Gabriela Mistral: Dos ángeles

Gabriela Mistral

 (1889-1957)

Dos ángeles

No tengo sólo un ángel
Con ala estremecida:
Me mecen como al mar
Mecen las dos orillas
El ángel que da el gozo
Y el que da la agonía,
El de alas tremolantes
Y el de las alas fijas.

Yo sé, cuando amanece,
Cuál va a regirme el día,
Si el de color de llama
O el color de ceniza,
Y me les doy como alga
A la ola, contrita.

Sólo una vez volaron
Con las alas unidas:
El día del amor,
El de la Epifanía.

¡Se juntaron en una
Sus alas enemigas
Y anudaron el nudo
De la muerte y la vida!

                                   Gabriela Mistral

      Doi îngeri

Nu am un singur înger

Cu aripa strivită:

Mă leagănă cum spre mare

Se leagănă două râuri

Îngerul ce dă bucurie

Și cel ce dă agonie,

Unul cu aripi tremurând,

Celălalt cu aripi nemișcate.

Știu, când se luminează,

A cui îmi va fi ziua,

După culoarea flăcării

Ori culoarea cenușii,

Și mă dau ca alga

pe undă, mâhnită.

Doar o dată zburară

Cu aripile unite:

De ziua iubirii,

A Bobotezei.

Se îmbinară ca una

Aripile dușmane

Tăind nodul

Vieții și morții.

                      Versiune de George Anca