NEȘTI AMERICAN

NEȘTI  AMERICAN

Ioan Miclău-Gepianul – Un profesor pensionar – Dănuț Zuzeac – Octavian Soviani – Mihai Simu – Nume și Pronume – Bogdan Ivașcu – Alin Pildner – George Anca

Fals  roman  american

IOAN  MICLĂU-GEPIANUL

Pivnicerul de la Cotnari   

”Măriți negustori

Și meseriași,

Luminați trăitori

De prin Iași,

E ziua a patra

Din luna lui Cuptor,

Eu, Petre Capra,

De vinuri vestitor,

Semnez în slovă latinească,

Vânzarea unei vii de la Cotnari!

      Din vița asta a gustat

Ștefan cel Drept și Mare,

Boieri și megieși,

Aici s-au adunat,

Țării tocmind sfat!

Cine-i de-ajuns bogat?

Dau via de vânzare!”

      De-ndată un tătar,

Cu haine ca de graur,

Se-nfățoșează dar,

Cu multe pungi de aur!

Dar zise Petre Capra:

  ”Măriți negustori

Și meseriași,

Luminați trăitori

De prin Iași,

E ziua a patra din luna lui Cuptor,

Semnez, eu, Petre Capra,

De vinuri vestitor,

În slovă latinească,

”Sunt prim cunpărător!”

UN  PROFESOR  VASLUIAN

Scrisoare deschisă

O, profesore prieten,

Pe obiectu-ți specialist,

Fii om bun, cu toți elevii

Și-n ce faci, tu fii artist!

Din predare, tu fă artă!

Pune și puțin umor...

Inima deschide mintea

Și se-nvață mai ușor.

Zilnic tu s-aprinzi făclia

Și dorința de-a-nvăța!

Lasă timp, la fiecare,

Calea ta de a urma.

Te mai uită prin orare,

Vezi cât au de învățat...

Fii părinte-n judecată,

Știi că timpu-i limitat.

Corectura din caiete,

Trebuie mult cântărită,

Informația corectă,

Azi, e mai ușor găsită.

Internetul le oferă

Foarte multe informații,

Tu fii drept și cu măsură,

În notare, observații...

Teme lungi, obositoare,

Deseori, necontrolate,

Vor spori doar surmenajul,

Vor crea inechitate,

Vor împovăra părinții

Celor foarte implicati,

Spre-a găsi mereu soluții

Și copiii meditați.

Să nu practici ironia,

Ce crează doar frustrare,

Căci copilul nu te iartă,

Nici când va ajunge mare...

Ai și tu multe frustrări,

Nimic nu-i ca altădată...

Fii tu stâlpul de lumină,

Într-o lume tulburată!

  

DĂNUȚ  ZUZEAC

Bătălia de la Podul Înalt

 

 La începutul anului 1475, domnitorul moldovean Ştefan cel Mare a reuşit să învingă numeroasa armată otomană în fruntea căreia se afla Suleiman Paşa. Moldovenii conduşi de Ştefan i-au biruit pe cei 100.000 de soldaţi turci la Vaslui. Despre această victorie au vorbit mai mulţi istorici şi cronicari români, precum şi o serie de cronicari turci.

Ştefan cel Mare, cel mai cunoscut domnitor moldovean din istorie şi unul dintre cei mai importanţi conducători din istoria României, a obţinut la data de 10 ianuarie 1475 una dintre cele mai răsunătoare victorii. Acesta a învins numeroasa armată otomană condusă de Suleiman Paşa.

Lupta decisivă a avut loc la Podul Înalt, în apropiere de de oraşul Vaslui. Ştefan cel Mare şi răzeşii săi au reuşit să învingă armata turcă formată, conform unor istorici, din 100.000 de soldaţi. Bătălia de la Podul Înalt este considerată cea mai mare înfrângere a islamului suferită în faţa unei armate creştine. Drept recunoaştere, Ştefan cel Mare a fost numit de către Papa Sixtus al IV-lea „Principe al creştinătăţii”.

„În anul 6983 [1475] ianuarie 10, marţi, a fost război la Vaslui cu puterile turceşti şi a biruit atunci Ştefan voievod. (...) Şi le-a dat Dumnezeu pe acele limbi necredincioase în ascuţişul sabiei şi au căzut atunci mulţime mare, fără număr şi au fost prinşi vii mulţi, fără număr, care de asemenea au fost tăiaţi, ci numai pe unul l-au lăsat viu, pe fiul lui Sac paşa. Şi steagurile lor şi cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre. Şi s-a întors Ştefan voievod cu toţi oştenii lui ca un purtător de biruinţe în cetatea sa de scaun a Sucevei. (...) Şi însuşi Ştefan voievod a făcut atunci mare ospăţ mitropoliţilor şi vitejilor săi şi tuturor boierilor săi, de la mare până la mic”, se arată în Letopiseţul anonim al Moldovei.

Despre această bătălie se vorbeşte şi în „Cronici turceşti privind ţările române”, volum tradus în limba română de către Mihail Guboglu şi Mustafa Mehmet. Cronicarii turci au recunoscut victoria lui Ştefan cel Mare, considerând că soldaţii turci au murit ca nişte martiri.

„De acolo, Suleiman paşa, mergând cu oastea aceea în Moldova şi întâlnindu-se cu oastea moldovenească, tare s-au războit. Era o iarnă aspră, cu zile foarte geroase. Oastea turcească era şi obosită, căci tocmai ce îndurase greutăţile expediţiei în Iskenderia. De aceea, neputând ţine piept oştii Moldovei, oastea musulmană a fost înfrântă şi nimicită”, a precizat cronicarul Orudj bin Adil.

„Într-o zi, pe când turcii şedeau nepăsători şi oastea era puţină şi străină de locuri, acel afurisit simţindu-i nepăsători a venit asupra lor. Mulţi dintre musulmani au murit acolo ca nişte martiri”, a menţionat şi cronicarul otoman Aşîk Paşa Zade.

De asemenea, cronicarul turc Mehmed Neşri a scris următoarele cuvinte despre Bătălia de la Podul Înalt: „Moldoveanul nu s-a supus poruncii sultanului. După aceea, beilerbeiul Hadîm, luând oastea din Rumelia a trecut în Moldova. Acel afurisit, venind pe neaşteptate şi hărţuind oastea islamică, i-a atacat pe turci pe când aceştia umblau ca nişte străini cu ochii legaţi. Mulţi musulmani au murit ca nişte martiri”.

După această bătălie, Ştefan cel Mare a reuşit să încheie un pact cu Matei Corvin, regele Ungariei, care îi promite că îl va sprijini în cazul unui atac venit din partea turcilor. Regele ungar nu şi-a respectat cuvântul dat, astfel că anul următor, moldovenii sunt nevoiţi să reziste singuri în faţa armatei turce conduse chiar de sultanul Mahomed al II-lea. Deşi este învins în bătălia de la Valea Albă, Ştefan reuşeşte să producă pagube însemnate oastei otomane, obligând-o să se oprească din înaintarea sa spre Cetatea de Scaun a Sucevei.

  

OCTAVIAN  SOVIANI

Ora 25

Nu se poate spune că autorii din diaspora se bucură (cu cele cîteva excepţii de notorietate) de bunăvoinţa criticii româneşti, care tinde să-i treacă sub tăcere sau să-i minimalizeze. Nu mă mir prin urmare că, după 1990, s-a vorbit ciudat de puţin despre C. Virgil Gheorghiu şi despre romanul său Ora 25, care nu numai că a avut, la apariţia lui (Paris, 1949), un mare succes de critică şi de public (se pare că a fost romanul românesc cel mai vîndut în Occident), beneficiind de prefaţa elogioasă a lui Gabriel Marcel, dar s-a bucurat şi de o ecranizare (1967) din a cărei distribuţie n-au lipsit Anthony  Quinn şi Virna Lisi.

Cartea a cunoscut recent o nouă ediţie (Editura Sens, 2017) şi rămîne de o tulburătoare actualitate, dovedindu-se o operă de pionierat,  care aruncă o lumină necruţătoare asupra societăţii tehnologice contemporane, iar cele scrise de C. Virgil Gheorghiu în 1949 rămîn valabile şi la mai bine de o jumătate de secol de la apariţia romanului.

Despre autorul său e bine să se ştie că s-a născut în 1916, într-o comună din judeţul Neamţ, a făcut mai întîi studii militare, apoi de filozofie şi s-a afirmat ca scriitor mai ales cu volumul  de versuri Caligrafii pe zăpadă (premiat în 1940) şi cu reportajele de pe frontul de Răsărit, adunate sub titlul Ard malurile Nistrului! (1941). Epopeea grotescă, dacă n-ar fi tragică, a soţilor Gheorghiu (pe care o regăsim în Ora 25) a început în 1944. Ataşat cultural în Croaţia, scriitorul, împreună cu soţia lui, părăseşte Zagrebul ameninţat de forţele sovietice şi de armata de partizani a lui Tito şi încearcă să se refugieze în Germania, pe teritoriul ocupat de americani. Întrucît România era încă în război cu puterile aliate, cei doi sunt arestaţi şi închişi. Reuşesc să ajungă în Franţa abia în 1948. Aici C. Virgil Gheorghiu va desfăşura o activitate literară prolifică (peste 50 de titluri), iarOra 25 va fi tradusă în principalele ţări din Europa de Vest. Face studii de teologie şi este hirotonit preot în 1963. A murit în 1982.

Născut, aşadar, dintr-un filon autobiografic (autorul primeşte în carte masca scriitorului Traian Korugă), romanul cel mai de răsunet al lui C. Virgil Gheorghiu poate fi citit în mai multe chei de lectură: ca roman de război, ca roman „politic“, ca distopie (de vreme ce cartea se încheie cu declanșarea celui de‑Al Treilea Război Mondial) şi ar putea fi integrat foarte bine în „literatura absurdului“, consemnînd, pe urmele faimoasei definiţii a lui Camus, divorţul dintre nevoia noastră de sens şi lipsa de sens a lucrurilor şi a evenimentelor cu care ne confruntăm. Doar că absurdul care marchează destinele eroilor lui C. Virgil Gheorghiu nu mai reprezintă o ficţiune (ca în parabolele lui Kafka), ci este absurdul cît se poate de real al istoriei. Comparînd Ora 25 cu faimosul Erewhon al lui Samuel Butler, Gabriel Marcel observa de altfel în prefaţa romanului: „Dacă Erewhon este o utopie de genul lui Gulliver, de exemplu, nimic nu ar putea fi mai puţin atemporal şi mai puţin utopic decît romanul domnului Gheorghiu. Narată cu precizia scrupuloasă a unui memorialist conştiincios, această poveste apare ca o expresie fidelă a ceea ce tinde să devină omul într-o lume care îl neagă“.

Protagonistul romanului, Johann Moritz, devenit evreul Iacob Moritz, ca urmare a maşinaţiilor unui şef de post care îi rîvneşte soţia, transformat apoi, din capriciul unui colonel SS, într-un arian „pur sînge“, şi aruncat dintr-o temniţă în alta şi dintr-un lagăr de concentrare într-altul (soartă pe care o împărtăşeşte şi Traian Korugă), este un Joseph K., dar un Joseph K. cu o identitate istorică precisă, produsul unui mecanism sociopolitic care generează nenumăraţi potenţiali Josephi K. şi căruia scriitorul îşi propune să-i dezvăluie angrenajele inumane. Căci, înainte de toate, Ora 25 este un roman de „idei“ sau un roman „cu teză“ (aşa cum sînt şi romanele existenţialiste ale lui Camus sau Sartre) şi are calităţile, dar şi defectele inerente acestei formule. Personajele pot să pară cam schematice, antitezele – cam stridente, dialogurile cam patetice şi artificioase (dar ce e mai greu de scris într-un roman decît dialogurile?). Rămîne (şi acesta fiind esenţialul în cazul unui roman „cu teză“) mesajul, iar din acest punct de vedere putem spune, fără a greşi, că în 1949, scriitorul era un clarvăzător. În viziunea lui, omul secolului al XX‑lea a început prin a-şi repudia valorile tradiţionale: „Cultura noastră […] a dispărut. Ea avea trei calităţi: iubea şi respecta frumosul – obicei învăţat de la greci; iubea şi respecta dreptul – obicei pe care l-a învăţat de la romani; iubea şi respecta omul – obicei pe care l-a învăţat, greu şi foarte tîrziu, de la creştinism“. Locul acestor valori a fost luat de societatea tehnologică, în care totul este subordonat ideilor de randament, productivitate, eficiență. Ea „distruge tot ce am creat şi creat timp de secole. Civilizaţia tehnică a reintrodus dispreţul pentru om, exact ca în barbarie. Astăzi omul este redus doar la dimensiunea lui socială“. Con­secinţa este dispariţia persoanei, a individului, nu mai există decît categorii, omul s-a transformat dintr-un „cine“ într-un „ce“, dobîndind tot mai multe din caracteristicile unei maşini. Iar în plan politic, consecinţa este totalitarismul. Care se naşte din dispreţul faţă de individ, fie că e afişat la vedere, fie că e disimulat în spatele unor pretinse valori naţionale (nazismul), umanist-egalitariste (comunismul) sau al aparentelor democraţii.

De aceea, istoria stă actualmente sub semnul apocaliptic al „orei 25“, iar lumea actuală e lumea „de după apocalipsă“. Şi e de notat că C. Virgil Gheorghiu a reuşit să pună cu exactitate diagnosticul societăţii actuale într-un moment în care simptomele răului erau încă într-o fază incipientă, cînd încă nu se decretase moartea omului, moartea limbajului şi a sensului, cînd încă nu apăruse ceea ce Jacques Ellul numea „ideologia neantului“. De aceea Ora 25 mi se pare o carte de mare actualitate. Corifeii dîmboviţeni ai post-umanismului ar trebui să citească şi să ia aminte. Hitler, Stalin, Pol Pot au fost şi ei, în felul lor, nişte postumanişti.   

MIHAI  SIMU

Actuala situație

Scrisoarea pe care doctorul Mihai Simu i-a trimis-o preşedintelui Klaus Iohannis:

„Domnule Preşedinte ,

Permiteţi-mi să va aduc la cunoştinţă, în caz că nu şţiţi, sau să va reamintesc, în caz că ştiţi, actuala situaţie pe plan

naţional :

1. Bolnavi mor zilnic din cauză de lipsă de fonduri pentru tratamente şi de personal medical adecvat şi în număr suficient. În

acelaşi timp, milioane sunt risipite pe tot felul de proiecte dubioase pseudo-artistice sau reparaţii interminabile şi ineficiente

ale drumurilor. Spitalele au ajuns de multe ori locurile unde te îmbolnăveşti mai grav, nu unde te tratezi. (Trăiesc

actualemente o asemenea situaţie, pe post de pacient nu de medic, credeţi-mă, ştiu ce vorbesc).

2. Copii drăguţi şi incipient sănătoşi nu-şi pot permite să meargă la şcoală, trăiesc prin canale, cerşesc la intrarea super-

market-urilor, ajungând chiar să se prostitueze pentru câţiva bănuţi. Condamnaţi la o existenţa mizeră înainte de-a începe să

trăiască.

3. Administraţia - un aparat parazitar imens, reprezentat de instituţii menite să ajute populaţia, dar care în schimb o

terorizează, fizic şi psihic. Sute de mii de bărbaţi şi femei care nu produc absolut nimic, în afară de dureri de cap celorlalţi.

Câte 100 din ei ar putea fi înlocuiţi cu un computer care va face treaba infinit mai bine şi mai repede. Salariile şi beneficiile

NEMERITATE ale acestui blestem naţional se cifrează la sute de milioane anual. De euro! Bani aruncaţi pe fereastră.

4. Corupţia la nivel înalt a ajuns la un asemenea grad încât „aleşii noştrii” încearcă să formuleze legi care să justifice furtul şi

care în acelaşi timp să le confere imunitate plus amnistie pentru furturi trecute. Nivel înalt înseamnă Parlament şi Senat.

Justiţia a ajuns o glumă, se acordă amnistii pe motivul insuficientului confort în puşcării (eu credeam că inconfortul face parte

din pedeapsă) şi printre amnistiaţi există peste 30 de criminali cu acte în regulă, deci condamnaţi pentru omor.

5. Producţia autohtonă agricolă şi industrială este descurajată prin toate mijloacele, de la Bruxelles citire, urmând

consecvent activitatea de sabotare permanentă a oricărui domeniu de producţie care ar putea deveni concurenţă

Occidentului binevoitor. Fondul forestier, care bine exploatat ar putea aduce prin turism beneficii imense, este ultra-decimat

de indivizi veroşi care au realizat deja averi imense, şi continuă să o facă cu deplină imunitate. Pădurarul, menit şi plătit ca

să aibă grijă de pădure şi de animalele din ea, este cel care încasează primul şpaga pentri tăierile ilegale. Braconajul a ajuns

la asemenea cote încât există deja cel puţin 3 judeţe fără niciun fel de vânat, nici măcar iepuri. Braconierii au ajuns să ucidă

cu impunitate persoane oficiale care au încercat să-i tragă la răspundere şi crimele, vechi de mai multe luni n-au fost nici

măcar anchetate temeinic, cu atât mai puţin rezolvate, până în ziua de azi. Se defrişează 3 hectare pe oră! Volumul cubic de

lemn compact tăiat într-un an, umple Casa Poporului ! Ca fost profesor de fizică sunteţi mai în măsură deât alţii să apreciaţi

magnitudinea dezastrului.

6. Ramuri principale ale economiei merg ATÂT de prost, în pură pierdere de atât de multă vreme, încât este statistic

imposibil să fie o involuţie naturală sau o coincidenţă. Nu nu, ăsta este efectul acţiunii forţelor amintite de destabilizare

economică, forţe din ce în ce mai puţin obscure. CFR-ul – pasageri este falimentar. În acelaşi timp şoselele sunt practic

blocate şi traficul este infernal de afectat de mii de TIR-uri, al căror conţinut ar putea fi transportat pe calea ferată, prin

containere standard pe distanţe lungi. Iar drumul cu camionul până la destinaţie ar putea foarte bine să nu depăşească 10-

20 de kilometri.

7. Venituri de miliarde de dolari sau euro, care ar fi putut proveni din exploatarea ex-flotei comerciale a României, ne-au fost

negate prin desfiinţarea intenţionată şi malevolentă a sus-numitei flote.

8. Alte domenii de mare profit, că de exemplu mineritul neferos, au fost declarate cu neruşinare „nerentabile”. Asta în

condiţiile în care unele metale extrase, ca beriliu, wolfram, vanadiu, sunt pe piaţa internaţională la fel de valoroase sau chiar

mai scumpe decât argintul. Mine care au adus statului milioane în valută, ca de exemplu cele din Rodna, au fost închise

după Revoluţie.

9. Vorbind de neferoase, o altă insultă calculată este în curs de implementare, aurul ţării, exploatarea lui a fost deja vândută

unor companii străine, partea României din afacere fiind de maximum 5 %.

10. Fabrici de mare succes care ajunseseră să exporte în 116 ţări, prospere în capitalism şi în comunism, ca de exemplu

fabrica de încălţăminte Clujana, au fost declarate de asemenea „nerentabile” şi închise de azi pe mâine. Combinate

industriale mari, ca şi CUG Cluj sau Galaţi au fost desfiinţate cu aceeaşi criminală rea-voinţă.

11. Învăţămîntul în care excelam, în special cel pre-universitar, a ajuns deplorabil datorită lipsei de investiţii şi salariilor ridicol

de mici ale profesorilor.

Deci, Domnule Johannis, avem o Medicină care nu vindecă, o Justiţie care nu face dreptate, o Poliţie care nu protejează,

funcţionari care nu procesează documentele, o economie care nu produce, o asistenţă socială care nu poate ajuta bătrânii şi

copiii, un exod economic de cel puţin 5 milioane de români care lucrează în străinătate pe salarii mai decente şi ca atare un

număr incredibil de mare de orfani cu părinţi în viaţă. Toate punctele amintite sunt interconectate. Copacii literalmente

purifică aerul pe care-l respirăm, produc oxigen prin fotosinteză (asta se învaţă, cred în clasa a 5-a). N-ai destul copaci, n-ai

aer curat. De prin 2011 suntem pe primul loc în Europa la bolile pulmonare. Deci asasinii de copaci devin asasini de oameni.

Desigur, lor le pasă mai puţin, după ce au acumulat averi de sute de miloane de euro, pot să-şi permită să trăiască în ţări

care au mare grijă de fondul lor forestier. Şi care nu se sfiesc să cumpere la negru lemn ilegal de la noi. Justificând

proverbul : „Nu e prost ăla care mănâncă 7 pâini, e prost ăla care le da” Hemoragia financiară provocată de investiţii greşite

şi de mega-furturi ştirbeşte fondurile esenţiale pentru Sănătate, Învăţămînt şi Asistenţă Socială. Cuvântul cheie, ceea ce

rămânând sublim, „lipseşte cu desăvârşire” a fost şi este CONTROLUL. Omul necontrolat va încălca legea, axiomatic. Din

orice unghi examinaţi situaţia, o singură etichetă se potriveşte : CRIZĂ MAJORĂ, STARE DE NECESITATE ! Ca atare,

respectuos vă invit să vă folosiţi prerogativele acordate de Constituţie şefului statului în situaţii de urgenţă : DIZOLVAŢI

PARLAMENTUL ! DIZOLVAŢI SENATUL ! Instituiţi un CONTROL general, literalmente de la vlădică la opincă, plus un

control al controlorilor. Redistribuiţi resursele întâi în Sănătate, că nimeni nu realizează nimic fără ea, apoi în Transporturi şi

Comunicaţii şi în organizaţiile şi instituţiile de CONTROL. Şi că să nu fiţi acuzat de extremism dictatorial, scoateţi o

Directiva Prezidenţială care, în vederea reînfiinţării Parlamentului şi Senatului să stabilească un plafon de salarizare în

ambele instituţii de maximum 3.000 de RON, de exemplu. Fără niciun fel de alt beneficiu, fără măşini de protocol şi locuinţe

de protocol. Să vedem câţi o să mai vrea să rămână în politică. Plus eventual o a 2-a Directivă care să interzică şi ruperea

unei frunze, necum uciderea unui copac, aşa, pe vreo 10 ani. Şi, bineînţeles, permisiunea dată oamenilor de-a culege folosi

şi valorifica lemnul uscat (sub actuala legislaţie, cine face asta e amendat!). Cu specificarea sarcinii obligatorii a pădurarilor

de-a avea grijă de animalele năpăstuite şi înfometate şi de-a le hrăni, aşa, ca să nu mai trebuiască urşii „protejaţi” să caute

mâncare prin coşurile de gunoi şi să fie primiţi cu gloanţe. Faceţi asta şi chiar dacă o să dureze o lună sau mai puţin, o să

rămâneţi în sufletele românilor pentru totdeauna. Faceţi asta domnule preşedinte, chiar dacă s-ar putea să va coste poziţia

dvs, şi ca gest ar fi destul ca să sublinieze gravitatea situaţiei. N-o faceţi şi o să completaţi lunga şi trista lista de oficiali care

au ajuns să fie interesaţi doar de păstrarea poziţiei proprii şi prea puţin de altceva.

Nume si Prenume In  Romania. 

In anuarul statistic al româniei  figurau prenume ca: Paracetamol, Termopan, Impărăteasa, Papanaş,  Televizor.  Şi numele de familie ale românilor atrag nu doar  atenţia, ci şi zâmbetul - au descoperit autorii cărţii.  Potrivit Anuarului Statistic al României, zeci de concetăţeni ai noştri au nume de animale, păsări, ţări, fructe, instrumente muzicale, organe anatomice, culori, copaci şi multe altele. Cele mai frecvente sunt:

Curcă (purtat de circa 4.600 de persoane), Păsărică (1.600), Bucilă (228), Coi (3),  Mortu (581),  Pipi (226), Curu (6),  Regulatu (27), Sfârc (16),  Găinaţ (61), Bulan (7), Gunoi Jegu (90),  Nespălatu (71), Găleată (276), Castron (25), Labă (880),  Flocea (1.728), Sulică (540),  Muia (233) sau Oasenegre  (109).

 In românia trăiesc şi 22 de persoane care se numesc  Ministru, iar alţi 10 români se mândresc cu numele Preşedinte. 

La fel de neobişnuite sunt şi: Beţivu (purtat de 219  români),  Prostu (1 persoană), Nebunu (850), Blegu (515), Expertiza (1),  Justiţia (2),  Poliţia (3),    Facultatea (2),   Farmacia (1), Portocala (65), Lămâia (18),  Semafor(1).

Un cuplu de români a decis să-şi boteze copilul nici mai mult nici mai puţin decât Hitler.

 Top 100 de NUME ŞI PRENUME bine potrivite: 1. Struţ 2. Rândunel Pisică 3. dl. Carmen Stamatescu 4. Supplexa Memoranda Onac 5. Intuneric Steluţa Luminiţa  6. Rămurel Pastramă 7. Geniloni Sfeclă 8. Gigel Potrivitu 9 Rudolf  Pufulete 10. William Brânză 11. Andaluzia Poşircă 12. Renato Lacrimă 13. Tuduce Dorule Dicusară  14. Triţă Făniţă 15. Raiu Viorica Speranţa 16. Roxana Grivei 17. Artaxerxe 18. Exacustodian Păuşescu 19. Amorel Vătămănescu 20. Marcelon Bunică 21. Fridolin Boacşă 22. Momcilo Luburici 23. Georgian Elvis Gagiu 24 Tolea Ciumac  25. Salomeea Guinea 26. Codruţ Dumbravă  27. Mariana Hopulele  28. Maer Analena Enola Fotini 29. Eugen Cătălin Prefacutu 30. Joacă-Bine Mirel 31. Sava Superman 32. Bred Pit 33. Cojocaru Tom-Mac-Bil-Bob-Constantin 34. Bogdan Vodă  35. Gheorghe Bettjinio Diamant  36. Adonis Bunghiş 37. Paraschiva Sulă 38. Argentina Aristotel 39. Mucea Zinel 40. Daniel Mai-mihai  41. Ruptureanu Rozeta 42. Antonio Momoc 43. Duru Marin Cervantes 44. Gogan Lidicica 45. Venera Baltă 46. Egidiu Condac  47. Leopoldina Bălănuţă 48. Vasile San Siro Ciocoi 49. Simiorina Rad 50. Nicu Bîzdoacă 51. Simion Berebună 52. Oana    Duşmănescu 53.Mioara Ciobanu  54. Adina Coadăgalbenă 55. Vasile Grămadă 56. Tonchievici Gasparel Mimi 57. Dumitrescu Cireşel 58. Ion Ştefan cel Mare 59. Ion Mariano Monamour  60. Gânscă Gicu Agenor 61. Păsărică Alexandru – Dick 62. Ilegitim Vasile 63. Ilegitim Silviu Adrian  64. Chichihăzan Driada Afrodita  65. Acsente Bolesc  66. Jenel Copilău 67.  Marcello Borcan 68. Toni Greblă 69. Epifanie Amohnoaie  70. Franţ Ţandără 71. Graţiela Leocardia Gavrilescu 72. Wilhelmina Arz  73. Marin Capdefier 74. Creangă Crenguţa  75. Fundătureanu Pişleagă Sorin  76. Puscaş Marin 77. Pantelimon Zeamăneagră 78. Penelopa Muilă 79. Turicea Bactelius  80. Napoleon Raţă  81. Joița Trestolian  82. Roland Laurentiu Cucuruz  83. Babacea Binel  84. Culiţă Tărâţă 85. Aliodor Manolea 86. Constantin Bălălău 87. Petru Carcalete 88. Moş Nicolae Crăciun 89. Cătălin Ovidiu Obuf Buhăianu 90. Doru Frunzulică  91. Dumitru Tărăşenie 92. Florin Tupilatu 93. Doruleţ Resmeriţă 94. Viorel-Riceard Badea 95. Sarmisegetuza Tulbure  96. Henorel Niţu  97. Pompilie Borş 98. Nini Săpunaru 99. Florentin Gust Balosin 100. Mihăiţă Găină  Favoritul:  Fridolin Boacşă   

streinu newsletter

2003-2004

Numerele 1-7

Jurnalism, Universitatea "Valahia", anul III.

Redacţia:

Ilie BÂRZOI, Cristina DRĂGĂNESCU, Eugen Ghenciulescu, Viorel Grigore, Mihaela Guţă-Şaulea, Oana Ivanov, Bogdan Ivaşcu, Laura Manafu, Gheorghe Manea, Georgiana Mateoiu, Geanina Niculescu, Carmen Negoescu, Ion Obăgilă, Camelia Oprescu, Alin Pildner, Floarea Popescu, Virgil Voinescu

Coordonator: George ANCA

Despre noi…

              De ce “Streinu newsletter” ? titlul acestui fascicul, care se vrea un experiment de presă, nu l-aş putea explica, nu-mi aparţine.

               Aş încerca însă să explic ce vreau eu de la această publicaţie (e mult spus „ publicaţie”, dar e plăcut să exagerezi). Îmi doresc un spaţiu în care să pot exprima tot ce-mi trece prin cap, chiar de-ar fi o tâmpenie, fără să-mi fie teamă de repercusiuni, în cazul în care cuvintele mele „şifonează” sau deranjează pe cineva „de sus”. Pentru că mai mult ca oricând, aceasta pare să fie problema cea mai acută a presei româneşti: auto-cenzura făcută din evidenta temere de a nu supăra prea tare pe vreun puternic al zilei. Fenomenul este şi mai accentuat (am avut ocazia s-o constat pe pielea mea) în presa locală.

                Iată că, vrând-nevrând, am găsit o explicaţie titlului „foii” noastre: „Streinu newsletter” se vrea a fi străin (fie-mi scuzat jocul de cuvinte) de auto-cenzură şi de servilism. Noi nu scriem ca să mulţumim pe altcineva în afară de noi înşine!

                Vedea-v-aş data viitoare!

Bogdan Ivaşcu

k i n d i a

Jurnal Streinu în săptămâna Eminescu

                   DuminicĂ, 11 ianuarie

Cursul domnului George Anca este captivant. Orele trec de parc-ar fi minute. Important este faptul că am reuşit, în atât de scurt timp, să aflu, vorba ceea... „TOT FELUL DE”.

Domnul profesor a fost în India. Ca şi Eliade, ca şi Vasile Andru. În urmă cu mai bine de 15 ani, când autorul „unei zile spre sfârşitul secolului” venise la şcoală, la tatăl meu, eu învăţam despre eliziune. Şi l-am dat drept exemplu pe VASILANDRU.

Am înţeles că domnul George Anca este găeştean. De aici apropierea de Vladimir Streinu.  Colegii mei de grupă au scos, sub îndrumarea dumnealui, o publicaţie: Streinu... Am fost întrebat ce părere am şi mi-am exprimat anumite rezerve. Înseamnă că trebuie să fac mai mult decât GRUPA. E o provocare pe care mi-o fac.

La curs s-a mai vorbit şi despre cei care au avut de suferit de pe urma fostei securităţi, despre scriitori, despre cei care nu au făcut compromisuri cu fostul regim.

În MDE, doar câteva cuvinte despre Vladimir Streinu: pseudonimul lui Nicolae Iordache (1902-1971), n. Teiu, jud. Argeş), critic şi istoric literar român. Comentator al fenomenului literar interbelic şi îndeosebi al poeziei („Pagini de critică literară”), studii analitice („Clasicii noştri”), monografice („Calistrat Hogaş”) sau  de teorie prozodică („Versificaţia modernă”. Coautor, împreună cu Ş. Cioculescu şi T. Vianu, a unei „Istorii a literaturii române moderne” (1944, vol.I). Versuri, antologii, traduceri.

Cum cultura nu se face decât pe cont propriu, nu-mi rămâne decât să dedic lui Vladimir Streinu această săptămână, a lui Eminescu.

Tata a sunat-o pe doamna Ioana Păuşescu, la Găeşti, şi mâine îmi va aduce volumul Vladimir Streinu, de Emil Vasilescu. 

De la doamna Rădulescu, de fel, tot găeşteancă, al cărei soţ a fost profesor de română, la liceul care astăzi poartă numele scriitorului, am aflat că familia Streinu locuia într-o casă din spatele gării şi că, de fapt, liceul la care a predat Valdimir Streinu este actualul liceu agricol, pe vremea aceea directorul acestuia fiind un preot, Ştefan.

Cum domnul profesor este indianist, am să încerc să găsesc „comunităţi” între Vladimir Streinu şi Amita Bhose. Iar cum această săptămână este „a lui Eminescu”, lucrarea pe care voi încerca s-o „înjgheb” îl va avea ca subiect. Da. Am găsit şi liantul: Schopenhauer, cel prin ale cărui cărţi Eminescu a putut să se pună suficient de bine la punct în ceea ce priveşte cultura indiană.

Prima carte abordată, Convorbiri deschise, a domnului Ştefan Ion Ghilimescu, în care autorul i-a luat interviu fiicei lui Vladimir Streinu, doamnei Ileana Iordache. Iată ce spune dumneaei despre procesul lotului Noica-Pillat (cred că sunt cel mai tânăr dintre români, care a primit o carte cu autograf de la Constantin Noica, de la Păltiniş, cu mai puţin de o jumătate de an înainte de a se săvârşi din viaţă - pe vremea aceea eram încă la grădiniţă): Procesul Noica-Pillat nu a însemnat arestarea şi pedepsirea unor oameni care, precis şi organizat, au acţionat împreună împotriva siguranţei statului. Singura lor vină era, în primul rând, că erau intelectuali neangajaţi politic, că erau oameni de cultură care nu puteau să trăiască fără a-şi împărtăşi unul altuia ceea ce nu mai puteau publica, gândurile şi preocupările lor strict literare.

Întâlnirile se făceau în diverse case, întâmplător, mai des, în unele, dar în toate se întâlneau numai numai cei care aveau nevoie să facă acest schimb de idei, care era hrana lor spirituală. Desigur că aşa ceva nu putea fi acceptat; au fost toţi arestaţi, amestecaţi ca opţiuni politice, opuse în anii de dinaintea instalării regimului comunist. Aşa a şi fost posibil ca Vladimir Streinu să se afle în boxa acuzaţiilor, alături de foşti legionari sau numai de simpatizanţi ai acestei mişcări care, în 1941, l-a exclus de la Revista Fundaţiilor Regale, până va înţelege să se conformeze noilor directive. Şi în procesul Noica - Pillat tot de o neacceptare a unor noi - alte - directive - era vorba.

A fost procesul intelectualilor neînregimentaţi, iar, în ceea ce-l priveşte pe Vladimir Streinu, el mai era vinovat şi pentru că era fiu de moşier, deputat ţărănist, în 1932 şi, circumstanţă agravantă, autorul articolelor scrise în Dreptatea în 1947.

LUNI, 12 ianuarie 2004

Am început să-mi scot notiţe din cele două volume din Eminesciana junimistă (Eminescu şi India, de Amita Bhose - cu autograf din partea autoarei pentru tatăl meu, şi Eminescu, de Vladimir Streinu). Am intersectat fragmentele referitoare la Schopenhauer, din cei doi autori, şi am să încerc să le comentez.

Doamna învăţătoare Păuşescu mi-a adus cartea (scoasă la domnul Mihai Stan) şi mi-a promis că va lua legătura cu domnul director de la Liceul Vladimir Streinu, pentru o documentare la biblioteca acestei şcoli.

„Vladimir Streinu” a domnului Emil Vasilescu  „vorbeşte” despre Nicolae Iordache, cel de-al patrulea copil al lui Şerban şi al Neacşei, zisă leanca, din Teiu Nou, comuna Teiu, judeţul Argeş, născut la 23 mai/4 iunie 1902. (Conform actului de naştere din Registrul Stării Civile pentru născuţi, 1900-1902, comuna Teiu, judeţul Argeş, fila 38). Autorul, în carte, face trimitere şi la volumul Anatomia mistificării, al lui Stelian Tănase (cel care, în 12 ianuarie 1991, l-a „uns” pe tatăl meu ca preşedinte ales al Alianţei Civice, la nivelul judeţului Dâmboviţa, poziţie pe care n-a acceptat-o nici o zi, cedând locul vicepreşedintelui, regretatul profesor Alexandru Dunu).

Domnul profesor de desen Horia Cernău ne-a promis un portret al lui Vladimir Streinu.

Prin domnul Ştefan-Ion Ghilimescu sper să obţin câteva rânduri, în exclusivitate, din  partea domnului Barbu Cioculescu.

MARŢI, 13 ianuarie 2004

Întâlnire „regală” la UVT. Invitat de onoare, preşedintele Academiei Române, domnul Eugen Simion. La Facultatea de Teologie, a vorbit despre Eminescu. Am obţinut  EXCLUSIVITATEA:

„Vladimir Streinu este, după părerea mea, un mare critic de poezie. Nu prea înţeleg bine de ce el este uitat astăzi. Cartea lui despre clasici este încercarea pe care o făcea critica de atunci de a recupera estetic fondul clasic. Studiul lui despre Eminescu a fost reluat mai târziu de critici şi nu numai.”

Desenul realizat de domnul Horia Cernău este făcut după coperta cărţii apărute la „Bibliotheca”. Este reuşit. Deci, încă o... INEDIT|. Cel puţin o copertă o am asigurată.

Iată ce spune doamna Ileana Iordache, în Anatomia mistificării despre două momente de referinţă din viaţa tatălui dumneaei, cel al procesului şi cel al revenirii acasă: În timpul procesului, am stat pe stradă.

Pe mine, ori de câte ori citesc despre atrocităţile din acea perioadă, gândul mă duce la Auschwitz. Îmi amintesc de ziua în care am fost acolo, când, la doar 9 ani, am aflat despre ororile de acolo.

 Am văzut crematoriile, munţi de ochelari, de ghete, de tot felul de lucruri care au aparţinut celor din lagăr. Am fost îngrozit. Cum am avut şi eu în familie deţinuţi politici sub comunişti, toate evocările de acest gen mă tulbură, mă cutremură. Mi s-a povestit cum, un străbunic de-al meu, Constantin Petrescu (fostul comandant al Jandarmeriei Dâmboviţa (inclusiv în anul 1938, când, la Ulmi, a fost arestat Nicolae Ceauşescu, din ordinul său) a fost condamnat pe viaţă. La un moment dat, cineva venise cu veste că ar fi murit. Dar nu s-a primit nici un document în acest sens. Cum nici veşti de la el n-au mai venit, în timp, s-au împăcat cu toţii cu acest gând. Numai că, prin 1964, într-o după-amiază, cineva, un bătrânel slab ca vai de el, cu traistă în mână, a intrat în curte. Nu l-a recunoscut nimeni. Abia când i-a întrebat ce fac, toţi şi-au dat seama că era Costelo, aşa-i spuneau. Când a fost arestat, avea în jur de 100 de kilograme. La ieşirea din puşcărie nu mai avea decât vreo 50.

Am rezolvat şi problema cărţii centenare, domnul Mihai Stan promiţându-mi una. Îmi pregătesc baza de date pentru... paralelă.

Doamna Ioana Păuşescu a discutat la liceu, aşa că mâine voi avea o zi de Găeşti.

Ideea cu domnul Barbu Cioculescu a picat, din lipsă de timp.

Miercuri, 14 ianuarie 2004

Am citit din cartea domnului Emil Vasilescu. Interesant, bine structurat, volumul în care, după Vladimir Streinu, de cele mai multe ori este pomenit numele lui Tudor Arghezi (de 39 de ori), este o excelentă „carte de vizită” a fostului profesor din Găeşti.

După prânz, înarmat cu apartul de fotografiat şi reportofon, am plecat spre urbea dâmboviţeană care a fost capitală a două judeţe. Microbuzul era plin, aşa că am luat o „ocazie”. Şi nu una oarecare, ci un Mercedes. Am fost aşteptat de doamna Păuşescu şi am mers la liceu, unde am fost primit cu întreaga amabilitate de domnul director Cristian Marin şi de doamna bibiliotecară Laura Păun, care mi-au pus la dispoziţie tot ceea ce înseamnă bază de documentare.

Benefică deplasare pe malul Sabarului: 70 de copii după documente originale: manuscrise, acte de tot felul, fotografii... Păcat că-i prea scurt timpul şi n-am să apuc să valorific întreg acest potenţial. Am primit chiar şi lucrările simpozionului Contribuţii regionale la cultura şi spiritualitatea românească”, strânse sub titlul „Actualitatea criticii lui Vladimir Streinu şi Şerban Cioculescu”, într-un volum, apărut tot la Editura Bibliotheca, a domnului profesor Mihai Stan (şi dumnealui cu adânci rădăcini găeştene).

Aşadar, am ajuns „bogat” în Vladimir Streinu. Am până şi cartea sa de vizită, de pe vremea când era directorul Editurii UNIVERS.

Nu mai prididesc cu cititul. Singurul mare duşman al meu acum este timpul. M-am apucat să pun cap la cap referinţele critice ale lui Vladimir Streinu şi ale Amitei Bhose.

Încerc să gândesc la cum va arăta în final „foicica mea”. Ideile încep să se contureze. 

Joi, 15 ianuarie 2004

Eminescu împlineşte  154 de ani. La mulţi ani! În ziare, la televizor, la radio, în clasele de şcoală - numai Eminescu. La Galeriile de Artă Sever, doamna profesoară Ana Amuzescu are vernisajul expoziţiei „Floare albastră”. Reuşit. Am primit felicitări pentru afişul şi invitaţiile făcute. Pictorul Mihai Şerbănescu ne-a asigurat un portret al lui Vladimir Streinu. Mâine-l voi avea. Aşa că, gata, am rezolvat problema copertelor.

Şi, în ceea ce priveşte ilustrarea ÎNCERCĂRII, situaţia este bună. Am în faţa mea până şi o copie după cartea de vizită a lui Vladimir Streinu. Apoi, cartea de membru al Societăţii Scriitorilor Români, legitimaţia de la Biblioteca Franceză, cartea de membru a Asociaţiei Voluntarilor de Război, rânduri primite de la Mircea Eliade, până la Ion Barbu, precum şi o referinţă semnată de Tudor Vianu. Şi câte fotografii: casa părintească din Teiu, părinţii, apoi Vladimir Streinu laolaltă cu colegii de clasă, multe dintre ele ni-l arată în mijlocul familiei, cu soţia şi fiica, apoi alături de multe personalităţi ale culturii noastre (de pildă, Liviu Rebreanu). 

VINERI, 16 ianuarie 2004

Am terminat articolul de bază, Eminescu - poetul romantic cel mai nou, cel mai apropiat nouă şi de toţi cei care vor urma. O cuprindere în fugă a unor idei. Şi cu mult material pierdut din cauza unor probleme ale calculatorului. Şi este cumplit, în criză de timp, să fii nevoit să formatezi calculatorul. N-am încotro - şi încă o jumătate de zi pierdută.

Am transcris câteva dintre poeziile lui Vladimir Streinu (în facsimil). 

SÂMBĂTĂ, 17 ianuarie 2004

100 de ani de la premiera Livezii cu vişini, a lui Cehov, la Moscova. La Teatrul Tony Bulandra, aseară a fost premieră cu Ursul (tot de Cehov), iar azi este iar spectacol.

Ziua cea mai scurtă a acestui jurnal Vladimir Streinu. Definitivez această... ÎNCERCARE, cu regretul că, vorba lui Marin Preda, TIMPUL NU MAI ARE RĂBDARE.

Alin Pildner

GEORGE  ANCA

FALS ROMAN AMERICAN

Bleen246-(05-10-2007 15:30)

                                  BP al PNL:

                                    Fenechiu - presedinte finantator - "eu dau banii, eu fac echipa(ministeriala)!"

                                    B. Olteanu - vicepresedinte responsabil cu organizarea mineriadelor parlamentare
Tariceanu - prim-manechinul din vitrina guvernamentala
Iliescu - consilier politic de prima marca, responsabil cu strategia, tactica si doctrina
Hrebenciuc - negociator-sef, calculatorul politic al PNL, permutantul-sef
T.Chiuariu - avocatul-pledant al Mafiei, responsabil cu lichidarea (in caz ca privatizarea nu reuseste) justitiei
Pacuraru - reprezentantul propriului fiu in Guvern
Morega - trezorier
Varujan - armeanul competent
Crin Antonescu - responsabilul cu crizele de nervi
Norica Nicolai - clujeanca din Ploiesti via Calarasi, matusa nepoatei sale
Orban - acest "Tociu si Palade" al PNL-ului, responsabil cu umorul fin si ironia muscatoare
Atanasiu - casatorit Bijboaca, un I. G. Duca al zilelor noastre, pe scurt, o capacitate
Adomnitei - a-15-a stea pe firmamentul politicii liberale
Cioroianu - yes ma'm
Melescanu - liberal cu state vechi, fost coleg de celula cu Coposu, Diaconescu si altii
Daianu - reprezentant al societatii civile cu epoleti (cand Mona Musca era o infioratoare profesoara care colabora cu Secu, el lupta in munti cu vatamaniuc si Gavrila Ogoranu
Weber - ar fi fost ministrul justitiei daca nu era Macovei - asa ceva nu se uita niciodata

                         

            Bleen246-(05-10-2007 09:38)

            E important de stiut de ce tocmai acestia sunt aliatii liberalilor. Ce ii leaga pe toti acestia? Pe unii ii leaga DNA-ul sau Parchetul General (Nastase, Iliescu, Felix, Marko), pe ceilalti ii leaga frustrarile si resentimentele (Emil Const, Ciuvica, Zoe Petre, Weber, Cristoiu, Nistorescu etc). Basescu nu va fi iertat niciodata ptr Macovei. Oricate greseli ar fi facut el (si a facut destule) niciuna nu se compara cu imensa "greseala" si impertinenta de a o impune si sustine pe Macovei (si prin ea, pe Kovesi si Morar). Basescu a incalcat "omerta", a incalcat codul de onoare al Mafiei politice (nimeni nu neaga ca Basescu e un produs al acestei Mafii si ca facut parte din ea) si ptr asta nu va fi iertat (ptr Iliescu, Nastase, Hrebenciuc si presa romaneasca asta e marele pacat al lui Basescu, celelalte greseli ale sale sunt irelevante).

             jihad-(04-10-2007 22:25)

            URASC ACEASTA ROMANIE !!! Urasc aceasta tara a Hrebenciucilor si Iliestilor sifilitici de comunism, a securistilor bagati in toate si toti, a fotbalistilor prosti si lipsiti de talent, a politicienilor corupti si imbecili, a tiganilor pusi pe praduiala continua, a ziaristilor care-si dau cu parerea fara sa vada solutii, a boborului orb, surd si invins de nevoi, a culturii molipsita de cancerul balcanismului fara soi, a muzicii desantate si a mincarurilor fara gust si clasa, a betivilor cu duiumul si a curvelor pe doi bani, a hotilor de gaini si a mincinosilor pina peste cap, a mirlanilor din trenurile personale duhnitori de rachie si a taranilor fara de trecut, prezent si viitor, a copiilor fara parinti si a parintilor fara copii (vinduti pe un colt de mamaliga)...a celor fara de mindria patriotica si a sogorilor ajunsi sa o conduca intru bunastarea lor, a labagiilor poeti si senatori si a tuturora si a NIMANUI. Rusine sa va fie, distrugatori de TARA si POPOR ! Tuturora' va zic: Sa va ia naiba cu tot cu Leninul vostru incrustat pe vecie in creerul de gaina. Sunt orfan de tara mea draga, si pe vecie voi fi asa, decit sa ling scuipatul comunistilor in fiecare clipa cum o faceti pentru o viata de rahat... Treziti-va cit mai e timp, schimbati orinduirea cea crunta si nedreapta !

            EŞTI UN AMERICAN

            Te bate el taică-tău. Poliţiştii ăştia mă vor aresta pe mine? Eşti un american. Din actor, terorist, prin şedere două luni, neprimit – ce dacă – în această casă. Nici că-ţi pasă.

            E miezul nopţii. Canasta, încă o teroare, inclusă. N-am cum mânca, amfitrioana te aşteaptă pe tine, din beznă. Adoră numai străinii. Nici să dorm nu am cum, tuciul capului fierbe la porci soarbă, ochii croncăne, inima se spârcâie.

            Caiete nu găsesc, ăl de piese-mi trebuia. Un scenariu al terorii tale, pregătit din mii de naşteri, pe ce planetă. Nu tehnologia, persoana (degenerării) agresivităţii, să nu generalizăm. Acuma tot mă prăvăl de cruzimea ospitalităţii întoarse asupra găzduirii. Actori se dădeau ruşii, de-i spuneau lui Pica Dumitrescu, în Găeşti, că-l duc la Moscova pe scenă, petrol, boxează Titi Boldescu, ori rupe lanţuri, adolescenţă, Ciser, fără armată, ne blocase spaţiul de deasupra gardului pe care săream în grădina cinematografului, mă sui pe stâlpul de telegraf din faţa poştei şi prind peste drum şi peste clădire-grădină o pară de film, mă chemi jos, tată, blând, ce palmă, pumn, mamă.

            Pe americanul din vârful telegrafului nu-l mai chem jos, că mă trimite pe mine în vârful scaunului electric, de drog, de homosexualitatea profesorilor, lecţii pe noi, rusa schimbată pe americană, ca mâine chineză. Se invită homeostază, ce-o fi, conversaţie că se auzi uşa. Eu scriu să mai treacă din noapte, nu pot nici povesti să mă eliberez, ziua unuia-altuia, cum că ne-am pomenit cu el peste noi, în rupturi, i-am azvârlit un piedestal, m-a azvârlit în trafic, healer, marţial de Kerala, zero per total.

            Nimeni să scrie, poate Matei, nici să citească pomădarea cu americanismul retardării, insul nici insular, de unde Isarlâkului. Îi dai lui să mănânce la bucurie, bucătărie, vă auziţi, mama din Ilicino nu-i mai recunoaşte nici fraţii din Normal, tu îţi aflaşi, cu prompt instict, asasinule.

            Nu vorbim, i-am spus, o treanţă de-a mea la voi şi e jaf, să-mi lase costumul, bretelele, cărţile de vizită. Nevastă-mea netraducătore, cirotica nu direct papruda îi dă ordine de lapte-pisici, era vorba că-l ia ea, ca e nefericit, atunci chestia cu jaful, ce ştia ea, o zi bună, şi mă străpungea, în memoria fratelui, proasto, ţi-l decortichează din patul fetei ce-i tot arăţi drumul cu lumânări acum de-oi fi vrând să dea de el ca-n Eliade, aşa da, fetelor, luceferelor. Mă luai după anunţ, mai stai o săptămână, aşa am declanşat teroarea ocupării, psihozei, da, primitoarea catolică avea metoda ieşirii pe scară să moară, o trece cineva, văz-auz, care moare primul, depresie, cancer, drog.

            Guvernul american mă face şi pe mine Teo Peter pe încetul, pământul împânzit de călcători prin cânepă, pe noi căzu ăsta, eu nu mai rezist şi n-am unde mă duce nici de mila femeilor din anturaj pentru noul venit din coasta nEvei potomace, nici de spaima piedestalului iradiat în Târgovişte şi Bucureşti pe versuri de Whitman cu dedicaţie tatălui, lui Dracula, acelasi, cât că n-o fi ştiut niente de Transilvania, americanul modelant, pe culturi opozitive, rubayate.

            Ce biserică, nici stradă. Introvertire. Aspersează muşama. Mamă-sa -dementia - nu-l lăsa să treacă strada. Nu l-a dus în amestecătura paraatee de pe vatra indiană. C-ai fost două zile acolo, părinţi cumsecade, bărbatu-tău pleacă la Paris, vei suferi despărţirea, mă iei la goană, să nu fac infarct, să sufăr şi eu pleoştirea ăstuia pe noi, mă-ta că are ea cu tine grijă de el, tembelă, gelozia nearătată poate arde Parisul cât de jilăvit maghrebian, indian, unde de unde se duce ăsta (vezi, cititorule, felul mexican al tuturor americilor, trecuţi peste Alaska de la noi din Bharat.)

            Ajung să văd şi orele spre unu'. Mai încolo, timp, şi de România, de ar mai fi existat şi când a călcat pe ea ăsta, cum să nu, soră-mea Noana îl primeşte, că zilnic mănâncă şi stă la ea câte cineva, creştineşte, chiar cu minţile, mai e unul, să nu se îmbolnăvească de recunoaştere Crengii, în proces cu americanii, rade-ţi-l pe-ăsta, ajungeţi la tv, cu ostatic, ce închipuiţi, ce mai mincinoşi globali, Ierusalim unguresc de-al nostru, să nu te înghită şi pe tine de creştină, vorba fie-mei, da sănătoasă o fi ea, adică bătrâneţea, tot pe la mănăstiri.

            Nu-ţi poţi oferi sufletul ultimului ratat, că nu ţi-l primeşte, îşi vâră doar petrecania primarială a fără-educaţiei alta decât că e american, nu hindu, te tipăreşte cu bocancul pe pânza de altar din anafură şi agheazmă, lasă că te îmbracă fantomă pe drumuri armură, tot murim, morţii să se cărăbănească, a fost invitat, a găsit e-mail-ul, camera pe cimitir, ăştia vii nu, morţi nu, nimic, era timpul să vadă lumea, asta ce e, hai-hi, fraţii nu i-au dat un ban de pe casa vândută, i-au dat brânci pe noi, nu ştim rezultatului controlului de drog, dacă se împlineşte în camera copilului nostru, momentan el, de nevoia noastră sub terorismul lui, ce spuneam, păi asta ne-a dat peste cap, nu-şi dă seama că existăm, nu suntem în pozele copilăriiei lui şi totuşi zice că e membru al familiei.

            M-am nevrozat cu forumuri pe moţiune, ca tot românul, chipurile să am ocupaţie sub ocupaţie, i-am spus şi ataşatei că nu-l mai ţin, dacă-l itinerează la Budapesta se cheamă că nu mai e invitatul meu şi aici să nu se mai arate că degeaba, nu e agentul meu, nici al cui e să ne lase dracului în pace, povestiţi neliberi, cu innarabilă americanie, besmetică normalitate prin comparaţie, că dacă venea Kirk Douglas, face Pasi, ce scriam, tot asta, a şi publicat Cronica română, l-am suit şi pe internet unde răspunsese doar la un forum că să fie închis poliţistul care împuşcase un infractor, asta e, ele, avatar, şi noi, ni s-au transmutat fiinţele după karma, medium, cu cine suntem, cu el, ce vrea, să stea, cât, oricât, pe ce, nu spune, pe proşti, pe ţara din fracţii de molestatatori, molestaţi, vrea şi la ţigani, ăia că avem nevoie de el, aşa da, nu că scăpăm, ne înmulţim în ceaun, el toceşte laptopul cu plăcerea ce ne-o fericişte cu de-a sila silelor întru plăcerea surorilor şi nevestelor, că săracul şi el.

            Cum să mă înveţi tu pe mine să mă înjur, puţă, că nu ne mai cheamă America la masă, ba încă, poate transnistreni, ah Elie, n-am început o frază, nu un arhetip, te iubeam de ne terminam uleiul, ne-ai întors cu pretenţiile bolilor şi traumelor creierului dumitale, necunosccându-ne ne atingi în toate ceakrele, genetic, adio teorii şi vorbit mult că ne întorci pe cea, pe hăis, măcar de-ai filma biserica de la Bercioiu, valea spre ea, poţi ajunge de faimă, de rîs, râsul de noi, nu al tău, al reflexelor alor tăi, uite că nu ne omorâm nici noi după tine, în replică, ne-oi omorâ ca pe Teo, la semafor, cât că zici că peste tine o Dacie a dat, mă băiete, spray de piper ai mirosit, de ne iei cu smog caugh, la Roma, Crista, tot secţia aia, la clor, peste încă o infinită săptămână, îmi cabrează urechile ciocurile tatei-degete, nevastă-mea pe mine nu mai are cale, nici a târziului, să mă întrebe, mănânci, m-aş autodevora, ca Victor mâinile cu mîinile.

            Nu ne-o fi plăcând, da stă, măi frate, pe cadavrul răbdării noastre binevoitor cristaline a scrâşnet, o piesă improvizată pe nervi finali, contrastanţi, de nule pidestalizate, cu probă, de la recepţie, v-aţi prins, din lauda aia, nemaiţinându-mă a-l ţine, călcându-ne linguriţa până la refuz, cum ne-aţi mai oropsi, încă judiciar, cu presă, critici, textualitate abject-dictatoare, ceva schizofrenie etnică, why not, pe adeverinţă lui Bălaşa trei luni, ăsta 4 jumate în India, el preşedinte de alumni Fulbright, cât mai sunteţi pe-ai americăniei în India, Dragoş în Canada, fugăreţi de mericani, buicani francani, ce disident român, inexistenţă, migrantă pleaznă pe marginalitatea excepţionalului, fie şi a homosexualului, retardatului, atotminoratului. Textul ăsta nu vă ajunge măcăr, da bâlba sforăită de pîş-pîş-rucsac peste costumul meu repede la traducere, vreodată, calmat, lobotomizat, ca el adunat, de mine, şi traducerea şi el. Spre represie, of course, la masă în Alcatrazul ţărilor. Vă culcarăţi pe mine, mănânc şi eu în viul nopţii, Dacia, ba Lipscanii, fata zice că după hartă, aşijderi modela fericind americăneşte Italia, hrănindu-l pe el, vreo halucinaţie, insolaţie, că la miss România, văduvă de evreu, 85 ani, îl însoţisem, el fuga pe e-mail, milionime jena mea de american din doldora inculcatului dispreţ faţă de locurile coastelor noastre strategice pe care catadicseşte să le tropăie. Mai un rând, scenariu, catedrala penticostală, cântece de cabaret alb soul gospel, predici, eu, Nicolescu. La el acasă, cu fata, mama doctoriţă, cuplul maghiart. Killer în serie cu van. Vanul invitatului nostru, focus. El e, e sigură unguroaica, de i-l va sufla fie-mei. Doctoriţa îl va valida. Dramatizează. Vorbim. O fi. A adus o pizza. Laudă pe Clinton. Ani later. Motel Chicago, în pat, nimic, fato. Două zile pe câmp. Dragoste de mama-mare. Indieni. Ne uitasem ne-am amintit, tovarăşi, vom relua, trei gentilişti, între 50 evrei la brutărie, voi de onoare, ei cu cultura oriunde. Septembrie 2007. Ca e-mail-uri rostogol, Pizzaro înapoi, cotit, pe Bucureşti, auzi, ce demolez pe aici, în refacere de conştiinţă, lăsare de sânge, limbaj de gazetă, tractir. Scârba de români vedem că nu e de sus, ca DE LA AI NOŞTRI, PE MAINAŢII DE NAŢII, majuscule întâmplătoare, ca toate celelalte, tot ne înţelesesem, cine cu cine, să ne scriem în replică virtuală, tema primă şi ultimă fiind România înainte de India, ceea ce Becket-Buzzati nu prinseseră, cum aşteptăm noi să te simpatizezi şi să nu ne îneci în insolentul tuş al unei prezenţe de blestem en passant.Familia mea măturată, treci la origini sub bocanc, desimbolizare hurducată pe osuare, rară cenuşă, ţi-am dat-o în scris, n-ai răsfoit-o răţoit-o. Pacoste mai repugnantă, ori cine ştie, când ne paraşutăm de sine, şi pe talpa ăstui al patrulea din fraţi, unul milionar, el nici citit Călin Nebunul, de unde năzdrăvani americani decât din supramuţunachi şi minoritarisme triumfante pe majorităţile lumii globalizate stingere şi eu.

                                  EXARHU: Aurolacul nostru, stapanul nostru
6 Octombrie 2007

                                  Razvan Exarhu

                                  Razvan Exarhu: "In fiecare dintre noi sta la panda un aurolac, gata sa preia controlul atunci cand viata si prioritatile noastre se despart".

                                  Merg mai mult pe jos in ultima vreme si incerc sa-mi recapat demnitatea umana - indelung pierduta in trafic.

            Si observ ca prezenta aurolacilor si a homelesilor si-a castigat un statut permanent, incarcat de firesc. Mai toti acesti nefericiti sunt incarcati mereu de sacose, saci, obiecte diverse. Au si un aer foarte concentrat, care pare nascut de poverile voluminoase pe care le cara oriunde cu ei.

De altfel, multi probabil ca nici nu exista in afara acestor proprietati halucinante: ar fi ca niste profeti fara barba, ca niste pauni fara coada. Iar daca ii vezi pe strazi mai putin laturalnice e simplu sa-i compari cu oamenii respectabili, cu casa, familie, masina si telefon mobil.

Si ei sunt la fel de ocupati de eternele sacose, de lucrusoarele multe si mici din posete sau portbagaj, se intorc cocosati acasa, la balcoanele lor pline de lucruri folositoare, la sifonierele indopate cu haine nepurtate, la gioarsele mostenite din familie, la cadourile imbecile primite de la oameni carora nu le pasa ce daruiesc, la lucrurile cumparate dintr-o disperare care se pare ca reprezinta un specific al modernitatii.

M-am mutat de multe ori si de fiecare data mi-am jurat ca la urmatoarea miscare sa am mai putin de carat, de fiecare data m-am gandit ca sigur Darwin a gresit cand a sugerat ca omul se trage din maimuta. Mai degraba se trage din harciog, dupa frenezia cu care taraste in vizuina lui de la etajul opt saci de obiecte pe care le vede de cateva ori in viata, dupa care incepe sa simta ca nu se mai poate desparti de ele.

Civilizatia noastra nu contine aceasta dimensiune a despartirii programate de lucruri, nu are o igiena a relatiei cu spatiul si obiectele cu limita de viata, dupa cum nici nu prea simte nevoia schimbarii. Renuntarea de bunavoie la obiecte nefolositoare, golite de putere sau de viata, inca seamana a risipa si prostie.

M-a iritat o stire despre o actiune umanitara din Marea Britanie, care are loc in fiecare an in preajma Craciunului, cand lumea responsabila civic pune in cutii de pantofi lucrusoare nefolositoare de prin casa si le expediaza in tari mai necajite. Anul acesta a venit randul Romaniei sa beneficieze de gioarse pentru ca, decat sa le arunce, mai bine le trimit la babuini. Si s-ar putea nici sa nu fie o idee atat de proasta precum pare la prima vedere.

            Orice lucru e bine-venit in marea noastra colectie. Iar secta aurolacilor de orice conditii are mult mai multi membri decat ar parea ca permite scara sociala. Pentru ca nu vad nicio diferenta fundamentala intre un nebun care isi cara sacii cu gunoaie pretioase prin centrul orasului si oamenii liberi si sanatosi care isi transporta cu mandrie sacosele, apartamentul, masina, terenurile, tonele de haine, pantofi, icoane, parfumuri, mancare si alte posesiuni, cu atat mai iluzorii si ridicole cu cat sunt mai multe.

Si as sublinia in treacat ca intre figurile ridate de tristete si desfigurate de delir ale oamenilor strazii si mutrele de caini de lupta chinuiti de dresor ale oamenilor apartamentelor sau vilelor tip confort iarasi nu se simte o mare diferenta.

Iar aceasta incremenire in care lumea nu se primeneste, in care renuntarea nu exista nici macar ca intentie si tot ceea ce produce generozitatea umana seamana cu gunoiul nu are cum sa se schimbe din moment ce reprezinta viata, chiar esenta vietii de consumist trist. Probabil ca asta e urmatoarea faza de evolutie a comunismului, singura in care oamenii de orice conditie sunt egali in fata slabiciunilor, rapacitatii, disperarii si nefericirii lor: consumismul nefiltrat de ratiune si simtire.

Intr-o vreme aveam o distractie preferata, pe care acum o inteleg mai bine, desi nici atunci, nici acum nu-mi place sa umblu altfel decat cu mainile in buzunare si sa ma intorc intr-o casa in care obiectele sunt putine si la mare distanta unele de altele.

Imi placea sa opresc oameni care carau poveri mari si sa le dau ocazia sa respire, fara ca ei sa stie. De cele mai multe ori ii intrebam cat e ceasul. Si in majoritatea cazurilor, dupa ce lasau jos motorul sau sacosele, sau damigenele, sau dulapioarele, isi dadeau seama ca au intarziat si o rupeau la goana. Nu se face sa intarzii la intalnirea cu aurolacul din tine.

            NOR DE-A DOUA ZI

            De despărţit autorate piratereşti din parte-mi, cu versificare-alibi vreodată, la riscul neautentificării, nu se mai vădeşte nici notiţa pensată, cum să se fi substituit invitatul nostru aurolacului dacă nu prin, teroare contra teroare, spitalizarea sa de bună voie într-o ţară-nume, a mai fascistă din Europa, sursa pentru Ruth Benedict, cu şi fără Dracula, citiţi mai sus consumul intern de români, un canibalism pre-post-incaş-apokalipto, nu mai scriu nici un paper pentru poli, din ce nervi, nici pentru australieni, cât că antipodieni cu Bădică, pe când să pun punct, hai. Visând frumos, dovadă de bestialităţile de peste zi, interiorizate psiho, certate cu gesturi, aplecări, că de ce, toţi îmi reproşează, să nu mă mai mişc, tac, furie, funie, internet, pansament treziei, pierdere de puls, m-oi şi normaliza, cât să mă voioşesc de ospitalitatea forţată de un american aşa şi pe dincolo, săracu'. Păi nu e nici o îndoială de lipsa beciului, tot una, pentru el, ne , mă las oropsit mai greu, nici măcar de la pronie. Ai scris milos, ai nervi la nevedere, până că aprinzi ţigara, milionul nu mai contează, mă iei peste fum, răspunzi la telefon la primul sunet, la al doilea aş răspunde eu.

            Capul mă frigea azi-noapte de-am scris să plec incognito din starea graalică, ba încă, după ce să fugi şi în fond de cine printre invaziile iudeo-galactice, nu că îmbătrâneşte soarele, divagaţii, cu întoarceri la minotaurul de vid feciorelnic. Vream să treacă o oră-două de întuneric din sarabanda lunilor de vizită. Proiectez probabil frustrări proprii, casnice, peste iradieri din superbia Sam dovedite aurolaclucii, pe favoarea-resemnare a comparaţiei. Ghinion adus şi nu de spate, veştile proaste plină remorcă. Ba chiar numai victime, politiconi. De politeţe nici o idee, poate faţă de iranieini, mai apoi. Am zice dispariţia politeţei am plictisi. Călcarea în români ca aberaţie de traseu spre indieni – acolo cu preplată, aici pe invitaţie-teroare graţiată – p-acolo. Descriem aici scoaterea din sărite, ce, din minţi, la boala de a fi american şi apoi, contagiune la contagiune, amerolac, a ne păstra la articolul reprodus fără permisiune, sperăm să ne ierte şi autorul şi americanii, dacă se lasă cu proces, trecem şi noi apa, la bară. Să nu mă facă şi el bătrân, ca schizofrena la menopauză, altfel deshumatoare de mamă, de şomează probabil, ori eu, replicativi, cât ne aspersează indo-indianul. Orice le spun îmi întorc din hăul leţcăilor de lecţii injectate, cămaşa albă nu ţi-am dat-o dragă de forţă, aşa oi fi luat-o nevertheless.

            Când zici terapie prin povestire, fata că să mă duc într-o pădure şi să strig, vorbea serios, fără caz de cauză, ne disputăm vina de a-i fi făcut invitaţia, fie că nu e în stare să vină, să facă un pas în vreo direcţie, fie că stă 2 nopţi, ca-n Las Vegas, trei ca la Cernica, brusc zile-săptămâni şi pân' la soră-mea mai e o săptămână de terapie antiliterară, oricum nici un plan, structură-descreieri, nici o terapie, nici o literatură, abia evitarea conflictului, cu psihanaliştii lui Sahlean. Aş transcrie şi mai învălmăşibile reacţii-sepie, mi-aş părea terminat, fără o literă scăpată sincron, mai vedem, ar fi alt titlu, o frizerie grafică, vedem, alea s-or fi citind, măcar de mine, iertate, vindecate, trecute, cât că se continuă, cu paralelul ocupaţional-onist al forumurilor, ce toxice anononimate şi nu prea, de-o analiză, cum le-aş citi vizitatorului care totdeauna se gândeşte la altceva. Numai Platei n-am cum să-i citesc procitaniile astea, nici a mia parte din cât ne spunem, e academică, nu ţipă, că de ce eu, d-aia nu ea, unde? De la del Chiaro la Nombus, Maria Crişan, pe 2000 de ani de când sosi în exil Ovidiu şi geţii nici să sară în sus prin case, vino, vino, de i-a reursit urşi năsosul. De la ei până dimineaţa asta ouă ne ciocnesc fluidul vieţii cu medium mort, periclităm instituţia, ba casa, prototipicitatea nega.Că nu-ţi speli farfuria, că nu spui mulţumesc, trăiască România americarabesc. Mă pun pe versificaţie iar la revedere, tot nu mă citeşte nimeni, poate FBI în traducerea CIA_SIE că de valoare o mai fi parapsihologia demenţei desantate familial, cât de primitori pot fi prosteşte românii cu bibliotecă de ţăran american cu cazier şi psihoză ca de actor.

            Proza în versuri o voi însărsăna aici, rebatere nu batere liberă de câmpi. Insolubilităţile tembelismului americanului nostru prind aripi în văgăuna revelată de venirea lui a haosului nostru drag, pritocit de puteri şi forumanţi. Va fi din zilele trecute, parcă-mi pare rău că renunţ la ce mi-ar fi putut pocni şucărul pe o aleasă ţigănească, am scăpat de căutat poeme universale dedicate ţiganilor să le recite americanul, avem un american, n-am decât să obscurizez transcrierile şi aşa obscure cu incluziuni de moment, aparent comentaristice, confuzii de metaforă şi etichetă spre o exorcizare de sine călcat pe coadă, pe faţă.

            DIN ZILE TRECUTE

            30.8.07 Drogorod. 2-3 povestiri cimmeriene – în noua Troie ahoe – creştetul creşterii – cireşi japonezi în Frăsinei – post-număr de aur şi autonominalizare out – nu explicasem sushi – armata lui Wiesel – necesar American Corner – discutăm după Nom - taică-tău Melentie mamă-ta Minca – Sharma civic dus-întors – dă mâna preşedintele cu tine – pe ciumă când vii când mă inviţi o veni rândul – soldatul drepta-stânga în oglindă – Ţuţuianu că cine sunt – femei de ultranonagenari cât facă-se iar India – cine pe cine declară romancier mediocru – l-am salutat pe general – poeta cu mama Alzeimer – pe moarte tatăl lui Răzvan – forumuri fără umor numai scuipătoare pe sub anonimat aparent de gang securisto-evreiesc – m-am închinat te-ai închinat.

            6.9.07 mobil dispărut pe vremea vizitei – slavist nefiloslav – ce de violuri o pescuiră de-a şi distrus centrala peştelui -  cine nu e ucis de doctor ne încartiruim cum o să ne treacă nervii cu barca dincolo – iubeşti numai pe cadave ce te uitai la ceas – Jackson Pollock – oceanism de flori nonfigurative desdemonate – face bine la cord ne-am întâlnit despărţit întâlnit – orfism Delauney – o baie holistică – vers călugăr într-o veselă ideogramă iesle aşteptând pruncire – linia răzbună grandoare scumpită cu titlul Dan Cioca – parodie retezată de Medeea tată Iason copii cată – pagină paragină pânză răsturnată rânză – ţi-am spus de Lucifer în metru alkyon zburătăcit de Pollock şi de dumneata – gândire subalternă oase de orgă subconştientul cercetătorilor – mă faci să vorbesc singur – victime proaspete lecţie nesfârşită schizofrenia – cârma armei marmură tutunului lacrimă – te plăteşti şi cu mine de-o poetizare – probabil Nob n-o edita pe Moz în engleză – rămân versurile mele cu Peoria pe adrenalină – om şti candoarea petrecută harţă în ce comparaţie – nimeni retragere ucigaşă de artişti la orice colţ – tot îmi curge dreptul.

            7.9.07 ce-aveai în spate maestru cu duşmani dintr-o obsesie – nu veni cartolina din Florenţa mută a lui Vrânceanu.

            9.9.07 în ochii noştri şi acum fac nuntă – nu mergi mergi nu mai bem cafea noaptea ce trădare ce laşitate – sunt macedoneancă zboară două zboare

            10.9.07. petrecerea nunţii aum vizitând shamyana – ritmarea neliterară a subiectelor rămânerea la prima impresie inima şi mai la loc subiecte dialecte sărbătoare interzisă arestată dedicaţie – până te prăpădeşte hota fum te duci nemâncat cine să te mai şi râdă – suspendată cărturărie aducă-ne Cagliostro tămăduitură-vură în intraductibil -  revista Hemlet băiatul lui Will mort la 11 ani -  pe nescos banii haiduci bătrâni electronice vicii ucigaşi de serviciu.

            11. 9. 07 al toamnei vechi desant din păsări galbene la staţia Bacovia – trecute frunze asupra scuturării din sine – pe după măiastra în dodii trăirăm murirăm Brâncuşi o publicitate de parastas – se închină cu ţigara aprinsă – de s-ar găsi un hoţ şi pentru versurile mele până în Palestina – Priam în nord mări mai mici pe imposibilitatea războiului metamorfoze inverse – ce mări să fiarbă gia traduse-n hind ce alte legi călcând – am scris euforiei fără pornografia macro în plug schizofreniei -

            12.9.07  tu voiai să pleci cu ploaia unde nimereai că vacă tocmai India neneacă – nu-n exil nici în fiinţă cine cu metamorfoze cât război de câte roze – zoom net la 45 la ţară şi-atunci hai în Chillicothe la târg -

            13.9.07 Nob din Chillicothe vine pe la noi ca Mona cu Anta ca să mai aflăm la ce bun România surcea la răscruce – dezvoltaţi subiectele americani înfiaţi sonicitate la cap – până pleci cad frunzele astea amploaiere infernului cine cui binefacere – copil american printre părinţi români de astă dată cu fata măritată – vorbitul româneşte cu animalele din credinţă patriarhală acum – el şi auzise apa sapa cu sapa la ison uns alarmelor color – roşii albi tot trandafiri cu petunii înapoi sângele ierbii abur – bine şi plăcerea noastră de doamnă în amurg amintire perspectivată – toţi mari în ţară mică de America să mai zică deodorant rusesc de urzică – multe versuri am scris să le uit instantaneu să mă întorc pe o parte – actor american cu lumea în cap după o viaţă acasă la umbra bunicii părinţilor fraţilor – o să-l facem poet îl dăm la şcoală la Topoloveni – bine de legionarii nenăscuţi într-o recunoştinţă fără recunoaştere -

            14.9.07 îţi crezi părerea şi omori cu ea nenorocirea poeziei pe condamnatele Allende – dacă am zis România e pe cale de dispariţie era o lansare – nu lua la rost poezia după ce îţi moare copilul ci când îţi vine americanul – din ce te tragi pe necitite cu schizofrenia căpătâi şi maslu – voi de frunză desfrunziţi lumea nu mai are loc de cărţi nici în bălţi – pe iubite după moarte târnosire prin arte – atunci şi cabaretul numai cu şobolani femei plecând de ani -

            17.9.07 vii bombă pe cap de teatru actor cu trupă cabaret nevânzători de bilete – uite-l iar pe Hagi furios că şi la voi se joacă de acum mai mult fotbal decât baschet – filmezi la nunţi la una ai luat 1500 de dolari – nici tu nu te-ai fi trezit fraţi mai harnici la plătit – profesor out milionar la 45 pirostrii cu nevasta însărcinată – v-aţi dus mama la azil să vi se vadă miresele – ţi-am dat costumul maro te-ai prezentat turnat – ai mamă şi-n Berceni ne şi afumă – proza în versuri a o gusta nenemernici surdină creştină – depinde cum îl vindem şi falimentul ăsta pe o cumsecădenie – nu e canal să nu ne înece copii cu buchete în prima zi de şcoală fiecare substituibil şi încă 2 luni şi 2 zile de văzurăţi 432 articolul 324 – cât şi al arsei de sichiţi în sezon cu Indira de-aia or fi turbanat-o – destui cu drumul şi cu nostalgia care şi copii – sfaturi contra timidităţii din antica agresiune -

            24.9.07 bus 381 p-ţa romană Eminescu 183 venit să scrie în familia Anca 2 luni cu masă casă cultură cu de la sine teroristă americană invitaţie la mănăstire cu el înapoi fără Kerala nepregătit de lume nici de noi Plata ce se mai cesuieşte ce gări la mână întâi că nimic în cap nu vrea să vadă tot puţin şi adânc pe scris unde era scriitorul păi acum îl ia Chitranjan pe mobilul meu l-a sunat ministeriabila Neagu ea şi s-a speriat de nenea salvarea ar putea fi Haret abia că n-a lucrat cu copii vi-l aduc eu prima oară aveţi câine tocmai ci dr. Stoica picat pe asfalt căţeaua rătăcită cam ca tine cu noi c-a stat careva la frate-tu un an uitare naturală facere de oameni cel mai uşor poţi face americani în România cât m-o mai obosi are camera la el să se Bucureşti că Nana i-a zis stai cât vrei şi tu ai luat-o de capital şi ea îşi reproşa punându-mă şi pe mine ţi-aştept autobuzul cum ai ajunge în Chillicothe is a small town nu farming gardening ţi-ai început aseară showul cu casa mea de naştere sub viţă frumuseţe de ruină întreţinută învieţii cu ce te mai consemnezi că nu eşti in top of my game după 6 săptămâni până-n India vai de Târgoviştea noastră la despărţire de-om mai vorbi cine te-o duce la gară mai şi obosirăm ai casei I go forth the child goes forth aş fi luat metrou amiezii şi cu tine rucsac ordin nu făceai nimic fără noi că ne-am legat la cap americanii go forth fără să ţină seama pe cine ce calcă depictează haos ţara asta unde n-ar conduce şi aia cu teza referat pe citite să mai vedem no story am început să scot untul din tine că ai de pregătit Whitman pentru biblioteca mea acelaşi comanditar la Târgu-Mureş m-or ţine minte ai mei am o oră în fine şi un american ca ei un Ahmadinejad  vom mai audia mormântul cenuşii din audit pierdurăm cum te văzuşi superficialitate americană pe noi ce tropic tot ăla afecţiunea ce neagă pecenege guvernamentale te vrei arhitect mă doare creierul dacă n-am sprâncene mi le tai nu se mai află o palmă de glie nici acte tocmai societate ce-a uitat turcul sub pod cald cancer australian şi tu în centru la izvoare meserie de stilizator într-o corectitudine ora şi staţia pro nobis naţia sigur că nu mai e stat naţional la Oradea ca la Paris şi viceversa nu naţională biblioteca nu cerşetoarea fabulaţionistă faimă introvert în ce nebunie cum faci lotuşi în pat cu bocancii neamuri proaste americani nu exişti te inventăm spre a ne inventa van vândut atunci venisei în Chicago femeia-taxi te-a şi declarat posibil killer în serie de serviciu în ziare şi tv-uri capitol de control şi aprobare a doctoriţei nu pentru autopsie amestec de film de gen până să ne luminăm ai dormit la gazda noastră a prins gustul mâncării gătite ne-am despărţit în viaţă faza e-mail-urilor tot pe-acolo zdrunceală de închipuire halucinând slujbe de un lan de iarbă unde calm îţi ziseşi atunci tot pe-aici că ne cronţăni mai ca şobolanul câine creativ mai ştii şi când vreun premiu scrie că suntem haos house piaţa fata mea am avut-o noi şi pe Mona neuitând de indieni Plata s-o fi învăţat măcar recitalul de Târgovişte cu făcătura din nimeni îl facem cineva că ţi-am spus eu să scrii eu m-am disperat cum ai căzut fără nimic în cap două luni să dormi în scris la noi c-ar fi zis fata oricât c-ai fi membru al familiei că la voi ar fi stat careva am mai râs la neamuri mame îţi găseşti surori de te-ai dezintoxica fata începe să-ţi înţeleagă fraţii că un trântor de pe toată lunga stradă Eminescu pozaşi decât tăbliţa cu numele nu scriseşi pentru invitaţie indianului mă trezişi să-i zici da ieşencei a fost în Fulbright ce să mai garantezi aseară 1984 I love you mustaţa lui Hitler freza lui Stalin pe muia lui Churchill ce să ne plângem de schizofrenia contabilă cu vise în acatiste vine Ignat cu maşină voce hodorogită să nu-şi mărite biblioteca pe unde o fi a lui Răutu arhitectul de la construcţii guvern pe căzute că nimic nu e întâmplător afacere Ecaterina fără acte unde mi-ai şi pus mobilul sunaşi Mariano puseşi să mă afle de la tine 600 tone 600 mc cărţile Maria are cancer în Mellbourne după frate-său Ionică în Darwin mai şi crezusem blândă toamna trebuie să-i traduci nebunia cum ne afirmasem la Şincai oprisei înainte de staţie coborâră nu urcară închiseşi stai n-am cum doctoratului oligofrenic a-l abate ghiveciului ne va fi custode o vom duce noi la injecţii deschisesem geamul coana mare îl închise parkinsonistă ne manelirăm apoi mai rău ce se mai zice de cine ca mine unul din cei mai buni profesori universitari din lume uite ce student american pe noi cât să mă retrag conf ca Nae Ionescu de nu şi ort tremuricea se maşinează fiecare ne ducem undeva până ne dăm seama cu aparat auditiv ca vizitatorul meu talmudic o să cer cărţile lui Pasi te uiţi învârtind tunelul pe unde traversezi şi tu cauţi tu ce anume starea ta în macrostarea autobuzului trafic de învăţare de minte ăsta de coşmar a luat primul autobuz în Paris până la un taxi care l-a lăsat la poalele Montematre-ului cu hostelul sus hai bagaj de scriseşi nici umbra nu ţi-e trează am intrat la idei de boală tu-i faci o oală de cafea abia-l afionezi Valter reclamă şi judecată chiar vreţi să nu vă mai asculte nimeni doamnă cu ochii pe Mărăşeşti nu suntem anticompatrioţi ştiu c-am vorbit cu tataia că-i cumpăr eu aia lu' mamaia trecuşi ţi-o succedante care mergi la Unirii nema întrebi fetele creţigule notiţele spasmului step cu suspensie te-oi modera modela întâlnire de facere şi cine iubeşte încreat la persoană ne fiinţăm Voluspo Găeşti ce vi s-a mai părut pârgă aveţi să şi cântaţi taţi pe justificarea scarf ce-aş mai fi scris de Kirk tot aia Gabi Perlă harabarabudur cum inventăm în fals pe ce minte inocentu' acum te văd pe handicap şi căutare de harap la Pasărea cu Anghel programele noastre-s gata săptămâna viitoare pe întrebate tot maicile cu o verişoară pe la ambasada Canadei soţia este acasă şi trebuie să ceară cheie vă dau eu un apel şi vă spun m-am autosurprins traducere yes bad tourist da' nu pe noi mai pe şleau înjuri în carte de râsul americanilor aici numai noi nelăsându-te în stradă trecutul e comunismul nu eşti om al prezentului copil în limbă nouă timp lung nici jumătate Arăpaşu fetiţa lui Justinian da' cu Mihăiţă în India pe cadavre de şopârle categorii marinaro-călugăre seminarişti retraşi de osânda profesorilor ţăranul de oriunde şi mai ales din America neştiinţa de România le poate întrece pe toate celelalte -

            27.9.07 cum Nelson numai la el se gândea şi venea ce minunată era şi numai frumos vorbea hindu între musulmani keralieni şi creştinidacă n-are conduct va pierde faţă păi tu bulă ai conduct şi ţie ţi-e chin în sine joci cartea Indiei ca Becescu pronunţat prezidenţial Goma să trăiască ferindu-te şi tu de bancomat nu ieşi fără să dai de mine faci şi interlocutorii înceţi distrugi timpul oamenilor astfel asasinându-i yelling ba cine în ce limbă vecine Victoria Ziscovici văduva împuşcatului Marcel cu Ursu din Stănică femeia are 85 de ani şi pretinde că a fost miss România sub Carol II acuma în pizda goală buricul şi lindicul râsete nu că mi-arăţi mie cum ştii cât e ceasul eu vreau să ajung la timp închis automatul foto de la pasajul universităţii poate după zece falit fotograful de pe Brezoianu colţ cu Elisabeta vede el urgent în pasaj lângă Diana tocmai bătrâna Victoria cu ăsta să te duci după moarte nu mai ajungi nici nu supravieţuieşti cocoloş-aşteaptă de-om fi ispăşind nerecunoaşterea noastră pentru ca noi să recunoaştem orice hahaleră s-a înclzit ei şi el prin Bucureşti ca prin Chillicothe

            Hello from traffic hell!

            Today, I was walking on the sidewalk across from the US Embassy and got hit by a car....on the sidewalk! I know that is a very rare event in the states but I think it might be somewhat commonplace here from how Ive seen people driving! Luckily, it was a Dacia and was going about 5 mph and hit me in the butt. I think I did more damage to it than it did to me! I left a dent and did some damage to the rearview mirror before I bounced onto the concrete. There were quite a few people around, several embassy guards, and no one did a thing until an American woman came running over to me to see if I was OK. Then she yelled at the guards, "This is an American! Arent you supposed to help Americans?!"....One guard replied, "We are here to protect America, not Americans." Sounds very much like our government talking!

            After helping me get my bearings, and buying me something to eat, my fellow countryman...or countrywoman if you will....showed me the historic Center of Bucharest. "The Beautiful Bucharest" as she called it. It is beautiful....very beautiful. It reminded me a bit of Rome with a little more dust and under some construction. Its a no car zone. When they give it a good scrub and the construction gets done....it will be very beautiful and a place that will probably attract many foreigners and tourists. It has plenty of restaurants, cafes and bars....with all of the other cultural attractions in Bucharest, it is a perfect mix to attract ex-pats of many nations. One of the nicest things about the historic Center is no cars! One thing that might keep people from coming here is the traffic. It is thick as molasses and very unruly! The last two days, it has taken me over two hours- by bus-to get from Piatsa Romana to my bus stop at Strada Straj.....the center of the city to the southern sector of the city. I think I could walk it faster!...maybe. Did I mention I got hit by a car today?!.....Im OK but my back hurts a little bit. I think it just got twisted a little bit....nothing serious.

            This morning, before I got hit by the car, something kind of magical happened. I needed to get a couple passport photos for my Visa to India and George and I searched and searched and couldnt find any on our way to his library. We headed towards the Indian Embassy hoping to find one along the way. We saw a sign that led to an alley where there was a small shop that had a Polaroid camera and lights set up.....run by an 85 yr old woman. Not just any 85 yr old woman! This woman was a former "Miss Romania". She had been married to a wealthy Jewish Man who the communists killed....and she was left with nothing. I dont know much of her story but Im thinking that she probably had her photograph taken quite often and learned how to take good photos....sounds logical. So...she runs her own shop taking passport photos now! I had the privilege of taking her photo and taking one with her and George.....hey, who wouldnt want to get their picture taken with "Miss Romania"?!  I teared up a little hearing about the tragedy with her husband. She was very warm and gave me a big bear hug as we left. I think that will be a moment that wonþ leave my memory.....I got to take the photo of "Miss Romania"!

            The photos are attached.

            I need to go lie down and hope my back feels better in the morning! I took some Advil and it is doing the job so far. Hopefully, that will be all that is required. I think walking in my Earth sandals afterwards helped re-align me some! There is a reason I only wear Earth shoes! Hope all is well with everyone.

      28.9.07 era o casă pe platou acolo ne ducem şi stăm  nimeni în jur grija pentru lovitul de Dacie şi nu România rromă – când şi de hoţi îl sfătuiam cine ucigându-şi fete cai întâlnire la întâlnire sabat singularizare pe aleşi – spurcată lume rău de tot cum aş mai veni acasă a-mi cere sfârşitului pierderea pe o viaţă scoasă – de-asta plecat şi nu pe jos a scrie ultim carneţel de proză în versuri roman de sonete iar – s-ar afla zori de artă venitoare încă o femeie împotrivă cum nu le bagi unde trebuie în marivodaj ţigănesc – de-o să mă treacă tata-mare trăznet casa refrenelor moartea căprioarei şi tatălui souvenirs affectives – că-i dete ţăranul român englezului ceva fără a aştepta nimic în schimb ca să vezi zalmoxian – dă fuga taică de pe casă din nevăzut în scaun s-o fi rărit şi traficul de-un cerşetor american – nu-i mai spune de pământ că somnul casei apucă scrie tu tot degeaba ca mine cartea – le făceai poeme discutam tot pe-acolo fără epic Petrică whitmanianul mulgându-şi liber vaca – poate nu-l circulă ca pe Quin în ora 25 când nici de evreu să fii luat nu mai ai parte – cenuşa lui Eliade pe drum spre Târgovişte de-am sărit-o la Târgu Mureş împerechere târgoveaţă – vor şti care mă avură profesor ca pe o stradă cu numele meu în casa goală de pe dealul pustiu – a stres nescriu-l când doar să-l transcrii abia discutam Pustnicul – da' ce voiai să fii de prăsilă mi-ai spus mi se pare la prima uşurare în de noi cu milă – ăla sta pe trotuar şi tot îl nimeri Dacia natura n-ar stropi voi şi mai şi mai rar – banal zalmoxism mai dă peste noi 2 luni un american ca peste Teo Peter în revanşă – genul unic din aleşi ori o ba a mă-tii intraductibilă tratabilă auzi perla bugetului – ordine date pe naţiunea americană altele rărite înghiţite autoofilite protoni protozoare prostite – vin să te scriu uitare de sicriu în vis sărăriu colilie coliliu – vedem ce scoatem nu un ban nu o banană soarto ce nu-n Ovidiu 2000 de ani de exil ura Criş – Chillicothe jumătate de Găeşti nici Arsuri vedeţi cine are şi avem parte de o întâlnire cu Eliade – nu mai ridic Târgoviştea cât ea mă dolară fluierară unde eşti maică Smară cu Iliescu la Scroviştea – ce se mai înţeleg dânşii de a schimba vorba uite limbile străine omorând ţigăneşte româna – ce să te mai pui ce-ţi tradusei cifre sat de sat decât vocaţia de a fi invadaţi şi a mulţumi – fă cazul de trădare mai vedea tot pe capul mamelor curate nu frânghii cu ochi – femei nebune nu naşteţi nu îngurgitaţi şefii cadavrele se surpă şi de unele singure – unde ne e răcoarea după geamuri înnourate unde ne suntem sunete şi nu mă trezişi strună – ceaţa se-nteţeşte londonezule ai tăi din Illinois suedezi se târâie a scris mai mult coborâţi nu vă zvârle – cheile uitate-n pantalonii negri mă întorc la ele norilor regrete pe studii  nu voi da la ce bun – sub manipulare ca alienare cum ne poartă morţii veneticii de noi duşi în braţe drum arătându-le din bătrâni – retezată descendentă trecuse altul înainte ce transpiraţie transcende Bărăţia tanti Gabi via Sfânta Tereza – ne-om recita cadenţa poate nu din operă s-ar şi strânge am şi vedea găeştenenţa v-ar mişca – de pe undeva o voi mai avea cred că aşa ar fi bine pe a voastră lieduri tăiate din foaia de cort – să vă plouă fragmente dodia orele tot nu se duc şi numai dus-întors hurduc azi-mâine la o adică – nencotrova învârtecuşul nefeminizabil cu forţa nici o mişcare cu băieţii nici atât fără asigurare de sănătate – clinici particulare şi pentru călători în căutare de masaj pe daiboj ori gim-uri gărgăuni – bravo taximetrist român luaşi americanului de zece ori mai puţin ca moşului de-l descurajaşi de la început – asta casa de pe deal cheile nici pe un cal – ne-am pre orice luat umblat în basmul fără împărat domniţă de te-ai fi urat săream coroană pe sub hat – nu-i timp ni-i hotar nu-i anima nenufar nu iar universitar în mărfar pe zid var – vedem de vă mai văd lumea se pretinde se presupune cambia altfel amenzii canadiene de zăpadă – unde (nu) ţi-ar plăcea a trăi mi-ai pus proza trimisă mă vărs Târgoviştei părăsind-o neâncotro – acum se ajunge imposibil cu norocul la refuz în partea cealaltă halt mă spălai ieri pe păr – iau cola devreme lectură sprâncenată ceva frumos mai rar cu omul sub capac – nu mi s-a jucat nu mi s-a cântat nu mi s-a uitat tot o puşcărie ieşi la iveală go forth n-ajunse e-mail-ul – cine poate fi mai închipuit somnolentule din Illinois până te mai izbi şi Dacia – repede ai învăţat-o pe veci până şi cât pe aci ore pe drum de serviciu viu băse te-am ales te-am mai alege – gâtul dinspre roman hispanic de Traian într-o parte pe role tot anticilor prole – ce beţie macho pe Marx zarurile din lojă pe ojă mai tot ce ne diriguie nici de aruncat nu merită – dinainte din timp după India ghepard keral m-aţi râde tot v-aş distra nescenă alegem pentru Dalles să nu le amestecăm – şoferii îşi fac somnul cu oamenii la domnul ales-am Ruda scriu sămânţa întoarcerii la gară – mi-aţi văzut singurătatea mă reazem de carbid poate plouă fierbinţeală peştelui spuzeală – ai ieşit caloiene la ziar în cincinci caviar în două nu unu hiară chiar iar pe cadavru de zar – te-ai naşte lumea te-ar înghiţi deschizi ochii frumos la loc ori drepţi porcule şi măgarule – cum aş fi trecut suită de ceaţă prin casa goală de pe deal exact biblioteca pedagogică – prosperi ori  rarei oişti rupere neam invitabil postum vicii ecumenice maici destrămate poliglot – venisem pentru o cauză aproape religioasă anume literatura pentru auzul maicilor – o retragere nemortuară vom repartiza brazda hoarelor facem şi noi ce-or face ceilalţi zise whitmanescul – ne-o plăti c-un respect sau irespect tot nu ne învăţăm minte nici nu ne fericim – oi merge toată ziua în autobuz să scriu roţi de neîntoarcere – mă aşez în neant în casa de pe deal a nimănui zidită până la ruină în vis – candid arminden cândva pe descoperire estetică de-o vieţuire libertară facem mâine haltă – ne-am întoarce cu trenul vedem ce ne arătaţi vei avea ţigani pe săturate să-mi dai şase sute de mii – dacă tot vrea în familie şi tu nu-l respingi în locul fetei de e ea geloasă şi-i aduce şi sosia – patru fraţi foşti vikingi a nu lua foc foca în America loca manelele moca – cât să nu-mi mai doresc versiuni în engleză Mano creator of momentism is the expression of moment – this huge build up Mano real performer from New York -

             1.10.07 viză cu plecare băiete ori întoarcere acasă pe care nemaiavând-o la noi ţi-o făcuşi – la Pasărea maicilor şi mai moluscă somn mâncat mai urcarăţi nu vă prinsei planul nedesenat asasin -cum ai tu smog caugh da' noi ţăran american computerizat brazda de laptop şi nervii noştri – n-ai ce face n-ai ce căuta aici alai aliaţi românzi nimic să ne aduceţi nici de neluat caracter – jumătatea ajutorului o micşoraşi din fire lenea paranoică fudulă să fii sănătos cu ăilalţi – costum pijama carte de vizită mâncare internet programe publice Kirk Douglas să-l faci gelos şi pe fiu-său – fiecare la fel fără un publicitant de whiskey din Illinois şi cine mai fu vezi Coandă p'acolo – îţi schimbi biletul pe ce-ai plăti aici zi-le fraţilor te-or fi aliniind părinţilor el dus ea pe ducă – povestea începuse pe net întâlnirea în Chicago în casa lui Niculescu van ca de criminal în serie – cum ai fi fost şi altfel n-ai văzut cum m-am prăvălit dinspre mata – tu vreai să te ridice tot Bucureştiul când te nimerise Dacia poate înscenată la cerere ori Teo Peter – Whitman Dracula lui Stocker în locul lui Ţepeş nehomosexual poate cu ţepele – în acelaşi 1930 Pavese licenţă Ionesco un articol despre Whitman Pitiş Furdui recitând – pericol în toate părţile boala gata sinucidere precedată de genocid familial whitmanian – că nu e fascist cine nu de dragul comuniştilor pe de democraţie la oase uite ce ne patrulă petrol – pe atât în cronică runică într-o întrerupere pedeapsă neînţelegând nici evenimenţială pe clin – dacă eraţi numai trei gentilici între 50 evrei la brutărie şi 50% profi homo 30% studenţi pe-aşa ce-mi spui mie citind Whitman electric – că nedovedit că Brando o dată nu ne stă normal băiete dacă vrei să-ţi dai seama – om mai vedea şi cu coreenii ne-am mai abţine prin vreo retezare de orice fel n-avem ce te sfătui pierdut – n-ai decât Lawrence în Lanka de-ai fi măcar molie la canguri care mai trişează – nu te-am invitat să dai buzna bombă pe teatru golul lui Arsenal bocanci pe sofa slin – de la ţară american de-mi îmbraci hainele şi identitatea whitmanian parasomn electronic demenţă diabetică – nu te ştii cobe celorlalţi pe-ale mamei nurori zero că dioptriile că puncte ochi dubla sinistrată plângând de nu te mai trezeşti – a-ţi trimite rupturile la fraţi să-le liciteze la oraş cu doi metri pe unu rafturi ca-n pământ o fi fugit din mormânt până la noi lăsământ – calotă antiromânească pe creier din ce învăţaşi forţat cât să ne luminezi cu o schizofrenie fără haz – ce ne-ai fi şi tu depictat pe minte îndărătnică noi de ne-om salva de râia ghinionului – indian e sau ţigan nu e român am intrat ieri pe bară era la voi în spate tu eşti lovit în cap sau te-am pus pe un tuf – de-a domnul să reuşeşti fără a recunoaşte româneşte dă-i cu Zorelli şi Sadhuman mi se termină şi foile – abia-mi dislocaşi schizofreniile curente în Lăptărie Cris Simion caut-o pe Ada Milea în Israel – nu te-am invitat să ne mănânci să ne îmbraci încalţi să ne dormi să ne îngrijorezi să dai drumul la gaze abia terminăm gen Teo Peter nu se judecă psycho – ţi-am inventat programul primelor săptămâni cum te semănasei în patul copiilor americani cu dormitor România – bine că-l făcurăţi pr Whitman Dracula apud Stocker şi-l duceţi prin lume ca prin ţara altcuiva -

            ACELEAŞI  ZILE

             6.9.07 matricea ta e profund degenerată genetic – strâmb pentru că nu-i drept şi înclinat pentru că nu-i perpendicular – cer iertare limbii române – aruncă în popor cu isteţimi gramaticale de mahala -

             8.9.07 căci toate cele adevărate nu trebuie spuse tuturor – plângând de plânsetele lor disimulare oximoronică -

                   9.9.07 trăiască toţi românii din lume – cetăţean european al României şi Transilvaniei – invitaţie la americani poate şi cu Mob – Visiot prezice pe puncte paranoia şi spune ce nu se spune moartea întâi cariera nedorită sau necrezută nefezabilă -

             13.9.07 două luni cu Mob pe noi e nebun nu ştiu face Nana ea a stat 2 zile în Chillicothe ăsta ce-o fi vrând de la România  în total oi fi stat şi eu atât în America pe rând cu chin – Mob Tinnar Chillicothe Il there were other options this cop opted to kill he should be charged wit murder plain and simple – nu poţi din asta să-ţi dai seama că e nebun ce facem două luni şi cu un sănătos picat din aventurism chillicothean -

             14.9.07 nu e el de Angela – femei contra americani – o fi şi el vreun retardat cunoscător al

            libertăţii după America peste lume – şi dacă am secretar american ca Brâncuşi pe Ezra Pound – victoria sionismului asupra românilor în 1989 este evidentă chestia cu patriotismul este apă chioară aşa merităm dacă suntem un neam de proşti asasinarea cultului eminescian refuz să cred în naţiunea română este de o prostie iremediabilă drumul spre lumina românească cea profund creştină şi diavolul are ce învăţa de la acest preot mason şi turnător dacă un om nu se naşte din nou nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu – Mob se înfiinţă 3-4 ore şi cu Plata îl aduseră copiii mâncă sarmale pentru prima oară îi plăcură  îi urmează lui Phillip Zarrilli va merge în Kerala pentru kallari kathakali aşteptat de Sudhaekhan brutar în vremea colegiului 50 evrei şi 3 gentilies unul el evreu de onoare altfel botezat congregaţionist la United Church of Christ au şi rabin -

            15.9.07 Hello out There de William Saroyan & Hartful of Rain de Michael Gozzo letter to Kathy mulţumiri pentru invitaţie că stă două luni ar putea lectura pe la a.m. din r. de unde şi amr a mai rămas dicţie pentru actori şi alţi vorbitori American poetry reading American theatre hello – vorbesc de bine numai pe morţii din cetatatea noastră artă teatrală dialog şi dezbatere scriere creativă de ce e bine să faci bine şi de ce e rău să faci rău casa Petre Diaconu sat Seciuri comuna Setirle -

             16.9.07 cum nu ne ţinem minte ginerii in spe şi ei ne bântuie la o adică păi ani era poza lui Mob la vedere gen fiu american de ţară actor în scris şi umblet dat pe articole şi cameră de filmat acum kallari kathakali că nu se mai poate mă băiete mă încă 3-4 ore de psihanaliză după 432 de v-a plăcut cu duritate urmează concert Beethoven fără cuvinte nici Ravi sunteţi 4 fraţi unul milionar tu mezin căzut 2 luni pe capul nostru fie-mea vrea să te duc la Castel Film mi-am adus aminte de Radu Gabrea de Alternative televiziuni edituri singurătăţi amr a mai rămas încă nepornit oricine ştie cum ne-or fi predestinate şi întâlniri de-alde-astea reception in honor of the Beaux Art (sic) Trio timpul cu un străin ce piesă ce soldaţi sănătate pe fumate îmi şi plimb hipnoza indusă hindusă dormind neadormitul vest cu aţipirea mierlei câmp voi face şi eu eschibiţie la paper Vivaldi după Bach Veneţia pe viaţă cu moarte la Viena nu-l cunosc nu ştiu să comunic cu el jazz fusion I thought of being a doctor prosthetics cabaret show thrice a weak actorii n-au vândut bilete -

             17.9.07 ce-o mai fi prin copii începe America şcoala -

             19.9.07 asta era înainte de recepţie nu-ţi place când plec nici să tot rămân te-ai bucurat că renunţ la Târgovişte şi ea mi-ai pus creion şi broşură cu integrame nu şi pieptăn România înainte de India tema ţi-am dat-o la Arcul de Triumf rămăsesei să-ţi scrii numele pe cartea mea de vizită îmbrăcat în costumul meu maro eram doi pe rol-haină vorbeai des de măşti eu o luasem pe sub arcul stejarilor la apă te-am găsit cu pepsi stătusei acum lăsasei locul la 2 fete că te lăsau picioarele şi eu am avut după ani noaptea febră musculară mai ales Jannette tocmai operată de cancer şi încă mai afabilă ca înainte afla de adoptarea ta în familia noastră nu a lui Das unde cândva îţi fusese expusă poza la vedere mi-a şi zis că fiind entuziast de multe lucruri ar fi cazul să mergem la mâncare food tu te încinsesei într-o conversaţie fără febră cu o ochelaristă am aflat că-i zice Mia s-a întors de la bursă Fulbright a prins de veste că vei lăsa 100 p A4 şi-ţi vom face carte dacă eu fiind prea plin de România şi India iar tu nu ştii nimic unde eşti pe când de India ai învăţat de la zece ani ai o vârstă parcă noi vine Piaţa Romană anticipez sau scurtez intriga pui suspans de la tine fata de la Iaşi seamănă cu Nana dacă am mână bună depinde îl vrea pur şi simplu poate nu mai ajungi în India înainte de a mă apuca de versuri în proză să-mi personalizez povestirea ta de-a lungul timpului i-ai scris fetei am mai citit şi noi mi s-a părut literar le-am spus şi Jannettei şi Estherei cum că-mi dau seama cine le are cu scrisul nu-i aşa Stanley să-mi dai voie să preiau că te gândeşti la vreo 10-15 ani piratizam se publica a Jannette ori Esther ori Mia îi vrem roman românesc eu nu pot publica în America nimic doar sunt român sau sunt doar român pe când un american în România poate orice niciodată nu ştim ce şi de ce ni se întâmplă ţi-ai trecut yoga în cv pe la Medison treaba ta nici a lui Eliade vezi tu în India da mr. sun eu sunt sătul am zis ăle două ţări a mică înaintea ăleia mari că şi voi pe feţe – nu ştim ce ne aşteaptă înaintăm spre ploaie ne ducem din pozele familiei mama 71 taică-tău dus la 72 mama la 53 tata la 79  a ta şi-a revenit cum ai fi visat-o cum n-ai dormi cum c-aseară ai vorbit numai cu femei v paranteza că şi pe mine m-o fi chemând Anca bine că nu Joyce i-ai mai spus Platei că aş face milioane în America pe public relations a le-am făcut la telefon cu Giulietta Massina căutându-l pe Fellini în nopţi de Amarcord dl Lungardi avea 14 anagajaţi la biroul de adetto stampa al lui Fellini ce furtună ne-ar separa că după nici un plan n-aveai a te prăvăli peste familia mea fie-mea geloasă că te-am adoptat măcar în placheul ăsta să ne lămurim ce-ai avut în cap venind aşa peste noi nimic răspunzi şi atunci cum să nu spun că eşti cel mai bun să te liciteze toţi Mia de Iaşi te ia cu lene cu tot câte nu ţi-or face programe pentru mai târziu ok subiectul unu dragoste la prima vedere pe asemănare cu fata noastră pe corespondenţă România al doilea fie înainte de fie chiar India asemănări confirmări yoga de cv fata-semenişte dacă nu te indianizezi opreşti în România râdea Plata iar să daţi peste noi 2 zile fata la voi 2 luni tu la noi că ea s-a măritat astă-seară trec pe la noi voi că pe mine ce aţă mă trage la Tg. Mureş nici că le duc cărţi ca la Iaşi mi-oi scoate programul în trenul următor ne făceam capul mare unul la altul mă şi urc spre nord pe e-mail Laxmi eseu de Kumar la concurenţă ăla şi face masterat via Anca-Yeats comparaţia Laxmi-Brâncuşi-Eminescu scuze ea female ei male când şi răspundeam lui Margaret de ce a lăsat-o Mircea pe Maytreyi păi el e male mai mult decât ea female probabil asta oi fi gândit şi Ashok a sărit la Plata că nu numai Eminescu dar şi Blaga în filosofie s-a inspirat de la indieni cum nu Pelerini şi-n traducere hindi ăsta are copii mari simpatici ca o cerneală pe ălălalt l-a dezvirginat o ucraineancă în ce te priveşte văzutul lumii pe ce femei shakti te-o ochi când prociteam cu Pasi ness-ul mai târziu am luat Cişmigiul până la cartea lui Taubman de-ai citit-o singur numele bombardatorilor Bucureştilor şi Ploieştilor comensurând comparaţia ta New York-Bucureşti şi restul colo şi aici Pasi că Bucureştiul e business dar are 14 teatre Iaşul unul şi opera fapt e că ne pomenisem cu tine zicând Iaşi de unde vezi lecturi că nu indiene I de la India aşi San Francisco istoricul ăla seara s-a şi materializat anglista fulbrightistă de la Iaşi ca şi cum tu m-ai fi dus la recepţia dată de Jannette pentru trioul Beaux Arts scris greşit fără s şi nu i-aş fi scris eu de tine – n-am şi eu pahar ca tine te faci de ploaie parcă v-aţi cunoaşte ori vă duceţi se-ntunecă şi tu tuşişi ori norii înnegrind nu mai citesc scrisei fără crimă peisajul sub nor n-am auzit exact sfârşitul Plata nu vrea să iasă din stress pe Mob îl mai însurai de distracţie s-or ţine femeile lui de cuvânt care mai indian mai american pe româneşte întinseşi adevărul să nu-mi proptesc caietul cu mesele astea vreo nedreptate nu mă mai duc în Norvegia nici în grădinile ambasadorilor un epic de m-ar vizita a tras plimbându-ne pe sine somnambuli grafomanie mântuind ani de mai vin te faci 11 te faci toate orele umbrela mea prin Târgu Mureş cu iubirea care n-a apus îmbătrânirăm ai trecut cu aromânii şi alta se strigă macedoneancă rămânem mai puţini nici unul cine ne face viaţa până unde coborâţi domnu' dă-mi doamne un subiect pe gustul tău ocolind staţia amorului pe roţi ne mai şi lăudăm am mai avut şi noroc şi d-alea şi d-alea fiecare nu mă ineteresează dacă îţi plac femeile profanările mişună pe vreme goală involuntariatul păcătoşeniei treacă de la noi de mântuială spre mântuire (ne)norocitorului diferenţa făcută de clişee americane că ştiu româneşte mi-am închipuit mai stăm de vorbă plus cititorului încet să nu vă scriu să nu mă vorbiţi litere-cuvinte se opri întunecarea rana vorbitului din gât neînecăcioasă când ai fi telefonist(ă) problemă tăcuţii încotro să se vorbăluie nu-mi dedeşi doamne subiect ăsta se înregistrează la ambasadă vreun caz de accident da'n Kerala e şcoală până la urmă accente femeieşti rece genunchiul stâng nici la Iaşi nici la Tg. Mureş bucureşteni eu pe indianistică uite că luni cine să mai spună munţilor legendele cum v-aţi scufundat şi voi cu ele nepovestind tot trăiesc în august trecut cald căldărar subţirică Prahova citesc în frunză caravelă inutilă brazi în locul pescăruşilor n-am mai îndrăznit dependenţa de altă metamorfoză nici Orfeu abia pridideam forma personalitatea stilizează bârfa subconştientului literal hai cu tata hai ku şi eu din lecţii karma arcane pe măiastră când n-ai din case frunza a scutura leuke te-apuci de metri vraişte poetul mameluc e pe cine mai zidim noiţă împădurită sinait ce cronici muzicii de viţă ne călăreşti nu-n Zalomit la ce la revedere din lume neplăcere pe avion ajută cu ţapul capra ciută să scrie şi Mob ca mine în America de-o Românie cu India din capul lui de ce ne-ar mai citi şi altcineva nici ieşiţi din şcoli de creative writing mă norilor pe vârfuri şi cerului călări regina dor cu speze plouate în căldări bine atunci şi alte ciurligăi montane cu mine singur înscăunat în iatagane era al dumitale pe împrumut vitale citea-le noroc de Râmnic iar copii cu poze faceri de ţară picnic linişte călugără nici Frăsinei cum vă veţi călători rudenia ameră câte femei văzând prima dată Furdui Pitiş cu versurile lui Walt Whitman la toartă cu Omar Khayam păcătuirii iar n-avem femeie de serviciu zici n-a mai venit daţi-i un trup sămânţă himalaică mălai hamal tocmai voi de vă lunecă lemn şi piatră cade pe capul omului să-l invite arte marţiale unul pe selfawarness altul pe kalari payut mai rar recele mării pe creste biserica sub întreite triunghiuri tren de vers întuneric la prânzul mare fără moarte luminată călătorie de la noi pleacă tineri voi veniţi bătrâni mi-ai fi tradus cerul de cetină înghit păduri nescrise inspiraţii cosiţi voi şi vaca paşte răcoare corală iar piere umorul pe rugul stins fuga în oglindă strivindu-ne dublu penele de pescăruşi mă scriu iubirea de frunză copacilor rânză s-o tai în bucăţi numărate cenuşă vagoane puţine Ioane în ungurime şi în transilvanime statuia lui Csomo iar tibetană n-aş mai intra în liniştea încuiată ce-o face americanul în situaţii de tren manevrezi ambra în oglinjoară katha niet subconştientul nemâncaţilor de-o vreme numai noi doi dai perdelele la o parte vitele pe geometrie ai putea să mă întrebi dacă mi-e rău sau mă simt bine unde merg cât e ceasul cât inspiraţia dacă mi-e somn de unde sunt de-o viaţă bilingvă sunt maghiară călcam pe şerpi aveam 12 ani în 68 în Rubla Deda 9 noiembrie am visat furtună în câmp deschis o biserică în noi Maria şi Iisus cât era cerul de mare vast lapsus poetul pe lotus cu temple albe de-o persoană prin Trinidad Farid îmi vine-n minte Surdas mai orb femeia Mira Bai voi sacrifica propriii nasturi de pe pieptul lui Sandor  1781-1812 Novalis al tibetanologiei narativitate personală şi apersonală la Eliade la narrazione come principio di liberta ficţiunea ficţiunii la MHS se tu non raconti non sei veramente libero la tomba e vuota Dio e presente

                  21.9.07necroză femurală aseptică Bachelard Csomo descriindu-te statuie lăsându-ţi vederea spre India în spate cu Universitatea Petru Maior e prea tânăr să-i spun că sunt român dus-întors din Himalaia el acolo în eternitate la Darjeeling sau să i-l scriu tinereţe Tibet cu struguri daci maghiari toate lucrurile sunt mamele noastre caietul de sanscrită cu notiţe tibetane sună Plata bându-şi cafeaua cu Mob uitasem de american în Mureş romanticii de-a valma întorcându-se-n noi transilvăneni cu spatele la regat statuia ta cu faţa spre răsărit ne deosebim prea ponegriţi dinăuntru nu mi-e a pleca a rămâne pe soare şi-n parcul copiilor şi tibetanii cât să ne liniştim patriotismul pe exprimările carismei zero doi cu cravată nu ne mai putem desaluta căluţii tot văd bradul ştiind după cetini statuia misionară a lui Csomo peregrin un fum albastru pe verde scrie aum accente conotate curajului bătrân a ne băga în seamă încă fără de moarte statuia te aşteaptă tot în Pietrari Builă nu noi ne-am strâns poeţii picaţi a se constrânge în paralel decarul aici antologie vorbii şi cu nevasta pe bancă lângă Csomo în drumul spre înaltul bisericii reformei urâtul fără mine să mai trăim Peorii cum i-ai lăsat ori dânsul Cristinei pe robot să-l sune sau teroarea cu lene-americană ex orient din vestă ţesută auzite îmi iau tainul csomic prin Bucureşti trecând cum statuat iar norul a-mi duce doritura cuvintele hispane din firul cornelin Rodrigo viitorul botez pe la coride am tot sperat să mi te-aduc aminte nume ce mi te interzici nu litere mai multe de numele Ram ca să nu te ştim din versete mă întrebasem cum îmi spusese că nu te putea ţine copil greu lotusul şi nu te mai găsiră nici hinduşii nici musulmanii să-ţi dai seama câte versete ai în Adi Granth Sahib şi numele numele nu mi-l nu mi-le milelor de memoria asta cum moartea mi-ar fi uitarea şi a celelalte şi tu făcuşi începutul cum ar începe uitarea cu Dumnezeu n-o să am ce-ţi povesti din Târgu-Mureş un transport ca al Mănăstirii dint-un Lemn ce primise invitaţie în Washington rămâne să se mai şi publice om fi sancţionat aici cotruţa de m-o căra acasă noaptea bun de culcare în albie limpezi Drăgăşani cu Gib mormânt mă toropiţi şi pe mine în curte cruce cu basorelief testament lui Vlădescu ori urmaşului şi primarului de la cetăţean de onoare în spatele blocului la Topârceanu cu americanul azil de actori cromagnon ne şi revedem vulnerabilităţile respectabilitatea pe compromis ăia or fi zis că trăsesem ceva înainte explică-mi morbiditatea diplomaţilor americani prin Mureş ar trebi să te cunosc rege călăreţ Liviu de nu te-ai face swami adio Eliade şi vei îmbătrâni silvan diploman cum viza de India bate America se defulează şi ei pe cine pot îşi tutuie studenţii profesorii în Bucureşti eu cu fetele teologiei târgoviştene nevastă-mea nu-mi dădu nici o veste am ajuns noaptea am umblat singuratic pe corso până la Conti rezervarea anulată nu se ştie de cine că rezervare la cămin că mâine două nopţi dormite strident nici aşa nu se prea deschide cu cheia unde ţi-or fi pensiunile mai mult francezi şi japonezi breakfast pe neanunţate dădea bine americanul i-am spus Luminiţei ceva în familie cu excepţii ca mine covor preotului catolic de la Roma Cistelecan l-a adus pe Staparo pe post de mumie fiecare din lemnul lui eu cu bhakti încarnarea-avatar a lui Rama din Vishnu om la Valmiki dumnezeu la Tulsi chiar Tulsi dumnezeu pentru unii maRAMAra Shivo hum Gayatri Rudra în Eliade soka-sloka-melancolie-vers-Valmiki-Eminescu subiect în temă necreştină muream ca şi acum neamintindu-mi poetul ca Tulsi meciuri pierdute n-am răbdarea aia nici mijloacele să-i explic temporal-conceptual împreună v-am spus lucruri noi şi faceţi pe niznai strigoaica recitând Eminescu călare Avram Iancu între biserici calul se uită la noi în jos tichia lui Tudor Vladimirescu plete comune după decapitare tu pe prispă supărat pe împărat hrănindu-te din primitul cult flămânzi morţi până la înviere cea mai mormântală statuie dinspre catedrala ortodoxă românească vă iubesc Avrame şi Şandore pentru moţi şi tibetani statui spate-n spate cetate eclipsă vitejia până-n Tibet am mai văzut americani albi cameleoni  daltonişti poemul lui Iancu în Târgu-Mureş după cenuşa lui Eliade în celălalt neant ce te faci dacă nu eşti poet am sărit peste Lucifer în Ovidiu că vă povestisem ce nu mă inspiraţi până la urmă nu de primire era vorba lume circumspectă înspre sud umbra peste trandafirii albi m-ajunge Rosenberg Westfalia benvenuti tu te uiţi la perechea dimpotrivă singur bănuindu-mă că n-am fost tânăr extirparea epicului n-am ştiut de ce m-am dus în Washington cum aş afla ce m-a adus în Târgu-Mureş porumbelule de nu mă-nbătrâneşti literatura voastră pe salutate printre oraşe medievale zarafi mă opresc oriunde-n lume scriind ce-mi vine tot aşteptând chiar să vină făină americănaşul nici de la miori nu mai ştii a cui e limba de-o şi gramaticalizaseră pe-a duşmanului v-am spus că îmi fac de scris florarul îşi izbeşte cu muşcătură căţeaua eliberarea patriei kulturpalota aş amurgi cu Dandea pe strada gării brusc Kabir după statuia lui Nicolae Bălcescu când şi doha lui statuată rară fericire uitat amintit în Târgu-Mureş cravata udată de jet merem unde vrei coloane şi triunghiuri dom secretele readucerii aminte de m-ai ierta Kabir des zisesem Kamban s-avem Kabir ai auzit vestea kilometrică în tunelul capului tăiat amurg luminos transilvan închipuindu-i statuie în Târgu-Mureş lui Kabir simetric lui Csomo de ne sfătuisem ascetic hai să merem câţi citiseţi Lawrence de Kabir n-aţi auzit nici de la mine întrucât traducându-l pastişându-l uitatu-l-am pedeapsă de la el templu cărunt în amenajata bhakti nelăsată acum nu mai am cui tot mie şi lui împărăteşte cântat căutat amurgul paralelipiped coloana alb-roşie a gării Agar ce să mai iubeşti amintire ce să te mai agăţi de căciulă cravata până urci că şi-n avion hawaiene te observau ştiam că-mi voi aminti nu şi când mă bucuram dinainte Kabir acum autoidentificare pierdută argonie argo şi agonie Iason cioara voce de pescăruş ăsta-mi va fi poemul memoriei cu faţa la perete bhakti repetrec târgul necunoscut amintindu-si marele necunoscut muream să-mi aduc aminte numele poetului Kabir în aula magna a universităţii Petru Maior chiar acum o ţigancă de noroc voi povesti bhakti nume de mantre geaba voiam să-l scriu pe Kabir te ucid ţarule ţânţarule auzi să vii pân' la Târgu-Mureş pentru a-l uita pe Kabir tocmai când vrei să-i spui numele la cinşpe metri de statuia lui Csomo unde tibetano-hinduse-buddhiste interferând şi am recitat-cântat ce nu uitasem lumea s-a cam tulburat ca de Kabir pomenisem la început de Montale că fiecare cu misticismul lui nici eu nici Kabir azi la masă aţi numi strada aia Kabir la propunerea unui kabirist de vorbea la telefon cu Cabiria de-mi zicea Giulietta Massina dottore băiete mi-ar spune Kabir o stradă o cale nelactee Iancule cu noi să fii refrenul gării mureşene atenţie la linia 5 vine Braşovul o locomotivă pe 2 da-mpărate d-aia nu-şi aduce aminte nimeni de noi că murim neamintindu-ne de Kabir şi el de unde să ne ia să ne vină în minte dom'ne mai ţii minte mai şi uiţi în Târgu-Mureş dom' primar uitarea-amintirea Kabir o stradă ceva vin cu ambasadorul nou mă sună şi Bordaş de martor nu i-am mai zis i-oi spune să râdă şi el de cine nu râsese rămâne poematic după cenuşă femeia întrebase azi la decan ce trişuri ce gogonată antitutelă şi invers ce nevoie de clienţi Clinton cărţi de vizită n-am mai dat secretelor tema uitării atunci şi de crime am scris poezii pe unde vă omorârăţi de ură poetul Kabir îşi uită-n mine numele ladă pe roţi cărând copilul tras într-un triumf cu şal şi dal am rămas dator numai cu setea nu cu numele lui Kabir e şcoală cu trenul de 2-3 ori mai încet am scris chiar cam multă uitarea cocoaşa pe altă linie ascute roţile or adormi liniile sub mine altă cocoaşă pe ochiul poetului cocoaşele se succedează tot mai global ia du-te la Deda plecare iniţiatică atică n-am caravana oprită în vad o tinereţe nu mi-ar mai trebui că destul le pierdeţi voi dulceaţă viaţa Transilvaniei pe încercate unde să mai dai lovitura vatra discuţia nu se congruase pe graţia întâlnirii prieteneşti nu era un spontan era un aşteptător fără ceas deşteptător cam ca tine critic dealurile alea cu munţi ai şi ştiut că-mi duceam viaţa la adăpost cocoaşa dublă pe trăgaci de linie păienjenii cu ţânţarul Siberii de unde să nu întârzie totalitatea oranj întunecându-se voci de copii cum vă par statuie scriind într-o metanoia înghesuită spicuindu-se a noastră sectă fără dare de seamă de mână abia noaptea cardiocăprie nici n-ai fost vreodată vesel de-ai fi ştiut în viaţă să râzi gloată de seriozitate glutie de bună-voie ce eşti bolnavă la cap o să-l sunaţi pe bulamer ne-om primi căraciul cruci prin mine precreştine mai şi trăind în urma fraţilor bântuie cocoaşe adică locomotive geometrii la pătrat paşi repezi o cortezie de coviltir melos câte ofense nu ocolesc nescriindu-le criticule ai boala stilului de pe la Făgăraş pe Mureş cu amintirea lui Rebus aştept să nu mai vină cineva altfel poate vorbi şi ungureşte de ce ne-am fi fost cloacă domuri reverberate în barbă pe unde noaptea mai urcând şi noi la Ilinca luaţi-vă la revedere şi de la mine oricum eu vă salut nevenind din Kabir memorie din Tulsi busuioc Mob se suie-n pat cu pantofii ca pe el măcar pe drum măcar pe şină v-am spus ce nu vă putea spune nimeni româneşte puseu de uitare îmi fac din transpiraţie pieptăn ne îndoapă cu seceta a doua aţi aflat toţi ceva în sanscrită Kabir dă titlu puseului de uitare cine să râdă primul ţânţarule ăla anunţă întârzierea de răcoreală ori că ne mai rumeneşte ce subconştient de nimic statui românce nebilingve pe după grofi de secole brune dansându-l pe Atila în Edda oriunde te-ai duce îţi răsai corcoduşă fata o fi şi ascultat spiciuri şi-n excursie mă alesese de ne-am văzut şi în poză oi lua două ziare şi o apă mergi unde te cheamă Luminiţa după Ofelia har ramayanic de-acum Eliade ce Bachelard la Călinescu încă Baudelaire nu ştiţi ce vă spun şi vă vreţi metoda nimic decât literatură nimic vise pare Bacovia per tineri şi muzica lui pe versuri de Eminescu nu ţi-am lăsat nici cartea de vizită nu ţi-am mulţumit că m-ai publicat şi mi-ai trimis revista la menuetto dansează Plata scroafe pe om hai sănătate du-te-n pm habar n-ai ce bestie vrea şi el îi place că e dulce să-ţi dea tata pişu bă du-te-n pm în casa asta numai nebuni cucu la voi ţi-au venit musafirii mâine grande punto m-aţi făcut scriitor văd eu cu grămăjoiu dobitocule idiotule numai femeile astea mi-au mâncat zilele pe rug mi-au făcut bine un pic de bun simţ nesătule câte 5000 şi noi zero nu te uita degeaba că nu pot să termin

            24.9.07 hoaţa l-a stropit pe agentul de pază cu lapte din sân Gârlescu din Galicea cu troaca după aur mai vinde un pic din România m-am gândit mult şi m-am răzgândit puţin şi-a spus repede textul fără nici o intonaţie cearta pe net e ca şi olimpiadele pentru handicapaţi chiar de câştigi tot retardat rămâi

            25.9.07 zero cu majuscule capete sărutându-se prin claustrofobie o reuniune indianistică de nu whitmaniană cum am fost înainte sunt şi acum în viaţă decât suferinţa străini mărăcini ţara de peste veac holocaustul asupra conştiinţelor şi vieţilor Churchill afuma-l-ar iadul biserica şi-a îngropat groparii Calinic praful de ei că şi pe inima mea e jale multă în adâncul pământului cele mai trăitoare rugăciuni romanizarea o absurditate matematică traco-trago Tragia Ţapia zalmoxismul a fost de totală îngăduinţă de totală ospitalitate cu sabia în mână şi-au forţat coexistenţa genocid când puşcă ăştia în lac se ridică apa cât bisserica şi-a luat la bătaie calul ferească dumnezeu să fii cal la rom ai băut apa mânzului de dimineaţă în mecla sa de cal sălbatic naţie de animale cuvântătoare fără conştiinţă spui şi tu ce ştii numai că nu ştii ce spui orbecăie dar în acelaşi timp tropăie pe sfoară singurul popor din lume care ne-am împuşcat propriii oameni şi am votat 87% cu cei care ne-au împuşcat we hired to protect America but Americans Dacia pe Mob gramata omul cu terorile

            29.9.07 country boy a mai îndatorată America i-am agresat monoton după ce căzusem cu faţa pe parchet zgomot fără rană nouă şi strigoilor din guşă cu ochii pe nimeni frică vă mai e de voi crima de a-l ascunde pe campionul Tănăsie să-mi trag sufletul dacă revin la viaţă lege lene somn momn n-am mai citit de zeci de ani din mine mă închipuiaţi numai voi Coandă că studenţii mă laudă cum făceam noi ziare împreună

            30.9.07 lene americană al nostru country boy round and round mergi bre că-i femeie cumsecade şi nu ia bani turma cuvântătoare în ţară şi departe nimic pantera gata Tibrus se bucură bisericile lui Dumnezeu din toată lumea cptain my captain Lincoln Aron Cotruş Bram Stocker based Dracula mainly on Long Island's Walt Whitman father and mother and wife  Trickle Drops nu Vlad Ţepeş tot pământul de minuni e acoperit Isus a zis să vă renaşteţi au plecat prea mulţi oameni din ţară ca să mai plec şi eu

            2.10.07 du-te şi te atmosferă spovedeşte toamnă cu american de pâslă cum de merg ăştia la război că vorbesc mult şi singur se uită pe unde trece nu aşa ar fi în România mai rău că scrie cum e în România te invită şi nu te ţine mai mult de o lună pe potol pijamale costum abuz de ţară casă identitate ofensă gesturilor de salvare a unui retardat american Bad că Vas nu se poate lega la şireturi mă simt aproape dat afară de un american în propria casă cum să mai mergem la prânz la Aurelica spre Dervent exact ce-am strigat la el din Târgu-Mureş că n-o găsise pe Pristina acum iar în căutarea a ce-o fi scriind lui frate-său alt tâmpit pe invitaţie original fact vs real fact Mabus Edgar Cayce fata că să nu dea drumul la gaze nu ştie s-o facă nici să spele o farfurie ori mai ştii ce prefăcătorie că la internet e zmeu din retardare de american pe film pare bun a dedicat recitarea lui taică-său audienţa i-am asigurat-o mai mult ca altora alţii de pe lângă fotbal crede că de minunat ce e cine-i va da costum în provincie ci viză indiană şi-o mai lua bine că se băgă CIA pe fir cum să nu ne asculte SIE telefoanele că nu-i zic să nu-i dau idei de gaz o ia şi fie-mea pe arătură Gene Six pe aer cum şi-a schimbat el dolarii în euro cum te-ai înţeles cu Bece lauda în dispreţ minori despre minoritari pe ţară nu-şi dă seama decât de demenţa mumă-sii pe care care-o mai ţine de fustă ne-a arătat poze genealogice casa l-am dus de mână  să se dea Whitman şi Bece murdar o vedea diferenţa versiuni editing nu le-a deschis cartea de la Pasi n-a deschis-o atunci o fi având misiune televiziune danieliune ce ţi-e şi cu americanii lui Taubman ăsta înţelege prin invitaţie să-ţi ia hainele ideile identitatea şi să nu-l dai afară atunci care mai e hazul lăsării batjocorit cum să te duc în zdrenţe la Dalles poate la ţigani în Sibiu te mănâncă doamne-fereşte Darwin veriga lipsă monştri Whitman Dracula nu Ţepeş la Stocker poate scăpăm şi se împodobesc înşişi introvertire să sperăm neucigaşă tu te mai închipui te temi pentru noi fato de te credea muma geloasă pe musafir şobolanul Apolo la împăiat murder call vânător împuşcat cap tăiat van piesă cum îţi povesteam după paparudă personaje pentru batjocorire liberă nu te spun fie-tii că vorbeşti cu el trebuie să vin repede acasă să te apăr întins ca Dracula taxidemia I could have done it nebunia asociată crimei stress pe schizo puncher Fantasio ferestrăul decapitării sunteţi loviţi cu spaima nu facere e prieten cu mine la cataramă v-aţi inflamat nu ştie nu e mult v-aţi escaladat acest stress foarte tare să nu te-ntorci târziu să-mi aduci film ţineţi-vă firea că nu sunteţi copii mici a fost în pat cu el şi nimic şi părţi bune s-a şters tradusesem dar şi ăsta e un semn să mi se fi şters traducerea ştii ceva ne sperii de lălâu şi infant şi ăla m-a scos pe mine din text nu ţi-oi fi omorât părinţii de acasă nici pe noi chiulul fumatul şi pupatul în şcoală plăcerea ca funcţie a finalităţii finalitatea obiectului depinde de plăcere nu cred că citesc Kant pentru că mă gândesc la idei ca să nu fie inechităţi viaţa pentru Whitman Weber la Viena acasă ce renată nevoie de şansă neplăcut contemplativ ai înfiinţat 13-14 organizaţii vaca era foarte tristă medicamente f. puternice atmosfera superdecăcat cartele din nou se va ponta reproş că fac lucrurile prea bine perfecţionistă şi ăilalţi nu m-am dat cu capul de pereţi tu şi restul oamenilor

            3.10.07 cârciuma e parlamentul poporului parlamentul e cârciuma mea nu mă supăr nici cât un epsilon pe doi tăiat postul de profesor pentru contra mea neacreditată socio-psiho id fata a plătit degeaba un an nici nu mai priveghem şi tu te făcuşi ambasadă e vorba de nanotehnologii nu de hibrizi de sfeclă să cadă dreaq de pe un perete când e cutremur să vină peste degetele de la picioare şi să-mi înnegrească unghia muriţi încet imposibil peste imposibil ca şi cum ai cumpăra un trabant defect ca să zici că ai maşină eşti şi proastă şi ai terminat la stat încearcă doar să bage puţin teama în amărâţi îi învaţă pe alţii cum să fie incompetenţi nu l-a ţinut ostatic decât propria neputinţă are comportament de şef de haită câte-o gură de apă o foaie de ceapă cu mămăligă poporul român naiv ca de obicei Gabi că-l ia în memoria lui frate-său cum creştinismul tâmpeşte proinzi cum că ea nu mai are ce pierde nici hepatita dirty American beggar on us itinerabil hoit interpopular liberali ocupaţi forumurile cu americanu' că dacă moare e mort din naştere acest individ sleios abia aştept să crape betzivul să vă văd atunci scursorilor păros ca Marx ascet ca Gandhi dar ce folos agăţarea ziaristelor înfometate cel puţin Tur ne provoacă şi mai multă silă clonaţii vor vota încă vreo zece ani aşa şanasa mare ar fi revenirea lui Mu bandiţii au acaparat deja totul frate mort clonă şi mai moartă nu te-am invitat să mă scoţi din virtualitate pe burtă dacă omenirea va mai exista se ia imbecilitatea americană n-aş vrea să fac infarct de mă perpeliţi cu perversitate măreaţă ucigăşenia impotenţei mila femeilor de malac spulberaţi-l din viaţa voastră acum revelaţia a fost de la -ism la -xie hoiturile aceştia de politicieni hămesiţi înfometează asupriţii soartei să scuturăm jugul colonial al celor ce ne-au furat drag tomberon tu mi-ai rămas de-a pururi cel mai bun prieten îţi jigneşti fratele mort fiica moartă cu musafirul l-aş putea face criminalul lor postum

            4.10.07 noi ţi-am ajuns de vii treci la morţii lui Gabi apoi ţări mai pişi câine deochind în ocol sau să mă duc frate lui Gabi pe jos când erau pline când se-nvârteau de tot asasinat de la bun început robot din toate ficţiunile România salvându-şi veneticii punându-i domni coroane ajutându-l îi induci antiromânism nu-i las în pace distrugerea din prima nu e câine e hoit pentru o haită represii statice ecstatice statistice conducerea neantului schizofrenic destui nebuni destui destui capete pe capete de biliard o fi intrat şi-n ăsta papruda că ai cu cine semăna merci dormeau pe ei şi bombardau pe noi zicea aviatorul din satul Licurici să nu ia o treanţă că jaf aduce nenorocirea pe cât îşi face noroc câinesc n-are voinţă pe făcute desfăcute dansează parkinson pe dosarul SUA contra invitatorilor răpus he is out of any reality and you knew brother e dracul din Dracula Stocker Whitman îi spun lui Gabi bine o zi bună îţi ia morţii proasto pe noi ne-a luat de vii o să-i ia morţii te uitai băiatul parcă ieşise Cornelia făcea cafea infarct sub invazie down şi la mănăstire te ţine 2-3 zile droguri iar controlate bătut de poliţişti ăştia doi sunt să mă aresteze pe mine aduci nenorociri fata că e o experienţă id neacreditat salvarea lui a fost Răzvan s-a mai muiat situaţia viza şi Noana control drog noi mai buni la inimă ca fraţii lui vorbise în retardare copil de 3 ani ai lui l-au trimis să moară în lume ucigaşii dintr-ai tăi şi tu cobe ne întoarcem ca să nu te mai terorizez psihologic azi aşa mâine invers numai un nebun îţi vine 2 luni pe cap eu o lună în New York Boston de-mi ispăşesc neştiinţa încă pe normalitate

            5.10.07 piedestal Ararat pe el un retardat morţii lu' Gabi luaţi acum la fraţi la boieri Rudeni capul lui Mihai trotuare luate pentru road show bus numai case de lemn şi Nonici în capul Platei rafinament dumnezeesc cu nebunii ăştia rămân la suprafaţă pe înrăite dedesubturi să nu facă vreo depresie să-l găseşti rânj pe câţi americani terminatori de români Răzvan înţelept cu tatăl rus mort cred că nu l-a călcat nici o maşină doar a doua zi am căzut eu from now your relation with my family is ever ended mai văzuşi atunci te pun pe recitări şi la ţigani mă jigneşti pe la spate şi nici n-am mitraliera n-aţi fost homosexual mai bine eram la vache folle nu e adevărat zice troll cum vă zboară genele penele altor vieţi exhaustivitatea cenzurii judecată la puşcărie poliţistul de-a-mpuşcat ostaticul american între găinile Noanei repede cu eroul zilele muzicii suedeze la o băută ahoe dă-l afară ce ţi s-a opus ai zis brutal nu păţit năduşit aolit până-n argou de garou garoi roi ne denaturăm pe căutate be again a mixt nu scop de gărgăuni zero turist zero tot vampir pe al nostru pir pe cine mai moderând act mut sectă şapte zile portativ de note gamă trafic abia nu ne-om mai retort(ur)a tunelul ne lipseşte de sine transpiraţi atunci nici fluidul energiei nici măcar karma arhitectului cum ne-ar proiecta el biblioteca să ne aducem aminte de liberali de mi s-ar părea maleficitatea scenariul se va ficţiona după trimiţător cu doctorii în décor de omor pe nehorror cu pozele părinţilor prune nu pepene lui i-ai dat nu îngrijesc bolnavi americani Codex Gigas Biblia Diavolului Podlazice Mărcuţa în incendiu cum o fi după secetos Canalele din Saint Maritn ţări repatriatoare de minorităţi supravieţuirea repetată de germene gripal hipoferena prezideaua cine a votat cu paracetamolul pocăinţă politică dar preţul pâinii bolnav de puteri tv tru popor provincie ochelarii pe dos se descurcă singur să înjure către guvernul american cărai azi pepenele pentru homeless-ul vost România e pilotată din străinătate CIA moluscă ăsta să mă sufoce familion va emana până la antipod Bădică în mintea ta roasă de efectul cretinismului preş Băse eşti calvarul unui asfalt ca ăsta ostatecul meu mă ia ostatec să-l car ţară de pustiit şi furat de hrănit monument bombard nostalgici criminali gândeau normal aveau păreri du-te la izvorul de lapte şi rămâi acolo într-o vacanţă eternă rromă eşti o cauză pierdută bolnav în agitaţie psihomotorie logoreic şi cu fugă de idei ai vrut nimirlicule să dai partidul pe mâna libidinosului mai lasă-ne în pace că ne faci o silă imensă capii asasinatului o duc bine merci şi în bogăţii tatăl fiu de emigrant rus mama ţigancă bulgăroaică acest criminal şi autor al tuturor relelor nu mai au nici un venin să ne otrăvească zilele păcat că nu m-am născut în altă parte onorată Americă ia-ţi hoitul nu merită mai mult decât un zâmbet pe fugă te urmăresc securitatea sri sie die kgb cia mossad ceea ce urmăreşte el este să te scârbească cine vii de la serv nu speli vase doc vorbeşte cu Parisul n-aveţi nici unul loc de mine sărisem cine e am spus liber acum tu oferta financiară e mai tare ca oferta tehnică sărut-mâna cum a fost la licitaţie în cont o sumă mai mare mărire de salariu pe Victor l-am lăsat să-l dea p-ăla afară reguli de supravieţuire bestie involuntară eu cum rabd fără Victor o săptămână rabdă şi tu cu ăsta

            6.10.07 recepţie la rege te cheamă majestatea la telefon şi Eliade te aşteaptă la nervi americani sub Saul cât trece săptămâna emozioni fosilizându-se tinerii părinţii şi cântăreţii lor de construire inoculată noilor veniţi argou m-ai fi făcut al cincilea frate pe toţi patru ţinându-vă terorişti tu cel mai terorizat terorizator te ţin şi te hrănesc teroare parcă m-aş chema Iraq să bage cireada de bandiţi la zdup românii în majoritate sunt nişte impostori aurolacul nostru american teroristul nostru parafrază adjectivată pe stăpân după exarh şi dă-i cu Brâncoveanu primul mason român fraţi încorporaţi în eternitate masoneria delle moderne rivoluzioni della Valacchia prea mulţi sclavi în ţara asta să muncească nu mai sunt homo galacticus nu soare îmbătrânit bombe Max Goldstein americanii şi ruşii s-au înţeles în decembrie parcă ar gândi în altă limbă a explodat nu a explorat metroul pe acel palpit americănit nechit  îi tot scriu în gând lui frate-său o frază a misunderstanding about invitation we could not normally host an American for more than two months we can be philanthrops my sister received him out of Christian Orthodox merci with no any think to do than a vaguelly writing and sleeping hope he is not carrying with him any illness even we have no obligations he obliged us with his helplessness no money no will for anything to do get him down yet it is at least emparassing if not issueless such situation having air of aggression molie fluture triunghi er4 sus  he actually ofended our good-will stating that he is not interested in Romania and came out of invitation which wasn't an invitation just if here we will let tourist not being in family nu mai vrea la Vâlcea c-aşteaptă telefoane din neantul diplomatic spirist ieşean n-are 25 d pe noapte la Fulbright Plata că să nu-i scriu lui freate-său încă în două zile afară cu India zici că a minţit nu gândeşte oricum nici să mintă că iar fi spus şi Jnt să plece de aici că aş fi un om dificil crezi că n-ar fi putut spune oricum nediplomatic nu i-aş mai trimite om la training tot ea pierde de nu m-ar represa tot în prelungirea moluştei bine că o salvarăm pe Noana-Gabi nu-mi vine nici mie nu e casă de aşteptare un singur lucru mâine găseşte-ţi alt loc ai netul să vorbeşti cu familia comunică I had mai văzuşi în somn

            8.10.07 cu stresul aurolacului actor american canasta câştigată de gazde fără supărare că tot la noi Plata că simte că se va întâmpla ceva rău s-o fi gândit că nu pleacă musafirul ori sparge da' plecând Popeştii Lenuş cade şi mâna i-o sparge caloriferul prăvălit peste ea sânge salvare ghips venit cu fata consiliu minute va sosi şi Jan de la conopidă nor în cap de carceră gardianul că s-a lovit de scară la o adică ne înţelegem cu judecătorii am deşertat multe nopţi împreună mai bei tot nu beau n-am cum mă schimba că promise că pleacă după-masă c-ar fi găsit două hosteluri să fie sănătos cu bagaj şi la revedere migrenă că frate-său şi nu-i dă bani  scăpai de schizo şi de Jan cu nouă pătrăţică după prima Lenuş internată îi operează mâna a ei şi a caloriferului cu poltergeist paraamerican fata nu credea c-o să vii eu încă nu cred c-o să pleci păţiră şi alţii cu americani pe somn şi mâncare s-a auzit şi la Chillicothe chestia numeai tragedie călcătura pe noi nu dramă ăsta n-o să mulţumească nici eu că pleacă totuşi ce pacoste America şi prin dormicioşi de corp ce agenţie-i instruieşte ai început să ai alergie la engleză ca la spaniolă hostel cu 18 d pe zi sacrificată Lenuş era rândul să mergem la ei şi nu ne-am dus din cauza ta take shower and back out ok ok aseară nu băteam nici mort azi opponent mates Te8 Pa6 De6 Rg5 vs Re7 ăştia sunt cei mai periculoşi americani şi după indieni Ashok ce dor tu auzisei cum au fost alţii ca tine măcar unul sedusese fata şi ce scandal le-a făcut ea părinţilor când l-au dat afară că vindem casa tot microbul tău ne dărâmăm de-o lume nouă deja tu parles d'un autre to the end the only good think was to live us free never thanking for having us under occupation and terror dacă este mişcarea asta a lor de călcare a caselor romîneşti cu fete ori Whitman I have bad throught Lenuş cheag mare nefractură dorul lui Ashok conferinţele lui Vertsman şi Charlot Ionică adjectivul lui iubitor de societatea românească puneţi mâna pe dânsul şi-l prindeţi şi-l legaţi one wish alone I have bohemian rapsody e în situaţia australianului care şi-a cumpărat bumerang nou dar nu poate scăpa de ăla vechi oase de plastic s-a tăiat într-o damigeană nu plecaşi bine şi-mi căzu un dinte bun că altul mâncai când erai poezia lui Ivănescu se distinge printr-un ton aflat la conjunctiv ce să mă plâng de-o schizofrenică ori un american puturos şi nesimţit când aţi făcut puşcărie şi v-a fost ucis fiul nu-şi spăla yankeul farfuria nici mort Dumnezeu şi la Cluj şi la Bucureşti şi în India metoda copiilor miezului de noapte americani risipiţi pe net materializându-se virilus potentus faceţi patul pentru fată acum câteva ore molusca se demigrena şi-o fi uitat ori lăsat iconiţa de la Dintrunlemn Socola e nebun ca noi Piersic am făcut camera asta locuibilă sectanţii somnului american în România declarabili la ambasade de drog de cip de congregare reţea de sine stătătoare prin frână de mediocritate magneţi schizofreniei locale ruperi de mâini ploi de dinţi centre interschimbabile acum pe noi Lunia se va sfii nu numai să-l ţină nu s-ar mai cu India pământul se micşorează n-am zis în detrimentul vostru că nu ştiţi omul era văzduh Adrian era în chinul Hamletului Piccolomini virgine ucigaşe asociaţia de apărare împotriva somnului american în românia represată prin intensificarea trimiterilor paramilitare mămăligari instruiţi de ţiganii din Texas românul nu vede decât viermele din măr ameninţare din Iran ordin americanizabil via Canada îmi timisese şi o româncă s-o aducem pe aia ca pe Mob că n-am mai ajunge-o covor îşi vând casele ne calcă ni le vindem şi noi de urâtul din somnul drogului nume greşit România în loc de Tracia sau Tragia mai dionisian ospitalitatea sinucigaşă a zalmosienilor speculată de reţea