Colocviile de Marţi 25 ianuarie 2011, ora 17
Str. J. L. Calderon, nr 39
Evenimentul: Eminescu
şi spiritualitatea indiană
...Sociologiceşte,
s-a luat ca exemplu de inadaptare cazul lui Eminescu. Însă Eminescu nu este un
inadaptat. Nimeni nu este în măsură de a se adapta pe toată întinderea vieţii,
ci îşi adună forţele într-un singur punct. Eminescu avea ca direcţie a
spiritului său gloria. Nici un român nu şi-a înfăptuit această ţintă mai din
plin, încât, în sfera superioară în care vroia să trăiască, poetul Luceafărului
este un mare adaptabil, care a trebuit să renunţe prin chiar izbânda lui la
mulţumiri mai mărunte, de ordin mai mult pecuniar. Eroii lui Ibsen au această
falsă aparenţă de inadaptare. Însă ei sunt nişte adaptaţi superiori, care,
urmărind după un plan hotărât realizarea idealului în generaţiile următoare, se
abstrag din prezent. Putem oare să numim pe martir un inadaptat? Există o
tehnică a martiriului prin care cel rezistent la încercările seculare îşi
atinge în mod infailibil ţinta. (George Călinescu)
Intrat în al doilea an de existenţă, salonul Colocviile de Marţi exersează,
mai departe, împreună, bucuria literaturii româneşti şi indiene, la aniversarea
lui Eminescu (161) şi Tagore (150). Prima carte publicată în 2011 de editura
Bibliotheca din Târgovişte, Eminescu şi scripturile sanscrite de Zricha
Vaswani, are în cuprins similarităţi între scrieri ale Indiei antice şi poeme
eminesciene: “Kathaopanishad” - “Odă”,
“Glossă” - “Sutta-Nipata”, “Rugăciunea unui dac”/”Nirvana”
(A Dacian's Prayer) - “Rig-Veda”,
“Scrisoarea I”(Letter I) - “Rig-Veda”- “Luceafărul”
şi “Srimad Bhagavad Gita”, “Abhigyan-Shakuntalam” - “Kamadeva”, “Mortua est!”
- “Buddha –
Karita”. Membri ai Societăţii Scriitorilor Târgovişteni îşi
vor lansa cărţi apărute la aceeaşi editură în 2010: Emil Stănescu, Liberus
Nocturnus, Dan Gîju, Poemele rămânerii sub arme, George Toma
Vasiliu, Colonia II. Noi exilaţi la Tomis. Oaspeţii târgovişteni vor
lansa şi numărul pe ianuarie 2011 al revistei „Litere”.
Invitaţi:
Dimitrie Vatamaniuc, Nandkishor Pamwar, Mihai Cimpoi, Nicolae Georgescu,
George Astalos, Puşi Dinulescu, Elisabeta Isanos, Mihaela Gligor, Veronica
Anghelescu, Gabriela Dumitrescu, Doina Boriceanu, Lucia Negoiţă, Roxana
Sorescu, Ana Munteanu, Ioana Feodorov, Laura Goran-Bazarea, Daniela Iordache,
Carmen Muşat Coman, Mihaela Pârvu, Delia Soare, Maria Pomohaci, Ion Dumitrescu,
Pan Izverna, Gheorghe Lupaşcu, Cornel Berbente, Adrian Botez, Corneliu Zeana,
Gheorghe Vrana, Mircea Coloşenco, Tudor Nedelcea, Mihai Stan, Dan Ţop, Mihai
Teodorescu, Neculai Hilohi, Petru Costinescu, Nicolae Tomoniu, Cristian Ţepeş,
Sebastian Văduva, Matei Ladea, Cristian Cotarcea
Amfitrion: George
Anca
Comunicări:
George Anca: Eminescu
sanscrit
Nandkishor Pamwar
(Ambasada Indiei): Spiritualitate – Tagore 150
Surender Bhutani
(Polonia): Eminescu a trăit o viaţă curajoasă
Ioana Feodorov: Tagore
bibliografiat de acad. Virgil Cândea
Mihai Stan: Eminescu
şi dharma
R. K. Shukla: Aparent
neconvenţională aventură savantă
Nicolae Tomoniu: Lecţia
lui Zricha Vaswani
Ioan Miclău
(Australia): Scrisori
George Coandă: Eminescu,
istoric naţional (lansare)
Corneliu Zeană: Eminescu
în aromâneşte
Petru Costinescu:
Iolanda Eminescu şi proprietatea intelectuală
Constantin
Enache: Statuia lui Eminescu în legende studenţeşti
Elisabeta Isanos:
Poarta de Vest. Aventurile unui cetăţean român (lansare)
Nicolae Băciuţ: Întoarcere
în Arizona (lansare)
Gheorghe Lupaşcu:
Poeţi din Plevna şi Brăila (întâlnire)
Mihai Teodorescu:
Lingvistica în contextul ştiinţelor cognitive
Ionas Ignauta
(Congo-Brazaville): Lingvistica în civilizaţia africană
Doina Severin
Boriceanu: Blog româno-indo-african
Cristian Ţepeş: Comenius
în şcoala raiului
George Toma
Vasiliu: Între Petru Cercel şi Partea nimănui
Ahimsa şi
antropologia (non)violenţei (lansare volum master, coord. George Anca, redactor Cornelia Duţu)
Intrat în al doilea an de existenţă, salonul Colocviile de Marţi exersează,
mai departe, împreună, bucuria literaturii româneşti şi indiene, la aniversarea
lui Eminescu (161) şi Tagore (150). Prima carte publicată în 2011 de editura
Bibliotheca din Târgovişte, Eminescu şi scripturile sanscrite de Zricha
Vaswani, are în cuprins similarităţi între scrieri ale Indiei antice şi poeme
eminesciene: “Kathaopanishad” - “Odă”,
“Glossă” - “Sutta-Nipata”, “Rugăciunea unui dac”/”Nirvana”
(A Dacian's Prayer) - “Rig-Veda”,
“Scrisoarea I”(Letter I) - “Rig-Veda”- “Luceafărul”
şi “Srimad Bhagavad Gita”, “Abhigyan-Shakuntalam” - “Kamadeva”, “Mortua est!”
- “Buddha –
Karita”. Membri ai Societăţii Scriitorilor Târgovişteni îşi
vor lansa cărţi apărute la aceeaş editură în 2010: Emil Stănescu, Liberus
Nocturnus, Dan Gîju, Poemele rămânerii sub arme, George Toma
Vasiliu, Colonia II. Noi exilaţi la Tomis. Oaspeţii târgovişteni vor
lansa şi numărul pe ianuarie 2011 al revistei „Litere”.
Cuprins
Eminescu sanscrit – Dr. George Anca......
Aparent neconvenţională aventură savantă – Dr. R.K. Shukla
Lecţia lui Zricha Vaswani – Nicolae Tomoniu
Eminescu a trăit o viaţă curajoasă – Dr. Surender Bhutani
Două scrisori – Ioan Miclău
“Kathaopanishad” -
“Odă”, “Glossă” -
“Sutta-Nipata”,
“Rugăciunea unui dac”/”Nirvana” (A Dacian's Prayer) -
“Rig-Veda”, “Scrisoarea I”(Letter I) -
“Rig-Veda”- “Luceafărul” şi “Srimad Bhagavad Gita”,
“Abhigyan-Shakuntalam” - “Kamadeva”, “Mortua
est!” - “Buddha – Karita”
Calendarul ne aminteşte: 15
ianuarie 1850 – naşterea lui Eminescu, 24 ianuarie 1859 - Unirea Principatelor
Române, 26 ianuarie 1950 - India devine republică. Academia Internaţională
Mihai Eminescu şi Asociaţia Culturală-Româno Indiană şi Academia Internaţională
Mihai Eminescu lansează, pe Calderon, sărbătoarea centenarului şi jumătate al
lui Rabindranath Tagore. Abia intrat în al doilea an, salonul Colocviile de
Marţi exersează, mai departe, bucuria literaturii româneşti şi indiene.
ZRICHA VASWANI
MIHAI EMINESCU ŞI SCRIPTURILE INDIENE
Versiune românească şi ediţie de George Anca
Bibliotheca, 2009
copyright: Zricha Vaswani
copyright pentru ediţia română: Bibliotheca & îngrijitorul ediţiei
Cuprins
Eminescu sanscrit – Dr. George Anca......
Aparent neconvenţională aventură savantă – Dr. R.K. Shukla
Lecţia lui Zricha Vaswani – Nicolae Tomoniu
Eminescu a trăit o viaţă curajoasă – Dr. Surender Bhutani
Două scrisori – Ioan Miclău
Poemul lui Mihai Eminescu “Odă”
Traducerea
completă......
Traducerea vers cu vers
Similarităţi între
anticul text indian vedic “Kathaopanishad” şi poemul lui Mihai Eminescu “Odă”
Semnificaţia cercetării
mele
Poemul lui Mihai Eminescu “Glossă”
Traducere vers cu vers
Similarităţi între poemul
lui Mihai Eminescu “Glossă” şi textul antic buddhist “Sutta-Nipata”
Importanţa cercetării
mele
Similarităţi între poemul lui Mihai Eminescu “Rugăciunea unui
dac”/”Nirvana” (A Dacian's
Prayer) şi “Rig-Veda”
Importanţa cercetării
mele
“Rig-Veda” şi
“Rugăciunea unui dac”, una lângă alta
Poemul lui Mihai Eminescu “Scrisoarea I”
Textul poemului
“Scrisoarea I” în româneşte
Fragmente din
“Scrisoarea I”. Traducere în engleză
Similarităţi între
“Scrisoarea I”(Letter I) şi “Rig-Veda”
Similarităţi între
“Rig-Veda” şi “ScrisoareaI”
Traducere în engleză a unui fragment din poemul lui Mihai Eminescu
“Luceafărul” de către
cercetătoare
Similarităţi între
poemul lui Mihai Eminescu “Luceafărul” şi “Srimad Bhagavad
Gita”
Contribuţia cercetării
mele la interpretarea mai clară a “Luceafărului”
“Abhigyan-Shakuntalam” - “Kamadeva”
O strofă din poemul lui Mihai Eminescu “Mortua est”
Similarităţi între
poemul lui Mihai Eminescu “Mortua est!” şi textul antic budhist
“Buddha – Karita”
Importanţa cercetării
mele
Semnificaţia cercetării
mele
EMINESCU SANSCRIT
Doamna
(n-am cunoscut-o) Zricha Vaswani şi-a susţinut nu demult doctoratul la
Universitatea “Dr. Bhim Rao Ambedkar” cu teza “Effect of Indian Thought on
Mihai Eminescu”. Mi-a trimis, colegial, capitole şi traduceri. Entuziasmului
iniţial i s-ar fi putut alătura trimiteri, post-festum, la
biblio-eminescologie, indo-eminescologie. În fapt, Ms. Vaswani şi-a trăit ani
de adolescenţă în Bucureşti şi hipnoză i-a fost, în Biblioteca Universitară din
Iaşi, manuscrisul traducerii gramaticii sanscrite al lui Eminescu.
Înapoi
pe pământ indian, a deschis, parcă altfel, ochii asupra scripturilor supreme
ale vechii-noii Indii, aşternând un du-te-vino între Odă – Katha Upanishad,
Glossa – Sutta Nipata, Rugăciunea unui dac – Rig-Veda, Scrisoarea I – Rig-Veda,
Luceafărul – Srimad Bhagavad Gita, Kamadeva – Sakuntala, Mortua est –
Budha-Karita. Ciudat, sau asemănător, doctoranzii români, petrecuţi hindus,
se vădesc parcă şi mai adânc submerşi indianităţii, poate încă un argument al
afinităţilor româno-indiene. N-am curaj să stilizez aparenta regăsire, la ei, a
românismului prin indianism (universitar).
Suntem
pe terenul bibliotecii electronice, în recuperare. Am ratat şansa să fi intrat
în bibliografia acestui doctorat, deşi locul unde sunt cele mai multe din
cărţile mele este anume Biblioteca Departamentului de Studii Germane şi
Romanice al Universităţii din Delhi. Totuşi, Ms. Zricha a aflat de titlul Indoeminescology
de pe net, via Amazon. Nu e rău nici aşa. Regenerăm.
Deodată
bibliotecile şi universităţile se bucură să primească, aparent în ocol, pe noi
punţi, creativităţi proaspăt romantice, libere, îmbogăţitoare ale pădurii de
simboluri bibliografiabile. Printre referenţii doctorali, Dr. R. K. Shukla
sesizează deschiderea, prin această cercetare, a unei întregi “new vista of
orientalism”, iar traducerile din Eminescu au “a felicity and an elegance”.
Opinii
despre lucrarea doamnei Vaswani semnează aici şi Dr. R.K.Shukla (India), Dr.
Surender Bhutani (Polonia), Ioan Miclău (Australia), Nicolae Tomoniu (Tismana).
Cititorul
român se va familiariza din mers, eventual pe cont propriu, cu titlurile şi
conceptele sanscrite (traducerea şi explicarea lor, altele decât cele întru
Eminescu ale autoarei, ar dubla lucrarea, poate ar deraia-o). Ne aflăm la un
recital sanscrit-eminescian, intertextual, postmodern. Eminescu este conectat
la gândirea sanscrită ca la nişte aparate revitalizante. Ne vedem atraşi (poate
cei afini, întâi) să urmăm imaginar traseul compunerii unor poeme eminesciene
în contextul gândirii antice indiene. Fără istorie.
Excerptele
paralele (paralele inegale) din scripturile hinduse ori budhiste şi din poemele
eminesciene nu alcătuiesc atât un sistem de comparaţii sau scenarizări rituale,
cât un joc spiritual, poate mistic, al corespondenţelor libere, de trăit în
transa credinţelor poetice. Nu e vorba de corpusul scripturilor, nici de
selecţii esenţialiste, ci de declanşări analogice, asociative, intermediate de
lectura empatică a lui Eminescu. Scripturile se regăsesc într-o
modernitate-surpriză, într-un epitom indo-european. Autoarea, ca o dansatoare
într-un templu, desfăşoară văluri mayce –
citate-similarităţi-corespondenţe-influenţe - într-o revelaţie interculturală,
într-un estetic avatar estetic, ca şi cum ar fi prima şi unica medium-cititoare
a lui Eminescu sanscrit.
Obiecţiile
de detaliu ale cititorului român, eventuala alergie academică, sau insinuarea
cultului deja interzis vor fi compensate
de apropierea tulburătoare, deconcertanta intimitate, injecţia în venă a tăriilor dozate, capitolelor
reţinute de autoare pentru această ediţie pe care o girăm nu numai sentimental,
nu numai ca români. Căci nu e o lucrare de eminescologie, poate de
eminescosofie. Ar fi o apologie dublă, dacă nu o yoga, o sadhana-Eminescu.
Estetica poeziei eminesciene este abstrasă, pentru acum, în spiritualitatea
sanscrită. Libertatea de a omite orice în afară de Eminescu şi ale sale
“similarităţi” sanscrite, dă impresia, din ce în ce, de ritual, de puja. Nu se
punea problema de a fi de acord – dezacordul ar putea avea un efect subliminal
încă şi mai mare.
Ca
pentru o audienţă indiană, începusem o “pastişă”, rezumând, în engleză,
capitolele lucrării şi incluzând un schimb de mesaje şi traduceri (vezi editura
“Semanatorul online – Eseu”). În cele ce urmează, prezentăm versiunea
românească a tezei d-nei Vaswani.
Dr.
George Anca
Aparent neconvenţională aventură savantă
Prezenta teză este o operă semnificativă de
literatură comparată şi cercetare filologică şi merge mult mai departe decât
noţiunile curente ale investigaţiei academice. După cum apare, bazându-se pe
opera unui singur poet român, Mihai Eminescu... teza ... deschide o întreagă
nouă perspectivă fără fire politice sau teologice ataşate de ea...
Comentariul este rezervat pentru partea
finală... în care... fiecare dintre poeme este interpretat în termenii
ecourilor gândirii filosofice şi estetice indiene...
În fapt traducerile în engleză ale poemelor
originale româneşti au beatitudine şi eleganţă...
Teza ridică un întreg lot de intuiţii, care pot
fi prelucrate de alţi savanţi.
Astfel de lucrări acţionează ca punţi între
două culturi aparent diferite şi eu recomand cercetătoarea pentru aprent
neconvenţionala ei aventură savantă.
Dr. R. K. Shukla
“The present thesis...is a significant work of
comparative literary and philological
research and goes far beyond the current
notions of academic enquiry. Ostensibly based on the
work of a single Romanian poet..the
thesis..opens up an entirely new vista of 'orientalism' with no
political or theological strings attached to
it..
The commentary is reserved for the final
part..in which..each of the poems is interpreted in terms of
Indian philosophical or aesthetic echoes..
In fact the English translations of the
original Romanian poems have a felicity and an elegance..
The thesis throws up a whole lot of insights,
which may be worked out by other scholars. Such
works act as bridges between two seemingly
different cultures and I commend the scholar for her
apparently unconventional scholarly venture."
Dr. R. K. Shukla
Ilustraţii din cărţile indianistului George Anca
sau minunata lume a ţării lui Krishna
Lecţia lui Zricha Vaswani
Ineditului autohton
promovat de „Semănătorul – Editura online”, fie prin natura operei scrise fie
prin originismul autorului, i s-a adăugat la această editură în anul 2009, o
relevaţie: ineditul venit din mari culturi ale lumii. Să fie o surpriză? Deloc!
Interesul românului faţă de multimilenarele culturi asiatice nu ni se trage
doar de la Zalmoxe care plecă sclav la Pitagora doar pentru a se iniţia în
tainele religiilor timpurilor sale ci şi prin efectul războaielor din antichitate.
Şi fu Herodot cel care ne spuse cum Darius, regele persan, în expediţia sa la
Istru, fu nevoit să lase o parte din ostaşii săi sclavi la geţi înainte de a fi
înfrânţi total de atenieni la Maraton.
Acei sclavi persani,
rămaşi pe lângă curtea regilor daci până mai târziu în vremurile basarabilor,
ca obiecte de danie şi de moştenire alături de vitele pentru muncă, făcură
prima joncţiune între civilizaţia dacă şi acele civilizaţii asiatice care se
încumetaseră să cucerească noi teritorii către munţii Haemus şi marele Istru.
Credinţa lor religioasă cu totul deosebită, arta prelucrării metalelor
preţioase, muzica lor de o atracţie stranie şi multe alte valori culturale
proprii, fură suficiente de a incinta în mentalul populaţiei autohtone
interesul faţă de aceste civilizaţii.
Dar oricum şi-ar
trage acest interes rădăcinile din istorie, felul românilor de a pătrunde alte
culturi, de a avea o atracţie aparte faţă de cutume venite din mari depărtări,
obiceiul respectului valorilor culturale ale altor popoare amplifică valorile
culturale ale propriului popor. De la această premisă am plecat atunci când ni
s-a propus la „Semănătorul – Editura online”,
scrierile neobişnuite ale indienistului George Anca sau haiku din trei
versuri adus de Daniel Lăcătuş tocmai din ţara soarelui răsare, pentru a fi
alăturat catrenului românesc.
Interesant este că
această curiozitate a românilor vizând alte culturi are şi revers. L-am
descoperit cu mare bucurie prin lucrarea propusă de către George Anca privind
traducerile indiencei Zricha Vaswani. Lucrarea sa de doctorat dedicată
traducerii a câtorva poezii de căpătâi ale lui Eminescu, era în spiritul spre
neobişnuit al „Semănătorului”. Şi totuşi, la început, am inserat-o printre
lucrările publicate la editură fără prea mare interes, eu fiind un francofil
căruia îi repugnă moda de astăzi a utilizării necondiţionate a limbii engleze,
în absolut toate sectoarele de activitate. Nu privesc deloc cu ochi buni
expansiunea - formidabilă astăzi - a limbii engleze după ce împărţirăm, mai
bine de două secole, cultura şi limba cu poporul francez, având un lexic comun
de 80%. Mereu spun că ne trezirăm subit fanii limbii engleze, tot aşa cum
deveniserăm şi fanii limbii ruse în vremea altor stăpâni vremelnici din
semi-veacul comunist.
Dar cu toată ideea
mea preconcepută privind engleza, corespondând timp de aproape o săptămână cu
Zricha Vaswani îmi schimbai părerea treptat. Pentru că dr. Zricha Vaswani fu un
meticulos corector ai propriei sale opere, înlocuind mereu în scrierea
originală expresii de limbă engleză având nuanţe noi. Abia atunci mi-am dat
seama că ele erau rodul, nu numai al unei experienţe profesionale câştigate
între timp dar şi a unei înţelegeri profunde a limbii engleze, aducându-mi
subit aminte că între prea numeroasele dialectele indiene, dispecerul permanent
al lor rămâne mereu limba engleză. Aşa
se face că, un intelectual al fostei colonii britanice, poate gândi la fel în
dialectul hindi precum în cea mai pură limbă engleză.
Iată, acesta este
marele atu al doctorului Zricha Vaswani, cu care în final, eu francofilul, am
corespondat în limba …engleză!
Şi mi-am mai zis că,
cu certitudine, toată această mică istorie a prelucrării lucrării iniţiale de
doctorat a lui Zricha Vaswani, “ Effect of Indian Thought on Mihai
Eminescu”, reprezintă pentru noi românii
o lecţie. O lecţie care ne conduce spre numeroase întrebări dintre care
principala ar fi: de ce nu păstrăm şi noi limba franceză aşa cum fac indienii
cu limba engleză, pe care o consideră o moştenire la care nu trebuie să renunţe?
Vai nouă! Noi n-o să mai moştenim nimic
ţinând-o tot aşa cu „tranziţia”: nici limbă, nici religie ortodoxă, nici armată
ca aceea care ne-a apărat până acum ţara, nici sistem tradiţional de
învăţământ din care scoatem mereu părţi
de istorie şi literatură. Unii au zis să-l scoatem chiar pe Eminescu. Contra
acestora ni s-a alăturat, iată, Zricha Vaswani, o indiancă de peste mări şi
ţări, care i-a ridicat lui Eminescu prin scrierea sa, piedestal nemuritor la Universitatea “Dr. Bhim Ambedkar”.
Iată cum o universitate
din India, iubeşte şi promovează culturile străvechi ale planetei, tocmai
pentru a-i fi păstrată prin acest demers, propria-i cultură. Această lecţie a
lui Zricha Vaswani nu trebuie uitată!
Prof. Nicolae N. Tomoniu
EMINESCU A TRĂIT O VIAŢĂ CURAJOASĂ
India a fost a fost totdeauna o putere-blândă în istorie. Din
timpuri străvechi până în perioada contemporană se vede un proces de
continuitate în pofida tulburărilor politice, economice şi sociale din ultimii
cinci mii de ani. În antichitate, atât hinduismul ât şi buddhismul au mers,
respectiv, în sud-estul şi estul Asiei, gândirea liberală indiană a atins
ţărmurile europene doar acum trei sute de ani şi şi aceasta doar prin
scriitorii europeni înşişi. Niciodată gândirea indiană n-a fost exportată cu
forţa în Europa. Curiozitatea genuină a marilor scriitori europeni este cea
care a văzut o virtute în interpretarea marilor cărţi indiene, de la Vedas,
Upnishads, Ramayana, Mahabharat şi Srimad Bhagwat Gita la scrierile lui
Shankara până în secolul al 19-lea. Interpretările unor indieni precum Mahatama Gandhi, Rabindra
Nath Tagore, Dr Radhakrishnan, Krishna Matilal
şi J. Krishnamurthy au ajutat scriitorii şi poeţii vestici să se îmbibeze cu
interesul pentru înţelegerea filosofiei şi gândirii indiene. Unul dintre
aceştia este, desigur, Mihai Eminescu, în secolul al 19-lea. Interesul lui
Eminescu nu se restrictează numai la marii clasici, dar el gustă de asemenea şi
lucrările lui Kalidasa, marele dramaturg sanscrit. Frumuseţea relaţiei umane este
descrisă în Kamadeva şi alte piese clasice.
E un mare credit de partea Ms. Zricha Vaswani, un cercetător indian, de
a scoate la iveală nuanţele impactului gândirii indiene asupra acestei eminente
(outstanding) personalităţi româneşti. România poate că e o ţară un pic
somnoroasă a Europei, dar producţia ei intelectuală a fost realmente
remarcabilă. Aici, o persoană precum Eminescu străluceşte ca o stea luminoasă
şi el însuşi a încondeiat un rând ca acesta:
Ochii mei 'nălţam visători la steaua
Singurătăţii
Într-un sens, dialectica Singurătăţii începe un proces de atingere
mătăsoasă a adâncurilor omeneşti şi undelor din jurul unei tapiserii a
existenţei pentru cititori.
Apoi, Eminescu atinge înălţimi impunătoare când scrie
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe
Un monument de spiritualitate este vizibil pentru cineva citind aceste
cuvinte:
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.
Filosofia Gitei este foarte mult evidentă în multe versuri ale sale.
“Pasărea Phoenix” este un exemplu clar care probează acest punct.
Cu versurile sale Eminescu încearcă să trăiască o viaţă bine-concepută
şi să îndeplinească obligaţiile unui uman pe această planetă. Înţelesul de bază
este: un uman trebuie să trăiască să trăiască o viaţă plină şi să lase o
moştenire îmbogăţită pentru posteritate. Cu această misiune în minte, se poate
spune că Eminescu a trăit o viaţă curajoasă şi a îmbogăţit omenirea cu
versurile sale. Contribuţia sa devine devine nobilă încântare când el încearcă
să construiască punţi de înţelegere a gândirii indiene pentru admiratorii săi
români. Aceasta face din el un îndrăgit ambasador indian trimis naţiunii române
pentru mult timp de acum înainte. El a impresionat un catalog de scriitori români,
iar George Anca este unul din mulţii scriitori notabili care a urmat sincer
urmele paşilor săi.
Prin reliefarea enormei catene a versurilor lui Eminescu, Zricha Vaswani
a făcut un mare serviciu cititorilor indieni şi celor vestici. Aceasta este o misiune
nobilă, iar publicarea acestui manuscris într-o carte este o mare împlinire.
Cercetătoarea va fi ţinută minte pentru efortul ei sincer.
Dr. Surender Bhutani
„Eminescu şi India”
Astăzi,
15 iunie 2010, ora 11:00, la Biblioteca Judeţeană „Ştefan Bănulescu” Ialomiţa (
B-dul Matei Basarab nr. 26) are loc dezbaterea „Eminescu şi India”.
Evenimentul, prilejuit de împlinirea a 121 de ani de la moartea poetului Mihai
Eminescu, prezintă publicului românesc personalitatea şi opera primei
traducătoare a lui Eminescu în spaţiul asiatic, Amita Bhose. La eveniment vor
fi prezenţi: Mihaela Racoviţeanu, directorul Bibliotecii Judeţene „Ştefan
Bănulescu” şi Carmen Muşat-Coman, discipol al Amitei Bhose şi director al
Editurii Cununi de stele.
Amita Bhose
(Calcutta, 1933- Bucureşti, 1992) şi-a dedicat întreaga existenţă interpretării
cât mai exacte a tuturor „urmelor” şi influenţelor indiene în opera
eminesciană. În 1969 publica volumul „Eminescu: Kavita (Poezii)”, Calcutta,
cuprinzând 35 de poezii ale lui Eminescu traduse în bengali, limba lui
Rabindranath Tagore. Dragostea pentru poezia lui Eminescu a determinat-o să se
stabilească în România, unde a predat bengali, sanscrită şi civilizaţie indiană
la Universitatea Bucureşti, totodată traducând în bengali literatură română,
scriind articole, studii, susţinând conferinţe. Ea este prima traducătoare a
lui Eminescu în Asia. În 1972 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România
pentru traducerea lui Eminescu în bengali. Teza sa de doctorat, susţinută
în 1975 sub îndrumarea prof. dr. docent Zoe Dumitrescu-Buşulenga, a fost
publicată sub titlul “Eminescu şi India”, cartea fiind considerată de
către sanscritologul Sergiu Al-George drept „cea mai amplă şi mai sistematică
tratare a problemei relaţiilor dintre gândirea indiană şi opera lui Mihail
Eminescu”.
La Editura Cununi de stele au
apărut până în prezent, sub semnătura Amitei Bhose volumele: “Proverbe şi
cugetări bengaleze”, culese şi traduse din bengali; “Radha şi Krişna” de
Chandidas, traducere din bengali; ”Maree indiană. Interferenţe culturale
indo-române”; “Eminescu şi India”; „Proza literară a lui Eminescu şi gândirea
indiană”; „Eminescu şi limba sanscrită”; „Dialoguri cu Amita Bhose: Eminescu
este magnetul care mă atrage spre România”.
Ms. Vaswani şi-a trăit
ani de adolescenţă în Bucureşti şi hipnoză i-a fost, în Biblioteca Universitară
din Iaşi, manuscrisul traducerii gramaticii sanscrite al lui Eminescu. Înapoi
pe pământ indian, a deschis, parcă altfel, ochii asupra scripturilor supreme
ale vechii-noii Indii, aşternând un du-te-vino între Odă – Katha Upanishad,
Glossa – Sutta Nipata, Rugăciunea unui dac – Rig-Veda, Scrisoarea I – Rig-Veda,
Luceafărul – Srimad Bhagavad Gita, Kamadeva – Sakuntala, Mortua est –
Budha-Karita. Ciudat, sau asemănător, doctoranzii români, petrecuţi hindus,
se vădesc parcă şi mai adânc submerşi românităţii, poate încă un argument al afinităţilor româno-indiene.
George Anca
În fapt traducerile în
engleză ale poemelor originale româneşti au beatitudine şi eleganţă...
Teza ridică un întreg
lot de intuiţii, care pot fi prelucrate de alţi savanţi.
Astfel de lucrări
acţionează ca punţi între două culturi aparent diferite şi eu recomand
cercetătoarea pentru aprent neconvenţionala ei aventură savantă.
Dr. R. K. Shukla
Prin reliefarea
enormei catene a versurilor lui Eminescu, Zricha Vaswani a făcut un mare
serviciu cititorilor indieni şi celor vestici. Aceasta este o misiune nobilă,
iar publicarea acestui manuscris într-o carte este o mare împlinire.
Cercetătoarea va fi ţinută minte pentru efortul ei sincer.
Dr.
Surender Bhutani
Unii au zis să-l scoatem chiar pe Eminescu. Contra acestora ni s-a
alăturat, iată, Zricha Vaswani, o indiancă de peste mări şi ţări, care i-a
ridicat lui Eminescu prin scrierea sa, piedestal nemuritor la Universitatea “Dr. Bhim Ambedkar”. Iată cum o universitate din India, iubeşte şi
promovează culturile străvechi ale planetei, tocmai pentru a-i fi păstrată prin
acest demers, propria-i cultură. Această lecţie a lui Zricha Vaswani nu trebuie
uitată!
Nicolae Tomoniu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu