George Anca
INIMI NIMINI
alexandrini
alexandrinul
în dodii nu ştie
să bată măsura
dodia trezeşte
prin stele
neamul
la nemărginire
osul şi cu dodia
nu o să le
ajungi
Volodia
dodie în golul
pământului
vocală
cuvântului
om în groapă
cuvânt
în dodie fulgere
în scurgere
ne omorâră
proverbele ne
bociră dodiile
sculpturi de
vorbă
capăt de neant
dodiei noastre
amant
zi darnică
harnică
zadarnică pe
câmpii în dodii
lumea se plimbă
în meteori
sărută-mă de
două ori
nu în da frate
cu ba
c-o să mor dodiei
în ajutor
dar dacă tot
tace
şi face dodia
lui vino-ncoace
n-oi prinde
dodia
din urmă de-ar
muri
moartea nu şi-ar
fi
totemul lui
poetului
dodia mie
poetie
ţine-te pânză să
nu
te rupi că şi eu
sunt rupt
dintr-un basm
vorbesc în zodii
cu gura altuia
cu limbă de
moarte
în dodii India
în Indii dodia
în inimi
nimini
*
spune şi tu cuvintele pe care le
ştii şi ceea ce simţi măi tovarăşe în crusta racului de-al doilea rac rik numai
cei veseli sunt nemuritori numai nemuritorii sunt trişti fobia de iubire pauză
de dumnezeu
Cu Mircea Eliade nu m-am întâlnit
(m-a chemat la Paris, de la Roma, în 1972, mi-a fost frică). Cu Noica, m-am
văzut trei ani, bilunar, numai în București (el n-a fost în India).
ruini adaos
ordine haos
numai
pronaos
ziua versului fără
timp aseară părăsit scriptură
rostul
poeziei în discursul lui Böll la academia suedură
poetul se duce în fiecare zi la servici
deci e silitor are ochi verzi ca M. Eminescu deci e frumos scrie şi traduce
frumos deci e talentat
am fumat şi-n Indore trepte de
fum groază de vreun vers frumos de l-aş scrie fără voie şi pe soare şi pe jos
şi în somn şi anevoie în formolul de la Noe românească toarsă Troie
antimetafora autoimaginării tâmple pe cranii anonime Catul Tibul Propertiu
porecliţi neoterici de Cicero
vârcanul de la
podul lui Crâşmaru cel de la ulmul lui Stroe
al lui Elefterie
al lui Piţoiu vârcolul lui Rat
valea albă bună
curmezişă rea rece roşie scurtă
strâmtă verde
vânătă ogaşu’ cu galbeni
mascul
muscal străgheaţa strălumină
Plopşor poftit
la masă ceru zeamă de varză
se duse însuşi
floarea a da-o la o parte
pietroiul de
deasupra mai mâinile să-i arză
era
sărutul spune Paleolog prin arte
Tyrsis muze
dragi începeţi sfârşiţi un cântec bucolic
ramurile mele de
laur Teocrit
scâfâi cipăi
bârcea bâzâlonc bubăn
pe la
toate casele bat oamenii coasele
în
vârful cuţitului începe omul sfârşeşte ucigaşul
beauty is truth
truth is beauty Keats
spune-mi că nu e
o-nscenare cunoaşterea
le beau c’est
l’equité absolue Brâncuşi
cu
goelanzii-n stoluri Ion Barbu
*
lin lin lin Olt
sublim
linguri crânguri
să cioplim
cu Ion
Barbu
leagă-te bine
la ochi cu ochii
ucigaşului
tău orb
siamo qui nelli
occhi
de la tua anima
infinita
dimineţile
bacantele-şi
sfâşie-n
cuie
mătasea
blestemat mă
arunc
singur din
porunca
ta leprosule
zice Blaga sono
sempre un
traduttore
nel
romeno
lasă-ne dodiile
să ni le latre
jigodiile
haine grele duc
la mal
iar încalec mă
prăval
peste spin cu
sânge cald
cad în
apă de pe cal
să te mănânce
lupii
în timp ce mor
de
profeţia
ta
în pieţe numai
război
în războaie
strigoi
în strigoi numai
noi
în noi numai voi
în voi numai
puroi
în puroi muşuroi
în muşuroi eroi
în eroi
niciun roi
tată bun cu mamă
rea mie nu mi se părea
mamă bună tată
rău mie nu mi se pârău
amândoi de nu
avură a părinţilor closură
cum şi tu şi-ai
tăi părinţi aveţi minţile catrinţi
sfinţi cusuţi
ceară topită în scorniciul de pe plită
numără
containere scheletele rainere
Boeing e ori e
airbusul garnitură cucuruzul
până peştele
oceanic n-apucă a zice panic
ţi se pare
porţia scrisă Shakespeare Portia
primul nume îl
usucă ferăstrăul în ulucă
aer rece udătură
noaptea pe fulgerătură
munţii tăi dar
ţările zorii arătările
arătarea zorile
şi spânzurătorile
v-am spus racii
piramida sângerează cărămida
Pastișă în
grup
Grupul.
Pastişe. Depastişare. Libertăţile scriitorilor.
Semn
şi sens. Poezie şi muzică. Existenţialism şi structuralism.
Credinţă
şi speranţă. Literatură şi lingvistică. Context
universal
românesc. Atic şi asiatic
Pasticcio, pastiche, pastişă.
Opera Parvati e o pastişă după Kumarasambhava de Kalidasa. Pastişă? se
interesează Olimpiu Nuşfelean. M-a prins, dar am mărturisit-o, şi n-o fi nici
aşa groasă, gen scena europeană ca pastişă a celei americane, „Contractul cu
România”, auzi, pastişă după programul republicanilor americani „Contract with
America”, nici The British Museum Is Falling Down (1965) de David Lodge – pastişă
a „lucrărilor/works” lui Joyce, Kafka şi Virginia Wolf -, sau măcar Televache Ma liberte de pisser pastiche
de Florent Pagny. (Bibliografie: pastişa Internet).
Iată pastişa gustului în materie
de roman străin în secolul XX: „Ce gustă scriitorii clujeni?” (Steaua, 6/2005, p.4-13). Potrivit
răspunsurilor la „anchetă” a 44 de scriitori clujeni, autorii cel mai des
nominalizaţi au fost, în ordine: Thomas Mann, Gabriel Garcia Marquez, Marcel
Proust, Franz Kafka, William Faulkner. Cele mai „votate” romane: Maestrul şi Margareta de Mihail
Bulgakov, Muntele vrăjit de Thomas
Mann, Ulise de James Joyce. Dilema Veche (nr.75/2005) inserează 29
(+ 1 în numărul următor, +...) de răspunsuri la „Chestionarul lui Proust”, iar
în nr. 77, „bursa cărţilor de vacanţă”, autori (DV/Târgul de carte) despre
cărţile lor: Centrifuga – T. O. Bobe,
Jules Verne – Paradoxurile unui mit – Lucian
Boia, Bătrâneţe şi moarte în mileniul
trei – Livius Ciocârlie, Al doilea
top – Alexandru Cistelecan, Lindenfeld
– Ioan T. Morar, Cerul din burtă – Ioana
Nicolae, Jean Cheller – Tudor
Octavian, Eul detestabil – Octavian
Paler, Paltonul de vară – Mircea
Horia Simionescu; Forin Iaru a citit Middlesex
de Jeffrey Eugenides, Silviu Lupescu recomandă Stalinism pentru eternitate de Vladimir Tismăneanu, Ordinea lui Alexandru Ecovoiu, Jocul de smarald de Ioan Petru Culianu,
Ioana Pârvulescu este bucuroasă, ca editor, pentru De ce iubim femeile, Bogdan Ghiu a tradus, după 30 de ani, A supraveghea şi a pedepsi de Michel
Foucault.
Am copiat (pastişat?), odată, multe din
însemnările copiştilor tipărite de Gabriel Strempel. Le reciteam în ocazii
felurite, după mănăstirile copierii, expresivităţile blestemului,
remanuscriptizate, dacă nu chiar după tentaţiile stilului domintant al
pastişei:
Eu, fiind om fără de sminteală,
Întinsei condeiul în cerneală
Şi mă apucai a scrie
Această Alexandrie...
( Gabriel Strempel, Copişti de manuscrise româneşti până la 1800,
vol I, Editura Academiei, 1959, p. XXIV)
Grupul:
Teologie-Litere III (Claudia, Minodora, Sorina, Augustin şcl)
Pastişe
(ex
tempora): In days when I was young and
didn’t know the taste of sorrow; cum se poate spera să se retrăiască marile
experienţe creatoare ale culturilor mari şi mici prin lectură şi meditaţie;
noche oscura del alma etc.
Excerpte: ...iei era Pound şi-ţi
afli tămăduirea...uiţi brusc de toate legile imanente ale evoluţiei, de
sisteme, structuri, intertextualitate, principii – uiţi totul, mori şi-ţi
sădeşti cadavrul pe un ţărm îndepărtat, aşteptând să-ţi crească pe mormânt un
eucalipt blond...
...puţini la număr mai citesc un
Stendhal, Baudelaire, Tolstoi, Dostoievski, Thomas Mann, Zola, Dickens... şi le
place, chiar le place experienţa personajelor...şi vorbim despre ei, poate le
spunem şi altora, dar acei alţii nu sunt interesaţi, vorbim în vag, suntem
neînţeleşi, şi totuşi rămân pentru noi, pentru că nu se ştie cum vreodată te
apucă nebunia, dragă studentă, şi vrei să scrii ceva şi ajungi să scrii în
stilul vreunui autor, să vorbeşti ca un personaj, să te comporţi ca altul,
să-ţi doreşti viaţa Annei Karenina, să o trăieşti, să vrei să fii Ispita lui
Thomas Mann sau Logodnica lui Cehov... pe fiecare dintre noi e scris un scris
pe care de vrei să-l ştergi îţi trebuie acel burete care înseamnă: moarte,
nebunie, sinucidere, sau o carte...
...Suntem superficiali în trăiri,
implicarea noastră sau a celor care creează în real este numai una de
suprafaţă, suntem prea grăbiţi în a spune, în a zice sau a face, fără a mai
face efortul de a medita sau măcar a gândi... Probabil că lumea s-a obişnuit cu
cenzura, cu ascunderea a ceea ce ne doare sau nu ne convine...Pur şi simplu,
suntem nişte fricoşi, nişte laşi care se ascund în spatele paravanelor mediocre
ale societăţii... Frica de Dumnezeu nu e frica sclavului faţă de stăpân, ci
frica faţă de tot ce-l ofensează pe Dumnezeu... Prin cuvintele Papei, prin
lungul drum al anilor, el a reuşit să ne ofere nouă, românilor, şi mai ales
tinerilor, un mod de cunoaştere a sinelui...
...Cum spune poetul în ultimul
vers – ce frig, ce timp fain de toamnă -, aşa şi omul...ce zi rece de toamnă...
...Cei care trăiesc cu adevărat
în viaţa întunecată a sufletului, dar nu ştiu, nu cred, nu vor să ştie, nu vor
să creadă, privesc viaţa omului credincios ca fiind noche oscura del
alma...Prin cuvintele Papei, prin lucrurile pe care le învăţ la acest curs şi
la altele şi prin slujba mea şi elevii mei, în fiecare zi şi noapte parcă mă
schimb, sunt alta. Sunt oare mai bună?
Atâta suferinţă
Nu credeam vreodată
A putea să gust.
Suntem prinşi de glasurile
superbe ale recitatorilor.
Şi el spune, şi eu spun
Doar cuvinte în lăstun
... de ce mergi, tată, cu
spatele-nainte...
iacă drumul mă duce-napoi, fiule,
vântul mă suflă-n tăcere
ca-ntr-o mare de cucută...
Depastişare
( din notiţele Claudiei)
Flaubert este un scriitor bun,
dar nu atinge cerinţele clasei muncitoare.
O zi din viaţa lui Heminguei: s-a
sinucis.
Paul Goma s-a născut la 2
octombrie 1935, cel mai liber scriitor în viaţă. Toţi cei care se arată
mântuitorii societăţii în carte apar ca nişte bestii, pentru autor, nimeni nu
mai este curat. Eugen Ionescu a scris: Paul Goma este un Soljeniţ român. Firea
lui Goma devine un arbitru cu mari crudităţi. Dă în libertinajul de tranziţie
care spală creierii... Cum ne povestea el în celulă Giois şi eu dormeam. Goma,
în Jurnal, e un Savonarola. În realitate, a fost cel mai represat în puşcării
şi cel mai exilat la Paris. Pe mormântul lui Eugen Ionescu scrie: Cine mă
salvează? poate Iisus. La moartea lui Mircea Eliade: Cărturarul lasă în urmă
cărţile, a luat cu el limba română vorbită; era starea de graţie a limbii
române. Paul Goma vorbeşte despre cei care nu mai vorbesc româneşte într-un
pamflet...
Dintre toate temele realismului
şi libertăţile scriitorilor, una ar
fi: cum se poate spera să se retrăiască marile experienţe creatoare ale
culturilor mari şi mici prin lectură şi meditaţie? Opriţi ca vasul
zugrăvit/Pe-o zugrăvită mare (Samuel Cambridge); Sufletul îi este obosit de
orice, numai de credinţa în Dumnezeu şi de iubirea arzătoare pentru om nu este
obosit (Thomas de Quincey); Hercule preschimbat în rândunică (Paul Valery); În
braţele zeilor am crescut (Johann Christian Friederich Holderlin); Mi-e uneori
ruşine ce slabi suntem în lume (Alfred de Vigny); Negru soare – melancolia
(Gerard de Nerval).
Lev Tolstoi a vrut să-şi dea
pământul oamenilor. A fost în România. Războiul şi pacea există între francezi
şi ruşi, război condus de Napoleon. Ana Karenina este simbolul feminităţii
dincolo de libertate.
Când iei opiu, îţi lucesc
obrajii. Baudelaire, Edgar Poe îl imită pe de Quincey. Bogăţia unei naţiuni e
dată de suma viciilor ei. Vicioşii sunt concurenţi ai vindecătorilor. Cea mai
tuberculoasă ţară era Anglia. Laudamum a fertilizat literatura. Crima se
consumă cel mai mult în filme, unde o crimă e mai frumoasă decât alta. Nu
Raskolnicov face crima, ci ortodoxia, ruşii, Dostoievsky. Rhyme – Rima
marinarului din vechime. Puşcăria literaturii, râsul în puşcărie, perversiune.
Păcatul în literatură se transformă în viciu, ne face părtaşi la o anumită
mântuire.
Literatura nu mai e a zilelor
noastre, dar noi o aducem la zi. Propagarea s-a realizat în Revista sec. XX.
Statuia este un dans împietrit. Socrate compară dansatoarea cu o flacără.
Dansatoarea lui Hercule este o rândunică.
Semn
şi sens.
Sartre: omul este altceva decât ceea ce-l face să fie ce este. Carol cel Mare,
părintele Europei, Republica Christiana. J.J. Rousseau 1761, Emanuel Kant 1795:
pacea eternă. Victor Hugo 1851: Statele Unite ale Europei. Ziarul Ziua 7-8
martie, Guran: rădăcini ortodoxe pentru Europa. Baudelaire, Corespondenţă,
sonnet – Parfum, culoare, sunet se-ngână şi-şi răspund (simbolismul). Amintire
– tradusă de Lucian Blaga – Te ridici şi în faţă vezi spaima / Amintirea unor ani
ce au trecut. A doua elegie. Huntington (clasicism, creştinism, separarea
autorităţii temporale de autoritatea spirituală, diversitatea lingvistică,
statul de drept, individualismul). Duroselle (dreptul roman, morala
iudeo-creştină, arta clasică, umanismul şi individualismul Renaşterii,
romantismul, raţionalismul şi ştiinţa iluminismului). Braudel (revolta
prometeică, mitul eternei reîntoarceri, atracţia originalului, atracţia faţă de
ceea ce este interzis, necunoscut, îndepărtat, încrederea în raţiune, spiritul
critic şi autocritic). Wright (umanismul: omul=scop în sine, măsura tuturor
lucrurilor; liberalismul: încrederea în individ, dreptul fiecăruia de a
dezvolta propriul potenţial; pragmatismul: convingerea că nu există adevăruri
absolute; relativismul: circumscrierea oricărei experienţa într-un context
ştiinţific, social, cultural, care limitează capacitatea noastră de
generalizare). Morin (caracterul dialogic al identităţii europene rezultă
dintr-o serie de antagonisme interne: religie/raţiune, credinţă/îndoială,
Gândire mitică, gândire critică,empirismul/raţionalismul, existenţa/ideea,
particular/universal, problematizare/reîntemeiere, filosofie/ştiinţă, cultură
umanistă/cultură ştiinţifică, vchi/nou, tradiţie/evoluţie, reacţie/revoluţie,
individ/colectivitate, imanent/transcendent, hamletismul, prometeismul,
quicotismul/sancho-pansismul. Caracteristici: comunitatea destinului istoric,
comunitatea valorilor, comunitatea modului de viaţă, comunitatea socială şi
economică, comunitatea responsabilităţii).
Nimeni să nu ştie ce e în
sufletul tău, nici măcar tu să nu ştii ce e în sufletul tău (G.Anca)
Poezie
şi muzică.
Se profilează cultul Enescu pri Oedip.
George Enescu: Visez la o muzică asemănătoare muzicei din ţărmurile greceşti.
Modurile antice se regăsesc în folclorul românesc. Pământul grecesc este făcut
din aromâni.
Existenţialism
şi structuralism. Ferdinand de Saussure comparat cu Panini. Limba
este un sistem de semne care exprimă idei, este sistemul sistemelor. Semeion.
Michel Foucault: Generaţia lui Sartre este înlocuită de generaţia
structuralistă. Sistem: un ansamblu de idei care se schimbă; sistemul este
anonim, chiar dumnezeire. În lupta dintre sens şi semn, literatura scade,
devine nimic. Dualul, sensul şi semnul sunt aduse la nondual, advaita:
Dumnezeu/om, literatură revelată/literatură scrisă de mari scriitori.
Credinţă
şi speranţă
(Pistis şi Elpis). Lucrări prezentate de studenţi: Ideea vine vorbind –
Dragomir Gurău Claudia; Lemnul în stilul televiziunii naţionale – Milea
Minodora; Hemingueiy (în engleză) – Andronache Andreea (Margot îşi înşală soţul
pentru că era laş, ea este totuşi cea care îl ucide când acesta doreşte să
devină curajos). Propuneri ale domnului profesor pentru azi: antologie din
scrierile părinţilor latini; poezie religioasă italiană; istoria literaturii
creştine vechi greceşti şi latine; Nicolae Balotă – Calea, adevărul şi viaţa; antologie de poezie religioasă, editura
Coresi; poezii româneşti religioase: Rugăciune
(Petru Cercel), alţi autori: Varlaam, Dosoftei. Poezia religioasă este în
general modernă. Papa Ioan Paul II: Martirii care au fost în sec XX au lăsat
mesaje religioase care ne-au învăţat să trăim şi să murim. El Castillo interior
– Sf. Teresa din Avila. Noche oscura del alma – Sf. Ioan al Crucii. Itinerarium
mentis in Deum – Sf. Pavel. Decalog/Ioan Paul II: credinţa, biserica,
rugăciunea, iubirea, istoria, răul, munca, lumea, pacea, religiile. Poeme
dogmatice – Sf. Grigorie de Nazianz – Imn către Dumnezeu. Dumnezeu Fiul este de
o Fiinţă cu Tatăl Care L-a creat/.../Lumină cu neputinţă de privit, dar care
priveşte peste tot... Gândul către Dumnezeu – inspiraţie divin literară.
Sfinţenia şi perfecţiunea literară se întâlnesc la Grigorie de Nazianz, Ioan al
Crucii. Religiosul e dedus din literatură. Dante, un păcătos, a ajuns la
perfecţiune prin geniul literar. Dumnezeu este un subiect infinit. Omiliile
despre Fericire au o perfecţiune de poem. Există o neînţelegere între sfinţi şi
poeţi, dar marii poeţi sunt sfinţi. A face literatură în diavol nu înseamnă că
nu vrei să fii purificat, mântuit. Poezia şi sfinţenia vin de la Dumnezeu.
Poeţii blestemaţi fac imnuri satanice, dar sunt sfinţi. Mişcare christalină
(Christ-cristal) – Mor că nu mai mor odată (Ioan al Crucii). Tereza din Avila,
sfântă autodidactă – tot ce spune bun este de la Dumnezeu, tot ce este rău este
de la ea. Papa a validat calitatea apostolică a României, a dat ţării noastre
ceea ce Europa şi America ne refuză: identitatea. Eminescu afirmă că marii
sfinţi scriu imnuri, marii poeţi se exprimă în rugăciuni. Totus tuus.
Libertatea este un rod al păcatului, trebuie să învingi păcatul ca să ajungi la
libertate. Istoria, după Papă, este istoria mântuirii, Revelaţia învaţă că
Dumnezeu voieşte istoria umană. Capitolul „Tragediile istoriei” vorbeşte
despre: civilizaţia vieţii şi a morţii; munca îl ajută pe om să devină matur;
şomajul este un chin, coşmar, deziluzie; lumea e dornică de mai mult adevăr,
iubire, bucurie; omenirea a fost creată de Dumnezeu; Dumnezeu voieşte mântuirea
tuturor oamenilor; cei care nu cred, necredincioşii, sau cei care cred diferit
trebuie să încredinţeze mântuirea dreptăţii celui PreaÎnalt.
Literatură
şi lingvistică. Psalmul 63 al lui David, 54, 104. „Linguşirea lor
e dulce ca şi mierea de albine / Însă de veninul urii le sunt inimile pline”.
Psalmi (Vasile Militaru). Era Pound. Jocuri (Hesse, Queneau). Christocentrism.
Analiza este mama tuturor literaturilor. „Sunt nebun că m-am dezbrăcat de
nebunie” (Pound). Nebunia e sfântă. „Nici nu-mi închipuiam că moartea poate
doborâ atât de mulţi” (T.S.Eliot). Sădirea cadavrului. Eugenio Montale, poeme
scurte-poeme lungi, distincţia e structuralismul, „carnea de soare devorată”.
La aceste ţărmuri erau dorinţele copilului, „ţâşnet de lăstuni, vagabonzi”,
poem dumnezeiesc. Montale nu are tristeţea lui Leopardi, este aproape de Dante.
Hesse – Jocul mărgelelor de sticlă:
regulile acestui joc se învaţă în câţiva ani; limbajul semnelor şi gramatica
jocului; este un joc care sintetizează toate conţinuturile şi valorile noastre;
cu orga se pot prezenta în joc conţinuturile lumii; jocul sferelor romantice
trece peste diacronie şi simfonie. Literatura este joc. Se aplică metoda joc în
joc. Queneau: O sută de miliarde de poeme
– în 10 pagini a dat cartea cea mai lungă din lume, doar lumea e mai lungă
decât ea (Luca Piţu). De la teocentrism la antropocentrism, sec XXI –
christocentric. Creştinii pot fi socotiţi şi satanişti.
Context
universal românesc. Nefericirea e calea spre opera genială, viaţa
noastră e o karma, un sens divin sau unul demonic. Uitarea limbii în exil – Şi
uit câte puţin latina (Ovidiu). Temele în traducere se degradează. Tragedie
braziliană – Manuel Bandeira – traducere de Maria Carâp. Irepresibila dorinţă
de a împărtăşi lucruri dure. Ironia modernităţii: dominante mai mult decât
dominate. Altă poezie tradusă de d-na Carâp este „Jose”. Denis Buican, în
eternism – Biognoseologia. Sorin
Alexandrescu – personalităţi româneşti: Carol II, Antonescu, Codreanu,
Ceauşescu. Ivo Andrici – Podul de pe
Drina, biografia unei ţări ortodoxe înghiţite de Islam, comunişti; cartea
este tradusă de Gellu Naum. Literaturile apropiate nu ne sunt impuse, fac parte
din literatura noastră. Anii ’50 au fost criminali. Mahabharata – moartea Indiei; o ţară poate fi ucisă ucigându-i-se
capetele. Kazantzakis, prieten cu Panait Istrati, Odisea – 33 333 versuri, Zorba
Grecul se încheie cu o scrisoare, Ascetica nu s-a tradus la noi, biserica
nu acceptă ideea din Iisus rătignit a
doua oară. Noi nu vom pieri, dar ne vom pierde într-un fractal european.
Atic
şi asiatic.
Athicos-Asianos-Rodhium. „O, tu, cel făr’ de noroc,/ Deschideţi mintea şi
vorbeşte,/ Striveşte mărăcini sub talpă/ Şi pe drumul de sânge păşeşte singur”
(Rabindranath Tagore”. „Tragedia mi se pare asemenea unui om îndrăgostit de
propria lui înfrângere” (D. H. Lawrence). Trăsături: circularitatea ideilor
limită; diviziune între atic şi asiatic; culturile arhetipic
contrare/antinomiile culturilor arhetip; rodian; teoria nemonadică a
culturilor; mitul arheu; distincţia între filosof şi poet; cuvântul este totul,
nu ideea; frumuseţea poetică; germanitate, rafinament, supleţe; procesul
culturii e ciclic; cultura e un proces stilistic; spiritul timpului goethean/ i
se opune spiritul spaţiului; nimeni nu s-a luminat vreodată cu întunericul
odăii vecine (Vladimir Streinu); unitatea bulbului original;
atic=singur/înghiţit de asiatic/ stil dens şi viguros; asiaticul substituie/
stil umflat şi gol, fălos şi bombastic, lipsit de judecată; asiatic – formă a
romantismului; aticul – formă a clasicismului; aticul şi asiaticul devin dublete
de concepte: liniar/ pictural; planiform/ adânc; închis/ deschis; relativ/
absolut; cuvinte noi / idei vechi; daoist/ confucianist. Toate formulele
filosofiei timpului sunt nişte forme spaţiale: corpul izolat; infinit
tridimensional/ cultură occidentală; peştera, drumul labirintic. Percepţia
nelimitării: limitat/nelimitat; atic/asiatic. Combinarea accentelor de valoare.
Adulterarea valorilor atice prin cele asiatice şi viceversa. Noi, românii,
suntem atici, sfere/lotuşi. Viaţa e sfântă. Asia creşte, Europa scade la ora
actuală, cultura feminină o înghite pe cea masculină. Tragedia – o armă mai
puternică decât se cuvine.
Cele trei stadii ale creaţiei:
precreaţia, crearea, distrugerea lumii. Deschiderea e vocalică, stingerea este
consonantică (Amita Bhose despre Eminescu). Alternanţa sugerează. Zeiţa
cunoaşterii îi vorbeşte ginerelui (Şiva) în limba cultă, iar miresei (Parvati)
în limba populară (Kumarasambhavade
Kalidasa).
Marino-Piţu-Kamban. „I had a
little talent for happiness” (Beckett). Literatura – un cerc care se repetă, o
noţiune sinonimică prin excelenţă. Stratul heteronomic al ideii de literatură/
domeniul valorilor concurente şi exclusiviste exprimate în scris care pun în
pericol specificul literaturii: a) republica literelor – literatura universală
şi naţională / b) literatura – fenomen social, literatura de expresie/ fenomen
economic/ fenomen ideologic. Doctrină: gândirostivieţuirea. Kamban, împărat al
poeţilor, trăieşte în Dumnezeu.
End-Beginning
in the books by self
End: Sa nu le spun lor Omoratorilor / Tell it not to Killers (Dodii 18-58, 2003, p.488. Apokalipsa indiana VII/Indian Apokalipse VII)
Beginning: stiam
unde merg dar repetat intrebam care e drumul / I knew where I was going but
repeatedly I asked the way
E: 2002
tocmai scriu la cartea La Gioia/2002 I am just writing to the book La Gioia (La Gioia, 2002, p.189.Apokalipsa indiana VI/Indian Apokalipse VI)
B:
Inapoi, Aticus Sanatan, ai spus ca ai 63 cum ai fi zis 23/Back, Aticus Sanatan,
you said you are 63 as if 23
E: viata din nou pe margine de ou
poveste jungla lume lunga latul orizontului dorurile Pontului /life again on
egg’s edge tale jungle world long horizon broad Pontus longings (Sanskritikon, 2002, p.497. Also: Gyr’s
‘I have remained under Troy’s walls’, p.525 and letter from Satya Vrat Shastri
on the back cover. Apokalipsa indiana/ Indian Apokalipse V)
B: sub
invitatie pereche in casa de primire scap intr-o lada/under invitation pair in
reception house I escape in a chest
E: It
should all be typed out in a week or two and then? off to find a publisher. (Frica
de Orient/Fear of the Orient, 2001, p.237. Apokalipsa indiana II/Indian Apokalipse
II)
B: Saluti
da Napoli, Pasqua, Pompei, o ora si la teatru./Saluti da Napoli, Pasqua,
Pompei, an hour and at theatre.
E:
lancezise pentru ca isi daduse drumul/he had languished for given way to self (Buddha si colonelul/The Buddha and the
Colonel, 2001, p.202. Apokalipsa
indiana III/Indian Apokalipse III)
B: 16
august 1991, Otopeni,ora 6.30. Din cauza conditiilor meteo la Moscova…/16th
August 1991, Otopeni, 6.30 a.m. Due to meteo conditions in Moscow…
E: mereu
amuteam, orbeam, de-o nostalgie tampita, ca n-o s-o mai vad de bine ce n-o
vedeam, o revedeam./I was ever hushing, blinding, by a stupid nostalgia I
wouldn’t see her again as long as didn’t see but saw her again.(Furnici albe/White ants, 2001, p.280.
Apokalipsa indianaIV/Indian Apokalipse IV)
B: Sa fie
zece ani de cand intre sonetul de mesteceni si izvorul Eminescu…/Some ten years
since between sonnet of birch trees and Eminescu spring…
E: Muta
lui marmora din negrele firide, umbra lui mistuindu-si-o in umbra eterna a
codrilor negri, visul de aur al iubirii lui eneadum genetrix, ma beaute, chipul
sfant al celei mai frumoase femei de pe pamant – i-l vor visa chiparosii ‘cu
ramurile negre uitandu-se in jos’/ His mute marble from black rechesses, his
shadow consumed in eternal shadow of black woods, the golden dream of his love
eneadum genetrix, ma beaute, the saint face of most beautiful woman on earth
will be dreamt by cypress trees ‘with black branches lookind downward. (Baudelaire si poetii romani/Baudelaire and
Romanian Poets, 2001, p. 255)
B:
Privirea in timp asupra creatiei baudelairiene, portretizata alegoric, ar avea,
fatal, toate fetele creatiei insasi, de la mirarea copilareasca, pana la masca
de vapori a strigoiului./The time outlook on Baudelaire’s creation, in an
allegorical portrait, should, fatally, have all faces of creation as such, from
child wondering to ghost’s mask of vapours.
E: You
are Boston I am Edgar Poe (Poeston, 2001,
p.192)
B: Hynes
consortia unallocated prieteni si avocati nealocati Prusak Billington
Iaszi/Hynes consortia unallocated friends and advocates unallocated Prusak
Billington Iaszi
E: even
not recognizing me you may have stayed in Trinidad in the strange forest like
people (Mamma Trinidad, 2001, p.157)
E: Este,
mai degraba, probabil ca diferitele secvente ale populatiei de rromi se vor
dezvolta in mod independent./It is more likely that the various segments of the
Rom population will evolve independently (Toward
a L.M.C.Gypsy Library/Spre o biblioteca romaii L.M.C., 2001, p.74)
B:
Pregateste-te sa traiesti in Trinidad/Prepare yourself to live in Trinidad
E:
culegatoarele/the gathering women (Sonete
thailandeze/Thailandese Sonnets, 2000, p.217)
B: domnul
cand ma inchinam si nu mai ingenuncheam/god when I prayed and didn’t kneel any
more
E: o
roata de bicicleta pentru fiecare umbra de pe lume/a bycicle wheel for any
shadow in the world (Orientopoetica,
2000, p. 312)
B:
scrie-ma noaptea pe trecute/write me over night en passant
E: the
Thomas Crown Affair film back 68 miles west of Erzurum (Malta versus Trinidad, 2000, p. 76)
B: murind
cu moartea lui Kabir inainte de moarte nemuritor / dying with death of Kabir
before death so immortal
E:
Perhaps, today urban anthropology, also as human geography, is more and more
what previously used to be “the other”, “le bon sauvage”, and, somehow within
selfanthropology, meant the village; yet in the twentieth century poet Lucian
Blaga is immortal by saying, “I believe eternity was born in the village” (Asian Temptation, 2000, p.18)
B: The
author used to write ‘anthropological poems’ in the cities of IUAES congresses
he attended – New Delhi, Zagreb, Lisbon, Mexico, now Beijing.
E:
Following is the half diaspora based on visual insideness insightful as it
happens (Waste, 1999, p.126)
B:
parinte si persoana am auzit-o plansa/father also person I heared her weeping
E: Daca
tu ai fi sotul ei, visul i-ar fi actualul sot/If you would be her husband, her
dream would be her actual husband (Pelasgos,
1999, p.178)
B:
Dincolo incepuse agitatia obisnuita si careva, cam de serviciu, mai chema la
ordine, pe soapta si zgomot – haideti, haideti, prezentarea o sa inceapa
acum/In the other side, usual agitation had started and someone, servicelike,
still called to order – come on, come on, presentation is starting now.
E: 20
years of the author’s experience with IUAES are acknowledged as a chance
between counter-culture and ecology of survival. (Sub clopot/Under Bell, 1998, p.333)
B:
Parpagai: (publicitate) editia 666 irod iord(an) iuda aiud/Parrot: (publicity)
edition 666 irod iord(an) iuda aiud
E: Veti
urmari de-acum Maica Medeea la Pa(ri)s./You will follow from now Mother Medea
to Pa(ri)s. (Maica Medeea to Paris. Apokalipsa indiana I/Mother Medea to Paris/Indian Apokalipse I, 1998, p.208)
B:
Memoria profunda medeica te lasa intr-o sanie care existase si-ai uitat-o in
afara visului – Medeea-Moira./Profound Medean memory leaves you in a sled which
had existed and you forgot it out of the dream – Medea-Moira.
E: the
pillar Basarabia bar bar bar carribi carribi infineternal beings in
mahasamadhi. scaffolding. 17 cells (Lumea
fara Coloana lui Brancusi/The World without Brancusi’s Column, 1997, p.33)
B: Buddha
culcat./Buddha lying.
E: capul
unui profet pe scara de la Shantiniketan/the head of a prophet on the ladder
from Shantiniketan (Ion Iuga in India,
1997, p.48)
B:
Prof.Rao, dimineata asta, pe Chatra, unde isi facea plimbarea cu Snoopy, s-a
multumit sa-mi lamureasca intrebarea de aseara, de la Ashoka Hotel – nu era
atat a noastra, cat a nordicilor celorlalti, abandonati ambiguitatilor, poate
necesara pentru intelegerea lui Shiva-Parvati, reprezentat atunci, in
Kuchipudi, de Raja si Radha Reddi – ce este Tilana?/Prof. Rao, this morning, on
Chatra, where he was walking with Snoopy, simply cleared the question of last
evening in Ashoka Hotel – it wasn’t as much ours as of other northerners,
abandonned to ambiguities, perhaps necessary for understanding of
Shiva-Parvati, represented then, in Kuchipudi, by Raja and Radha Reddi – what
is it Tilana?
E: Schita
din urma cu verva unui monolog satiric (bhana) se si incheie cu o dedicatie
‘parpagaiului’, pasare bine instalata in literatura sansacrita, aici lux de
inport./The last story with zest of a satirical monologue (bhana) ends by a
dedication to the ‘parpagai’/parrot, bird well installed in Sanskrit
literature, here luxury of import. (Manuscrisele
de la Marea Vie/The manuscripts from the Living Sea, 1996, p.106)
B: Vorbim
de unde am ramas, o data la sfarsitul plachetei 50 doine lui Ilie Ilascu, 1994, (Death Employment), a doua oara in
continuitate cu hermeneutica (incipienta) a poeziei intemnitate si exilate (Haos, temnita, exil la Eminescu, Cotrus, Gyr
si Stamatu, 1995)./We speak from where we remained, once at the end of
booklet 50 Doinas to Ilie Ilascu,
1994 (Death Employment), twice in continuity with incipient hermeneutics of
imprisoned and exiled poetry (Chaos,
Prison, Exile at Eminescu, Cotrus, Gyr and Stamatu, 1995)
E:
Together-You never go away we are one in our other and all is Om. (The Buddha1994, p.187)
B: Your
four lines of scribled letter cum your peace activist Newsletter plus a copy of Dr. Pavao Rudan’s
letter to you and review of two of your novels “White Ants” and “The Buddha and
the Colonel” received today evening as a happy surprize.
E:
Eminescu’s “Prince Charming of the Tear” inspired my 1970 novel Eres/Heresy which ends by a halucinatory
dinner – eating anything around them, earth, embers, clouds – O sacrum
convivium in quo Crsitus sumitur! (Indoeminescology,
1994, p.283)
B: Mihai
Eminescu (1850-1889) is the greatest mind of the Romanians (Titu Maiorescu),
plenary man of Romanian culture (Constantin Noica), a feeling which gives the
measure of spiritual powers of one people (Zoe Dumitrecu-Busulenga), often
compared with Homer, Kalidasa, Shakespeare.
E: Only
she will not follow her own romanza towards promised movies-studios, at other
thousand miles, in triangle, far of capital, Rob, anthology – “Tender, semi…” (Parinior, 1982, p.138)
B: Three
minutes…Four…By my watch. I love you.
Notes.
Priority is given to the end
followed by the beginning, to ‘Indological’/India inspired books (less those
written in India between 1977-1984, those before that - not available with
author returned after 25 years to teach again Romanian in India – yet I
remember the beginning in Poemele
parintilor/ Poems of the Parents, 1976: Imi scriu in fiecare zi cartea/I
write everyday my book - and also some forgotten in Bucharest e.g. Balada Calcuttei/The Calcutta’s Ballad,
1999). If the theme of list can be recognition (of mother, of poet, of own
works etc.) – when only English e-b’s are recorded that is the original
language or translation from Romanian -, a random manner of acknowledging
Romanian reading sentences in Romanian class of Indian students is supposed.
Other comments on quoted books by self may have points in literature, applied
linguistics, education, anthropology, including scope of Romanian language in
India and of Indian languages in Romania via creative writing.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu