TRIVIUM 0
academia internaţională
"mihai eminescu"
trivium
nr. 1 - 3
Editor: George Anca
BIBLIOTECA PEDAGOGICĂ
NAŢIONALĂ
"I.C.
PETRESCU"
BUCUREŞTI 2004
REDACŢIA:
Dorina AL-GEORGE, Cristian ALEXANDRU, Ioana ALEXE, George ANCA, Anca ANDREI
FANEA, Silviu ANGELESCU, Maria ANGHEL, Nicolae BALTĂ, Sanda-Marina BĂDULESCU,
Aluna BEJAN, Eugenia Bignon, Angela BILCEA, Petre Tudor BÎRLEA, Ioan BONTAŞ,
Liviu BORDAŞ, Emil BRATU, Rodica BURDUŞEL, Florica BUZINSCHI, Aurelia CÂMPU,
Margaret CHATTERSIE (Delhi), Anca CHIDEANU, Ioan CIOFU, Victor CITIRIGĂ,
Jean-Yves CONRAD (Paris), Andreea CONSTANTINESCU, Luminiţa COSMA, Carmen
COŢOVANU, Nilima DAS (Delhi), Ioan DIACONU, Florina DOBRE, Anca DUGĂŞESCU, Ioan
DUMITRESCU, Ion FILIPCIUC, Cristina FURTUNĂ, Adrian GHEŢIU, Octavian
GRIGORESCU, Rupendra GUHA, Neculai HILOHI, Peter HOOK (Ann Arbour), Nestor
IGNAT, Niculina ILIE, Laura ION, Mihaela IONESCU, Ana IONIŢĂ, Daniela-Olguţa
IORDACHE, Elisabeta ISANOS, Gabriela JIROŞ, Chitranjan KUMAR (Delhi), Matei
LADEA, Carmen LEPĂDAT, Irina LUBENESCU, Marius LUCACIU, Emilia LUCHIAN,
Gheorghe LUPAŞCU, Valentina LUPU, Dietrich MANEL (Saint Remy), Mariana
Boşca-MĂLIN, Walter MĂRĂCINEANU, Bogdan MARINESCU, Anca MATEESCU, Vasile
MENZEL, Nicolae NEAGU, Andrei NESTORESCU, Ancuţa NEGREA, Alexandru NICOLESCU,
Gabriel NICOLESCU (Chicago), Veronica ONIŞORU, Tudor OPRIŞ, Cristian PALAMAR,
Salvina PAŞCA, Cosmin PÂRCIOAGĂ, Gheorghe PENCIU, Victor PETRESCU, Athena
PICEAVA, Elena POPESCU, Florian POPESCU, Dumitru PRICOP, Iurii PRIPA, Coralia
ROMAN, Paula ROMANESCU, Raluca SANDRIN, Ana SANDU, Mariana SĂVULESCU, Anton
SCORNEA, Dominique SERENA, Vinod SETH (New Delhi), Sharma SHIVARAMAYA (Delhi),
Felix SIMA, Sanda SÂNTIMBREANU, Armand SPERLEA, Ana STAN, Daniel STAN, Mariana
STAN, Elena STANCA, Sorin STRATILAT, Vlad ŞOVĂREL, Mihai TEODORESCU, Maria
TOADER, Gabriel Nicolae TOMA, Alexandru TRIFU, Nicolae TURLIU, Domnica ŢĂMPĂU,
Măriuca VĂCĂREANU, Alecsandru VĂDUVA, Irina VELCESCU, Edith VILĂU, Cristina
VINTILĂ, Nadina VIŞAN, Xenia VUCADINOVIC (Belgrad), Alda ZAIRA (Hamburg).
trivium
nr. 1 - 3
Sumar:
Mirèio - Frederi Mistral
..........................................
6
Lou Pouèmo dóu Rose - Frederi Mistral ..................
6
Voces (Editorial) - George Anca ..............................
7
Metamorfoze - George Anca ..................................
9
Sunt Lacrimae Rerum (răspunsuri la examenul de literatură universală şi comparată, an III,
Litere-Teologie, Universitatea Valahia, Târgovişte) ..............
11
Simbol şi alegorie - Ancuţa Negrea ........................
32
Bisericile provizorii
din Bucureşti - Angela
Bilcea ..
49
"Credinţă"
şi Intoleranţă - Ana Ioniţă ...................
57
Orfeu Digital - George Anca ..................................
79
Iov (Prolog) - Ioan Ladea .....................................
92
Paradoxul racului - Ioan Ciofu ..............................
95
Eseu antropomorfic - Ioan Ciofu ...........................
96
In memoriam Ion Iuga - Matei Albastru ................
97
Magie - Nestor Ignat .............................................
99
Poiesin - Nestor Ignat
...........................................
100
Plânsul clovnului- Elena Otilia Voicilaş ...................
102
Orbirea - Eugenia
Bignon .......................................
104
Viaţa-mi - Eugenia
Bignon .....................................
104
În miezul nopţii - Eugenia
Bignon ..........................
105
Balada unei vrăbiuţe - Andreea Constantinescu ......
106
Străinul - Mihai
Velcescu .......................................
107
Străinul II - Mihai Velcescu
...................................
108
Străinul III - Mihai
Velcescu ..................................
109
Şi la ce serveşte... - Rommié Venturo ....................
110
De fiecare dată când această melodie... - Rommié Venturo .....................................
..........................
110
Autentic
- Athena Piceava ......................................
112
Copilărie
- Athena Piceava .....................................
113
Dragoste
- Athena Piceava .....................................
114
Minciuni
- Athena Piceava ......................................
116
Programarea Neuro-lingvistică- ştiinţă, comerţ şi magie - Petre Tudor
Bârlea ...................................
118
Ştefan cel Mare şi Sfânt în legende - Ioan Bontaş ..
129
Sfântul Ioan Casian Despre
stăpânirea pornirilor păcătoase din om - Iulia Victoria Ţecu ....................
137
Vladimir Ghika - Jean-Yves Conrad
........................
144
O personalitate a culturii medievale româneşti- UDRIŞTE NĂSTUREL - Victor Petrescu ...................
149
Onisifor Ghibu - Carmen Lepădat
...........................
155
Anii de învăţătură ai Magdei Isanos - Elisabeta Isanos .....................................
............................
159
Marketingul de
bibliotecă - Adrian
Gheţiu ..............
169
"Quando saro dinanzi al signor mio,Di te
mi lodero sovente a
lui" (Comentarii
ale studenţilor din anul III, Teologie, Litere, Universitatea “Valahia”)..
181
streinu newsletter (2003-2004, din numerele 1-7) .....................................
...............................
190
kindia Jurnal Streinu în săptămâna Eminescu - Alin Pildner
..................................... ...........................
209
personae Jurnalism, Facultatea de Ştiinţe Juridice, Universitatea
"Valahia", Târgovişte, anul II ...............
218
De la Kobe la Tokyo - Gabriel Nicolae Toma ............
258
Învăţând sanscrita (cu) Eminescu - George Anca ..
260
Omagiu lui Benjamin Fondane de către Olivier Salazar-Ferrer şi Eve Griliquez 60 de ani după moartea marelui
poet român la Auschwitz-Birkenau (Oswiecim-Brzezinska) - Jean-Yves Conrad
...............................
266
Pasagii – încercare de traversare – Florina Dobre.
270
Frumos şi adevăr - Ioan Ciofu
...............................
277
Abecedar de visuri - Ancuţa Negrea .......................
281
Literaturi slave comparate în cursul
lui Adam Mickiewicz la “Collège de France” - Valentina
Vasile .....................................
.............................
291
Alchimistul (de
Paulo Coelho) - Anuşa Sorescu ........
298
Literatura Universală Om – Dumnezeu,
Dumnezeu – Om (de Arh. Justin Popovici) - Anuşa Sorescu .....................................
..........................
301
Ce plângi. Pe cine cauţi...
(Ioan XX, 15) - Emilia Tomescu ..................................... .........................
304
M. G. Lewis – Călugărul
– Emilia Tomescu .............
308
Dattatreya în româneşte - George Anca ...............
314
Le retour du poète - George Anca .........................
319
Témoignages du caractére global du monde épipaléolithique
dans le folklore de Vlaşca ou Balisca thraco-romaine - Daniela Olguţa Iordache ..
322
Prémisses
pour la réalisation d’un dictionnaire de lieux imaginaires dans la littérature
d’enfance - Roxana Magdalena Bârlea .....................................
331
Les jardins de Magda - Elisabeta Isanos .................
337
Order and Destiny (Abstract) - Ioan Ciofu ..............
345
Indological
studies in Romania: To die for Sanskrit - George Anca .........................................
363
Marxist's theories in George
Orwell's 1984 - Ana
Stan .....................................
..............................
384
The night of the second moon
- Armand Sperlea ...
396
La Inquisición
- Ana Stan .....................................
403
Catalogus
Librorum qui Prohibantur (el
índice de los libros prohibidos) - Ana Stan ..........................
410
TRIVIUM publică pe suport de hârtie şi electronic, contribuţii şi
răspunsuri semnate de bibliotecari pedagogi, cadre didactice şi studenţi pe
teme actuale ale clasicului "trivium" (gramatică, retorică şi
dialectică).
TRIVIUM édite sur support papier et électronique des contributions et des
réponses signées par des bibliothécaires et pédagogues, cadres didactiques et
étudiants sur des thèmes actuels du classique "trivium" (grammatique,
réthorique et dialectique).
TRIVIUM publishes, on paper and electronic support, contributions and
replies authored by educational librarians, educators and students on present
topics of classical "trivium" (grammar, rhetorics and dialectics)
TRIVIUM edita, a suporte de papel y electrónico, aportaciones y respuestas
firmadas para bibliotecarios, personal didáctico y estudiantes, sobre asuntos
actuales del clásico "trivium" (gramática, retórica y dialéctica).
Biblioteca Pedagogică Naţională "I.C. Petrescu"
Str. Zalomit Nr. 12, Bucureşti - 010151, Sector 1
www.pedagogicallibrary.ro
www.edinfo.ro
ISSN: 1584 3580
M i r è i o
Frederi Mistral
Cante uno chato de Prouvénço.
Dins lis amour de sa jouvènço,
A travès de la Crau,
vers la mar, dins li bla,
Umble escoulan
dóu grand Oumèro,
Ièn la vole
segui. Coume èro
Rèn qu’uno chato
de la terro,
En foro de la Crau se n’es gaire parla.
Lou Pouèmo dóu Rose
Frederi Mistral
Van parti de Lioun à la
primo aubo
Li veiturin que règnon sus Lou Rose,
Es un raço d’ome caloussudo,
Galoio e bravo, li Coundriéulen. Sèmpre
Planta sus li
radèu e li sapino,
L’uscle dóu jour e lou rebat de l’aigo
lé dauron lou carage coume un brounze.
Lou
cant dóu soulèu
Grand
soulèu de la Provènço,
Gai
coumpaire dóu mistrau,
Tu
qu’escoules la Durènço
Coume
un flot de vin de Crau,
Fai
lusi toun blound calèu!
Councho
l’oumbro emai li flèu!
Lèu!
lèu! lèu!
Fai
te vèire, bèu soulèu!
Voces
Editorial
Astfel s-ar fi subintitulat
trimestrialul de faţă pe care-l botezasem întâi Dido (literar antropologic, literaturi, voci). Şi nu atât întru
propria, suspecta poetică proprie, în
dodii, nici pentru depărtarea silnică de Medeea sau cât a face caz că
predasem deja un trimestru literatură universală antică şi medievală
studenţilor de la Universitatea Valahia din Târgovişte, specializarea
Teologie-Litere, iar replica de examen scris la “sunt lacrimae rerum” mă
invitase în Cartagina.
Invitaţie şi refuz ar fi
fost altă temă româno-străină, de Crăciun electronic – a scrie, adică, din
Berceni, o carte pentru Idea Group din Pensylvanya, Digital Kali. Am şi extras, în aşteptarea răspunsului la schiţa
întâmplătoare, fraze autodigitale, iar refuzul absolut logic m-a conectat cu
finalul-titlu: Free. Tocmai, eram pe
60 de ani, cât Caragiale, mă serbam înapoi, În
Nirvana, între voci împreună, idiolecte, mai ales
anglo(-indiene-europene-americane-neozeelandeze etc), tot aşa, un Scot se
oferise (chiar contra cost, dar pe văzute şi acceptate) să publice în Anglia
cartea mea The Buddha, anonimă chiar
fiind dedicată preşedintelui Indiei Shankar Dyal Sharma (după cum curând mai
dedicam şi primul din nouă tomuri, până acum din ApoKALIpsa indiană, anume Maica
Medeea la Paris, altui preşedinte, Jacques Chirac).
Streinu premersese
acestei pragmatici, acelei Dido, însă
produsesem cu studenţii ziarişti şase ediţii de semniar din Streinu Newsletter. Plus că în semestrul
al doilea vom lua-o pe urmele lui Ciorănescu. Însăşi dubla sinucidere
mitologic-vergiliană a Didonei, ori hălăduirea în minţile iernii nostre-troiene
se volatilizează.
Trivium? Poate
catolic. Din ortodox. Tot nu răspunsesem la Motilal Banarsidas despre fosta
noastră revistă Bibliotheca Indica,
în care voiau să le recenzăm cărţile şi rămâneau ale noastre, odată indianişti.
În rând cu Inedited, Latinitas, Liber, editate la plug, poate imediat ce brazda se croia în
prăpastie. Felibrii împlinesc 150 ani. Suntem în căutarea scrisorilor pierdute
ale lui Frederic Mistral în România, ori a trubadurilor provensali în Divina Commedia.
Trivia…
George
Anca
3 februarie 2004
Metamorfoze
Publius Ovidius Naso (43. î.
Hr – 17 d. Hr.). Fără arătarea sursei, a traducătorului, ca mai totdeauna în
premetamorfozele textuale, studenţeşti, spre trivium (gramatică, dialectică,
retorică), din pronaosul bizantin. Originar din Sulmona este înmormântat în
Tomis.
Poate o epitomă, o
abreviere: Xenofon din Efes Efesica sau
Anthia şi Harocomes.
Francesco Petrarca
(1304-1374), “primul poet modern” (Ovidiu Drimba).
Mutaţii ale eredităţii:
fraţii Mann. Muntele vrăjit.
Teba este bântuită de ciumă.
Permanenta metamorfoză
goetheeană. Goethe, poet dramatic.
Mitul antic elen în drama
existenţialistă. Şi Eschil şi O’Neill. (Hegel, Dima).
“Doar propria-mi durere
exprimă al meu cânt” (Ovidiu, apud Ovidiu D.). “Ce v-am făcut eu, însă, o
tomitani? Nimica / Urăsc a voastre locuri, dar vă iubesc pe voi”.
Racine, Iphigenie: “O, zei, cât sunteţi de buni! Nu mi-aţi cerut decât
viaţa!”
Mahabharata – tezaur al înţelepciunii (duşmănia, fapta, fapta şi
destinul, fapta rea, fapta bună, fericirea, iubirea, întristarea,
înţelepciunea, învăţătura).
Titus Lucretius Carus (cca
95 – 55 î.d.Hr.) este autorul poemului filosofic, cosmogonic şi sociogonic De rerum natura.
Imaginea Greciei în poemul Memento mori de Mihai Eminescu. (Din
contemplarea frumuseţii nu se poate naşte decât frumuseţe).
Imaginea Romei Antice în
poemul Memento mori de Mihai Eminescu. Didona îl blesteamă pe
Aeneas. /…/ Blestemul lui Decebal este şi el profetic.)
Teatrul englez al
Renaşterii. Shakespeare. Richard al
III-lea. ( Istoria universală a
teatrului, Ion Zamfirescu).
O sută de mii de parabole – Milarepa. Constantin era convins că
ocrotitorul său este Milarepa.
Romantismul în Finlanda – Kalevala.
Realismul în Anglia. Charles
Dickens. Surorile Bronte. George Eliot. W.M. Thackeray.
Aspectul religios în Divina Comedie.
Eneida de Publius Vegilius Maro. “Cedite, Romani scriptores,
cedite, Grai:/ Nescio quid maius nascitur Iliade!” “În lături scriitori ai
Romei; în lături scriitori greci: / Nu ştiu ce operă se naşte: ceva mai măreţ
decât Iliada.” (Properţiu).
Medeea, Hecuba de
Euripide Oedip rege, Antigona, de Sofocle. Perşii de Eschil. Comedia greacă –
Aristofan.
Valori umane în Iliada.
Homer – Odiseea.
Ghilgameş între istorie şi
spiritualitate.
Antichitatea este înaintea
fiecărei opere mari. Retorica antică inspiră artele moderne, via trivium.
Recunoaştere, anagnorisis, abhijnana.
Aoi.
Aum.
George Anca
Paradoxul racului
“Înapoi ca racul!” – e o
luare în derâdere invocată de oameni. Vedeţi dumneavoastră, racul se deplasează
în apa şi cu spatele către ceva, către un obiectiv anume, altfel spus “către
înainte”.
Dar în timpul deplasării cu
spatele “către înainte”, faţa racului aflată în spatele deplasării sale surprinde,
cu fiecare centimetru parcurs, câte ceva din noutatea acelui “înainte” aflat în
spate. Racul rezolvă astfel problema cunoaşterii, mergând înainte cu spatele,
dar constatând succesul cu faţa, căci o data ajuns la obiectiv, el întoarce
spatele “spatelui” de până atunci, sau, dacă doriţi, îşi aduce faţa în spatele
felului său de a fi fost.
Unii oameni – desigur dintre acei care deşi merg “spre înainte” cu ochii
larg deschişi, nu reuşesc să îl ajungă pe-acesta vreodată, sau dintre aceia
care, stând pe loc ajung chiar prea “înainte” – nu i-au iertat, bietului rac,
demonstraţia dialectică a reuşitei sale de a înainta cu spatele. Motiv pentru
care l-au aruncat în apă fiartă, sugerând, prin aceasta, că naturii nu trebuie
să-i întorci spatele, că ea poate fi privită în faţă.
Eseu
antropomorfic
“Peştele cel mare-nghite pe
cel mic”. O face pentru că are necesităţi mai mari, dar şi o gură pe măsură.
Făcând o asociere între această zicală şi lumea semenilor noştri, lucrurile
s-ar complica în plus, deoarece : există unii oameni, ce-i drept, cu “gură
mare“, dar care nu înghit pe nimeni. Alţii, cu “gura mică“ dar... în fine!
De-aici plecând, logica cea
mai simplă arată, însă, că oricum am aborda problema, oricine poate fi înghiţit
de oricare.
Or, să recunoaştem că, în
lumea peştilor, nu întâlnim această debandadă, chestiunea fiind acolo mult mai
clară: cine pe cine şi de către cine. În lumea noastră, primejdiei la tot pasul
i se adaugă o întrebare în plus: devreme ce oricum va trebui să fim înghiţiţi,
de către oricine, cum e de preferat să se termine povestea, înghiţiţi de o
“gură mare“ sau de una mai mică? Sofisticat, cum e, până şi în această privinţă
omul are preferinţe. La fel ca atunci când consumă peşte.
Ioan Ciofu
IN MEMORIAM
ION IUGA
Ionuţ sau Ionuc al lui Iuga
a fost un prinţ sălbatec al dacilor rămaşi
ca să le poarte toga romanilor;
fiu aspru şi frumos - per Scorilo -
al divinului trac venit de pe Gange, Orfeu
ce-mblânzea animalele doar cu naiul şi lyra,
părintele lui Dyonisos, grecul,
urmaş al primului şi singurului nostru zeu - Zalmoxis
mai mare ca toţi zeii - unic nemuritor -
moşul păgân al dumnezeului creştin;
Poetul Ion Iuga era chiar poezia vie şi mişcătoare în
persoană
fără asemănare floare carnivoră şi hrană digerată a ei
de-o frumuseţe-ntr-atâta de perfectă
c-ar fi putut să meargă înainte de a se fi născut.
Dar a trebuit să se nască pentru ca prin inşii săi
să se definească albastrul de Voroneţ -
nuanţa de culoare cea mai specifică
a celui mai puternic sentiment care ne doare
cel mai profund senin ce picură de sânge românesc.
Nu există istorie şi nici chiar valoare
Numai totul există, dar nici existenţa nu e prea sigură
pe ea
Precum este iluzia, cea mai bogată între persistenţele
acestei lumi
Insistente ca o soţie văduvă a poetului
Care s-ar fi născut român, dacă-ntoarcem pe dos
Mănuşa veselă aruncată de fericitul Alecsandri.
Ce furios am fost pe Ion Iuga şi pe prima mea fostă
Ulterior poetă naţională, că mi-l trimesese pe cap în
Capitală
Într-o noapte de studenţie beat
Încât nici nu mai ştiu pe ce cale ar fi apucat-o lumea
Dacă aş fi lăsat-o la primul cerşetor cu care m-a-nşelat:
Nu se năştea nici fiul meu aristocratic
Şi nici fecioara cea mai talentată decât poeta Sappho -
Tradusă-ntr-o nemţească gotică de Carmen-Sylva -
Şi sigur n-aş mai fi scris nici eu
A doua parte a acestui poem despre prietenul Ion Iuga
Cerut de rămasa lui soaţă în soartă - FELICIA -
SED LACRIMARUM VALE INFELICITER
Matei Albastru
Magie
“La Nature est un temple, où de vivants piliers
Laissent parfois sortir de confuses paroles“
Charles
BAUDELAIRE
Coloane negre cresc în jur solemne
Şi rotitoarea bolta stă pe loc,
Apele fug în cercuri mari de foc,
E noaptea plină de ciudate semne.
În ceasul tainic glasul lumii tace,
Urechea asurzită sună-n gol,
Şi-n ochii clari şi aţintiţi spre pol
Tăriile încep a se desface.
Atunci răspund din mine stranii şoapte,
Înţepenite sferele m-ascultă,
În gând răsare clar cifra ocultă,
Mă simt crescând, mag uriaş în noapte
Nestor Ignat
(“Jurnalul literar“, 1939)
POIESIN
Cei care şi-au sfinţit cuvântul
Rătăcind printre astre
Binecuvântaţi de glasul Celui de Sus
Fac din senin să răsară-n glastre
Nestemate făr' de apus...
oceane de flori şi de lacrimi
Prin care-notăm ca delfinii sprinţari.
Plutim fără aripi şi fără motoare,
Îngeri de fum, duhuri, esenţe.
Leii ne mănâncă din palme grăunţe.
Nu ne mai trebuie armuri nici veştminte,
Suntem născuţi străvezii.
Proza şoselii a dispărut.
Libelule-ntr-un dans isteric
Fac salturi mortale.
Trec cerceşetori în carete de aur
Cu degete-ncărcate de briliante
Planete ţâşnesc din orbite
Şi se-mpreună sălbatic în Soare
Toate puţin-schimbătoarele
Care ne sugrumă şi ne-apasă
S-au topit peste noapte-n abis
Iar în loc Mereu-zburătoarele,
Dragostea, Primăvara
Nu mai fug, ne adastă în prag.
Din umbre se poate face orice
Au rude sus-puse:
Infinit, Necurat, Veşnicit!
Şi poate că atunci şi Eul
Chinuit şi-ngropat
Va renaşte ca florile,
Îngereştile cohorte de câmp.
E prea puţin? Nu-i nimic!
Din nimic mâine
Sau chiar la noapte
Se pot ivi, după poftă,
Lumi alte, Lumi alte...
Nestor Ignat
PLÎNSUL CLOVNULUI
În mireasma petalelor de trandafir
Un scâncet vesel se aude
Căci ursitoarele i-au sortit
Mii de zâmbete la fiecare pitic
Îmbrăcat cochet
Cu masca un pic cam şuie
Şi nasul roşu, mare şi
machiat
C-un zâmbet larg, apare el
·
Şi cine-i el? se aude încet în sală
·
E Bobo, Hamo, Grancioso, Jester sau Narr
Şi poate-i Pierrot, Tramp, Cabalin sau Claum
Şi-i fără de pereche! îi zise adânc bătrânul
Dar deodată ceva rotund trosni
Cortina se deschise şi oameni mulţi veni
Pe el ca să-l vadă
Cu trambulina şi cu mingea
Hoinar şi-n lume pribeag
El este clovnul cel universal
Să nu-ndrăzniţi să râdeţi
De-a lui meserie, însă
Râdeţi cu lacrimi de-a lui scamatorie
Peticit sau într-o alură strălucitoare
Cu peruca într-o parte şi încălţări deşuchiate
În lanţuri, printre carturi
Cu căluşari şi ambulanţi
În tir cu-ntreaga sa avere
E-un melc sărac ce-n urmă lasă
Doar amintiri voioase.
Prieteni sunteţi voi oricare
Şi fericit vrea pe fiecare
Căci munca lui artă
Şi arta lui e munca
Şi glumele trăsnite şi scenele-i sucite
Sunt ele împletite cu jertfă şi suspine.
Cu-al său rol schimbător
Deloc obositor, munceşte bietul clovn
Cu trudă dar-cu-amor
S-adune-n sală şi azi copiii iar.
Şi joacă şi glumeşte
Dă zâmbete pe gratis
Deşi picioarele pe-o roată-l poartă
Iar mâinile-s ocupate într-altă parte
Mimează, dansează, scamatorii el face
Dar sufletul îi este îndurerat
Căci e-un blestem să râzi cu plânsul
Dar e un rai să plângi cu râsul
Şi lumea-i scenă şi clovnii suntem noi
Trăim sub masca aceasta orişicare
Încercând să părem altceva
Şi tu eşti clovn, tu cel ce râzi
De cel ce mâna şi-a întins
Şi ţi-a cerşit o faptă bună.
Nu te întrebi cum poate
Picioarele-n spate-şi poartă
E gârbovit şi greaua-i cruce
Şi fără de cârtire încearcă
Să-ţi smulgă din văgăuna-ţi dreptate
O rază de lumină
Ce Dumnezeu ţi-a lăsat-o
Si râdem noi de fiecare
Încât clovnii n-au roluri de-a juca
Toţi suntem mândri, ironici şi fideli
Prostiei, bârfei, râsului de orice fel
Şi clovnul plânge-ndurerat
Într-un colţ de lume uitat.
Elena Otilia Voicilaş
Orbirea…
Orbirea
te
aruncă, pe tine,
biet
fluture de noapte
în
miez de flacără?
Sau,
poate, credinţa
că
şi tu eşti
un
strop de lumină
arzând?
Viaţa-mi
Mi-e
viaţa verde
răstimp
de ape repezi
şi
fierbinţi,
şuvoi
ce-şi caută neliniştit,
stingher,
un
loc în lume.
Dar
când va da în rod
viaţa-mi
va fi
răstimp
făgăduit
de
ape limpezi
şi
cuminţi,
o
lacrimă de cer?
În miezul nopţii
În
miezul nopţii
gândul
e prea puternic
şi
prea doare.
Mi-aş
arde gândurile toate
şi
le-aş preface într-o stea
pe
bolta Ta strălucitoare,
precum
şi stelele
se
nasc din noapte.
Şi
m-aş ascunde-n palma Ta.
Eugenia Bignon
balada unei vrăbiuţe
În
tot stolul de la SALĂ
Este-o
vrabie "MORTALĂ"!
N-are
gheare şi nici pene
Şi
nu-i pusă tot pe lene.
Munceşte
ca furnicuţa
Jenicuţa
- VRĂBIUŢA!
Când
e tura cea mai grea
Hop...
şi vrăbiuţa mea!
De
când vine la serviciu
Intră-n
priză ca ARICIUL,
Tot
ce-i iese ei în cale
le
aruncă-n uzuale.
Ziarele
le aranjează
Precum
florile în vază.
Vrăbiuţa
are-un pui
Care
stă la locul lui,
Face
ouăle pe Nelu,
Care-i
cloşcă... mititelu'!
Dar
este un pic geloasă,
Pe
Neluţu... c-o troşează
Şi
de-aceea la clocit
Nu-l
ajută cu nimic!
Ca
o mamă grijulie
Se
agită-n colivie.
Când
Richiţa e bolnavă
Sau
nu are chef de sfadă.
Jenicuţa
îţi dorim
Pentru
că noi te iubim
Un
an bun cu sănătate
"LA
MULŢI ANI" să ai de toate.
Andreea Constantinescu
Străinul
Moise-i-un
etiopian printre evrei?!
Chiar
de nu e i-atât de-adevărat!
Ca
un străin mă simt printre ai mei,
La
masa mea au stat şi au mâncat.
Năşteam
şi inorogi şi Cantemiri
Şi
carpatinii cerbi, berbeci cu miei
Şi
turmele-mi visau blânde jertfiri,
Moise-i-un
etiopian printre evrei?!
Şi
comesenii şi convivii stau
Şi
beau cu mine strâns îmbrăţişat
Şi
murmure plecând se auzeau
Chiar
de nu e i-atât de-adevărat.
Şi-un
vânt şi-un şuier şi apoi furtună
Şi-un
blestem şi un râgâit din ei
Şi-un
trăznet m-a lovit şi tună,
Ca
un străin mă simt printre ai mei.
Nu
ce-am visat jertfeau la prânz străin,
Mâncau
nu noima, tâlc înstrăinat
Căzut
pe jos, lovitu-m-a în plin,
La
masa mea au stat şi au mâncat.
La
masa mea au stat şi au mâncat,
Ca
un străin mă simt printre ai mei,
Chiar
de nu e i-atât de-adevărat,
Moise-i
un etiopian printre evrei?!
Şi în Valahia
Neagră am descălecat.
Străinul
II
Revelă
neştiutul mitologie nouă,
Oglindă
e oricărui început,
Reluăm
scenariul rupţi parcă în două
Şi
supă seamăn rătăcim ca un sărut.
Străinul
spre străin se-ndreaptă,
Extratereştrii
îşi încheagă chipu-n rouă,
Halucinaţia
perfect realizată,
Revelă
neştiutul mitologie nouă.
Înger
trimis de Domnul, -ar fi ca noi,
Sîn’
Petru cu o traistă trist şi rupt,
Sau
Moşu împlinind dorinţi la goi,
Oglindă
e oricărui început.
Cetăţile
ar arde ca Sodoma,
Copiii
lăsaţi poftelor şi nouă,
i-ar
despărţi pe treji de beţi de soma,
Reluăm
scenariul rupţi parcă în două.
Prostituata
i-ar ascunde lăsând semn,
Melchisedec
“ca Domnul meu”, nu mi-l-voi supt,
Salvată
lumea-n bărcile de lemn
Şi
după seamăn rătăcim ca un sărut.
Şi
după seamăn rătăcim ca un sărut,
Reluăm
scenariul rupţi parcă în două,
Oglindă
e oricărui început,
Relevă
neştiutul mitologie nouă.
Şi-aşa
înstrăinaţi ne-om şti-n necunoscut.
Străinul III
Cine-a
îndrăgit străinii
Mânca-i-ar
inima cânii.
Eminescu
Bătu
la poarta mea un frate.
Venit-a
de pe drumuri colbuit,
Cuvântul
lui răsunet de departe,
Avea
şi bici şi cruce a dijmuit.
Cu
pâine şi cu sare din cerdac,
Puse-n
ştergar, pe fund de lemn lăsate,
Şi
cu-n stacan de vin l-am ospătat,
Bătu
la poarta mea un frate.
Ştia
atâtea lucruri despre mine,
Uitate
întâmplări mi-a amintit,
Şi
s-a dezvăluit ca gemaănu-mi de bine,
Venit-a
de pe drumuri colbuit.
Era
aşa de bine şi de cald
Şi
rând pe rând vin vinuri şi bucate,
Tăceam
şi-atât şi ne-am îmbrăţişat,
Cuvântul
lui răsunet de departe.
Femeia
mea, copiii, partea-i luase,
Înstrăinaţi
de noi străinul ne-a vrăjit
Cu-atâtea
lumi pe unde colindase,
Avea
şi bici şi cruce-a dijmuit.
Avea
şi bici şi crucea-a dijmuit,
Cuvântul
lui răsuet de departe,
Venit-a
de pe drumuri colbuit,
Bătu
la poarta mea un frate.
Şi a plecat cu
tot şi casa-mi arde.
Mihai Velcescu
şi la ce serveşte...
- Şi la ce serveşte să te naşti
dacă
trebuie să mori?
-
Să mori... Să pleci
Ce-nseamnă
asta?
Sigur,
sunt unii care mor
şi
apoi uitaţi.
Dar
sunt şi care trăiesc
şi
care supravieţuiesc apoi. Pentru totdeauna
în
inima oamenilor,
azi
şi mâine
Pentru
totdeauna.
-
Gata! Am înţeles!
Asta
înseamnă să te naşti
pentru
a nu muri niciodată.
de fiecare dată când această melodie...
De
fiecare dată când această melodie
cântă
în mine
visez
la tine
Bineînţeles,
nu
te-am cunoscut niciodată
chiar
dacă te-am citit
surprins
fiind de bucuriile tale
şi
de fricile tale
şi
de durerile tale.
Şi
chiar mi se pare
că
aşa este...
Că
e această muzică
pe
care într-o zi
ai
ales-o
ca
să-ţi iei viaţa.
Şi
de fiecare dată când aceasta
dulce
şi suavă
melodie
cântă
în mine,
te
văd
încetişor
plonjând
în
Vid.
Rommié Venturo
(trad. şi adapt. Măriuca Văcărescu)
Autentic?!?
intr-o bizara lume, dominata de
artificial şi superficial, a devenit
un pretios obiect de antichitate să
gasesti autenticul.
suntem cotidian intoxicati cu
artificial ca să uitam să ne intrebam,
sa simtim, să ne miram, să ne
revoltam, să gasim algoritmul logicii,
sa fim noi insine. suntem agresati
de guvernanti, oricare ar fi aceia, de
mass-media să ne credem invingatori
într-un stat care embrionar are medalia
invinsului...suntem sufocati să
iubim artificial, suntem obligati să fim superficiali
pt a mima moda unor societati
dezvoltate, acele tari avand spre deosebire de noi, gena
perpetua a invingatorilor.
totusi, unii dintre noi, incercam
din cand în cand să ne mai intrebam de ce şi pt ce...
si-atunci fugim de lume cautand
marea, muntii, padurile, copacii, stelele, zambetul sublim
al unui copil, strangerea de labuta
a unui catel, zborul pescarusilor, cartile, muzica...
si incercam, în fuga ns, să ne
hranim cu o secunda de autentic, pt a uita ca totul e supus
efemerului...!
Copilarie
n-am pretentiile unui auntentic
literat în a emite şi a asterne
pe hartie idei despre copilarie.
as incepe prin a va spune ca, pe
masura ce imbatranesc, mi-e din
ce în ce mai tare dor de copilarie.
în romania acestui trepidant secol
unde a trai a devenit un spectaculos
exercitiu al unui acrobat de-
al circul rusesc, iti vine de la
sine să vrei să fii copil, iti doresti
sa copilaresti. copilarind, iti
doresti să incepi. incepand, iti doresti
sa speri. sperand, visezi. visand,
fugi de realitate. şi uite-asa cercul se
inchide în mod dramatic şi vicios.
de fapt, copilaria reprezinta
inocenta şi puterea visului. aici, în fiecare
zi, sistemul ne darama visele. iar
noi, în fiecare noapte ne construim altele.
le tesem cu infrigurare noaptea pt a
ni le desira nemilos dimineata.
se pune intrebarea, domnilor - vreti
să ajungem niste nebuni deprimati într-o
jungla a balamucului??? lasati-ne
visele...! sunt drogul ns, al celor sensibili şi atipici.!
Dragoste
in diabolica graba în care ne
invartim isteric în cercul vietii, uitam clipa
de clipa ca dumnezeu ne-a trimis pe
pamant să iubim......... uitam de fapt să iubim.
uitam să iubim natura condamnand-o
la uitare prin indiferenta. şi totusi, castanii, teii, fagii
exista pt a ne aminti să ii iubim.
stelele apar, aproape în fiecare noapte în vietile ns. ca să ne spuna
povesti. dar noi demult, nu le mai
ascultam...ploaia venea, acum ceva vreme, aducandu-ne
parfum cu aroma de tristete,
nostalgii şi romantism. azi, zgomotul ploii ne trezeste unora iritare,
altora somn, altora instincte
sexuale.
supravietuim nevrotic în vartejul
vieti şi uitam să ne şi iubim. în aceste timpuri,chiar
si dragostea si-a pierdut ceva din
inefabila ei taina. acum, se iubesc banii, certificatele de
casatorie - bilete aparente de
asigurare a zilei de maine. oamenii daca şi cand se iubesc, se iubesc
acum agresiv, posedandu-se ca
într-un rut. fara tandrete, fara profunzime, fara o clipa de poezie,
fara generozitate, fara sunet şi culoare.
daca noi nu mai stim cum să ne iubim
intre noi, oare cum mai putem iubi muzica? cum mai putem simti
aceasta minune a lumii care iti da
iluzia iubind-o, ca totul e minunat? iubind muzica, intrebarea poeziei, arta
invatam să iubim universul. dumnezeu
ne priveste de sus şi ne asteapta să ne intoarcem la iubire pt ca
intotdeauna e TIMP PT DRAGOSTE!
Minciuni
scrupulosul dictionar al limbii
romane ne marturiseste ca minciuna este
denaturarea intentionata a
adevarului. nu vi se pare ca este putin incomplet
si artificial?
minciuna a ajuns în mileniul trei o
permanenta stare de fapt. mintim matinal,
la dejun, la banala cina, mintim
chiar şi în somn. ea, draga de ea, miciuna are
de fapt doua fatete. într-una ii
mintim pe cei de langa noi în cele mai diverse forme
si din cele mai elegante motivatii.
ii mintim ascunzandu-ne disperarea, saracia, visele,
conturile, frica... şi ei ne mint la
randul lor! mintim motivat dar şi nemotivat.
mintim ca să nu ranim, mintim din
complezenta şi culmea ridicolului, mintim chiar
si din plictiseala. dar mintim!
a doua fateta a minciunii mult mai
subtila aparent dar evident mai agresiva pe interior
o constituie faptul ca, dramatic,
noi ne mintim cu mare spor şi pe noi insine. ne mintim
ca avem puterea să ne urmam visele,
ne mintim ca mai dorim ceva autentic, ne mintim
hranindu-ne cu drogul sperantei
atunci cand realitatea hidoasa ne zambeste malefic,ne
minţim ca mai avem timp să iubim, să
daruim, ne mintim pe noi, spunându-ne nouă că
mai e vreme pt noi.... când de fapt
ireversibilitatea timpului e motiv de nebunie pt. unii
iar pt. mulţi altii e doar “şi mâine
e o zi”!
Athena
Piceava
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu