theme
Australia
IOAN MICLĂU-GEPIANUL
Portarii Europei
Neamul ăsta dur ca piatra,
Nu-l mișcară nici vulcanii,
Nici n-o să-i potoapă vatra
Veacurile și dușmanii!
Știu românii, și prea bine,
Din istoria cea grea,
Ce-nsemna vorba: ”vecine”,
Iar nu ești din strada mea!”
EL, Portarul Europei?
Ce din Dunăre și Ron
Își hrănea tulpina vieții,
Și de Dac, dar și de Om?
EL Portarul Europei?
Creanga asta românească,
După-nțelepciunea vorbei:
”E născută să trăiască!”
Astfel dragi europeni,
N-aveți cum a striga-n lume,
Că sunteți cumva mai demni,
Ca Portarul ce își pune,
A lui viață la strâmtoare,
Ca să aibă lumea mare,
Zile lungi de sărbătoare,
Nobilind cu sumeție,
Pe cutare sau cutare!
BEN TODICĂ
Stropi de ploaie pentru o Corabie
Poeta Vasilica Grigoraş este
unul dintre cei mai conştiincioşi şi disciplinaţi arhitecţi ai versului,
întâlnit de mine, până acum. Pe lângă harul primit, cred că asta se explică şi
prin vasta experienţă acumulată printre cărţile Bibliotecii din Vaslui.
Poeziile ei sunt bine şlefuite şi o consider un Brâncuş la începutul vieţii
sale de artist, un Brâncuş al versului; citindu-l, îţi pătrunde direct în
suflet şi se prelinge precum stropul de ploaie de-a lungul pielii catifelate de
sub îmbrăcăminte şi absorbit de pământul însetat, ars şi crăpat de soarele
dogoritor al vieţii.
Volumul “O corabie la timp potrivit” (Iaşi,
Editura PIM, 2018) este un puternic sunet de clopot pentru salvarea celor care
vor să mai obţină o rază de lumină spre pământul îndepărtat al grădinii promise
prin poezie. Sunt primele trepte de abordare şi tratare a temei salvării
necunoscătorului. Este colacul de salvare aruncat din arcă de fiica lui Noe, un
Noe al poeziei.
Poeta deschide ferestre
spre alte lumi tuturor genurilor de începători pentru a ne înnobila şi întregi.
Toată viaţa, omul caută să se împlinească, să găsească răspuns la rezolvarea
necunoaşteri. Doreşte obţinerea adevărului absolut. Autoarea oferă căi de
rezolvare şi posibile răspunsuri întrebărilor noastre existenţiale, puse cu
răbdare de oricare mărime ar fi ele.
Cartea este într-adevăr o
corabie a lui Noe, pentru că ea conţine numeroase experienţe şi trăiri ale unei
vieţi îndeajuns de bogate pentru a salva sufletele în căutare de ţărm, de
refugiu de la neliniştile, frământările cauzate de valurile şi furtunile
vremurilor. Vasilica este un Noe, care colecţionează suflete de orice vârstă şi
sex pentru a le purta înspre cerul destinului lor.
Emoţiile omului vin ca
stropii de ploaie de-a lungul vieţii şi te lovesc ca un potop în clipa grea şi
aici e momentul când versul poetei îmbrăţişează, te învaţă să respiri. Pentru
autoare, stropii de ploaie sunt „Stropi de dor” , şi acolo unde
este „dor de dor / şi dor de zbor /
dor de umblet / şi de zâmbet / de lumină / şi grădină / dor de cânt / şi de
cuvânt / dor de stih / dor de văzduh / de-nceput / şi de sărut / dor de tine /
dor de mine / dor de noi / amândoi // dragostile dor / de dor / însă / nu mor”. Iubirea este ziditoare.
Poeziile Vasilicăi
Grigoraş sunt ritm, sunt picăturile unei înţelepte călătorii prin oceanele
pragurilor imperative şi hotărâtoare ale vieţii. Constată şi ne semnalează că „Trăim / visăm / iubim în treacăt / neglijăm
sensuri şi rosturi / croşetăm scenarii închipuite / ignorăm / avertizări
interioare / construim conştiincioşi / o carapace opacă / în care strivim clipe
/ şi ne trezim / mult prea târziu / anchilozaţi / de timpul fugar...”, dar
ne îndeamnă: „Omule, Trăieşte Clipa!” (Carpe diem 2) Citindu-i
versurile, eşti invitat la linişte, la cugetare, înţelegând mai uşor toate
fenomenele, întâmplările...; astfel devii mai îngăduitor, mai iertător, mai
iubitor, găsindu-ţi rostul vieţii, descoperind în el adevărul care ne poartă,
ne învaţă să fim oameni.
Poeta e un pedagog
desăvârşit, explicând prin cuvinte simple complexităţile vieţii, care ne
năpădesc şi ne înlănţuie de-a lungul timpului. În fiecare cuvânt şi vers e
multă energie şi forţă frăţească, părintească deosebite, ceea ce asigură şi
acţionează precum colacul de salvare aruncat naufragiatului, calmându-te şi
oferindu-ţi confort pe parcursul lecturii.
Versurile, bine finisate,
sunt construite literar şi stilistic cu sensibilitate şi eleganţă faţă de
vulgar şi violenţă, faţă de politică, cu respect pentru de religie şi semeni,
pentru tradiţiile ancestrale, dar şi pentru ceea ce este modern, folosind
metafora şi simbolurile metafizice…, în genere toate „sculele” oferite de
tehnica scrierii literare.
Poeta Vasilica Grigoraş
merită descoperită, înţeleasă şi însuşită ca meşter desăvârşit şi un
deschizător de apetit spre poezie şi universul ei misterios, tămăduitor şi
înălţător către divinul infinit al cunoaşterii. Ne mărturiseşte că putem accede
spre această treaptă de spiritualitate doar prin credinţă şi rugăciune: „înzilită / norocită / de ani trăiesc / şi
m-adăpostesc / în absida rugăciunii / aprinzând tăciunii / iar cu scântei /
aţâţ focul torţei / spre-albastru cer / încercând să sper / dulce mântuire /
din a Lui voire”. (Esenţa
rugăciunii)
A început să publice cu
multă reţinere şi timiditate, mai întâi în reviste locale şi internet, apoi în
mici broşuri şi cărţi pentru copii, şi
în ultimul timp în reviste prestigioase şi antologii. Iată că, acum, ne bucură
cu primul său volum personal de poezie. Citindu-l, am descoperit că
este un intens gânditor, rezolvator de enigme. Mai întâi „înrolându-se” în
mişcarea haijinilor din România (RO KU), atrasă de spiritul poemelor de inspiraţie japoneză
(haiku, senryu, tanka, haibun), stil greu de abordat prin concentrarea unui
univers într-o picătură şi prin stabilirea unui echilibru optim de rezolvare a
întrebării prin răspuns, într-adevăr
stropi grei de ploaie, unde este nevoie de o corabie fortificată ca să rezişti
grindinei, păşind spre afirmare pas cu pas,
în stil Tibetan.
Am colaborat la cărţile
mele, ea fiind un sfătuitor remarcabil în materie de profesie şi pot spune cu
siguranţă că Noe s-ar urca în Corabia poetei Vasilica Grigoraş, o Corabie la
timp potrivit pentru fiecare spre pământul poeziei cu cer senin.
CONVORBIRE CU PROFESORUL GEORGE ANCA ŞI PASTORUL CORIN JOHN IZVERNARIU
·
Postat de Benoni Todica în
Septembrie 22, 2011 la 4:55pm
CONVORBIRE CU
PROFESORUL GEORGE ANCA ŞI PASTORUL CORIN JOHN IZVERNARIU
Ben Todică:
Dragi ascultători, bună ziua! Iată-ne din nou la o altă emisiune în limba
română. Este frig afară, sunt un pic răcit de câteva zile, îmi cer scuze, aşa
suntem toţi, e iarnă, dar asta nu trebuie să ne răpună, pentru că viaţa e
frumoasă şi merge înainte. Avem în emisiunea de astăzi o surpriză pentru
dumneavoastră. Avem un musafir special din România, invitatul nostru şi al
comunităţii, domnul profesor, scriitorul şi poetul George Anca. Domnia sa a
fost pentru 20 de ani directorul Bibliotecii Pedagogice ”I.C. Petrescu” din
Bucureşti, a predat peste şapte ani limba română la universitate în India, a
scris peste cincizeci de cărţi şi a publicat în câteva limbi. Dar să nu-l
scăpăm din vedere pe colegul nostru, pe prietenul nostru, pastorul Rev. Corin
Izvernariu, sperăm să sosească, este şi dumnealui aşteptat în emisiunea
noastră.
Iată că a sosit şi părintele. Ne bucurăm că aţi ajuns, vă
rugăm luaţi loc şi bine aţi venit!
Corin John
Izvernariu: Bine v-am găsit!
B.T.: Domnule
profesor, bine aţi venit. V-am avut acum câteva zile în mijlocul grupului radio
şi suntem extraordinar de fericiţi să vă avem aicea, să avem o întâlnire şi o
discuţie bogată şi faptul că ne-aţi surprins cu misterele păsărilor măiestre
ale lui Brâncuşi, aş dori să ni le dezvăluţi. Acesta este unul dintre misterele
vizitei dumneavoastră la noi, pe lângă faptul că vreţi să vă întâlniţi cu limba
română din diaspora. Vă rog, începeţi cu acest mister care constituie/cuprinde
de fapt mai multe mistere pe care să le dezvăluiţi ascultătorilor noştri. Încă
o dată: Bine aţi venit la noi!
George Anca:
Bine v-am găsit ! Sunt foarte surprins şi foarte bucuros de noutatea
întâlnirilor din diaspora română din Australia, în special din Melbourne,
pe care nu puteam să o întrevăd din România. Misterul australian, aceste
mistere poartă întregul mister Brâncuşi care se răsfrânge prin pasărea, de fapt
prin cele două păsări măiestre de la Galeria Naţională din Canberra ….
australian. Este misterioasă întâlnirea lui Brâncuşi cu Maharajahahul Holkar
Yeswant Rao din Indore, India, la Paris, care a comandat două păsări măiestre
şi l-a invitat în Indore să construiască un templu care să fie sprijinit,
populat şi simbolizat de aceste păsări măiestre, ar fi fost patru. Soţia lui,
el era tânăr, soţia lui a murit, după unii, întru-un accident de maşină, după
alţii chiar în urma unei crime, despre care Brâncuşi ar fi aflat şi n-ar fi mai
făcut templul pe un asemenea temei. Ea a fost vândută în Lichtenstein, au fost
vândute cele două sau una pentru că nu se ştie nici acuma câte, se mai caută,
s-au căutat de prin ‘77, că este veche povestea, şi printr-un dealer francez a
ajuns în Australia. Deci, aici misterul cumpărării ajunge în Australia, una,
două, dar existenţa la această galerie, cred că e un lucru extrordinar faţă de
o cameră întreagă cu multe lucrări la Muzeul de artă modernă de la New
York. Există şi la Chicago, mai este şi la Washington.
După unii, singurul copil nerecunoscut de Brâncuşi se pare
că este tot în Australia.
B.T. :
Oo ! Fantastic ! Uite că noi nu ştiam de lucrul acesta. Eu mă
consider unul poate printre puţinii norocoşi care în 1983 au avut posibilitatea
să mângâie aceasta pasăre măiastra la Muzeul Naţional din Canberra, unde am
locuit un an de zile. Dar atunci nu ştiam că ea e a noastra, ne aparţine,
credeam că e adusa de undeva şi ca a fost împrumutata.
G.A.: Nu, nu.
Ele sunt notorii. Sunt 28 de păsări măiestre, din care, se pare două sunt în
Australia, pentru că şi aci sunt lucruri destul de tari, cu băiatul reginei şi
al Maharajahului şi uite şi cu băiatul lui Brâncuşi, este un roman întreg
pe care poate îl scrieţi dumneavoastră dacă tot sunteţi de-al casei.
B.T.: Să dea
Domnul. Deci românii sunt extraordinari cu nişte rădăcini pe care ni le înfigem
adânc în pământul australian.
G.A.: Da, nu-i
nimic peste Brâncuşi în arta modernă chiar, cum şi cu Eminescu nu stăm mai
prejos decât alţii în poezie. Şi nici decât Enescu.
B.T.: Aţi avut
posibilitatea să-l cunoaşteţi pe Eliade ?
G. A. : Pe
Eliade toţi am avut posibilitatea de a-l cunoaşte. Am avut onoarea ca personal
să port corespondenţă cu el. M-a chemat la Paris şi n-am ajuns de fapt, am
primit scrisori la Roma, la Bucureşti, evident în India.. Mi-a trimis cărţile
lui, am tot sperat să vină în India. India, fuseseră, era trecutul lui acuma,
pentru mine era prezent, acuma e şi trecut pentru mine. Despre Eliade, eu cred
că el creşte la fel ca şi Eminescu, însă este puţin deconstruit în
perioada globalistă.
B.T. :
Eliade este cel care v-a convins să predaţi religia într-o anumită perioadă?
G.A.: Am predat pentru că eram cu un prieten care a avut
un atac cerebral şi preda sociologia religiilor, eram tot timpul împreună
şi era şi Facultatea de sociologie care m-a solicitat. Era pur şi simplu
lipsă de profesori şi între timp am mai predat şi antropologie religioasă, deci
nu numai sociologie, eu nefiind sociolog şi am scos o carte « Exerciţii de
religiologie » cu cinci scrisori de la Mircea Eliade şi evident el a fost
mentorul, ştiu eu, e guru dacă vorbim în termeni indieni.
B.T.: Aveţi
cumva ceva din cele cinci sau aveţi ceva poezii pregătite?
G.A.: Nu ştiu
dacă sunt din domeniul religios. Eu sunt mai altfel. Am predat literatură, am
predat literatură comparată şi aş propune o comparaţie, dacă îmi este îngăduit.
B.T.: Despre
ce-ar fi vorba?
G.A.: Ar fi
vorba de balada naţională australiană a Waltzing Matilda şi balada
noastră naţională Mioriţa.
B.T.: Este
extraordinar.
G.A.: Am tradus
în româneşte Waltzing Matilda
Tradusă pe româneşte, drăguţ(ă) jumbbuck, mai ales că
fiecare secvenţă e cântec, pe rând, de viaţă, înec şi înstrigoire. Ne ţinem de
Matilda din spatele inimii.
Cobora cândva un hoinar în billabong
La umbră de eucalipt şi
Cânta cu ochii l’al său billy în clocot
Cin’ să vină o waltzing Matilda aci
Cor
Cin’ să vină o waltzing Matilda cu dor
Cin’ să vină o waltzing Matilda aci
Waltzing Matilda s-aducă apă-n urcior
Cin’ să vină o waltzing Matilda aci
Coborî berbecel să bea apă din baltă
Sus călătorul îl înşfăca vesel şi
Cânta vârându-l în raniţă
Cin’ să vină o waltzing Matilda aci
Cor
Coborî vătaful pe cal de rasă
Coborâră poteraşi un’ doi trii
Al cui e mielul din traistă
Să vii o waltzing Matilda de-aci
Cor
Însă hoinarul sus şi s-aruncă-n bulboană
Înecându-se lângă eucalipt şi
Strigoi îl auzi cântând în billabong
Cin’ să vină o waltzing Matilda aci
În replică, în paralel citesc din unele Mioriţe, numai
momentul sinuciderii acestui personaj australian:
Mioară, mioară,
tu-mi fii surioară.
Dacă m-or urî
Şi m-or omorî,
Vina lor o fi,
Păcat şi-or plăti.
Stăpâne, stăpâne,
Nu mă blestema!
Nu-i de capul meu,
Şi-i de capul tău.
Mică miorea,
Nu-mi purta grija,
Iei m-or omorî
Şi m-or îngropa.
Surioara mea,
Semnele tale
Sunt şi ale mele.
Aseară m-am culcat
Şi am visat
Că am să mor.
Şi, iată, dădu soarele-n deseară,
Se-mpliniră vorbele mioarei:
Ciobănaşul de măciucă măciucat
Lângă-o apă-i aruncat...
Mama oasele-aduna
Şi os cu os lipea,
Mioara din gură-i sufla
Şi ciobanul învia.
O, ce somn somnii
Ca-n aripa morţii!
Mama-i zicea:
Şi acum, mioara mea,
Nu zăbovi, îndat'
Dă-te peste cap
Şi te fă iar fată,
Ca să-i fii mireasă.
Sunt foarte, foarte multe
variante Mioriţa, şi vedeţi că de multe ori ca şi-n viaţă Mioriţa înviază şi
mai ales mama ciobanului întrupează pe Iisus şi Maica Sa.
Partea a doua
B.T.: Părinte Corin, vreţi să-i puneţi o întrebare domnului
profesor despre Eliade ?
C.J.I.: Eliade este recunoscut
drept unul dintre cei mai mari profesori ai religiei. Fostul meu profesor …..
despre Vechiul Testament a rămas surprins când i-am spus că Mircea Eliade este
român pentru că l-a studiat şi-l studiază şi m-am bucurat că avem oameni de aşa
putere intelectuală şi cunoscători ai religiei mondiale. Ce ne puteţi spune,
doar câteva cuvinte, despre Mircea Eliade?
G.A.: Credinciosul? Nu ştiu dacă dumneavoastră…. E şi
aici un semn mare, este vorba de Enciclopedia religiilor şi Enciclopedia
ideilor religioase care sunt tratate nemuritoare, e vorba de
tratatele/catedrele de istoria religiilor pe care el le-a început, a fost
fondatorul unor şcoli din America şi din din toată lumea. Eu pot să spun că
ştiu ecouri din România, am continuat cu Constantin Noica, Trei ani am fost înainte
de a pleca în India cu Noica şi Noica era cel mai apropiat om din România de
Eliade şi cunoscătorul cel mai profund şi se înţelegeau amândoi, aerau afini şi
când am primit a doua scrisoare din Italia, credeam că Noica a glumit pentru că
era şi vărul lui şi mi-a spus că nu trebuia să-mi trimită mie Eliade
scrisoarea, eram tânăr, că n-aş fi fost aliat cu el. Se puneau problemele şi în
acest fel şi vărul lui a spus: Este tânăr, lasă-l că este tânăr. În India
procurau cărţile lui, am văzut Şamanismul, le aduceau din Anglia, nu erau pe
piaţa indiană. Când eu am primit cărţile trimise de el eram foarte tare, puteam
să le împrumut şi lor şi nu ştiu ce. Ideea este că după ce a murit, în special
au apărut câteva.. romanul lui Saul Bellow, Everstein, în în care el este
personajul Gruelescu şi confundat cu legiunea a fost incinerat. Deci, lucruri
anecdotice, dar sunt tragice pentru personalitatea unui om atât de creator şi
de constructiv la nivel mondial al ştiinţei religiilor şi acum era considerat
şi de creştini că nu trebuia să se incinereze.
C.J.I.: În una dintre cărţile pe care le am în bibliotecă în
care e vorba despre, aşa spune titlul cele “Şapte idei despre religie“ în
care Mircea Eliade este considerat un scolar creştin şi m-am bucurat, cu toate
că autorul îl critică puţin că vorbeşte prea mult despre Hristos, prea mult
despre religia creştină, faptul că el a studiat aşa de mult hindu, dar din
punctul nostru de vedere, al nostru, al românilor ca şi creştini noi ne mândrim
şi ne bucurăm că este considerat un scolar creştin şi nu scolar hindu.
G.A.: Eu am vorbit şi despre literatura lui despre India în
româneşte. Aproape fiecare carte şi Oceanografie şi Huliganii şi India şi
Isabel şi apelele diavolului, Şantier, în româneşte, au la un moment
dat o frază “N-am să uit niciodată când am fost în cutare loc“, adică eu
dacă spun “n-am să uit această vizită în Australia“ o spun în limba lui Eliade.
În Istoria religiilor introduce persoana întâi uneori şi aş face
observaţia proprie, ceea ce este o metodă ştiinţifică, şi atunci acest scolar
şi român a putut să fie în acelaşi timp un om care şi-a dus în spinare toate
ideile religioase fără discriminare, cu Hristos în inimă şi cu Zamolxis, pe
care îi poate face şi sinonimi şi cum se întâmplă la o şcoală acuma, în acelaşi
timp a fost un om singular, normal care şi-a putut permite să includă propria
persoană în această trăire planetară. Deci, el este, după părerea mea un
personaj planetar fiind în acelaşi timp un român arhetipal reprezentativ.
B.T.: Este vorba de şcoală, şcoală, şcoală, s-o ascultăm pe Andra
şi vom… continua cu şcoala.
Emisiune în limba română.
Musafirul nostru de astăzi este domnul profesor, scriitorul, poetul
George Anca. Domnule profesor vă interesează tema recunoaşterii în
antropologia românului din Australia?
G.A.: Am scris o carte Antropologie literară, de fapt Antropologia
recunoaşterii. Am auzit înainte basarabenii vorbind de alfabetul chirilic
la 80% din cărţi, am fost astăzi numai, de acolo venim de la Şcoala românească
şi e vorba de o recunoaştere în limba română a românilor în primul rând de
către ei înşişi de oricât de departe s-ar interesa unii de alţii. Am văzut şi
eu una, apropo de cărţi, una practică, Gramatica fanteziei de Gianni
Rodari pe care am tradus-o din limba italiană şi am şi aplicat-o cu
copiii să inventăm poveşti din cuvinte. Am vrut să facem şi o gramatică pornind
de la Eminescu, pentru că peste două zile este comemorarea lui, elevii la ora
de limba română nu ştiau de existenţa lui şi atunci îmi pare bine că le-am spus
şi am scris pe tablă şi când la analiza literară şi de orice fel şi de
recunoaştere, în primul rând a lui Eminescu
De la Nistru pân la Tisa
Tot românil plâsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De atâta străinătate,
Iar la cuvintele recapitulative
reinventate la discuţia cu ei şi apoi a prins viaţă, tocmai profesorul
lor a pus în dreptul versului cu “străinătate“, “păgânătate“. Putem intra cu
părintele în controversă, dar nu e vorba despre asta. Vreau să spun că
recunoaşterea limbii române în Australia este pentru mine miraculoasă.
După ce a murit academicianul român Romulus Vulcănescu am rămas într-un fel
preşedintele interimar vreo zece cum ar veni aşa al Societăţii Române de
Etnologie. Aici mi-am dat seama că este vorba şi trebuie să fie vorba de Societatea
de Etnologie din România şi Diaspora. Iar fiind aici şi al Societăţii Valorilor
şi Unităţii Comunităţii din Diaspora. Vroiam să mai spun, apropo de
recunoaştere că am vorbit de Eliade şi de Eminescu, Sacontala, celebra piesă a
lui Kalidasa se numeşte în realitate Rrecunoaşterea Sacontalei… Deci
recunoaşterea rituală pentru un inel ca să poată să facă un copil, copilul e,
iubirea nu e romanitica, nu e copil, nu e iubirea, Kalidasa este anagnoresis,
naşterea tragică şi este recunoaştere a noastră în limba română. Apropo de
antropologia recunoaşterii e vorba şi de prietenul lui Eliade, Paul Ricoeur
care este cel mai puternic analist al filosofiei recunoaşterii în modernitate.
B.T. : Aici vreau să fac o paranteză pentru ascultătorii
noştri. Domnul profesor va vorbi mâine la Catedrala Sfântul Petru şi Pavel din
Melbourne şi tot mâne seară se va întâlni si cu românii de la biserica
penticostală din Endeavour Hills.
G.A.: Da, la catedrală va fi vorba de Eminescu la 161 de ani de la
moarte, unii spun de la asasinare, iar la Biserica îmi permit să introduc tema
apropo de recunoaştere, a nonviolenţei – ahimsa, în mai multe
religii. Cel mai mare reprezentant în istorie al nonviolenţei est Iisus
Hristos...
B.T.: Aşadar, cei care vor să-l întâlnească şi să-l asculte pe
domnul profesor sunt bine veniţi.
Partea a treia
B.T.: Să dăm cuvântul domnului pastor, că întotdeauna ştim că are
un mesaj special pentru noi, pentru astăzi, şi vom continua cu interviul
nostru.
C.J.I: Aş vrea să rămân la ideea domnului profesor, Hristos, care
ne-a învaţat non-violenţa şi este cunoscut din paginile Sfintei Scripturi şi aş
vrea să citesc chiar despre acest lucru. N-am vorbit cu domnul profesor despre
tema aceasta dar se potriveşte astăzi… “Iisus a fost la muntele Măslinilor, dar
dis-de-dimineaţă îl vedem din nou în templu şi tot norodul a venit la el. El a
şezut jos şi s-a rugat. Atunci cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă
în preacurvie, au pus-o în mijlocul norodului şi i-au zis lui Iisus:
“Învăţătorule, această femeie a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia,
Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei, tu ce
zici? “ Îi spuneau lucrul acesta ca să-l ispitească şi a-l putea învinui, dar
Iisus s-a aplecat în jos şi scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau
să-l întrebe, el s-a ridicat şi a zis: “Cine dintre voi este fără de păcat să
arunce cu piatra primul“, apoi s-a aplecat iară şi scria cu degetul pe pământ.
Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi în cugetul lor şi au
ieşit afară unul câte unul, începând de la cel mai bătrân până la cel din urmă.
Şi Iisus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc. Atunci s-a ridicat şi
când n-a mai văzut pe nimeni în afară de femeie, Iisus i-a zis: “Femeie, unde
sunt aleşii tăi, nimeni nu te-a osândit…“, “nimeni, Doamne“, i-a raspuns ea, şi
Iisus i-a zis “Nici eu nu te osândesc, du-te, şi să nu mai păcătuieşti”. Vreau
numai un minut sau două să comentez aici pentru că nu vreau să iau timpul
domnului profesor dar să vedem grija faţă de semeni despre care am vorbit şi
anterior despre pasul cheie sau grija faţă de semeni. Aici ne învaţă
Mântuitorul despre acest lucru ca să avem grijă faţă de alţii şi în lecţia
trecută am vorbit despre Iisus când a abordat femeia samarinteancă a vorbit
într-un mod plăcut, fără judecată şi cu respect. Aici avem un alt exemplu cu
femeia care a fost prinsă în adulter şi vedem că oamenii, cărturarii, oamenii
religioşi vroiau ca să-l ispitească în primul rand pe Mântuitor şi apoi să
omoare cu pietre pe această femeie. Sunt câteva lucruri care în text nu le
vedem pentru că vedem că şi cărturarii, religioşii au cateodată un caracter
hidos, pervers, pentru că aduce numai femeia în faţă, nu-l aduce şi pe bărbat
pentru că spune că “am prins-o chiar ce săvârşeau”, şi al doilea lucru pe
care-l vedem este că-l căutau sa-l ispitească pe Mântuitor, dar vreau să
punctez doar un singur lucru care ne interesează pe noi şi am vrea să fim şi
noi, aşa, mustraţi în cuget, când căutam să arătăm cu degetul pe altul. Spune
Mântuitorul, şi aici introduce ceva Mântuitorul extraordinar, să dea primul cu
piatra cel care nu are păcat, şi apoi spune, “nici eu nu te osândesc”, dar cine
eşti tu, cel fără de păcat. Deci dacă nici Mântuitorul fără păcat, Dumnezeu
adevărat din Dumnzeu adevărat, nu a dat cu piatra, nici noi să nu ne grăbim să
dăm cu piatra, ci să arătăm şi noi aceeaşi dragoste, pe care Mântuitorul a
arătat-o faţă de noi, şi în acest text îl vedem pe Dumnzeul adevarăt din
Dumnzeul adevărat că ne dă o lecţie, aşa cum l-am auzit şi pe domnul profesor,
non-violenţa, să nu fim violenţi, ci mai degrabă să fim plini de dragoste şi să
îmbraţişăm şi să ridicăm, să dăm demnitate şi să dăm şansă a doua oara celui
care este căzut. Mulţumesc!
BT: Mulţumim şi noi, domnule pastor!
Partea a patra
B.T.: Etnologia din România şi diaspora are ceva de spus în
legătură cu tema recunoaşterii în antropologia românilor de aici de la noi din
diaspora?
G.A.: Ar fi vorba în 29 iunie acum, peste 2 săptămâni, ne vom
întâlni în legătură cu festivalurile de vară, în special cu Sânzienele, este şi
ziua lui Eliade în noaptea de Sânziene şi a Sfântului Ioan Botezătorul, este
singura sărbătoare, să zicem aşa, păgână, recunoscută de Biserică şi cu ocazia
asta vin destui etnologi şi probabil o să invit şi în plus şi am să încerc să
fac o prezentare inclusiv şi a discuţiei de aici şi a evocării acestei teme şi,
ce suntem aici trei, cam facem parte din această idee de recunoaştere reciprocă
a celor de acasă şi a celor din Oceanul Pacific, de pe malul Oceanului Pacific,
din acest continent. Ce să spun, sunt impresionat de ce a spus părintele, acum,
în literatura bizantină, femeia păcătoasa este inspiratoarea unor mari poeme,
iar cu non-violenţa lui Iiisus Hristos indienii, chiar …, merg la întoarcerea
obrazului, dar eu aş vrea să vă cer permisiunea să mă întorc puţin la copii…
B.T.: Chiar vă rog, chiar vă rog…
G.A.: …Eu am venit cu unele scrieri ale mele, inclusiv în engleză,
pentru un festival ‘Poems from Home’ la ‘Wheeler Center’ sub egida Centrului
australian de poezie, am avut onoarea să fiu chiar performerul internaţional
venind din ţara mea, din România şi ceilalţi poeţi, ceilalţi performeri fiind
australieni, dar din Grecia, din Turcia, din Irlanda etc. şi am ieşit bine,
adică cred că am fost oarecum recunoscut, ca să folosesc termenul ăsta şi să
rămân într-un anumit fel…
B.T.: Este un vis pentru noi şi ne-aţi reprezentat…
G.A.: Da, mulţumesc, mulţumesc, ştiţi despre ce e vorba, am mai
fost la mari instituţii, la Biblioteca de stat de Victoria, doamna Michelle
Wendel (Communications Manager) ne-a
fost ghid, sunt bibliotecar, îmi fac pâinea de bibliotecar şi am văzut aici că
Melbourne e un oraş elegant, un oraş intelectual, poate hiperintelectual,
într-un anumit fel şi lejer, toate lucrurile merg foarte frumos, aş spune şi,
că tocmai a vorbit părintele, de marea recunoaştere care ar trebui s-o aibă sau
din partea căreia putem să avem limba română, din partea bisericii, a
bisericilor, adică şi mâine eu sper să fiu convingător pentru cei care vor
asculta. A vorbi despre Eminescu în Australia nu e un lucru de colo, de fapt
aici sunt eminescologi. Ioan Miclău a scris un poem, oarecum cum e limba şi
aici, mai arhaică, mai arhaică e de fapt în Basarabia dacă o luăm aşa, a fost
Lucian Boz care a scris două cărţi despre Eminescu. Dumneavoastră, domnule
Todică, aveţi în cartea dumneavoastră “Între două lumi“ o foarte serioasă
susţinere a lui Eminescu în condiţiile în care el este mortul din debara după
unii binefăcători ai culturii române, chiar dominanţii… Aşa că, apropo de
recunoaştere şi de societate, nu e numai asta, e vorba şi de existenţa noastră
intelectuală şi spirituală propriu-zisă, atâta vreme cât avem această
conştiintă şi autorecunoaşterea dependenţei sau pertinenţei existenţei noastre
sub un arc de divinitate, mie mi se pare evident că lumea este credincioasă,
este bine intenţionată şi toate lucrurile, păcatele, şi femeile păcătoase sunt,
cum să zic, de la Biblie încoace, oricum, cu copii acum, eu aş fi vrut să, eu
am în unele poeme, aşa, ca o adresare pentru copii cumva.
amintirile mele nu
v-ar interesa de nu
ar fi ale voastre cândva
să vă spun ce să nu
uitaţi dacă vi s-o
mai fi întâmplând
la noi în oraş
pe vremea aceea
nu se învăţa engleză
totuşi limbile străine
desenul muzica
de ce le neglijăm
ne ţinem împreună
cum ne întâmplăm
poate ne şi destinăm
întoarcere în criminal
nu vă voi distra
nici îndurera
deţinutul cu numele
meu ba al copilului
copii alinierea
încotro creşteţi
pe loc busuioc
rime de dans
pelin înnegrit
fiare în sfâşiere
păreri de educaţie
a nu mai învăţa
mai toţi tuşiţi
la gură neacoperiţi
cum ne extindem
sensibilitatea
cuvintelor lungi
dacă nu pădurea
vă salut cum aş
compune o poezie din voi
eşti verde eşti uscată
pe atunci se purta bătaia
başca lupta de clasă
şi cine-o să dea de belea
e mântuit zilele astea
de dureroasă adolescenţă
cine a se împrieteni
atenţie la propria persoană
şi mai şi la necunoscut
nu vă încredeţi în proverbe
boacănele ne învaţă
mediul atât de înconjurător
Partea a cincea
B.T.: Şi-acum, în final, domnule profesor, spuneţi-ne,
vorbiţi-ne despre experienţa spirituală şi religioasă de aici din Melbourne. Cu
ce plecaţi de la noi?
G.A..: N-aş putea să spun în câteva cuvinte. Am iubit
străzile acestui oraş foarte elegant şi foarte, aşa, modern şi estetic, are şi
lucruri clasice şi are şi lucruri post moderne, străzile foarte primitoare,
tinerii, e un oraş cu multă tinereţe şi frumuseţe, foarte frumoase feţele oamenilor,
nu sunt foarte râzăreţe dar nici nu sunt triste, e o armonie în acest oras, am
nimerit şi pe o stradă atunci când era mitingul în legatură cu boicotarea
ajutoarelor pentru Gaza. Am fost în mari instituţii culturale, în Marea Galerie
Naţională, la Centrul de artă, la Mausoleul eroilor din războiul Pacificulu.
Este o mare densitate de posibilităţi spirituale, Mănăstirea Sfântul Paul şi am
fost chiar în compania dumneavoastră şi a părintelui, tot aşa, sunt 12
apostoli, cum explicaţi că Melbourne este plin de apostoli?
C.J.I.: Pentru că este un oraş spiritual…
G.A.: Da, da, da sub această egida a apostolatului, asta mi s-a
părut şi mie iar Oceanul Pacific nu produce claustrofobie, deşi e mai mare
decât toată planeta, nu numai decât Melbourne…
C.J.I.: Vi s-a-ntâmplat ceva când aţi fost pe malul oceanului?
G.A.: Am fost la pinguini şi i-am văzut atât de comunicativi în
felul lor, şi muzical, şi, este o experienţă spirituală, cangurii cum dansează,
dacă-i vezi la filme e altceva, dacă-i vezi în iarbă, între ei mai sperioşi sau
mai puţin sperioşi, porumbeii vin lângă tine, stau să-i atingi aproape, şi
muzicalitatea, şi papagalii, şi portul, şi florile, şi…
C.J.I.: Acum vorbim despre creaţia lui Dumnzeu, evident…
G.A.: Evident, şi nu ştiu ce face Dumnzeu mai frumos, probabil,
pentru că nu ştiu dacă totul e chiar creaţia lui Dumnzeu, iar aici am impresia
că Dumnzeu e mai …spiritual… S-ar putea, dumneavoastră să ştiti mai bine,
oricum, şi creştinii, Australia e o ţară creştină, în mare, nu se mai pune aşa
problema acuma probabil, dar spiritual vorbind…
C.J.I.: Catolică, da, numărul creştinilor, da, catolică…
G.A.: Nu ştiu, noi suntem ortodocşi, protestanţi, am impresia că nu
e luptă, nu e…
C.J.I.: Relaţiile sunt foarte bune, nu se ridică piatra, nu, şi
numai atâta dar, făcând parte din multiculturalism şi în executivul uniunii
baptiste, avem întâlniri cu preoţii de la bisericile catolice sau anglicane şi
chiar cu rabini de la iudaism şi avem un fel de rugăciune, deci relaţiile…
G.A.: Iar eu ca să mă întorc la Brâncuşi şi Eliade aş putea ca
experienţa cea mai, mă rog, poate fructuoasă în ceea ce mă priveşte ar fi că în
sfârşit, ceea ce Eliade scrie serios, ceea ce Brâncuşi într-un anumit fel a
concurat, el a fost legat de arta africană, e vorba de aborigenii australieni,
pictura lor care se află în Australia, în galeriile de artă din Australia şi cu
povestirile lor, cu cărţile lor, cu dicţionarul artiştilor aborigeni, aici am
intrat intr-un univers într-adevăr a lui Dumnzeu, într-o religie de o culoare
care nu era cunoscută nouă dar care, ca spiritualitate, este extraordinară şi
nu te poţi dezlipi de ea.
B.T.: Avem posibilitatea în continuare să avem oaspeţi de onoare ca
domnul profesor, scriitorul, poetul George Anca, ca domnul pastor, reverend
John Corin Izvernariu şi mulţi alţi români din comunitatea noastră. Dragii mei
am ajuns la sfârşitul emisiunii, va mulţumim foarte mult că v-am avut ca
oaspeţi.
G.A.: Aş fi fericit chiar dacă îmi fac vreo iluzie dacă,
dumneavoastră, comunitatea românească din Melbourne m-ar recunoaşte în vreun
fel şi dacă eu în România aş putea să fac orice ca această comunitate să fie
recunoscută la spiritualitatea ei majoră, reprezentantivă pentru istoria
culturii noastre de astăzi şi de mâine.
B.T.: Domnul pastor o să vă aprobe…
C.J.I.: Sunt convins că n-aţi venit la întâmplare aici şi este un
plan pe care îl vom descoperi puţin mai târziu şi desigur vă recunoaştem, îi
mulţumim lui Dumnzeu că v-am avut atâta timp în mijlocul nostru şi aş vrea să
spun că dintre toţi românii care ne-au vizitat mi se pare, după umila mea
părere, că aţi cuprins cel mai mult şi aţi îmbrăţişat cel mai mult în
Melbourne, statul Victoria, şi îmi pare rău ca nu mai staţi trei zile că am fi
vrut să vă trimitem şi în Queensland, să întâlniţi şi comunitatea de acolo.
B.T.: Vă dorim călătorie plăcută, transmiteţi cele mai bune urări
din partea comunităţii noastre fraţilor noştri români. Dragi ascultători vă
dorim în continuare un weekend plăcut şi până la o emisiune viitoare, Ben
Todică vă spune la revedere şi să auzim numai de bine.
George Anca
WALTZING
MATILDA
PLECARE
ÎNTOARCERE
PLECARE
"You'll come a-Waltzing Matilda, with
me"
coborâre
toamna – povestitori în versuri – îmi văd de treabă – mălai colinelor – ți-ai
întrerupt cerșitul – delirăm premoniții – anumr iarnă – oasele tale – alții
aruncă ancore – fanatic flamingilor – când dai în toți – ce nu e voie – toți au
plecat – fii tu pe dealul Alexandru – oi dormi tufiș
*
coborâre
toamna
condoleanţa
bucuriei
procesez
amiralitate
cetăţean şi
căpitan
geografie
militară
eu râdeam tare
aştept un aparat
mai
important
medicamentul
soarele Algerie
*
povestitori în
versuri
pe oarecare
psihoză
indusă concentric
nu adevăr nu
muzică
rupturi de
palpitaţie
bombardament
simţi mâna
amputată
trupul în iad
cerul
nu te lasă
nebun
*
îmi văd de
treabă pân' la moarte
viaţa înapoi la
întâmplare
cum iar de noapte
mă trezii
să nu laşi zăpada
singură
nu citeşte pe
Homer
dramatizându-l
marfă
vorbim să nu ne
înzăpezim
shakespearian
Moby Dick
miltonian Clarel
*
mălai
colinelor cupolă
pe unde-aţi fost picioare rupte
gheaţa să te
înfrupte
dezvățare de
societate
pe împrimăvărate
după jurnalele
mele
aşteaptă-mă rană
să-ţi duc dorul
mai tânără
*
ţi-ai
întrerupt cerşitul
văzându-mă trist
or
filosoful Raymond
e un personaj
ziceai
cunoaşterea de
sine
aripi coliviile
ploaia opri lumea
Gotfried pe la
voi
printre
minesengeri
*
delirăm
premoniţii
odihna cancelariei
trecere parapante
la împuşcarea
femeii
unii stau în
picioare
alţii se ridică
din comă
după aplauze
sunteţi vii
poeme moarte
*
anume
iarnă
prinde aurora
scăpat pelerin
cinci într-o
rădăcină
brad între
sângeri
haita ghilotină
*
oasele tale neroase de tine
la înmormântările
sinucigaşilor
ah să interoghezi
organişti
nu te mai credeam
al motorinei
morar
şchiopătând
bătăile morii
ud asfalt
ninsoare nudă
pe căruţa car
s'audă
haita laie
paparudă
spital cu Vasile
arta greco-romană
în ţara dacilor
*
alţii aruncă ancore
voi vă ţineţi de
porunci
revolver
apropierea
nu am acte nu am
nimic
nu cobesc nu
augurez
în compania
escrocatorilor
carena
pronaosului
noiţă văru-meu
Năiţă la şerpi
râu fericirile
sunetelor grefate
pe moleşală
*
fanatic flamingilor
bolgii spulberate
spre orchestra
dansatorilor
văd singuratici
alieni de
promenadă
cu imitaţia adaos
ne-om auzi
instrumente
emigrate în
frunze
orchestraţii
raţii
rar care mai
cântă
din dumnezeire
sunete
pe datorie
*
când dai în toţi nu
dai în unu
când dai în unu
dai în toţi
ce de bălăbăneli
cu tunu
land Covurlui a
câta landă
harem ţărâna de
lavandă
cât ne-a costat
secunda an dă
premensa ba
ardezia
în Ioanid de-a
frezia
şi crez a zis şi
crazy a
*
ce nu e voie şi ni se
întâmplă vom
încerca să
aflăm cu
dispăruţii
ne-au înfrăţit
coralii
pe aceeaşi
călcătură
australă caraulă
restul de
concentrare
în deşert întru
a oceanului coamă
un pic şi sora
noastră mai mare
a mă crede cangur
*
toţi au plecat a rămas soră-mea
să-şi dea
doctoratul în glaucom
şi ce i-o mai fi
cauterizând
are ce povesti
bioritmic
aparţinător
telefonabil
în străvechi
asistenţe
cu ea aproape
mama nealergând
după căruţa care
n-o aşteaptă
ce vă închipuiţi
că scriu
ca să-mi fac şi
eu o idee
ce pacientă din
senin
din Sfânta Maria
la Sfântul Gheroghe
*
fii tu pe
dealul Alexandru
din Ducipal
big-bang
valsându-ţi
Matilda
trezeşte-te
dinspre Cernica
magnoliu scuturat
pe profanata
Cleopatra
iarna antipodului
se mai viză mă
mai
făcuşi gladiator
decât cuscrii
spanioli
octave tufişului
radare stufişului
*
oi dormi tufiş
libertate
a
sinuciderii
ne cutremurase
balada
în Glasgow hai şi
în Melbourne
Matilda
ştii de
transcriere şube
scriitori djdj cu
dingo
şi iadul înapoi
cum nu mai avea
sânge
apă îi curgea din
trup
spre nunta din
Cana
*
ÎNTOARCERE
Pentru Ming şi Ben
Matilda nu
era oaia mea – greu de ajuns la sinucidere – strănutai Matildo – nimeni creștin
– pierdere de sânge – vocea mea – oase anorexice – împotriva morții calului –
ochește leatule – în ideala Australie – de capul meu – ușa se închide –
baptiștii slujesc și sunucigașilor – pui piesa și se sudează – cum ai fi Dalida
– nu există creștin nepocăit – să dau umilința – precum Cioran florilor - Rașel răceala – from under – nu suntem de
rușinea – încă ne rugăm – cuvinte pline de farmec – voi merge pe jos în Arabia – împușcarea
rostitorului – pe sarea apei – cor fideist – discursul bocitoarelor
*
Matilda nu
era oaia mea
ci Gilda a ta
Pitulicea
doar nu a mamei
noastre
waltzing după
şcoala
de fierărie la
meşter
trei ani Bălşan
din Stoiceni
la uşa morii
foalele lui
potcoave la
gâtul Matildei
ci iepe
năbădăioase
ăl bătrân
tâmplar
de-al lui Iisus
şi
Dangalia tot
waltzing
*
greu de ajuns la sinucidere
prin părţile
noastre altfel
decât să te
laşi omorât
a nu se da viu
şi înecatul
le oferea tot
moartea
billabong
descântat neucidere
cenuşă
destrămată
şerpuirea
paradisului
prin statul
Victoria
ceea ce ne face
în stare
să nu ne fi
înecat
de cântăm
strigoi
*
strănutai
Matildo nu
te-oi desluşi
pe stadioane
pe strune în
billabong
viaţa i se
valsează înec
şi n-o mai
cheamă Matida
oaia lui
taică-meu
nu ne iese
intenţia
nici nimereala
oricum ne
sinucidem
a nu ne da vii
şi
murim nemurind
în veacul iar
viu
*
nimeni
creştin ori mielul
la fiert apui
tu la înec
nimeni mâncat
nimeni în abis
urmăritorii
muzica baladei
nu se mai
valsează fără ambele
picioare tu
unul a o traduce
ne mai gândim
ocean
veştile proaste
auzindu-ne
povestea se
cântă n-am voce
Japoniei
consacru sinuciderea
lui swagman în
billabong
vigil priveghi
bulboana
*
pierdere de
sânge depărtarea
de ai tăi în
gravitaţia oceanului
rânduri strânse
umplem rictus
intrai în
moschee rugăciuni militante
prin toată
Nirvana plus Eminescu
ce-mi mai venea
să fac cruce
se clatină se
desfiinţează
spre a fi
reconstruit din credinţă
să ţin minte
Australia
the band played
waltzing Matilda
pantomimam
tăierea ambelor picioare
vorbitul e o
meserie nu numai femeiască
*
vocea mea îţi păruse
vreo grotă
nelocuită
şi-ai fi
pătruns-o
din graţie să
nu te
fi şi speriat
rugăciuni
turbulenţelor
ursitori
ştii ce-o să-ţi
spun
şi nu vei şti
niciodată
palatinul
autodevorator
îmi expun
scriitura
varicelor
hieroglife
să cad pe
fereastră
*
oase
anorexice
cu teama de
revers
pupătură în
potop
mucenicie şi
sânge
duhul se
coboară
în chipul
focului
ce respect ţi-a
dat
furându-te te-a
pus pe
piedestal de
sinucidere
l-am căutat şi
eu pe dumnezeu
şi am găsit
numai escroci
excalibur
perechea ning Ming
*
împotriva
morţii calului
cereţi
interzicerea curselor
la uşa
premierului
şi tu ai fost
în suburbii
ieri ne-om fi
intersectat
azi recitare
alternativă
we want justice
terrorist state
maşină de
generat hidrogen
roboţi galenele
de copil
ăştia abia
aşteaptă să fie împuşcaţi
daţi-ne nouă
criminalii
vorbesc nu se
roagă
*
ocheşte
leatule palatele
deşertului
dezmierdului
ce-n catrinţă
ia fiinţă
în schei
moschei în schit uşchit
aştepţi din
drepţi versete pe perete
roata frânge
soarta poartă arta
soldaţi înalţi
în cald smarald
strigoii goii
piţigoii
părintele
adauge sfintele
ne e rând
florilor orând
litania cu anii
ia grijania
copilul cui
aleargă-n cui
*
în ideala
Australie cu
gratuite
cursuri de engleză
trăitori din
real estate
bine ca sub
roţile trenului
în caz de
crăpare incinerare
şi de ce nu
mi-aş vota ziua
cum m-aş apăra
de-aş fi
venit să nu mă
răpun
cât că şansele
se înfrigură
neamuri sută la
sută
date de-a
berbeleacul cât
că se suplinesc
viridian
*
de capul meu
cu spinarea secantă
probabil şi-n
America bătaie pe artişti
povestire
despre cine să fie gazda cui
sudura treizeci
de ani
cu banii film
şi radio
pastorul pe
camionul lui
din ce în ce
mai frig până în zori
n-aş zice că
îngheţai ţine-mă
lotuşilor lângă
regina ciungă de marmoră
how not to say
what you mean
mlaştina ţiuire
de exotism cu pasăre
greu mi-or mai
trece zilele târâte nor(o)d
*
uşa se
închide invers nu
aveţi clanţe nu
broaşte
să nu spun de
asociaţie
mă vedeam
Vivekananda
la Chicago da'n
Melbourne
la ortodocşi
vorbii fără microfon
la pocăiţi să
le recit din Gyr
Isus în celulă
sau doamne te iert
aseară la
telefon Ioan Miclău
n-are apă c-ar
fi o Indie
păi un' să fie
Himalaia
Canberra
diplomaţie şi educaţie
*
baptiştii
slujesc şi
sinucigaşilor
ţi-au plătit şi
cheltuiala nunţii cu Ming
te chemase şi
rabinul să-ţi dea certificat
nu mă prinse
Maria din urmă
iar pe tine te
apără Magdalena
scrisul nu mai
e ca-n avion
copiii dăduseră
foc colegiului
revitalizing
central Dandenong
toată pleava la
uraniu
ţi-am spus de
saltea
cum s-o
electrizezi
dacă nu-mi
arăţi că nu întrebi
*
pui piesa şi
se sudează singură
căldura propriului
corp
aură în frigul
sudului
de-ţi puseşi
mari ochelari
negri acoperind
tristeţi
cum te-ar fi
pictat
ce trăieşte se
îndrăgosteşte
măcar praştie
vraişte
cu icoana pe
separaţie
altul la altul
spre aceeaşi
mântuire
cum şi înăuntru
*
cum ai fi
Dalida şi ţi-aş
compune un
cântec
şi deşteapta de
nevastă-ta
chiar îmi vezi
scrisul
mi-l
telepatizezi
contează
mişcarea
cine ştie ce
sărăcani
mi s-or umezi
ochii cărei
iubite-mi
aparţii
pe privirea ta
nescrisă
m-oi citi să mă
ţin minte
cu neamul
austral dintâi
*
nu există
creştin nepocăit
ne cufundăm în
moartea lui Iisus Hristos
niciun
eveniment mai important ca botezul
nu mai trăiesc
eu ci tu trăieşti în mine
s-a dat pe sine
însuşi pentru mine
nu poţi
pecetlui cu două pecete
verificaţi-vă
viaţa cu ce e scris în scriptură
necuraţi
leproşi plini de bube mustind
vindecarea să
ne dea o făptură nouă
cui i se iartă
mult iubeşte mult
în casa lui
Simon Leprosul
o întâmplare
tristă din scriptură
*
să am
umilinţa dătătoare
de har să fiu
vechi şi
naiv decât
somptuos
şi actual fără
inimă
te retrăgeai
arestatorilor dacă
vrei roman de
top riscă
tu vii cu marfa
om mima Molly
fistându-ne
mânuţele prin sexul ei
cu somnul
sinucigaşilor
parcă ai fi
oricare de când eram mici
citat cu
validitatea urâţenie
oarece hermeneutică
*
precum
Cioran florile
mâncai anafura
baptistă
nemaiştiind
franţuzeşte
mi se făcură
ochii ciori
de frig în
suburbii melbourniene
supăraţi şi
incineraţii
mă închid cu
pleoapele
ca indienii cu
obloanele
în Kamla Nagar
Mauritius
making eyes
mâine barbeque
te plimbam prin
Râmnic cu Ming
or te-oi tipări
la Veronica
*
Raşel
răceala de ne-mpodobise
mărunţiş nu
mi-oi mai fi
a sta cu
dulceaţa la gură
bine vin eu în
obor pe frig
în loc tu la
proaste în gară
tu pe dreapta
aduci a Vibha
pene de pe
Pacific altcând corali
mi-a dat Ming
papuci cu coroana
reginei de nu
mi i-oi fi dat tu
picior tăiat la
antipod s-o fi aflat
incintei
neîncălzite salteaua în priză
în pat olteanca
lui Gib rusoaică
*
from under şi australiana asta
galeriile se
fandosesc pe zile la întors
imnuri de nivel
baptist
mâinile îmi
îngheaţă
ca pe vremea
lui Ceauşescu
noi suntem
români
Sinuciderea
chiar te iubise
iar acum că a
ieşit din puşcărie
e şi mai
rafinată intri în politică
pe curul ei cât
că
dacă te
prosteşti
triada te
mănâncă
*
nu suntem de
ruşinea ruşinătorilor
noştri
penticostalii
vorbesc chiar în limbi române
până la
sacrosancte head-quarters anti-Eminescu
în lumea de
dedesubt cu blajinii şi paştele lor
frumuseţea
copiilor români întâlneşte
perfecţiunea
măiastrei din Canberra
ah rostiri
rezonând conferiţelor lui Vivekananda
ne luăm la ochi
că destui ne văd de aruncat
principiile
întâlnirilor în cuvânt little talk
poftă am de
propriile manuscrise
începând cu
ăsta căutat de adrenalină
în Australia
românii respectă aborigenii
*
încă ne
rugăm pentru poporul
român de
pretutindeni pentru
poporul
Australiei
popoarele
României şi al
Australiei
să-le pomenească
Domnul Dumnezeu
în împărăţia sa
părintele Iosif
vă va mirui şi mergem la hol
cu sfinţii
odihneşte sufletul adormiţilor tăi
aruncă mirul în
scârbă la capătul pământului
ortodoxie
duelantă în bizantinism anglican
recunoaştere
fără Eminescu fără biblie
rostirea
încotro vedem şi la penticostali
*
cuvinte
pline de farmec
cel mai frumos
dintre oameni
mântuitorul
nostru Hristos
Iisus a promis
un duh
doamne mai
vreau rusalii
cu limbi de foc
să le împrăştii
codrul prea
sfânt cer să coboare
infinitate de
mii de îngeri
Eliade
citindu-i Mioarei din Ioan
în vechime
dumnezeu a vorbit
în diferite
limbi la sfârşitul
zilelor vorbeşte
prin fiul său
*
voi merge pe
jos în Arabia
cu împuşcături
încăţelate
aurie a mă priponi grabă
pinguin să
prind peşte
şi să nu mă
sfâşie rechinii
copiii m-or
găsi repatriat
civilizaţia
cuvântului românesc
s-o întreţine
mai mult din instinct
decât din
conştiinţa limbii
ne-om coagula
scaunele goale
să mă înghesui
să nu mă termin
mă mai uit pe
fereastră
*
împuşcarea
rostitorului şi sunt viu
cine te
despleteşte surcea de tufiş
degetele se
oceanizează polului minus
nescrişi
nestrinii pinguini no Ben Nobel prin camberrini
la poză
venezuoblong ne ţinem film în Dandenong
din plesnitoare
ochiul bleu ai scrie cum îţi dau dicteu
altcând prozod
mormânt în pod pe film şi soră-sii alt plod
încinsă zi
plecării vară din iarna ce mă împresoară
cu sânziene
paparud venit în sud a scrie nud
cărăuşit
nataţie din golf în levitaţie
aer uraniu
antracit din pieptul minei răsărit
neaustralei
cauze închipuind aplauze
*
pe sarea
apei comandor al
desalinizărilor
pământ oceane
Maldoror ce vreai sub lume lagăr or
agora a comorilor
gomorelor şi tu sudor
pas tras în
piept glonţ inodor pe nespălate sânge cor
verso
pământului mă dor o doară aurora nor
tu macho da'
doar narator plictisul masculinilor
trecu-i şi
prapure mă lustrui
că Australia
austru-i
pe Blaga i l-am
dat Fionei
diferenţă între
umbră şi soare
pe River's
Terasse libertate cu imigranţi
an emigrant's
thoughts of home
*
cor fideist niciun cuvânt privirii
de-o pajişte în
crâng tăind viroaga
toţi avem
neveste toţi murim şi ele
cum intri tu în
coşciug zoom
filmasei şi
modelele pictoriţei
cu o bucă
precum în Voltaire
ai vrea să mă
mai uit la tine aş vrea
ne-am găsi
ne-am potcovi cu un dans
pe tendoane să
mă ai că de ce nu mă priveai
decât scăpare
din rază pe întuneric pata
colindei pe
coclaur în comerţul aşteptărilor
bătrânele ne şi
crescură a le ochi
*
discursul
bocitoarelor pe săbiile
samurailor
lacrimi de altă
potenţă sunteţi supărată
dar arătaţi
minunat şi nenea ăsta arată de nemaipomenit
cred că se
refulează prin scris aşa zicea Freud
s-a dus
şampania care-o beam pe vremea lui Ceauşescu
crucea din faţa
teatrului şi ce ni s-o mai închina
charmes
formules magiques d'invoquer les demons
altor caterinci
catrinţa fluturată stricăciunii
şatră
primitoare de cer prin găurile gloanţelor
ne-am fi
înţeles femeilor pe drumul spre casă
plâns cu ploaie
de luat la bătaie
pe ziua de azi
doamne după sânziene
George Anca
WALTZING
"You'll come a-Waltzing Matilda, with
me"
wings the cages
wings the cages
as you film
letters
cupola what will
be
character or
animation
eunuchs ants
philosopher
Raymond
motionless with
ventriloquist
yes this is a
character
you said about
self knowledge
the snow excluded
itself
you interrupted
begging
seeing me sad
Rana
Rana is a name
like Gora
also of a man to
be cut
you croak without
struggle
ant or crab
this condemns you
you are caustic
burial or other
ambiguous
ceremony
I've no ties
between continents
the phenomenon
club is
built on church
ruins
of a political
prison
special winter
special winter
under torridity
where aurora
takes us
as saved pilgrims
phenomenon cupola
penitentiary
of theater and
people
the eyes fly
crows
dissolve to cut
to
person in agony
you wouldn't go
to concert
five in a root
fir between
bloody twigs
pack under
guillotine
access to reclusion
access to
reclusion country
among penguins in
love
puting it on
poster
giornalista di
scala
unidentified to
researchers
in a Stalinian
building
nephew under
cypress
one can live
nicely
at lord Jesus
Christ
playing chess
heart
eye of music
paradise winding
fanatic
fanatic to
flamingo
swept off vaults
toward dancers
orchestra
I see solitary
promenade aliens
with imitation in
addition
we will hear
ourselves instruments
emigrated in
leaves
orchestrations
rations
rarely who still
sings
from godhead
sounds
on duty
from Pacific
from Pacific you
had descended
to quarter us
into head desired
pain
about self it is
singing alto
I am in passage
don't hear
well we will
speak tomorrow
anything is dirt
on a new cloth
on second-hand body
no suffixes in
English
now to the I
greet warmth feeling
only in bones be
not cool
over phenomenon
over bandoneon
what isn't permitted
what isn't
permitted and
happens to us we
will try
to learn with the
disappeared
we fraternized
with corals
on the same gait
austral sentinel
the concentration
remainder
into desert unto
ocean coma
a while and our
greater sister
will believe me
kangaroo
seen my face
seen my face
withered
up to Australia
only
Pacific theme
inversely
flowers in house
we them you're
fat
look after the
blue
few walks without
floating
Australia
deserts oceans
coffee next
breath on mouth
Australia
anonimity
rarely single
rarely single
austral
south is of
continents
north also of
them
Saint Maria
straightened my
spine
in the Saint
Grave
we will be both
the event and its
covering
the doctor came
austral suspense
from bronchi
hesitation
of sharks at film
theme
Australia
theme Australia
filmed
so we can come
out
illustrating us
no livid
how Maria was
only with a bed
where her ash
would be sleeping
less cinema kins
but you'll bring
me more apples
for crabs tongs
for coral
seas corpses
the girl was nine
she cut your navel
but in arms
brought you Ionel
the uncle who
also baptized you
closed
motherlands
closed
motherlands
departure on all
money
preference
premeditation
would Australian
stay after me
like me after my
sister
almost interned
to eyes
I should know why
do you kill me
you too awakened
and we are our visit
the same in
Australia
the plains still moving
over retired
widows
in children
shadow look at them
altor
perversiuni
altor perversiuni
vira
ancora surori cu
Lavinia
canguri
botezându-se
şi eu pozând
Australia
nepeisaj ba
românesc
ajung şi-mi
petrec depresia
măcar şi
subiectele de
pământ date de
pomană
unele benevolente
de
ne tragem din
părinţii noştri
de la ţară care
plecaţi
nu mai
fotografiem
de unde
de unde atâta
speranţă
pe amintirea de
treanţă
nici culoarea
garanţă
care că plouă
galenţi
până voi ajunge
alegere
pe malul
oceanului
ne gândim la
lucruri sfinte
împreună din
respect
pentru părinţii
părinţilor
să-mi corectez
Tatăl Nostru
să ocolesc
politica să
laud pe Eminescu
martirii
if all woudn't
be
if all wouldn't
be unknown to them
at eight to nine
up to eight
you liberated my
shark
what to tell them
what to read
to transcribe
Sir Boy
younger
with a day
and we the god
children
outstripping the
day between us
under all
distances
the evidence
the evidence of
God in
church soul of
our parents
and now in your
Pacific
timpani time
takes us seriously
why breake it in
deafness
it goes to
Australia at will
for health
purified waters
and you deserts
lace
and we destined
teeth
choose once again
the crack
of quinina
between frissons
passing through
Australia
be you
be you on hill
Alexander
from Ducipal
big-bang
valtzing your
Matilda
you awaken from
Cernica
shed magnolia
tree
over profaned
Cleopatra
antipode winter
with visa and
making me
gladiator
let Spanish
in-laws
octaves to the
bushes
radars to thicket
how I will sleep
how I will sleep
bush
like a liberty
and
in consequence of
suicide
the ballad
trembled us
in Glasgow and
now
in Melbourne
Matilda
you know
transcriptions
writers djdj with
dingo
and the helll
back
as he hadn't
blood any more
water flowed from
his body
toward wedding in
Cana
non stiamo
male
non stiamo male
you bush
no bubbled drop
and you from
other ballad
my sister comes
from Ramnic
I come to
Australia
Doha-Melbourne 13
hours
we speak by eyes
our antipodes be
living
and us on this
side
the days crack
toward journey
over Pacific
I don't look
I don't look at
you I raised
Australia eyes
swagman
conffusion sack
pride
let me not stay
with face
toward people let
me go
in Australia let
me write on Alexander
at least also on
Gheorghe
killed by
virtuality
and how much
waiting
I'll put on me
the in-law suit
in front of
Australians
swag be Matilda
with me
with me
translated with aci
rhyming English
pronoun with
Romanian
dialectal adverb
it's Monday
diligent patients
the gallows
doesn't perish
the respect among
antipodes
they would wait
for me unburied
back bones
whales bait
we will see again
we will see again
as dices
dropped by eagles
on painted eggs
Lawrence like in
Sarandip
with Molly I with
Matilda little
lamb
each with one's
Australians
back to knapsack
my sister curses
at person saddle
twilight
hunger new
vitality
reconciled
seraphs
swagman
swagman this
blond hand
with Matilda
depression
with you I was
accustomed to the sea
swagman
premonition
ah you cut branches
of unflorished
linden trees
I keep to Matilda
with back front
polices zamindars
sutters culaks
pampa gaucho
transcended
suicide
how should I
protest
how should I
protest by not going any more
to Australia give
them masterly roles
for you love Romanian
people
parents and
cousin
we watched a
movie
how poor we were
in youth
children in delta
we would
continue
Australia
in poetry center
page of dots man
under clouds over
kerchief
in order not to
starve
Braille eye
Braille eye
up Milarepa
with my sister
until I wouldn't
feel cold
up to Australia
for back
I am even before
departure
Bucuresti birds
over those
austral
with love for
serpants
Austrlia music
over Ben's
pushed in penguins
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu