SANSKRIT - ROMANIAN

Colocviu – Mihai Eminescu – Liviu Rebreanu – Vasile Voiculescu – Gabriela Tănase – Liliana Popa - Marilena Apostu – Mereudoina – Adrian Botez – Ioan Miclău-Gepianu – George Anca

Centrul Cultural MIHAI EMINESCU

Str. Jean Louis Calderon nr. 39

Colocviile de Marți

27 noiembrie  2018, 5 pm

Anul X nr. 9 (106)

 

Tema: LA   ARON  PUMNUL

Recital  Puși Dinulescu

Intervenții:

George Anca: Aron Pumnul, Liviu Rebreanu, Vasile Voiculescu născuți în 27 noiembrie

Vasile Menzel: Bună seara, Mozart

Andreea  Fanea: Eroinele României Mari

Mircea Coloșenco: Debutul lui Rebreanu  la 110 ani

Viorel Speteanu: Cucerirea Bucureștiului în noiembrie 1916

Teatru de poezie: Gabriela Tănase, Doina Boriceanu, Liliana Popa, Bianca Nema, Puși Dinulescu, George Lupașcu, Sorin Stratilat

Prezentări de carte:

Gheorghe Lupașcu: Poeme în manuscris, Editura Pastel, Brașov

Vasile Mandric: Sonete absurde, Editura Pim, Iași

Coordonator: Dr. George Anca

MIHAI EMINESCU

La mormântul lui Aron Pumnul
 

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ți auroasă și senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!

Metalica, vibrândă a clopotelor jale
Vuiește în cadență și sună întristat;
Căci, ah! geniul mare al deșteptării tale
Păși, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
        Și-n urmă-i ne-a lăsat!

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt și mare,
Colo unde te-așteaptă toți îngerii în cor,
Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare
Și-ți împletesc ghirlande, cununi mirositoare
        Cununi de albe flori!

Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,
Te plânge-n tânguire și locul tău natal;
Căci umbra ta măreață în falnica-i zburare
O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare
        Ce-i simț național!

Urmeze încă-n cale-ți și lacrima duioasă
Ce junii toți o varsă pe trist mormântul tău,
Urmeze-ți ea prin zboru-ți în cânturi tânguioase,
În cânturi răsunânde, suspine-armonioase,
        Colo, in Eliseu!  

LIVIU REBREANU

De o sută de ani se propovăduieşte "europenizarea" noastră pe toate cărările. Oameni de Stat, scriitori, filosofi, artişti, încântaţi de binefacerile civilizaţiei, ne-au impus tot ce s-a făcut aiurea în mod organic. Avem Constituţie belgiană, legi franceze, parlamentarism britanic, literatură futuristă, pictori expresionişti, democraţie, capitalism... Avem de toate şi, totuşi, simţim toţi că n-avem nimic. Constituţia noastră belgiană, legile noastre franceze, parlamentarismul nostru britanic au rămas vorbe goale, care se repetă papagaliceşte la întruniri şi prin ziare; literatura şi artele, cu cât mai extravagante, cu atât mai izolate şi fără nicio înrâurire asupra celor cărora se adresează: democraţia noastră nu trăieşte decât în ideologia câtorva naivi, precum capitalismul nostru e un nume nou pentru vechea robie a celor mulţi de către o mână de îndrăzneţi.

VASILE VOICULESCU

Trec vremile Trec vremile... ca nişte ape Şi faţa lumilor o spală... Se luptă sufletul să scape Din furtunoasa-nvălmăşeală Şi din şuvoaiele de apă. Ca-n încleştarea agoniei S-afundă iar şi iar se suie. Izbeşte-n porţile veciei, Dar taina nimeni nu-i să-i spuie, Şi iar s-afundă... şi se suie!

GABRIELA TĂNASE

Ca un frison mai lung va trece și acest anotimp
în care vedeai cândva, pe străzi, doar câini abandonați
mucuri de țigara, ambalaje sau resturi
de oameni nu vorbea nimeni c-ar fi văzut
lipiți de gurile de canal ca niște haine murdare ...
visând cu mâna întinsă
o fericire ca o bucată de pâine.
Ca un frison mai lung va trece și acest anotimp
fluturându-și mânecile prea largi și prea albe
umflate cu milioane de fulgi.

LILIANA  POPA

mantia fumegîndă a vîntului,
arpă prinsă pe umărul serii
adună frunzele ce albesc
cu timpul,
cu secolul de singurătate,...
cu moartea,
cu viața.
peregrinul anonim
are mereu rezervat ultimul vals
și umbra străvezie a ceții.
trei frunze mi s-au prins în păr
două mi s-au așezat în palme
și sub petecul meu de cer
vom depăna fiecare poveste
pe care o voi scrie cu degetul
pe geamul ferestrei,
pentru alt veac.

MEREUDOINA

O fereastră zbătută de vânt

ne caută o stare iluzionată suferindă

a fost cândva o ruptură de lună,

luna-și ținea luminos pântec în mână.

cavalerii cerului înnebuniți

își înspumau în frâie caii

și raci din ploaia cerului cumpliți

se târau să vadă,

să vadă ce gâlgâie Pământul.

Pământ se așeza timid în scorbură

de-o mare... doar de mare sub furtună,

frica lucea pe fruntea zării

încercarea de-o iubire se alunga

din picioarele fricii țâșnitura țărânii

cum pe fruntea regelui lumii

în franjiri săltate dorințele-i...

lumea era pădurii?Sau se pitise?

Era visândului? sau se vindecase de a fire?

în stropii mării, universuri

și câte, câte luau lumea cu elre?

lumea în zvârcoliri ca dans de-o cale,

căile zăceau sub firească întrebarea

la ce lumea ne trebuia?

eu îmi fac  culcuș în ea,

în miez de fapt dansez cu tine,

doar cu tine împart surâsurile,

cu tine mâna îmi împletesc deget de deget

și îmi aplec capul pe umărul tău.

mi-e atât de bine, încât

orice rău pot să-l îndur!

strâns ne ținem din tari priviri,

mi-e foame de viața-n gălăgie,

de ochii tăi zâmbind cuminți...

frumoasele anotimpuri zac în butii,

o singură floare se mai înălța,

fără nume sau florinzi boboci priceperii

iar biserica o purtau pe brațe îngerii

de ne închina... închina...

unde vei fi când culcușul cald

va primi iarna zburândă pe sania-ghiață,

unde s-au dus gânduri ce ne aprind,

arunci zdrențe-viață în soba negăsită?

și ce vecini avem încolo-ncoace

când cerul se va duce la plimbare,

când lava străfundului va sălta - val de mare,

iar plaja se va înveli în trupurile noastre?

departe-n întuneric cosmic gras

răsare o poveste ce mi-o spuneai ades

că nu pot, nu pot sorții să te las,

că doar pe tine, iubite, te-am cules!

o fereastră strălucea aprins în mine,

dar vânt târziu o scutura în furii,

eu te țineam în brațe, sprijin să-ți fie,

deși plecai acolo, fără mine și lume...

doar încuiat de mii zăvoare-n tine...

ADRIAN BOTEZ

 Pânditorii 

salt

în neant

cu moartea pe gene

paingi pe sprâncene :

viermi capătă pene...

...vorbe  - negre stele

fereşti făr' zăbrele

suflet de nuiele -

de nuiele şi chirpici

născut între tufe mici

de nevolnicii pitici...

...Cartea nu s-a scris

totu-a fost în vis

pe cer scrie : „'nchis”...

...a căzut Zăpada

a-ncetat şi sfada

gheare-şi scoate Prada...

din văzduh ies – sâmburi

toţi ce stăteau singuri

făcuţi din carâmburi

din crimă şi strâmburi -

ei nu vor veşti – schimburi :

numai răzbunare

ură grea şi mare

pentru luminare...

nimeni nu-i vedea

nici nu-i bănuia

nimeni nu-i simţea – ca trăsnet

cum – pitiţi urau cu plesnet :

poncişi în priviri

deocheate firi

oameni şi zei – totdeodată

asta-i lumea-adevărată...

nu-i vedeau – de lumânări

şi de focuri fără scări

(...stinse-n macabrele zări...) :

plămădiţi doar din măscări

iscaţi – toţi – din răzbunări...

...singuri şi ascunşi

după lumini duşi

ascunşi chiar în vatră

cu chipuri de piatră...

...nimeni nu-i lua-n seamă

nimeni nu-i oprea la vamă

nimeni nu-i scotea din cramă

crimă cramă – de aramă...

nimeni nu-i vedea cum muşcă

din veac – pulbere şi cuşcă

şi din sorţile-plevuşcă...

...au sânge de vasilisc :

pândesc numai colo - -n Pisc...

...veşnici Veghetori

veşnic Pânditori

veşnic Vânători

cu mâna pe puşcă

aşteptând o duşcă :

duşcă de otravă

duşcă fără slavă...

...orfani de privighetori

ascunşi între nori şi flori

feriţi de lună – de sori...

...a-nceput şi s-a sfârşit

circul cel neisprăvit :

zeii se măsoară-n bani

Pânditorii-s făr' de ani...

IOAN MICLAU-GEPIANU

Fericire și Durere

Pentru mine poezia este o durere din adâncuri,

Nu fredonarea vieții pe la adunări și cârciumi,

Și totuși această durere, fericire dându-mi,

Creatam pentru-aceasta duioase și plăcute rânduri!

Unde durere n-ar mai fi, nici viața n-ar mai fi,

Căci prin simțirea lor e fericirea ce-o avem în fiecare zi!

Și năzuind spre bine tot prin durere trecem,

Când însă ai acea iubire-n fire,

Găsești adevărata fericire!

GEORGE  ANCA

 SANSKRIT - ROMANIAN CORRESPONDENCES

  

Hindu Dharma for Romanians

The only leader of revolutions

Ramayana Play

Pan-Indian poetics and subjective Euro-centric modernity

Tagore' s "O fire, my brother"

Indian-Latin Kavya Purusha

Eminescu's asad asin

Abhijnan Sakuntalam

Reading Baudelaire within Sanskrit context

Some Indian Writings and Authors in Romanian

Some Romanian Books on India

Some topical studies

Energetic nonviolence and non-possession

Hindu Dharma for Romanians

          Mihai Eminescu (1850-1889), who “made India immortal in his country” (Amita Bhose), may be taken as a name of Dharma. On the path of Eminescu, Romanians climbed subconsciously  to Vedas themes  fruits of their spirituality. There are Twined Mantras (Zricha Vaswani):

           Odă – Kathaopanishad;

          Glossa – Sutta-Nipata;

          Rugăciunea unui dac (Nirvana) – Rig-Veda;

          Scrisoarea I – Rig-Veda;

          Luceafărul – Srimad Bhagavad Gita;

          Kamadeva – Abhigyan-Shakuntalam; Mortua est! - Buddha-Karita.

 Constantin Brancusi, Mircea Eliade, Lucian Blaga are among the universal modern creators of Romania, and also bearers of Romanian-Vedantin message. Brancusi, as  chracter in a Eliade's play, speaks in saint Sanskrit:  

Asato maa sad gamayaa

Tamaso ma ajyotir gamayaa

Mrityorm amritam gamayaa

         

          The only leader of revolutions

         

          Romanian priest Constantin Galeriu speaks on Mahatma Gandhi as the only leader of revolutions who discovered the Saviour, through Sermon on the Mountain preaching to love one's enemies. In Gandhi's words: “I think only evil should be hated not evil-doers even when I could be the victim”; “Not to admit and to detest your enemies’ mistakes should never rule out compassion”, and even love for them”.

          Satyagraha, ahimsa, aparigraha statements: „I think that the most efficient means to have justice done is to do justice to my own enemy; I think that each and every person should give up the desires to possession of as many things as possible;  In my opinion any person who eats the fruits of the earth without sharing them with the others and who is of no use to the others is a thief.

           A talk in Bucharest by Deepak Maheshwari, mentioned that degeneration of the Sanskrit language as the primary spoken language went hand in hand with the rise of the caste system, over a long period that began before 1,000 B.C. The Vedic scriptures were sealed off and codified. The common people could no longer read them, and a special class emerged of those who could still read Sanskrit and therefore recite and interpret the body of scriptures. The freedom of all individuals to worship God with songs of praise was replaced by the "ritualization'' of the society under brahmin control.

          Gandhi's war against untouchability started with his "epic fast'' of Sept. 20-26, 1932.

          "We do not want on our register and on our census untouchables classified as a separate class,'' declared Gandhi in his statement of protest. I will not bargain away the rights of the Harijans for the kingdom of the whole world. I cannot possibly tolerate what is in store for Hinduism if there are two divisions set up in every village.''

          What is a Guru? Asked Swami Chidanand Saraswati, on Guru Purnima A Guru is one who removes our darkness. In Sanskrit, Gu means “darkness” and ru is”that which removes.” A Sanskrit sloka says: The Guru is Brahma, the Guru is Vishnu, the guru is Shiva, the God of gods, / the Guru is verily the Supreme Brahman. Salutations to the adorable Guru.

Ramayana Play   

          Valmiki, Kamban and Tulsidas are universal revealers of Rama. The joy to re-tell Raamaayana and awakening from a dream when it is over, made Rajagopalachary to equal in a subliminal way Raamaayana with Seeta herself:

          “When the Prince left the city, he felt no sorrow; it was only when he lost Seeta that he knew grief. So with me too. When I had to step down from high office and heavy responsibility, I did not feel at a loss or wonder what to do next. But now, when I have come to the end of the tale of the Prince of Ayodhya, the void is like that of a shrine without a god.” ( C. Rajagopalachari, Ramayana, Bhartya Vidya Bhavan, Mumbay, 1996, p.313).

          Srimad Valmiki Ramayana is smriti („ memory”), an epic poem which narrates the journey of Virtue to annihilate vice. Sri Rama is the Hero and aayana His journey.

          In almost all of North India, the Tulsidas Ramayana, also known as the Ramcharitmanasa, is the most popular. Goswami Tulsidas rewrote the Valmiki version in Hindi in about 1574, changing it somewhat to emphasize Rama as an avatara (incarnation) of Vishnu. Another notable change was that Sita had a duplicate, who was kidnapped while Sita remained safe. In the Kamban Ramayana, popular in the state of Tamil Nadu, segments of the story were changed to better reflect Tamil ideas, including Ravana not being as cruel to Sita.

          The easiest way to attain Lord Rama is to worship Hanuman: “Tumhare bhajan Ram ko pavae”; “Nothhing exist but God”; “You are the whole I am a part”; “I see that you are I and I am you”. One can see firstly an impish young monkey flying to the sun, becoming distracted and falling, thus earning his name which means “broken chin” (Li Min). Think also to Sun Wukong’s Journey to the West, and also to Hobbits journey through the wilderness, into maturity.

     The ancient message of the Ramayana continues to be relevant for the human race. It is not surprising that Mahatama Gandhi was tremendously influenced by the teachings of the Ramayana. If Gandhiji is still relevant for the world so is his guidebook – Ramayana.

          Tagore' s "O fire, my brother"

          It sounds as Franciscan "il mio fratello sole". Transcribing into Latin the Buddha's fourth noble truths - suffering, origin of  suffering, cessation of suffering - the eightfold way leading to the cessation of suffering: dolor, doloris ortus, doloris interims, octopartita via ad doloris sedationem Dhamapada -, Artur Schopenhauer has identified morally the bikkhus and mandicant order of St. Francisc. Sometime, the philosopher's disciple, Mihai Eminescu, took again the way from Latin to Sanskrit, looking to change, for instance, the name of one his Romantic character called Mors (Death) into Nirwana. Significantly enough, Jawaharlal Nehru confessed he didn't know more Sanskrit than Latin.  

Indian-Latin Kavya Purusha

          A Latin ecce India  resounds from Catullus' "India's arid land” and Horace's „peace of mind”.  Latin satires, epodes, odes, epistles, sermons continued into Italian sonetto. French chanson, Spanish romancero, Romanian doina, Portuguese redondilha. Said Michael Madhu Sudan,  „cultivated by men of genius, our sonnet would in the time rival the Italian”.

          With such thought to a Sanskrit-Latin sonnet I published in my book of poems - „Ardhanariswara" (International Academy 'Mihai Eminescu', Delhi, 1982) - Lope de Vega's Cuando el mejor planeta en el diluvio', Baudelaire's „Correspondances” and Eminescu's 'Venetia', in Sanskrit version done together with U. R. Trikha, from Spanish, French, Romanian respectively,

'Ganga  Dnnuvyava saha samgachhati'

 Lope de Vega

'niseva vidyutiva rasarupani

dhvanayah prativadanti parasparam

  Baudelaire

'sthiram jivanam vishla venitsyayah'

 Eminescu

One verse by Eugenio Montale,

'cio che non siamo, cio che non vogliamo'

is transounded as follows into Sanskrit by Satyavrat Shastri,

'na vayam smo na ca tatha yadvayam kameyawaho'.

Eminescu's asad asin

        Rig Veda ("Hymn of Creation" starts):

          nasad asin, no sad asit tadanim

          Mihai Eminescu:

          La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta

          Sanskrit (re-)version by Rasik Vihari Joshi:

adau sampurnasunye na hi kimapi yada

sattvamasinna casi

          Hindi, by Usha Choudhuri :
          Pranihina. sattarahita. ajiva

          Gujarati, by Mahendra Dave:
          Tyare natun ko Sat, na asat

          Punjabi, by Gurbhagat Singh:
          Jadon thakian akhan nal main mombati
          bujhaunda han

          Malayalam, by O.M. Anujan (Dravidian languages, as Pali, taken with Sanskrit):

          Adiyilekku nissunyata nannile

          Tamil,byP.Balasubramanian:
          MudhanMudhalil.thodakkathil,
          Onrumatra verumaiyil

Abhijnan Sakuntalam

          Kalidasa’s Abhijnan Sakuntalam - Recognition of Sakuntala” may be the top of recognition itself. Dushyanta recognizes his deserted wife almost for the sake of their child, successor to the throne.

Philosophy of recognition in modern times includes patterns drawn by Hegel, Pascal or Lacan. An anthropology of recognition would record also discrimination between cultures and their representatives to the extend of cultural cannibalism, colonialism-globalism, localism, etc. 

Two poems of different ages reveal the devotion-recognition to Goddess or simply Woman. Shankaracharya’s Saundaryalahari and Dylan Thomas The Ballad of Long Legged Bite are almost at the antipodes one from the other, yet they may meet either in Shakta cult or in surrealistic mysticism of woman. Sanskrit worshipper makes a cosmic prayer to the Divine Mother on the whole and part by part, while the Welsh balladist thinks of woman in pieces thorn apart by sharks and lovers.  

 The feminine rhyme of the Ganges in Romance poetry recalls an endless flowing creation over the human phalanges . Gongora's (and many other poets') "el Ganges/falanges" sending to the nritti sequence Ganga springing from the head of Shiva. Rhyme cosmic dance in Camōes : "Eu sou o illustro Ganges, que na terra /Celeste tenho o berço verdadeiro". Al. Philipide still baroque "picioroange falange". Giambattista Marino: "De la vene de Gange il fabro scelse / Il piu pregiato et lucido metallo". Virgil in Georgica: "usque coloratis amnis deuxus ab Indus./ et uiridem Aegyptum nigra fecundant harena" (the river flowing down from the colored Indians / and fertilizes green Egypt with its black sand - tr. David West). Sanskrit-Portuguese rhyming in Mariano Garcias: "Terra de Sabios, e imortaes poetas / Philosophos, videntes e ascotas./Valmiki. Somadeva, e Kalidasa, / Budha, Manu, Panini e Vynssa / Durgavati. Maytreyi e Kalinatha Dvantari e Soma e Aryabratha /. Kaverajah. Jayadeva o Vedanta, E tanto genio, tanta gloria, tanta. Surréaliste natya rhyme in Apollinaire : "L'époux royal de Sacontale / Las de vaincre se rejouit / Quand il la retrouva plus pâle / D'attente et d'amour pâlie/ Caressant sa gazelle mâle".

Reading Baudelaire within Sanskrit context

 Beyond the poet as voyant in the temple of clouds, the correspondences are to be felt individually from both Indian and Latin carmen-kavya through the ancient epos, Camoens' epic India,   Eminescu's rig-vedic  romanticism, even if it is said, for instance, about Edwin Arnold's translation  of 'Gitagovinda'   that is "so unrecognizable baudlerized". 

In Kalidasa's comparison of poetry to Ardhanariswara (the symbolic image  of Siva representing one  half of his body as Parvati)   the goddess Parvati is Vak or Jalva (parole) and god Paramesvara is Artha (logos/conventum), their union as Ardhanariswara signifying, as V.Raghavan reminds it, the greatest ideal of poetry variously emphasized as  sahitya,   sammitatva,   etc.   For Baudelaire, the poetry - this fruit of the sensitivity of imagina­tion - is absolutely true only into another world. But the poet himself, in and out of the two halves for two persons of symbolon or  the Lohengrin's secret of Graal, comes self devouringly to another world as  Heautontimorumenon,   that  Greek-Latin  comic  character bantered by Goethe  as   anologen  of poetes  from his   age,   of a tragic irony after Baudelaire.

 The union of kavyapurusha with sahityaviya in vaidarbhi riti could be for a modern poetical mind the correspondence of heaven with earth. Diabolical or paradisaical, the poetic correspondences - rasa-dhvaniah - reveal through the prayoga of the poet, a self poetry as rasavāda ad sarasvatyasattvam, an alchemy of grief and verb. In Kalkdasa's comparison of poetry to Ardhanariswara, the goddess Pārvati is vāk or śabda and god Parumeśvara is artha, their union as Ardhanarishvara signifying, as V. Raghavan reminds it, the greatest ideal of poetry variously emphasized as sāhilya, sammitatva etc.    

           

Notes

Some Indian Writings and Authors into Romanian (apud Latinitas, No 2, October 1982, Delhi):

Vedas (Rig-, Atharva, hymns), Mahabharata (Savitri, and Damayanti, Bhagavad Gita, Bhima, Dasharatas, Tilotama, Urvashi), Ramayana, Upanishads (Kata, Mundaka), Manava Dharma Shastra, Tirukurral, Panchatantra, Hitopadesha, Vetalapanchashatika, Shakuntala, Gitanjali, Discovery of India, Amaru, Sri Aurobindo, Ageya, Mulk Raj Anand, O.M. Anujan, Muhamad Alvi, Manik Banerji, Baren Basu, Vasant Bapat, M.A.Bhagavan, Bhabani Bhatacharya, Lokenath Bhattacharya, Shukanta Bhattacharya, Sisir Bhattacharya, Amita Bhose (Ray), Prem Chand, Margaret Chatterjee, Nirendranath Chakravarti, Rani Chanda, Krishna Chandar, Kamala Das, Nilima Das, Sisir Kumar Das, Prabhu Vidyasagar Dyal, Anita Desai, Maitreye Devi (Sen), Rajlakshmi Devi, Nissim Ezekiel, Nida Faazli, Mahatma Gandhi, Sarath Kumar Gosh, Bimal Chandra Gosh, Ibrahim Gialis, Muhammad Iqbal, Jayadeva, Ali Sardar Jafri, Kalidasa, Humayun Kabir, Prabhjot Kaur, Krishna Kripalani, Jiddu Krishnamurti, Ananda Kumarasvami, P. Lal, Prabhakar Machwe, Rupendra Guha Majumdar, Keshav Malik, Pari Makalir, Kamala Markandeya, Arvind Krishna Mehrotra, Kansal Mishra, Anna Sujata Modayl, Sitakant Mohapatra, Dhan Gopal Mukherjee, Jawaharlal Nehru, R. K. Narayan, Pritish Nandi, Kedar Nath, Amrita Pritam, Palagummi Padmaraju, Anvayiar Ayappa Panikar, Induprakash Pandey, K. M. Pannikar, Deva P. Patnaik, N. Pichamurti, Phanishvaranath Renu, Z. Zahher Sajjad, Vinod Seth, Satya Vrat Shastri, Madan Gopal Sinhal, Shahryar, Harbhajan Singh, Navtej Singh, Anant Gopal Shorey, Pillai Thakazhi Sivasankara, Tiruvalluvar, Rabindranath Tagore, Valmiki, Vyassa, Narayana Menon, Valathol, Mahadevi Varma, Srikanta Varma, Kapila Vatsyayan, T.S.Venugopala, Martin Vikramasinghe, Syed  Sajjad Zaheer.

Some Romanian Books on India (apud Indoeminescology, 1994, Bucharest):

Sergiu Al-George: Indian Philosophy in Texts. Bhagavad Gita, Samkhyakarika, Tarka-Samgraha, 1971; Language and thought in Indian Culture, 1976; Archaic and Universal, 1981

George Anca: Indian ApoKALIpse, I-VII, 1997-2003, Indo-Eminescology, 1994; The Buddha, 1994; Mamma Trinidad, 2001; Manuscripts from the Living Sea1996; Sanskritikon, 2002

Tancred Banateanu: Life and Work of Rabindranat Tagore, 1961

Amita Bhose: Eminescu and India, 1978; Bengali Proverbs and Thoughts, 1975

Ion Budai-Deleanu: Tziganiada, 1800

Ion Campineanu-Cantemir: Sati or Pikes of Love, 1928

Al. N. Constantinescu: The Buddhism and the Christianism, 1928

George Cosbuc: Sanskrit Anthology. Fragments from Rig-Veda, Mahabharata, Ramayana. Lyrical Poems and Proverbs, 1897; Kalidasa – Sacontala, 1897

Mircea Eliade: India, 1935; Workshop, 1935;Maitreyi, 6th edition 1946; Asian Alchemy. Chinese and Indian Alchemy, 1935; The Myth of Reintegration, 1939; Yoga, 1936; Patanjali et le Yoga, 1962

Irineu Mihalcescu: The Cosmogonies of Indians, 1907; Bhagavad Gita, 1932

Cezar Papacostea: The Ancient Philosophy in Mihai Eminescu’s Works, 1932

Cicerone Poghirc: Origins of a Civilization: The Ancient India, 1972;

Theofil Simenschy: The Grammar of Sanskrit Language, 1959; KathaUpanisad, 1937, Mundaka-Upanisad, 1939; Bhagavad Gita, 1944; Story of Nala. Episode from Mahabharata, 1937; Panciatantra, 1931/1969

Iuliu Valaori: Elements of Indo-European Linguistics (1924); Main Indo-European languages, 1929

Some topical studies

Le mythe de l’atman; the semiosis of zero, la fonction révélatrice des consonnes;l’Inde antique et les origines du structuralisme; Brancusi et l’Inde (Sergiu Al-George); Tagore – a Skeleton Poem (Tudor Arghezi); le naga dans les mythes populaires roumains (Tancred Banateanu); new contributions on a ‘proto-Indian’ language (Vlad Banateanu); Rabindranath Tagore in Europe; Mahatma Gandhi as I knew him (Lucian Blaga); classical Indian literature in poetry of Eminescu; classical Indian literature in poetry of George Cosbuc (Sergiu Demetrian); carols and Vedic hymns (Aron Densusianu); influence of ancient Indian culture on Romanian contemporary literature (Ion Dimitriu); Indian demonology and a Romanian legend; bi-unite et totalite dans la pensée indienne; la concezione della liberta nel pensiero indiano; contributions to the philosophy of yoga; cosmic homology and yoga ; Durga-Puja; Duryodhana and the Walking Dream; pre-Aryan elements in Hinduism; mystic erotic in Bengal; woman and love; philology and culture; introduction in Samkhya philosophy; introduction en tantrisme; magic and métapsychique; la mandragore et les mythes de la naissance miraculeuse; the metaphysic of the upanishads; religious motives in upanishads; mudra; symbolisme aquatique; il problema del male e della liberazione nella filosofia Samkhya Yoga; erotic rituals; il rituale hindu e la vita interiore; sapta padani kramati; les sept pas de Bouddha; the symbolism of sacred tree; symbolisme indien de l’abolition du temps; Indian humanism; secret languages; vernamala; Bhagavad-Gita in Romanian (Mircea Eliade); Purusa-Gayomard-Anthropos; Greek skepticism and Indian philosophy; la theorie du sommeil d’apres les Upanisad et la Yoga; wherever there is smoke there is fire (A.Frenkian); a Romanian exorcism and an Indian exorcism from Veda; Die philosophischen und religiosen Anschauungen in ihrer Entwicklung; (B.P.Hasdeu); reflection on India in Romanian Popular Literature Sixteenth to Eighteenth Centuries (Keith Hitchins); divinites indo-européennes aux populations de l’Asie Antérieure et de la Mediterrannee; the formation of Vedic Pantheon; errors in the analysis of phonetic sequences of primitive Indo-European (G.Ivanescu); Veda, the oldest Indo-European text (Henri Jacquier); due pessimisti romantici sotto l’influssi del pensiero indiano antico; influsso del pensiero indiano antico sull concetto di uomo in Mihai Eminescu; influsso del pensiero indiano sull concetto di donna di Mihai Eminescu (D.Marin); Eminescu and Indian philosophy (Cezar Papacostea); lat. Nubo-nubes et le mythe d’Indra; the morals of Nirvana (Ion Petrovici); Indo-Traco-Dacica; sur les traces du transylvain Martin Honigberger, médicin et voyageur en Inde; Constantin Georgian, the founder of Romanian Indology (Arion Rosu); the origin of universe in the conception of Indians and Greeks; supreme being in Hindu mystic (Theofil Simenschy); researches of Indo-Aryan linguistics; actualité de la Grammaire de Panini; Indo-romanica estruturas sintacticas an contacto (Laurentiu Theban); Romania me hindi; puridhan ka phalahari baba; Romaniya ka yayavar Aleku Ghika (N.Zberea)

Energetic nonviolence and non-possession - main themes of the master course in psychology-sociology (by George Anca);

Exploring social violence. Motivation of violent behavior (protection, „fight or flight”, groups and identity). Conflict prevention – systemic (globalization, international crime), structural (predatory states, horizontal inequities), operational (accelerators and detonators of conflict – e.g. Poverty of sources, affluence of small guns, elections).

Anthropology of nonviolence: Jain ahimsa and aparigraha. Buddhist karuna. Christian pity. Gandhian nonviolence. Principles of anekanta (relativity).

Ancient Mahavira has classified people in three categories: having many desires (Mahechha), having few desires (Alpechha), having no desires (Ichhajayi). The economy of nonviolence, along with poverty eradication, applies also Mhavira's concept of vrati (dedicated) society. He gave three directions regarding production: not to be manufacturated weapons of violence (ahimsappyane), not to be assembled weapons (asanjutahikarne), not to be made instruction for sinful and violent work (apavkammovades). Following anekanta, the philosophy of Mahavira synthesizes personal fate and initiative.