marți, 28 mai 2013

COLOCVIILE DE MARȚI - Wagner & Kierkegaard



Marţi 28 mai  2013 a avut loc evenimentul cultural
COLOCVIILE DE MARȚI- Wagner & Kierkegaard  

                  Evenimentul a avut loc la Centrul socio-cultural „Jean Louis Calderon”,
  Str. J.L. Calderon nr.39, tel. 0213156670



Nimic nu este mai învăluit în farmec şi blestem decât secretul. / Viaţa poate fi înţeleasă numai privind în urmă; dar poate fi trăită numai privind înainte. / Omul este spirit. Ce este însă spiritul? Spiritul este sinele. (Soren Kierkegaard). Imaginația creează realitatea. / Acolo unde începe înțelegerea, încetează bătaia de joc. / Cred în Dumnezeu, Mozart și Beethoven, precum și în discipolii și apostolii lor; cred în Sfântul Duh și în adevărul unicei, indivizibile Arte; cred că această Artă vine de la Dumnezeu și trăiește în inimile tuturor oamenilor iluminați; cred că acela ce s-a scăldat o dată în delectările acestei înalte Arte I se consacră pntru totdeauna, și niciodată n-o neagă; cred că prin Artă toți oamenii sunt mântuiți. (Richard Wagner).






Invitaţi: Radu Andrei, Ion Andreiţă, Vasile Andru, Viviana Musa Augusta, Lucian Avramescu, Nicolae Baciuţ, Cristina Bălan, Esha Beteille, Surender Bhutani, Alex Bogdan, Vasile Boji, Irina Botea, Adrian Botez, Baks Miklos, Cristian Balint, Camelia Botezatu, Ioana Bujoreanu, Nicolae Bulz, Radu Cârneci, Ovidiu Cegus, Valeriu Citirigă, Silvia Codreanu, Rodica Constantinovici, George Costin, Florin Costinescu, Petru Costinescu, Nicolae Constantin, Roxana Crișan, Viorel Croitoru, Ana Maria Cucută, Patrick Andre de Hillerin, Gabi del Pupo, Wanda Decca, Ştefan Dimitriu, Puşi Dinulescu, Tamara Dodoc, Adina Dumitrescu, Nicolae Dan Fruntelată, Doina Ghiţescu, Monica Grigorescu, Rodica Grindea, Iulia Grumăzescu, Neculai Hilohi, Ana-Maria Gavrilescu, Sorana Georgescu-Gorjan, Ruxandra Grecu, Mariana Gurza, Ionuţ Iftimiciuc, Horaţiu Iliescu, Dorin Eugen Ionescu, Petru Ionescu, Elisabeta Isanos, Tudor Cristian Jurgiu, Cristina Liberis, Loree Lorelai, Aurel Luca, George Lupaşcu, Ştefan Lupu, Ahmed Mazhar, Toma George Maiorescu, Ana Maria Manea, Daria Martin, Dan Mateescu, Horia Matei, Valeriu Matei, Radu Mavrogheorghe, Roxana Mazilu, Vasile Menzel, Bianca Beatrice Michi, Radu Micu, Simona Miculescu, Bogdan Mihăilă, Cătălin Mirea, Ioan Mititelu, Felicia Mocanu, Doru Moţoc, Mircea Muntenescu, Alina Vasilica Neagu, Gheorghe Neagu, Lucia Negoiţă, Radu Cristian Nema, Elisaveta Novac, Cornel Ostahie, Sorin Pătraşcu, Ancuţa Petre, Florentin Petrescu, Adina Pintilie, Cezarina Adamescu, Mihai Popescu, Mircea Postelnicu, Vasile Pupeza, Arghira Ravanis, Mimi Ravanis, Iulia Rogină, Constantin Schifirneţ, Adrian Severin, Michael Shafir, Felix Sima, Florentin Smarandache, Anamaria Smighelschi, Ion Soare, Ion Spădaru, Viorel Speteanu, Mihai Stan, Marius Stănescu, Julieta Strâmbeanu, Marian Stroia, Constantin-Dumitru Surdu, Mihai Teodorescu, Florian Tănăsescu, Ben Todică, Iuliana Turcu, Victor Ţempeanu, Neagu Udroiu, Viorica Vatamanu, Marius Văcărelu, Tiberiu-Sebastian Văduva, Silvian Vâlcu, Letiţia Vlădescu, Alexandra Vrabie, Corneliu Zeana.
Amfitrion: Dr. George Anca 



















Intervenţii: - Florentin Smarandache: Parsifal in New Mexico
-          Horace Gange: Kierkegaard in Marathwada
-          Puşi Dinulescu: Teatrem
-          Constantin Schifirneţ: Mihail Manoilescu în Brazilia
-          Mihai Teodorescu: Religia islamică
-          Marian Stroia: Moartea ultimului fanariot
-          Viorel Spetean: Columna Traiană după 1900 de ani
-          Bianca Michi, Radu Nema: Cannes 2013 și înapoi
-           
Lansări: Grigore Popa: Existenţă şi adevăr la Soren Kirkegaard, Ed. Arhidiecezană, 1940, Dacia, 1998, Adrian Alexiu: Nuntă la mahala sau Taxiul roșu, Meronia, 2013 




Teatru de poezie  George Anca: teatrul Kierkegaard. Interpretează Andrei Radu şi Victor Ţempeanu,
Arghira Ravanis: două poeme
Julieta Strâmbeanu: Urzica
Nuntă la mahala, spectacol-lectură. Interpretează Doina Ghiţescu 





Întâlnire cu Florentin Smarandache

 




























Portrete: Radu Cristian Nema 

       La eveniment au participat scriitori, actori, ziarişti şi membrii Centrului.

joi, 23 mai 2013

COLOCVIILE DE MARȚI- Wagner & Kierkegaard



Primarul Sectorului 2 are deosebita plăcere să vă invite
        Marţi 28 mai  2013, orele 17.00, la evenimentul cultural
COLOCVIILE DE MARȚI- Wagner & Kierkegaard  

                  Evenimentul va avea loc la Centrul socio-cultural „Jean Louis Calderon”,
  Str. J.L. Calderon nr.39, tel. 0213156670


Nimic nu este mai învăluit în farmec şi blestem decât secretul. / Viaţa poate fi înţeleasă numai privind în urmă; dar poate fi trăită numai privind înainte. / Omul este spirit. Ce este însă spiritul? Spiritul este sinele. (Soren Kierkegaard). Imaginația creează realitatea. / Acolo unde începe înțelegerea, încetează bătaia de joc. / Cred în Dumnezeu, Mozart și Beethoven, precum și în discipolii și apostolii lor; cred în Sfântul Duh și în adevărul unicei, indivizibile Arte; cred că această Artă vine de la Dumnezeu și trăiește în inimile tuturor oamenilor iluminați; cred că acela ce s-a scăldat o dată în delectările acestei înalte Arte I se consacră pntru totdeauna, și niciodată n-o neagă; cred că prin Artă toți oamenii sunt mântuiți. (Richard Wagner).

Invitaţi: Radu Andrei, Ion Andreiţă, Vasile Andru, Viviana Musa Augusta, Lucian Avramescu, Nicolae Baciuţ, Esha Beteille, Surender Bhutani, Alex Bogdan, Vasile Boji, Irina Botea, Adrian Botez, Baks Miklos, Cristian Balint, Camelia Botezatu, Ioana Bujoreanu, Nicolae Bulz, Radu Cârneci, Ovidiu Cegus, Valeriu Citirigă, Silvia Codreanu, Rodica Constantinovici, George Costin, Florin Costinescu, Petru Costinescu, Roxana Crișan, Viorel Croitoru, Ana Maria Cucută, Patrick Andre de Hillerin, Gabi del Pupo, Wanda Decca, Ştefan Dimitriu, Puşi Dinulescu, Tamara Dodoc, Adina Dumitrescu, Nicolae Dan Fruntelată, Doina Ghiţescu, Monica Grigorescu, Rodica Grindea, Iulia Grumăzescu, Neculai Hilohi, Ana-Maria Gavrilescu, Sorana Georgescu-Gorjan, Ruxandra Grecu, Mariana Gurza, Ionuţ Iftimiciuc, Horaţiu Iliescu, Dorin Eugen Ionescu, Petru Ionescu, Elisabeta Isanos, Tudor Cristian Jurgiu, Cristina Liberis, Loree Lorelai, Aurel Luca, George Lupaşcu, Ştefan Lupu, Toma George Maiorescu, Ana Maria Manea, Daria Martin, Dan Mateescu, Horia Matei, Valeriu Matei, Radu Mavrogheorghe, Roxana Mazilu, Vasile Menzel, Bianca Beatrice Michi, Radu Micu, Simona Miculescu, Bogdan Mihăilă, Cătălin Mirea, Ioan Mititelu, Felicia Mocanu, Doru Moţoc, Mircea Muntenescu, Alina Vasilica Neagu, Gheorghe Neagu, Lucia Negoiţă, Radu Cristian Nema, Elisaveta Novac, Cornel Ostahie, Sorin Pătraşcu, Ancuţa Petre, Florentin Petrescu, Adina Pintilie, Cezarina Adamescu, Mihai Popescu, Mircea Postelnicu, Vasile Pupeza, Arghira Ravanis, Mimi Ravanis, Iulia Rogină, Constantin Schifirneţ, Adrian Severin, Michael Shafir, Felix Sima, Florentin Smarandache, Anamaria Smighelschi, Ion Soare, Ion Spădaru, Viorel Speteanu, Mihai Stan, Marius Stănescu, Julieta Strâmbeanu, Constantin-Dumitru Surdu, Mihai Teodorescu, Florian Tănăsescu, Ben Todică, Iuliana Turcu, Neagu Udroiu, Viorica Vatamanu, Marius Văcărelu, Tiberiu-Sebastian Văduva, Silvian Vâlcu, Letiţia Vlădescu, Alexandra Vrabie, Corneliu Zeana.  
Amfitrion: Dr. George Anca

Intervenţii: - Florentin Smarandache: Parsifal in New Mexico
-          Horace Gange: Kierkegaard in Marathwada
-          Puşi Dinulescu: Teatrem
-          Constantin Schifirneţ: Mihail Manoilescu în Brazilia
-          Mihai Teodorescu: Religia islamică
-          Marian Stroia: Moartea ultimului fanariot
-          Viorel Spetean: Columna Traiană după 1900 de ani
-          Bianca Michi, Radu Nema: Cannes 2013 și înapoi
-           
Lansări: Grigore Popa: Existenţă şi adevăr la Soren Kirkegaard, Ed. Arhidiecezană, 1940, Dacia, 1998, Adrian Alexiu: Nuntă la mahala sau Taxiul roșu, Meronia, 2013

Teatru de poezie  George Anca: teatrul Kierkegaard. Interpretează Andrei Radu , Nuntă la mahala, spectacol-lectură. Interpretează Doina Ghiţescu

Întâlnire cu Florentin Smarandache

Portrete: Radu Cristian Nema

       La eveniment participă scriitori, actori, ziarişti şi membrii Centrului.
În speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre, vă aşteptăm cu drag.
Cu deosebită consideraţie,
Primarul Sectorului 2,
Neculai Onţanu

***


Søren Aabye Kierkegaard - filozof și scriitor danez.

Frică și cutremur

·         A putea reveni astfel încât în aceeași secundă să pară că a stat pe loc și a umblat, a face din saltul în viață un mers, a exprima în mod absolut sublimul în pedestru - o reușește doar acel cavaler [al credinței], și acesta este singurul miracol.
·         Credința e chiar acest paradox, că individualul, ca individual, e mai presus de universal și e justificat în fața acestuia, nu ca subordonat, ci ca supraordonat totuși, a se remarca, astfel încât individualul, după ce va fi fost, ca individual, subordonat universalului, acum prin intermediul universalului, devine individualul care, ca individual, stă într-un raport absolut cu Absolutul.
·         E o prostie (sau vreun zvon răspândit de vreun triton) faptul că așa-zisa educație aleasă ferește o fată de seducție. Nu, existența este mai dreaptă și mai cinstită: există doar un singur mijloc [de apărare] și acesta este inocența.
·         Epoca noastră nu rămâne la credință și la miracolul ei care transformă apa în vin, ci merge mai departe, transformând vinul în apă.
·         Heraclit obscurul, cel care și-a așternut gândurile în scrierile depuse în templul Dianei (pentru că gândurile i-au fost armura vieții și de-aceea le-a atârnat în templul zeiței), Heraclit obscurul spunea: „Omul nu poate trece de două ori prin apa aceluiași râu”. Heraclit obscurul a avut un discipol care nu a rămas la acest nivel, ci a mers mai departe, adăugând: „nu se poate [trece prin același râu] nici măcar o dată.
·         În această viață mă mulțumesc să fiu căsătorit cu mâna stângă, iar credința e îndeajuns de umilă pentru a o pretinde și pe dreapta; că aceasta înseamnă umilință nu neg și nici nu voi nega niciodată.
·         Numai pasiunea împotriva altei pasiuni devine o coliziune poetică, și nu acea zarvă a detaliilor înăuntrul aceleiași pasiuni.
·         Poetul sau oratorul nu poate săvârși ceea ce săvârșește eroul, el poate doar să admire, să iubească și să se bucure prin intermediul eroului. Totuși, poetul nu e mai puțin fericit; căci eroul este, ca să spunem așa, natura sa mai bună, de care e îndrăgostit și-n care se desfată pentru că nu mai este el însuși, și iubirea sa poate fi admirație.(...) El își urmează chemarea inimii, iar când a aflat ceea ce căuta, rătăcește pe la ușa fiecăruia cu cântecul ori cu povestea sa, pentru ca toți să-l admire pe erou precum el însuși și toți să fie mândri de erou, asemeni lui.(...) Dacă rămâne astfel fidel iubirii sale, dacă înfruntă zi și noapte acea viclenie a uitării care l-ar îndepărta de erou, atunci poetul și-a desăvârșit opera, s-a alăturat eroului care l-a iubit și el întocmai, căci poetul este natura mai bună a eroului, neputincioasă, într-adevăr, ca orice amintire, dar simultan transfigurată, ca orice amintire.
·         Sunt profund convins că Dumnezeu este iubire; acest gând are pentru mine o validitate lirică originară.
·         Tăcerea e capcana demonului și cu cât este mai profundă, cu atât mai terifiant devine demonul. Dar tăcerea e și înțelegerea reciprocă dintre divin și individual.
·         George Anca

teatrul Kierkegaard

e de scris în golul ochilor noştri de odinioară
cu văz de revelaţii împărtăşite prin tristeţi
ce-ntemeiaseră persoane greu sufletul bătând
călătoria ne-a furat doar anii şi puterea
cine nu ni se sinucide alături din teamă de ridicol
încă ne face să râdem peste numai dat a plâns
nuuri rămasul ireconcilierii întru masacrare
din nerecunoscut în oglinda interzisă tot ucigaş

nebunii-n morgă morţii-n balamuc
ne pare rău ne pare bine cuc
vreo şase versuri la mormânt aduc
şi cucul îmi ia foc până la muc
pe pagina cu litere flaimuc
mormânt mason şi mantracuc
cititul scris pe orient năuc
nebunii-n morgă morţii-n balamuc

sorei noastre Augustina
fie-i sufletul odihna
fratele poveştile

uşile ferestrele
fie-i Dumnezeu din sat
ce copilă l-a lăsat
cum şi brazda-ne de chin
dă-ne să i-o înflorim

clipele cutremurului
cu lunile gerului
cu hangerul îngerului
cu lanternele răzbelului
mânerul zodierului
sabia preşcolerului
de ne prenumără
rotulă-n loc de umără

mă temeam de rânduri
ce nu s-or mai scrie
mă temeam hârtie
scrumul se-ntrerupe
conversaţie cât o convertire
grup de stropi de sânge
creşte-n jos pe trepte
Old monk sinonim Triumf

un ţăran de nouă zeci şi trei de ani
sâmbătă seara şi duminică o fi sughiţând
Sofia i-ar fi pictat bordeiul copilăriei
Victoria îl prefera la o mie nouă sute şapte
Rodica se pronunţa asupra confiscării boilor
Gheorghe la intrarea în politică după război
fiecare ne aminteam toată povestea de nespus
a acelui mai mult decât Moromete pe nume Năvală

cât ai schimba estetica impotenţei
cu albul dintre albastrul munţilor
n-ai idee ce vine după martie
când bine te-ai născut ci nu ţie
abţine-te tare cum îţi aparţii numai
înainte de naştere şi după moarte
între timp dai în dreapta şi-n stânga
din piatra ce te loveşti de piatră

soare singur steaua sta
huma homului pe ea
ionizări transcerebrale
ciob în crier şi sandale
scripeţi degetului mic
ergoterapeutcik
din Cenadul orb Brăilii
Braille pe liber în Marsilii

ruşinate dodii
în odăi de oddii
nici tăcerea sorţii
popii doctor orţii
sârmiţă sârbuţă
sir miţă mbuţă
gaze în gazelul
gazelei răzbelul
1980


Rudolf Steiner

MUZICA OPEREI «PARSIFAL» CA EXPRESIE A SUPRASENSIBILULUI

Kassel, 16 ianuarie 1907 [ Nota 121 ]
Aici, unde căutarea mea zadarnică pace găsi,




Aceste cuvinte le scria Richard Wagner pe casa construită de el în Bayreuth. El îşi dorise intens această casă. El îşi simţise întreaga viaţă ca pe o străduinţă şi căutare zadarnică. El a găsit pacea căutărilor sale în drama sa sacră «Parsifal».
De cele mai multe ori se crede că o operă de artă ca «Parsifal» a lui Wagner ar lua naştere ca şi când artistul ar fi aşezat în mod conştient înăuntru toate gândurile ce pot fi găsite în ea. Însă un mistic nu concepe niciodată astfel opera creată de el. Nici planta nu cunoaşte legile pe care le găseşte botanistul în ea. Deasupra lui Richard Wagner planează puteri invizibile. De la ele provine ceea ce se află în «Parsifal». În Wagner trăia mult din ceea ce noi numim instruire secretă. Dacă urmărim evoluţia personalităţii sale prin viaţă, putem remarca o influenţă minunată. Atunci observăm cum răsar în el adevărurile care au fost cultivate timp de secole în şcolile secrete.
Să ne aducem în faţa ochilor în ce mod au fost iniţiaţi discipolii oculţi în astfel de misterii, cum sunt cele care au renăscut mai târziu în Wagner în mod instinctiv. Atunci erau întreprinse diverse exerciţii ale corpului şi ale sufletului, prin care a intervenit o modelare intimă a capacităţii oculte de reprezentare. Maestrul spiritual trezea în discipol, înainte de toate, un sentiment fundamental, pentru a provoca în el o relaţie intimă cu natura înconjurătoare. Discipolul era condus şi îndrumat prin regnurile naturii, în scopul de a percepe natura tot aşa cum percepea omul. Aşa cum, în cazul omului, percepem seninătatea sufletului în spatele unui zâmbet, sau un alt sentiment precis dincolo de lacrimi, tot aşa era îndemnat discipolul să cunoască, în natură, corespondenţele dintre fizionomie şi sufletesc. Un ocultist este acela care poate intra întru totul în concret în aceste lucruri, cu sentimentele sale. La privirea în natură, discipolului i s-a spus: Totul este fizionomie şi expresie a spiritualului. Planta în culori luminoase îi apare drept expresie zâmbitoare a spiritului Pământului – o alta drept expresie a spiritului întristat al Pământului. Aşa poartă ocultistul prin întreaga lume, impresii ale simţirii.
Cristalul lasă să treacă prin el lumina în mod cast. În el, materia nu este întreţesută cu pofte şi dorinţe. Materia umană este mai desăvârşită, dar ea este întreţesută cu durere şi bucurie, cu pofte şi patimi. Materia umană va fi cândva tot aşa de castă şi nobilă ca aceea a cristalului. Astfel, sufletul discipolului era acordat în aşa fel încât să vadă în natură modele ale evoluţiei viitoare a cărnii. Cu aceeaşi obiectivitate cu care matematicianul îşi imaginează plăsmuiri spaţiale, lucrurile lumii exterioare îi apar ocultistului drept expresie a sufletului lumii. Aşa cum este imposibil ca doi matematicieni să predea diferit o teoremă, tot aşa este imposibil ca doi oameni care au pătruns efectiv în ştiinţa superioară, să resimtă diferit. Asupra misticii există tot atât de puţin dezacord ca şi asupra matematicii.
Dacă discipolul a exersat şi era considerat în final matur, i se aducea o altă idee. El trebuia să cunoască ceea ce este mai frumos, mai pur şi totuşi cel mai vulnerabil. Atunci, i se spunea: Priveşte o plantă. Caliciul ei este îndreptat către Soare. Ea este influenţată şi menţinută în dezvoltare de către raza solară. Ea îşi îndreaptă în mod cast înspre Soare organele de reproducere. Ceea ce este acum acoperit, cu ruşine, la om şi la animal, este îndreptat spre Soare în mod cast, la plantă. Priveşte în urmă, în vremurile străvechi. Pe atunci, omul era pe treapta pe care a rămas planta. Atunci, el îşi îndrepta de asemenea organele de reproducere către Soare. Capul, rădăcina era în pământ. Misticii au ştiut întotdeauna că omul este o plantă inversată. Abia în decursul evoluţiei el a progresat, a devenit mai întâi orizontal ca animalul şi a preluat apoi configuraţia umană verticală actuală. El a trecut prin regnul vegetal şi prin cel animal, ajungând la regnul uman. Acest lucru era indicat de Platon, când spunea: Sufletul lumii este crucificat pe trupul lumii. Dar omul nu se află încă la sfârşitul evoluţiei sale. El este într-un stadiu de tranziţie, prin aceea că trebuie să învingă poftele şi să pătrundă în spiritualitatea superioară. El trebuie să învingă poftele în ceea ce întoarce în altă direcţie faţă de Soare, şi să fie pătruns de spiritualitatea superioară. Apoi omul va îndrepta către Soare caliciul fiinţei sale, tot aşa de pur şi de cast ca şi planta.
Acest ideal al caliciului vegetal spiritualizat a fost avut în vedere de cei care erau discipolii Sfântului Graal. Acel vas sfânt ar fi caliciul vegetal, care a trecut prin etapa animalică şi a fost îndreptat din nou spre spiritualitate. Discipolului i se spunea: Acest caliciu, care primeşte în sine Soarele spiritual, există ca predispoziţie în organismul uman. Omul are organe desăvârşite şi organe care se vor dezvolta abia în viitor. În mod asemănător cum producem acum oscilaţii ale aerului prin vorbire, tot aşa va exista în viitorul îndepărtat un mod în care omul va crea oameni ca şi el. Dacă omul se pătrundea cu astfel de sentimente, atunci el putea simţi în acele sărbători tainice din Vinerea Mare şi de Paşti cum răsare din plante un imbold care va apărea în viitor, purificat şi limpezit, în om. În special în Vinerea Mare a fost vieţuită această răsărire în acelaşi timp cu sentimentul că prin sacrificiul vieţii lui Christos a fost dat un zălog că omul se poate smulge în sus, ajungând în posesia Sfântului Graal. Seva sângelui lui Christos îl purifică pe om, aşa cum planta este străbătută de seva pură. Asta vieţuiau discipolii în momentele sărbătoreşti. Atunci ei se simţeau cunoscători. Gândul Mântuitorului se afla în mod clar înaintea lor, prin aceea că era percepută relaţia dintre sacrificiul vieţii lui Christos şi planta care răsare. Această idee s-a aflat mereu înaintea lui Richard Wagner.
Wagner a înfăţişat naşterea Eului şi a egoismului în personajul lui Alberich. El a folosit pentru aceasta sunetul de orgă mi bemol major [ Nota 122 ].
În anul 1856 el a încercat să dea formă enigmei vieţii pământeşti în piesa «Învingătorul»: Un tânăr este iubit de o fată din casta Chandala. Însă diferenţele dintre caste sunt atât de mari încât el este determinat prin aceasta să o abandoneze pe fată, pentru a deveni un discipol al lui Buddha. Prin suferinţa mare de care are parte, fetei îi devine clar că ea a fost un brahman într-o viaţă anterioară şi a refuzat mâna unei fete din casta Chandala. Aşa a căutat Wagner o reprezentare a înţelegerii gândirii universale.
În Vinerea Mare a anului 1857, Richard Wagner se afla în faţa vilei Wesendonk din Zürich şi privea lacul Zürich şi ogoarele. Atunci lui i-a venit, din plantele care răsăreau, gândul despre relaţia dintre Mântuitor şi existenţa vegetală. În inima sa se înălţa, ca imagine, sentimentul fundamental pe care-l avuseseră întotdeauna discipolii Graalului: idealul caliciului. Ulterior, el a căutat sunetele care să exprime evoluţia ce conduce de la caliciul vegetal la potirul Graalului. Prin aceasta el a găsit pace căutării sale, anterior zadarnice.
Gândul lui Parsifal a fost întotdeauna ascuns în germen în noua cultură. Goethe descrie în poezia sa «Tainele» cum un tânăr merge prin pădure către o mănăstire, şi este primit acolo în comunitatea iniţiaţilor. Acest tânăr apare ca un Parsifal, care pribegeşte către Cetatea Graalului. Goethe a explicat mai târziu această poezie unei asociaţii studenţeşti, care l-a întrebat despre ea, următoarele: În lume există multe concepţii religioase. Fiecare dintre cei doisprezece bărbaţi din mânăstirea în care ajunge fratele Marcu este reprezentantul unei astfel de concepţii. Cel de-al treisprezecelea din mijlocul lor, este conducătorul.
Goethe a înfăţişat, în această poezie, Loja ocultă în care nu există nici un conflict de păreri, ci numai iubire. Călătorul vede, când ajunge la mănăstire, deasupra porţii, o cruce înconjurată cu trandafiri. El întreabă: Cine a asociat crucii, trandafirii? În simbolul crucii cu trandafiri se exprimă un gând care străbate întreaga evoluţie a lumii. Cine înţelege idealul şi simbolul, îl poate afla pretutindeni. O veche legendă povesteşte cum a căutat Cain intrarea în Paradis. Nu el, ci Set a fost lăsat să intre. Set găseşte acolo Pomul Cunoaşterii şi Pomul Vieţii, încolăciţi unul în jurul celuilalt. El ia de acolo trei seminţe şi le pune pe limba lui Adam cel muribund. Din acestea creşte un pom. Este acelaşi pom în care Moise percepe plăsmuirea de foc şi aude cuvintele: „Eu sunt cel care am fost, cel care este şi cel care va fi”. Din acest pom este făcut toiagul lui Moise. Tot din lemnul său este făcută poarta templului solomonic, puntea pe care a păşit Christos când a mers pe Muntele Măslinilor şi, în sfârşit, crucea de pe Golgota. Concepţia Graalului a adăugat: Pe când lemnul era uscat şi devenise cruce, au răsărit lăstari plini de viaţă, ca zălog al vieţii eterne. Asta vedea discipolul Graalului în configuraţia trandafirilor. Aici îşi dau mâna trecutul şi viitorul. Goethe menţionează acest mister în versuri de genul: „Nu spune nimănui aceasta, decât înţeleptului,/Fiindcă mulţimea imediat ironizează…”
Această dispoziţie este conţinută şi în cuvintele: Cine a asociat crucii, trandafirii? Această treaptă de evoluţie a fost reprezentată de Wagner în modul cel mai intens în opera «Parsifal». Tot ce face Parsifal este plin de semnificaţie. El nu face nimic exterior. El are voie să fie activ în lumea suprasensibilă. El realizează cel mai mult, acolo unde atinge cea mai mare înălţime a evoluţiei sale lăuntrice.
Aceasta răsună minunat prin ultima poezie a lui Wagner. Dacă noi vedem ceata sfântă ce se adună în jurul Graalului, şi pe lângă aceasta pe Parsifal care mai întâi ucide – el împuşcă lebăda – şi apoi devine eliberator, atunci înţelegem ce a vrut să spună Wagner prin expresia „a găsi pace căutării zadarnice”. El a vrut să arate că prin intermediul muzicii se poate atinge ceea ce nu a fost atins prin intermediul artei dramatice. Până acum, muzica a adus în expresie doar sentimente lăuntrice. Pe de altă parte, cuvântul „dramă” a fost perceput ca enervant. Cele mai profunde sentimente încep acolo unde cuvintele încetează. Wagner a căutat un element de legătură. Acesta urma să fie drama muzicală. Cuvântul exterior trebuia să înceteze la un moment dat şi să facă loc liber pentru muzică. Fără «Parsifal», Wagner nu ar fi atins idealul străduinţei sale. Acolo unde el a înaintat cel mai sus în suprasensibil, a avut nevoie de muzica cea mai intimă. În «Parsifal», el a găsit cea mai pură şi cea mai bună expresie pentru aceasta. El a încercat să înfăţişeze ca artist şi muzician, ceea ce a trăit în el ca muzician.

Florentin Smarandache (* 10 decembrie 1954, Bălcești, județul Vâlcea) este un scriitor și matematician american de origine română, profesor de matematică la Universitatea New Mexico din Statele Unite.

Autor

Autor prolific, a publicat peste 75 de cărți și 100 de articole și note științifice. A scris poeme (Distihuri paradoxiste, Formule pentru spirit, Cântece de mahala, Emigrant la infinit cu o prefață de Cezar Ivănescu, Exist împotriva mea cu o prefață de Gheorghe Tomozei), proză scurtă (Scrieri defecte), un roman de avangardă numit paradoxal NonRoman, teatru (trilogia MetaIstorie și piesele pentru copii Întâmplări cu Păcală), plus traduceri. A creat și în franceză (Le sens du nonsens - apreciat de Eugen Ionescu, Anti-chambres, antipoesies, ou bizarreries) și engleză (Dark Snow, Circles of lights).

În exil

Disident pe vremea lui Ceaușescu, fuge în Turcia în 1988 unde stă în lagărul de refugiați politici doi ani de zile efectuând munci din cele mai diferite, până obține viza de emigrare în America, unde ajunge în primăvara lui 1990. Peripețiile și pățaniile din lagăr și exil le descrie pe larg în jurnalele sale publicate.

Paradoxism

În literatură a inițiat curentul de avangardă numit paradoxism la care au participat peste 300 de scriitori de pe glob (vezi cele patru antologii paradoxiste internaționale apărute), iar în artă a tipărit doua albume de 'Out-Art' (2000 și 2002).

Matematician

În matematică a publicat articole și cărți în Teoria numerelor, Statistică, Geometrie neeuclidiană, Structuri algebrice și aplicații matematice în fuziunea informației. Mulți matematicieni străini au studiat șirurile și funcțiile sale. A mai contribuit cu studii de filozofie (extinderea dialecticii la neutrosofie) și articole de fizică cuantică.

Vezi și

·         Teoria Dezert-Smarandache
·         Neutrosofie
·         Paradoxism

Florentin Smarandache:

Timpul deschide
fereastra unei clipe
şi se uită la mine.

*
Tânăr sunt,
ca un început
sub clopotul răsăritului.
*
Fragezi ghiocei
trag de sub zăpadă
primăvara.
*
Totul este posibil, chiar şi imposibilul.
*
Mă atrage avangarda literară fiindcă nu-s în stare să creez nimic clasic!
*
Desigur, mai uşor este să te exprimi în limba maternă; de aceea îmi ţin jurnalul în româneşte, singura creaţie pe care mai sunt în stare s-o continui... Emigrantul poartă cu sine ţara în suflet.
*
Eu vreau să merg în iad, deoarece în rai am impresia că-i teribil de plictisitor şi monoton... Wahnfried
fie această casă de mine numită.


 

luni, 20 mai 2013

COLOCVIILE DE MARȚI / The Tuesday Colloquiums



28 mai 2013, 5 pm, Calderon 39




COLOCVIILE DE MARȚI / The Tuesday Colloquiums 28 mai 2013, 5 pm, Calderon 39
 
Anul IV, nr. 5 (43). Addresses, Intervenții, Teatru de poezie, (Re)lansări de cărți, Proiecte, Portrete, Întâlniri

Eveniment: Wagner & Kierkegaard
„Nimic nu este mai învăluit în farmec şi blestem decât secretul. / Viaţa poate fi înţeleasă numai privind în urmă; dar poate fi trăită numai privind înainte. / Omul este spirit. Ce este însă spiritul? Spiritul este sinele.” (Soren Kierkegaard). „Imaginația creează realitatea. / Acolo unde începe înțelegerea, încetează bătaia de joc. / Cred în Dumnezeu, Mozart și Beethoven, precum și în discipolii și apostolii lor; cred în Sfântul Duh și în adevărul unicei, indivizibile Arte; cred că această Artă vine de la Dumnezeu și trăiește în inimile tuturor oamenilor iluminați; cred că acela ce s-a scăldat o dată în delectările acestei înalte Arte I se consacră pntru totdeauna, și niciodată n-o neagă; cred că prin Artă toți oamenii sunt mântuiți.” (Richard Wagner). „Caro Soren, obrigado para OM Begrebet... / nous sOMme in Dodenless Marathwada / aham brahma asmi eu sunt Luceafărul / ta tvam asi typed as Lalage / blue Babel-Ellora Salve Shanti” (Horace Gange).

Invitați
Ion Andreiță, Vasile Andru, Viviana Musa Augusta, Lucian Avramescu, Nicolae Baciuț, Esha Beteille, Surender Bhutani, Alex Bogdan, Vasile Boji, Irina Botea, Adrian Botez, Baks Miklos, Cristian Balint, Camelia Botezatu, Ioana Bujoreanu, Nicolae Bulz, Radu Cârneci, Ovidiu Cegus, Valeriu Citirigă, Silvia Codreanu, Rodica Constantinovici, George Costin, Florin Costinescu, Petru Costinescu, Roxana Crișan, Viorel Croitoru, Ana Maria Cucută, Patrick Andre de Hillerin, Gabi del Pupo, Wanda Decca, Puși Dinulescu, Tamara Dodoc, Adina Dumitrescu, Nicolae Dan Fruntelată, Doina Ghițescu, Monica Grigorescu, Rodica Grindea, Iulia Grumăzescu, Neculai Hilohi, Ana-Maria Gavrilescu, Sorana Georgescu-Gorjan, Ruxandra Grecu, Mariana Gurza, Ionuț Iftimiciuc, Horațiu Iliescu, Dorin Eugen Ionescu, Petru Ionescu, Elisabeta Isanos, Tudor Cristian Jurgiu, Cristina Liberis, Loree Lorelai, Aurel Luca, George Lupașcu, Ștefan Lupu, Toma George Maiorescu, Ana Maria Manea, Daria Martin, Dan Mateescu, Horia Matei, Valeriu Matei, Radu Mavrogheorghe, Roxana Mazilu, Vasile Menzel, Bianca Beatrice Michi, Radu Micu, Simona Miculescu, Bogdan Mihăilă, Cătălin Mirea, Ioan Mititelu, Felicia Mocanu, Doru Moțoc, Mircea Muntenescu, Alina Vasilica Neagu, Gheorghe Neagu, Lucia Negoiță, Radu Cristian Nema, Elisaveta Novac, Cornel Ostahie, Sorin Pătrașcu, Ancuța Petre, Florentin Petrescu, Adina Pintilie, Cezarina Adamescu, Mihai Popescu, Mircea Postelnicu, Vasile Pupeza, Arghira Ravanis, Mimi Ravanis, Iulia Rogină, Adrian Severin, Michael Shafir, Felix Sima, Florentin Smarandache, Anamaria Smighelschi, Ion Soare, Ion Spădaru, Viorel Speteanu, Mihai Stan, Marius Stănescu, Julieta Strâmbeanu, Constantin-Dumitru Surdu, Mihai Teodorescu, Florian Tănăsescu, Ben Todică, Iuliana Turcu, Neagu Udroiu, Viorica Vatamanu, Marius Văcărelu, Tiberiu-Sebastian Văduva, Silvian Vâlcu, Letiția Vlădescu, Alexandra Vrabie, Corneliu Zeana
Amfitrion: Dr. George Anca

Intervenții
Florentin Smarandache: Parsifal in New Mexico
Horace Gange: Kierkegaard in Marathwada
Puși Dinulescu: Teatrem
Mihai Teodorescu: Religia islamică
Viorel Spetean: Columna Traiană după 1900 de ani
Bianca Michi, Radu Nema: Cannes 2013 și înapoi

Lansări
Grigore Popa: Existență și adevăr la Soren Kirkegaard, Ed. Arhidiecezană, 1940, Dacia, 1998
Adrian Alexiu: Nuntă la mahala sau Taxiul roșu, Meronia, 2013

Teatru de poezie
Nuntă la mahala, spectacol-lectură

Întâlnire cu Florentin Smarandache


vineri, 10 mai 2013

PENTRU ÎNVIERE

George Anca 





PENTRU ÎNVIERE

                 George Anca 




universități
graal
soare îndumnezeit
înainte șoim
Gerard
luminozitate
ce personaj
vibrația brațetei
ne-om risipi
paravan ravan
cârduri
ecou răpus
mai adă rai
vă aștept vedere
cruce desfăcută
mai an
văd vad
cum mi-oi vedea
zglțâi leagăn
țaratul
averse reverse
pământ de oameni
să zicem
îmi iese
s-o fi încălzit
cruci albe



universități

universități nemțești pe
fosta graniță rar studenți
les diamants de la guillotine

cine a vorbit mai mult
cine a ascultat mai mult
Bouche du Rhone

meister Eckart mastercard
fort et charmant fenician
deliranți pe tema britanică

ham sudic plinei teologii
contrazicerea sinei provensale
și mai și negarea neapofatică


graal

graal mistral sus urs fulgule vulgule
mișcându-mă țintă de război foc
gârlă pe târlă îmbunând doctrina

spinarea așteptării din nimeni nimic
la ce-am trage păcatului desperarea
doar pe tine văzându-te în cel ponegrit

pigmentată țărână mama o mestecă
vierme înfiat dacă tot ne trăznim
de voie coroana rănirii auburano

mai la o parte tante necromante
colțul mistrețului celt cezariană
fum de orgă necunoscut tărâm dărâm


soare îndumnezeit

soare îndumnezeit vertical
propulsia disperărării har pe hram
într-o magherniță la umbră sarazină

petrecerea benignității mai dând iama
cu datul foc bibliotecii ba barului
din visul sintetic la fel inseminarea

contemporani suferinței cu scandal
soră în loc de frate ne conectăm înșine
dublu în aura luminoasă până jos

mă înțelesei cu Gabriel vestindu-i
scrisori de schimb ori regele zice da
cum și împăratul Braziliei prin moștenitori


înainte șoim

înainte șoim înapoi ghionoaie pietinantă
vedem solare umbre pătând reverde
clemența palavrei calm întruchipării

alertă de amănunt nevitaliu vitraliu
a nu fi voit niciodată nimic din ce avea
să se întâmple de voie a mă acoperi nevoia

n-am pus mâna pe scrisoarea reginei
ca pentru protejarea amprentelor
parvă zarvă succedanee provenței

Manel curios ferească rând cocardei
smulse unde-o fi trăit mult plăcându-i
ecoul nevasta urâtă de frumuseți


Gerard

Gerard pictorul homosexual din Guy
nu e frumos a te fi căutat cu greu
e mic Saint Remy mai bine-n caietul

galben transcrierea de mâine pasez
teroarea între voi m-oi corintiniza lutheran
alb-negru fără distribuție deja vue

și uitasem trivial de doi bani uniqum
în contrasimbioza parcei harcea parcea
scrisori minus obiecțiile casei regale

cine s-o mai tipări cataloagelor de vii
păsări rulmenți solari în urletul
răsăritului sudic pe scrisori risipă


luminozitate

luminozitate exconsă femeie lactee
aceeași floare de prea scuturare
devremele rece cu scara în panică

i-am întrebat norocul prizonier
Cherubini consilier general
îngândurare pact împăcat păcat

ce și sâmbătă o ocnă
cu schimb de bezele
la tribunal din dubă

nu dudă spre Arles
de nu-nflorind vara
scuturate excitante


ce personaj

ce personaj evoluție
prin avataruri pulbere
înlănțuire frazată

grijă de proporții
citite autoritate
fragment de persoană

oleandru mălin malign
penel de albastru
calcinarea calcanului

liniștit sombreo
pe decapitarea puștii
întrebătoare grafic


vibrația brațetei

vibrația brațetei carbid în apă
spre școală prin cucută
 la revedere Socrate

am de gând să nu știu
pe a câta cobe cobor
călare la verdere

nerecunoscându-mă sine-mi
numără-mi ciomăgirea
îmi pari par de mă omori

acum o săptămână la fel
turta nopții pe creștetul
provensal eliberator


ne-om risipi

ne-om risipi în neștire
de dragul discreției atavice
pe când și îngropăciunea

mai nescriere piatra
crăparea secetei
pe-un plâns prânz

chimion părăsit presărare
de susan pe covrig
înfrigurat postului

am avut canto pe tăcute
cantarida glosată psiho
și cântă-mi ca-n avion


paravan ravan

paravan ravan Iov de Ladea
citit până la căpitănia lui Iisus
alungații din catedrală

învierea de-a exilul
împăiere figurală augur
mimăm recuperarea harului

am rupe cocarda în dinții
triorului pleavă am zbura
pe calamități caravană

vorbindu-le le-oi fi dat
o părere vânătorească
duceți-vă la Florența


cârduri

cârduri de târguri grâuri
sărind de pe quadratură
în fudulia moroilor

mere atacate salvare
caii cară țigănime ce auzi
îmi cotropisem surzenia

alerta maceratorilor
din dinții rozătorilor
cobelor zorilor

nu-ți spune prețul raiului
răpăitul paiului parului
te-am iubi nu mai bea


ecou răpus

ecou răpus ricoșeului
show pus copârșeului
Neacșa a mai domni

când aș ajunge pe jos
juma de oră n-am om
cu noaptea înzeciuită

părere stinsă ochii pe
cerebralitatea vulvei
decorticare la ușa cortului

ritm bangra nu grimasă
mă învârt pe nepregătite
pe gând compas ruginit ginit


mai adă rai

mai adă rai arhitect nevisului
pantelic pe necioplire la țanc
ce-mi apropriez paria pariul

octavă tavă jucăușe căușe
bisectuare bisectă sec secant
balabustă belea ne gustă

foc peisaj orbire sardă ardă
internet introduced 9 aug 1971
worshiping Satan since 1977

trupuri călătoare viori pierdute
de greieri alt suflet amurg
pește în ochiul soarelui


vă aștept vedere

vă aștept vedere topită
fibră felibră încă regină
în ziua ce mai merită nuntă

ce nevoie are nebunia de un templu
Priap în pădurea de smochini
înțelept să fii nebun la timp

nebunia lui Dumnezeu
mai ca înțelepciunea oamenilor
zenith medium centru ultimum

din Provence în mânuța cerșetoarei
fată foto after aftă complicitară
pe trecere în cârcă sora cețoasă


cruce desfăcută

cruce desfăcută de cătane
coacerea crucii corcite
etnic din conte crucificat

ți-aș povesti nu filmul
nu Savitri de Aurobindo
nu albii răi să-i pocești

din personajele vastei
omisiuni te adunase
pe înalt cu o carabină

concentrează-mă avocaților
cu actor și zărăndean
că pictorul ochește


mai an

mai an în Maillane cu
Mas de Inge realipit
spre sat nu spre episcop

de-ți turceai asemănarea
orientală recunoștință
călcătorului de apă neam

noi concordăm o noapte
visărilor septic sectare
cum ne dezvăpăiem

cum îmi socotesc picoteala
în pinacotecă Pinocchio
și indianitatea trivium



văd vad

văd vad vădanei traducătorului
polis propolis mormânt lăsământ
neprovensală sacra scară Euridike

Palas la pas salină linsă Messalina
missa solemnis creștini homerici
vacarm karma povesteam personae

plouași la vedere verde
din cerul gurii cerului
semănătura rară printre brazde

a-mi îndulci entropia trop
zice salcia să cianurez
vis persoana împăratului


cum mi-oi vedea

cum mi-oi vedea tatăl cum și
studenții întors la vatra vadră
vedeți-vă de verde mai fecioare

contemplu cu japca pasărea apka
pe cine mai aduci veterinare
ceas omul ploaie căzătoare

dharma pe timpul represiunii
picarăm paralizie între răniri
ne-om mai vedea vadul tai bradul

grația marțială prostată tată
agresează agregatul sfatul
fosfatul tot Calafatul


zgâlțâi leagăn

zgâlțâi leagăn gol maree
prin tatei plete cu perucă
las compas compasiune

dorm în lamentație
rar în prăpastie vânat
noaptea prăvălindu-ne

mai mult pe drum decât hirea
prin Provența rozmarinul
ce-n ziar citisem Anne

așa mai târziu și harul
recunoașterii în derâdere
pe calcule tardiv convive


țaratul

țaratul româno-bulgar
m-a apucat de ceafă
intrăm în Atena a nu mai ieși

noroc swastic hindus
nici Dracula nici rus
copil fără perus

până-n Franța de isprăveam
traducerile lui Porsenna
în țări traduse

rară răbdare nedramei
de-o mârțoagă deșirato
în mărgele de Șirato


averse reverse

averse reverse verze
apoi om deturna lui Turnus
din blestem fiul

vă veți mira vreodată
de nebunia ambiguă
strigând claritate

mă legănam text
bandiților guverne
pe biletul ex lex

antalian Priam
Enea cu neam
pe rână taliei


pământ de oamneni

pământ de oameni de pământ
pe pământ pe oameni
ortoputere șapcă de gropar

scrisul ca o mâncare
câinelui din binoclu
dă din coadă nu te rupe

cruce în cerc se învârte
mortul a înviere dintre
Mithra și Hristos

năbuș herb mai clopote
lăstărișul strișcar
crustele druștei


să zicem

să zicem fraților și
celor ce ne urăsc să iertăm
toate pentru înviere

pe două rânduri sărutul
evangheliei întâi bărbații
femeile tot nu-și stinseseră lumânările

Cristos ne-a trecut
din moarte la viață
de pe pământ la cer

s-au umplut de lumină
și cerul și pământul
și cele de dedesubt


îmi iese

îmi iese Provența pe ușa altarului
răboj druizilor lui Lucan
unul din pastor una din ateu

cum ai stropi gropile
cu numele înviaților
și noi le-am fi mormânturi

încotro neapucând
pe unde nerămânând
ce scrisoare mai scriind

îngerul a strigat bucură-te
că fiul tău a înviat
a treia zi din groapă


s-o fi încălzit

s-o fi încălzit varul
din sufletul raselor
din ce sulf deșertic

retour mortua est Isusa
de mă închin din liliac
la crucea neagră peste lac

păsări mironosițe exilate
nu te iau în Maroc să nu te
pierd umbră dinspre Provence

fânul din vârful obsesiei
trnspiră liniile vieții
pe sărite prin Arles


cruci albe

cruci albe morții umbră
pe os bradule neadormit
contorsionăm Sion Roma

van Gogh necatolic triadei
cine cui ne spovedirăm
asupra vărsării de sânge

clepsidra deșertului
neuscare urgiei
podobire de dobe

la crucea neagră mă închin
cu broaște acompaniament
în verde cât Kerala

2003