Măiastra în dodii - Între Indore şi Canberra

George Anca

            „Meduza, cât de bătrână pare, Perseu” (Invocaţii, 1968). „Pascal, zice Brâncuşi, celest copiii / o viaţă cresc bătrâni, tu de cu seară / pe jumătate tânăr geometriii / sonete mişti pe dodii prin târziii / nepoţi ai duhului de pariară / pe dumnezeu în marmoră şi pară” (De rerum Arya, 1982). „Sculptori păsări priveghem” (Doine în dodii, 1997). „Regilor reginelor / maharaji mai la Indor” (Balada Calcuttei, 2001). „Zboară seara se întoarce în zori stranii” (Mamma Trinidad, 2001).

            Măiastra în dodii, 1977. „Nu e în dodie ce nu-i în zodie”. „Împărăteasă / mai sus zburătureasă”. „Pajuri neluminatei margini a lumii / Dintr-o parte în alta sugrumi-i”. „Măiastra cântă / din nevăzut”. „O, dar de întuneric mi-e frică / de când pasărea era mică // Niciodată n-ai mai văzut-o / Numai du-te şi sărut-o // Până la cer până la poartă / cu tine la toartă”. „O să se trezească / pasărea măiastră // doarme după nor / cu aripi în zbor”. „Lume mică / păsăruică // Lume mare / zburătoare”. „Mama cântă la fereastră / ca o pasăre măiastră / Ascultă tata cu dor / şi cu gândul vânător”. „Numai marea e albastră / Numai pasărea Măiastră / numai floarea, galbenă / soarele de-o leagănă”. „Mă întorc la viaţă / pe gât de măiastră”. „Când se suie e statuie / pasăre ce-a fost şi nu e”.  „Nu e pasăre / că e ardere // Nu e ardere / că e ramură // Nu e ramură / că e pajură”. „Ursitoarele / ba măiestrele”. „Mă opresc din zbor / să nu te omor”. „Mereu mireasă până când aripa / nunţii mirele mi-o vrăji // Creasta cocoşului / sufletul moşului”. „Guşă plină lume goală / înainte în afară”. „Sufletul după nuntă / pasărea înfruntă”. „Vulturul de-o viaţă / cu mine se-nalţă”. „Bătrână strigoaică / neamului său maică”. „N-o să cadă piatra / că o ţine dalta”. „Caută o aripă cu alta / până şi-o taie cu dalta”. „Nu mi-e veacul / cât zburatul // N-am zburatul cât mi-e veacul / Nu mi-e dorul / cât mi-e zborul / Nu mi-e zborul cât mi-e dorul”.

            Dodii 18 – 58, 2002. „Mormântul surorii plânge negresa blondă”. „Scris de Brâncuşi nu huma / vă vămui pe voi”. „mai bine dodii / decât ochii şi ochii / decât dodii o // d'alta lui Brâncuşi / al dodiilor / d'odinioare Dodone”. „osul şi cu dodia / nu o să le ajungi / Volodia”. „sculpturi de vorbă / capăt de neant / dodiei noastre amant”. „totemul lui  poetului / dodia mie / poetie”. „În dodii India / În Indii dodia / în inimi nimini”.

când înapoi Tismana maternă se întrupă

iar înainte păsări măiestre îşi destramă

înfrigurate pene prin coamele de lupă

a fost odată nenea Costache acas' la mamă

arcade mai degrabă de bârne cuib de barză

cioplise la Craiova oglinzii doar o ramă

Plopşor poftit la masă ceru zeamă de varză

se duse însuşi floarea a da-o la o parte

pietroiul de deasupra mai mâinile să-i arză

era Sărutul spune Paleolog prin arte

o fată era luna de vârcolaci mâncată

sculptată era fata şi luna fără moarte (p. 59)

            Lumea fără coloana lui Brâncuşi, 1997. „eu la sud cu el în Indore tu sus în Indora. şir indian 17 alpinişti în Himalaia”. „ia-i capul negresei blonde din New York adu-l aici în Târgu-Jiu şi du-n loc modulul 8. în coloană fără meşteri. x-ul prinţesei pe masă. torso de morgă ou Brahma lemn Buddha foca în foc peştele în Jiu pasărea în romb măiastra în dodii templu nevăzut.” „pasărea respiraţie în aerul infinirii ireneice. ci sabia retează suflarea vieţii de mai sus de fire. amintirea de la Dumnezeu spre nesfârşirea recunoştinţei. la India se gândea coloana se împletea din India se-ntorcea coloana se despletea s-o uita la ea Gorjan ne-o urma în Canaan.”

            O sută de mii de parabole, 2001. „Brâncuşi l-a citit pe Milarepa după procesul cu vameşii americani şi înaintea călătoriei în India”. „Poate Milarepa îi va dezvălui 'forţa magică', nemaivăzută până acum în istoria artei. / 'Liber ca pasărea în aer'. Cuvintele din Upanishade îl obsedară pe Constantin  mulţi ani, în timp ce forma păsării îi zădărnicea planurile, încă din 1910, când a început să lucreze la Măiastra. Acum, spera ca ocrotitorul său să-l ajute să descopere forma păsării” (Peter Neagoe). „Fata: Spirală din spirală, şi aşa îţi faci drum uşor, plutind, plutind fără eforturi, şi totuşi fără să zbori cum zboară păsările, şi atunci ajungi, Maestre, ajungi în inima labirintului, vezi lumina cea mare (Brâncuşi îşi lasă capul pe braţe şi adoarme), lumina de care vorbeşte Buddha, Maestre, Buddha şi Milarepa, şi alţii; şi atunci înţelegi ce ştiai demult, ce ştiaţi din Upanishade, când aţi citit pentru întâia oară invocarea aceea pe care aţi repetat-o de atâtea ori: 'De la nefiinţă du-mă spre Fiinţă, din întunerec du-mă la lumină, din moarte călăuzeşte-mă spre nemurire! (recită încet, aproape şoptindu-l, textul sanskrit: asato ma sad gamaya, tamaso ma jyotir gamaia mrtyor maamritam gamaya” (Mircea Eliade). „El a sculptat sufletul păsărilor” (Domnul Tiwari).

Brâncuşi, Maxime – Milarepa, Grubum/ O sută de mii de cântece

Brâncuşi: Teoriile sunt eşantioane fără valoare. Acţiunile vorbesc mai răspicat decât vorbele.

Milarepa: Fără noimă te-ai închina la simboluri şi Sutras / Ci numai întru credinţă şi crezare.

Brâncuşi: A vedea departe e una, a ajunge acolo e alta.

Milarepa: Uşor a te uita la darmakaya / Greu a i te plini. 

Brâncuşi: Viaţa mi-a fost o înlănţuire de întâmplări minunate.

Milarepa: În aurita Mandală / Am petrecut multe sărbători sacre.

            Trivium, 7-8, 2006 (editor). „Sculptura metalică a păsării în zbor tocmai făcuse 'manşete' scandaloase, fiind considerată de agenţii vamali ca un lucru care n-avea de-a face cu arta, permiţându-i-se intrarea ca ţeavă metalică. Învăţaţii râdeau de neştiinţa ignoranţilor, sau viceversa. Eu m-am simţit semiînvăţat, dar, în adâncul inimii, am simţit că vameşii aveau dreptate. Frumuseţea maşinii, de care se vorbaea atâta pe vremea aceea, n-avea de-a face nimic cu funcţia. Pasărea în zbor era o superbă bucată de ţeavă, care nu folosea pentru nimic altceva decât pentru cult” (Jean Charlot, traducere, Ştefan Baciu).

            Literary Anthropology, 2005. Constantin Brâncuşi has sculptured like his own Romanian and universal myth of the fligt, Maiastra. The sculptor is also author of a parable, 'The story of the thieves', which has as intrigue: the current strong refusal of any chucking hen to abandon her eggs, because in the old times she accepted to discuss with somebody while the eggs got cool and chickens have died. / The same Brâncuşi gave as name to another of his musical sculpture 'Tee cock'”

            Ce-am căutat în Australia, 2010. „În aceste momente, destinul meu rămânând tot atât de puţin conturat, nedefinit, ca al celor două păsări brâncuşiene şi al legendei maharajahului din Indore care le înconjura. Sa fie oare faptul că, de câte ori am trecut pe langă ele, le-am mângâiat, şi, precum sfera de cristal a prinţului de lotus care are puterea de a încătuşa duhurile rele, au putut să-mi transmită sau să-mi ia nefericirea din jurul meu? Sa fie oare în ele ascunsă iubirea maharajei pentru maharani, sau răzbunarea cuiva, să fie un bad karma pentru mine, sau de fapt norocul? A fost oare destinul nostru sa ne întâlnim aici în Canberra toţi trei, perechea şi eu? / A doua zi am plecat spre Melbourne.” (Ben Todică)