ACORD

ACORD

Colocviu Krișna Eminescu – Lupta cu acordul – Omul roșu - Zodia Phoenix -  Povară - Mircea cel Mare – Caragiale și Dumnezeu - Românilor li se fură – Mystical Experience

Colocviile de Marți

30 ianuarie 2018,  5 pm, Calderon 39

Anul X nr. 1 (98)

Tema:  KRIȘNA – EMINESCU

Eminescu – Bhagavad Gita – Filocalia sunt cuvintele-cheie ale Colocviului. O nouă versiune românească a Gita – „Cântecul Căruțașului Divin” – a fost primită deja în India în decembrie trecut, actualizând corespunderi între Krishna și Eminescu, printre care sacralitatea luptei.

Grație tinerilor Bianca Michi și Cristian Nema vom face cunoștință și cu imaginarul muzical eminescian, via Pheonix, mentorați de Nicu Covaci, cu două zile înainte, la palatul Noblesse. Puși Dinulescu se întreabă unde este statuia lui Eminescu. Ca în telepatie, morala creștină prin Eminescu ni se amintește de către Aurelia Bălan-Mihailovici. Întors din China și SUA, medicul scriitor Corneliu Zena va rosti în aromână  Eminescu. Isabela Vasiliu-Scraba își poartă hermeneutica în culisele Filocaliei Românești. 

Aniversăm, în ianuarie pe Nicolaus Olahus – 450 de ani de la moarte -, 400 de la nașterea lui Murillo, 200 de la scrierea romanului Frankenstein.

  

Lansarea Albumului COLOCVII  PORTRETE

Intervenții

George Anca: Eminescu și Bhagavad Gita

Puși Dinulescu: Unde este statuia lui Eminescu

 Isabela Vasiliu-Scraba:  În culisele Filocaliei românești

 Aurelia Bălan-Mihailovici: Eminescu și morala creștină  

Ksl Cătălin: Eminescu în biserici

Corneliu Zeana: Eminescu în aromână

Viorel Speteanu: Moartea lui Mircea cel Bătrân 

Mircea Coloșenco:  Nicolaus Olahus 

Bianca Beatrice Michi: Frankenstein  de Mary Shelley.  

Teatru de poezie: Bianca Michi Nema, Liana Nicolae, Gabriela Tănase, Vali Pena, Vasile Menzel, Gheorghe Dănilă, Puși Dinulescu, Sorin Stratilat, Ștefan Opreanu

Portrete: Cristian Radu Nema

Parteneri: Asociația Culturală Româno-Indiană, Bharata Vidya Bhavan, Academia Internațională  Mihai  Eminescu, Societatea de Etnologie  din România, Centrul Antim Ivireanu, Fundația Dumitru Drăghicescu, Fundația Alexandru Philippide, Asociația Culturală Aromâmească, Teatrul Robert Calul

Coordonator: Dr. George Anca 

PUȘI  DINULESCU

Lupta cu acordul

Am auzit că mâine e o zi mare. Parlamentul iese din nou la vot. Dar n-o s-avem nicio surpriză. Ca în poezia lui Prevert „Le combat avec l’ange“ : „Tout est arrange d’avance“, scuzaţi-mă, dar nu am pe tastatură diacritice franţuzeşti...

Ce minunat că o s-avem din nou guvern votat legitim, câtă normalitate, cât stat de drept şi democratic, tu-i maica mă-sii!
Ce dacă zic unii că doamna viitoare prim-ministru e agramată şi nu numai ea, dar şi viitorul ministru al învăţământului!? E-te fleoşc! Sunt ei mai puţin patrioţi din cauza asta? Vor ei mai puţin binele poporului, decât marii maeştri ai acordului gramatical? Nu, nici vorbă! Bineînţeles!
Ţara noastră acordă şanse egale cetăţenilor săi! Numai pe vremea lui Napoleon a fost aşa, cu bastonul ăla de mareşal din raniţa soldatului de rând, dar şi la noi, pe vremea comuniştilor, când era o raritate să găseşti în vreun guvern de-al nostru oameni cu studii superioare! Şi era şi normal, că marea majoritate a oamenilor nu aveau studii universitare. Şi dacă trebuia democraţie, era chiar democraţie, nu glumă! Tu-i maica mă-sii!
Asta însemna, băi frate, să dai o şansă tuturor cetăţenilor!
Iar azi au toţi studii universitare, ba unora le mai şi prisoseşte! Şi ce, lipsa de acord între subiect şi predicat sau stâlcirea cuvintelor limbii române să fie, oare, asta, un impediment pentru parcurgerea şi înaintarea într-un „cursus honorum“ dintr-un stat constituţional ca al nostru?

Ei, şi dacă am ajuns iar la Caragiale, hai, să ne mai uităm şi la nemuritorul Trahanache, care cu înţelepciunea lui absolut proverbială, a ajuns să influeţeze gândirea politicienilor noştri contemporani. Îl văd şi pe domnul Dragnea în Cepex, acolo, la ei, prezentându-şi câte-un candidat şi argumentându-l cu superbie: „ Un om endependent, care a făcut servicii partidului, judeţului, ţării şi mie, ca amic“. Şi asta „pentru că de la partidul întreg atârnă binele ţării şi de la binele ţării atârnă binele nostru...“

Înşţelepte vorbe!
Dar, hai, să ne lămurim, totuşi , ce facem cu acordul? Cu justiţia se pare că se rezolvă. Mai e puţin…

Rămâne problema cu acordul…

Dar există soluţii… Prin anii ’90, lucra la TVR Titi Enache, unul din marii boemi ai Bucureştilor, autor chiar şi a unei piese de teatru într-un act, publicate împreună cu Georges Astalos. Era acum la emisiunea de limbă „Mult e dulce şi frumoasă “ şi era o bucurie să stai cu el la un pahar… Spunea şi că are un mare proiect, anume de defiinţare a acordului în limba română…

Păcat, nu s-a ales nimic din proiectul ăla, ca şi din multe altele cu care ne aburea pe mine şi pe alţi băieţi de viaţă din Bucureştii de-atunci… Le expunea, chiar se-nflăcăra, dar împins din urmă de alte şi ale idei, le abandona...
Şi uite ce bun ar fi fost proiectul ăsta al lui cu acordul azi, dac-ar fi fost luat în serios şi cum ar fi băgat el în derizoriu miştoul ăsta stupid, care se face de miniştrii agramaţi, deşi ei sunt, săracii, aşa de buni la suflet; după câte-am auzit…

SILVIA  ZABARCENCU

Pe vremuri l-am gasit mentionat sporadic si in literatura franceza referitoare (nu numai) la perioada lui Napoleon. Si Talleyrand a avut un consilier-prezicator de taina ce seamana izbitor descrierii de mai jos, si Foucqet si multe alte personalitati ce nu au trait neaparat in aceeasi perioada. Daca va amintiti, Paul Feval isi transforma eroul (Lagardere) intr-un om rosu, Cocosatul, sfatuitor de taina al contelui de Gonzague samd. In Franta exista actualmente grupul "Lagardere" un puternic complex comercial, bancar si industrial care in istoria fondarii sale vorbeste de o colosala avere lasata mostenire de un misterios "om rosu", micut, ghebos (sau cu o infirmitate?) care se imbraca tot timpul in rosu...

Napoleon Bonaparte a avut şi el consilierul său de taină.Cunoscut sub numele de "L'homme Rouge des Tuileries"  a fost transformat de istoricii serioşi într-o fantomă sau un geniu al palatului Tuileries.
  El a existat pur şi simplu, se numea Jean Crezot şi era nepotul unui măcelar, proprietarul de drept al terenului pe care Caterina de Medici construise palatul Tuileries. Jean se adăpostea într-o aripă neterminată a palatului, considerând că este proprietatea lui, bunicul lui nu primise plata pentru teren,
studia magia şi astrologia şi trăia din puţinul care îl aducea ghicitul prin taverne.
  Era foarte mic de statură, se îmbrăca întotdeauna în roşu şi era dinamic ca argintul viu.
  Revoluţia franceză i-a adus mulţi bani. Jean ghicea prin cârciumi cine dintre puternicii vremii urma să fie ghilotinat - şi avea întotdeauna dreptate!
  Într-o zi întâlneşte un corsican mândru, locotenent de artilerie. Jean îi dă un plic roşu. Corsicanul deschide plicul şi scoate o hârtie roşie pe care scria "Vei fi Împărat !". Totă lumea face haz, dar artileristul se uită la omul îmbrăcat în roşu, care era chiar mai mic de statură decât el însuşi, scoate una dintre cele patru monezi de aur pe care le avea şi îi spune lui Jean:
  "De fiecare dată când vei avea ceva să-mi spui, sau voi trimite după tine, să vii imediat şi o să fii
  răsplătit... împărăteşte !" Zis şi făcut: micul şi ciudatul personaj năvălea aproape lunar, dând
ordonanţa şi mai târziu gărzile peste cap: "Căpitane, pericol!
Generale, e de rău!  Consule, e lată rău!
  Prim-consule, ăia îţi vor capul!  Împărate, te atacă!  Sire, te vor mânca de viu!"
  Culmea era că avea aproape întotdeauna dreptate! Înaintea bătăliei de la Ulm îi spune lui Napoleon că un om cu părul roşu va înclina soarta bătăliei. Ceea ce s-a şi întâmplat, Schulmeister, spionul împăratului, cel care a vândut generalui austriac Mack nişte planuri false ale dispozitivului armatei franceze, era roşcat.
  În ajunul bătăliei de la Austerlitz "omul roşu" năvăleşte în cortul lui Napoleon, foarte agitat:
  "Sire v-am spus săptămâna trecută că înălţimile  vă sunt ostile - de ce aţi ocupat vârful
  dealurilor?!"
Neapoleon îl calmează pe nărăvaşul  astrolog, îi dă o pungă cu douăzeci de napoleoni şi îl
  conduce spre ieşire.
  Gânditor,se întoarce la hărţile sale. Dar dacă...  În mintea împăratului se conturează o idee originală, genială: cum să folosească într-adevăr eficient tunurile sale.  Şi Napoleon câştigă cea mai fantastică bătălie, retrăgându-se de pe înălţimi, contrar strategiei militare a vremii.
  Înaintea campaniei din Rusia, Jean îi spune împăratului: "Sire, focul şi apa vă vor opri! Nu vă duceţi în  Rusia".

  La  întoarcerea din catastrofala campanie rusească Împăratul  îl cheamă la el pe Jean: "Prietene nu mai vreau să  te aud prevestind lucruri rele.  Te fac un om  bogat.  Iată aici 5.000 de monede din
aur, de  napoleoni şi titlul pentru o proprietate de 60 de hectare  şi o casă înstărită. Dar înainte sa pleci şi sa ne  spunem adio, spune-mi prietene, cum o să mor?"
  Jean răspunde : "Sire, o să vă otrăvească cu  arsenic un englez care călătoreşte pe o corabie fără
  pânze". Napoleon  izbucneşte în râs şi spune:"Pentru  gluma asta îţi mai dau o mie de  napoleoni".
  Nu a fost o  glumă... 

Zodia : Phoenix

Intervalul : 1-10 iunie
Corespondent în zodiacul european : a doua decada a zodiei Gemeni

Nativul zodiei Phoenix din zodiacul indian este o persoana foarte agreabila, pe care o simpatizeaza toata lumea. Este însa si un om de caracter, care nu abuzeaza de bunavointa celorlalti ci, dimpotriva, se arata atent si întelegator, un bun ascultator si sfatuitor.

Pe plan profesional, nativul din zodia Phoenix este foarte constiincios si un adevarat liant pentru colectivul din care face parte. Adesea poate ajunge lider de opinie.

În relatiile sentimentale, nativul din zodia Phoenix mizeaza pe întelegere reciproca, tandrete si sinceritate. Îsi doreste un partener blând si tandru ca el, cu care sa traiasca în armonie.

LIANA  NICOLAE

Povară

Simţurile mele se clatină ameţite, se apăra-ndepărându-se de voinţa lor

Mă simţeam ca şi cum eu însămi mă smulsesem din rădăcini, înfrântă

Oamenii deveneau interesanţi în aerul lor protector de demnitari înstăriţi

Autoritatea unora părea să ascundă multă blândeţe, doream să dispar

Să mă-mprospătez în alte lumi noi, binecuvântată cu forţe miraculoase

Cu obişnuite conflicte, progrese, răstigniri şi apoi să plec în sferele cosmice

Numai că situaţia era întru totul în toate ţările, violenţă, pace durabilă

Dacă pacea veşnică nu era posibilă, era posibil, categoric, războiul veşnic

Respiram mirosul de hârtie, de celulă, doream să cer un permis de existenţă

Fiindcă m-au refuzat, le-am cerut un permis de moarte dar mai întâi

Mi-au cerut aprobare pentru dreptul la existenţă, măcar unul provizoriu

Şi am înţeles că războiul e-ntreţinut prin asemenea jertfe, că sunt inexistentă

Că războiul merită, este o valoare, este singurul lucru pe care-l mai aveţi

Plăcerea şi câştigurile personale, ambiţia socială, dragostea, neputinţa

Munca spirituală - toate astea nu mai există, doar războiului îi datorăm

Faptul că în lume mai există ordine, legi, judecată, spirit.. doar războiului

Unele fapte nu le uităm niciodată, nimic nu este întâmplător şi uşor

Vom simţi cum respiraţia ne este determinată de multe necunoscute

Ele poartă povara destinului, aruncând umbre lungi peste toate zilele noastre

Cât de îndatorată sunt celor care mi-au dat viaţă, sunt în rădăcina pământului

În ţărâna memoriei înfrânte, descifrez grăbită zodii de la un ţărm la altul

Voi dărui ce am de spus acestui pământ, brăzdat cu grijă de părinţi obosiţi

Voi învăţa să păstrez căldura în iarnă, nu voi alunga ultimul geamăt al cailor

Viaţa mea va rămâne scrisă pentru tine, nu-ţi fie teamă, râzi mai departe...

Ai plecat

Ai plecat fără vorbe, senin, la ora rotundă când clopotele dormeau

Faptele noastre pe care le numeam bune, le uitam cu multă uşurinţă

Consideram că lumea e prost alcătuită şi că toate ne stau împotrivă

Ca atunci când aveam conştiinţa încărcată deşi nu am făcut nimic rău

Că toată viaţa asta e fără rost şi respingătoare, că timpul e fără sfârşit

Nepăsarea în faţa primejdiilor şi a umilinţelor, nesfîrşita înaintare în vârstă

Cu viaţa mea cu mai puţine ascunzişuri, plină de vise şi de dorinţe

Cum să-L chemi pe Dumnezeu, să declari război oricărui păcat

Iar după aceea, în chip jalnic acelaşi jurământ sfânt şi aceeaşi pornire?

Câţi nu cad din măreţie în mizerie şi josnicie? Apoi în batjocură?

Poate am fost adusă pe acest drum chinuitor către o existenţă deosebită

Unii găsesc în toate astea decât semnele unei jalnice slăbiciuni de caracter

Poate e frica de pedeapsă, de propria conştiinţă, de zvâcnirile sufletului meu

Simţeam mereu o sfială, neîncredere faţă de oricine, o dorinţă să mă ascund

Cum în spatele unui perete se furişa un uriaş jalnic, un judecător, un trădător

Însemna să închei pace cu însăşi Conştiinţa, după mărturisiri şi pedepse

O nouă alianţă cu forţele binelui împotriva răului, prin unirea cu autoritatea

Căram cu mine mânia şi îndârjirea, aducând înapoi o mântuire şi o siguranţă

Nici nu gândeam să fug. Aveam de citit povestirile lui Hermann Hesse

Mă gândeam că totul era posibil, revenirea şi căinţa, îndreptarea greşelilor

Cu capul golit de gânduri, dezmeticită cu totul şi dezgustată trăiam o zi rea

Cea mai rea pe care o trăisem vreodată, mai rău decât atât era să-ţi iei viaţa

Atunci soarta mi se-nvârtea până când clopotul uitat mă rechema la realitate

Cum... de ceasul...

Dac-aş fi dusă la eşafod, aş tăcea şi aş dispreţui fără nicio fărâmă de teamă

Un suflet din mine se-ngăduie în afara mea, celălalt dăinuie în fiinţa mea

Uneori aveam şi două auzuri, unul de împăcare şi celalalt enorm pentru viaţă

Şi două gândiri - una cu blestemata mască a bunăvoinţei, una de-mpăcare

Nu eram în stare să mint, aveam o minte tânără şi o uitare mare, glumeaţă

Mă-nălţam la starea de răufăcător neînduplecat, nu născoceam, costruiam

Ce realitate severă, astăzi îmi redevenise primejdioasă şi duşmănoasă

Il me fallait quelques jours pour comprendre ce qu’elle voulait me dire

Autrement la joie deviendrait sterile et notre liaison vicieuse d’indulgence

Nu ţin minte numărul - dar am avut mai multe vieţi: cu miile, populate

De păsări, de pământ, de amintiri şi numai una care mă trăgea spre moarte

Aveam un trup de-ntuneric, unul de aer şi de lut şi un glas modelat de ploi

Le soir etait chaud, les etoiles ne s’etaient pas encore levees dans le mystere

Remplies d’odeur d’eucalyptus, par ses ombres et ses oiseaux heureuses

Cu frânghiile zbuciumului meu tăcut, încercam să-ţi văd chipul cald de stele

Trup de ţărână şi fulger, glasul tău înnodat în uitare, înlănţuit de mare în zare

Cum de ceasul universului s-a oprit aici, în ochiul pietrei, în zborul ucis?

Parcă nu am imagini, ca nişte catarge uscate, înconjurate de alge străine

Mâine voi fi golită de idei, de amintiri, voi uita de uitarea ta strivită

Aproape nu-ţi mai simt unbletul, imaginea naşterii tale sărăcită de suflare

Umblu cu spaima în suflet, nu simţeam nici bucurie, amăgire, nici iertare

Interrogee sur ce qui se passait, je comprenait mal ce qui justifiait chez nous

Le saignement de la raison qui n’apporte que du chagrin defiant le bons sens

Cărți de Neagu Djuvara 

Mircea cel Mare și luptele sale cu turcii

Aţi aflat deja de la şcoală despre Mircea cel Bătrân, domn al Ţării Româneşti (adică al Munteniei), care a domnit între 1386 şi 1418, ducând lupte grele cu turcii. Apoi, probabil aţi citit sau poate chiar aţi învăţat pe dinafară, din Scrisoarea III a lui Eminescu, superba evocare a bătăliei de la Rovine: înainte de înfruntare, sultanul îl sfidează pe Mircea cu aceste cuvinte: „Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedic de-un moşneag?“ Iată că şi genialul Eminescu s-a înşelat asupra înţelesului epitetului „cel Bătrân”, căci pe vremea lui, la noi, cercetările istorice erau abia la început! În realitate, la Rovine, Mircea era foarte tânăr. „Cel Bătrân“ i s-a zis în veacurile următoare, când au ajuns în scaunul Ţării Româneşti şi alţi domnitori purtând (sau luând la înscăunare) acest nume.

Amintiri din pribegie

„Povestea vieţii lui Neagu Djuvara are verva sălbatică a unui peisaj luxuriant. Nu e suficient să spui că a trecut prin multe. A trecut prin tot. Război şi Universitate, aventură şi savantlâc, exil şi repatriere, Europa şi Africa, diplomaţie, filozofia istoriei, spionaj, jurnalistică, Sorbona, Niamey şi Bucureşti, boierie şi sărăcie, profesorat, politică, explozie creatoare după vârsta de 80 de ani, anonimat şi glorie, acţiune, contemplativitate, radicalitate, cordialitate, hazard.” (Andrei Pleșu)

 444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara

Această carte aniversară condensează viața și opera lui Neagu Djuvara în 444 de fragmente memorabile extrase din scrierile și spusele autorului. Fragmentele cuprind momentele-cheie ale biografiei istoricului, precum și ideile, opiniile, obsesiile sale privind trecutul, actualitatea, lucrurile cu adevărat importante în viață. Cititorul are la dispoziție în aceste pagini esențialul despre Neagu Djuvara ‒ redat cu vorbele sale. 

Amintiri și povești mai deocheate

Fiecare carte, asemenea fiecărui om, are o poveste a ei. E-adevărat însă că, în timp ce poveştile oamenilor ies mai uşor la lumină, poveştile cărţilor sunt doar arareori cunoscute. Şi Poveştile mai deocheate ale lui Neagu Djuvara au o… poveste a lor. Într-o bună zi, venit la editură să discute sumarul unei viitoare cărţi despre boierimea română, autorul a lăsat şi un manuscris pe a cărui primă filă era scris (cu roşu!) „pentru după moartea mea”. Imposibil de trecut peste o asemenea hotărâre! Şi totuşi, cum să le întârzii cititorilor bucuria de a se reîntâlni cu un povestitor atât de plin de har cum e Neagu Djuvara! 

ȘTEFAN  DUMITRESCU

Caragiale și Dumnezeu

.......

Bine, dacă nici de la Bălcescu, nici de la Eminescu nu au învăţat  românii nimic,

O să le trimit atunci pe Caragiale, care va scrie o operă în care îi va beşteli în toate felurile,

O să-i facă de râs cum nu i-a făcut nimeni,

Or să se vadă în opera lui Caragiale ca într-o oglindă,

Şi oglinda asta le va arăta în toate zilele şi în toţi anii defectele pe care le au românii…

Şi le-o fi şi lor ruşine…

S-a lăsat atunci o tăcere de moarte,

Care s-a auzit trosnind ca gheaţa aia care se rupe, în tot raiul…

Nu îndrăznea nici unui dintre ei să spună ceva….

Şi dacă nici de la Caragiale nu or să înveţe nimic, românii, Doamne, şi nu o să le fie ruşine Deloc

Şi or să rămână  la fel, plini de defecte şi de păcate,

Ce te faci, Doamne, atunci ?

Domnul s-a  întristat deodată şi mai rău, căzând pe gânduri,

Avea chipul  tare întunecat şi încruntat,

Şi pe obraji i s-au văzut lacrimile cum îi curgeau pe barbă în jos.

Dacă nici după ce or să citească Opera lui Caragiale nu or să se schimbe,

Să ştii că le trimit românilor un Război Mondial,

Ca să se înveţe minte…

Iar s-a lăsat o tăcere grea ca plumbul şi întinsă ca o câmpie îngheţată….

Timpul parcă se oprise în loc.

Şi dacă nici după ce le dai un Război Mondial, Doamne,

Nu or să se schimbe românii, ba chiar s-ar putea să intre stricăciunea şi mai rău în ei ?

Domnul a tăcut mult timp… Privea în pământ ca şi cum i-ar

Fi  fost gândurile în altă parte, ai fi zis că uitase de tot de El. Numai ofta din când în când

Amărât rău de tot…

Şi dacă nici după Primul Război Mondial nu

Or să se schimbe românii în bine, Doamne ? a îndrăznit sfântul Petru să-l trezească pe Dumnezeu din gânduri…

Domnul s-a trezit cu greu din gândurile lui, a oftat prelung

Şi apoi iar  a mai stat aşa negru de supărare preţ de un conac de zi fără să spună nimic…

Dacă nici după Primul Război Mondial românii nu or să se înveţe minte şi

Nu or să se schimbe, a oftat Domnul

Mai mult gemând de durere, atunci o

Să le trimit pe cap Al Doilea Război mondial,

Că poate s-or  face mai buni…S-or trezi şi ei la realitate… Aici Domnul a început

Să plângă încet…

Şi dacă nici după al Doilea Război Mondial

Nu or să se facă mai buni, Doamne ?, iertată să-mi fie îndrăzneala,

Dar eu aşa gândesc.

Domnul a oftat şi mai adânc şi mai îndurerat

De s-au cutremurat cerurile şi pământul,

Lăsându-şi capul şi mai jos, ca să-i curgă lacrimile în barbă…

Tare rău îmi pare de poporul acesta, Doamne,  a oftat şi sfântul Petru după mult timp…

Apoi s-a pomenit iar întrebându-L pe Dumnezeu:

Şi dacă nici după Al Doilea Război mondial nu or să se schimbe, Doamne ?

Dar nu şi-a dus gândul mai departe de frică…

Dacă nici după al Doilea Război mondial nu o să se schimbe,

A izbucnit Domnul într-un târziu, cu barba tremurându-i de mânie şi de plâns, atunci o să le Trimit pe cap comunismul.

Cu acesta sigur or să se înveţe minte…S-a lăsat iar o linişte de mormânt în tot universul. Pe pământ nici furnicile nu mai mergeau, nici firele de iarbă nu se mai clătinau

Nici râurile nu mai curgeau…

Şi dacă  nici după ce le dai Comunismul, ciuma  roşie pe cap, Doamne,

Nu or să se schimbe ? a îndrăznit sfântul Petre, într-un târziu,

Că s-a speriat şi el sărmanul, că-l luase gura  pe dinainte şi vorbise  fără el.

Domnul a  stat aşa un timp, ca şi cum ar fi fost

Ameţit, şi-a  ridicat negru de durere privirea uitându-se în depărtare,

În timp ce lacrimile

Îi curgeau şiroaie din barbă de ziceai că e un burlan de la vreo straşină….Apoi a

Scos un urlet atât de tare că mai multe constelaţii  s-au cutremurat şi

S-au prăbuşii în univers, şi a început să plângă în hohote şi să jelească  atât de tare că

Se auzea în tot universul…

Nici sfântul Petru nu a mai aşteptat mult şi a început şi el

Să se jelească şi să urle de durere

De parcă  se întreceau amândoi care urlă mai tare.

MARIUS ALBIN MARINESCU 

 Românilor li se fură țara

Motto: „E mai puţin dureros să te desparţi de patrie, decît a trăi în ea şi a vedea individualitatea, adică toată fiinţa adevărată a poporului pierind şi stîngîndu-se.” (Alexandru Hurmuzachi)

Se minte non-stop că românii sunt de vină pentru distrugerea și ruinarea țării! Care români? Toate partidele politice de după decembrie 1989 au fost infestate cu alogeni! Primul guvern de după asasinare lui Nicolae Ceaușescu, condus de premierul evreu Petre Roman, a avut  un român și un țigan în componență, restul fiind evrei!!! Toată mass-media românescă, cu 90% proprietari alogeni, este infiltrată cu evrei. Fiecare post de televiziune are cel puțin un evreu ca formator de opinie! Președintele alogen al României face sluj în fața evreilor, fiind decorat de aceștia pentru merite deosebite, adică recunoașterea unui așa-zis holocaust în România, prin care a transformat poporul român în neam de ucigași, bun de plata unor zeci de miliarde de euro ca despăgubiri către statul Israel. Cine aduce acuzele acestea grave? Taman unul al cărui bunic se înrolase în trupele Waffen SS, vestiții ucigași de evrei din Al Doilea Război Mondial! Nici pesedeii nu sunt mai breji. Liviu Dragnea face naveta în Israel ca să ia lumină de la stăpânii lui, iar Gabriela Firea a dat evreilor un palat ultracentral din București pentru „muzeul holocaustului”, de unde o să fim acuzați că suntem un popor de criminali! Acum trădătorii care conduc România nici măcar nu se mai feresc, numesc direct cetățeni israelieni în guvernul României, ca ministrul Ilan Laufer, promovat inițial de postul de televiziune Antena 3. Suntem ca la sfârșitul anilor ’40, când evreii bolșevici conduceau țara și umpleau pușcăriile cu patrioți români!

Unde au fost serviciile secrete, ce au păzit ele în cei 27 de ani de jefuirea a României? Au păzit hoții sau au fost chiar complicii lor! Nici serviciile secrete nu mai aparțin României, ele au devenit sucursale subordonate altor servicii străine. Să nu uităm că prima grijă a președintelui alogen Klaus Werner Iohannis, imediat după înscăunare, a fost să numească alți doi alogeni ca șefi ai principalelor servicii secrete! Cei nominalizați și instalați ca directori la SRI și SIE, evreii Eduard Hellvig și Mihai Răzvan Ungureanu, au fost angajați/bursieri ai lui George Soros, a cărei primă directoare în România, alogena Sandra Pralong, este principala consilieră de la Cotroceni. Aceasta stabilește agenda întâlnirilor președintelui cu așa-zisa „societate civilă” și componența participanților: doar oengeurile soroșiste, parte din ele create chiar de ea!

Unde-i dragostea de țară? De ce sunt tefeliștii #rezist lipsiți de sentimentul patriotic? I-ați văzut fluturând în piață steagurile SUA, Israelului, Canadei și UE. I-ați văzut luând apărarea multinaționalelor, la care parte din ei chiar lucrează. I-ați văzut sustinând și votând alogeni ca să ajungă conducători în România. V-ați întrebat de ce aceștia au atrofiat simțul apartenenței naționale, această „amprentă” identitară a neamului nostru, o părticică din „rețeaua” neamului, conexiunea care trebuie să ne unească și să ne facă solidari și puternici în fața altora pe noi, românii?

Pe vremea când Andrei Marga – nu întâmplător clujean, din cuibul de vipere secesioniste! – era ministrul Învățământului și a provocat scandalul manualelor alternative, mulți au fost revoltați că noile manuale de istorie dedicau pagini întregi evreilor Silviu Brucan, Andreea Esca și Mihai Tatulici (vedete ale televiziunii sioniste PRO TV, instrument de imbecilizare în masă al românilor), iar eroii neamului, Mihai Viteazul sau Ștefan cel Mare, aveau dedicate doar câteva fraze.

O colegă jurnalistă m-a întrebat dacă am citit manualul respectiv. Nu-l citisem. Ea, însă, a avut răbdarea și curiozitatea să-l lectureze cap-coadă. Ziarista nu a fost intrigată doar de ducerea în derizoriu a simbolurilor poporului român, ci mai ales de faptul că, după ce a terminat de citit acel manual, a simțit efectiv sentimentul de rușine că aparține acestui popor de „pigmei” care nu a realizat nimic de-a lungul istoriei, conform celor citite în cartea ticăloasă. Asta transmitea și inducea în mentalul elevilor manualul alternativ de istorie: rușinea de a fi român!!! Acest aspect a fost cel mai grav, dar nu l-au sesizat mulți la vremea respectivă!  

Cei care s-au încolonat sub stindardele #rezist și #LGBT sunt exact generația manualelor alternative! Scopul pentru care acestea au fost create și impuse în școli de dușmanii României a fost atins.

Românilor le-a fost inoculată ideea că sunt un neam de trădători, leneși, corupți și hoți și de aceea nu sunt capabili să se conducă singuri, musai să fie conduși de alogeni!

Ca să o lămurim pe asta cu „trădarea față de nemți”, pe care continuăm să-i lingușim, ba mai sunt și români dobitoci care sunt tare mândri că sunt conduși de un „neamț”, care a fost numit Gauleiter peste colonie. Doar naivii – ca să nu spun „proștii grămadă”! – pot să creadă că Iohannis a fost ales prin vot. Nemţii ne-au urât dintotdeauna şi ne-au considerat trădători

pentru întoarcerea armelor din 23 august 1944, uitând că mai întâi ne-au trădat ei prin Dictatul de la Viena (30 august 1940), când au dat ungurilor jumătate din teritoriul Transilvaniei. La fel, germanii ne-au trădat şi prin Pactul Ribbentrop – Molotov (23 august 1939) când s-a pecetluit soarta Basarabiei, care a fost răpită de URSS în iunie 1940!

Mai sus am scris despre rolul manualelor alternative de a crea o generație căreia să-i fie rușine de originea ei românească. În paralel cu „lucrătura” aceasta din școli, mass-media condusă 90% de evrei „a muncit” din greu, în special prin intermediul televiziunilor, ca să-i convingă pe români că sunt niște degenerați incapabili, puși numai pe trândăveală și hoții, ceea ce este cu totul fals!

Româncele au fost prezentate ca fiind curve și ahtiate după bani nemunciți, prin transformarea unor țigănci inculte, ca Tonciu, în vedete și „modele” demne de urmat, iar bărbații au fost arătați ca niște bețivi violenți, leneși și hoți. Totodată, românii au fost prezentați ca niște ticăloși care-și omoară pruncii – cazuri izolate de mame vinovate de pruncucid au fost generalizate! – și s-a mintit enorm cu copiii crescuți in orfelinate ale groazei inventate, tocmai ca să apărem în ochii altora ca niște ființe iresponsabile si inumane! Nu mai vorbesc de DNA și așa-zisa „corupție”, de-ți vine să crezi că românii au inventat-o! Culmea este că doar românii sunt cercetați și băgați în pușcării, în timp ce corupătorii străini sunt bine merci și-și văd de jefuirea țării în continuare!

La fel, s-a mințit prin intermediul televiziunilor despre cum ne-au salvat pe noi străinii, despre binefacerile regilor germani, prin rescrierea istoriei și omitere faptelor reprobabile ale veneticilor încoronați și încornorați.

Intoxicarea cu regii germani și „minunile” făcute de ei pentru români este un fals, la care s-a lucrat intens din 1990 încoace. Ba, se pare că „germanii” mult lăudați au fost evrei, conform celor spuse de Nicolae Iorga despre familia Hohenzollern, afirmații care i-au adus și moartea, aruncată în mod mincinos și infam asupra legionarilor. Afacerea Strousberg, un fel de „Bechtel” pe vremea lui Carol I, prin care statul român a fost păcălit de către nemți cu sume uriașe de bani, prin acte de corupție la nivel înalt, este trecută sub tăcere. La fel, s-a uitat răscoala din 1907 cu mii de răzvrătiți împușcați, când sub Carol I țăranii români trăiau ca în Evul Mediu, țara noastră fiind cea mai înapoiată din Europa. De fapt, Carol I a abdicat, înainte de moarte, fiindcă nu a vrut ca România să lupte împotriva nemților cărora el le rămăsese loial toată viața. Ferdinand a fost un pămapălău care, la fel, s-a opus războiului împotriva nemților și austriecilor, fiind împiedicat să semneze predarea necondiționată a întregii țări (pacea de la Buftea) doar de regina Maria. În fond, singurul „rege bărbat” și care a iubit cu adevărat România a fost… regina Maria. Dar, din păcate pentru cei cu filogermanismul în cap, ea a avut tată englez și mamă rusoaică!

S-au organizat, în scopul promovării străinilor, emisiuni televizate cu clasamente ale celor mai mari„români”, unde s-a încercat impunerea regilor germani pe primele locuri, în detrimentul domnitorilor români. Evreul comunist Richard Wurmbrand, convertit la protestantism lutheran, un personaj de care nu auzise nici dracu’, a fost scos prin „vot popular” pe locul cinci în acest clasament făcut de niște proști ticăloși și manipulatori pentru alți proști, naivi și manipulabili: https://ro. wikipedia.org/wiki/Mari_rom% C3%A2ni

Alogenii care au condus și conduc România cu sprijinul partidelor politice trădătoare, din 1990 până în prezent, au reușit să golească țara de români ca să creeze spațiu vital pentru alte popoare, care deja ne invadează. Unele fățiș, prin mult trâmbițata migrație a „refugiaților”, altele subtil și mult mai pervers. Departe de mine gândul de a mă erija în oracol, dar tare mă tem că peste foarte puțini ani românii vor deveni străini în țara lor!

J. RAVIKUMAR STEPHEN G

Sages of the New Covenant

 Divine Miracle

"Where is the wise? Where is the scribe? Where is the disputer of this age?  .... in the wisdom of God, the world through wisdom did not know God, it pleased God through the foolishness of the message preached to save those who believe. For Jews request a sign, and Greeks seek after wisdom; but we preach Christ crucified, to the Jews a stumbling block and to the Greeks foolishness, but to those who are called, both Jews and Greeks, Christ the power of God and the wisdom of God."

– 1 Corinthians 1:20–24



"Jesus answered and said, “Were there not ten cleansed? But where are the nine? Were there not any found who returned to give glory to God except this foreigner?” And He said to him, “Arise, go your way. Your faith has made you well.” - Luke 17: 17-19

Mystical Expeience: 1-E

X-ray done on Swami Sthevananda’s skull showed that his skull had broken in four places. The two near the nose and one near the lower jaw were minor and the other two at the left maxilla (eye socket) need to be fixed through a ‘open reduction’ process. The surgery was done on Swamiji’s skull on 7th June 1995 by Dr C K Dhanasekaran , M D S, F I C D, who was then the professor of Oral Surgery at the Madras Dental College and was considered then the Asia’s second seeded Facio-maxilla surgeon. He took extra care so that the surgery would not leave a big scar on Swamiji’s face. In the following X-ray picture, there are two rings. If you look inside the rings, you could see the steel wires tied around to join the left maxilla (skull bone).

(Either opt for ZOOM option or download the image and see the full size) 

For the first time in Swamiji’s life, he underwent physical pain and cried, when Mr V K Kakkar, along with his wife visited him in the hospital. The the night duty nurse , reasons known to her, refused to give swamiji Pethidine shot, which was prescribed by the doctor and bought and kept ready, so that he could sleep. But he was happy that his skull had been fixed.

The joy of getting swamiji’s skull fixed through a surgery did not last long. Next day morning, he realized that he had developed double vision, known medically “diplopia”. In normal vision, both eyes look at the same object from different angles. What happens in the eye is: the images seen by both the eyes are fused into a single image by the brain. Bifocal (two eye) vision is important to see the third dimension of an object. If these images do not converge at the same point inside the eye, it could cause double vision. There are horizontal diplopia (see the picture to the right side) and vertical diplopia; but Swamiji’s one was a strange - angular. One image generated by the right eye was normal (90 degree) and another one from the left eye was tilted at 45 degree. The following diagram could explain what diplopia vision is:

The MIOT people referred swamiji to “The Eye Research Foundation” at the Vijaya Hospital. Dr Babu Rajendran, M S (Ophth.), F A C S , one of the best eye surgeons in India, checked up and declared the Following:

Upward muscular movements are restricted in the left eye

The muscles at the orbital floor of the left eye had got entrapped.

In addition, swamiji had “dry eye” too because the tear glands failed to secrete tear. This was the first time; he realized the need for tear in the eyes and he had to use ‘Lacryl’ eye drops for almost a year to keep his left eyes wet!

Dr Babu Rajendran, was apprehensive about swamiji’s vision getting restored to normalcy. He must have developed diplopia because of the following reasons:

The functioning of the Cranial nerves III, IV, and VI, responsible for moving the eye, must have been disturbed.

Surgery done must have caused injury to the orbit of the eye.

Swamiji neither kept quiet, nor blamed Dr C K Dhanasekaran and the others who had done the “Open Reduction Fixation of Left Maxilla”; instead he expressed his frustrations to God: "God  - Abba Father, Why have you restored my left eye? Instead I could have had one good eye; there by I could have at least one single vision (though single vision might limit one from measuring the distance between him/her-self and the object), instead of having diplopia.”

The doctors at MIOT were interested in discharging swamiji at the earliest …  the reason … may be because of the vision complications that he had developed after the ‘Open Reduction Fixation of Left Maxilla’.

On 15th June 1995 Dr Mohandas of MIOT came and informed swamiji: "You are getting discharged tomorrow”.

Swamiji wanted to leave the hospital only after getting the normal vision. Hence, he asked: "What about my diplopia?”

"Nothing could be done at MIOT. We are trauma care and bone & joint specialists.”, came the reply.

During the period of swamiji’s hospitalization, one of his companions was a pocket radio. He used to listen to the old movie songs at nights before going to sleep, keeping the radio on his chest, which used to irritate his father, who considered that piety was in silence, and definitely not in listening to movie songs. While listening to the songs from the radio, on 15th June 1995, swamiji remembered the visit of Jesus to Jericho, where He met Bartimaeus, the blind and particularly the following conversation that happened between Jesus and Bartimaeus:

“... Jesus stood still and commanded him to be called. Then they called the blind man, saying to him, “Be of good cheer. Rise, He is calling you.” And throwing aside his garment, he rose and came to Jesus.

So Jesus answered and said to him, “What do you want Me to do for you?”

The blind man said to Him, “Rabboni, that I may receive my sight.”

Then Jesus said to him, “Go your way; your faith has made you well.” And immediately he received his sight and followed Jesus on the road.”

- Mark 10: 49-52

Before going to bed that night, swamiji said the following prayer: "God, I believe in your power. I am allowing your power to manifest in me."

Swamiji was discharged from MIOT, Vijaya Hospital on 16th June 1995' just one month after admission. While vacating the hospital room, he was reminded of Dr Sampathkumar, who had said: “If you survive, you have to be in the hospital for six months”. But God’s plan was different; He restored the cerebral edema faster than the doctors expected to happen in swamiji.

When swamiji came out of the Hospital, he had diplopia. He had to pass through the accident site at Tambaram Sanatorium to reach his home. Immediately after the car passed that site, swamiji got a feeling that his eyes had become normal. The car beams from the opposite side were appearing single to him, instead of appearing double. When he told his mother about this, she refused to believe it immediately, for he had made a similar claim one day at the hospital too. As he entered his house, he was spretty sure that his eyes restored the normal vision; but his mother was insisting on a medical confirmation.

A week later, swamiji went to The Eye Research Foundation at the Vijaya Hospital, Madras and met Dr Babu Rajendran. He put swamiji through various tests and called him to his room and said: "I can only say that YOU ARE LUCKY. Your muscular movements in the eyes have restored to normalcy. Some miracle has happened".

DIPLOPIA TEST REPORTS



              (BEFORE the miracle)                                         (AFTER the miracle)

In the Bible we read of a following passage:

“Therefore the neighbors and those who previously had seen that he was blind said, “Is not this he who sat and begged?” Some said, “This is he.” Others said, “He is like him.” He said, “I am he.” Therefore they said to him, “How were your eyes opened?” He answered and said, “A Man called Jesus made clay and anointed my eyes and said to me, ‘Go to the pool of Siloam and wash.’ So I went and washed, and I received sight.” - John 9: 8 – 11

The answers given by the blind person, whose eye sight was restored by Jesus Christ, could be considered a testimony. Hence, on the similar lines only, swamiji has written his testimonies; but definitely not to glorify himself. The God who has done miracles in swamiji’s life is waiting to do miracles in your life as well.

***

Read the Mystical Experience: 1F – Articulating Heart’s Desire ....