Înscris de-o viaţă la şcoala benevolă a
literelor şi literaţilor, dau de tratatul – curs al distinsului om de
litere Marian Popa despre poetul şi scriitorul George Anca. Mărturisesc
că am „citit” subiectul, fără să am pretenţia că în totalitate, dar
ici-colo, în câte-o revistă de cultură sau atunci când mi-a căzut în
mână vreo carte din multele scrise de domnia-sa. Parcurgându-i demult
poetului primele versuri, am rămas şocată. Erau versuri dintre acelea cu
tâlc, cu sensuri multiple, când ascunse, când la vedere, la bună
vedere, aşa cum le stă bine acelora scrise de poeţi care trebuie să
spargă bariere de timp, de percepţii critice, dar mai ales de percepţia
ta de simplu cititor. Şi mi-am spus atunci că asta e literatura
viitorului, asta e cea cu expertiză în simţăminte, în exprimări
literare, în extinderi exhaustive spre lumea din noi, cea de ieri şi de
mâine, dar mai ales în cea care ne obligă să ţinem pasul cu modernul,
cel care se grăbeşte, nu se joacă! Şi am numit-o atunci Literatură
Academică şi am mai scris despre ea. Nu m-a mirat deloc faptul că un
nume precum Marian Popa îşi opreşte privirea, dintre sutele de autori,
asupra lui George Anca. Şi nu m-a mirat nici structurarea operei
acestuia într-un veritabil curs de predat săptămanal, pe semestre de
viaţă. Fiindu-ne subiectul ambilor cunoscut din scrieri, mi-am putut lua
permisiunea să aştern doar câteva vorbe, amatoristice, despre „cursul
Anca”.
În Premise, autorul defineşte termenul de Dodii
şi faptul că acestea, conţinând date despre realitate, persoane şi
timpuri, sunt premeditate. Premeditate, deci programate, elaborate
îndelung, încadrându-se într-un ritm şi o rimă care să le facă lesne de
parcurs. Unele au un sens inexistent, fantastic prin asocierea de părţi
ale altor cuvinte, inovativ, ce vor penetra rapid limita lingvistică a
viitorului. Acestea sunt asemănătoare efectului Debussy în muzică,
scrierile depărtandu-se sau mergând paralel dar concentrat, de scrierile
academismului tradiţional, intrând într-un academism modern, cel al
secolului XXI. Vorbind despre Dodii în general si apoi particularizând
la Dodiile lui Anca, autorul plasează exprimarea în dodii „într-un
anume spaţiu socioprofesional, etnic sau general. Ele sunt datorate
celui ce le emite, avand caracter voluntar, involuntar sau, altfel,
indiferent faţă de recepţia discursului său.” Marian Popa plasează de
asemenea existenţa Dodiilor „local si global; definesc folclorul şi
literatura cultă, în genere, microcontextual.” Rezultă că aria lor
poate fi exhaustivă, dar identificarea ei depinde şi de nivelul
neurovegetativ al individului. Cititorul limitat, iritabil şi năzuros ar
socoti-o gratuită sau nocivă, cel deschis şi îndreptat spre descoperire
– distractivă şi „demenţială”, iar filosoful ar considera-o ca
„totalitate sau ansamblu de dodii”. Cât de ilustrativă este deducţia
pentru neomogenitatea cititorului nostru!
Interesantă şi ideea că „europeanul
e definit de dualitate, antiteze, contradicţii simple, absurdităţi.
Anca este unul care depăşeşte dualul prin trăire de tip hindus”.
Adevărat, scrierea poetului este îndelung cântărită, iar exprimarea îi
este mantrică. Mantric şi melodios îi e şi cuvântul, el ne duce cu
gândul la Magical Healing Mantra: Om Mani Padme Hum, ea începe ca
susurul Gangelui auzit de departe, ca apoi să intre brusc în curgerea-i
continuă spre aval, aşa cum poetul se angajează în recitalul
poezie-proză-teatru-legendă şi viaţă.
Parcurgând Cărţi, Poezia, Romane,
Relaţii de călătorie, Politice, Interetnice, Religii, Erotice,
Traduttore, realizezi profunzimea, acurateţea şi profesionalismul omului
de litere Marian Popa. Îi mulţumeşti acestuia în gând pentru ceea ce tu
nu ai putea reda. Ai revelaţia la revelaţie, doi oameni ce-şi scurg lin
viaţa în scris pentru scris şi pentru încă nescris!
„Nu statuie după om/ carte nu după
monom/ nici binom nici astronom/ că ne potopi sodom/ tu pe cine eu pe
gnom/ fără de niciun incom” (OM) G.A.
ADINA DUMITRESCU
(REVISTA VATRA VECHE – Lunar de cultură * Serie veche nouă* Anul IV, nr. 12(48), decembrie 2012, pag.31)
Marţi, 27 noiembrie 2012,a avut loc evenimentul cultural
Colocviile de Marţi – Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
***
Evenimentul a avut loc la Centrul pentru Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională
Str.J.L. Calderon nr.39
Eveniment: Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
„O palmă îi trase Moartea lui, care se uscase de
se făcuse cârlig în chichiță[3],
și căzu mort, și îndată se și făcu țărână.” (Petre Ispirescu). „Ne întemeiem aci
pe-o autoritate pe care „Românul” desigur nu va cuteza a o combate, pe a lui
Nicolae Bălcescu” (Mihai Eminescu”). “así desde las Indias a Valachia / corra tu nombre
y fama, / que ya por nuestra patria se derrama” (Tome de Burguillos, en
el año de 1634 – dedicaţie lui Lope cf. Herodot despre traci). Pe când Lope
însuşi, în piesa lui El
prodigioso principe de Transilvania,maschează pe Mihai cu Bathory (Călugăreni, 13/23 august
1595). În timp ce, după Nicolae Bălcescu, „soarele veni să lumineze această
mare zi de miercuri 13/23 august, menită a fi briliantul cel mai strălucit al
cununei gloriei române”. Calendar cultural, noiembrie 2012: Lope de Vega (25
noiembrie 1562 – 27 august 1635), 450 ani de la naştere; Nicolae
Bălcescu (29 ianuarie 1819 – 29 noiembrie 1852), 160 ani de la moarte; Petre
Ispirescu (1 ianuarie 1830 – 21 ianuarie 1887), 125 ani de la moarte; centenar George Emil Palade (19 noiembrie 1912 – 8 octombrie
2008).
Dr. George Anca
Dr. George Anca
Invitaţi: Viorica Vatamanu, Lucia Negoiţă, Elisabeta Isanos, Sorana
Gorjan, Ana Munteanu, Rodica Pandele, Monica Grigorescu, Claudia Golea, Emilia
Ţuţuianu, Victoria Milescu, Bianca Floarea, Wanda Decca, Bianca Beatrice Michi,
Alexandra-Maria Citirigă, Mariana Gurza, Adina Dumitrescu, Doina Boriceanu,
Doina Ghiţescu, Puşi Dinulescu, Marian Popa, Nicolae Nicolae, Nicolae Gheran,
Mihai Teodorescu, Florentin Smarandache, Ben Todică, Om Gupta Prakash, Neculai
Hilohi, Mircea Gheorghe, Vasile Andru, Nicolae Băciuţ, Ion Coja, George
Lupaşcu, Cornel Berbente, Gabriel Gheorghiu, Nicolae Drăgulănescu, Ion
Andreiţă, Neagu Udroiu, Florin Costinescu, Gheorghe Dănilă, Dorin
Dospinescu,Vasile Boji, Mihai Stan, Gheorghe Neagu, Ioan Soare, Nicolae
Tomoniu, Corneliu Zena, Petru Costinescu, Mircea Muntenescu, Tiberiu-Sebastian
Văduva
Amfitrion: Dr. George Anca
Amfitrion: Dr. George Anca
Puşi Dinulescu
Puşi Dinulescu
Bianca Beatrice Michi şiPuşi Dinulescu
Intervenţii:
Sorana Georgescu-Gorjan: „Aşa e
arta, tinereţe fără bătrâneţe...” (Brâncuşi)
Mihai Teodorescu: Psihosociologia
totalitarismului
Ion Ionescu Bucovu: Ben todică
între două lumi
Nicolae Bulz: Romulus Vulcănescu bătrân
Ion Andreiţă: Vasile Văduva
tânăr
Tiberiu-Sebastian Văduva: Alecsandru Văduva în
nemurire
Nicolae Bulz
Nicolae Bulz: Romulus Vulcănescu bătrân
Sorana Georgescu-Gorjan
Mihai Teodorescu
Sorana Georgescu-Gorjan
Teatrul de poezie: Recital Viorica Vatamanu
Recital Viorica Vatamanu
Viorica Vatamanu
Viorica Vatamanu
Lansări:
Andru povestit de 29 de
confraţi şi de el însuşi, 2012
Ben Todică (60): Între două
lumi; Între lumi; al treilea volum, aniversar: decembrie, 2012
Florentin Smarandache, Vasntha
Kandasamy: DSm Super Vector Space of Refined Labels, Zip Publishers, Columbus, Ohio,
2011. Premiul Statelor New Mexico
şi Arizona,
2012.
Cornel Berbente: Fiinţă şi
lucrare, Bibliotheca, 2012
Claudia Golea: În numele
câinelui, Minerva, 2012
Ben Todică: Între două
lumi; Între lumi- Editura Muşatinia
Ben Todică: Între două
lumi; Între lumi- Editura Muşatinia
LA MULŢI ANI, BEN TODICĂ!
Bianca Beatrice Michi
Sorana Georgescu-Gorjan
Portrete foto: Radu Cristian Nema
Bianca Beatrice Michi
*
NB Teatrul de poezie: Poezia vieţii, recital de
Viorica Vatamanu. Folclor, Theodor Mazilu, D.R. Popescu, Lorca, Sf. Pavel,
Biblie. „Avem o revelaţie astă-seară, o mare actriţă, care ar trebui socotită
vedetă, nu profesoară la o şcoală, fie şi Universitatea Naţională de Teatru şi
Film” (Puşi Dinulescu).
Viorica Vatamanu
Viorica Vatamanu
*
Sorana Georgescu-Gorjan: „Aşa e
arta, tinereţe fără bătrâneţe...” (Brâncuşi)
TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE…
Dintr-o frumoasă mărturie a lui C. S. Nicolăescu Plopșor aflăm că Brâncuși i-ar fi spus:
“Săpând necontenit fântâni interioare, am dat de
izvorul vieții fără de moarte și al tinereții fără bătrânețe. Așa e arta: tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.”
La 27 noiembrie comemorăm 125 de ani de la trecerea la
cele veșnice a lui Petre Ispirescu, cel care ne-a dăruit
minunatul basm la al cărui titlu făcea referire sculptorul. Viziunea lui Brâncuși, prin referirea la artă, este însă mai optimistă decât cea a
povestitorului.
O întâmplare recentă confirmă rolul artei de exponent
al tinereții fără bătrânețe. La licitația de Artă Modernă și Impresionism care a avut loc
la Christie’s, la 7 noiembrie 2012, un mulaj în ghips intitulat Une muse a
obținut 12,4 milioane de dolari. Lucrarea semnată de
Brâncuși are o poveste fascinantă.
Modelul sculpturii O muză (1912) ca și cel al Muzei adormite (1909-1910) a fost baroana Renée Irana
Frachon, bună prietenă a sculptorului. Lucrările cioplite în marmură au stârnit
interesul organizatorilor expoziției de Artă Modernă Internațională ce urma să fie găzduită în 1913 în localul Armurăriei
regimentului 69 infanterie din New
York. Pictorii Arthur Davies, Walter Pach și Walt Kuhn au fost încântați de aceste
sculpturi, ca și de marmurele din 1912 Tors de femeieși Dra Pogany, precum și de Sărutul (1907-1908)din piatră. Le-au ales pe toate cinci, pentru a fi expuse la loc de cinste
în cadrul expoziției. Davies chiar a cumpărat Torsul din
marmură. Celelalte lucrări au trebuit trecute în ghips, întrucât asigurarea era
mult prea scumpă pentru alte materiale. Așa se face că în
1913, publicul american a avut prilejul să vadă doar mulajele din ipsos după O
Muză, Muza adormită, Sărutul și Dra Pogany,
dar a putut admira Torsul original.
Celebra Armory Show a făcut cunoscută pentru prima dată arta brâncușiană dincolo de ocean și a stârnit un enorm interes. De
atunci, colecționarii americani îl vor sprijini în permanență pe sculptor.
Brâncuși a purtat o interesantă
corespondență cu Walter Pach, intrată recent în domeniul public
prin La Dation Brancusi. De aici aflăm că mulajele au fost evaluate de
Brâncuși la 1000 franci, dar că i-a lăsat pe organizatori să
decidă ce să facă cu ele. Walter Pach a primit gipsul Sărutului cu
prilejul căsătoriei și lucrarea a reprezentat pentru familia pictorului o
divinitate tutelară, care i-a purtat noroc. Fotografia stelei de pe mormântul
Rașevski din Montparnasse,
primită de la sculptor, era plasată sub mulaj, între două ferestre din locuința lui Pach.
Dl Davies a păstrat un timp la el mulajele după Muza
adormită,O Muzăși Dra Pogany. A vândut
tinerei doamne Rumsey gipsul Muzei adormite și i-a returnat lui Brâncuși mulajul Drei
Pogany, care se află și în prezent în Atelier. Cu ocazia expoziției Brâncuși de la Galeria Brummer din 1933, dna Rumsey a
schimbat gipsul cu opera în marmură, pentru $1000. Gipsul a fost achiziționat de o doamna Guggenheimer cu $250. Cu ocazia primei expoziții personale Brâncuși organizată în 1914 la Photo
Secession Gallery, Davies a cumpărat O Muză din marmură, care se află în
prezent la Muzeul Guggenheim.
Walt Kuhn a achiziționat mulajul după O
Muză și a inclus lucrarea în colecția sa. După decesul lui în 1949, mulajul a intrat în stăpânirea soției sale, Vera Spier Kuhn, care a donat-o în 1955 Muzeului Guggenheim.
În 1986 gipsul s-a licitat la Christie’s cu $ 880.000. Organizatorul actualei
licitații de miercuri 7 noiembrie 2012, Andreas Rumbler
aprecia opera realizată acum exact un secol drept superbă, elegantă, modernă,
atemporală.
John Quinn, care a văzut O Muză la Armory Show,
i-a comandat lui Brâncuși un bronz după „femeia cu gușă” și a primit spre confirmare o schiță a lucrării. Bronzul a fost expus pentru prima oară în 1922 la New York, în The
Sculptors Gallery. Există în prezent trei bronzuri, care se află în muzee
americane și într-o colecție particulară.
Reapariția pe piața de artă a unei lucrări de Brâncuși din 1912, care a
atins o valoare apreciabilă deși e făcută din gips, confirmă
faptul că arta are “tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”…
Sorana Georgescu-Gorjan
***
Mihai Teodorescu: Psihosociologia
totalitarismului
Mihai Teodorescu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE TOTALITARISMULUI
1.MARXIST-LENINIST DE TIP:
1.STALINIST
2.CEAUSIST(PROLETCULTISM
ROMANESC)
3.VIETNAMEZ
LEGAL
4.COREEA
DE NORD LEGAL
5.CHINA LUI
MAO(PROLETCULTISM CHINEZ)
6.CUBA IN
PERIOADA INITIALA POLITICIAN :
7.DE
GUERILA: COLUMBIA(FARC) SI PERU(TUPA-MAROS)
8.TARILE EUROPEI DE
EST(INAINTE DE GORBACIOV)
2. ABSOLUTIST MONARHIC
DE TIP :
1.EV.
MEDIU RELIGIOS CRESTIN
2.IRANUL
SAHULUI PANA LA 1979 PANA LA REVOLUTIA ISLAMICA
3.T. TEHNOCRATIC
1.CUBA ACTUALA
2.
CHINA
ACTUALA
3.T.
MILITAR, CHILE(AUGUSTO
PINOCETO)
4.T. FASCIST SI
NEOFASCIST
5.T. ISLAMIC RELIGIOS DE GUERILA: LEGAL-ACTUAL
1.IRAN(CORAN-CONSTITUTIE),
DE GUERILA : JIHAD ISLAMIC-OSAMA BEN LADEN,
TALIBANIC-AFGANISTAN, HEZBOLAH-LIBAN, GIA-ALGERIA, KURD IN TURCIA, IN TARILE
MUSULMAN-DEMOCRATICE
***
TRASATURILE PSIHOSOCIALE COMUNE TUTUROR
TOTALITARISMELOR
1.CREDINTA INTR-UN
IDEAL MORAL SUPREM
2.SPERANTA(OPTIMISMUL)
3.CENZURA IMPOTRIVA
STIRILOR CARE MICSOREAZA SPERANTA(OPTIMISMUL)
4. TREBUINTA
INSTINCTIVA DE A SE INCADRA INTR-O STRUCTURA
SOCIALA(TREBUINTA DE INCLUZIUNE)
5. TREBUINTA DE IUBIRE
INTRE MEMBRII GRUPULUI CU ACEEASI IDEOLOGIE
6. TREBUINTA DE URA
IMPOTRIVA DUSMANILOR IDEALULUI MORAL(SACRIFICIUL MINORITATII PENTRU BINELE
MAJORITATII)
7. SACRALIZAREA
VALORILOR SOCIALE SUPREME CARE IN EVUL MEDIU ERA VALOAREA RELIGIOASA IAR ACUM E
VALOAREA STIINTEI(PRIVESTE NUMAI COMPONENTA POZITIONALA A RETELEI STATUT-ROL)
8. FESTIVISMUL
9. COLECTIVISMUL
EXTREMIST
10. EGALITARISMUL
IRATIONAL(MASIFICAREA)
11. SACRIFICIUL
INDIVIDULUI PENTRU IDEAL MORAL
12. SIMPLITATEA
COGNITIVA
13. CAUTAREA TAPULUI
ISPASITOR
14.
CONSENSULS(CONFORMITATEA)
15. MENTALITATEA
TOTALITARISTA(EUGENIA SI EUTANASIA)
