AVERTISMENT

Faust Bradesco

AVERTISMENT

 A V E R T I S M E N T

          l940?

          Marea drama a secolului nostru a inceput deja…

          Doctrinele cele mai contradictorii si sistemele cale mai opuse  isi dadeau curs liber, amenintand lumea cu o totala deruta morala. Natiunile cautau cu disperare o iesire, in timp ce veritabilul pericol - comunismul - abil camunflat in ochii maselor din motive pe care istoria ni le va face cunoscute intr-o zi, rodea perfid temeiurile civilizatiei crestine…

          Numai fortele constiente ale nationalismului  stateau in fata hoardelor amenintatoare ale comunismului “fara credinta si fara patrie”.  Intr-un efort entuziast, dar prematur, aceste forte au vrut sa arate lumii pericolul care o ameninta, inainte de a-si fi luat precautia sa explice care era scopul lor.

          Coalitia tuturor puterilor negative, oculte sau oficiale, care de secole urmaresc cu inversunare dominatia lumii, a dus la esecul acestei intreprinderi salutare.

          Si totusi, epoca era timpurie !…

          Oricine simtea nevoia unei refondari a societatii, a unei innoiri a principiilor socio-politice. Masele insele asteptau semnul care sa le indice destinul veritabil. Indivizi si natiuni sperau intr-o solutie salvatoare furati de iluziileunei democretii inconsistente, deconcertati de erorile celor care ar fi putut constitui un exemplu viabil pentru doctrinele nationaliste.

          In mijlocul acestui haos, doctrina legionara ramanea netulburata, fidela normelor sale morale, devotata  pe de-a-ntregul obiectivului sau social si politic. Pentru aceasta Paul Guiraud s-a indreptat spre ea cautand o ideologie care putea sa umple dorinta lui de puritate spirituala si sa corespunda la ceeace Franta  avea cea mai mare nevoie pentru a se releva spiritual, social, politic.

          Exista in doctrina Miscarii Legionare romane ceva care depasea fundamental spiritul epocii, care deschidea perspective de viitor pline de grandoare. Paul Guiraud a vrut sa fie cunoscute aceste perspective unui Occident blazat si delasat, pentru a forta intoarcerea marilor virtuti ancestrale, pentru a relua calea salvarii.

          Aceasta carte este mai mult decat un document istoric.

          Este marturia sincera si impartiala a unui strain, care a vazut si analizat fenomenul legionar, inconjurat de toate garantiile de obiectivitate si de prudenta pe care calitatea sa de Francez  I le asigura.

          In pofida catorva mici erori fara consecinta,  eseul sau contine substanta acestei miscari spiritualiste care a marcat pentru totdeauna poporul roman si care, in circumstantele actuale  ale vietii internationale, se afirma ca un baraj de nedoborat impotriva asalturilor ideologiilor materialiste.

          Autorul a sesizat valoarea marii revolutii intrevazute si infaptuite de Corneliu Codreanu , care, in ciuda fondului ei particular romanesc cuprinde norme si posibilitati de realizare a unei deschideri universale. Ceeace arata ca marile gandiri, marile valori omenesti ies totdeauna din cadrul lor originar , pentru a recreste , binefacatoare si fertile, in sufletul tuturor popoarelor.

          Fericit cel ce are forta sa le inteleaga si curajul sa le adopte!… Caci tot ce se naste sub semnul dreptatii, al moralei si al milei crestine, este patrimoniul intregii umanitati…

          Publicam acest document in toata simplitatea lui de marturie cinstita, in toata amploarea sa patetica si entuziasta. Autorul nu putea sa cunoasca, in epoca, ce schimbari tulburatoare aveau sa se produca in istoria Romaniei, si aceasta face mai vii si mai semnificative supavietuirea si victoria morala a Miscarii Legionare.

          La douazeci si cinci de ani de la aparitia sa, aceasta carte ramane actuala in toate punctele sale fierbinti ale vietii sociale a popoarelor, ale politicii natiunilor, ale valorii doctrinare a legionarismului, ale extraordinarei viziuni a fondatorului sau.

          Tinem sa exprimam, in acest an de gratie l967 - cea de a 40-a aniversare a fondarii Miscarii Legionare - profunda noastra recunostinta lui Paul Guiraud, acest Francez, care acum un sfert de secol, si-a simtit inima batand la unison cu inima legionara si a stiut sa exprime, pentru compatriotii sai, preceptele universale forjate de sufletul carpatic al poporului roman.

                                                                                                          

                                                                                                                            Faust Bradesco

                                                                                                                     Scrisoare - prefațã

            Dragã Domnule,

            Manuscrisul pe care aþi avut amabilitatea sã ni-l ssupuneþi înainte de a-l oferi publicului , asupra lui Codreanu ºi  a Gãrzii de Fier, ne-a emoþionat mult. Dumneavoastrã sunteþi printre foarte rarii Francezi care sã se fi ataºat cu o simpatie atãt de ardentã - ceeace nu exclude de loc imparþialitatea, si cazul dumneavoastrã rãmâne o probã eclatantã - de miºcarea legionarã românã.

            V-aþi luat însãrcinarea sã-I faceþi un examen sumar, dar fidel. Garda de Fier, atât de rãu conoscutã in Franþa, ºi atât de constant denigratã care-ºi ia informaþiile de la oficinele guvernamentale române, stie ca ea nu are nimic de pirdut dacã este prezentatã în adevãrata sa luminã, publicului francez. ªi lucrãri precum cea a dumneavoastrã sunt destinate, credem, sã aducã un mare serviciu oamenilor de bunã credinþã, cãrora ºi numai numele Gãrzii de Fier, din cauza unei propagande pe cât de subtile pe atât de rãuvoitoare, nu le evocã decât asasinate, crime misterioase, asociatiuni secrete, teroare, si tot ce ar putea sa inventeze o campanie de minciuni neruºinate, fabricate de o coterie internaþionalã masonicã ºi evreizatã, cãreia dumneavoastrã I-aþi cunoscut acþtele rãufãcãtoare.

            În lipsa unei documentãri complete suficiente, care lipseºte din nenorocire în Franta, aþi avut ideea fericitã de a vã adresa celor douã cãrþi esenþiale ale lui Codreanu, “Cãrticica Sefului de Cuib” si “Pentru Legionari”, care, chiar dacã v-au ajuns la cunoºtinþã într-un mod fragmentar, v-au permis sã vedeþicã Garda de Fier este înainte de toate o Scoalã a educaþiei morale ºi spirituale, o ºcoalã a sacrificiului, a suferinþei ºi sãrãciei, o iniþiere in iubirea aproapelui ºi o acceptare eroicã a morþii; cã ºedinta Cuibului începe cu o rugãciune ºi sfârºeºte printr-un jurãmânt, care nu este decât intãrirea unei adeziuni voluntare. Fãrã rãzbunare, fãrã urã, fãrã comploturi misterioase, fãrã flecãreli ºi  lãudãroºenii stupide, ci dreptate pentru un popor pe care oamenii politici ameninþau sã-l facã etern mizerabil, ºi pedepsire severã a vinovaþilor. ªi figura generoasã a lui Codreanu, creator ºi organizator al miºcãrii legionare, suprem exemplu de sacrificiu se înconjoarã, pentru toþi legionarii, cu o aureolã de sfânt ºi de martir. El este cel care, primul dintre toþi românii, cu o siguranþã de intuiþie uimitor de pãtrunzãtoare, a proclamat cã trebuia regãsit sufletul Naþiunii române, constant împinsã la eºec, mai întâi prin secole de servitute, iar foarte recent incã, de o clasã conducãtoare ipocritã ºi criminalã. In acelaºi timp el ºi-a exprimat încrederea în virtuþile ascunse ºi inalterabile ale poporului nostru ºi a înþeles cã acest popor are nevoie sã fie liber, vrem sã spunem, sã fie el însuºi, ºi nu ceeace I se spune sã fie; cã el avea o mare sete de libertate interioarã voind ã se sprijine pe propriile rãdãcini. De aceea, primul efort al lui Codreanu a fost crearea unui om nou, singurul adevãrat, singurul capabil sã dea un ritm nou vieþii poporului român. Tot din acest motiv întreaga sa simpatie mergea spre Germania ºi Italia, unde e  gãsea o analogie de vederi aproape asemãnãtoare, asupra Europei noi,  pe care el a presimþit-o ºi a anunþat-o prin numeroase declaraþii publice, în pofida riscurilor ce-l pândeau ca umare a unei astfel de atitudini. Dar forþele oculte ale înaltei finanþe ºi politica nefastã a ex-regelui Carol II , aliate cu vanitatea unora, cu orgoliul, cu gelozia, cu lãcomia altora, au rivalizat în flaterii ºi intrigi josnice, au deschis procese, au simulat victime, au reuºit in fine sã creeze o dezordine penibilã, într-o vanã ºi ineptã speranþã de a sfãrâma elanul de puritate, de tinereþe, de entuziasm ºi de forþã, care fusese declanºat de miºcarea legionarã.

            Nu a existat niciodatã unspectacol mai deprimant în istoria românã, ca imensa prostie a guvernanþilor din timpurile din urmã, care, împinºi de un zel excesiv  s-au dedat la un dezmãþ de autoritate atât de sãlbatic, atât de ridicol,ºi totdeauna abominabil, care nu este decât unul din aspectele, ºi nu cel mai puþin grosier, unei lumi viciate care încearcã sã pareze inevitabila sa ruinã ! Codreanu nu putea sã nu fie prima lor þintã. El este mort, fizic, dar silueta sa moralã ne dominã de foarte sus ºi continuã sã fie ghidul nostru, la fel cum viziunea sa politicã nu înceteazã a fi confirmatã de evenimentele la care asistãm în acest moment.

            In fapt, la 6 septembrie trecut, cum ºtie oricine, ca urmare a evenimentelor ale cãror consecinþe vor apãsa greu asupra României, legionarii au forþat mâna unui Rege care se dovedise nedemn de funcþia regalã, ceeace a permis ca direcþia þãrii sã fie luatã de Generalul Antonescu, bãrbat de o probitate moralã perfectã, de o mare autoritate în þarã, prin capacitãþile sale militare ºi marele sãu caracter, care nu s-a încovoiat niciodatã în faþa ameninþãrilor sau vexaþiunilor de toate felurile, ataºat de legionari printr-un trecut comun de suferunþe personale, ºi combatant pentru un acelaºi ideal de dreptate ºi de renovare a þãrii.

            ªi politica româneascã, în aceastã prioadã de revoluþie constructivã, se conduce dupã liniile trasate de Codreanu. Nu spusese el, într-o declaratie rãsunãtoare, care l-a costat atâtea insulte, cã în 24 de ore de la venirea sa la putere, el ar fi aderat la Axã? ªi scrisoarea atât de curajoasã din care publicaþi pasaje la sfârsitul cãrþii dumneavoastrã? Întreaga politicã externã a Legiunii era net orientatã spre Axã, nu atât din cauza simpatiilor personale ale lui Codreanu, dar pentru cã el evea certitudinea cã Germania  ºi Italia erau animate de aceleaºi  aspiraþii ca ºi el, cã ele îºi asumaserã sarcina de a construi o nouã moralã europeanã, într-un spirit de echitate ºi dreptate sociale.

            Vechiul regim trebuia deci sã piarã sub greutatea erorilor lui fatale. Codreanu a spus-o ºi rãspus-o, fiind acoperit de injurii.El a încercat din toatã forþa sufletului sãu viril sã facã þara sã înþeleagã. A fost ucis.

            Nu fãrã o miºcare de indignare si de amãrãciune, vedem cã a trebuit sã se verse încã atâta sânge de un tineret atât de greu încercat, pentru ca România sã rãspundã chemãrii irezistibile a destinului sãu istoric. Dar bucuriile profunde nu sunt decât sinteza lungilor suferinþe ºi sacrificiilor fãrã numãr consimþite pentru împlinirea unei cauza frumoase. Nici bucuria noastrã nu este mai micã, prntrucã ºtim astãzi þara noastrã angajatã pe calea apropiatei sale resurecþii.

                                                                        LEGIONARII DIN PARIS

            30 noiembrie l940.

Ziua aniversãrii asasinatului lui Codreanu. 

                                                TUTUROR CAMARAZILOR MEI,

                                                            CARE AU SUFERIT PERSECUTIA IUDEO-

                                                            DEMOCRATICA SI CARE AU PREFERAT

                                                            INCHISOAREA TRADARII CREDINTEI LOR.

                                                DEDIC

                                                            ACEST SUPREM SI PRESTIGIOS EXEMPLU

                                                            DE TRIUMF AL  SUFERINTEI.

                                                                                                            P.G.

Cuvânt înainte

            Desigur Providenþa a determinat condiþiile în care mi-a fost dat sã vreau sã scriu aceastã cãrticicã. Nimic alteceva nu m-ar fi predestinat la aceasta decât simpatia mea profundã pentru ceeace ºtiam despre Garda de Fier sau cã analogia de spiritualitate care existã între aceea a Legiunii Arhanghelului ºi aceea a Miºcãrii de resurectie francezã în care eu militez de mai mult de cinci ani, pierzând în aceastã luptã totul ºi necâºtigând nimic, decât cunoscând timp de luni interminabile singurãtatea din închisori.

            Dar alte douã raþiuni, nãscute din Rãzboi ºi din Infrângere, m-au îndemnat deasemenea sã vreau sã exaltez opera româneascã.

            Prima este aceea de a prezenta francezilor copleºiþi de înfrângerea lor,un exemplu nou ºi original de resurecþie a unei þãri, ºi în speranþa cã, din acest fapt, ei îºi vor regãsi dorinþa de a-ºi ridica Patria din nenorocire. Va trebui sã înveþe sã fie eroi, sã ºtie sã se sacrifice, sã nu se abatã de la onoare. Ei sunt încã departre de aceste virtuþi. Franþa nu se va ridica decât dacã ei se vor regãsi; fiecare în sine pentru început. Ei vor vedea cã efortul individual salveazã o colectivitate naþionalã. Mai cred ei aceasta? Ei vor vedea cã sacrificiul feicãruia evitã sacrificiul tuturora. Se gândesc ei la aceasta? Ei, care par atât de indiferenþi în faþa unui dezastru care nu a avut drept efect, se pare, decât sã-I înnãmoleascã mai mult în egoismul lor materialist?

            Si apoi, pentru cã, din cauza unei slãbiciuni identice, România ºi Franþa au cunoscut suferinþe identice, mi se pare cã o carte, care este un omagiu de simpatie, poate contribui la a permite celor douã Natiuni sã gãseascã, în suferinþa însãsi, bazele unei fraternitãþi noi, de care ºi una ºi alta au atâta nevoie.

            24 OCTOMBRIE l940.

                                                                                                Paul GUIRAUD

INTRODUCERE

           

            Nu se poate înþege nimic din miºcarea de renovare spiritualã declanºatã de CODREANU, dacã nu este cercetatã sub aspectele oficiale ºi impersonale care I-au fost date, componenteke fundamentale ale sufletului românesc.

            Acest popor este extrem de religios; nu de acea religiozitate theistã, detaºatã de orice revelaþie, ºi mai mult filosoficã decât religioasã, ci o religiozitete precisã, cu dogmele sale, morala, riturile ºi tradiþiile sale. Imensa majoritate a românilor este compusã fie din ortodocºi, fie din catolici de rit grec. Elita intelectualã ºi democratica, singura, s-a detaºat de aceastã credinþã pentru a împãrtãºi libetatea de gândire a occidentului. Prin aceasta, ea ºi-a trãdat pur ºi simplu prima obligaþie care era de a rãmâne constant în contact cu spiritualismul profund al poporului.

            Acest popor este invincibil antisemit. El uraºte pe Evreu din instinct. Trebiue spus cã proporþia rezidenþilor evrei în România este cu totul ridicatã: aproape 10% din populatie.Dacã se crede cã în Franþa vedem evrei peste tot, chiar dacã nu reprezintã decât 3% din populaþia totalã a þãrii noastre, se va înþelege la ce grad de exasperare a putut sã ajungã antisemitismul românesc. Cu atât mai mult cu cât populaþia româneascã este în principal þãrãneascã, adicã acea clasã de oameni cea mai predestinatã la exploaterea sistematicã a Israelului. Ca întotdeauna, evreul va fi aici comerciant, intermediar, avocat, om de afaceri, nrgustor de animalee sau lichidator de bunuri de familie. In Universitãþi se vor numãra pânã la 60% studenþi evrei. In politicã, ei vor avea tactul sã se ascundã, dar prin Finanþã, ei vor exersa, ca peste tot, presiunea definitivã asupra    românilor vânduþi care vor fi acceptat sã munceascã pentru ei. Unele corpuri oficiale vor rezista de fiecare datã invaziei ºi vor fi tradiþional antisemite, mai ales Magistratura si Armata.

            Naþionalismul românesc este, deasemenea, un senriment popular instinctiv ºi fundamental.In ciuda creãrii în 1919 a României Mari, politicienii nu au ºtiut sã foloseascã puterea unificatoare pe care o reprezenta acest instinct ºi care putea, în mod singular, sã faciliteze sarcina incumbând atunci guvernanþilor. Cu tot acest naþionalism instinctiv, România nu a putut niciodatã sã ajungã la conºtiinþa personalitãþii sale patriotice. Suferind mai mult decât oricare alt popor din cauza servituþii, a lichidãrii ºi a unei istorii nenorocite, România, pânã la miºcarea naþionalistã a lui Codreanu  ºi dincolo de sentimentul Poporului, a avut mai de grabã o existenþa pur grograficã; entitatea sa ridica mai mult fictiuni juridice externe decât elanul vital unificator intern, creator al personalitãþii naþionale. A face apel la popor pentru a crea personalitatea colectivã a României, era un efort cu succes sigur. Numai cã trebuia sã se ridice omul, care, mergând în întâmpinarea aspiraþiilor profunde ºi inconºtiente ale Poporului, sã le cristalizeze ºi sã le facã sã treacã de la starea virtualã la aceea de putere activã ºi de realitate, împotriva cãrora tot ce se izbeºte se sfãrâmã.

            Pe aceste baze, constituind elementarul trivium, miºcarea lui Codreanu apãrea, contrar insinuãrilor rãuvoitorilor, ca o miºcare specific româneascã, atât în scopurile sale, cât ºi prin originile sale etnice ºi sprirituale. Codreanu nu a creat artificial un suflet nou românesc, care sã fie independent de orice trecut. El nu a fãcut decât sã scoatã din ruinele nãpãdite de Democraþie ºi de secole de lâncezealã, primitivitatea sufletului românesc, accea care, de douãzeci de secole, þinea în putere dezvoltarea unei Patrii ce se anunþa personalã, mare ºi mai ales, stralucitoare. Codreanu îºi va duce acþiunea împotriva respingeri colective. Misiunea sa va fi de a face ca toþi Românii sã simtã cã existã în ei un suflet secret, un suflet necunoscut care depãºeºte ºi transcende sufletul oficial ºi cunoscut; ºi cã. Printr-un violent efort cerând eroism si sacrificiu, acest suflet poate fi scos la ivealã ºi sã fie din nou prima putere de acþiune în fiecare precum ºi în toþi. Si aºa se face cã a fost intreprinsã cea mai surprinzãtoare operã de educaþie colectivã a timpurilor moderne.

CAPITOLUL INTAI

                       

                       

Pânã la fondarea

Legiunii

(1899-1927)

ORIGINILE LUI

CODREANU                                                Codreanu s-a nãscut la l3 septembrie l899 la Iaºi, în Moldova. Tatãl sãu era profesor de limbi strãine la liceul din Huºi. El însuºi se nascuse în Bucovina, în timpul în care aceasta era alipitã la împeriul austro-ungar. Dar din instinct, el era iredentist ºi nationalist român. El pastra în pod ziarele lui Iorga ºi ale lui Cuza, campioni ai naþionalismului ºi antisemitismului româneºti, pe care tânãrul Codreanu avea sã le citeascã în orele sale libere. Este un destin destul de dureros cel al populaþiilor locuind teritorii pe care le disputã douã naþiuni antagoniste. Juridic, familiile îºi schimbã adesea naþionalitatea, în pofida aparenþei de stabilitate, pe care o poate lua timp de o jumãtate de secol statu-quo-ul tratatelor. Aºa se face cã, român fiind, bunicul lui Codreanu, care se numea Ion Zale, trebuise sã serveascã sub armele Impãratului; n-vea el proprietãþi în acelaºi timp în România ºi în Imperiu? In realitate, Bucovina poartã semnele românitãþii. Smulsã din 1775 din Moldova, mânãstirile ei au arhitecturã româneascã, ºi Bucovina este locul în care s-a înãlþat vocea marelui poet român Mihai Eminescu. Inperiul austro-ungar însuºi, a cãrui Unitate fictivã nu era menþinutã decât prin unitatea Coroanei, a vãzut totdeauna provincia Bucovina ca pe o regiune etnicã minoritarã, la fel ca Bosnia sau Herþegovina alipite târziu. Astfel, caracterul etnic pur românesc al lui Codreanu nu poate fi pus nici o clipã la îndoialã, în pofida complexitãþilor administrative ºi juridice.

            Tânãrul Codreanu îºi face studiile la Liceul militar de la Mânãstirea Dealului; intenþia lui este de a îmbrãþiºa cariera militarã; si, de altfel, la 15 august 1916, în timpul intrãrii în rãzboi a României, el vrea sã se angajeze ca voluntar, dar este refuzat din cauza vârstei lui tinere. Aceasta nu-l împiedicã sã-ºi urmeze pentru câtva timp tatãl sub arme. Dupã care, a trebuit sã meargã la ºcoala militarã din Botoºani, apoi, rãzboiul terminându-se, la liceul din Huºi. Aici este locul în care, din 1919, el fondeazã împreunã cu douãzeci de camarazi din clasele superioare un cerc de studii naþionale camunflând o societate mai secretã care avea drept scop de a lupta contra bolºevismului cu arma în mânã. Cel mai curios este cã aceºti bãieþi care nu aveau înca douãzeci de ani, au gãsit, în fapt, destule dintre armele pe care le doriserã. Si, cu grija, pe care avea s-o poarte toatã viaþa sa, de a face apel la sentimentele cele mai profunde ale sufletului, a cerut tinerilor sãi camarazi sã depunã jurãmânt.

LA FACULATEA DE DREPT

DE LA IASI.                                      In 1919 Codreanu se înscrie la Universitatea din Iaºi, la Facultatea de Drept. Iaºi este un oraº important, foarte evreizat natural (5o% din locuitori), ºi a cãrei Universitate are o reputaþie de prim ordin în România, care o situeazã pe locul cel mai de seamã, dupã Capitalã. Mai mult de sase mii de studenþi dãdeau acestui oraº caracterul binecunoscut al oraºelor universitare, cu aceastã notã particularã totodatã, cã studentii români sunt în cea mai mare parte fii de þãrani sau de popi, în general sãraci. Ei trãiesc, nu în oraº ºi individual, ci reuniþi în cãmine de studenti puse la dispozitia lor de Administraþia Universitarã. Viaþa colectivã în aceste cãmine este laborioasã ºi austerã. De obicei mâncarea este deosebit de modestã ºi nu de puþine ori se întâmplã ca pâinea sã nu fie albã. Aceastã manierã de a trãi are ca efect crearea între studenþi a unor legãturi de solidatritate mai reale decât cele care existã la noi.

PROFESORUL CUZA,

CAMPIONUL ANTISE-

MIRISMULUI ROMANESC.        Codreanu îl gãseºte pe Profesorul Cuza, care îi preda Economia Politicã. Trebuie insistat puþin asupra acestei personalitãþi care dominã intelectual toatã miºcarea antisemitã româneascã. Profesorul Cuza este oarecum pentru România ceeace a fost Drumont pentru Franþa. De altfel fie cã este o coincidenþã fortuitã sau o apropiere deliberatã,dar fotografia merelui antisemit francez orneazã zidul biroului de lucru al marelui antisemir român, si cei doi bãrbaþi s-au cunoscut. Ca ºi Drumont, Cuza ºi-a petrecut viaþa în elaborarea doctrinei naþionalismului antisemit românesc. Om de talent, spiritual, fin, muºcãtor, articolele sale sunt citite de toatã lumea ºi fiecare repeta epigramele foarte dure ºi foarte rãutãcioase pe care le scrie contra evreilor. Dar aceste strãlucite calitãþi au un revers. Prea intelectual, Cuza nu este on de acþiune. De cincizeci de ani deja de când face antisemitism, el n-a obþinut nimic practic în acest domeniu. Elnu a creat nici o organizaþie pentru a da o viaþã proprie ºi eficace miºcãrii de idei cãreia I s-a fãcut propagator. El riscã, dacã aceasta continuã, sã persuadeze Românii cã, în ciuda antisemitismului fiecãruia, nu existã nimic de fãcut contra invaziei evreilor. Si nici un sentiment n-ar putea  fi mai periculos decât acesta pentru poporul român atât de dornic de a se dãrui ºi a se entuziasma.

SITUATIA POLITICA

A ROMANIEI IN

ACEASTA EPOCA

ESTE O SITUATIE DE

MARE DEPRESIE MORALA                         Adãugaþi la acesta situaþia politicã a României din epoca respectivã ºi în principal a Românilor din provincia Iaºi.

            O plebe þãrãneascã în întregime româneascã, extrem de sãracã, ºi al cãrei standard de viaþã este, cu cel al Polonezilor, unul din cele mai joase din toatã Europa. Aceastã plebe se bucurã teoretic de anumite libertãþi politice, dar în fapt ea este legatã de pãmânt ºi de proprietar. Ea este,în fond, într-o situaþie foarte analogã cu cea a þãranilor noºtri din Franþa regimului monarhic. Deasupra ei, clasa micilor proprietari rurali este aproape inexistentã. Din contrã, înalta aristocraþie þãrãneascã a marilor proprietari constituie ceeace s-a binevoit sãse numeascã elitã ( probabil prin antifrazã), ºi care exploateazã aceastã plebe cu seninãtatea aceea de conºtiinþã proprie oamenilor care cred în perenitatea privilegiilor lor. Intre aceste douã clase extreme, un vid imens, pe care evreii, abili, s-au grãbit sã-l umple. Existã aici o întreagã lume miºunând de afaceriºti, care, de la cel mai umil cabaret de sat pâna la cel mai mare cabinet în oraº jefuiesc, exploateazã ºi dreneazã banul, contribuind la menþinerea sãracului în condiþia se de dezmoºtenit.

            Reforma agrarã din 1919 care a trezit atâta speranþã rãmâne fãrã nici un efect. Poporul se regãseºte sclav, dupã, ca ºi înainte. Si politica, mai mult ca niciodatã, uzurpã drepturile care nu-I mai aparþin. Politicienii care, în 1877, au declarat independenþa þãrii, nu au fost capabili sã dea acestei þãri o legislaþie fãcutã dupã imaginea sa. Ei s-au mulþumit sã copieze servil legislaþia francezã, care nu putea, absolut, sã fie expresia nevoilor proprii poporului român. Beþi de victoria lor, ei s-au arãtat curând incapabili de a face Unitatea moralã a unei Românii întinse în frontierele sale etnice. Exploatãrii economice a poporului I se adaugã monstruoasa exploatare politicã, aceasta fiind marca democraþiilor trândave ºi delincvescente. Nu se poate vedea nicãieri , în Europa, o demagogie atât de neruºinatã, nici moravuri electorale atât de corupte. Pe scurt, este o atmosferã de profundã depresie moralã cea  a poporului român dupã rãzboi. Acest popor care tocmai prelua în Europa Orientalã o poziþie cu totul de prim plan nu avea dinamismul de a stabili, nici de a menþine aceastã pozitie pe baze solide. Regimul facilitãþii generale va contribui ºi mai mult la moleºirea a ceeace putea rãmâne solid. Victori si România însãsi  sunt în joc, dacã nu se produce reacþia violentã a resurecþiei.

PRIMELE ACTIUNI POLITICE

ALE LUI CODREANU: GARDA

CONSTIINTEI NATIONALE -

CONGRESELE STUDENTILOR.                        Codreanu, tânãr student, simte toate acestea. Profesorul Cuza, care îi permite sã dea sentimentelos sale profunde stofa indispensabilã a doctrinei ºi a sistematizãrii, îl deconcerteazã totuºi prin inerþia acþiunii sale.

            Cãci, trebuie acþionat! Este imposibil a se întîrzia în detaliu asupra a tot ceeace a fãcut el în aceastã epocã.  Dar trebuie notatã totuºi miscarea pe care el a suscitat-o cu un muncitor, Panco, un adevãrat colos, care fondase Garda Conºtiinþei Naþionale. Lui Codreanu nu-I trebuia mai mult. Impotriva Evreilor, a bolºevismului ºi a disoluþiei Conºtiinþei Naþionale, el se lanseazã cu ardoare ºi îºi reveleazã deja magnificul curaj. Ciocniri, intimidãri, ameninþãri, acþiuni de ºoc, totul contribuie sã-l punã pe Codreanu în vedetã ºi sã-I pregateascã tânãra personalitate sã fie cea a unui ºef. Rãmâne ºtiut cã acþiunea lui Panco ºi a lui Codreanu la Iaºi ºi în provincie a fost una din cauzele prime ale eºecului bolºevicilor în România septentrionalã.

            La Congresul Studenþilor de la Cluj, în 1922, Codreanu, nereprezentând decât o sutã de studenþi, a fãcut sã fie votatã moþiunea sa antievreiascã de cãtre cele cinci mii de congresiºti; succes fãrã precedent ºi care a dud la apogeu popularitatea lui Codreanu la Iaºi. El mergea, de altfel, din succes în succes. Astfel încât Rectorul Universitãþii hotãrând sã suprime Mesa inauguralã a sesiunii universitare, Codreanu ºi alþi câþiva studenþi  au dus o asemenea campanie (opunându-se cu forþa la deschiderea uºilor Facultãþii, înainte ca aceastã mesã sã fi avut loc, încât Rectorul a trebuit sã revinã asupra deciziei sale. Dar, pentru a camunfla recului sãu, Rectorul a solicitat profesorilor Facultãþii de Drept excluderea lui Codreanu. Rãu a fãcut. Profesorii, precum Cuza, unul dintre ei, fiind antisemiþi, resping aceastã cerere ºi continuã sã-l primeascã pe Codreanu la cursurile lor. De necrezut, în aceste condiþii, Codreanu a fost ales preºedinte al Asociaþiei Studentilor Creºtini, pe care el a fondat-o în epocã ºi în care nici un evreu nu putea fi admis. Rectorul nu a validat aceastã alegere, dar, cu o îndrãznealã rarã, Codreanu s-a validat el însuºi.

SCURT SEJUR  LA

BERLIN.                               Odatã terminatã fericit licenþa sa in drept, Codreanu, care nu are decât douãzeci si trei de ani,pleacã în Germania ºi se înscrie la Universitatea din Berlin. In ziua deschiderii acestei Universitãþi el se prezintã în costum naþional românesc. El duce acolo, timp de câteva luni, o viaþã sãracã ºi de muncã. Pentru a-ºi putea subvenþiona cele necesare, el se însãrcineazã sã aprovizioneze micile restaurante cu legume, pe care se duce sã le caute în zori la zarzavagiii din împrejurimi.

FONDAREA IN CO-

LABORARE CU CUZA A

LIGII DE APARARE

NATIONALA CRESTINA.                        O mare grevã a studenþilor izbucneste la Iaºi în 10 noiembrie l922. Codreanu primeste de la militanþi antisemiþi programul grevei. El îl dezaprobã ºi se întoarce la Iaºi pentru a se ocupa activ de miºcarea antisemitã în plinã recrudescenþã. In contra-programul pe care îl propune, el spune deja: “ Miºcarea universitarã trebuie sã se extindã la tot poporul român. Aceastã Aceastã miºcare naþionalã trebuie sã fie încadrata într-o singurã organizaþie ºi comandatã de un singur ºef”. Dar Codreanu nu are încã douãzeci ºi patru de ani. El este temerar la aceasta vârstã sã vrea sã fie Sef ºi sã fondeze aceastã organizaþie. Codreanu se simte destul de puternic pentru a provoca aceastã mare miºcare, dar îi trebuie un drapel care sã-I favorizeze lansarea. Din 1923, el forþeazã mâna Profesorului Cuza pentru a fonda “Liga de Apãrare Naþionalã Creºtinã”. Cãci, când Codreanu are un proiect, el se realizeazã întotdeauna imediat. Cuza se teme de aceastã acþiune, dar dinamismul lui Codreanu este imens: “ Trebuie sã captãm, sã organizãm !”  Liga are deja jurnalul ei: Apãrarea Naþionalã, pe care Cuza l-a fondat în 1922, împreunã cu Codreanu. Atunci a început o viaþã agitatã ºi frãmântatã fãcutã din cãlãtorii de rãspândire. La Bucureºti ºi la Cluj mai ales, miºcarea care va fi foarte conoscutã mai târziu sub titlul simplificat de Naþional-Creºtinã ºi care va avea chiar pe unul din membrii sãi Preºedinte al Consiliului, porneºte rapid ºi suscitã entuziasme active.

PRIMA ARESTARE.

PRIMUL COMPLOT.                                

INTERNAREA LA

INCHISOAREA VACARESTI.                  Stângãcia Puterilor publice n-avea sã întârzie în a se manifesta ºi a favoriza indirect avântul noii miºcãri. In timp ce greva Universitãþilor continua, Guvernul comite greºeala de a reforma articolul 7 al Constituþiei române ºi a acorda drepturi civice Evreilor (martie 1923). Foarte numeroase manifestaþii au avut loc la Iaºi împotriva acestei mãsuri; în cursul uneia dintre ele, pentru prima oarã în viaþa sa, Codreanu a fost arestat. Era persecutiilor începea, care, în cursul unui lung drum al Crucii, trebuia sã- conducã la cel mai teribil dintre Calvare.

            In acelaºi timp, Administraþia Universitarã a fãcut presiuni asupra studenþilor pentru a înceta greva. Am spus cã aceastã Administraþie nu era lipsitã de mijloace de presiune, dacã n-ar fi fost decât cãminele, cantinele ºi bursele.

            Codreanu a estimat cã sosise momentul de a da o mare loviturã de opinie ºi a pedepsi pe diriguitorii care, în chiar momentul în care ei acordau mai multe libertãþi Evreilor, începeau sã-I persecute pe Români. Trebuia dat un exemplu ºi demonstrat poporului cã minciuna, ipocrizia ºi evreizarea nu pot sã triumfe. El reuneºte ºapte camarazi ºi alcãtuiesc, împreunã,  o listã a miniºrtrilor responsabili. Hotãrãsc sã-I suprime. Complotul este descoperit, înainte ca mãcar umbra unui început de execuþie sã fi fost înfãþiºatã. Se va ºti, prin urmare, cã “conjuraþii “ au fost trãdaþi lui Brãtianu, Preºedintele Consiliului, de cãtre unul dintre ei, un anume Vernicescu. Ei au fost toþi arestaþi la Bucureºti ºi încarceraþi la închisoarea Vãcãreºti. Aici, în aceastã închisoare, se produce în viaþa lui Codreanu un eveniment pur spiritual ºi interior, dar care a avut în întreaga sa viaþã o importanþã considerabilã.

REVELATIA ARHAN-

GHELULUI MIHAIL.                                 Codreanu mergea adeseori la capela închisorii pentru a se ruga. Intr-o zi, prosternat în faþa icoanei Sfântului Arhanghel Mihail, el se roagã pentru a-I cere Ingerului exterminator, învingãtorul lui Satan, sã-l ajute ºi sã-l susþinã constant în lupta pe care el vrea sã o ducã impotriva forþelor rãului, care asaltau România. Autosugestie, halucinaþie psihologicã sau veritabilã comuniune misticã? Ce s-a petrecut atunci în intensitatea rugãciunii sale?  Este limpede, Codreanu a avut revelaþia invincibilã cã Sfântul Arhanghel Mihail va sprijini lupta pe care el avea s-o intreprindã. Cu totul tulburat în adâncul lui însuºi de aceastã revelaþie, Codreanu a cerut sã se facã o copie exactã a icoanei. Si astfel îl vom vedea pãºind cu încredere sub protectia Arhanghelului, în toate împrejurãrile în care se va simþi abandonat.

PROCESUL SI

ACHITAREA.                                              In cursul interogatoriilor la care a fost supus Codreanu a rãspuns afirmativ cu o frumoasã ºi nesãbuitã îndrãznealã la întrebarea de a se ºti dacã el avusese intenþia sã aþâþe ºi sã execute complotul de care era acuzat. Dar o întrebare îl interesa încã ºi mai mult: trebuia pedepsit trãdãtorul care îi denunþase. In ajunul procesului, un codeþinut al lui Codreanu, Moþa, un fiu de popã, care avea sã se cãsãtoreascã mai târziu cu sora lui Codreanu, îºi procurã un revolver ºi, la audiere, trage asupra lui Vernicescu. In timp ce rãnitul era ridicat, Moþa, care va face mai târziu figura celui mai curat erou ºi a unui sfânt al Legiunii, rãmâne impasibil, cu acea seninãtate pe care o dã constiinþa clarã a datoriei împlinite. Sunt cu toþii achitaþi, în pofida acestui preludiu defavorabil, Tribunalul neputând sã reþinã contra lor decât o intenþie, dar nici un fapt care sã dovedeascã vre un început al executãrii. Moþa ºi complicele care îi dãduse revolverul rãmân în închisoare pentru acþiunea lor contra lui Vernicescu. Impotriva oricãrei aºteptãri, ei vor fi deasemenea achitaþi în anul urmãtor. Incarcerarea lui Codreanu nu durase decât din octombrie 1923 pânã în aprilie 1924.

PRIMUL CAMPUS

DE MUNCA.                         Dar fiecare dificultate în viaþa lui Codreanu constituie o etapã ºi este creatoarea unei miºcãri noi, a unui inpuls înainte. Codreanu, prodigios realizator, ºi pentru care o idee nu este nimic dacã ea nu se transformã în act, întrevede dintr-odatã slãbiciunea internã a miºcãrii universitare. Se ºtie, complotul se nãscuse în spiritul sãu ca urmare a presiunii exercitate împotriva studenþilor de Administraþia Universitarã, stãpâna cãminelor. Trebuia sã fie eliberaþi studenþii de aceastã tutelã ºi ca Studenþii Creºtini sã aibã propriul lor cãmin. Indatã ce a fost conceput, proiectl e pus pe cale de realizare. La 8 mai 1924, Codreanu creeazã cu camarazii sãi studenþi primul campus de muncã, cu aceastã primã misiune: fabricarea de cãrãmizi  necesare construcþiei preconizate.

            Vom avea de numeroase ori ocazia sã vorbim de campusuri de muncã. Notãm, de pe acum, cã este aici o creþie absolut originalã a lui Codreanu; nici o þarã nu prevãzuse încã aceastã metodã de disciplina colectivã ºi de viaþã comunã. Codreanu vedea în muncã, ºi se înþelege -ori poate în principal- în munca manualã, marea lege, legea umanã prin excelenþã. Ii plãcea sã se plieze împreunã ºi fãrã distincþie, muncitori ºi studenþi. Munca astfel îndeplinitã este a solidaritãþii sociale în act ºi nu în declamaþii. Ea constituie proba fraternitãþii, prin faptã ºi nu prin silogism. Si legea sa durã comunã creeazã un spirit comunitar indispensabil.

            Douãzeci ºi ºase de studenþi  au pãrãsit deci Iaºul fãrã nici o leþcaie în buzunar  ºi s-au aºezat la Ungheni, unde fusese hotãrâtã stabilirea campusului. Un prieten pusese, de fapt, la dispoziþia muncitorilor un teren propice destul de vast. Acolo, împãrþiþi în cinci echipe ºi muncind de la ora patru dimineaþa la ora nouã seara, ei fabricau aproape trei mii de cãrãmizi pe zi. Cât despre alimentarea muncitorilor, ea era asiguratã de cultura unui câmp de douã hectare, care le fusese cedat.

INTERZICEREA CAMPUSULUI.

ARESTAREA MUNCITORILOR.

FURIA LUI CODREANU CONTRA

JOSNICULUI PREFECT DE

POLITIE MANCIU.                                    Se înþelege de la sine cã Guvernul liberal ºi reprezentantul sãu în provincia Iaºi, Prefectul de Poliþie Manciu, vede cu ochi foarte rãi aceastã nouã intreprindere. Si cu toate cã nici o lege  nu autorizeazã o astfel de operaþie ( ºi cum ar fi putut sã fie aºa de vreme ce era pentru prima oarã în istorie când apãrea un campus de muncã?) Prefectul de Poliþie decide interzicerea lucrãrilor ºi, însoþit de zbirii sãi, el procedeazã, la 31 mai, la arestarea tuturor muncitorilor din campus. Metodele acestui domn sunt cu totul odioase ºi umilitoare. Bãrbaþii sunt bãtuþi ºi umiliþi în public. Codreanu are faþa mânjitã de scuipaþii inspectorilor, ºi, fãrã sã fie spãlat, el este târât, cu cãtuºe la mâini, pe strãzile Iaºului. Incarceraþi, ei sunt curând puºi în libertate, pentru cã nu se poate reþine contra lor nici I infracþiune împotriva legii. Dar Codreanu n-o înþelege aºa; el cere ºi obþine o anchetã administrativã. Aceasta, condusã cu o parþialitate deconcertantã, nu poate, în concluziile sale, sã formuleze interdicþia campusului de muncã, dar Guvernul, într-un gest simbolic, îl decoreazã pe Prefectul de Poliþie ºi grãbeºte avansarea comisarilor care procedaserã la arestãri.

            Farse odioase ºi care nu au potlit opinia, dimpotrivã. Foarte abãtut, Codreanu se retrage pentru un timp la munte. El iubeºte izolarea în Naturã; el are o predilecþie ºi o încredere cu totul particularã în imensele întinderi forestiere ale Bucovinei. S-ar spune cã el se inspirã din natura româneascã ºi cã prin ea el comuniazã cu virtþile primitive, liniºtitoare ºi reconfortante ale rasei. El scrie vorbind despre faimoasele pãduri mari din Tigheciu: “pe aceste poteci, în cursul istoriei moldoveneºti, de multe ori duºmanii noºtri ºi-au gãsit moartea.” Cãci padurea este  forþa protectoare a României.

EXECUTAREA LUI MANCIU.

ACHITAREA SI INTOARCEREA

TRIUMFALA LA IASI.                               Revenit la Iaºi, îl aºteaptã o nouã luptã ºi noi persecuþii. Dar deja se simte bine cã nimic nu I se mai poate întâmpla acestui tânãr de douãzeci ºi cinci de ani, animat numai de o misticã invincibilã a resurecþiei ºi care înfruntã sacrificiul ca ºi cum persoana sa ar fi fost preþul cu care trebuia cumpãrat triumful. Nu este acesta preþul cu care Providenþa a vrut doar sã permitã triumful Legiunii sale? La 25 octombrie 1924, Codreanu, devenit avocat, trebuie sã pledeze pentru un student care, dupã ce fusese odios maltratat de Prefectul de Poliþie, îl tradusese pe acesta din urmã în faþa tribunalelor. La audiere, Manciu se prezintã cu douãzeci de poliþiºti ºi, abia intrat în incintã, se aruncã literalmente asupra lui Codreanu. Acesta nu ezitã nici un moment; el scoate revolverul ºi trage. Manciu se prãbuºeºte, mort.  Aceastã execuþie face dreptate în cazulunuia dintre cele mai mizerabile personaje oficiale ale epocii. Codreanu este, bineînþeles, arestat pe loc ºi internat  (pentru a treia oarã deja, în scurta sa viaþã), în închisoarea de la Galata.

            Dar toatã viaþa lui Codreanu este fãcutã din suferinþe care sunt preludiul unui salt înainte. Guvernul, înnebunit de turnura pe care o iau evenimentele, ºi foarte neliniºtit de popularitatea crescândã a celui care nu este, în ochii sãi, decât un “terorist”, decide cã procesul nu va avea loc la Iaºi, ci la Focºani. Dar ºi acolo, mulþimea  îºi manifestã simpatia sa la ferestrele celulei prizonierului. Si Guvernul, de aceastã datã, decide sã-l transfere la o altã extremitate a þãrii. Cu atât mai rãu, cãci aici chiar Procesul care se deschide la 20 mai 1925 avea sã reveleze profunzimea ºi extensiunea miºcãrii declanºate de Codreanu. Se va þine seama de acest fantastic detaliu cã 19.300 avocaþi s-au înscris ca apãrãtori benevoli ºi voluntari ai acuzatului! Ce palmã pentru Guvernul Liberal!  Codreanu a fost achitat, în aplauzele mulþimii, juraþii arborând la butoniera lor insigna miºcãrii naþional-creºtine. Popularitatea lui Codreanu este la culmea sa. Intoarcerea la Iaºi este triumfalã. In gãri, populaþia îi aºteaptã trenul ºi, într-o emoþie colectivã indescriptibilã, îl aclamã fãrã sfârºit. O comuniune invincibilã de sentimente se stabileºte  între aceastã mulþime ºi Codreanu, care noteazã în acest moment: “Mulþimile au uneori un contact trecãtor, un minut de viziune a poporului din trecut ºi a morþilor sãi. Ele resimt atunci instinctul grandorii Naþiunii. Si acest contact este atât de puternic, amuþindu-le ca un cutremur de pãmânt, încât mulþimile, tulburate, plâng.”

NUNTA LUI CODREANU

LA FOCSANI.- CEREMONIE

FARA PRECEDENT.                                  La 14 iunie în acelaºi an, Codreanu se cãsãtoreºte. Aceastã ceremonie a depãºit în importanþã tot  ceeace se poate imagina pentru acest gen obiºniut de sãrbãtoare. Oraºul Focºani, care nu se consola de a nu fi fost sediul marelui proces precedent, a revendicat privilegiul de a fi ales de cãtre Codreanu pentru a-ºi celebra aici cãsãtoria. Au fost 1oo.ooo de pesoane care l-au înconjurat pe erou cu aceastã ocazie. In capul cortegiului, Codreanu pe cal, era urmat de douã mii trei sute de vehicule, precedând o coloanã a cãrei lungime depãºea ºapte  kilometri. Codreanu era deja departe în câmp atunci când cortegiul abia pãrãsea oraºul. Nimic mai mult ca aceastã grandioasã ceremonie nu poate da seama de imensa popularitate dobânditã de Codreanu în aceastã epocã ºi de atracþia pe care o exercita asupra mulþimilor. Ceremonia a fost filmatã, dar Guvernul, neliniºtit, a interzis proiectarea peliculei.

PRIMUL SEJUR LA

GRENOBLE.- GANDURILE

PROFUNDE ALE LUI CODREANU

DESPRE FRANTA.                         La 13 septembrie l925, Codreanu pleacã împreunã cu soþia sa la Grenoble. Nu se ºtiu exact motivelelcare l-au împins la acest exil voluntar în momentul în care, fãrã îndoialã, eraposibil pentru el deja sã dea maximumul mãsurii sale. Se pare cã  a avut loc între el ºi Profesorul Cuza o anumitã divergenþã de vederi asupra metodelor de actiune ale Ligii Naþional - Creºtine. Bãtrânul profesor, intelectual ºi timid, înþelegea greºit ( ºi poate chiar blama?) orientarea acþiunii atât de incisive a lui Codreanu. Se pare cã acesta din urmã, din respect pentru personalitatea lui Cuza, a ales deliberat, sã se dea de-o parte ºi sã aºtepte ca evenimentele sã-I dea dreptate. La Grenoble, el gãseºte  ºaizeci de studenþi din România, din care cincizeci ºi cinsi sunt Evrei. El se înscrie la Doctorat, chiar necunoscând franceza. Deja la Crãciun, el spune totuºi cã este în mãsurã sã urmeze cursurile fãrã prea mari dificultãþi.

            Aicitrebuie sã mãrtirisesc un sentiment personal. Lectura paginilor pe care Codreanu le-a consacrat sejurului sãu în Franþa a fost pentru mine ocazia unei emoþii intense ºi a unei mari admiraþii. Cu o siguranþã de viziune aproape miraculoasã,Codreanu simte foarte bine cã Franþadin 1925 este în rupturã cu adevãrata Franþã. El insistã asupra destinului dureros al þarii noastre evreizate ºi supuse dictaturii spirituale ºi politice a Franc-Masonilor. Cu ce putere de sentimente exaltã el vechea Franþã; aceea a Bisericilor de ev mediu, aceea a ruinelor ancestrale, aceea a mânãstirilor ºi a abaþiilor. Exact ca ºi cum ar fi fost în propria lui þarã, atracþia trecutului l-a fãcut sã comunieze cu sufletul findamental al Patriei noastre, mai binepoate decât au ajuns vreodata s-o facã mulþi dintre Francezi. Exista la Codreanu un instinct sigur ºi imperios care, oriunde s-ar fi gãsit îl fãcea sã ia contact cu forþele sãnatoase ºi sã-l deturneze de la aspectele morbide ºi degenerate ale sufletelor naþionale. (1)

___________

            (1) …In zilele de sãrbãtoare, am începur sã fac mici excursii în jurul oraºului. Ruinele vechilor castele ºi ale vechilor turnuri m-au impresionat. Cine putuse aºadar sã le locuiascã odinioarã? Este posibil ca toatã lumea sã le fi uitat? Trebuie sã mã duc sã le vizitez. Am intrat în ruine ºi am rãmas acolo în jur de o orã, într-o liniºte neîntreruptã, vorbind cu morþii.

            …In oraº, pe Prefecturã, pe Palatul de Justiþie ºi pe alte monumente publice se gãsea steaua masonicã. Simbol al dominaþiei absolute a hidrei evreieºti asupra Franþei. Din aceastã cauzã m-am retras în vechiul oraº, acolo unde exista Bisericile  ºi Crucile înnegrite de timp ºi de uitare. Evitam cinematografele moderne, teatele ºi cafenelele ºi mã refugiam sub resturi de zuduri, acolo pe unde credeam cã trecuse Bayard. Mã scufundam în trecut  ºi, spre marea mea satisfacþie, simþeam Franþa istoricã, Franþa creºtinã, Franþa naþionalistã. Nu este Franþa iudeo-masonicã, atee ºi cosmopolitã. Este Franþa lui Bayard ºi nu a lui Leon Blum!… Am vizitat de asemenea schitul de la Grande - Chartreuse, de unde mii de cãlugãri au fost alungaþi de cãtre Statul laic. Pe câteva statui am vãzut urmele de pietre pe care mulþimea, în momentul Revoluþiei le aruncase pentru a-l lovi pe Dumnezeu! (Pentru Legionari, paginile 249 ºi 25o). Dupã ce va fi citit aceste pagini, poate un Francez sã continue sã creadã cã n-avea Codreanu o atracþie instinctivã pentru adevãrata Franþã? Existã aici accente de simpatie care se gãsesc extrem de rar din partea unui strãin. Cei care îl prezintã pe Codreanu cã ar fi fost francofob o fac pentru cã ei confundã Franþa cu evreimea sa, pe care Codreanu o detesta; ºi avea dreptate!

SCURTA INTOARCERE

IN ROMANIA.                                 Cãderea Guvernului liberal, dizolvarea Parlamentului ºi anunþarea noilor alegeri îl aducpe Codreanu în România unde el va conduce bãtãlia electoralã pentri Liga lui Cuza. El însuºi se pune candidat la Focºani unde a cunoscut mai înainte o imensã popularitate. Dar înscenãrile oficiale împiedicã orice propagandã electoralã realã iar presiunea fuvernamentalã exercitatã prin mijloace absolut scandaloase este îndreptatã evident, în principal, împotriva lui. Dupã o bãtãlie dificilã semãnatã cu ciocniri sângeroase împotriva adversarilor, dar mai ales contra poliþiei, Codreanu eºueazã. Totodatã Profesorul Cuza ºi nouã alþi candidaþi al Ligii sunt aleºi. Parlamentar, este un incontestabil succes pentru un Partid care înfruntã pentru prima datã acest gen de luptã ºi care n-are, în fond decât câþiva ani de existenþã. Dar Codreanu nu este mulþumit. El se teme ca aest succes pur constituþional sã nu strrilizeze dinamismul revoluþionar al Ligii. Si pleacã din nou la Grenoble unde, de fapt, îºi lãsase soþia.

AL DOILEA SEJUR LA

GRENOBLE. CODREANU,

DOCTOR IN DREPT.                     Acolo, timp de un an, va duce o viaþã de muncã ºi privaþiuni. El va locui într-un sãtuc, Pont - d’Uriage, pe înãlþimile care înconjoarã oraºul. Va vorbi cu þãranii Franþei, iniþiindu-I în limbajul simplu al problemelor politice ºi economice. El va fi atât de iubit încât la plecarea sa, þãranii îl vor acompania pânã la gara din Grenoble. Amintirea lui a rãmas acolo foarte vie; ºi cred cã Francezii îºi vor face o datorie de a fixa într-o zi memoria sejurului lui Codreanu ºi de a reaminti tuturor cine a fost oaspetele Franþei. Muncind ziua la Universitate ºi seara la muncile câmpului sau la broderie permiþându-I sã-ºi asigure modesta existenþã a menajului. Codreanu va trece cu succes într-un au  ºi jumãtate certificatele reglementare ale Doctoratului în Drept. El era totuºi de o inteligenþã mai mult intuitivã decât discursivã. Dar ºtia sã se plieze la toate disciplinele spiritului. Mai târziu, el avea sã-I mire pe cei care-l vor aborda  prin extraordinara sa conºtiinþã a detaliului, aliatã unei supreme viziuni a ideilor generale. Contrast simbolic, dar magnificã sintezã intelectualã, care, cu Pascal, se poate gândi cã este criteriul infailibil al geniului.

LIGA LUI CUZA IN PLINA

CRIZA. - CODREANU NU

OPTEAZA PENTRU NICI

UNA DIN PARTILE

SCIZIUNII.                                       Prietenii sãi, cei mai adevãraþi prieteni ai sãi, cei care conoscuserã cu el închisoarea de la  Vãcãreºti, îi scriu totuºi cã prezenþa sa în România devenea indispensabilã. Un conflict ameninþa serios sã distrugã unitatea Ligii Naþional-Creºtine. Cãci Cuza, devenit deputat, pãrea sã vrea sã deturneze Liga de la atmosfera misticã ºi anitconstituþionalã, sub semnul cãreia fusese totuºi nãscutã. Apropo de un conflict de ordine pur  parlamentarã, sciziunea izbucneºte. Cinci deputaþi se detaºazã de Cuza ºi se solidarizeazã cu un tânãr deputat, pe care bãtrânul profesor îl exclusese din grupul parlamentar al Ligii. Acest gen de conflict, se înþelege, este din acelea care pot sã displacã cel mai mult lui Codreanu. Lui îi este imposibil sã ia partea Profesorului sau a deputaþilor sciziunii. Toate acestea  miros a parlamentarism de mutã nasul. Ah! Cât de strãin  este acest parlamentarism faþã de spiritul de resurecþie a omului nou! Nu, hotãrât, de-acum nici cu Cuza, nici cu ceilalþi nu se va putea intreprinde opera de educaþie eroicã a omului, singura cere va permite creearea României noi. Trebuie un cu totul alt spirit, o cu totul altã voinþã. Decizia sa este luatãbrutal.

LA 24 IUNIE 1927, CODREANU

FONDEAZA LEGIUNEA SFANTULUI

ARHANGHEL MIHAIL.                            La 24 iunie 1927, Codreanu convoacã pentru orele zece seara pe cei ºapte camarazi cu care fusese închis la Vãcãreºti ºi, vorbind în faþa unei copii a icoanei Sfântului Arhanghel Mihail care I se fãcuse în aceastã închisoare, le-a spus aceste cuvinte simple:   “Astãzi, 24 iunie 1927, creez, sub comanda mea, Legiunea Arhanghelului Mihail. Sã vinã printre noi cel care are Credinþã nemãrginitã.  Sã rãmânã deoarte de noi cel ce n-o are. Numesc pe Radu Mironovici sef la Garda Icoanei.”

            Cel mai mare act al vieþii sale se împlinise în cea mai mare simplitate. Pasul la care tot trecutul sãu îl obliga, Codreanu îl fãcea în cele mai rele condiþii poate, atunci când popularitatea sa în mase nu mai era cea care fusese. Ce conteazã! Privirea clarã ºi pierdutã în depãrtare într-o viziune pe care o avea, singur, Codreanu, sef senin, se angajeazã ferm ºi deliberat în viaþa revoluþionarã ºi de sacrificii care va fi încoronatã de martiriul sãu eroic.

R E C U L E G E R E

            Se cuvine a suspenda un moment istoricul vieþii lui Codreanu.

            Studentul este acum SEF, pe calea supremã a sacrificiului. El nu va ieºi nici un moment de pe aceastã cale. El va suferi mai mult decât a suferit oricare om din lume pentru þara sa.

            Iatã-l de acum înainte hotãrât. Omul ºi-a gãsit destinul. Este o logicã implacabilã care, de la actul din 24 iunie l927 îl va conduce la închisoare ºi la moartea sângeroasã din 30 noiembrie l938.

            Aceastã cale, acest Calvar, creator de binefaceri pentru camarazii sãi , pentru poporul ºi Naþiunea sa, el le-a gravat  mai întâi cu un grup restrâns, oameni devotaþi  cãrora el le va inculca gustul sacrificiului ºi eroismului. El va ajunge sã-I facã sã împãrtãºeascã acest sentiment atât de extraordinar al gustului bucuriei morþii, care era atrãgãtor pentru ei.

            El le va spune: Ce rost are sã trãieºti? Esenþialul este a învia…

            Si toþi vor înþelege. Si toþi se vor supune acestui apel care va avea aerul unic de a veni din mormintele deschise ale strãbunilor.

            El îi va organiza într-o Legiune ºi într-o Gardã.

            Si ei nu vor face decât sã fie unul în aceastã Legiune ºi în aceastã Gardã. Viaþa lor va fi viaþa sa, cum gândirea lui va fi gândirea lor. Istoria lui va fi Istoria lor.

            Trebuia acum sã cunoaºtem aceastã Legiune ºi aceastã Gardã; sã vedem cum a obþinut gloriosul Cãpitan elite atâ de stranii, atât de sublime… Eu cred cã intrãm acum precum într-un sanctuar.

            Bieþi oameni ai Occidentului ce suntem, plini de logicã ºi de uscãciunea inimii, sã nu descoperim în faþa oamenilor cu care vom intra acum în contact.

            Ei sunt mai buni decât noi!  Si fãrã îndoialã de aceea, Providenþa le-a dat , întru creºterea datoriei lor eroic împlinite, privilegiul triumfului pe pãmânt.

CAPITOLUL   II

Organizarea ºi spiritualitatea legionarilor

LEGIUNEA SFANTULUI

ARHANGHELMIHAIL  (1).                       Legiunea Sfântului Arhenghel Mihail, mai cunoscutã în Franþa  numai sub unul din aspectele sale : Garda de Fier, nu este o ligã ºi cu atât mai puþin un Partid. Ea nu se aseamãnã întru nimic cu organizaþiile politice franceze sau strãine din care Istoria contemporanã ne oferã atâtea exemple. Ea este o miºcare absolut originalã ale cãrei prim scop ºi raþiune de a fi sunt redresarea spiritualã ºi moralã a omului, crearea unui om nou, în rupturã cu omul democratic al momentului, care este individualist ºi slab. Ea este tentativa cea mai loialã precum ºi cea mai adecvatã  pentru a dezvãlui în fiecare dintre noi eroul originar  care doarme, sufocat de falsele broderii vulgare ale omului cotidian, ale omului banal, ale omului fad care suntem clipã de clipã ºi care este antinomia însãºi a eroului care am putea fi.

            Se înþelege cu uºurinþã cã, dacã acesta este scopul final al Gãrzii de Fier, caracterele acestei miºcãri trebuie sã fie esenþial diferite de acelea ale Partidelor specific politice al cãror scop ºi raþiune de a fi sunt luarea revoluþionara a puterii pentru aplicarea sistematicã a unui program de acþiune stabilit dinainte, în vederea ridicãrii în acelaºi timp socialiste ºi naþionale a unei þãri. Sub un astfel de semn, observatorul care abordeazã Garda de Fier cu spirit politic este cu totul deconcertat delocul de micã importanþã pe care îl deþine în Politica propriu-zisã - aceea de care creierele ne sunt înþesate,  aceea care a deturnat inimile de la sentimentele cele mai adevãrate ºi cele mai profunde, aceea care a devenit prisma deformantã prin care secolul al XX-lea artificial întrevede realitatea.

            Francezul, al cãrui spirit secreteazã politicã la fel de spontan cum ficatul secreteazã bilã, trebuie sã facã un efort violent pentru a recuceri un sort de virginitate spiritualã, dacã vrea sã înþeleagã sufletul însuºi care vibreazã în Garda de Fier ºi cu care toþi legionarii comuniazã într-un identic spirit de pasiune mistic ºi de ascezã. El va fi surprins în cel mai înalt grad de legile interioare ºicomandamentele findamentale la care se pliazã tinerii bãrbaþi a Gãrzii; anumite rituri cu aspect religios alungã ceeace este steril ºi logicã rece în spiritul sãu cartezian. Dar dacã aruncã departe de el toate aceste  înveliºuri moarte ºi tot acest fals umanism raþionalist, care a fãcut din el, în ciuda tradiþiei sale Europene, cel mai puþin entuziast, cel mai puþin sensibil la frãmântãrile inimii, cel mai cârcotaº faþã de acþiunea de intreprins, atunci el va înþelege cât sunt de eliberatoare aceste lanþuri care releagã omul renovat, în pofida acestui secol corupt, de omul adevãrat al secolelor trecute. Eu nu pot sã gãsesc, pentru a exprima acest sentiment de eliberare personalã, o altã expresie decât aceea  care s-ar putea aplica pãcãtosului care se cãieºte, fericit de a gãsi în fundul unei mânãstiri aceastã pace pe care Providenþa n-o acordã decât oamenilor de bunã-credinþã, sau decâ acestor copilaºi, aleºi privilegiaþi din cauza virginitãþii genrale a sufletului lor.

__________

(1)  Dãm, în acest capitol, orgamizarea Legiunii, precum ºi analiza gândirii legionare, nu sigure, aºa cum erau la fondare, când totul era embrionar, ci în starea de perfecþionare ºi stabilitate la care a ajuns Legiunea mai apoi. Ni se pare preferabil sã adoptãm acest plan, cãci lectorul ar putea fi deconcertat sã urmeze istoria eroicã din 1927 în 1938 ºi 1940, dacã el nnu ar avea o idee foarte netã despre ceeace erau organizaþia ºi spiritualitatea legionare.

FRATIILE DE CRUCE.                             Se înþelege cã o astfel de operã de regenerare trebuie  legatã cu o predilecþie particularã de copil ºi de adolescent. Receptivitatea este cea mai mare la aceste vârste, în care personalitatea omului care va veni este în gestaþie. Si dacã ideile ºi instinctele rele au o mare prizã asupra creierelor tinere sau asupra voinþelor încã puþin consolidate,  tot la aceastã vârstã, o emulaþie pentru bine ºi o contagiune a eroismului au cea mai mare ºansã de a da fructe fericite. Astfel, existã în sânul Gãrzii de Fier  asociaþii pentru tinerii sub optsprezece ani. Aceste asociaþii se numesc “Frãþiile de Cruce”.  Acest titlu nu trebuie sã evoce de loc cevaparticular creºtin, încã ºi mai puþin sã lase sã se înþeleagã cã ar exista în sânul acestor frãþii o influenþã clericalã.  El se referã doar la un strãvechi obicei, astãzi în general abandonat, dupã care îºi manifestau, unul faþã de altul, neclintirea legãturilor lor de afecþiune, fãcându-ºi la încheietura mâinii o incizie uºoarã în formã de cruce ºi bând mutual sângele care þâºnea. Pur simbolicã, aceastã aluzie la o tradiþie ancestralã nu trebuie înþeleasã decât în sensul de a marca întreaga prietenie fãcutã din sentimente de afecþiune ºi solidaritate de neclintit, care îi unesc între ei pe membrii Frãþiilor de Cruce. Ei trebuie sã fie între ei, ºi sunt în realitate, fraþi pnã la moarte.

            Este o disciplinã austerã ºi care, prin anumite aspecte ºi metode ale sale, aminteºte de disciplina adunãrilor primitive ale Creºtinilor, care supune la o lege comunã copiii ºi adolescenþii Frãþiei. Voinþa fiecãruia trebuie sã se supunã exerciþiilor  ºi trebuie ºã fie interzis sã se contracteze deprinderi curente care dovedesc în general o slãbire a disciplinei personale. Astfel, tânãrul membru al Frãþiei  trebuie sã se abþinã total de a fuma, de a bea alcool ºi trebuie sã se menþinã cast pânã la ieºirea sa din Frãþie. Reguli mai mult morale decât politice, se va conveni cu uºurinþã ºi care par pentru judecata noastrã individualistã o incursiune puþin justificabilã a unei asociaþii temporare într-un domeniu  pe care, gelosi, noi l-am vrea inviolabil în moralitatea noastrã privatã. In realitate, este vorba despre o autodisciplinã de fier, ale cãrei rezultate au fost totdeauna magnific apreciabile. Toþi legionarii sunt de acord a recunoaºte cã cei mai buni dintre ei sunt cei care au avut privilegiul de a fi împãrtãºit discipluna Frãþiilor de Cruce. Tânãrul copil sau adolescent trebuie, de altfel, sã þinã la zi un sort de carnet cotidian al acþiunilor ºi gândurilor sale,precum ºi o carte a cheltuielilor sale, din care ceeace este superfluu trebuie exclus. La sfârºitul fiecãrei luni, el trebuie sã verse Legiunii o sumã determinatã ºi care este proporþionalã cu cheltuielile sale din timpul lunii. Astfel el se obiºnuieºte cu metoda unei discipline de economie, de ordine ºi de sacrificiu care sunt, fãrã îndoialã, pilonii viitoarei morale sociale, indidpensabilã oricãrui Stat politic care se laudã cã este înnoit. In fine, membrii “Frãþiilor de Cruce” trebuie sã consacre cotidian o orã gândirii la Legiune, la legile ei, la principiile ei, la ºeful sãu. Este vorba de un exerciþiu pur spiritual, educativ, destinat sã impregneze spiritul cu principiile prime ale Legiunii.  El evocã irezistibil, acest exerciþiu, pe acelea ale Sfântului Ingatius de Loyola, recomandate primilor sãi discipoli: este o meditaþie activã, veritabil creatoare, în fiecare dintre noi, a unui sort de stare de graþie destinatã sã creeze în spirite ºi îninimi un apetit, un instinct al binelui. El creeazã în fiecare dintre membrii frãþiilor un instinct legionar, care contribuie la a face din ei maitârziu legionari de elitã, cadre absolut formate pentru funcþia lor atât de delicatã de Sefi de Cuiburi. O tinereþe care a suferit o asemenea influenþã spiritualã nu se mai poate pierde. Ea are nevoie de “servitutea “ sa ca de o singurã stâncã solidã de care sã se þinã; curând disciplina spiritualã a devenit stofa însãºi a personalitãþii ºi, ca ºi definiþia sa, o disciplinã în afara cãreia personalitatea s-ar fãrâmiþa sau s-ar dispersa ca o ceaþã nesubstanþialã. Sunt sigur cã nu trãdez sentimentele comune tuturor legionarilor spusând cã propria lor individualitate nu este nimic, ci cã totul în personalitatea lor este acea comuniune a fiecãruia la disciplina personalã ºi colectivã pe care o împãrtãºesc toþi.

            In marginea ºi deasupra acestor frãþii de Cruce, ºi grupând bãrbaþi de la 18 la 3o de ani (uneori chiar adolescenþi mai tineri), se ridicã structura propriu-zisã a Gãrzii de Fier. Imi este imposibil sã insist dn nou asupra originalitãþii acestei structuri. Ea se va descoperi de la sine pe mãsurã ce va fi expusã. Dar cititorul trebuie sã fie impregnat de o anumitã atmosferã spiritualã dacã vrea sã înþeleagã toatã aceastã organizaþie ºi raþiunea ei de a fi. Noi suntem prea purtaþi, noi, mostenitorii dreptului roman, juriºti îndopaþi cu odul lui apoleon, sã dorim ca fiecare piesã a unei organizaþii sã aibã o funcþie perfect definitã, care, ar face ca toatã structura organizaþiei sã semene cu un formidabil sistem administrativ. Nimic asemãnãtor la Garda de Fier.

            De la celula esenþialã, Cuibul, asupra cãreia va fi obligatoriu sã insistãm îndelung, pânã la “Centru” , trecând prin Garnizoanã, Sector, Departament, Regiune, este un amestec complex, dar ordonat, de organisme sau numai de oameni când având o viaþã proprie ºi completã, când limitaþi la o funcþie de control, de centralizare,când, dimpotrivã, implicaþi amplu în conducere ºi în gestiune.

Cuibul

            Cuibul? Nu existã legionari care sã nu vorbeascã despre Cuib fãrã un imens respect ºi fãrã o afecþiune miºcãtoare. Legãturile care-l unesc pe legionar de Cuibul sãu sunt de un gen absolut necunoscut la noi ºi , într-adevãr, ele sunt excepþionale. Cuibul, pentru lrgionar, este familia, aste prietenul este preotul, sunt toate acestea deodatã. Este iubit ºi nu poate sã se desfacã. Nici o comparaþie, de exemplu, cu organismele noastre de bazã ale partidelor: celule sau secþiuni. De aceea, cu toate cã cuvântul ar putea sã parã bizar, eu am vrut sã respect traducerea strictã a cuvântului românesc cuib, ºi nu sã-l transpun prin celulã. In plus, cuvântul este imprumutat limbajului pãdurii ºi Codreanu, care iubea atât de mult arborii ºi întinderile forestiere din Bucovina “sa”, nu-l alesese desigur fãrã o itenþie de simbol, pe care orice altã traducere ar fi riscat sã-l trãdeze.

            Codreanu a dat Cuibului o definiþie dinadins foarte imprecisã: Cuibul este un grup de oameni care are conduita unui singur om. Se va observa cã nu intrã în aceastã definiþie consideraþii care, de obicei, ne fac sã definim o celulã sau o secþiune: de exemplu, locul unde se exercitã activitatea secþiunii. In partidele noastre, secþiunea sau celula are o extensie geograficã determinatã dinainte, perfect definitã prin exigenþele administraþiei interioare a partidului. Se întâmplã altceva cu Cuibul care este o creaþie spontanã datoratã iniþiativei unui legionar.

            Cum se fondeazã un Cuib? Un legionar, fie cã I se desemneazã în particular serviciile sale, sau cã se simte sufletul necesar pentru aceastã operã, se detaºazã de un Cuib deja existent ºi, cu doi sau trei prieteni aleºi de el, fondeazã un Cuib nou. Pentru a putea exista, Cuibul trebuie sã cuprindã cel puþin trei membri; el nu poate sã cuprindã mai mult de treisprezece. Aceste mãsuri sunt înþelept luate pentru a obþine o coeziune durabilã a membrilor, a împiedica dificultãþile care apar totdeauna când prea multe persoane sunt în contact permanent, sã permitã între toþi o cunoºtinþã afectuoasã. Membrii aceluiaºi cuib sunt precum membrii aceleiaºi familii. Acest sentiment de unitate frãþeascã n-ar putea rezista la o extensiune indefinitã a cuibului. De aceea Cuibul are drept limite inferioare si superioare numerele inferioare ºi superioare ale membrilor constituind o familie.

FORMAREA CUIBULUI.               In timp ce , în Partidele noastre, propaganda în scris sau prin miting constituie calea normalã de recrutare, simpatizantul putând sã se înscrie liber prin simpla semnãturã pe un buletin de adeziune la ieºirea de la o reuniune de propagandã, recrutarea pentru Cuib a legionarilor e supusã unor reguli limitative. Aceste reguli au permis Gãrzii de Fier sã controleze totdeauna recrutarea lor, ele au evitat infiltrarea sau spionajul în sânul Cuiburilor; ele au creat asemenea condiþii încât toate garanþiile dorite sa fie oferite de viirorul legionar înaintea admiterii sale. Nu ezit sã cred cã dacã, în pofida persecuþiei ºi ilegalitãþii existenþei sale, Garda de Fier a rãmas neºtirbitã, aceasta a þinut în mare parte de metoda severã ºi prudenta de recrutarea cuiburilor.

            Cel care cere admiterea sa într-un Cuib este totdeauna în prealabil cunoscut, ºi cunoscut bine, de doi membri ai Cuibului. Cel mai adesea este un camarad de muncã sau de Universitate sau un prieten. El a juns sã cunoascã Garda de Fier, fie prin conversaþii cu un legionar, fie prin materialul de informare care I-a fost remis, fie -în mare parte- prin actele vizibile ale Gãrzii. El face cererea sa de admitere; din aceastã zi se deschide pentru el o perioadã de asteptare, în cursul cãreia este supus observarii atente a tuturor; viaþa sa -toatã viaþa sa- , toate actele sale sunt examinate ºi analizate în lumina princiipilor Gãrzii. Postulantul poate sã facã toate declaraþiile din lume, dar numai actele lui pledeazã pentru sau contra lui. Codreanu spunea cu predilecþie: omul nu valoreazã decât prin actele sale. Aceastã perioadã poate dura una sau douã luni, uneori trei. Când Seful Cuibului îl considerã util, postulantul este admis în Cuib. Nici o ceremonie nu consacrã aceastã admitere, care în ea însãºi nu constituie adeziunea sau admiterea la Legiune. Trebuie sã aºtepte sã treacã doi ani plini de la data acestei admiteri pentru ca membrul Cuibului sã devinã legionar. Atunci el depune jurãmânt. Pronunþarea acestui jurãmânt constituie actul fundamental al legionarului. Acu, cã l-a pronunþat, noul legionar aparþine în întregime Legiunii, pânã la moarte. Aceastã legãturã  are un caracter sacru, ceva oarecum transcendental, analog unei liturghii religioase. Chia atunci când legionarul ar  crede cã s-a achitat de acest jurãmânt, el nu va fi eliberat. De aceeaºi manierã în care apostasia nu dezleagã creºtinul de legãturile lui de botez, la fel, trãdarea nu dezleagã pe legionar de obligaþiile Jurãmântului. In faþa legionarului trãdãtor, trãdarea sa nu va putea fi prezentatã decât ca un oprobriu. Legionarii dispreþuiesc pe trãdãtor, aºa cun creºtinul fuge de contactul cu Apostatul. Denunþarea jurãmântului marcheazã pe trãdãtor cu un indelebil semn de infamie.

            Dar de ce am insista asupra acestei denunþãri? Cazurile trãdãrii jurãmântului lor de cãtre legionari au fost de o raritate excepþionalã. Am spus-o: spiritualitatea ºi atmosfera misticã ale Cuibului fac ca membrul Cuibului sã nu mai poatã trãi în afara Cuibului, o datã ce a intrat în el. Cuibul a devenit ca o exigenþã a sufletului sãu. Legionarul este fericit când se simte în legãturã, în comuniune cu Cuibul; el este ca un exilat, fãcut bucãþi, fãrã raþiune de a exista, dacã din nenorocire aceastã comuniune înceteazã.

            Incet, familia Cuibului este constituitã; iat-o ajunsã la extensiunea sa maximã. Atunci, din  treisprezece membri care au trãit totdeauna împreunã, se detaºazã doi sau trei legionari ºi unul dintre ei, sprijinindu-se pe ceilalþi, se duce sã fondeze un alt  Cuib.  Astfel se  despart la vârsta bãrbãþiei copiii mari ai marilor familii. Astfel se formeazã familiile Cuiburilor. Nu existã între cuiburile aceleiaºi familii nici o dependenþã ierarhicã sau administrativã; dar subzistã între ele un sort de consanguinitate spiritualã care ar permite unui legionar exersat sã recunoascã între douã Cuiburi “un aer de familie”. Astfel, Cuibul din Paris este din aceeaºi familie cu unul din Bucureºti.

REUNIUNEA CUIBULUI.

                                                Cuibul se reuneºte obligatoriu o datã pe sãptãmânã. Bineînþeles, într-un loc strict privat, de preferinþã într-o salã închisã. Nu exestã reunuini ale Cuiburilor în cafenela sau în sãli publice. In general,  reuniunea se face chiar la reºedinþa sefului de Cuib; dar nu mai trebuie spus cãîn perioadele de persecuþii, când sefii Cuiburilor au fost tracaþi de poliþie, reuniunea se fãcea în locuri sigure, variabile, strict þinute secrete. Astfel,  Cuiburile s-au reunit de o manierã absolut ocultã, ori sub o asemenea formã încât poliþia era redusã la neputinþã. Multe dintre Cuiburi, în Bucureºti, se reuneau la cinã, la unul dintre membrii mai puþin cunoscuþi; pentru cã poliþia neîncrezãtoare  fãcea arestãri al prânzurile ºi cinele cu mai mult de cinci persoane, gazdele trebuiau sã depunã listele convivilor la Prefectura de Poliþie! Altãdatã, Cuibul se întâlnea clandestin într-o Bisericã ºi cuvintele de ordine erau astfel transmise. Oricum, de fiecare datã când aceasta era posibil, Cuibul trebuia sã se reuneascã dupã un ritual fix, care prevede amenajarea sãlii de reuniune ºi derularea ºedinþei.

            Pe zidul de Est al sãlii, este acroºatã I icoanã reprezentând pe Sfântul Arhanghel Mihail. Deasupra, o fotografie a lui Codreanu ºi o Cruce. In faþa icoanei arde o candelã cu ulei sau doar o lumânare de cearã. Acesta este singurul aparat ritual. Nu  este nevoie nici de masã, nici de scaune; legionarii, de cele mai multe ori, rãmân în picioare, reuniunea netrebuind, ca regulã generalã, sã dureze mai mult de o orã.

            Când la ora spusã, legionarii Cuibului ºi câþiva rari invitaþi admiºi la reuniune s-au strâns,  Seful  Cuibului ordonã Garda la voi. Legionarii salutã, apoi, þinând mâinile ridicate, recitã o regãciune care se terminã prin textul jurãmântului legionar. Atunci încep cântecele. Acestea joacã un rol foarte important în actele legionarilor reuniþi. Cântecul colectiv este un exerciþiu deosebit de propriu pentru a dezvolta sentimentul coeziunii. Codreanu, care þinea mult ca aceastã regulã a cântecului sã fie perfect respectatã, spunea adesea cã un criminal care merge sã dea o loviturã  urâtã nu cântã, cã nenorociþii sau oamenii neliniºtiþi ori îngrijoraþi nu cântã, cã doi oameni care se urãsc sau se bãnuiesc, dacã fac un drum împreunã nu cântã. Singurii care pot cânta împreunã sunt cei care au sufletul curat, intenþie dreapta, inima plinã de bucurie ºi fãrã nici o urã. Dacã nu chiar, mai gândea Codreanu, însuºi faptul de a cânta nu favoriza aceastã puritate a sufletului, aceastã directitudine a intenþiei ºi aceastã bucurie a inimii. Aici, el se revela ca fin psiholog, ºtiindu-se cã în lipsa emoþiei interioare care provoacã spontan atitudinea, atitudinea luatã într-un scop deliberat, face sã se nascã emoþia interioarã cãutatã. Cânrecul în comun dezvoltã deasemenea sufletul colectiv cãruia acesta îi este expresie; conºtiinþa fiecãruia pare sã se piardã în constiinþa colectivã originarã care a creat reuniunea Cuibului. In aceastã fuziune a individului într-o solidaritate pacificantã, coexistã deodatã  sufletul bun ºi necesitatea. Acesta este monentul când individul ajunge la constiinþa cã el nu este nimic ºi, cã, dacã el este ceva, aceasta nu este decât prin participarea sa privilegiatã la colectivitatea Cuibului. In ce mã priveºte, am cunoscut un legionar pe care ceremonialul ritual al reuniunilor Cuibului îl oprise mult timp la pragul Gãrzii. La prima reuniune la care a fost admis el a avut o revelaþie ºi din acea zi el a fost în întregime cucerit. “Trãind aceastã primã reuniune, simþind climatul Cuibului, aceasta a avut în mine, mi-a spus el, o cu totul altã rezonanþã ºi cu mult mai sublimã ,decât mã putuse face sã simt imaginaþia mea,  dupã povestirile pe care le auzisem de la legionari”. Eu însumi am fost admis la o ºedinþã de uib: îmi este imposibil sã relatez exact impresia de înãlþare  religioasã pe care am resimþit-o. Abia intrat în camera icoanei, o imensã liniºte interioarã s-a lãsat în mine, ºi am fost în imposibilitate totalã sã pronunþ cel mai mic cuvânt. Aveam ochii aþintiþi pe icoanã ºi pe portretul lui Codreanu. Legionarii cântau. Mi se pãrea cã visez sau cã sunt într-o catedralã în timpul cântecelor coralei. Un spirit subtil ºi extraordinar pãtrundea în mine. Nu mi-ar fi trebuit decât sã întârzii mai mult pentru a simþi cã învie în mine un om care nu m-am simþit niciodatã sã fi fost.

            Cântecele fiind terminate, reuniunea propriu-zisã începe. Intr-o primã parte consacratã informãrii legionarilor, ºeful Cuibului face tabloul evenimentelor scurse în timpul sãptãmânii trecute; el dã o vedere generalã a lor ºi le comenteazã. Dacã are informaþii de dat, el le comunicã ºi  întreabã legionarii asupra a celor pe care ei ar fi susceptibili sã le furnizeze. Dupã care, citeºte ordinele primite de la ºefi ºi discutã împreunã asupra manierei celei mai convenabile de a le pune în execuþie. In fine, ºeful Cuibului poate sã facã o atentã revistã a presei, cu toate comentariile necesare, pentru a-I lãmuri pe legionari.

            A doua parte este mult mai politicã. Ea este consacrata educatiei legionarilor. Nu trebuie uitat, într-adevãr, cã scopul Legiunii este de a suscita un om nou ºi de a merge în întâmpinarea sa, prin exerciþii apropriate ºi cã în acest scop, Cuibul nu are decât o funcþiune exterioarã de îndeplinit, care face din el o celulã de activitate, are deasemenea o funcþiune interioarã foarte importantã, care face din el o celulã de credinþã ºi de educaþie. In timpul pãrþii acesteia, seful Cuibului citeºte ºi comenteazã dupã cum doreºte, unul sau mai multe puncte din cãrticica foarte micã pe care a scris-o Codreanu ºi care se intituleazã “Cãrticica ºefului de Cuib”. Este vorba, în realitate , de un veritabil breviar unde, în saizeci de puncte care sunt zalele unui lanþ lung, pe care articolele le codificã ºi sistematizeazã într-o lege, Codreanu a dat Cuibului substanþa spiritualã de la care el trebuie sã se inspire constant. Ar fi multe lucruri de spus despre acest breviar care poate servi drept temã la multiple meditaþii colective, de altfel inepuizabile. Din partea mea, am regretat întotdeauna cã nu existã încã o traducere în francezã a acestuia. Este o carte care, pentru noi, ar fi în acelaºi timp o edificare ºi o lecþie mortifiantã, noi care, în celulele sau în secþiunile grupãrilor noastre, nu dãm întotdeauna exemplul  unei spiritualitãþi tinzând cãtre bine, al unei camaraderii care sã interzicã delaþiunea ºi  bãnuiala, al unei solidaritãþi care sã interzicã gelozia, sau invidia, sau þâfna, sau ambiþia personalã. Existã încã prea multe miºcãri în Franþa care pretind sã fie artizanele renovãrii naþionale ºi care sunt  roase chiar îninteriorul celor mai mici reuniuni ale aderenþilor lor de viciile cele mai notorii ale democraþiei. Aceasta þine de ceeace sefii Partidelor, în afarã de unul, n-au îndrãznit sa le impunã aderenþilor lor, o revoluþie personalã  prealabilã oricãrei ambiþii de revoluþie naþionalã, o revoluþie a moralitãþii fiecãruia,  condiþionând, evident, renovarea moralitãþii generale. Cred cã cea mai frumoasã operã a lui Codreanu este dea nu fi atacat, nu dintr-o datã, problema naþionalã, ci problema moralã a redresãrii individului. In aceasta privinþã funcþiunea educatoare a Cuibului este, fãrã îndoialã, funcþiunea esenþialã a tuturor organelor Gãrzii, aceea fãrã de care numeroase altele nu ar fi putut sã dea roade.

            Apoi Seful Cuibului citeºte ºi comenteazã pasaje din cartea foarte groasã pe care Codreanu a consacrat-o acþiunii sale. Se poate spune cã dacã tomul mic al Sefului de Cuib este un breviar al legionarului, aceastã carte îi este biblie. Scrisã într-un linbaj absolut denudat de orice artificiu literar, dur, incisiv,  de o francheþe care devoncerteazã ipocrizia naturalã a inimilor omeneºti, dând la fiecare paginã impresia unei forþe în acþiune ºi de a fi regãsit pentru a le trãi aceste calitãþi primitive, complet  uitate de acest om, despre care se spune comun, cã este civilizat, denudat de asemenea  de orice orgoliu egocentrist, care face uneori atât de penibilã lectura operelor pe care oamenii le scriu despre ei înºiºi, aceastã carte este o contribuþie excepþionalã la statutul viitor al Statelor renovate. Chiar dacã este foarte caracteristic româneascã, ea conþine esenþa unei gândiri universale, ºi eu nu cred sã fie în lume un popor care sã  nu poatã sã afle o învãþãturã coerentã ºi completã, durã ca un jurãmânt, dar adevãratã ca Adevãrul.

            In acest moment al reuniunii de plaseazã un exerciþiu absolut nou.  Sã-l numim pentru fixarea ideilor, autocriticã sau acuzaþie, sau chiar spovedanie. Este un exerciþiu care consistã esenþialmente în a te acuza pe tine însuþi, sau a acuza un legionar, de anumite fapte, benigne sau grave, ºi care în consecinþã se estimeazã cã ar merita din partea Cuibului o sancþiune oarecare. Legionarul care se acuzã ºi care se vede pedepsit, constrâns, de exemplu, sã îndeplineascã un act dificil, plictisitor, cerând sacrificiu, este apoi liberat de poverile care-I apãsau conºtiinþa de legionar datoritã actului de care era acuzat. De aceeaºi manierã, când un legionar este acuzat de un altul, el este fericit sã ispãºeascã pedeapsa, dacã aceasta  are loc. Toate acestea se petrec fãrã nici un sentiment de  dezunire, unde rivalitatea nu intrã în joc. Dacã un legionar îl acuzã pe altul, aceasta se face fãrã rãutate, nici una, ci pentru propriul sãu bine, pentru perfecþionarea sa ºi pentru binele colectiv al Cuibului, de unde orice impuritate ºi orice stare de impuritate trebuie sã fie cu grijã interzise. Ce filosof gândea  cã aceasta se aflã în “încredere”, ca semnul cel mai puþin înºelãtor al simpatiei? Si apoi, nu este încrederea prin ea însãºi, fuziunea între douã suflete? Codreanu, instituind în sânul Cuibului acest exerciþiu aproape intim, a vrut sã creeze între toþi legionarii aceluiaºi Cuib, aceastã comuniune care, numai ea, întreþine cunoaºterea secretelor confidenþiale. El a pus în ordine, deasemenea loialitatea, care, dintre toate virtuþile este, fãrã îndoialã, aceea pe care omul democratic a sufocat-o cel mai mult.

            Autocritica terminatã, Cuibul ºi-a îndeplinit funcþiunea educativã; el este acum reunit cu titlul de celulã de activitate. Cuibul are de discutat acþiunea de intreprins în timpul sãptãmânii care vine. In celulele ºi secþiunile partidelor, aceastã parte ar constitui esenþialul, totul chiar, al unei reuniuni, ºi aceasta s-ar numi “planul de propagandã. Aici, este vorba mai puþin de a difuza o doctrinã, de a lansa tracturi, de a prepara un miting, cât de a acþiona. Garda se face vãzutã prin acte. Astfel, într-un sat, un Cuib, poate hotãrâ ca bãtãlia (sau expresia vizibilã a Gãrzii) va fi construcþia unui podeþ folositor la transportul agricol, pe care Administraþia democraticã neglijazã sã-l construiascã. O cruce la margine de drum, sau chiar o casã construitã pentru o vãduvã nevoiaºã sunt manifestãri ale Gãrzii, tangibile pentru toþi. Sarcina legionarilor este facilitatã pentru aceste bãtãlii de instituþia campusurilor de muncã legionare despre care vom vorbi mai pe larg. In oraºe, unde bãtãlia nu poate adopta aceastã formã total concretã ea consistã în general în acte de propagandã: de exemplu, se va planta drapelul legionar pe edificiile publice, sau chiar se va accentua clandestin distribuirea de material informativ sau, încã, se va decide cumpãrarea unui automobil pentru Seful  sectorului ºi pentru a duce la bun sfârºit aceastã lucrare se va duce o luptã severã pentru strângerea fondurilor necesare; s-au vãzut legionari fondând reviste sau deschizând ºantiere, numai pentru a pune toate beneficiile antreprizei la dispoziþia Cuibului.

LEGILE FUNDAMENTALE

ALE CUIBULUI.                             Nu mai  este nevoie a spune cã definiþia de intreprins dã loc, în sânul Cuibului, la schimburi de vederi.  Apropo de aceste discuþii, se cuvine sã vorbim despre raporturile de autoritate care existã intre Sef ºi membrii Cuibului sau, dupã voie, despre metodele dupã care se guverneazã Cuibul. Codreanu a insistat mult asupra coeziunii care se naºte numai din disciplinã ºi asupra faptului cã în cuib nu se practicã disciplina la maniera unei cazãrmi. El spunea :  “Cuibul nu este o dictaturã, el se guverneazã dupã legi”. Sã mi se permitã sã subliniez cã aceastã atitudine este, în particular, interesantã: ea lasã sã se întrevadã întregul caracter constituþional al Statului legionar viitor, nelegat de “bunul plac” al suveranului; disciplina tuturor, ºi se înþelege ºi aceea a sefului suprem, se referã astfel la o autoritate transcendentalã: legea legionarã. Ea nu este în oameni, ci în instituþii; ea este aceea, ea singurã care poate sã impunã tuturor imperativele ºi regulile de acþiune. Cre sunt imperativele la care Cuibul si fiecare dintre membrii sãi trebuie sã se supunã?

            Legea disciplinei care este o lege a supunerii fiecãruia la voinþa colectivului a Cuibului, o datã exprimatã. Existã, în fapt, mai multe drumuri pentru a atinge un scop: existã un drum drept si multe altele sinuoase. Ei bine, în ciuda aparenþei, o echipã atinge þinta mai sigur dacã, alegând un drum sinuos ea se angajazã în întregime ºi fãrã slãbiciune, coerent, cã dacã unii merg încoace ºi alþii merg încolo, fie ºi pe drumul drept. Vom reveni asupra interpretãrii care se cuvine fãcutã asupra disciplinei legionare; oricum ar fi, ea a creat o coeziune a Cuibului care este în aºa fel încât în eventualitatea unei dispute sau a unei ciocniri între membri, care ar lãsa între ei o rupturã gravã, este o eventualitate pe care n-a înfãþiºat-o niciodatã nici un legionar. Respectul legii dinciplinei este cel care permite Cuibului sã îndeplineascã una din funcþiile sale esenþiale: funcþia sa unificatoare.

Legea muncii se întemeiazã pe gândirea aceasta a lui Codreanu cã numai actul este mãsura valorii reale a omului. Tocmai prin actele sale Cuibul se judecã pe el însuºi ºi dobândeºte conºtiinþa eficacitãþii sale; tocmai prn datoria îndeplinitã colecti, uibul ajunge la o mândrie colectivã, la o ambiþie colectivã, care sunt mai de dorit ºi mai sãnãtoase decât mândria ºi ambiþia particulare. Si nu este oare prin contactul constant care menþine între legionari exigenþa acþiunii permanente, cã se manifestã cel mai bine  solidaritatea care îi uneºte cel mai bine, care face din unirea lor o putere de acþiune, cu toate cã, fiecare, individual, poate fi incapabil de orice munca eficace?

Legea liniºtii este unadin cele care ar merita cel mai mult sã fie “importatã” în partidele noastre politice franceze unde se flecãreºte atât de mult. Codreanu, care a fost avocat ºi deputat, avea, cu toate acestea (sau tocmai de aceea?), oroare de cuvânt. Ai totdeauna dreptate atunci când vorbeºti, spinea el; dar nu serveºte la nimic sã ai dreptate;  nu faci nimic dacã ai numai dreptate. Numai liniºtea este climatul acþiunii. Vorba este sterilã ºi iluzorie. Forþa legionarului va fi sã fie tãcutul din mijlocul flecarilor. “Taci ºi lasã pe alþii sã vorbeascã.” In primele pagini din cartea sa, amintindu-ºi sejurul într-o ºcoalã militarã, Codreanu scria:” Am învãþat sã vorbesc puþin, ceeace m-a fãcut mai târziu sã urãsc flecãreala ºi retorica.” El însuºi era taciturn.

Legea educaþiei , care obligã pe fiecare membru al Cuibului sã devinã un alt om. Cititorul este deja destul de familiarizat cu Legiunea pentru a înþelege bine cã aceasta este legea centralã a întregii Legiuni. Nu ar fi existat Legiunea, se pare, dacã educaþia tinzând spreeroism practic n-ar fi fost centrul inspirator al tuturor actelor legionare.

Legea solidatitãþii, care obligã pe legionari sã se într-ajutoreze ºi uibul sã facã totul pentru a-l într-ajutora pe legionar, nu este în fond decât consecinþa acestei atmosfere de fraternitate care este aceea a Cuibului. Nenorocirea unui strãin poate sã lase pe un om indiferent; nenorocirea unui frate îl miºcã totdeauna ºi-l orienteazã,cu totul natural, spre acþiunea de într-ajutorare.

Legea Onoarei, în fine, fãrã de care nu ar exista eroi, fiindcã eroismul este onoarea în acþiune. “Este mai bine, afirma Codreanu, sã mori pe drumul onoarei, decât sã învingi prin infamie”. Si, de exemplu, el a vut adesea o abilitate tacticã de a minþi asupra Legiunii, ºi aceastã abilitate a permis, fãrã îndoialã, sã devanseze timpul triumfului. Dar niciodatã nu I-a trecut prin minte unui legionar sã apuce pe aceastã cale întortocheatã. Si Codreanu însuºi, suprem exemplu al supremei virtuþi, rãmânând ,pe durata vieþii sale, fãrã nici o umbrã de infamie, a murit, înainte de victorie, într-o onoare absolut intactã.

            Aºa cum este, cu cutumele ºi legile sale, Cuibul este organismul esenþial ºi prim al Legiunii. Se povesteºte cã un ministru al afacerilot strãine I-a cerut lui Codreanu sã intre în Garda de Fier; dar n-a uitat sã sublinieze cã - datã fiind personalitatea sa,  el n-ar fi putut sã intre decât  la un anumit eºalon al ierarhiei. Codreanu, foarte rece, I-ar fi explicat pur ºi simplu mecanismul educaþiei legionare, ºi sã se facã admis într-un Cuib spre a putea, în doi sau chiar trei ani, sã depunã jurãmântul care l-ar fi consacrat legionar. Istoria nu spune cun a luat acest lucru Excelenþa democraticã;  dar ea n-a mai revenit niciodatã ºi nu a mai fost legionar. Anecdota este semnificativã ºi pune în valoare spiritul comunitar ºi unificator al Legiunii. Unui legionar îi place sã povesteascã, odatã introdus la Codreanu, cã el a întâlnit în birou, unul lângã altul ºi la fel trataþi un Prinþ ºi un Cismar. Legea legionarã ºi instituþiile nu cunosc nici o altã valoare decât pe aceea care consacrã Legiunea însãºi.  Nu este oare aici o atitudine perfect aptã sã creeze rãsturnarea totalã a falsei ierarhii a valorilor democratice? Si vom vedea ce exigenþe teribile trebuie sã satisfacã pentru ca Legiunea sã recunoascã ºi sã consacre o valuare, ºi care sunt criteriile deosebit de dure, dupã care se recruteazã ºi se defineºte elita legionarã.

Alte organisme legionare

CAMPUSUL DE MUNCA             

                                                            Campusul de Muncã este, ca ºi Cuibul, o colectivitate vie a Legiunii. Si, la fel ca acesta, el tinde sã exercite o funcþiune unificatoare ºi educatoare, permiþând, în acelaºi timp, mai  bine Cuibului sã realizeze acte pozitive ºi tangibile , care manifestã în faþa lumii realitatea Legiunii. Toate legile Cuibului sunt legile Campusului, cu acest minunat avantaj cã ele se exercitã în permanenþã ºi de o manierã continuã, mai ales legile disciplinei, singurãtãþii ºi a muncii.Campusul este o mare bãtãlie care trebuie câºtigatã. Efortul psihologic cerut de participarea la un Campus este mai intens decât efortul cerut de Cuib. Totul este mai mare, mai dur, ºi, în consecinþã mai eficace, mai creator în Campus decât în Cuib. Alãturi de Campusuri mici, pentru a reuºi o bãtãlie redusã, au existat imense Campusuri de Muncã, la care au participat legionari în foarte mare numãr, dar toþi voluntari. Au fost Campusuri la care au participat mai mult de cinci sute de legionari, ºi s-a vãzut cã puterile publice au fost foarte neliniºtite de aceastã iniþiativã. Mai târziu, în timpul afacerii numite “a digului”, aceastã neliniºte a fost de necrezut. In Campus, totul are deci proporþii mai ample ºi pânã la virtuþile care se cer legionarului.  Campusul este un sort de prefigurarea României legionare viitoare: o colectivitate care, într-un efort armonios este îndreptatã spre bine ºi se manifestã într-un act vizibil. “Cãnd e bine conceput,  scria un legionar, Campusul este o mare bãtãlie câºtigatã de legionari asupra ostilitãþii sau prostiei oamenilor din exterior.” Funcþia creatoare a comunitãþii Campusului este, cu certitudine, unul din motovele care l-au împins pe Codreanu sã generalizeze aceastã instituþie.

COMERTUL LEGIONAR.

                                                            Mai târziu Legiunea a înfruntat pe Evrei  pe propriul lor teren, acolo unde nimeni nu îndrãznise sã-I concureze pentru cã pãreau imbatabili. A fost creat un “comerþ legionar” având drept scop sã neutralizeze influenþa comerþului evreiesc. Succesul a depãºit speranþele. Restaurantele legionare, unde mesele de la 2 la 10 lei (între 50 centime ºi 2 fr 50),  puteau fi servite, studenþii, muncitorii, subofiþerii ºi chiar ofiþerii Armatei veneau în numãr mare. Angajaþii erau toþi legionari, muncind fãrã nici un spirit de câºtig ºi neurmãrind decât un scop, acela de a ajuta la succesul antreprizei colective. Erau vãzuþi studenþi, în faþa cãrora se deschidea un magnific viitor universitar, fãcându-se bãieþi de salã sau cãrãtori, cot la cot cu muncitorii ºi amploaiaþii profesioniºti. Se manifesta un imens spirit colectiv pentru a duce la bun sfârºit aceastã imensã bãtãlie a Legiunii care a fost un succes fãrã precedent ºi care n-a întârziat sã-I atragã simpatii active ºi numeroase.

GRADELE SI FUNCTIUNILE

IN INTERIORUL LEGIUNII.                               Este locul aici sã distingem, chiar dacã nu suntem familiarizaþi cu aceastã diviziune a gradelor ºi funcþiunilor, douã serii bine distincte ale ierarhiei în sânul Legiunii. Pe de o parte, pentru a lega Cuibul cu Centrul, existã o serie de funcþiuni administrative care nu constituie posturi de comandã propriu-zise: Sef de Sector, Sef de Garnizoanã, Sef de Departament sau de Regiune. Aceºti ºefi sunt, esenþial, amovibili ºi este chiar o cutumã ca aceste funcþiuni sã-ºi schimbe titularii printr-un sort de rotire. Astfel se rup de unele funcþiuni administrative un numãr important de legionari, aºa încât, pe de o parte, nici unul nu poate trage gloriola funcþiunii sale esenþialmente provizorie ºi, pe de altã parte, înlocuirea unui ºef slab, sau lipsind din alte motive, este imediatã, iar înlocuitorul lui este competent. Notãm, pentru a avea o idee exactã aspra acestor funcþiuni, cã nici Sectorul, nici Garnizoana, nici Departamentul, nici chiar Regiunea nu constituie o celulã realmente vie a Legiunii. Este vorba, în realitate, de relee stabilite între Centru ºi Cuiburi, care permit legãtura. Din contrã, independent de aceste eºaloane administrative neconstituind o ierarhie auroritarã, nici o demnitate legionarã, existã o linie progresivã de “grade”, care de la simplu legionar pânã la Sef al Legiunii, constituie foarte specific ierarhia fixã ºi structura comandamentului legionar. Este inutil aici sã enumerãm aceste grade; este, din contrã, indispensabil sã cunoaºtem în ce spirit ºi dupã ce criterii se recruteazã membrii acestei excepþionale ierarhii fixe. Cãci, impreunã cu corpurile speciale de elitã care vor fi ulterior fondate, aceastã ierarhie constituie, specific, elita legionarã.

Elita legionarã

            Ce este deci elita? Din ce se naºte o elitã? Cum dispar uneori subit elitele dintr-un sistem ºi sunt, fãrã voia lor, înlocuite de altele? Era aici o problemã istorico-spiritualã, la care mintea lui Codreanu nu putea sã nu se opreascã. Esenþial, o elitã se naºti din rãzboiul pe care anumiþi oameni sunt obligaþi sã-l ducã împotriva unei elite instalate, dar degenerate sau false. Trãdarea clericilor, despre care s-a vorbit atâta, sau slãbiciunea elitelor sunt o raþiune care duce de la sine la aceastã luptã istoricã, care marcheazã in lume sau în naþiuni “epocile”. O elitã care se simte nãscându-se, pe deasupra elitelor instalate si care se agaþã de poziþiile lor dobândite, iatã semnul cel mai sigur cã o epocã revoluþionarã se deschide ºi care se va împlini prin sfârºitul unei perioade ºi crearea unei epoci noi, adesea antinomicã faþãe cea precedentã. Aici s-ar putea sã fie ceva apropiat de o teorie deterministã a lumii care ar evoca-o pe aceea a anumitor filozofi sau economiºti germani, dacã în gândirea lui Codreanu nu ar fi fost vorba înainte de toate de elitele spirituale, impunând  imperative noi ºi nu forte noi, impunând moduri economice noi de viaþã.

            Se înþelege cã în aceastã luptã, elita care urcã are o sarcinã mai dificilã pentru a cuceri locurile noi, decât aceea a elitei vechi, pentru a menþine locurile avute. Devine atunci evident cã generaþia unei elite cuceritoare este o generaþie de sacrificiu ºi de suferinþe acumulate, fãrã de care victoria nu mai este posibilã. Si de aceeaºi manierã, se creeazã în chiar sânul elitei o ierarhie naturalã care se mãsoarã pin cantitatea de suferinþe individuale sau colective îndurate. Sunt oare aceste noþiuni atât de noi, atât de inaccesibile egoismului democratic, încât anumite spirite sã nu poatã absolut de loc sã le înþeleagã? In cursul faimosului proces al lui Codreanu, Preºedintele a întrebat ironic ºi rãutãcios pe Cãpitanul Legiunii, care era criteriul de avansare în sânul Legiunii ºi, dacã prin hazard, acesta nu era acumularea de crimã teroristã; Codreanu I-a rãspuns prin aceastã formulã estrem de frumoasã ºi simplã: “ Este cantitatea de suferinþã ºi de iubire.”

            Care sunt aºadar, calitãþile cerute pentru a fi în elita legionarã? Care sunt virtuþile naturale care predispun cel mai bine omul sã accepte suferinþa, ºi nu numai s-o accepte, ci ºi sã o doreascã

            Puritatea sufletului, adicã acea limpezime a atmosferei interioare, care face sufletul simplu, fãra conture, sã fie gata la toate entuziasmele ºi deci la toate devotamentele, este o calitate esenþialã ºi primã. Trebuie sã I se adauge o vitejie în faþa oricãrei încercãri, astfel încât omul sã nu se lase invadat de sentimente inferioare, totuºi naturale, perecum descurajarea, îndoiala, laºitatea, ºi ca în luptele, atât spirituale cât ºi fizice, voinþa ºi actele sale sã fie totdeauna la înãlþimea exigenþelor, oricât de crude, oricât de imperioase ar fi acestea. Acestea nu sunt virtuþi curente; ºi mulþi bãrbaþi cred ca le au, dar aceasta nu este decât aparenþã sau vanitate. Aceste virtuþi, pentru a nu fi vane, trebuie sã fie nu numai dispoziþii de bunãvoinþã, ci puteri efective de acþiune, cãci aici mai mult decât altundeva, actul este totul, intenþia nefiind luatã în considerare decât dacã ea este  destul de puternicã pentru a se transforma în act. Infernul nu este pavat cu bune intenþii? Cerul consacrã actele.

            Trebuie înþeles cã elita poartã singurã pe umerii sãi lupta pe care un întreg popor va trebui s-o intreprindã. Asupra ei se concentreazã urile unui trecut care se nãruie; trebuie ca o mânã de oameni puþin numeroºi, sã suporte singurã ºocul unui rãzboi fãrã milã pe care I-l declarã forte diverse, dar coalizate contra sa. Este o viaþã durã, de o manierã permanentã, care trebuie dusã în aºa fel încât un popor indiferent, inconºtient sau uneori chiar ostil sã-ºi regãseascã veritabila sa cale.

            Si pentru aceasta, deasemenea, mai mult decâ eroismul în luptã, este nevoie de un eroism al vieþii personale, pentru ca viaþa individualã a fiecãrui membru al elitei noi sã fie un exemplu ºi o forþã de atracþie. Elita legionarã va fi sãracã, cum a jurat, pentru cã bogãþiile de pe pãmânt sunt forþamente factori de disoluþie a moralitãþii ºi înnãmolirea în materialism ºi inacþiune burghezã. Ele tind invincibil sã  îl lege pe omul care le posedã de regimul prin care le-a câºtigat; un om care nu se aflã în sãrãcie, sau care nu trãieºte în spiritul sãrãciei, nu poate sã fie revoluþionar; el este forþamente sclavul unui enumit spirit de conservare, negator al oricãrei acþiuni de schimbare. Este deci un spirit de abnegaþie permanentã, de renunþare voluntarã la toate plãcerile prezente în afarã de spiritul elitei legionare, ºi nupot sã dau o dovadã mai bunã decât acest text nemaipomenit al jurãmântului ce trebuie depus de legionarii care intrã în corpul de elitã “ Moþa-Marin” :

                        Jur în faþa lui Dumnezeu

                        In faþa sfântului vostru sacrificiu pentru Christos ºi pentru Legiune

                        Sã depãrtez de mine toate plãcerile acestei lumi,

                        Sã mã sustrag iubirii omeneºti

                        Si, pentru învierea poporului meu,

                        Sã fiu gata întotdeauna a muri.

                        Jur!

            Astfel de oameni, capabili sã pronunþe ºi sã þinã astfel de jurãminte, nu sunt ei natural mai puternici decât elitele putrede cãrora li se opun? Victoria nu este ea înscrisã în voinþele care merg pânã la aceastã extremitate?

            Adãugaþi la aceasta cã legionarii sunt toþi credincioºi în  Dumnezeu ºi cã, de regulã, elita legionarã este deosebit de religioasã, ºi se va înþelege caracterul mistic ºi puternic al unei spiritualitãþi care se întemeiazã pe credinþe, deasemenea, transcendentale. In acest sens, de altfel, este cazul sã distingem misticismul legionar de misticismul anumitor ale partide europene. Pentru acestea din urmã, entitatea care creazã misticismul este o entitate imaterialã, dar cu toate acestea umanã, precum rasa sau Naþiunea; pentru legionari, misticismul are o bazã net transcendentalã, ireductibilã la orice umanism integral. Ceea ce permite unor comentatori perfect autorizati  asupra acestui subiect sã afirme ºi ca aceastã formulã, cu toatã conciziunea ei, sã nu fie în afara adevãrului: Legiunea este singura miºcare politicã contemporanã cu structurã religioasã.

Spiritualitatea

legionarã

           

            Aceste comentarii asupra elitei legionare ne conduc, cu totul natural, la a defini spiritualitatea care este însuºi sufletul Legiunii. Cãci, bineînþeles, nu orice legionar ajunge la aceste vârfuri de ascezã ºi de misticã aparþinând elitei. O spiritualitate mai puþin exigentã este faptul comun al tuturor legionarilor,  iar cititorul va vedea cã ºi aceasta cere legionarului român eforturi ºi promisiuni care s-ar încerca în van a le obþine de la un Francez.

             Pentru ansamblul aderenþilor sãi, ºi considerând idealul final al Legiunii, Codreanu ºi-a pus problema urmãtoare: Cum sã dai unei þãri conºtiinþa naþionalã perfectã atunci când, din nenorocire, aceastã þarã nu ºi-a dobândit ecâ foarte târziu unitatea sa geograficã ºi nu ºi-a câºtigat încã unitatea sa spiritualã? Cãci, în fine, aceastã conºtiinþã naþionalã în cazul naþiunilor ajunse la un stadiu unitar, aceastã conºtiinþã a personalitãþii care este Naþiunea, este fãcutã impreunã de conºtiinþa unei Istorii ºi de conºtiinþaunui caracter naþional; exact în aceeaºi manierã iîn care componentele persoanei umane  (substanþiale) sunt memoria, prin care persoana îºi afirmã identitatea sa în devenire, ºi caracterul prin care ea se diferenþiazã în spaþiu de alte persoane. Cãci Istoria nu este altceva decât memoria Naþiunilor. Si conºtiinþa nationala este mai mare acolo unde istoria e mai grea de glorie ºi de morþi. Aºadar, dacã Legiunea vrea sã dea  României o constiinþã nationalã, ea trebuie sã-I dea o istorie, sã creeze o epopee româneascã din care sã se alimenteze conºtiinþa naþionalã. Si dacã trebuie mulþi morþi legionari pentru ca în scurt timp aceastã epopee sã valoreze pentru o întreagã istorie de secole,  ei bine, legionarii se vor sacrifica ºi vor  muri creând astfel un indispensabil tribut de sânge fãrã de care o þarã nu-ºi dobândeste personalitaitea sa. Cu cât Legiunea se va sacrifica, cu atât mai mult România îºi va afirma realitatea istoricã prin sacrificiul ei, Legiunea va conduce România spre destine glorioase care I-au fost refuzate în secolele trecute. Nu gãsin oare aici, la scarã naþionalã, aceastã idee care dominã întreaga ascezã a legionarului, cã moartea este fecundã ºi creatoare pentru sine? Si pentru a relua o formulã care va reveni adesea, numai prin moartea carnalã indiviaii, ca ºi naþiunile, îºi gãsesc posibilitãþile învierii lor.

            Si iatã cã moartea devine ca o necesitate metafizicã ºi o invincibilã atracþie. Se va crea, în spiritul legionarului, o misticã a Morþii. Toatã Legiunea va avea moartea ca pe o companie credincioasã. Moartea, care este aceastã supremã dãruire de sine, este o marcã de neºters a grandorii ºi a eroismului. Existã un singur cântec legionar în care sã nu fie exaltatã moartea?

                                    Moartea, dar moartea legionarã

                                    Este pentru noi cel mai scump banchet !…

                                    … Când cãdem loviþi pe Front,

                                    Moartea pentru Cãpitanul nostru ne este dragã.

            Asfel se exprimã douã cuplete din “Sfântã Tinereþa Legionarã”. Si acesta din cântecul Echipei Morþii:

                                    Buzele noastre au un surâs pentru decor.

                                    Moartea? O privim drept în faþã!

                                    Suntem Echipa Morþii.

                                    Ori vom învinge, ori vom muri.

            Si încã acest alt cântec:

                                    Pe sângele vostru, da, jurãm

                                    Sã împlinim ceea ce ne dicteazã credinþa voastrã

                                    ºi sã facem þãrii darurile cele mai imense,

                                    sau dacã nu, atunci vom muri.

                                    Pe sacrificiul vostru de eroi,

                                    jurãm sã nu cedãm nimic,

                                    vã vom urma pâna-n mormânt,

                                    cãci sfântã e chemarea voastrã.

            Toþi legionarii ºi-au înfãþiºat propria moarte ºi-au acceptat-o cu bucurie. Mai mult decât atât, sunt numeroºi cei care ºi-au dorit-o. Vom vedea cã în momentul abominabilelor masacre din 1939 tinerii bãrbaþi cereau sã moarã ºi, dacã împuºcaturile care îi loveau nu-I rãneau de moarte, ei strigau : 
 “nu sunt mort, mai trageþi odatã!”  Atroce ºi sublimã revendicare. Legiunea s-a nãscut, incontestabil, sub semnul morþii. Si de aceea ea a trebuit sã fie miºcarea cu cei mai mulþi morþi ºi, de aici proporþiile ei care întrec imaginaþia? Fãrã îndoialã, este mai prejos de adevãr a spune cã mai mult de sase mii de legionari ºi-au gãsit moartea în timpul ultimilor ani.

            Nu mai trebuie spus centru a acceda la aceste vârfuri de renuþare este nevoie de un om cu o educaþie raþionalã care îl conduce aici. Aceste sentimente de renunþare sunt încoronarea unei îndelungate educaþii ºi a unei asceze dure.

            Legionarul crede în Dumnezeu, am spus-o deja, ºi am subliniat din primele rânduri ale acestei broºuri caracterul extrem de religios al poporului Român. Dumnezeu nu se discutã. Dumnezeu se trãieºte. Negarea lui Dumnezeu este o atitudine la fel de absurdã ca negarea lumii sau a propriului sine. Numai filosofii sau francmasonii au putut sã nege evidenþele ºi ºi-au exersat critica spiritului lor deformat asupra unei evidenþe atât de indiscutabile, precum existenþa lui  Dumnezeu, entitate transcendentalã ºi creatoare. Dumnezeu este încã ºi mai evident, mai necesar decât lumea însãºi. Dumnezeu? Singurul rezultat normal al unei vieþi onoare ºi eroism.

            Legionarul crede în misiunea sa, ºi aceastã misiune devine singura sa raþiune de a trãi. Pentru legionar aceasta este toatã viaþa sa, toate minutele vieþii sale. Nu existã legionar care sã creadã puþin. Se crede întru totul sau de loc. Nu existã trepte în credinþã, mai ales pentru o credinþã ca aceasta, care este mai mult voluntarã decât intelectualã. A crede cã doi ºi cu doi fac patru, aceasta nu cere nici un efort, cel mult cere sã-þi aminteºti în fiecare moment; nu antreneazã nici o modificare a comportamentului nostru moral.  A crede, din contrã, în sfinþenia unei misiuni, aceasta cere un efort care nu s-ar relaxa decât dacã ar slãbi credinþa, iar aceasta ne comandã o anumitã manierã de a trãi, care devine ca un aspect moral pe care-l ia credinþa, ca afirmare prin faptul cã noi avem aceastã credinþã. A crede în sfinþenia misiunii legionare însemnã înainte de toate, a trãi toate momentele vieþii ca legionar.

            Legionarul trebuie sã iubeascã. “Trebuie sã se opunã , spunea Codreanu, imensului val de urã pe care îl suscitãm ºi care ne izbeºte din exterior, ca pentru a ne diviza, o imensã sumã de iubire în interiorul nostru, capabilã nu numai sã ne þinã uniþi, dar ºi de a iradia ºi de a fi o putere de atracþie asupra exteriorului.” Cuibul, am vãzut, dezvoltã aceastã iubire reciprocã ºi creazã aceastã coeziune ºi aceastã unitate interioare.

            In fine, legionarul trebuie sã fie disciplinat. Cum am vãzut, nu o disciplinã militarã, care este ca o refulare a voinþei personale, ci o disciplinã pozitivã, care este abdicarea voluntarã a voinþei ºi adeziunea personalã ºi voitã a acestei voinþe la o altã voinþã superioarã, recunoscutã liber drept imperativã. Disciplina nu este oatitudine negativã,încã ºi mai puþin servilã. Este în sensul cel mai propriu al cuvântului un act : cel prin care un om îºi  pune voinþa în serviciul unei idei-forþã, sau a aceleia unui alt om, recunoscut ca maestru.Este o limitare voluntarã pentru a se conforma normelor etice care, dacã le practicãm, nu înalþã pe scara valorilor umane. Nu este o funcþiune degradantã, ea înalþã. Ea nu mai procedeazã printr-un obscur complex de inferioritate, care împinge sufletele inferioare sã decadã, sã se supunã, sã se prosterneze din manie, sã se sacrifice fãrã raþiune, din diletantism sau perversiune moralã. Ea este singura care, bine înþeleasã, permite victoria ºi este, dintre toate sacrificiile, cel mai mic la care trebuie sã consimtã pentru a obþine aceastã victorie.

            Si aceastã dezvoltare a concepþiei legionare a disciplinei, pentru cã ne-a permis sã înflorim puþin voinþa, ne conduce cu totul natural la problema libertãþii. Pentru Codreanu, Libertatea este, în esenþã, contrarã faþã de ceea ce se  înþelege vulgar ºi democratic prin acest cuvânt. In vreme ce , pentru cei mai mulþi, libertatea este o posibilitate de indiferenþã, o totalã indeterminare, pentru Codreanu, ea este autodeterminarea persoanei. El crede cã “a face ce vrei” este maniera cea mai evidentã de a fi sclav ºi de a nu afirma voinþa personalã. Cãci, a face ce vrei înseamnã în limbaj curent, a face ceea ce eºti determinnat sã vrei prin forþele mecaniciste ale temperamentului, ale ereditãþi, ale caracterului secundar, ale materiei. Atunci când credem cã suntem cel mai liberi, atunci suntem cel mai puþin. Iar când rezistãm  sã facem ceea ce am vrea sã facem, se manifestã prin aceastã opoziþie faþã de sine însuºi, libertatea cea mai întreagã. Nu numai, în acest sens, cã libertatea nu consistã în a face ceea ce vrei, dar ea consistã foarte exact în a face ceea ce nu vrei. Cãci voinþa care se aplicã acestui act secund este mai purã, mai degajatã de toatã degajarea exterioarã decât cea care se aplicã celei dintâi. O rãsturnare totalã a conceptiilor democratice, precum aceasta, ºi care lasã sã se întrevadã o concepþie a omului constituind o revoluþie absolutã în raport cu vechea concepþie materialistã ºi fals umanistã pe care ne-au inculcat-o filosofii secolului al XVIII-lea francez.

            Se înþelege cã grupuri de oameni, alcãtuite dupã aceste idei fundamentale, formeazã o omogenitate perfectã. Adãugaþi la aceasta funcþiunile vizibile ºi aproape materiale care creeazã coeziunea, ºi despre care am avut deja ocazia sã vorbim, cum ar fi cântecul, de exemplu, ºi se va înþelege indisolubila unitate a Legiunii. De altfel, forþa lui Codreanu este deasemenea de a fi înþeles cã esenþialul nu este atâ de a gândi identic, cât de a simþi comun. Afinitãþile dintre oameni sunt mai solid primite prin reflexe afective comune decât prin participarea intelectualã comunã la o gândire identicã. Cãci personalitatea fundamentalã este angajatã prin reflexe afective, ea nu stã în operaþii logice sau intelectuale pure.  Nici o pagubã dacã aristotelismul nostru occidental trebuie sã sufere din cauza enunþãrii acestui adevãr. Codreanu a exprimat aceastã idee în mai multe fraze foarte semnificative:  “Trebuie sa te adresezi sufletului ºi nu raþiunii mulþimilor.” Sau încã: “Trebuie sã existe aceeaºi complexiune a sufletului.” Sau încã ºi mai net: “Important este de a simþi ºi nu de a gândi în comun.”

            Aceastã remarcabilã unitate nu se va manifesta niciodatã mai bine decât prin Uniformã. Nu atribuim uniformei o semnificaþie militarã; încã ºi mai puþin vedem în ea gustul servituþii disciplinare ºi abdicarea de la gândirea personalã. “Uniforma  scrie Codreanu, este aspectul vizibil al unei realitãþi invizibile.” Aceastã îmbrãcãminte a corpului, comunã tuturor, aºa cum sufletul tuturor resimte aceleaºi sentimente.

Seful

            In sfârºit, expresia supremã a Unitãþii miºcãrii, ca ºi a aceleia a Naþiunii,  Seful!

            Când o masã formând un Partid, ºi mai târziu când un popor formând o Naþiune, au ajuns la aceastã unitate de complexiune a sufletului, se poate spune cã voinþa poporului ºi aceea a Sefului nu sunt decât una singurã: cea a Naþiunii organice. Intre voinþa Naþiunii difuzã, inconºtientã uneori, ºi cea a  Sefului, luminoasã, concentratã, nu existã un raport de analogie ci simplul raport al unei identitãþi neexprimate faþã de o identitate exprimatã. Si de aceea este nebunie a încerca, în faþa unui fenomen atât de nou ca apariþia istoricã a acestui raport de identitate, sã cauþi sã defineºti cu cuvinte vechi situaþia nouã care rezultã de aici. Nu este vorba aici nici de democratie, nici de dictaturã. Atunci când un popor ajunge la privilegiul acestei stãri rare ºi chiar unice, conºtiinþa naþionalã se definºte prin starea identica, la tiþi, a luminii interioare. Atunci, dar numai atunci, personalitatea istoricã a Naþiunii este în deplina sa înflorire. Se înþelege de la sine cã aceastã unitate de complexiune a sufletului ar fi realizabilã dacã Seful ar cãuta sã impunã de sus sau printr-o presiune externã un spirit nou, creat din toate piesele, ºi fãrã nuci o legaturã cu sufletul fiecãruia. Aceastã profundã stare de spirit, a explicat Codreanu, care este invizibilã ºi mai mult presimþitã decât perceputã, nu a fost el cel care a creat-o. Exista, puternicã, în stare latentã. A izbucnit din faptul întâlnirii fecundante ºi creatoare a sensibilitãþii sale cu sensibilitatea poporului român. S-a nãscut din aportul conºtiinþei colective difuze, al conºtiinþei prezenþei efective a morþilor Patriei, dintr-o surdã dar invincibilã exortaþie a Pãmântului Strãbunilor, din credinþa în Dumnezeu ºi  în ajutorul sãu; totul cristalizat, adus la luminã prin conºtiinþa, prezenþa, exortaþia, credinþa ºi ajutorul Sefului.

            Atunci, Legiunea ºi România nu vor fi decât una. Atunci marea luptã împotriva refulãrii naþionale va fi cãºtigatã. Atunci, înfaþa României resuscitate se va ridica o lume nouã: lumea Legionarã.

CAPITOLUL   III

Cãtre triumf prin martiriu

(1927-1938-1940)

FORMAREA PRIMILOR

LEGIONARI .                                              Este cu totul evident cã  în timpul acestei  seri obscure din 24 iunie 1927,organizarea Legiunii Arhanghelului Mihail,ca ºi substanþa sa spiritualã nu erau atât  de încheiate precum tocmai am arãtat.Erau  opt cei care se grupaserã în jurul lui Codreanu ºi care,a doua

zi,au mers ºi  au împãrtãºit decizia lor  profesorului Cuza.Acest bãtrân doctrinar I-a primit  cu o simpatie binevoitoare ºi cu accentul patriarhal cu care bãtrânii resping departe de ei cele mai juvenile ardori.Câþiva studenþi li s-au alãturat curând ºi,împreunã,ei au anvizajat exact situaþia paradoxalã în care se gãseau:animaþi de o voinþã cre nu avea altã limitã decât succesul total,dar posedãnd mijloace att de minime,încât pãrea imosibil sã se facã ceva.Dar ce conteazã! Au fost vreodatã ideile zãgãzuite de materie?”Prin îndrzneala noastrã,le spune Codreanu,trebuie sã batjocorim aceastã mentalitate atroce a dominaþiei banului.”

            Ceea ce importã cel mai mult ºi imediat este de a începe educaþia primului nucleu de legionari.încet,Codreanu îi iniþiazã în aceastã personalitate nouã care trebuie redescoperitã.F ãrã a prezenta niciodatã gândirea sa sub forma sistematicã a unui program,Codreanu formeazã sufletele primilor sãi camarazi în aºa fel încît  sã fie gata sã înfrunte  încercãrile.El îi învaþã ceea ce va fi mai tãrziu gãndirea Legiunii,anume cã suferinþa este mãsura valorii omului.Le exorteazã sã se iubeascã pentru cã ãceastã iubire este singura garanþie a unitãþii interioare a Legiunii,ea dezvoltã Credinþa în misiunea lor; ea vegheaza fiecare sã simtã comun,cãci,am vãzut,nu comunitatea gãndiriii rewzonate este aceea care uneºte oamenii,ci o sensibilitate comunã.Le aratã astfel cã este primul educator al acestei “ºcoli”a mãreþiei inimii,care va fi Legiunea.Cãci  dacã n-ar fi aºa,ar merita mai bine,nu-I aºa?sã  nu mai fie de loc.

PRIMUL CUIB.

                                                Când  toþi tinerii neofiþi sunt astfel  pãtrunºi de spiritualitatea legionarã,sau cel puþin de esenþialul ei,se ia,la Cãminul de  Studenþi,care se tapiseazã.Se pune la loc bun icoana simbolicã a Arhanghelului;se înscriu pe perete maximele prime ale Legiunii.”Nu alunga eroul care este în tine”,ºi aceasta împrumutatã de la  Seneca:”Cel care ºtie sã moarã nu va fi     niciodatã sclav.” Deja Legiunea este plasatã sub semnul imperios al acceptiei voluntare ºi bucuroase a Morþii.S-a vãzut cã acest semn era probabil cel mai puternic,cel mai profund,cel mai atractiv din toþi centrii spirituali ai Legiunii..

            Si nu este acesta,în fond,cel dinãi Cuib ce se constituie astfel,cu însemnatul privilegiu cã însuºi Codreanu îi este ºef?Ce favoare magnificã au avut aceºti primi legionari,de a trãi astfel zilnic în prezenþa lui,exersãnd atãt de delicatele ºi înãlþãtoare funcþiuni1Aceastã camerã a Cãminului nu are încã numele de Cuib,dar cel puþin are în ea toate aspectele lui.Si,deja,se cuvine  sã se decidã intrarea Cuibului în luptã.îi trebuie acestui Cuib o acþiune exterioarã,aceeaºi cu aceea care,ca urmare,va fi de rigoare pentru fiecare din miile de Cuiburi care se vor constitui.

REVISTA ‘PAMANTUL

STRABUNILOR’ CUNOASTE

DE LA INCEPUT UN IMENS

SUCCES.                                                       Aceastã primã acþiune exterioarã a primului Cuib legionar a fost fondarea unei reviste.Ea avea ca titlu “Pãmântul Strãbunilor”,pentru cã este,hotãrât,obedienþa faþã de trecutul real aceea  în care se cautã forþa de a construi viitorul.Si,cum Cuibul este sãrac,se adreseazã tatãlui lui  Moþa,care este popã,ºi care va avea mijloacele sã faciliteze aceastã muncã dificilã.Primele articole ale lui Codreanu au fost senzaþionale.Toatã Legiunea era acolo în forþã.Ideile de boltã,esenþial morale ºi rwemarcabil depãrtate de orice politicã,sunt schiþate una cãte una,mai ales în cel de-al doilea articol,unde sunt  enumerate  “ideile” ºi din care ne-am inspirat în principal pentru încercarea noastrã de sintezã asupra gãndirii legionare.Nu trebuia mai mult pentru ca spiritualitatea  româneascã sã tresarã.Tonul era totodatã magnific nou ºi totuºi revelând  accente care nu erau necunoscute,dar care erau  pierdute într-o ceaþã îndepãrtatã a sufletului.Era ca un ecou într-o imensã liniºte.Codreanu,pentru prima oarã în istoria contemporanã a  României,fãcea sã vibreze þþþsufletele.în câteva zile,Revista grupeazã mai mult de trei mii de abonaþi,ceea ce are ca efect fericit - din punct de vedere material - asigurarea pentru destul timp  a apariþiei periodice a publicaþiei.

PRIMUL JURAMANT

AL LEGIONARILOR.                                            Primii legionari ºi-au dat deci probele prin acte.Ei pot acum sã depunã jurãmãntul.Eu gãsesc,în ce mã priveºte,admirabil cã primii paºi ai lLegiunii s-au fãcut exact  dupã procesul care apoi va deveni clasic ºi obligatoriu.Codreanu,se pare,dintru început n-a lãsat nimic improvizaþiei sau incoerenþei.Si la fel cum cerea doi ani,uneori mai mult,postulantului,înainte de a putea depune jurãmântul care-l va consacra drept legionar,la fel cerea  primilor camarazi un stagiu analog,înainte de a-I recunoaºte ca fiind indispensabil legaþi de Legiune.Si totuºi,aceºti camarazi îºi fãcuserã deja datoria,ºi mai mult decât atât! în 8 noiembrie 1927,a avut loc ceremonia.Dupã invocarea Sfãntului Arhanghel Mihail,a eroilor Romãniei ºi a sfinþilor ei,legionarii au depus jurãmântul urmãtor:”Puþin numeroºi,dar puternici prin credinþa noastrã de neclintit zin zdumnezeu,prin voinþa noastrã de a rãmâne fermi în mijlocul torturii,prin detaºarea noastrã absolutã de tot ce este terestru,jurãm cu fericire sã servim România ºi Crucea.”Pe urmã,într-un gest simbolic,se amestecã puþin pãmânt prelevat din toate locurile glorioase ale României,stropit cu sãngele morþilor.Fiecare a luat o pãrticicã ºi au pus-o într-unsãculeþ pe care ºi l-au suspendat de gât. Legionarii erau legaþi prin jurãmânt de morþii trecutului ºi pentru a reface România. Ei vãzuserã în aceastã povarã patrioticã simbolul voinþei lor de servitute faþã de idealul pe careºi-l impuseserã.

PRIMUL APEL CATRE

MASE.- CODREANU

EXERCITA ASUPRA

MULTIMILOR O

ATRACTIE INVINCIBILA.                                  Astfel, timp de doi ani, Legiunea, strict închisã, nu se lãrgeºte decât cu Incetinealã ºi prudenþã. Opera esenþialã de educaþie, totuºi, se îndrepta cãtre perfecþiune. Si cu fiecare legionar devenit cu adevãrat un om nou, Codreanu ºtia cã poate aºtepta ca acesta sã fie un apostol plin de zel, iradiind de credinþã, dornic de martiriu. La 8 noiembrie l929, el hotãrãºte sã se adreseze maselor. Primul apel rãmâne ca una din cele mai uimitoare aventuri care se poate imagina. Noi nu avem, ºi într-adevãr nu am putea avea aici, nici cea mai micã idee a unei propagande adoptând mijloacele care au fost cele ale lui Codreanu în acest moment. Dar Cocreanu avea gradul suprem de intuiþie a nevoilor ºi instinctelor poporului român. Si aceastã intuiþie îi permitea sã aibã despre sufletul românesc, ºi chiar despre complexele sale inconºtiente al cãror rol esenþial este astãzi cunoscut, o cunoaºtere cu atât mai perfectã cu cât era o cunoaºtere dinãuntru, ceva ca o fuziune, o identificare a cunoaºterii cu obiectul sãu, care este pentru filosofia contemporanã modul cel mai perfect ºi, vai!, cel mai rar de înþelegere intelectualã. La 15 decembrie, Codreanu a mers, pe cal, din sat în sat. Tãranii, curioºi, se grupeazã în jurul lui ºi al câtorva legionari care-l însoþesc ºi care au îmbrãcat costumul naþional. Existã, deasemenea, un mare stindard al Arhanghelului, iar Codreanu, sublim pelerin, þine o cruce în mâna sa stângã. El vorbeºte fãrã elocvenþã, limbajul profeþilor. El spune cã vor sosi timpuri noi, cã învierea României este aproape ºi cã Românii trebuie sã aibã sufletul curat. Nici un cuvânt de politicã nici de demagogie. Totuºi, Codreanu a trecut ºi umbra sa este de neºters. Suflul învierii a fost simþit de cei care l-au ascultat. Acesta este chiar omul care trebuie României. Din sat în sat, vestea se rãspândeºte, cã s-a ridicat un profet.Cãnd,la cãderea nopþii’caravana se apropie e de târguri,þãranii sunt acolo,cu fãclii în mânã,care aºteaptã ºi-ºi disputã între ei privilegiul de a-l gãzdui pe Codreanu.Din satele vecine,vin emisari ºi-l implorã:”Cãnd o sã veniþi ºi la noi?”Ai crede cã citeºti o paginã din Evanghelie.Si caravana,la fiecare haltã,creºtea cu cinci sau zece þãrani care,lãsându-ºi familia ºi bunurile,urmeazã legionarii ºi trãiesc împreunã cu ei.Acest fenomen curios nu se poate exp;lica decât prin incredibila putere de atracþie personalã pe care o exersa Codreanu,putere pe care toþi cei care au avut prilejul sã se apropie de el au recunoscut-o,fie cã erau simpatizanþi sau adversari.El exercita o veritabilã fascinaþie misticã asupra tuturor.AA-l vedea constituia în viaþa unui om un eveniment care nu putea fi uitat.

PRIMELE PERSECUTII

ALE LUI CALINESCU.

DIZOLVAREA GARZII

DE FIER (11 ianuarie

1931).                                                                In faþa succesului fãrã precedent al acestor manifestãri succesive

 

 

RODICA  ANCA

A G R A M A T I S M E ,   M A N I P U L Ă R I    Ş I

S I L Ă

Curând n-o să mai deschid televizorul la ştiri! Nu mai suport. Au înnebunit toţi: guvernanţi, parlamentari, sindicalişti şi ziarişti. Scenarii peste scenarii, care mai de care mai absurde, cum îi trăzneşte unuia o tâmpenie, vine şi-o deşartă în capul nostru. Cine e în spate, cine e dedesubt, cine pune la cale, ce pune la cale, ce vrea să schimbe şi cu ce vrea să schimbe, etc. etc. Tot “bizonul”, cum ziceau caţavencii, se isterizează: face câte trei – patru greve una peste alta, vociferează, împroaşcă mahalagisme şi “ba a mă-ti” fără nici un fel de sfială, se acuză de hoţie şi minciună şi îşi numără unii altora “ouăle” cu nonşalanţă dezgustătoare,  pe stradă, la tribuna “perlamentului” sau pe ecran. Iată o mostră, auzită de mine la tv: “au violat constituţia şi au supus la perversiuni regulamentul de funcţionare”, se plângea un parlamentar, în legătură cu tentativa de schimbare a lui Văcăroiu şi a lui Năstase.

  Şi, cireaşă pe tort, spre sfârşitul lunii vor veni şi minerii, la vreo zece mii de capete, peste noi, să ne arate ei ce înseamnă democraţia!

 Toţi vor lefuri mai mari şi pe nimeni nu interesează cum şi de unde bani.

 Metroul nu circulă între ora 4 şi 16, e o aventură să ajungi la servici, chiar dacă ai maşină. Copiii nu merg la scoală de mai bine de o săptămână, iar eu stau toată ziua şi mă intoxic la ştiri şi talk-show – uri, de nu mai lucrez nimic prin casă. În fond, pe nimeni dintre cei care vorbesc, indiferent unde, nu interesează nici naţia, nici economia, nici bunul simţ.

Şi mai sunt şi agramaţi! Toţi: miniştri, guvernator de bancă naţională, reporteri şi redactori, ca să nu mai spun de şefii de sindicate, toţi, nu ştiu să vorbească corect. Nu ar spune ei “pe care” nici în ruptul capului. Mamaia nu ştia carte, niciodată nu am auzit un agramatism în vorbirea ei! Mama şi tata, aveau puţine clase, nici ei nu vorbeau incorect! Când am stat doi ani la ţară, oamenii simpli de acolo, vorbeau corect. Şi G e de acord cu mine. Noana, Petrică nu fac dezacorduri. Ca dovadă de ce fel de carte se face acum la şcoală. Dacă pe Nea Gheorghe îl mai iert, pe primul ministru, nici în ruptul capului! Şi nici pe ziarişti!

Imediat după revoluţie, toţi vorbeau despre “propietate” de mă apucase şi atunci, ca şi acum, cu “care” în loc de “pe care”, urticaria.

Mă apucă, vorba lui Emiluţ, greaţa. Cred că o să mă lecuiesc curând de a mă mai lăsa timorată de ei, de ăştia de pe ecran, şi o să mă uit doar la filme. Parcă aste sunt mai breze! Crime, calamităţi, accidente, viruşi, violenţă, împuşcături, psihoze, nebuni, isterii, impudoare şi neruşinare! Mai bine ascult muzică la radio-casetofonul ăla minunat pe care l-am cumpărat cu 4 milioane astă vară! Că de citit nu mai pot mai mult de o pagină, că-mi plânge ochiul ăla bun. Ia să mă duc eu la oftalmolog!