EMINESCU POST-EMINESCOLOGIE

George Anca

POST-EMINESCOLOGIE

Eminescu de Tudor Nedelcea, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2013

            Tudor Nedelcea își strânge contribuțiile eminescologice, publicate între 1985 – 2005, într-o culegere de 560 de pagini, cu prefață, cuvânt înainte și postfață de, respectiv, Mihai Cimpoi, Theodor Codreanu și Victor Crăciun, bibliografie, indice de nume, indice geografic. Unele studii au apărut anterior în volum, la Craiova: Eminescu împotriva socialismului(1991), Eminescu apărătorul românilor de pretutindeni (1995), Eminescu, istoricul (1998), Eminescu și cugetarea sacră (2000), Eminescu și realsemitismul (2010). Acestea au fost recenzate, potrivit referințelor critice (p. 499-521) de Andrei Grigor, M. Barbu, Ovidiu Ghidirmic, Nicolae Bellu, Constantin M. Popa, Ion N. Negreanu, Hristu Cândroveanu, Mihai Cimpoi, P.F. Teoctist, Constantin Cubleșan, Gheorghița-Bercea-Florea, Al. Firescu, Theodor Codreanu, Toma Firu, Ion Buzași, Gh. Bulgăr, Mihai Ungheanu, Eugen Simion, Al. Burlacu, Victor Crăciun, V. Tărâțeanu, Fănuș Băileșteanu, N. Dabija, Dan Mănucă, I. Razeș, Mircea Popa.

            În articole, ocazional-polemice, revin formulările  'Eminescu și', 'Eminescu despre': Cozia, revoluția pașoptistă, Tudor și revoluția sa, Macedonski, necesitatea construirii Catedralei Neamului, bilețelul d-nei Szoke-Slavici, Macedonski, farmecul unui dialog epistolar, Theodor Aman, Oltenia, Rusia și războiul nostru de Neatârnare, Shakespeare. În replică  la 'mediocritatea elogiilor'  (Răzvan Rădulescu, în Dilema), Nedelcea listează elogiatorii: 'Titu Maiorescu, E. Lovinescu, Garabet Ibrăileanu, N. Iorga, Lucian Blaga, Gala Galaction, G. Călinescu, Tudor Arghezi, D. Popovici, D, Caracostea, Mircea Eliade, Tudor Vianu, Perpessicius, Vladimir Streinu, G. I. Tohăneanu, Aug. Z.N. Pop, C. Ciopraga, Edgar Papu, Petre Țuțea, C. Noica, Marin Sorescu, N. Steinhardt, Al. Oprea, Amita Bhose etc.și mai aproape de noi: Svetlana Paleologu-Matta, Rosa del Conte, D. Vatamaniuc, Ioan Alexandru, Mihai Cimpoi, Zoe-Dumitrescu-Bușulenga, Eugen Simion, George Munteanu, Ioana M. Petrescu, Irina Petraș, I. M. Ștefan, Octav Onicescu, Aurel Avramescu, Solomon Marcus, M. Drăgănescu, Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu, N. Georgescu, Dan Zamfirescu, Th. Codreanu, I. Nica, Ovidiu Vuia, Ovidiu Ghidirmic etc.' („O nouă încercare de sacrificare a lui Eminescu sau 'despărțirea de Eminescu'”, p. 234-235). În finalul culegerii este citată și lista eminescologică alfabetic a lui Mihai Cimpoi: „Eminescologia, constituită istoric, 'cu creșteri și descreșteri sinusoidale' este analizată ca fenomen estetic și social, prin principalii săi exponenți (G. Anca, Ilie Bădescu, Amita Bhose, Gh. Bulgăr, I. Buzași, D. Caracostea, G. Călinescu, I. Chendi, Ciopraga, Cioran, Codreanu, Rosa del Conte, Victor Crăciun, Creția, C. Cubleșan, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, N. Georgescu, E. Ionescu, Iorga, D. Irimia, Maiorescu, Dan Mănucă, I. Miloș, G. Munteanu, D. Murărașu, Tudor Nedelcea, C. Noica, Paleologu-Matta, Edgar Papu, Perpessicius, A.Z.N. Pop, D. Popovici, E. Simion, M. Steriade, Tiutucă, Todoran, Ungheanu, Uscătescu, Vatamaniuc, Vianu, Vuia, Vieru etc, etc)” („Mihai Eminescu, Mihai Cimpoi și Dicționarul lor enciclopedic”, p. 490).

            Eminescianita (Noica), se destăinuie autorul, a contractat-o după ce, destituit de la direcția bibliotecii „Aman” - și „iubitul nostru pictor” (Eminescu) se văzuse nevoit să-și dea demisia (p.218) -, a deschis volumul IX de Opere de M. Eminescu. O convertire, ca la  neoprotestantsm, o aflare de job, o terapie? „... totuși mai mult decât atât” (p.13), după Mihai Cimpoi, „detabuizarea unor dimensiuni ale personalității lui Eminescu și valorificarea integrității acestuia” (p. 5), pentru Theodor Codreanu: “un cercecetător complex”. Un sincronist lovinescian, via Eugen Simion și Adrian Păunescu.

            „Noi, ca popr mic,'voim să trăim în sfera noastră proprie de activitate'. O propoziție simplă, care sintetizează principiile de bază ale politicii noastre externe, de la Burebista, Menumorut, Neagoe Basarb, până la Nicolae Titulescu și la diplomații noștri contemporani“ (p. 55). Teoretician al românismului... Regândirea istoriei... Românii din Morava... Basarabia și Bucovina... „Ideea călăuzitoare a tuturor articolelor și studiilor sale consacrate chestiunii evreiești este că 'interesele reciproce sunt armonizabile, dar pentru aceasta se cere bunăvoință și abnegaație reciprocă' “ (p. 472).

            Probabil, mai ales profesori de literatură, dacă nu și liceeni, vor face pasul spre eminescologie stimulați de această „citire, recitire textuală, intertextuală și contextuală  a celor peste 15. 000 de pagini de publicistică“ (p.13). Olteni, adolescenți, postmoderniști cât de pudici. „În viața lui au figurat și alte femei, începând cu iubita de la Ipotești, Casandra Alupului (Floare albastră), ipotetica iubită de la Florești-Gorj, 'mamzelle Rizi', Milly, până la Eufrosina Popescu, Mite Kremnitz sau Cleopatra Lecca-Poenaru. El nu a avut, însă, temperamentul unui Casanova” (p.193).