George
Anca
*
Eu te duc la balamucul de căţei, Rex. Aşa e
şi pe la noi. Introducere în teoria argumentării. Câtă secătuire întru nimic –
măcar şi posibilul creat, niet, jur-împrejur înţelepţi per se. Nicio discuţie
umană, ceva. Cartea, pe ucise. Raj Kapur a murit la 64 de ani, Morarji Desai
are 100 şi urcă încă până la 5 fără lift. La Ploieşti, ar prinde vreun rol mai de
doamne-ajută. Noaptea e altă zi. Să mă apuc a infinita oară de vers. Ne vânasem
reciproc pe viaţă. Vor să te depoziteze, nici să nu te mai gândeşti la vers.
Prin vers te înţelegeai însuţi decapitat. Niente.
Ştie Orăştie. Am mers cu coana Gabi drum
lung spre casă, povestind bătrâni, când luminoşi, când egoişti, de li se
spânzură copii - pornisem de la curiozitatea pe care ţi-o trezeşte o represiune
prelungită asupra ta, cum vinovăţia este o etichetă sau o relaţie. Plata chiar
nu mai pare depresată – o fi luat fata bani pe film, că a făcut cumpărături,
şi-a luat o punguţă albastră nepaleză (în amintirea celei de la Sergiu Al
George). Cuplul de la Curtea de conturi. Roşia Montana fără de Ravana. Pierderea capului,
cuvânt cu cuvânt.
Cicero înlocuit de Micescu, pe chestie de
partid. Limba moldovenească, clasu a patrulea, Chişinău, 1940. Ca bază pentru
alcătuirea manualului de faţă s'au luat manualele stabile - ucrainean de
Ceavdarov şi rus de Afanasiev şi Şapoşnicov, din care am tradus unele reguli şi
material practic. Ruşii ar fi finanţat şi Pugwash-ul, mai apoi UNESCO. Te uitai
ce e cu Suedia, păi ne uitam şi unul la celălalt. Cine are grijă să moară
poeţii la 50 ani? De ce plângi, azalee? Constantin Oprişan şi dublonul Fane
Vlădoianu, voce turmuitoare, durîndurătoare, cerfolositoare.
Poezie-supravieţuire.
Am citit ceea ce nu se poate citi. Mai
presus de totalitarieni. Brânci de autoscrutare. Mă caută bătrânii. Marii poeţi
ai puşcăriilor şi anonimii. Antologia voastră e o nedeie. Dacă o scoţi, cine
mai face plăcinta? Str. Plantelor 7-9. Să vedem sărbătorirea lui Eliade la
Chişinău, că pe fostul primar Costin, soţul directoarei, îl îngropă azi la
cimitirul armean. Motanul se preface că doarme, eu că scriu. Fata-mi adusese pe
fundul paharului un rest de vinars. Tot o să-nflorească zarzării acu-acu. Plata
a văzut vacile domnului.
Medicamentele cerute de nea Ion Gospodaru
i-a spus farmacista că sunt de cancer. Care şi Cristina e plină de noduli.
Suntem oglinda morţii împrejmuitoare. Bine de fie-mea că joacă în filme (Plata
ar muri dacă ar vedea-o în scene de sâmbătă noaptea, pe canal B). M-aş retrage
din zgomotele păcii. Se cade în mine depopulate de strigoi. Cum a devenit atât
de banal să fii în viaţă sau să mori? De ce, dispreţuiţi din toate părţile,
Pirgule, ne-am contaminat numai de acel dispreţ? Singură batjocora purtată
patrie. Dar dacă niciodată omenirea însăşi n-a fost mai brează, cum ar putea fi
amputaţiile ei mai viteze?
Făcătorul de bine a dispărut odată cu
binele. Se dă bineţe tot mai rar. Nu pe viu – la radio, cine ştie-n ce amintire
de spital. Buni sunt şobilanii. Ei nu fac ciumă, o cară. Volbura pustiirii
pustiurilor. Lansarea de legionari, posibil motiv al asmuţirii Curţii de
conturi. Dparte India, departe şi Chişinăul. Impuls managerial. Curvele-şi
oferă gelozia. Glob terestru achiziţionat cândva la Bruxelles. Tatăl
spânzuraţilor (carnet nr. 666) împlineşte o vârstă managerială, 83. Mâna goală
taie-mi-o. Pe dumneaei o taie pe dedesubt şi nici nu are bani de înmormântare.
Beyondness language. Nu avem filosofie.
Nu-l băga în seamă, Moş Nechifor. Drepţi în faţa dreptului. Ascult lucruri
urâte. Puţină lume se miră de tortură. Psihaion impersonal. Ontonoos. M-ai
trimis la vaci, le înotam udul. Amestec de confesie şi tras pe dreapta. Iar tu,
supărându-te, şomezi, te autodeteşti, iar te vei duce în Basarabia. Aici putem
spune adio nici la jumătatea paginii. Nu te sufăr, strigase ruina pe Lipscani.
E lux la Chişinău floarea, fereşte asasinarea.
Dialectul dialecticii. Picurul primăverii,
sinceritatea vagabonzilor, când nu ai cuvânt. Nu timp. Mai bine ne-am lua la
bătaie. Minus cincizeci şi unu de grade. Jucându-ne capul în cunoştinţă de
ghilotină. Trecerea treie. Oaste hostis. Poetica locuibilă. Pornografii în
limbi străine. Vomită ce mănâncă. Mai ales de blesteme să se ferească omul în
viaţă, şi ale neamului, şi ale meseriei. O luăm din loc oriîncotro, cred că iau
caietul, cine să mi-l fure, îl duc cu mine, şi n-am nici valuri nici valori în
el.
*
Joi Chişinău, azi născut M. Eliade, i-om
merge la Bust, de pe la 5, vreo două ore, gânduri cu el, în Moldova, nu s-ar fi
aşteptat, cine ştie – plus înnodarea cu emfaza eminescianistă cronicizată, de
nu cumva rusificată. Jean s-a trezit ca pe la Suceava, mai aici şi mai colea,
până-n Basarabia. Garoafa albă de la Jean, pe maldărul de buchete în ţiplă,
înbrăcăminte soclului bustului ochelarist. Vecinul Blaga a fost furat, iar
bronzul Eliade e şi mai la drum, l-arunci din praştie peste gard spre Codru.
Generaţii gata de jertfire, noi vom duce
neamu-n nemurire. Avem curaj în aceste timpuri grele să sfidăm întunericul, la
lumina unui astru. Aura profetică a lui Mircea Eliade. În umbra pletoasă a
independenţei. Şi tu, eul meu, eşti laşitate. Dă-ne, Doamne, un cuget de-a iubi
pe duşmanul nostru. Domnul zidea a treia făptură. Ne-ar trebui nişte ceceni.
Atâtea suflete adunate de Mircea Eliade. Păcat că nu se află aici d-l Clinton
să vadă cât de mult vrem să ne unim cu România. Care drept se lezează,
spuneţi-le ruşilor. Tosca introdusă ruseşte. Ziua naţională a înverzirii
plaiului.
Marko, venind la războiul cu Mircea, s-a
închinat şi-a zis: să câştige creştinătatea, chiar dacă voi pieri eu. Bine, mă,
ai lăsat impresie proastă, ai făcut pasiune pentru o ploieşteancă. La Salsa.
Ninge cu moldoveni în Siberia. Cu, sau fără
Ilie Ilaşcu? Kurukshetra e inima noastră. Urmila a comparat lupta-ntre
clanurile oiereşti mioritice cu aceea dintre Kurus şi Pandavas. Marşul
tinerilor în Basarabia şi al moţilor la Blaj. În ce cumplită linişte, cam cât
nu mi-aş fi închipuit.
Catherine Fouquet n-a practicat de un an
bhart natyam. Trebuie ciment, nu parchet. Ambasada Moldovei, pe Câmpina, lângă
Puşi. Tripathi, încruntat, singurătatea. Dio esiste ed e unico. Dylan Thomas
căzut în locul lui May Jo. Cultul morţilor pe bâjbâite. Nici upanişada nu-l
lasă pe dumnezeu înţelegerii umane. Frază logogogică, eunuci de meserie,
Abelard, paie fumate în puşcărie, eclesiologie. Ţăranul apofatic, ţărâna
catafatică. Întunericul dumnezeiesc al luminii apropiate.
Îi comparam pe Krailevici cu Arjuna,
amândoi a muri întru credinţă. Necunoscute numele zugravilor de icoane
făcătoare de minuni. Simbolurile sunt cele mai mari realităţi. Blană de skirka.
The commodification of violence. Mii de săraci în fiecare sărac, generaţii.
Trezit pe sub pojghiţele de frig mitologic al echinocţiului. Basilica, loc de
adunare a militarilor, primii noştri creştini. Catarama celtă. Incendii de
români scrişi sânge. Du-ne pe deal sub semilună. Căderea părului în aură
citostatică. Prieteni sfinţiţi de moartea nedreaptă. Printre operaţii, nu se
roagă nici la Dumnezeu, nici la tumoare.
Ieri frezie, azi Kent, pe nenimic
înebunitără. A aprins ţigara, m-am revoltat, a trântit uşa, a dat tare
comuniştii. Ajunsesem la New York, aveam apartament, umblam şi prin altele,
fumam Kent.
Din dor. Poet pakistanez. Nu ne-au întrebat dacă vrem cinci stele. Plecam. Tot
felul de locuinţe. Nu-i prindeam la telefon, i-oi fi deranjat. Nu-mi vor avea
nici vocea. Se imprima de ziua lui. Voiam fraza cu viteazul Balcanilor. Nu pot
nici s-o ascult cum a ieşit, dacă nu s-a tăiat-tomi.
Nu e tăiat de niciun tine. Aşa de rău îmi
pare, puteam să termin. Te-nchini. Ia o valoare mare din aşi. Ai cuvântul meu
de onoare că te pocnesc. Născuse două gemene, să se arunce pe geamul
spitalului, lasă, mă, că iau eu una, şi una soru-mea, dacă erau doi băieţi. Vor
creşte ele, ne vor şi vizita. N-am imprimat fraza Marko-Arjuna, să fiu sănătos,
era o dictare publică, pe inspiraţii mai descifrabile. Pare mai vitează. Am
plecat să mă împlimb. Pot lăsa scris. Ziceam că scriu pentru Consiliul Europei.
M-am inhibat dimineaţa asta. Fata văzuse
răzătoare de barbă de 20.000, deci tot se interesa de ceva. Nici pe ea nu se
imprimase când, timidă, repeta întrebările de la redacţie. O fi vreo
morbiditate să-ţi conservi vocea de tinereţe. Lumea decade, cum şi-ar mai
aminti fără ranchiună, ar contextualiza, te-ar dezgusta pe tine de tine, chiar
mort, prin ai tăi, s-ar jena,
aruncă vorbele ca un apucat, o fi moştenit nebunia, şi-a mai şi cultivat-o,
taică-meu are voce mai frumoasă ca a mea. Abia pot pica în vâna vreunei
angoase.
Atunci nu vă mai fac nici eu curriculum
vitae, pe uituceala voastră. Tema greşelii o debitezi mata, curăţând morcov
pentru papagal. Vedem noi peste o mie de ani cefeide.
*
La capătul metroului 54, Queens,
pe pod, urci scările, jazzul te salută de jos. Ne-am scrie până la ocean, el
peste şapte kilometri, cu bicicleta, eu din partea cealaltă, o Europă, tot o
apă, uscate reproşuri, trezite borşuri. N-am mai încercat nimic parcă înainte,
la noroc şi boală, la moarte de mamă. Te-a adus subconştientul şi ai adormit şi
tu. Ce mizerie, zici, te petreceam pe ţoale, ai şi plecat lăsându-mă în ce
văzusei. Ce-or mai fi făcând toate fiinţele pe care în viaţă le-am atins şi
lucrurile şi închipuirile, măcar suprapuneam un personaj-două, o dramoletă.
Ţie-ţi începe filmul, ţi-ai drogul, în
bucătărie nu e voie că face papagalul gălăgie şi se supără fata, d-aia vreau
să-mi găsesc undeva. Ţi-am pus cafea pe masă, auzişi, auzii, păi răspunde când
vorbeşte omul cu tine. D-aia nu mai scriu, de ce aud, iar când să aştern ceva,
a ziar-radio-metrou-suntem-patru-fraţi-înger-îngeraşul-meu. Mama nu are ce ne
da. A mea a murit pe vremea asta, când se şi născuse, tipic. Tu tuşeşti de
Kent, de TBC, de primăvară. Se înserează, ducă-se reauzirea telefoanelor, auto,
ne-om mai afilia, armata n-are decât s-o ia şi pe aliniament dreapta, ies eu
din asta, intru-n alta.
Barbulea, Diaconu, fata Emiliei cu băiatul,
afară, caricaturistul – expoziţie – Gorj. Pouchy. La două case, focul. Adurerii
luase medaliile vineri că nu se pupau cu caricaturile, bun, vitrine goale.
Chirie, un ban, noutăţile, repede harta, s-o afişez, fără Transilvania în ea,
pe-afară, fără morsă, Thiers, preşedinte al franţei, medalie către jeunesse
român(ă), cu F mare, mai sus, Şerban Milcoveanu că pm Rene Viviani. Ce-a zis,
tabes dorsal pentru toată şcoala de cavalerie de la Târgovişte, tratament la
Saidac, eu voi învinge boala prin voinţă, dă-i cu şancru, cu sifilisul terţiar,
feriţi-vă de omul ăsta, e prea ambiţios ca să fie folositor, legionarii
singurii exceptaţi la Nuerenberg la intervenţia lui Stalin prin Rudenko, cum ar
fi văzut 14 000 + 5 000 soldaţi între mitralierele din spate şi cele ruseşti,
căpitanul şi programul, te omoară şi-ţi ia programul, ceea ce s-a întâmplat,
dacă pe cadavre de vaci s-au pus halate şi s-au prezentat ca evrei.
Câini dresaţi să ucidă oameni, echinocţialităţi
parasudice, jupoane nucleide în mahalaua gubernială, în timp şi la moment,
peste tot, peste polcovnici o mai rea ca Pena învârtitoare de buric şi de
delir. Caută-ţi Pretoria,
nu dă bine linia, şeful s-o pună la loc, u. della rivelazione. Să nu mai suni
la d-na Ileana, mâine te sună Lavinia.
Primul cimitir particular din ţară, la
Cluj. Boala frigului cu spaime vălurite de palele îngheţului, mai şi citeam
proză, scuţ mâinile pe geantă, lasă, nicio discriminare, nici a dârdâielilor,
pranayam cu aer prea rece, bruscheţi respiratorii, degerături, nicio oprire la
Romană, hai la Colţea, fără să fi urcat nimeni, 20 dinainte se spălaseră, am
ajuns în faţă şi am pornit-o, bălăbănindu-mă, spre dreapta, la drum lung, din
lung în mai lung, invazia de la prânz cu bârfă canibalică, ucigaş salivantă, că
soţul concurenţei întru imbecilitate are varice în stomac, aşteptau vibraţiile
moartea, să se uşureze de-o ură spre alta.
Sprayuri paralizante, sprepa, la menopauză
criminaloidă, aşa mai şantajasei cu fostul electromin, coleg pe mă-ta, ce
coţăiai alama, c-acu nu suporţi pe nea, că i-a zis moluscă, domnişoară, nu sunt
domnişoară, lucrez din 1972 aici, aţi încurcat ce-aţi putut, lăsasem să se audă
c-aş reabilita-o, că şi ai pe cine, în criză, de-ar sălta şi spitalul, nulitate
locvace, a murit Grig, să scrie despre el, nenorocire, invers aproape că nu
mergea, bătrâni de-ai mei profanaţi de-o apucată a frustărilor, un rădulescist,
de-aia ninge.
Mâine-ţi citesc reportajul de la Chişinău.
Vii tu şi cu vodcă. N-am telefonul Mariei Bieşu. Să-ţi aduc şi notiţele mele,
poate nu-ţi dau vreun interviu, poemul englez, îl traducem pe loc. Coborâsem cu
tine, te purtasem în pridvorul bisericii Sfântul Gheorghe, statuia lui
Brâncoveanu, strofa din Rugăciunea unui Dac, precreştină, încrustată pe zid
creştin, ne în lege turcească, se ruga lui Zalmoxis, vecinicul repaos e nirvana
necreştină. Nu mă mai pupa, că suntem bătrâni. Ne sculăm, se cântă imnul
Indiei, Punjab, Gujarat, Sindhi.
N-auziţi cine latră, dear Front Line
Defender of Humanity, eu eram pentru fie-ta cu ăi doi ghitarişti să cânte
new-age prin ganguri. Era mai cald în puşcărie. Se resiberianizează ţara,
Beria-Siberia-Iliescu. Tot ce mişcă, în cătare. Iazigii, roţi quadrigii. Cum se
poate una ca asta; Sirius? Organele să-şi facă datoria. Îmi zicea naţie
spurcată, aşa eşti, te bătea, nu, a plâns când am venit cu notă mică la
caligrafie, şi i-a spus lui unchiu' Marin să mă înveţe, avea o joardă, cum
greşeam, mă pocnea peste degete.
*
Ionuţ, tot mort, de-l prinsese pe Ilaşcu
închis, se va mai fi răvăşit întru Father, ce Diesel, ce Sterling, ce
Baloteşti, schimbarea de tot, pe nemaivedere, ca şi cum nici nu existasem.
De-aia-i bun visul, când nu e rău, vrei s-o vezi pe mama, ţi se face prietenul
din partea ei, cum i-aş întâni-o eu pe-a lui vie, m-am şi gândit, de două ori
văduvă, toţi ceilalţi copii îi trăiesc. Treaba ta ficatul şi prietenii morţi,
mamele invizibile.
Mergeam pe deal cu cine dacă nu mai este nu
da nume că se substituie adversa. Ca ieri dimineaţă nevăzând-o în veac pe mama
ei înfulecătoarea tot eternă făcusei întrebarea ce-o fi cu soacrele astea nu
toate nu chiar Noana dar şi apostolul le pusese de-al doilea. Blazate azalee am
mai vorbit rară sănătate mentală turnătorie mortuară haotic.
Mai bine forme răsărinde placaje din
sculpturi prin ghips spre porţelan fosfatic. De petrecusem axul şi la mese ai
văzut negru copiii împinşi de mame pe mese ca la cumetrie neînvăţaţi zis-ai
tăierea tablourilor ce-or fi înţeles femeile că le-ai pedepsit în case cu
picturi dacă or fi rămas vreodată închise-n muzeu peste prag sculpturi de
virgină directorul oltean cu maşină şi costum nu se temea de moarte şi-ar fi
dorit-o o dorea pe sculptoriţă domnule ar fi zis Ionuţ tocmai visat cu o fată
de studiu de-i arăta el calea.
Acum n-o să se mai vadă romanul în schiţă,
oraşe cu filme decupate din diaspora. Filtreze astăzi luxul avariţiile
aducătoare de infarct actorilor cu impudenţa de a-ţi juca pe scenă şi la morgă.
Batjocura de toate nimic din ritualul vieţii morţii ce ruşinate vremuri de a nu
se nărui de voie. S-au încârdăşit să mă certe printre cuvinte mai mult tăcute
furie apoi pace da' ranchiuna se pecinginează diaritm cutremur japonez.
Fereşte-te de cine te ia la restaurant prin
sărăcia noastră. Ce zisei-ziseşi, ce luai din cap, l-a bătut că n-a răspuns,
schimb, mai şi luaşi din cap, să văz că ai, păi eu contra chiaburi, regi,
venetici, ce ziseşi, mai zi ce ziseşi, nu mai zic, schimb, trăsuri, avioane,
mai bine săracii de noi, neduşii, pe nesalutate, slănine nespălate, tragi o
ciorbă, că d-aia are ăla varice pe stomac, n-a mâncat ciorbe în Germania, iar
noi venirăm vii cu ardeiu-n maţe din India.
mai greu ca ieri pe jos clarificarea
printre neplăcuţi la vedere spune vizitei de mâine până la 39 mort pe front ce
frate ce Ierusalim
Agonia şi moartea, în 12 aprilie 1961
(făceam 17 ani) a lui George Manu. Nu mai văzusem aula magna plină, nici la
conferinţa scriitorilor, săptămânile trecute, nici la Piaget, nici la Roman
Jakobson, poate când se declanşase în 1964 similiemanciparea de ruşi, tot sub
bagheta rusofililor, altfel, ca decomunizarea prin comunişti azi, putea să-ţi
fie frică – aula auzind multe. Voi vă jucaţi a plânge, cu supărare pe viii
contra morţii şi ai noştri şi ai lor, cum dintre morţi unii ar fi omorât pe
alţii.
femeile şi armata mai depresive banda lui
Mircea Nebunul secţia 9 vremea dezvelirii de durere ne dezlipim de retină şi
podium soarba zvântându-se pe boturile porcilor aveţi un schelet deja 6000 la
Valea Neagră în apa lor minerală s-au găsit resturi umane înfăşuraţi în muson
ca mumiile oralitate necăpăcită de puşcărie chiot mantric ne resimbolizăm
dintr-o rutină în alta tantra programează vocile pneumelor nimic mai ucis decât
legiunea cine deturnează vieţile voi de colo ţintă ravanică parcă ne-am pregăti
de puşcăria din Sevilla
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu