EMINESCU POST-EMINESCOLOGIE
Tudor Nedelcea își strânge
contribuțiile eminescologice, publicate între 1985 – 2005, într-o culegere de
560 de pagini, cu prefață, cuvânt înainte și postfață de, respectiv, Mihai
Cimpoi, Theodor Codreanu și Victor Crăciun, bibliografie, indice de nume,
indice geografic. Unele studii au apărut anterior în volum, la Craiova: Eminescu
împotriva socialismului(1991), Eminescu apărătorul românilor de pretutindeni (1995),
Eminescu, istoricul (1998), Eminescu și cugetarea sacră (2000), Eminescu și
realsemitismul (2010). Acestea au fost recenzate, potrivit referințelor critice
(p. 499-521) de Andrei Grigor, M. Barbu, Ovidiu Ghidirmic, Nicolae Bellu,
Constantin M. Popa, Ion N. Negreanu, Hristu Cândroveanu, Mihai Cimpoi, P.F.
Teoctist, Constantin Cubleșan, Gheorghița-Bercea-Florea, Al. Firescu, Theodor
Codreanu, Toma Firu, Ion Buzași, Gh. Bulgăr, Mihai Ungheanu, Eugen Simion, Al.
Burlacu, Victor Crăciun, V. Tărâțeanu, Fănuș Băileșteanu, N. Dabija, Dan
Mănucă, I. Razeș, Mircea Popa.
În articole, ocazional-polemice,
revin formulările 'Eminescu și',
'Eminescu despre': Cozia, revoluția pașoptistă, Tudor și revoluția sa,
Macedonski, necesitatea construirii Catedralei Neamului, bilețelul d-nei
Szoke-Slavici, Macedonski, farmecul unui dialog epistolar, Theodor Aman,
Oltenia, Rusia și războiul nostru de Neatârnare, Shakespeare. În replică la 'mediocritatea elogiilor' (Răzvan Rădulescu, în Dilema), Nedelcea listează
elogiatorii: 'Titu Maiorescu, E. Lovinescu, Garabet Ibrăileanu, N. Iorga,
Lucian Blaga, Gala Galaction, G. Călinescu, Tudor Arghezi, D. Popovici, D,
Caracostea, Mircea Eliade, Tudor Vianu, Perpessicius, Vladimir Streinu, G. I.
Tohăneanu, Aug. Z.N. Pop, C. Ciopraga, Edgar Papu, Petre Țuțea, C. Noica, Marin
Sorescu, N. Steinhardt, Al. Oprea, Amita Bhose etc.și mai aproape de noi:
Svetlana Paleologu-Matta, Rosa del Conte, D. Vatamaniuc, Ioan Alexandru, Mihai
Cimpoi, Zoe-Dumitrescu-Bușulenga, Eugen Simion, George Munteanu, Ioana M.
Petrescu, Irina Petraș, I. M. Ștefan, Octav Onicescu, Aurel Avramescu, Solomon
Marcus, M. Drăgănescu, Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu, N. Georgescu, Dan
Zamfirescu, Th. Codreanu, I. Nica, Ovidiu Vuia, Ovidiu Ghidirmic etc.' („O nouă
încercare de sacrificare a lui Eminescu sau 'despărțirea de Eminescu'”, p.
234-235). În finalul culegerii este citată și lista eminescologică alfabetic a
lui Mihai Cimpoi: „Eminescologia, constituită istoric, 'cu creșteri și
descreșteri sinusoidale' este analizată ca fenomen estetic și social, prin
principalii săi exponenți (G. Anca, Ilie Bădescu, Amita Bhose, Gh. Bulgăr, I.
Buzași, D. Caracostea, G. Călinescu, I. Chendi, Ciopraga, Cioran, Codreanu,
Rosa del Conte, Victor Crăciun, Creția, C. Cubleșan, Zoe Dumitrescu-Bușulenga,
N. Georgescu, E. Ionescu, Iorga, D. Irimia, Maiorescu, Dan Mănucă, I. Miloș, G.
Munteanu, D. Murărașu, Tudor Nedelcea, C. Noica, Paleologu-Matta, Edgar Papu,
Perpessicius, A.Z.N. Pop, D. Popovici, E. Simion, M. Steriade, Tiutucă, Todoran,
Ungheanu, Uscătescu, Vatamaniuc, Vianu, Vuia, Vieru etc, etc)” („Mihai
Eminescu, Mihai Cimpoi și Dicționarul lor enciclopedic”, p. 490).
Eminescianita (Noica), se destăinuie
autorul, a contractat-o după ce, destituit de la direcția bibliotecii „Aman” -
și „iubitul nostru pictor” (Eminescu) se văzuse nevoit să-și dea demisia
(p.218) -, a deschis volumul IX de Opere de M. Eminescu. O convertire, ca
la neoprotestantsm, o aflare de job, o
terapie? „... totuși mai mult decât atât” (p.13), după Mihai Cimpoi, „detabuizarea
unor dimensiuni ale personalității lui Eminescu și valorificarea integrității
acestuia” (p. 5), pentru Theodor Codreanu: “un cercecetător complex”. Un
sincronist lovinescian, via Eugen Simion și Adrian Păunescu.
Probabil, mai ales profesori de
literatură, dacă nu și liceeni, vor face pasul spre eminescologie stimulați de
această „citire, recitire textuală, intertextuală și contextuală a celor peste 15. 000 de pagini de
publicistică“ (p.13). Olteni, adolescenți, postmoderniști cât de pudici. „În
viața lui au figurat și alte femei, începând cu iubita de la Ipotești, Casandra
Alupului (Floare albastră), ipotetica iubită de la Florești-Gorj, 'mamzelle
Rizi', Milly, până la Eufrosina Popescu, Mite Kremnitz sau Cleopatra
Lecca-Poenaru. El nu a avut, însă, temperamentul unui Casanova” (p.193).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu