Friedrich Hölderlin: Cîntec de soartă al lui Hyperion

Friedrich Hölderlin

Friedrich Hölderlin

        Hyperions Schicksalslied

 

Ihr wandelt droben im Licht

  Auf weichem Boden, selige Genien!

    Glänzende Götterlüfte

      Rühren Euch leicht,

        Wie die Finger der Künstlerin

          Heilige Saiten.

Schicksallos, wie der schlafende

  Säugling, atmen die Himmlischen;

    Keusch bewahrt

      in bescheidener Knospe,

        Blühet ewig

          Ihnen der Geist,

            Und die seligen Augen

              Blicken in stiller

                Ewiger Klarheit.

Doch uns ist gegeben,

  Auf keiner Stätte zu ruhn;

    Es schwinden, es fallen

      Die leidenden Menschen

        Blindlings von einer

          Stunde [zur] andern,

            Wie Wasser von Klippe

              Zu Klippe geworfen,

                 Jahrlang ins Ungewisse hinab.

 

Friedrich Hölderlin

          Cîntec de soartă al lui Hyperion 

 

Sus în lumină călcați

Pe sol blând, genii binecuvântate!

Din cer Dumnezeu

Vă pogoară lin,

Cu degete de artist,

Pe sfinte strune.

Fără soartă, ca somnul

Cereștilor, respiră pruncul;

Păstrându-se curat

În fașa săracă,

Pe totdeauna cast

Spiritul său.

Și ochii binecuvântați

privesc în liniște

eterna claritate.

Ci ne-a fost dat

neunde a ne odihni

scăzând, căzând

lume în suferință

orbind de la

o oră la alta

ca apa din stâncă

în stâncă prăbușindu-se,

în lungul anului necunoscut.

              Versiune de George Anca