 |
| Emily Elizabeth Dickinson |
Eu sunt nimeni! Tu cine ești?
Eu sunt nimeni! Tu cine ești?
Ești nimeni și tu?
Atunci suntem pereche – să nu spui!
Ne-ar alunga, știi, nu?
Ce trist e să fii cineva!
Ce public, să-ți strigi ca un broscoi
numele toată ziua
Unui admirativ bog-noroi.
Aceasta mi-e scrisoarea către lume
Aceasta mi-e scrisoarea către lume,
Ce niciodată nu-mi dă carte -
Vești simple ce Natura spune
Cu blândă majestate.
Mesajul și l-a dat pe mâini
Ce nu le văd , nedați,
De dragu-i, dulci compatrioți,
Blând să mă judecați.
De-ar fi să mor
De-ar fi să mor,
Tu să trăiești,
Timpul tot gâlgâind,
Zorii lucind,
Amiaza arzând,
Ca totdeauna;
Păsări ca ieri clădind,
Albine-n roi jucând -
Ar trebui să plecăm de voie
Din antrepriză mai jos!
Dulce-i a ști că lumea va dura Când pe noi margarete ne cos,
Comerțul va continua,
mărfuri vioi or zbura.
Fac liniștită plecarea,
păstrează sufletul senin
Sprintenii domni
Conducând scena amin.
Versiuni de George Anca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu