cu 4 luni, George Anca mi-a adresat invitatia de a crea o muzica pornind de la textul sau, Maiastra, text dedicat lui Constantin Brancusi. Fiind la inceputul carierei componistice, am considerat aceasta ocazie drept foarte buna pentru a putea experimenta si aplica anumite tehnici moderne de compozitie camerala.
Textul, foarte ofertant, in maniera populara, cu ritm constant si rima imperecheaa, ca in lirica noastra traditionala, este foarte potrivit pentru muzica. Am ales, asadar, sectiunile cele mai importante ale textului si le-am utilizat intr-o lucrare muzicala ce are urmatoarea formula instrumentala: partea strict muzicala este reprezentata de un trio constituit din flaut, clarinet si violoncel, instrumente agile si cu posibilitati melodice generoase, acoperind un ambitus foarte larg. Pe fundal se aud păsări, privghetori, inregistrate in mediul lor natural. Textul este partial citit (recitat), partial cantat. Melodiile pe care le-am ales pentru partile cantate, ce constituie un fel de refren in cadrul formei generale, sunt melodii autentice, culese din regiunea Clejani, de o deosebita originalitate, in structura carora nu am intervenit deloc. Am putut constata ca se potrivesc perfect textului scris de George Anca.
ANTITEZĂ pentru sine
Mariana Gurza
Citind poemele domnului George Anca, “Barba lui Hegel”, am incercat sa-i numar firele istorice ale filozofului, lasandu-ma intepata de asprimea vremii, mergand pe urmele “fiintei”, captivata si eu de Fenomenologia spiritului. “Fiinţa este abstracţia, purul universal. Spiritualul este realul efectiv.( Hegel)
Daca pentru Georg Wilhelm Friedrich Hegel, „o idee este intotdeauna o generalizare si generalizarea este o proprietate de gândire”, George Anca ratacind prin “Barba lui Hegel, a cautat acelasi lucru, pornind de la ideea filozofului german: “Pentru a generaliza înseamnă a gândi”, deoarece “guvernele nu au învăţat nimic din istorie, sau au acţionat pe principiile deduse din el”.
Pierduţi dantaţi d'antan /vânt arab negerman/raiaua taie raiului pâraie/şi m-a terza rima Herza/danţul rupt cu gleznele/într-o bunătate de Carpaţi (Yama).Codul moral este zgaltait de prezentul tomnatic prin acelasi „hazard teatralizat „.Ma trezesc printre „picuri şocaţi pe somnul câinilor” /viezuri în loc de ploaie peste rană/de mi-aş contorsiona represatorii/aleluia lulea bineţea mierle/până la dumnezeu cioara/veveriţa leagă apostolii...
. „Animalele sunt în posesia ei înşişi; sufletul lor se află în posesia corpului lor. Dar ei nu au dreptul la viata lor, deoarece ei nu vor.”(Hegel)
Ne lipseste educatia.Versul este ca un strigat in agonia timpului. Educaţia este arta de a face omul etic. (Hegel).Dar ce este etic astazi? “orice lucru care atârnă e un bec”... nu mai lătra mătrăguno/hore la silnică trudă/după comenzi şaşii foc”(teatrux). “Tragedii Genuine în lume nu sunt conflicte între bine şi rău. Acestea sunt conflicte între două drepturi.”(Hegel).Oare asa sa fie? “Istoria lumii este o instanţă de judecată”...
”Este mai uşor să descoperi o deficienţă în indivizi, în statele, şi în Providence, decat sa vezi de import şi de valoarea lor reală”.(Hegel)
”Este mai uşor să descoperi o deficienţă în indivizi, în statele, şi în Providence, decat sa vezi de import şi de valoarea lor reală”.(Hegel)
“ tranzacţia nu mă/tranzacţia nu mă mai priveşte/fraţilor ăla nu şparleşte englezeşte/nepoţii de-or sosi ce-om mai vorbi/nu se cântă decât din lăcustă/printre copite bărboase cu Hegel/bolile ni le purtăm singuri/a mai omorâ pe podium/mă veţi vedea după moarte/în stih strecurat argint/.nici de Hegel barbă nu şi-ar smulge/premiindu-mă la cuvântul familiei/nici scenometria nu mi se merită/vorbiţi ai roţii unde-ajunge soar'le/solstiţiu împuşcară-ţi la teatru/barba hegeliană a lui Ienăchiţă”( tranzacţia nu mă)
George Anca si-a „oranduit discursul in atmosfera” dorind „să detun ciocul lui Hegel
tuns peste cercei băieţeşte”... tundere barba lui Hegel oleacă/a mă bucura ca de contestaţie/replici din astă-seară se joacă Noica”.
Interesant modul de abordare al esteticii artei simbolice, clasice, şi romantice ale profesorului George Anca. O filozifie care captiveaza prin “Yama”...urmata de „picuri” , „viezuri” si „margarete”.”Orice lucru” poate sa existe ca un „teatrux” , ‚scald” sau un „Boccacio’.O’ contrapartida” cu el insusi, pornind prin provincie, azi la coloana, maine la Paris.
Marii în neant şi după mine/cine pe cine să întâlnească/lentă despărţire care să ne ştie/
lume împărţind/puţinătatea bărbaţilor/ca după vechi războaie(Marii în neant).
George Anca cu „aerele pe tampla” postat la „apa cavalului” este mereu in aceeasi cautare.A armoniei universale.Un manifest filozofic adanc in randuri neconsolate...interzişi neînţeleşi nedescoperiţi/asasinaţi sinucişi decapitaţi/represiunea poeziei poezia represiunii/ dictatura până la ucidere/induce trepte reactive măreţe/pe care le represează sadic/ne pregăteşte moartea fizică în spirit/ne simţim interzişi ca persoană/n-avem decât să ne radicalizăm”(Interzisi)
Cat despre “barba lui Hegel” in viziunea scriitorului “…era o contabilă/aplauze la pagină închisă relicve/staliniste în recuperarea pierderilor/cu respect figuraţi evidenţe ghetto/ce se alege de arhivă inspiraţie/trendy craniu în croncănire/coincidenţă convulsivă pe frig scenometric/ţine-mă închis în casă că-mi fac partid/dai bani să-ţi auzi numele botezându-se/scenă secesionenă cenă mecenă/secereră-ne materia lacustră de nu s-o îmbăta/step canto macronim ce mai zugrăvim/calende roase aprobat zdrobire oase/răpunere zgardă jet alungă thor/zgâiţi-vă zgârie-nor Ann Arbor zbor/tripleţi de ghindă spre casă grindă/Gayatri vouă neam de părinţi nouă/mi-a venit să mă închin la Brâncuşi”.
„Să mă închin la Brâncuşi”-acest final de poem spune totul despre GEORGE ANCA.
"Frumosul si adevarul sunt identice. Frumosul anume trebuie sa fie adevarat in sine."(Hegel)
Adina Dumitrescu
Poezia academică într-o deflaţie bine temperată. De alţii…
Trăim timpuri în care culorile şi ţipetele, gusturile şi implicit stările ne sunt mitraliate de senzaţii mai sărace în simbol ca în epoca de piatră, când, de bine – de rău, cuiul pe tăbliţa de rocă putea la alegere sau simţire să bată mai apăsat sau mai şters. Trăim timpuri în care o carte, să zicem „Căsuţa din pădure” are mai multe culori în pictura de copertă şi filă, decât toate literele scrise la un loc. Trăim timpuri în care criticii se mangalizează numai buni de salam de Sibiu, nu prin extensie de cultură ingurgitată, ci prin extensie de diplome şi critici trecute, de mult depăşite şi rizibil redate. Căci criticile lor îţi îmbracă volumul în atâtea serbede cuvinte, cât le depăşesc cu mult pe-ale tale, şablonul li-e ros pe la margini, iar acestea, vai, acestea au prins urechile caietelor maculatoare de mai ieri… Să mai scrii poezie academică, să baţi cu ea la porţi închise, să scoţi capul în lume, iar în interior să te bucuri? E antiproductiv, e desuet, e ca zefirul ce zburdă pe creste fără să fie simţit de toval, că învăţat-am taifunul!
Dar scrii! Scrii pentru tine şi pentru un crez, pentru triumfu-ţi interior ce pare altora acru, aşa cum la strugurii acri nici măcar vulpea nu se mai gândeşte. Dar crezul şi harul există, mâna nu-ţi tremură pe condei, iar din mulţime încet se formează o pătură mică ce acum înţelege: suntem la întretăiere de drumuri, suntem în dreptul nodului filogenetic ce va duce la un nou curent literar, pe care doar unii îl simt.
Citind din volumul „Barba lui Hegel” al poetului George Anca, faci analogie cu filozofia lui Hegel, numai că, dacă la moartea filozofului din aceeaşi lucrare şi-au găsit loc două curente, cel al hegelienilor de dreapta grupaţi în corpul universitarilor din Berlin şi reprezentând conservatorismul politic al epocii de restauraţie de după Napoleon şi cel de stânga, materialist, al lui K.Marx, la George Anca mergerea e inversă, pornind totuşi de la un numitor comun: fenomenologia spiritului este filozofia dreptului, istoriei şi religiei. Căci poezia autorului mai sus menţionat nu-ţi lasă numai impresii, ci-ţi dă compresii pe tâmplă şi inimă, pe suflet, iar acestea te duc la extensii. Până unde? De la pământ până la cer, se dau rotocoale universului, apoi se întorc descendent spre pământ, dând, vorba scriitoarei „roată gândului, roată pământului” . Nume, expresii sau tonuri, începuturi de trainice cugetări, stări şi idei, spirit şi materie, nou şi vechi, iată esenţa multiplă a poeziei în 3 sau 5 D a autorului. E drept că percepţia cititorului e pendinte de stare acestuia, e drept că fiecare înţelege cât şi cum vrea, dar rădăcina, sublimatul scriiturii rămâne, indiferent de întoarceri la dreapta sau stânga, indiferent că gura ţi-e pungă sau ţi-e în râs clownian. Şi să exemplificăm… Poezia Teatrux aduce în prim plan amarul unei ţări de pe teatrul lumii, în care se horeşte sub constrângerea unui regim impus, fără că pare să-ţi pese de dărâmări de biserici, dispariţii de ziduri vechi de cetate ce-au strâns la un loc tradiţii şi crezuri. La stâlpul infamiei au fost puşi sau exterminaţi cei cu dreaptă credinţă „carantine Constantine”, am primit cu inocenţă şi în mână cu buchetul de floare ceea ce era de înfruntat „te-am împuşcat cu tămâioare/ mai criminal cine nu moare/”, am rămas noi cei ce am posedat fără obiectul posesiei „iazagiul iazul n-are”, dar avem în schimb „lakerman” fără iaz, trăim senzaţia fricii continue ca-n „surlarii mă-nconjor ah turcii”, părem superficiali, boemi cu destinele amputate, buni şi răi „câinele dublează pragul Paraschivei”. Acesta-i declicul teatrului lumii din care facem parte, proiectat şi pus în practică de „ teatrem” ,,al cărui scop nu-l cunoaştem, e imprevizibil, e ascuns, ca într-un „clar de coclaur” .
Poezia Provincie ne plimbă printr-o istorie a neamului în care s-au prins în vârtejul timpului sterpe idei despre o provincie daco-romană, în care fie vorba între noi, doar nubilele fete dace contează şi au rămas neucise, restul fiind trecător şi cotropitor, ne-am supus unui carnagiu comandat de criminali în serie care au vorbit limba sângelui străin vărsat dinspre Kaliningrad, că doar nici nu aveau cum să ne trimită salamalecuri, cel mai mare umorist al lor fiind de mult plecat (Şalom Alehem), iar cel contemporan scrie bine merci în State sub numele de Wiliam Saroyan, dar se plânge că „un, doi, trageţi uşa după voi” şi „colonelului n-are cine să-i scrie” ( n. a.). Trăim într-o horă gitană „cu maşinile la mese de pomană/ angloritmare meridională/ , ne lăsăm duşi timpurilor, „ne părăsim zilelor cu weekend bucolic” uitând să visăm spre zilele pontului Euxin şi ale versurilor lui Ovidiu. Iată desfăşurată diorama unui ţinut cu identitate proprie şi o limbă veche românească ce pare pierdută printre ,limbi penticostale” în care plătim cash pentru greşelile noastre „plătim pletele sălciilor cash/ nisipul smeului de-o camaraderie”.
Dar să ne bucurăm! Spuneam că suntem în faza de embrion a unui nou curent literar pe care nu toţi îl simt. Suntem ca înainte de descoperirea videoclipului, când melodiei i s-au alăturat imaginile. Şi ce s-a câştigat! Creşterea în percepţie e baza care stă la saltul exponenţial al poeziei. Simţim ce citim, vedem pictorialul mediului de unde s-au coborât emoţiile şi auzim şoapta prezentului din ce în ce mai estompată de şoapta lucrată a spiritualităţii poetului. Acesta nu-i har, nu-i numai har, acesta e lustrul peren al filonului alimentat de erudiţie. E hermeneutica limbajului, a literaturii, religiei şi al fenomenelor sociale filtrate particular, prin filtrul poetului. Este o parte din abordarea lui Paul Ricoeur asupra interpretării subiectului. Este începutul erei Poeziei Academice pe care nici nu este nevoie să-l descifreze oricine, căci vorba lui Brâncuşi, un alt mare deschizător de drumuri – „lectura fără cunoaştere e viciu” - . Exigenţelor vremurilor viitoare şi să sperăm că le apucăm, nu vor putea răspunde PREZENT decât foarte puţini autori… dar noi îi avem! Dă Doamne românului mintea de pe urmă!
Doina Boriceanu
atâta nerv, trasăriri, nelinişti vioaie, totul aprinde-tulbură, pe gânduri, pe apucate, iar şi iar te-ai întoarce la citit să mai prinzi din sensuri, trimiteri către unele şi altele, totul e sa ajungi la atenţie, să nu treci pe lângă, înscriere-transcriere în armonic-dezarmonic, ordine-dezordine, şi toate au un tâlc, voit sau nu, aparenţa de uşurătate, joaca de-a cuvântul, călcânde dodiile, fireşte, invenţii lexicale - surprindere, fugi - mă duc până la Bach si aştept înfiorările.
Mă aştern recititului, dar în gând, "plătim pletele salciei cash", "când nici nuci urat..., mai mult o crestomaţie prurit", supertare!: - "iazagiul iazul n-are", "dupa o viata frica mi-s/ realitate fara vis", si atât de dulce uneori întalnirea cu haaat!, cuvântul : "ţi-as da liniile palmei...".
Aş sta mult de vorba, dar... sunt destule de apreciat si comentat, poate nu sunt eu prima în măsură, însa... am răspuns apelului superb : "Veniţi aici sosiţilor la gong"...
Peste "Baraba lui Hegel" , ma aplec şi trec pe sub umbre discrete... "declicul teatraux/ treaba teatremului/ clair de coclaur", cu acest inovat prin regresie lingvistica care surprinde plăcut, cu răsunet tare.
Vorba amicei mele, Mariana Buruiana : "Dragă, tu iţi faci de lucru a pricepere cu toate... Dar ele te vor?". Hm! Dar ea ţine la mine!
Mereudoina
SINTEZĂ în sine şi pentru sine
Sir George,
Am citit, odata, cele 30 de poezii din BARBA lui HEGEL.
"BARBA" este in sens figurat ? ("minciuna" din argou ?)
Hegel nu avea barba.
In poezia "TE-AM COMPARAT" :
" te-am c0mparat cu portughezul " (cuo )
..................................................................
..........................................
" la Cernica ne şi întâlndeam de-aia " (fara d )
In poezia : "la apa cavalului ", mi-am notat
la apa cavalului susurul
paşilor calcar înlăcrimarea
Sunt invidios pe ritmul tau de creatie = 32 de pagini si 30 de poezii !
Cu plecaciune,
P.C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu