vineri, 30 august 2013

Harbarthsljoth; Himiskvita; Lokasenna; Thrymskvitha; Alvissmol; Baldrs Draumar; Righsthula; Hyndluljoth – Versiuni de George Anca



Harbarthsljoth (Poemul lui Harbarth)


cine-i cel de dincolo de sund ce ţăran mă strigă trece-mă te-oi hrăni
dimineaţă mândru ci nu îţi ştii viitorul durerosul mama ţi-e moartă
sunt fiu lui Othin frate lui Meili tată lui Magni vorbeşti cu Thor iar
tu eu-s Harbarth cel mai fiară de la Hrugnir eu i-am fărâmat capul


pe când tu eu cu Fjolvar luptai cinci ierni am dormit cu şapte surori
iar tu eu doborâi pe uriaşul Thjazi iar tu eu pe Hlebarth iar tu eu am
am doborât relele ielele giganţilor bărbat n-ar mai fi iar tu eu m-am
dus în Valland război am făcut cel nobil căzut în luptă are pe Othin


şi Thor are neamul trolilor putere are Thor nu inimă ibovnic are Sif
soţia-ţi pe el pune-ţi forţa minţi ba e adevărul de nu mă treci spune
calea puţin zicând nu lungă de vei apuca-o ciot apoi piatră la stânga
până în Verland şi mama-ţi Fjorgyn copiii ei pe drumul spre Othin



Himiskvita (Lay-ul lui Hymir)


la răsărit de Elivagar trăieşte înţelept Hymir ce tuci adânc de o milă
două balene deodată ridică în cârlig măcelăreşte toate balenele masă
zeilor atotputernicul vine la adunare cu tuciul lui Hymir băutura aşa
vesel şi-o beau în domul Aegir la vreme de toamnă tot ospătându-se



Lokasenna (Cearta lui Loki)


venin în miere eu Lopt Loki mi-e sete Othin malţ prin sânge înfrăţit
atunci dă locul tău Vithar pentru al lupului părinte la ospăţul nostru
cai şi inele nu-s de tine Bragi taci Ithun pofticioaso taci Othin injust
ci tu nebărbăteşte sub pământ opt ierni muls-ai vaci femeie născândă


şi tu în Samsey nebărbăteşte folosit-ai farmece de vrăjitoare taci rune
taci Frigg ştiu soarta tuturor nu a mea taci Freya vrăjitoareo în braţele
fratelui taci Njorth cu a ta soră ai avut un fiu taci Tyr femeia ta copil
cu mine avu lupul la gura râului te aşteată cât zeii de nu-ţi tace limba


taci Byggvir eşti beat Loki în pat m-ai tras eu Sif te salut Loki cristal
cu miere veche soarbe taci Beyla preapăcătoaso eu Thor cu barosul
Mjollnir îţi închid gura fuseşi uitat într-un deget de mănuşă măreţule
Sigyn din scoică otravă picură pe soţu-şi Loki pământul se cutremură



Thrymskvitha (Lay-ul lui Thrym)

turbă Vingthor trezindu-se fără barosul său Mjollnir îşi smulge barba
veşmântul tău de pene Freya dă-mi să-mi aflu barosul printre giganţi
văzând pe Loki uriaşul Thrim întrebă cum o duc zeii cum o duc elfii
rău zeii rău elfi ai ascuns tu barosul lui Hlorrithi l-am ascuns la opt


mile adânc în pământ nimeni să-l afle până Freyja nu-mi va fi soţie
la zei se întoarce Loki ia-ţi vălul de mireasă Freyja mergem la smei
furioasă Freyja ce-atâta poftă văzând toţi a mă călători până la uriaşi
cel mai alb zeu Heimdall plan toarce văl poarte Thor şiragul Brisings


chei în clinchet pe piept geme femeiesc veşmânt până sub genunchi
pălărioară pe cap Thrim zărind-o mi-aduc pe Freyja a-mi fi mireasă
înghite Thor un bou şi opt somoni de mied trei butii bea Thrim n-am
mai văzut se miră aude Freyja a postit opt nopţi de dor de Jotunheim


sub văl priveşte s-o sărute sare ce ochi de foc opt nopţi ea n-a dormit
Thrim către sora lui fără noroc adă barosul ca să ne cinstim mireasa
inima-i râde în piept lui Hlorrithi întâi omoară pe Thrim smeul rege
apoi fiul lui Othin doboară tot neamul uriaşilor şi pe sora cea bătrână



Alvissmol (Balada lui Alvis)


sunt Alvis am casa printre pietre sunt Vingthor fata n-o iei fără voia-mi
mi-e dragă zăpezia fată atunci răspunde cum e numit pământul pământ
îl numesc oamenii câmp zeii căi wanii totverde smeii grădină elfii prea
fericiţii baltă cum e numit cerul cer îi spun oamenii înalt zeii ţesătorul


vânturilor wanii suslume uriaşii mişcoperiş elfii picoperiş piticii cum e
numită luna lună o numesc oamenii flamă zeii roată în iad umblăreaţă
uriaşii licuricea piticii limbtip elfii cum e numit soarele soare-l numesc
oamenii orbsoare zeii valdvalin piticii totluciu uriaşii roatartă elfii jarjar


fiii zeilor cum se numesc norii nori îi numesc oamenii dordeploaie zeii
smeidevânt wanii dordapă giganţii timpzimb elfii coifulsertelor în iad
cum e numit vântul vânt îi spun oamenii şovăielnicul zeii nechezătorul
prefericiţii văitătorul giganţii zornor elfii iar în iad suflurlătoare cum e


numit calmul calm îi spun oamenii tăcutul zeii nevântuire wanii focos
giganţii zilinişte elfii zicasă piticii cum e numită marea mare îi spun
oamenii linplin zeii nundă wanii ţipăroaie giganţii băutură elfii adâncă
piticii cum e numit focul foc îl numesc oamenii flamă zeii răsfoc wanii


haţ giganţii arzoi piticii iar în iad grabnic cum e numit codrul oamenii
îi spun codru şescoamă zeii algădeal în iad hranflamă giganţii trupeş
elfii nuia wanii cum se cheamă noaptea fiica lui Nor noapte o numesc
oamenii scufă preafericiţii neluminata giganţii bucuriasomnului elfii


cum e numită sămânţa oamenii grână o numesc oamenii grăunte zeii
creşterelumii wanii prebăutură elfii trupiniţă în iad miedul cum este
numit mied îi spun oamenii bere zeii spumoasă wanii secetoasa smeii
malţ iadeşii ospecetoasa fii lui Suttung uriaşul gata ziua şi tu piticule



Baldrs Draumar (Visele lui Baldr)


de unde vin visele rele ale lui Baldr călare pe Slepnir Othin coboară în
iad să afle vrăji rosteşte la mormântul bătrânei înţelepte ea din moarte
întreabă cine mă puse pe calea tulburărilor eram sub ninsoare şi ploaie
demult îmbibată de rouă Othin vorbi Vegtam am nume fiu lui Valtam


spune-mi de iad că de cer ştiu pentru cine sunt laviţele cu inele de aur
aici pentru Baldr se fierbe miedul spun fără voie şi tac cine-i ia viaţa
urşi cine-l răzbună urşi ce fecioare a-l plânge nu eşti Vegtam ci Othin
ba tu mamă de trei smei fii vesel vraciule că nimeni nu m-o mai căuta



Righsthula (Cântecul lui Rig)


Rig între Ai şi Edda cu vorbe alese la masă în pat după nouă luni Edda
naşte pe Thraell pocit ce cu pocita Thir are băieţi Fjosnir şi Klur Hreim
şi Kleggi Kefsir Fulnir Drumb Digraldi Drott şi Leggjaldi Lut şi Hosvir
la animale fete Drumba şi Kumba Okkvinkalfa Arinnelfa Ysja şi Ambot


Eikintjasna Totrughypja şi Tronubeina şi astfel ivitu-s-a neamul trolilor
mai merse Rim casă cu foc văzu pereche veche Amma cu viţel îl ospătă
şi-n nouă luni pe Karl născu harnic de mireasă luă pe Snor şibăieţi avură
Hal şi Dreng Holth Thegn şi Smith Breith şi Bondi Bundinskeggi Bui şi


Boddi Brattskegg şi Segg fiice Snoth Bruth Svanni Svarri Sprakki Fljoth
Sprund şi Vif Feima Ristil şi astfel născutu-s-a neamul bravilor trebnici
la drum iar Rig în casă aleasă Fathir şi Mathir primindu-l hrănindu-l cu
păsări aromate în nouă luni Mothir născu pe Jarl blond cai şi săbii de la


Rig runele învăţă războaie duse pe Erna mireasă luă băieţi avură Bur şi
Barn Joth şi Athal Arfi Mog Nith şi Svein Sun şi Nithjung Kund şi Kon
tânărul Kon învăţă runele vieţii linişte mărilor şi durerilor e numit Rig
în crâng şi codru hălăduieşte printre ramurile plecate păsări fermecate



Hyndluljoth (Poemul lui Hyndla)


sus soră Hyndla în peştera ta strigă Freyja se întunecă şi-om călări prin
Valhalla să aflăm sfântul dom Odin dar de sabie cuvânt voce inimă
viclenei sfâşieri mă chemi ba nu iubitu-mi sfâşie mistreţul Hildisvini
eroii sfinţi îndoit văzându-ni-i Otar zeiţelor crezând cine născut din


Skilfing Othling Ylfing liber ori de neam înalt în Mithgart vieţuind
unsprezece zei nouă femei uriaşe la marginea lumii mai rea minune
nu îndrăznesc a-i rosti numele puţini văd pe Odin întâlnind lupul
foc uriaşelor pământ arzând Otar să bea favoarea-mi de zeiţă Hyndla

Versiuni de George Anca
 


joi, 29 august 2013

Din Edda: Hovamol; Vathruthnismol; Grimnismol; Skirnismol



Hovamol (Balada Celui de Sus)


vine de la munte la ospăţ cu dânsul tăcere ascultă vede vedere
din greu înţelepţia ascunsă în altă inimă ţi s-o ferici-ntru laudă
beat mort înţelepciune întocmai zici or zaci caută-ţi patul rece
rar nebunului pe voie neştiutorul neprimit nerăspunsul nejocul


batjocora la masă în mijlocul duşmanilor alţii cu prietenia duşi
perechea de capre necerşetoare la drum fără lance necugetatul
brad pe moarte unde e tinereţea ferice prietenia neduşmanilor
foc în dar să vezi soarele sănătate nepătarea păcatului fie lor


te bucuri de fii tu de neamuri de avere de munci viu nu hoit
prinzi vaca rug flame bogatul mort în faţa uşii sale văzut-am
şchiop călare ciung văcar surd îndrăzneţ în luptă orbul nears
ochiul vikingului runa citeşte făptaşă peste încă miile de ani


laudă seara femeia pe jar arma fecioara inel gheaţa petrecută
nu crede jurământ de fată vobă de femeie nu plecăciune bour
săgeată în zbor ape cascadă gheaţă nouă colaci şerpeşti prinţi
într-un viţel bolnav ori trol încăpăţânat descăpăţânează vraja


credinţă nu-i pentru ucigaşul fratelui de-l întâlneşti în pribegi
casa arsă jumătate calul în galop cu un picior rănit nefolositor
nu prea spera în repede recoltă nu prea curând în feciorul tău
câmpul cere vreme bună fiul înţelepciune ce adesea nu se văd


Othin pe inelul său jură am auzit cuvântul lui Hor din runele-i
te cetesc Loddfafnir şi te aud cetindu-mă auzi şi învaţă folosul
nu pleca noaptea fereşte vrăjitoarea urăşte carnea nici bucurie
în munte şi golf vezi de hrană văzui un om rănit de vorba unei


grija roade inima nu te împrieteni cu duşmanii nu batjocori pe
oaspete or călător cât de bun o greşi cât de rău de ceva o fi bun
băut ţi-e leac pământul focul lecuieşte bolile spicele vrăjitoria
secara ruptura luna lecuie furia iarba râia runele tăieturi-săbii


învaţă cum să scrii să citeşti să dărui să judeci să te sacrifici
mai bine fără rugăciune decât dar prea mare nimic preajertfa
ştiu cântece necunoscute reginelor nu fiilor oamenilor ajutor
funii e duşman săgeată neatât de zburătoare să o zădărnicesc


domul în flăcări pe neamuri nu arde cât să nu-l cânt stingere
neduşmăniţi fii de eroi corabia-n potop stai vânt dormi mare
arate-şi chipuri adevărate întoarcă-se toţi din luptă vii acasă
cu sângele runelor fac spânzuratu-n arbore să-mi vorbească


tot ce ştiu de zei şi elfi puţini nebuni se încumetă a cunoaşte
mă încântă învinsă fecioara cu braţ alb gândurile torcându-i
nu le vei cânta Loddfafnir cântecele caută-le să-ţi dau ajutor
cel mai bine ce ce ştii numai tu ori în braţele ei ori de-i soră





Vafthruthnismol (Balada lui Vafthruthnir)


sfat soaţei Frigg îi cere Othin de a se întrece cu Vafthruthnir
ce om grăieşte în al meu tărâm scapi de îmi eşti mai înţelept
săracul în casa bogatului vorbeşte cuminte ori tace cu inima
aud ce roib face ziua Skinfaxi ce roib face noaptea Hrimfaxi


râu între zei şi zmei Ifing pe câmpul Vigrith bat zeii pe Surt
de unde dintâi pământ cer uriaşule din carne a lui Ymir glia
munţii din oasele-i tăria din ţeasta-gheaţă oceanul din sânge
de unde luna soarele din părintele Mundilferi a suna timpul


din taţii Delling zi Nor noapte Vindsval iarnă Svosuth vară
primi giganţi Bergelmir Truthgelmir Aurgelmir întru venin
fiu cu şase capete din subţioara smeului de gheaţă nu mamă
din aripile vulturului Hraesvelg bubuie vântul lumea noastră


runele zeilor neamul zmeilor sub Niflhel a morţilor hălăduire
de iarna grea oamenii s-or ascunde în pădurea lui Hoddmimir
în casa zeilor vor locui Vithar şi Vali când Surt pârjoleşte tot
pe Othin lupul o să-l ucidă nimeni ştiind ce i-a spus fiului său

din carnea lui Ymir pământul se ivi oceanul din sângele luiş
din oase dealuri din păr arbori din ţeastă înaltele tării cereşti


din genele-şi făcu Mitgarth zeii din creier norii vicleni în zare
cine ia primul foc de Ull şi de toţi zeii va fi văzut fiii lui Ivaldi
croiră corăbiile cele mai bune pentru zeul Freyr fiul lui Njorth
bun pom Yggdrasil corabie Skithblathnir zeu Othin cal Sleipnir

 




Grimnismol (Balada lui Grimnir)


fiară focule mă arzi de opt zile îmbrăcat în mantă nimeni doar
Agnar carne şi apă îmi da slavă stăpân al goţilor prin Veratyr
în Trurheim Thor stă Ull în Ydalir apoi Valaskjolf Sokvabek
unde Othin şi Saga beau din cupe de aur în Glathsheim eroii


un lup în uşa de apus în Eldhrimnir Andhrimnir gată mistreţ
peste Mithgarth zboară corbii Hugin şi Munin gând amintire
capra Heithrun cu miere cerbul Eikthymir corne-i curg râuri
Sith şi Vith Saekin şi Aekin Svol Fimbulthul Gunthro Fjorn


Rin şi Rinnandi Gipul şi Gopul Gomul şi Geirvimul cu zeii
Thyn şi Vin Thol şi Hol Groth şi Gunnthorin Vino e primul
Vegsvin e al doilea Tjothnuma trei Nyt şi Not Non şi Hron
Slith şi Hrith Sylg şi Ylg Vith şi Von Vond şi Strond Gjol şi


Leipt cu oamenii Kormt şi Ormt Thor preumble secătuirea
trei rădăcini sub arborele cenuşii Yggdrasil iad smei lume
ververiţa Ratatosk aleargă ramurile jos cu vorbe de vulturi
patru cerbi Dain şi Dvalin Duneyr şi Dyrathror şerpi pe sub


cenuşă Goin şi Moin Grabak şi Grafvoluth Ofnir şi Svafnir
suferă cenuşa lui Yggdrasil păscut de cerb la vârf cu trunchi
putred ros la rădăcină Hrist şi Mist mi-aduc după voie cornul
iar bere Skeggjold and Skogul Hild şi Truth Hlok şi Herfjotur


Gol şi Geironul Randgrith şi Rathgrith şi Reginleif soarele-l
poartă Arvak şi Alsvith în faţă stă Svalin ca scut lupul Skoll


pod Bifrost skald Bragi şoim Hobrok ogar Garm zeilor rugăciune
pe nume Grim sunt Gangleri Herjan şi Hjalmberi Thekk şi Thriti
Thuth şi Uth Helblindi şi Hor Sath şi Svipal şi Sanngetal Herteit şi
Hnikar Bileyg Baleyg Bolverk Fjolnir Grim şi Grimnir Glapsvith


Fjolsvith Sithhott Sithskegg Sigfather Hnikuth Allafather Atrith
Valfather Farmatyr un singur nume fiind primul dintre oameni
Grimnir îmi spun în domul lui Geirroth de sunt cu Asmund Jalk
Kjalar am fost în sanie în adunarea lui Thror lupt ca Vithur prin


zei drept Oski Biflindi Jafnhor şi Omi Gondlir şi Harbarth astfel
am păcălit smeul Sokkmimir moş ca Svithur şi Svithrir din veac
eşti beat Geirroth sabia uzi prietenilor mei sunt Othin fost Ygg
Thund Vak Skilfing Ofnir şi Svafnir nume numai pentru mine
 






Skirnismol (Balada lui Skirnir)


du-te Skirnir auzi-mi fiul n-ai atât dor Freyr cât să nu mi-l spui
dă-mi calul galop nopţii focul sabia luptând de la sine cu smeii
beznă e calule amândoi ne-om întoarce de smeul nu ne-o înghiţi
măi ciredarule cum să am vorbă de la fată peste dulăii lui Gymir


nu-s din elfi nu din zei chiar dacă pe foc am venit să-ţi văd casa
Gerth îţi dau unsprezece mere de aur să-ţi fie Freyer drag nu vii
îţi dau inelul ars cu fiul lui Othin în casa lui Gymir nu-i aur lipsă
fecioară priveşte sabia n-oi suferi pentru bărbat Gymir te-o bate


astă sabie tatăl îţi va ucide şarpele carnea ţi-o va mânca Hrimnir
te-o privi lumea s-o uimi de lacrimi şi zbucium avea-vei partea
rămâi fără soţ se mânie Othin îţi faci duşman din Freyr îndrăcito
uriaşul Hrimgrimnir te va lua în hău dela porţile iadului ce vaier


îţi scriu aci o vrajă şi trei rune dor nebunie poftă le pot şi nescrie
ia recea cupă cu miere plină în pădurea Barri nouă nopţi Gerth se
va desfăta cu fiul lui Njorth lungă o noapte mai lungi două atunci
cum or fi trei o lună mai scurtă decât dornică o jumătate de noapte


                                             Versiuni de George Anca
 

 

miercuri, 28 august 2013

Din Edda: Voluspo / Versiune de George Anca





din EDDA


EDDA I
lay-uri pentru zei

Voluspo
(Profeţia bătrânei înţelepte)


Auzi-mă dintre sfintele neamuri
Ale fiilor lui Heimdall şi mari şi mici;
Rogu-te,Othin, tată Val-d-ucişilor,
Ascultă-mi băsmuirea celor vechi.


Îmi mai aduc aminte uriaşii
Hrănindu-mă în zilele tot duse;
Ştiu nouă lumi, nouă în arborele
Tare de rădăcini pe sub lut.


Demultul era când Ymir trăia;
Nici mări nici reci unde, nisip nu era;
Pământul nu era, nu cerul deasupra,
Ci genunea Ginnunga, iarbă neunde.


Fiii lui Bur urcară şesul tărâm,
Acolo fortăreaţa Mithgart nălţară;
Soarele sudic pietrele încălzi
Şi glia o înverzi, o înierbi.


Soarele, soră lunii, din miazăzi
Mâna dreaptă lăsă pe osia cerului;
Nu ştia casa unde-i va fi,
Luna firea nu şi-o cunoştea,
Stelele locul nu şi-l aflaseră.


Atunci se aşezară zeii la sfat
Dumnezeiesc în jilţurile lor;
Botezară amiaza, amurgul,
Dimineaţa şi luna cea scăzând,
Noaptea şi seara, anii de numărat.


La Ithavoll veniră tarii zei
Clădiră nalte-altare, temple,
Croiră foale, arămi forjară,
Mşeteriră scripeţi, scule fasonară.


În paşnice sălaşe tabla joacă
Zeii, neducând lipsă de aur,
Până sosesc din Jotunheim trei
Preaputernice fete uriaşe.


Atunci se aşezară zeii la sfat
Dumnezeiesc în jilţurile lor,
Să afle neamului pitic obârşii
Sângele lui Brimir, picioarele lui Blain.


Din toţi piticii Motsognir se făcu
Tartor şi după el Durin;
Mulţi omenească semenişte-s
Piticii lumii zis-a Durin.


Nyi şi Nithi, Northri şi Suthri,
Austri şi Vestri, Altjof, Davalin,
Nar şi Nain, Niping, Dain,
Bifur, Bofur, Bombur, Nori,
An şi Onar, Ai, Mjothvitnir.


Vigg şi Gandalf, Vindalf, Thrain,
Thekk şi Thorin, Thror, Vit şi Lit,
Nyr şi Nyrath – spusu-v-am –
Regin şi Rathsvith – drept pomelnic.


Fili, Kili, Fundin, Nali,
Heptifili, Hanr, Sviur,
Frar, Hornbori, Fraeg şi Loni,
Aurvang, Jari, Eikinskjaldi.


Neamul piticilor din spiţa lui
Dvalin pân’ la Lofar ţi-oi pomeni;
Lăsară stânci şi prin haturi ude
Casă-şi aflară în câmpuri de nisip.


Erau acolo Draupnir şi Dolgthrasir,
Hor, Haugspori, Hlevang, Gloin,
Dori, Ori, Duf, Andvari,
Skirfir, Virfir, Skafith, Ai.


Alf şi Yngvi, Eikinskjaldi,
Fjalar şi Frosti, Fith şi Ginnar;
Fie ştiută-n veci povestea,
Străbunii lui Lofar toţi pomeniţi.


Apoi din spiţă trei ieşiră,
Din casa zeilor, tari şi mari;
Doi fără soartă pe câmp aflară,
Ask şi Embla, goi de snagă.


Nu tu suflet, nu tu simţire,
Cald or mişcare, nici înfăţişare;
Suflet dă Othin, simţ dă Honir,
Cald dă Lothur şi înfăţişare.


Un arbor ştiu, pe nume Yggdrasil,
Măreţ stropit cu dalbă apă;
De-acolo cade roua-n albii,
Tot verde cetinind fântâna lui Urth.


Fecioarele preaînţelepte
Trei din locaş sub arbor coboară ,
Urth e una, Verthandi alta,
Codrului răsăriră, a treia Skuld,
Legi dau de-acolo, împart viaţă
Fiilor oamenilor şi le dau sorţi.


Război ţin minte, primul pe lume,
Când zeii cu lănci sfâşiară pe Gollveig
Şi în al lui Hor dom i-au pus foc,
De trei ori arzând, de trei ori renăscând,
Iară şi iar şi încă trăieşte.


O botezară Heith întru casele lor
Magic scrutătoare vrăciţă,
Minţi fermeca de vraja-i gonite,
Bucuria femeilor rele.


De oaste lancea Othin svârle
Şi-ncepe războiul dintâi lumii;
Căzut e zidul preajmă zeilor,
Bătut e câmpul de Wani răzbelnici.


Atunci se aşezară zeii la sfat
Dumnezeiesc în jilţurile lor,
Să afle cine aerul învenină,
Or a lui Oth mireasă giganţilor dă.


Foc de mânie Thor sare-n sus,
Arar stă auzind de-acestea,
Jurăminte călcate, rupt cuvânt şi pacte,
Insemne de vază ce-mpărtăşau.


Ştiu cornul lui Heimdall, ascunsul
Sub înalt preasfântul arbore;
Izvor ţâşneşte la semnul othincult
Val-d-ucişilor: vreţi şi mai mult?


Singur şezui când Cel Vechi mă văzu,
Spaima zeilor, şi mă privi în ochi:
„Ce vrei să afli? de ce eşti aici?
Othin, ştiu unde ţi-i ochiul ascuns.”


Ştiu unde-i ascuns ochiul lui Othin,
Adânc în fântâna lui Mimir vestită;
Mied din voia lui Othin Mimir a supt
Dimineţile: vreţi să aflaţi mai mult?


Şiraguri am, inele de la-al Gazdei tată
Vorba-nţeleaptă-mi fu, gândul vrăjit;
......................................................
Am scrutat întru toate tărâmurile.


Peste tot văd Vakirii adunate,
Gata în şa spre rândurile zeilor;
Skuld poartă scutul, Skogul o urmează,
Guth, Hild, Gondul şi Geirskogul.
Fecioarele lui Herjan vă pomenii,
Valkirii gata a călări peste glii.


Văzui lui Baldr, zeu sângerând,
Fiu lui Othin, soarta toarsă:
Vestit şi mândru în nalte câmpuri,
Crescut din plin vâscul şedea.


Din ram părelnic zvelt şi drăgălaş
Săgeată se făcu s-o zvârle Hoth;
Dar fratele lui Baldr curând se născu,
O noapte vârsta, cu-al lui Othin fiu luptă.
Nu-şi spălă mâini, nu-şi pieptănă păr,
Pân’ pe duşmanul lui Baldr nu-l nimici.
Dar în Fensalir Frigg plânse tumult
Întru Valhall: vreţi să aflaţi mai mult?


Unul văzui prin uzii codri,
Drag răului, semen lui Loki;
Îi stă Sigyn alături, făr’ exult
De dragul lui: vreţi să aflaţi mai mult?


Din răsărit prin văi d-otravă curge
Cu săbii şi pumnale râul Slith.
.............................................
............................................


La miazănoapte dom în Nithavellir
De aur răsare neamului lui Sindri;
Şi-n Okolnir altul sălăşluia
Und’ uriaş Brimir dom de bere şi-avea.


Un dom văzui, de soare depărtat,
Pe Nastrond, către miazănoapte,
Venin picură pe horn în jos
Şerpii vânturându-se pe ziduri.


Văzui bălăcind râuri de răuri
Inşi trădători şi şi ucigaşi,
Răufăcători cu neveste de oameni;
Nithhogg sânge d-ucişi bând hult,
Lupul te sfâşia; vreţi să aflaţi mai mult?


Bătrâna uriaşă sta-n Fiercodru,
La rărăsrit, aducând clanul lui Fenrir;
Dintre ei în chip de căpcăun unul
Avea să fure soarele de pe cer.


Se satură cu carnea hoitului,
Înroşeşte casa zeilor în sânge;
Soarele-i beznă, în vară se-ncrunt’
Furtunile: vreţi să aflaţi mai mult?


Pe-un deal şedea, bătându-şi harpa,
Eggther cel vesel, giganţilor paznic;
Arătos şi roşu Fjalar şedea,
Cocoş cucurigându-i deasupra-n colivie.


Apoi le cântă zeilor Gollinkambi,
El trezeşte eroii din domul lui Othin;
Iar sub pămînt mai crăunea altă
Pasăre ruginie la gratiile Iadului.


Acum Garm urlă la Gnipahellir,
Cătuşe sar şi lupul fuge liber;
Ştiu multe şi mai mult pot vedea
Din soarta zeilor războinici.


Lupte-se fraţii, doboare-se,
Fii din surori păteze rudenii;
.......................................
.......................................


Greu e pe lume, vast curvişag,
Topor-timp, sabie-timp, scuturi frânte,
Vânt-timp, lup-timp, curând lumea cade;
Nicicând nu s-or mai cruţa oamenii.


Repezi se mişcă fiii lui Mim, soarta
Se-aude în gama lui Gjallarhorn;
Heimdall zice tare, sus e cornul,
Frică tremură toţi pe căi de iad.


Tremură, se cutremură Yggdrasil
Din vechi limburi, se desface;
Othin ia seama la capul lui Mim,
Dar ruda lui Surt curând l-o ucide.


Cum o duc zeii? cum o duc elfii?
Jotunheim tot geme, zeii-s la sfat;
Piticii ţipă la uşi catapult’,
Meşteri pietrari: vreţi să aflaţi mai mult?


Acum Garm urlă la Gnipahellir,
Cătuşe sar şi lupul fuge liber;
Ştiu multe şi mai mult pot vedea
Din soarta zeilor războinici.


Hrym vine din răsărit cu scutul sus;
De mânioşi se strânge şarpele;
Se-nvârte pe unde, iar vulturul roş
Ciugule stârvuri ţipând; Naglfar e dus.


Vine pe mare din nord o corabie
Cu lume din Hel, la cârmă stă Loki;
După lup urmează oameni sălbatici,
Iar cu ei merge fratele lui Byleist.


Surt vine din sud cu jalea armelor,
Soarele zeilor lucit-a din sabia-i;
Fărmate stânci, gigante scufundânde,
Mort cârd spre Hel, cerul răscruce.


Acum soseşte-n Hlin înc-un rănit
Când Othin tocmai se luptă cu lupul,
Iar ucigaşul lui Beli cată pe Surt,
Spre a se spulbera bucuria lui Frigg.


Apoi vine fiul lui Sigfather,
Vithar, la luptă cu lupul în spume;
Şi-nfige sabia-n fiu de uriaş
Până la inimă: tată răzbunat.


Vine încoace fiul lui Hlothyn,
Şarpele cască spre cerul de sus;
.......................................
Contra şarpelui merge fiul lui Othin.


Furios bate paznicul pământului,
Toţi bărbaţii de pe acasă plece;
Nouă paşi întâmplă fiul lui Fjorgyn
Şi, ucis de şarpe, neînfricat zace.


Negru soare, pământ mării înec,
Stele de foc din cer se-nvârtejesc,
Crunt creşte boarea şi flama de viaţă,
Pân’ focul păşeşte şi peste cer.


Acum Garm urlă la Gnipahellir,
Cătuşe sar şi lupul fuge liber;
Ştiu multe şi mai mult pot vedea
Din soarta zeilor războinici.


Acum văd pământul din nou
Creşte verde tot din unde iar;
Cascade cad şi vultur zboară
Şi prinde peşte pe sub stânci.


Zeii din Ithavoll se strâng preună,
Vorbesc de încercuitorul terrei,
În minte cheamă trecutul măreţ,
Vechi rune-ale Domnului Zeilor.


În rară frumuseţe iară
Table de aur se nalţă din iarbă,
Ce zeii le-avură în zile duse,
............................


Nesemănate câmpuri dau rod copt,
De bine-s boli, iar Baldr se întoarce;
Baldr şi Hoth în al lui Hropt dom-lupt’,
Şi tarii zei: vreţi să aflaţi mai mult?


Ca soarele mai drag văd domul
Cu aur coperit, pe Gimle stând;
Domnii dreptăţii locuiască-l
Şi fericire-n veci să aibă.


Suie să ţină întreaga putere
Atotputernic domn stăpân a toate
........................................
........................................


Din jos balaur negru se iveşte,
Nithogg zburând din Nithafjoll;
Trupuri de oameni duce pe aripi
Şarpele: dar acum şi eu apun.


Versiune de George Anca

George Anca: ananghie


ananghie

ananghie astupă caravela m-am spart în ochii nevestei ananghie
trebăluire şi dă-i nelinarism fiecare peste caraula Clitemnestrei
cum să mai scapi cu viaţă cărpănoşeniei sinucigaşă paralxă pax
lacrime de acoperire cavernei dorale bucolic imposibil din ochi


a ne depărta de Calabria în toată nesiguranţa din Franţa vaganţa
apleacă ogivelor urechea degeaba filmul aceluiaşi aur de munte
despică-mi şi ziua asta fără creasta cocoşului dus coviltir invito
voi lua dosul imaculării la scald ascultând călăfătuirea claustră


prea numiţi elfăraia elefanta internaţionala oda bucuriei paspac
kirilikant mai rar împăcându-te pe sine cu dumneaei de-a ălora
seara asta supunerea între cuţitele arborescent ceramice scântei
mai nimeni în sfinţenia ispăşirii fără de cunoştinţă traduceţi pur


doar nemişcarea paralelă gheţarilor însângeraţi la o crimă paura
ne-om fi bătând pentru dumneata şi numai eu pumnii pandaliei
frica de mai sus mi-ai mai spus m-am mai jurat că ajunge gataa
ce şi literele de furat într-o cârjă îmbrâncindu-mă par paranteză


bine de tine că te-ai retras în pădure cu ţiganca vere Constantin
ce să-ţi mai aduci aminte copita dentistă pedeapsa la scris arsen
ce să le cânt duduitoarelor serenada triorului aluniţei penitenţei
şiroiască-ne exact walkiriile însăbiate de-a lenea neslăvirii lore


prolog iar cagula înţepenită n-o mai clămpăni Şeherazada zada
cum să mă fi însănătoşit de toate bolile într-o gelozie bozie zie
cobe Cobia m-ai lăsa n-aş ieşi la mure când nu mai ninge aşa şi
zgâriată existenţă numai din pensie în colivia nevestei pe vecini


copiii vină salut ligav dacă uite-o tocmai spanac povesteşti iaurt
nemunciţi nervozitate care te mai strangulezi de mă ocoliţi criţi
năcriţi voievodalei veselii de dinainte de decapitare catedral-ne
oracol pantei mărşăluirea înecului cu degetele pe tastatură vură


numai fata m-a dat mă-ta afară pentru gagicele ei să nu faci aşa
lui Vic încotro mi-am adus eddele lângă părăsirea că ea Noana
pe aproape când nu mă vei mai găsi acasă zice aia nu mă omorî
abia am uita criminalitatea simbolică a jocului de cărţi pe porci

 

                              George Anca

marți, 27 august 2013

COLOCVIILE DE MARȚI / The Tuesday Colloquiums - "Ahimsa și Anekanta între Atena și Jaipur"




Marţi, 27 august 2013, a avut loc o nouă ediție a evenimentului cultural ”Colocviile de marți”, numită ”Ahimsa și Anekanta între Atena și Jaipur”. Evenimentul a avut loc la Centrul socio-cultural „Jean Louis Calderon”. Oaspete de onoare: E.S. Manimekalai Murugesan, ambasadoarea Indiei. Amfitrion: Dr. George Anca.


 



 
        


COLOCVIILE DE MARȚI / The Tuesday Colloquiums 27 august 2013, 5 pm, Calderon 39
Anul IV, nr. 8 (46). Auspicii: Asociația Culturală Româno-Indiană, Academia Internațională Mihai Eminescu, Societatea de Etnologie din România. Addresses, Intervenții, Teatru de poezie, (Re)lansări de cărți, Proiecte, Portrete, Întâlniri
 
Tema: Ahimsa și Anekanta între Atena și Jaipur
Cel de-al 23-lea Congres Mondial de Filosofie, Atena, 4 – 10 august 2013,a făcut loc și unei sesiuni „Filosofia jaină a Anekanta, panaceu pentru problemele de azi ale omenirii”. Anekanta=Relativitate. Cea de-a 8-a Conferință Internațională de Pace și Acțiune Nonviolentă, Jaipur (India), 20 – 23 Octombrie 2013, are tema „Spre un viitor nonviolent: în căutarea unor modele de coexistență și sustenabilitate pașnice”. Ecouri în Calderon: Între Mahavira și Eminescu – Gandhi și predica de pe Munte – Postulate satyagraha, ahimsa, anekanta, aparygraha – Indoeminescologie – Masterat „Nonviolență energetică și non-posesiune” etc. Aniversări: Pan Halipa (1 aug.), Puși Dinulescu (27 aug.)


Invitați:
Vladimir Ungureanu: Pattern lingvistic – stări emoționale















































































Teatru de poezie
Recital Puși Dinulescu
Vasile Menzel: Florilegiu indian
Corbul de Edgar Poe, versiune de George Anca
Sancta Maria




















Lansări de publicații:
Indian Perspectives
Ferestre – editor, Elisabeta Isanos
Semănătorul – director, Nicolae Tomoniu
Portrete: Radu Cristian Nema

       La eveniment au  participat scriitori, actori, ziarişti şi membrii Centrului.