GLOSS

GLOSS

Adrian Sahlean – Juan de Dios Ramirez-Heredia – George Anca

ADRIAN SAHLEAN

Mihai Eminescu: Gloss / Glossa - (translation in english by Daniel Ionita)

„Time is passing, time comes yet,

All is old, and all is new;

What for good or ill is set

You can ponder and construe;

Do not hope and do not worry

What is wave, will wave away;

Though enticing with a flurry,

Cold remain to all they say.”

Many things pass by before us,

Many things we hear and see,

Who remembers all their ruckus

And would listen to their plea?…

You sit quiet ‘round the edges,

Find yourself, despite their fret,

While you hear their noisy pledges,

Time is passing, time comes yet.

Not inclining in expression

The cold balance of our thinking

To a moment, an impression,

Mask of happiness now sinking,

Of its own death notwithstanding

Takes one lonely breath for you;

But for him who’s understanding

All is old, and all is new.

Entertained by actors playing

In this world yourself depict:

Though four roles one is portraying,

His true face you can predict;

If he weeps, or if he’s fighting,

You just watch him without fret

And deduce from his inciting

What for good or ill is set.

Past and future go together,

The two faces of a coin,

You can tell tomorrow’s weather,

When you learn the two to join;

All that was and all that follows

In this moment we see true,

On their false and empty hollows

You can ponder and construe.

The same means this world is using

To constrain in all she fashions,

And for thousand years suffusing

Joy and sadness duly rations;

Other masks, the same old drama,

Other mouths, the same old story,

Discontent by their conformance

Do not hope and do not worry.

Do not hope because some cretin

Wrestles to successes steady,

Idiots will have you beaten,

Though you’ve shown them off already;

Have no fear if when they gather

Ostentations they display,

Don’t resemble them, don’t blather:

What’s a wave, will wave away..

Like some charming siren calling,

The world’s luring and inviting,

Other actors when they’re falling,

It wants you to do their fighting;

Move aside, it’s just deception,

Pass them by, away you scurry,

From your path make no exception,

Though enticing with a flurry.

Should they touch you, get some distance,

Should they curse you, keep your polish,

Why to help and show persistence,

When you know they just demolish;

Let them blather on forever,

Doesn’t matter whom they sway,

Don’t grow fond of them, be clever,

Cold remain to all they say.

Cold remain to all they say,

Though entice you with a flurry;

What’s awave, will wave away,

Do not hope and do not worry;

You can ponder and construe

What for good or ill is set;

All is old, and all is new:

Times is passing, time comes yet.

Ce zice de fapt Glossa Eminescu/Ionita?

(re-traducerea retroversiunii pentru identificarea echivalentelor de continut)

Timpul e-n trecere, timp inca vine ^[1]

Totu-i vechi si nou e totul[2]

Ce pentru bine sau rau[3] e stabilit /deja/[4]

Te gandeste si socoate[5]

Nu spera si nu-ti face griji[6]

Ce e val va fi ignorat[7]

Chiar de te atrag cu o rafala,[8]

Rece ramai la tot de zic.

Multe lucruri ne trec pe dinainte,

Multe lucruri auzim si vedem

Cine isi aminteste dezordinea produsa[9]

Si le-ar asculta pledoaria[10]?

Stai linistit pe dupa margini[11]

Gaseste-te pe tine, in ciuda foielii[12]

/Si/ In timp ce le auzi juramintele zgomotoase[13]

Timpul e-n trecere, timp inca vine.[14]

Ne-inclinand ca expresie[15]

Balanta rece a gandirii noastre[16]

Spre un moment, o impresie,

Masca de fericire, acum scufundandu-se,

Far’a tine seama de moartea ei

Trage pentru tine o suflare singuratica; (!?)

Dar pentru cel care intelege[17]

Totu-i vechi si nou e totul.

Amuzat de actori care joaca

In lumea asta te imagineaza: ^[18]

Chiar daca unul portretizeaza patru roluri

Adevarata lui fata o poti prezice.

Daca plange sau daca se lupta,

Priveste-l doar fara foiala[19]

Si dedu din instigarea lui

Ce pentru bine sau rau e deja stabilit.[20]

Viitorul si trecutul merg impreuna,

Cele doua fete ale unei monede,

Poti spune care va fi vremea maine (!?)

Cand inveti pe cele doua sa le-unesti;

Tot ce-a fost, si tot ce-urmeaza,

In momentul asta sunt adevarate

Despre scorburile false si goale (!?)

Te gandeste si socoate.[21]

Aceleasi mijloace lumea asta foloseste

Sa restranga tot ce modeleaza ea:

Si inundand lumea de mii de ani,

Imparte cum trebuie ratiile de bucurie si tristete

Alte masti, aceeasi drama veche;

Alte guri, aceeasi poveste veche

Nemultumit de-a lor conformitate

Nu spera si nu-ti face griji.

Nu spera  pentru ca vreun cretin (?!)

Lupta[22] spre succese, constant:

Te vor bate idiotii (!?)

Chiar daca deja le-ai dovedit-o. (!?)

Teama n-ai daca, cand se aduna,

Arata ostentatie,(!?)

Ne te asemui lor, nu trancani, (!?)

Ce e val va fi ignorat[23]

Ca o sirena incantatore ce te cheama[24]

Lumea te ademeneste si te invita,

Alti actori, cand se prabusesc,

Ea[25] te invita sa le duci tu lupta:

Da-te deoparte, nu-i decat inselaciune,

Treci pe langa ei, ia-o din loc grabit, (!?)

Din carerea ta nu face exceptii,(!?)

Chiar de te atrag cu o rafala. (!?)

In caz ca [26] te ating, distanteaza-te,[27](!?)

In caz ca te injura, tine-ti lustrul (!?)

De ce ai ajuta[28]si ai arata perseverenta (!?)

Cand stii ca ei doar demoleaza; (!?)

Lasa-i sa trancaneasca pe veci

N-are importanta pe cine pot ei convinge,

Nu incepe a-i indragi, fii destept, (!?)

Rece ramai la tot de zic.

Rece ramai la tot de zic.

Chiar de te atrag cu o rafala,

Ce e val va fi ignorat

Nu spera si nu-ti fa griji

Te gandeste si socoate

Ce pentru bine sau rau e stabilit /deja/

Totu-i vechi si nou e totul

Timpul e-n trecere, timpul inca vine^.

 ÎNȚELEGERI SECRETE ÎNTRE HITLER ȘI SUA

În anul 2017, a fost descoperită în Marea Nordului epava unui submarin nazist. Multe documente FBI declasificate relevă faptul că Hitler împreună cu peste 50 de apropiați s-au retras în Argentina la bordul unui submarin.
Submarinul descoperit este un model U3523, unul dintre cele mai performante din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Două zile de la capitulare, amiralul Donitz a ordonat ofițerilor ca toate submarinele din dotarea armatei germane să se predea aliaților. În realitate, ordinul nu a fost respectat. Doar jumătate din numărul de submarine au fost preluate de aliați.

Unele dintre acestea au fost descoperite în anii 50, în proprietatea marinei argentiniene. Un document întocmit de un agent FBI în Argentina prezintă informații despre sosirea lui Hitler în Argentina, la bordul unui submarin U3523, împreună cu 50 de persoane din anturajul său..

Submarinele U3523 aveau o lungime de 80 de metri, puteau să rămână sub apă o perioadă lungă de timp și se deplasau cu viteze foarte mari. Aceste submarine erau vârful de lance a tehnologiei naziste. Agentul FBI a furnizat informații cu privire la ajutorul pe care Hitler l-a primit din partea guvernului argentinian care a dispus construirea unei locuințe în stil bavarez, într-o zonă mai izolată din Anzi. În această locație au locuit Hitler, Eva Braun și câțiva apropiați.

Alejandro Bustillo, arhitectul locuinței, a declarat că finanțarea construcției a fost realizată de imigranți germani foarte bogați, implicați la vârful politicii argentiniene.

Ce au descoperit sovieticii în buncărul lui Hitler?

În anul 2009, Nicholas Bellatoni a efectuat un test ADN pe un fragment din presupusul craniu al lui Hitler. Testul a relevat că ADN-ul nu corespundea familiei lui Hitler. A fost un adevărat scandal între Moscova și Bellatoni.

În anul 1945, însuși președintele Eisenhover declara că are suspiciuni cu privire la sinuciderea lui Hitler.

Iunie 2017, descoperire epocală

Într-o nișă secretă a unei biblioteci din Buenos Aires au fost descoperite mai multe lucruri personale care au aparținut lui Hitler. Printre acestea erau decorațiile lui Hitler, dar și ochelarii de vedere ai acestuia.

Conform unor documente dar și a martorilor, Hitler a murit în anul 1979, în localitatea Bertioga, în urma unui atac cerebral produs în timp ce înnota. Hitler a fost îngropat într-un buncăr în apropiere de Asuncion.

Fuga lui Hitler

Scriitorul și istoricul Abel Basti este autorul cărții Hitler în exil. În urma unor ample documentări el a prezentat stratagema pe care a utilizat-o Hitler în fuga sa din Berlin. Buncărul în care a locuit ultimele zile ale războiului avea un tunel subteran care făcea legătura cu aeroportul Templhof.

Acolo l-a așteptat un elicopter cu care a ajuns în Spania, de unde a plecat în Argentina la bordul unui submarin. Abel Basti consideră că între Hitler și SUA a existat o înțelegere privind fuga lui. Astfel s-ar putea explica operațiunea Paperclip, în urma căreia peste 2000 de cercetători naziști au primit azil politic în SUA. Această înțelegere s-a făcut departe de ochii URSS-ului.

https://www.efemeride.ro/ istorie-interzisa-intelegeri- secrete-intre-hitler-si-sua

Roma People made its voice heard all over Barcelona 
The media, and especially the televisions, said on the news that “a very peculiar demonstration took place in the central Paseo de Gracia of Barcelona”. And they were right, because the locals had never seen so many Roma flags waving in the wind and so many young people, men and women parading along the broad sidewalks of the most important avenue in the Catalan capital.

    We made a short route, about five hundred meters. That is the distance between the seat of the European Parliament and the Commission in the city of Barcelona and the Italian’s Consulate, located on Mallorca street, on the corner of Via Laietana. But this distance was enough for the protesters (the Barcelona police, who always count downward, and some newspapers say that we were “several hundred”. We have numbered between 480 and 510 people) to shout with enthusiasm, not without rage, “Salvini resignation, trial and prison”, “we are Roma, we are Catalan, we are Spanish, we are Europeans”, “Romaphobia is the same as fascism”, “we are brothers, Italian Roma People”.

    The pedestrians, and especially the tourists who contemplated “La Pedrera”, a masterpiece of Gaudí like the Holy Family, looked at us surprised and among them, quite a few Italians applauded and congratulated us, expressing their satisfaction for our protest.  A lot of Spanish media followed our demonstration, but also several Italian media correspondents picked up our statements. Unfortunately, TVE (Public Spanish Television) ignored us.

    Our march through the streets of Barcelona led us to the headquarters of the official representation of the European Union’s Commission. We were kindly received by the highest representative of this institution in Catalonia, Mr. Ferran Tarradellas, to whom we delivered a message addressed to the president of the Commission in Brussels. In the text we express our repudiation to the Minister Matteo Salvini with the request that this letter had official entry into the European government.

    Europe is living a bad moment. The racists have found a suitable moment to attack the weakest, which they consider inferior beings. And the Roma know a lot about that. 500,000 of our brothers were victims of the Nazi horror during the World War II and during the last years we are being victims of the European extreme right. The racists are not able to value in us that we are the people that, possibly, have paid the highest price for remaining a free.

    It is not necessary to look too far. Two days ago, a group of young hooded Nazis attacked a humble Roma settlement in the city of Lviv in Ukraine. They killed a 24-year-old man with a knife and wounded four more people: a 10-year-old boy, two 19-year-olds and a 30-year-old woman. Four other children and a pregnant woman were also attacked.

Well for the Spanish’s Congress of Deputies!

    The Italian Interior minister who hates and despises us, should learn from the Spanish’s Congress of Deputies that has just approved, with the unanimous vote of all the members of the Chamber, a courageous and committed message of support for European Roma. And also, a message of clear rejection to the words and intentions of the evil Matteo Salvini.

    Minister Salvini hates us because we remain standing after having been persecuted for so many years. That's why he wants to control us by taking the fingerprints of our young children. And he despises us because he knows that, despites Roma people had suffered, we are a people that has known how to preserve for centuries its culture, its language, its customs and its traditions.

    Citizens of Barcelona should know that the liberation movement of the Roma community in Spain was born in Catalonia 60 years ago by committed Catalan people such as Narcís Prat, Camprodon, Jordi Maria García-Die and Pere Closa, the Catalan he carried the cry of protest against the marginalization of the Roma to Andalusia. His remains rest in the cemetery of Granada, surrounded by dark angels, whose figures were personally paid by the Andalusian Roma.

    The demonstration that took place in Barcelona on Wednesday, became a cry to tell European governments stop Romaphobia. That together, Roma and “gachés” (non-Roma) we can build a more just and fraternal society where we can look at each other in the eyes, cleanly, with respect and solidarity.

 Juan de Dios Ramírez-Heredia

Lawyer and journalist

Vice President of International Romani Union

George Anca

BARBA LUI HEGEL

În câteva secunde, cerul se întunecă şi, imediat. mă gândii la introducerea din de Dante Aligheri. Care zice:

Nel cammin di nostra vita mi ritrovai in una selva oscura.

În drumul vieţii noastre m-am trezit într-o pădure întunecată.

(Pe calea vieţii noastre mă aflai într-un crâng de-ntuneric.)

Revenind la probleme pe care ei nu reuşesc să le rezolve, întrebai: care sunt? Printre multe câte există, cea care ne stă mai la inimă este aceea că am vrea să avem aspectul fizic asemănător cu al vostru.

Cu mare neplăcere şi regret, a sosit timpul saluturilor, cu Isaia, cerându-i să le amâne, pentru că scopul, fixat dinainte de a fi fost prelevat de ei, e acela de a merge să-mi găsesc mama, pentru că e multă vreme de când n-am văzut-o, pe care, din păcate, nu ştiu încă unde aş putea-o găsi. Îl mai întrebai pe Isaia dacă putea să-mi dea vreun ajutor unde o puteam găsi. Implorându-i pentru a mia  oară un ajutor unde o puteam căuta.  Răspunzându-mi! Îmi spuse!

Voi încerca să te mulţumesc, pentru că mi-o ceri în numele credinţei care ne apropie. Unde vei fi aterizat, este un munte mare, stâncos. La o anumită înălţime, se află o ieşitură sub formă de terasă, la care va trebui să ajungi. Iar sub această terasă vei găsi o persoană care funcţionează ca portar, şi-l vei întreba pe el unde îţi găseşti mama.

Şi, în frenezia şi marea voire de a-mi revedea mama, începui să tremur, în extenuată aşteptare. Nevăzând nicio femeie în toată cuprinderea sa, mă adresai lui Serafino întrebându-l! Unde-i mama mea?

Răspunzându-mi, îmi spuse că mama mea fusese lăsată liberă de orice constrângere, era deci purificată de orice păcat. Adresându-mă iar lui Serafino, îl întrebai! De păcatele pe care le-a comis în toată viaţa sa? Mama mea a adus pe lume nouă fii, şi i-a crescut cu o educaţie destul de rigidă, punându-i pe calea dreaptă a vieţii, făcută din privaţiuni, în toate formele lor, dar ţinându-ne în onestitate, inculcându-ne să trăim în rectitudine, în toate sensurile. Şi, ajungând până azi, nici unul din fraţii mei şi din surorile mele, graţie bunului Dumnezeu, nu a ieşit de pe drumul bun.

Dar Serafino îmi face imediat cunoscut, răspunzând întrebării mele, că acest loc nu e numai pentru cei ce trebuie să-şi ispăşească propriile păcate, ci e ca o staţiune de tranzit, petru că toţi pleacă instantaneu de aici, spre a fi apoi trimişi în alte destinaţii, potrivit meritelor lor. Iar mama ta se află într-un loc de beatitudine; natural, meritat.

Acum aşteptam ca Serafino să mă facă să-mi văd mama. Aşa că el înţelese imediat că a sosit momentul să mă facă s-o văd. Făcându-mi semn să mă apropii de el, ajungând aproape, îmi spuse să merg un pic mai înainte, până ajung la un loc al stâncii, puţin mai jos faţă de cele două laturi, care sunt mai înalt. Şi pentru că de acolo vei reuşi s-o vezi mai bine. Apoi îmi dădu aceleaşi instrucţiuni, adică de a o saluta în acelaşi fel cum făcusem cu tatăl meu. Mă postai în locul unde-mi spusese Serafino şi, privind în jos din zona în care mă aflam, reuşii să văd mai de aproape partea de jos, faţă de unde mă aflam înainte.               

După câteva minute de aşteptare, începui să văd două femei mergând în direcţia opusă faţă de unde mă găseam şi, deci, le vedeam din spate. Dar reuşii, cu toate acestea, să-mi cunosc mama, chiar dacă nu-i văzusem încă faţa. Dar cealaltă n-am reuşit să înţeleg cine să fi fost. După câţiva metri, amândouă se întoarseră către mine. Cea din stânga era mama mea. Femeia din dreapta? Pentru că nu avusesem cum să fi cunoscut-o dinainte, am recunoscut-o totuşi după lineamentele ei, pentru că o ştiam doar din fotografii. Şi era mama Elenei mele.

Actualmente consoarta mea. Amândouă începură să mă salute agitând braţul şi făcându-mi semn să merg jos la ele. Dar ştiind şi ele că nu era posibil să mă apropii, pentru că era categoric interzis. Rămânem încă puţine secunde a ne saluta reciproc, în singurul fel care fusese consimţit. Pentru că apoi se întoarseră de unde veniseră. După aceste saluturi volante, în loc să merg eu spre Serafino, el fu cel ce se apropie de mine. Şi îndată ce fu aproape, mă întrebă dacă sunt fericit de a-ţi revăzut mama? Asupra acestui lucru nu sunt îndoieli, nu sunt numai mulţumit, ci chiar fericit, pentru că am avut ocazia să cunosc o a doua mamă, pe care mai înainte n-o cunoşteam. Dar raţiunea cea mai importantă este aceea de a fi reuşit  a ajunge la scopul pe care mi l-am propus.~  

Achille Miglieta, prin visele sale de zbor, scrie, aparent, un sf naiv, dublat de moralism catolic. În fapt, cititorul se va vedea pe sine însuşi în copilărie, în nava cosmică a lui Isaia, în varianta personală a infernului-purgatoriului-paradisului lui Dante, aici, Serafino. Cumva, neintenţionat. Povestind, ca un personaj al lui Chaucer, pe spinarea unui cal, spre Canterbury, ca să treacă timpul. Dacă nu, după ciumă, în afara Florenţei monahului Boccaccio.

Dar aici se visează, nu se face literatură. Nici măcar n-ajunge textul sub ochii lui Jung.

Ne-ar putea ţine deodată sub hipnoză oralitatea visătorului, la propriu, luată ca dictare în italiană, mai mult fără punctuaţie, procesată de un român, necunoscător, ca Isaia şi Serafino, al italienei, tradusă scenometric de mine, ca spre o antropografie italo-română. Simbolistica existenţială, neînflorită tropic, va intermedia o injecţie în vene, dacă nu chiar o soartă amânată, în comparaţie cu aceea a Micului Prinţ plecând spre Planeta Lui.  

Trebuie spus că, pe piaţa autohtonă a ideilor, lucrările despre Hegel sînt rara avis. De la lucrările lui C.I. Gulian, din anii ’50, profund marcate ideologic, şi cele semnate de D.D. Roşca (Însemnări despre Hegel, 1967) şi Radu Stoichiţă (Natura conceptului în logica lui Hegel, 1972), filozofii noştri nu s-au înghesuit să arunce o privire proaspătă, eliberată de constrîngeri ideologice, după 1989, asupra autorului Ştiinţei logicii. (Să reţinem că lucrarea lui Noica, Povestiri despre om, din 1980, deşi oferă o interesantă reconstrucţie a ideilor lui Hegel, nu poate fi totuşi inclusă în categoria scrierilor de exegeză. Este mai degrabă un eseu în stil nicasian ce prezintă drumul gîndirii marelui filozof.) Care să fie explicaţia pentru acest fapt singular în cîmpul filozofiei româneşti? Probabil că, dincolo de elementul intrinsec amintit mai sus, dat de dificultatea operei, trebuie căutat un element exterior. Acesta este de găsit în complexul raport al lui Hegel cu Marx (şi, în general, cu ideologia marxist-leninistă). Să ne reamintim că marxismul l-a preluat pe Hegel şi l-a răsturnat, adică l-a adus cu picioarele pe pămînt. Marx voia să spună că a păstrat de la Hegel metoda dialectică, cu cele trei momente ale sale, dar i-a înlocuit conţinutul, astfel încît să devină unul materialist. Faptul că în cele cinci decenii de comunism s-a tot repetat că Hegel se află printre sursele marxismului poate oferi o bună explicaţie pentru reticenţa profesioniştilor autohtoni în a se apropia de Hegel.

Aceste consideraţii sînt prilejuite de apariţia primei lucrări despre Hegel după o tăcere de cinci decenii. Este vorba despre lucrarea Logică naturală şi ştiinţa logicii în filosofia lui Hegel, scrisă de Dragoş Popescu şi apărută la Editura Pelican în 2009.

fixarea termenilor fundamentali cu care Hegel opereaza in construirea sistemului sau: existenta si esenta- Sein und Wesen, concept si reprezentare - Begriff und Vorstellung. realitate si idee - Wirklichkeit und Idee etc.  

Reactia antihegeliana a inceput din toate partile; in primul rand. chiar in sanul discipolilor imediati ai lui Hegel. si anume in sectiunea teologica a acestora. Acestia, urmarind "rationalizarea totala a religiei si in special a crestinismului, au dus la acea cunoscuta directie rationalist-negativista a scolii din Tubingen, inaugurata de fratii Bauer, David Friedrich Stranss. si culminand in Feuerbach, de la care va porni Karl Marx, transpunand asupra materiei brute forta dialectica a ideilor si inlocuind astfel idealismul hegelian cu cel mai cras materialism. Caci marxismul nu e altceva, ideologic, cel putin, decat o derivare si o deviere a hegelianismului, iar materialismul istoric al lui Marx nu e decat o replica rasturnata a idealismului istoric al lui Hegel.

OMUL-FANTĂ / N. Stănescu (Se închină lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel)

Omul-fantă are îndepărtate origini./ El vine din afară:/ din afara frun¬zelor,/ din afara luminii protectoare / şi chiar / din afara lui însuşi.// Ia fiinţă venind./ Astfel, el se umple / cu imaginile di¬forme / atârnând lă¬ţoase de marginile / exis¬ten¬ţei,/ sau, pur şi sim¬plu,/ el adulmecă exis¬tenţa / şi ia naştere lăsându-se / de¬vorat de ea.// Nu se ştie cine mă¬nâncă pe cine./ Omul-fantă azvârle mari piramide / de vid / peste mari deşerturi.// El se apropie, se apropie./ Întâlneşte sfera / şi are vederea aerului / şi a simunurilor.// El mănâncă o frunză,/ dar o mănâncă pe dinlăuntru./ El este în afară pântec / şi înlăuntru gură cu dinţi./ Nu se ştie cine îl mănâncă pe cine.// Omul-fantă face înconjurul lumii / şi există numai cât să ia cunoştinţă / de existenţă.// Sufletele morţilor / sunt atmosfera terestră./ Respirăm sufletele lor;/ sufletele lor îşi înfig câte un deget / adânc în respiraţia noastră.// Omul-fantă moare / ca să ia cunoştinţă de moarte./ El se lasă respirat / şi la rândul lui / respiră / obiectele însufleţite şi neînsufleţite / ca şi cum ar fi aer.// Nu se ştie cine respiră pe cine./ Istoria coagulează în cuvinte solemne;/ viitorul ni se înfăţişează sub forma unei / vorbiri / pronunţate de nişte guri / cu mult mai perfecte decât ale noastre.// Pământul lui „a fi”/ îşi trage aerul din pământul / lui „a nu fi”./ Nu se ştie cine îl respiră pe cine.// Omul-fantă vine şi vede./ Nu se ştie dacă între ochiul lui / şi ochiul lucrurilor / există vreun spaţiu pentru vedere.// Retina omului-fantă e lipită / de retina lucrurilor./ Se văd împreună, deo¬dată,/ unul pe celălalt,/ unii pe ceilalţi,/ alţii pe ceilalţi,/ ceilalţi pe ceilalţi./ Nu se ştie cine îl vede pe cine.// Nu e loc pentru semne,/ pentru direcţii./ Totul e lipit de tot.// Omul-fantă vine din afară,/ el vine de dincolo / şi încă de mai departe de dincolo./ Odată venit,/ nu se mai ştie cine-a venit / şi cine într-adevăr e de dincolo / şi încă de mai departe de dincolo / este.// Totul e lipit de tot;/ pântecul de pântec,/ respiraţia de respiraţie,/ retina de retină.//
***

Che¬ia din dedicaţie (lui Hegel), dar şi evoluţa eve¬nimentelor dată de poemele an¬terioare ne îndrep¬tă¬ţeşte să echivalăm expresia “omul-fantă” cu spiritul, mai precis cu naşterea sa şi proclamarea concomitentă a planului co¬respunzător. Însă o dată născut (“ia fiinţă venind”) el pri¬meşte un atri¬but uluitor: poate glisa în mod conştient pla¬nurile spa¬ţiului şi poate presa timpul pentru a-i viola mis¬terul şi legile bunului simţ (trecutul şi vii¬torul sunt astfel lipiţi unul de altul). El, spiritul, are capacitatea de a realiza oricând incizii (fante) în trupul ab¬stract al timpului sau al spaţiului, mărind sau micşorând gra¬dul de vibraţie.
Atunci când vibraţia scade, spiritul “adulmecă exis¬tenţa”, lumea materială adică, “şi ia naştere lăsându-se de¬vorat de ea”, cunoscând prea bine legea creşterii şi a des¬¬creşterii (a vieţii şi a morţii, a ciclicităţii). Dar “există nu¬mai cât să ia cunoştinţă de existenţă” – o clipire de ochi la scară cosmică, un secol pentru pământeni şi “moare ca să ia cunoştinţă de moarte” (aceeaşi clipire de ochi). El, spi¬ritul, schimbă planul fizic cu planul astral, traversând fanta spa¬ţiului, mărind sau micşorând gradul de vi¬braţie.
Omul-fantă este simbolul pendulărilor pe care spi¬ritul le rea¬lizează pe o axă con¬venţională a timpului, în¬tre lumi paralele, între pla¬nu¬ri oarecum identice şi totuşi atât de diferite, dar întru totul lipite una de alta (“totul e lipit de tot”). Spiritul e lipit de pielea trupului, retina spiritului e li¬pi¬tă de re¬tina lucrurilor, “pân¬tecul de pântec, respiraţia de res¬piraţie”. E o lume cvadri¬di¬men¬si¬onală propice evoluţiei.
După cum am constatat în Elegia a treia (auto¬sco¬pia), există me¬tode şi tehnici temeinic elaborate, prin care spi¬ritul poate lua contact (vremelnic) cu planul astral, de¬du¬blându-se. Mărturii despre “biografia” Omului-fantă (sau frân¬turi de me¬di¬taţie pe această temă) aflăm şi în alte poezii st㬬nes¬ciene: “Nici un lucru nu poate să ocupe acelaşi spa¬¬ţiu în acelaşi timp cu un alt lucru” (Fals citat din Euclid). Dar sufletul şi trupul? “A¬dorm şi îmi las ca¬pul să-mi atârne în lumea simultană, eli¬be¬rând de greutatea capului meu aceas¬tă lume şi-ngre¬unând cu greu¬tatea acestuia lumea si¬mul¬tană…” (Certarea lui Euclid, vol. Laus Pto¬lemaei, 1968).
Omul-fantă, spiritul adică, navetează între lumi si¬multane, des¬picând reali¬ta¬tea şi bunul simţ comun pentru a pătrunde “dincolo”, unde funcţionează un alt tip de lo¬gică.
Poemul Omul-fantă nu este o anti-elegie şi nu a jucat niciodată rolul lui Iuda (“trădătorul”) în raport cu Me¬sia şi cei 11 apostoli biblici - după cum chiar Nichita a ţinut să ne convingă. Dacă poemul ar fi purtat titlul Elegia a ze¬cea, cum era firesc, nimeni din galerie nu ar fi protestat, pentru că nu ar fi avut motiv.
Titlul dat de Nichita, altul decât Elegia a ze¬cea, se asea¬mănă cu tehnica deco¬ratorilor de locuinţe care, pe un perete îm¬brăcat în marmură albă, implantează o placă de marmură roşie sau gal¬benă, pentru a sparge monotonia.
***
În opinia criticului Ion Pop, “nu este o elegie, pen¬tru că Omul-fantă e simbolul universalei cuprinderi, al to¬talei îmbrăţişări a lumii…” (Ion Pop, Monografia, 1980, p.68). Luis Bolle vine cu alt ar¬gu¬ment: “A¬ceastă elegie e ne-numerotată căci, într-un anu¬me fel, omul-fantă, privire pură, pare a nu avea «ochi pro¬priu» şi nu poate «intra în calcul»” (Luis Bolle, Imagini şi limbaj, cf. Nichita Stănescu, frumos ca umbra unei idei, 1985, p. 231). Mircea Martin propune concluzii: “Aspiraţia spre uni¬tate existenţială şi gnoseo¬logică se realizează plenar în poemul Omul-fantă. Întâlnim aici o suprapunere a fiinţei cu Marele Tot, o identificare conştientă de sine”( Mircea Martin, Generaţie şi creaţie, EPL, 1969, p. 11-12). Eugen Si¬mion schimbă registrul: “Omul-fantă este un di¬vertisment comic într-o operă serioasă. Ca să nu supere pe zeu, lup¬tătorul aşeză la coada cortegiului triumfal un bufon. Co¬mi¬căria este supapa necesară tragicului pentru a nu muri de con¬gestie. Omul-fantă este spiritul pozitivist care tră¬ieşte în lumea aparen¬ţelor (…). El poate fi identificat cu conştiinţa noastră limitat exis¬ten¬ţială…” (Eugen Simion, Scriitori români de azi, I, 1978, p. 181-182). Pentru Ştefania Mincu (1987), “Omul-fantă e omul văzut din exterioritatea sa; este doar ideea de om, cu totul impersonală şi ab¬stractă” (p.109).

Un reprezentant de seamă al mass-media din Ungaria a fost informator al Securităţii române

O personalitate a mass-media din Ungaria, Peter Heltai, a fost informator al Securităţii pe vremea regimului comunist din România relatează, marţi, relatează RFI în pagina electronică, citat de Mediafax. Potrivit documentelor făcute publice de RFI, numele conspirativ al lui Heltai era Hegel.

Pe parcursul mai multor ani, Peter Heltai a fost redactor-şef al televiziunii publice ungare şi director de creaţie al televiziunii Duna.

De asemenea, a fondat şi este în prezent proprietarul mai multor organisme de presă (Inforadio, Televiziunea RTL Klub) şi membru în consiliul de administraţie al importantului trust de presă Advenio. În plus, Heltai este fondatorul unei şcoli superioare de mass-media.

"Nu ştiu de ce a făcut-o. Există posibilitatea să fi fost şantajat şi să nu fi fost ceva voluntar, însă cert este că după schimbarea de regim nu m-a contactat niciodată pentru a-şi mărturisi faptele sau pentru a-şi cere iertare", a scris, pentru o publicaţie electronică din Budapesta, Tibor Gall, fost disident şi artist plastic din Cluj, care locuieşte în prezent în Germania.

În urmă cu doi ani, Tibor Gall ceruse de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acces la dosarul său din perioada comunistă. CNSAS i-a aprobat cerereaşi i-a oferit un material voluminos, în care informatorii figurau cu numele lor de cod. În urma cererii sale, CNSAS a deconspirat, în urmă cu câteva zile, numele în cauză, identificând numele conspirativ "Hegel" cu Peter Heltai.

În documentele CNSAS se arată că "Hegel" a scris rapoarte informative despre activitatea disidenţilor şi a presei samizdat din România şi Ungaria. De asemenea, "Hegel" a furnizat informaţii despre o revistă care apăruse la Oradea în 1982, denumiktă "Ellenpontok".

Heltai, alias "Hegel" a primit, de la Securitate, misiunea de a strânge informaţii, dar şi de a difuza informaţii denigratoare despre cercurile disidente din Transilvania şi Ungaria, despre activitatea lui Gaspar Miklos Tamas, a lui Andras Keszthelyi, Attilla Ara-Kovacs, Ilona Toth, Karoly Toth, Tibor Gall, Geza Szocs, în prezent secretar de stat în Guvernul ungar, sau Marius Tabacu, şef al Filarmonicii de la Cluj.

Peter Heltai spune însă că nu a fost agent al Securităţii, precizând că informaţiile au fost furnizate sub şantaj şi că erau deja cunoscute de serviciul secret comunist român.

Die Idee im Element der Gemeinde: Das Reich des Geistes

În  loc de concluzie amintim speech-ul lui William LaFleur despre noua filosofie propusă: « Rinrigaku lui Watsuji Tetsurō (care literal înseamnă principiul care ne permite nouă, oamenilor, să trăim amiabil într-o comunitate) a fost apreciat drept fundamentul ultim pentru filosofia japoneză în secolul XX. În Japonia, etica este studiul fiinţei umane sau ningen. Ca fiinţă morală, fiecare îşi neagă individualitatea prin abandonul faţă de libertatea venită dinspre ceilalţi. Acest(a) [fără Sine] este sursa autentică a bunătăţii. Avem aici o filosofie majoră a unui gânditor sofisticat care oferă un pandant pentru sistemele etice europene (considerate etno[ego]centrice). Multe dintre teoriile ‘universale’ sunt puse la zid în concepţia originală a lui Watsuji. Studiul comparativ al teoriilor şi mai departe, al societăţilor înseşi, este astfel îmbogăţit şi revitalizat. »

Hegel Srl - Vaslui are ca domeniul de activitate Comert cu amanuntul in magazine nespecializate

Pentru Hegel, principalele genuri poetice sint cele trei genuri traditionale: epic, liric si dramatic. Primul e obiectiv, al doilea subiectiv, iar al treilea reprezinta sinteza acestora.

Hegel pledeaza pe larg in favoarea unitatii Iliadei, sus-tinind ca actiunea continua sa-si pastreze interesul si dupa moartea lui Hector: Jocurile de la mormintul lui Patroclu, rugamintile zguduitoare ale lui Priam, imbunarea lui Abile, care ii inapoiaza tatalui lesul fiului sau, pentru ca sa aiba si el parte di; cinstirea cuvenita mortilor, se adauga in chip fericit intimplarilor precedente, formind incheierea cea mai frumoasa.

dupa parerea lui Hegel, in orice arta durerea trebuie sa fie frumoasa si senina

Astfel, Hegel reuseste sa integreze tragedia in filozofia sa, facind din ea o ilustrare grandioasa a dialecticii si ordinii universale. La Eschil sau Sofocle, adica in punctul considerat de el drept cel mai inalt din istoria artei, poezia devine filozofie. De atunci, nu mai e vorba, de fapt, decit de un declin continuu. Shakespeare si ceilalti moderni sint fie simpli zugravitori de caractere, simpli portretisti, fie dramaturgi in ale caror piese generatoare de sentimente sumbre, de groaza, Hegel refuza sa vada tragism sau chiar arta.

---

[1]
                Prezentul continuu gramatical se foloseste pentru o actiune ce se intampla in momentul vorbirii, nu are nivelul de generalizare si nici simetria sintactica cu indicativul prezent ce urmeaza in partea a doua a versului.

[2]
                Identic cu traducerea mea

[3]
                Ill (eng.) - are sens de rau-bolnav. In plus, „For good” se citeste mai intai drept „pentru totdeauna” si nu se potriveste cu „ill”. Sintagma obisnuita „for good or for bad” inseamna „la bine sau pentru rau.” Este probabil o calchiere inconstienta dupa ea.

[4]
                All is set – totul e aranjat, e gata, este deja stabilit, e fix, e setat! Expresia este modern-colocviala. (De aici vin si „setarile” la computere, telefoane, etc.

[5]
                You can ponder and construe (eng.) Poti cantari si interpreta. Este copiat din varianta CMPopescu, in care „imagine” este inlocuit cu „construe” (ca sa rimeze cu „new”)

[6]
                Do not hope and do not worry (eng.) – Nu spera si nu-ti face griji, n-ai grija. (Don't worry,be happy!!!) (No worries, mate!)

[7]
                What is wave, will wave away (eng.) – „wave” ca verb se foloseste cu prepozitie, de obicei „off” si inseamna sa desconsideri un argument, sau sa faci abstractie, sa decartezi ceva. Nu inseamna „ca valul trece”.

[8]
                With a flurry – (eng.) Dintr-o suflare de vant/o rafala/cu o izbucnire energetica.

[9]
                Ruckus (eng.) – dezordine, galagie, tulburarea linistii ca intr-o clasa de copii!

[10]
                Plea (Eng.) - pledoaria (!?)

[11]
                You sit quiet ‘roend the edges, (eng.) – „edge” are si sensuri de margine ascutita, colturoasa. Around (’round’) – inprejur, de dupa…

[12]
                Fret (eng.) – Foiala, agitatie, neliniste legata de ceva ce nu iti convine.

[13]
                While you hear their noisy pledges (eng.) – „pledge” inseamna „juramant” sau „legamant.”

[14]
                Vezi comentariul 1.

[15]
                Ce urmeaza nu are predicat.

[16]
                Thinking (eng.) – incepe o serie de rime facile, toate terminate in „ing” (sinking, notwithstanding, understanding). Sunt echivalentul folosirii imperfectului in poezia populara din romana (de ex.: pleca, muncea, gandea, intelegea, etc.)

[17]
                Vezi comentariul anterior despre folosirea prezentului continuu.

[18]
                Aceleasi folosiri de rime facile “ing” – playing, portraying, fighting, inciting....  “Te imagineaza” este traducerea mea pentru “depict”, verbul insemnand de fapt “a picta”, „a ilustra”. Poate ca s-a gandit la „te ilustreaza pe tine in mintea ta”, dar saltul este catre „te inchipuie” nu exista. Am pastrat sintaxa

[19]
                Vezi “fret” de mai sus.

[20]
                Vezi comentariul 3 si 4.

[21]
                Vezi 5

[22]
                Wrestle (eng.) – este lupta corporala!

[23]
                Vezi comentariul 7

[24]
                Alta strofa de rime simpliste, „ing” (calling, luring, inviting, falling, fighting) 

[25]
                Lumea este descrisa cu pronumele neutru „it”, intr-o strofa anterioara este „she”, probabil pentru ca in romana substantivul este de gen feminin. 

[26]
                Should they touch – corect gramatical, echivalent cu ‘in caz ca’, dar foarte nepotrivit intr-o poezie.

[27]
                Get some distance, (eng.) – ia-ti distanta, du-te mai incolo.

[28]
                Incorect gramatical, „de ce ai ajuta” s-ar spune „why help”, nu „why to help”!