duminică, 19 august 2018


Anthropology of Ahimsa – izvor pătat – lumini ale înțelepciunii – top conaționali – cine sunteți A M-P

 Anthropology of  Ahimsa
Dr. George Anca, Romania

namo arihantaam
namo sidhaanam 
namo ayariyanam
namo loye sava sahunam.

From Mahavir to Gandhi

Lord Mahavira has classified people in three categories: having many desires (Mahechha), having few desires (Alpechha), having no desires (Ichhajayi). The economy of nonviolence, along with poverty eradication, applies also Mhavira's concept of vrati (dedicated) society. He gave three directions regarding production: not to be manufacturated weapons of violence (ahimsappyane), not to be assembled weapons (asanjutahikarne), not to be made instruction for sinful and violent work (apavkammovades). Following anekanta, the philosophy of Mahavira synthesizes personal fate and initiative.
Somehow the person becomes  an embodiment of ahimsa.  One perhaps would leave his / her own ahimsa for the original one to drink from the spring started under the stars of India. On the other part, for example, the world anthropology congress  in Zagreb was followed by war in former Yugoslavia. With name of the singing black bird, Kosovo seemed as if renamed by a bloodshed in the threshold of the 3rd millennium.
“As a thinker and practioner of politics Machiavelli had a profound influence on European political life. Seeking power through any means was the major principle of his philosophy.As against this Gandhi preached and practiced ethical principles of purity of means for attaining his objectives. One can hardly imagine two completely opposite view points and their paths of life.” (Govindbhai Raval, Vice Chancellor, in “Foreword”)
          Romanian priest and scholar Constantin Galeriu speaks on Mahatma Gandhi as the only leader of revolutions who discovered the Saviour, through Sermon on the Mountain preaching to  love one's enemies. He proved to his enemies that he loved them, even dying as a martyr. In his own words: “I think only evil should be hated not evil-doers even when I could be the victim”;Not to admit and to detest your enemies’ mistakes should never rule out compassion, and even love for them”.
          The same spirit was shared in Romania by the author of The man, his people and the empire, Rajmohan Gandhi.   Prof Gandhi replied to a student, who asked him what is freedom: ‘if the state tells me what to do, I say I will resist. But if my conscience asks me not to do something, I want to obey it. Then I find I have inner freedom.’ 
          After attending an addres by Mahatma Gandhi at Lausane, Lucian Blaga wrote in an article: . “Gandhi gives the strong impression of a man who is in a constant inner concentration but for whom concentration is no longer an effort but an organic state. His figure is accompanied by movements strictly necessary to appear rigid. No nervous or superfluous gesture. No word too much. Everything is mastered, without being artificial.”
          Over years, within a roundtable dedicated to Mahatma Gandhi in Bucharest, Dr. Surender Bhutani, resident in Warsaw, referred to the book "Gandhi, a Sublime Failure" by Surender S.S. Gill, adding  question mark, but similarly inviting Gandhi's descent from the pedestal. It was speculated in the context that the Holocaust caused by the separation of India from Pakistan in 1947 could have been avoided. The speaker has been able to familiarize the audience with both issues, including that current political-social, and Gandhi's involvement at the scale of the Indian people and mankind (Gandhianism, noticeably through Martin Luther King, and Barack Obama's presidential campaign).  

True religion

          Religion: the consciousness of being absolutely dependent on God (Friederich Schleiermacher). Establishing an a priori sacred reality (Rudolf Otto). The sacred is society itself (Emile Durkheim). The sacred (infinite) is not limited to the experience of a finite object (Max Scheler).
          Lat. Profanus (before / outside the temple, fanum, temple). Mircea Eliade, Sacred and profane (1. Space and sacrament of the world 2. Sacred time and myths 3. Sacral nature and cosmic religion 4. Human existence and sanctity life).
          "Satan is an essential part of the Christian system; Or, if he is an impure being, he is not a profane being"(EmileDurkheim)
          "The important element from a practical perspective regarding the evolution of a religiosity towards a religion of the Book - either in the full sense of the word, ie the absolute dependence on a canon considered sacred or in a weaker sense, according to which the holy, fixed rules in writing, is the decisive criterion of orientation, such as those in the Egyptian Book of the Dead - the evolution of clerical education from the oldest, purely charismatic stage to the literary band. "(Max Weber).
          True religion involves a subjective relationship with certain metaphysical and extramundic factors. A belief is a confession of faith intended primarily for the world in general, and so is a intramundal business, while the meaning and purpose of religion lies in the individual's relationship with God (Christianity, Judaism, Islam) or the way of salvation and liberation (Buddhism) . Jung believed that a neurosis in the second part of his life is rarely healed without the development of a religious attitude inspired by a spontaneous revelation of the spirit.
          The Candian School of Religiology expressed itself in the Religiologiques magazine, introducing themes such as: invisible religion, atheism mysticism, postmodern as aesthetic of negation (Frances Fostier), postmodern, another name of another profane (Pierre Hebert), from our religion to our religiology (Despair), our religion is a fiction. In the essay "The Trojan horse of philosophia perennis: Mircea Eliade's Quest of Spiritual Transformation," Michel Gardaz, from the University of Ottawa, referring to the most important aspects of Eliades' inheritance to religious studies, concludes that “The Romanian scholar never reduced the spiritual history of humankind to a mere socio-cultural construction”, adding: “I hope that this essay will contribute to a better understanding of Eliade's philosophical presuppositions”.

Energetic nonviolence and non-possession  

          The anthropology of non-violence may deal with Jain ahimsa, Buddhist karauna, Christian mercy, Gandian nonviolence; Principles of relativity (anekanta). According to United Nations Conflict Prevention NHDR Thematic there are three level of conflict prevention: a) systemic prevention: factors of the global conflict (the unfairness of globalization, the negative effects of globalization, arms trafficking, international organized crime); b) structural prevention: weak, falling or predatory states, group identities, horizontal inequalities, inequity, insecurity; c) operational prevention: conflict accelerators and detonators (resource poverty, small arms influx, public health emergencies, military dismantling, sudden immigration or population deployment, redistribution of land, severe inflation, contentious choices, etc.
          (Master Course: Psycho-sociology of Deviance, Victimology and Social Assistance / Discipline: Anthropology of Violence: Coordinator: Prof. Dr. George Anca)     
          Violence is investigated by socio-biology, ethology, psychoanalysis, media studies, irenology, philosophy etc. Even if the successive trends of social anthropology - evolutionism, functionalism, diffusionism, structuralism, etc. - it does not provide theories or methods of study of violent practices; at present, violence is central to theories on the nature of society, from a comparative, intercultural perspective, to case studies on war, state violence, sexual violence, genocide, ethnic conflict, etc. Reconsidering subjectivity as intersubjectivity in a postmodern context addresses themes such as: alterity, transcendence, responsibility, language, community, politics, divinity, futurism. On a small scale, anthropology analyzes the causation, experimentation and justification of violence (in families, villages, suburbs, gangs, combat groups, committees, counseling groups) on a large scale, the aggression (inborn or not) Species of mankind as a whole. Thus, violence seems to be the true secret of social life, more than death or sexuality.
Instead of violence, Origen and Tertullian recommended martyrdom. Hermeneutical exercises of Origen of Alexandria faced torture and martyrdom. As “decisive means for politics is violence” (Max Weber), a post second World War example is given by torture of political prisoners during Communist regime in Romania oposed by poems prayers, perhaps in tune  with non-resistance, nonviolence, ahimsa, soul force, and satyagraha.
This presentation belongs to a writer dealing for decennials with Indian and Romanian spirituality, such us: Gandhian Jainism in Romania,  Mihai Eminescu and India; meeting presidents of India Shanker Dayal Sharma in Romania and Pranab Mukherjje in India;  The International Academy Mihai Eminescu founded in India with Amrita Pritam; A master courses on energetic nonviolence and non-possesion (anthropology of nonviolence / religion / mediation, Romanian thinkers on the subject); Gloss on Ahimsa and translation of Introduction to Jainism.  
Mihai Eminescu (1850-1889) rewrote in Romanian on his own the beginning of the world from a sparkling point, as in Nasadya Sukta.  Even a violent birth of cosmos has to be challenged After  9th ICPNA, I translated into Romanian from  Mahavir Vaani and   a Jaipur Echo, with poems by George Alexe, Lama Doboon Tulku, Gulab Kothari, S. A. Chaturvedi, Thomas Clough Daffern, Jeremy Seligson, George Anca.



spune-mi, izvoraș de munte,

unde-ți fug la vale stropii

când te încingi prin rea câmpie,
când îmi furi cu tine ochii.

stai tăcut sub pete, pete de copaci
și o liniște aparte mă îndeamnă
să te întreb tainic de mă mai placi,
cum stăteam în șoapte adunați sub vară?

să nu taci când codru-i foc de negru
și se-negură-n furtuni a ploaie,
când durerea mea-ți lasă vaietul
când se duc stele călătoare-n stingere!

oare vrei să mergi cu mine-n lume,
să ne-amestecăm suflet cu suflet,
vântul doar îți resfiră undele
gândul meu îți fură zâmbet.

și-mi zâmbești din fir de apă,
și mă chemi să uit de grele adormiri,
să las pragurile, cerul va să le încapă
și să nu mă plâng la porți de treceri.

dă-mi o undă s-am în limpezire,
dă-mi ce ții din vorbe de izvor,
pune în traista vieții mele

umbre și răcori, de încinsele mă dor.
ia-mă, ia-mă de mână și hai!
să plecăm nebuni prin largul...
lumea să fie fagure de lună, plai
unde stropi de noapte troznesc ca lemnul.

și un lemn bătrân ar sta în poartă
să mă întrebe de-l țin minte
când plutea în frunze și-mi ținea de soartă,
când altcineva mă prindea în brațe.

Proverbele, lumini ale înțelepciunii!

    Deși proverbul se dovedește a fi parte a sistemului folcloric,
de fapt acolo se și identifică prin gen și origine, eu încerc să-i
încarc valoarea, dovedindu-l o scântee a înțelepciunii și a
caracterului nostru omenesc; asemănându-l cu un strop din
izvor, acel izvor al vieții prin care, oamnenii, din experiența lor,
 îl crează și înnobilează cu duh de adevăr!
   Din graiul și înțelepciunile așezate într-un proverb, se pot deduce
multe și deosebit de variate elemente. Bunăoară de timp și spațiu, de
sistem social și ideologic, de mod de viață și știință, de istorie și
adevăr, de geografie și țară, de educație și politică, de credință, de
economie, de zgârcenie, sărăcie, bogăție, ș.a.m.d. Toate acestea le
vedem venind chiar din vremi străvechi, amintind chiar din
începuturile noastre existențiale în lunga cale înspre zilele de azi!
    Cum este și logic, fiecare generație își are vremea sa, vorbind
metaforic, fiind inel de legătură al firului istoric, își adună/crează
proverbele, cimiliturile, snoavele vremii respective. Dar, desigur
păstrând și cumulând cu sfințenie, prin folclor, pe cele ale
 predecesorilor. Spiritul satiric și umoristic este esența/sângele unui
 proverb, dar știm că în această haină lingvistică, în această formă de
 scutec se află învelită știința înțelepciunii: un adevăr, o satiră, o dorință,
o renunțare, o supărare, o înviorare, o atenționare, o îndreptare, într-un cuvânt,
manifestarea ideii de mai bine, de înlăturare a răului din viața de zi cu
zi!  Proverbele sunt uneori, nu numai scrise, dar și răspândite pe cale
orală prin strigături la petreceri, la nunți, la hore, la înmormântări!
 Am iubit întotdeauna acest gen de creație literară minimalist/concentrat,
creând și adunându-mi de-a lungul anilor, publicând apoi prin diferite
reviste, cărți, articole pe diferite teme, din diferite perioade ale vieții
mele! În cartea mea ”Cuvinte de minte” apărută în anul 2012, așezasem
în ordine alfabetică(A la Z) creațiile mele literare pe teme puse în fraze așezate
sub litera A, și așa mai departe spre Z.
     Am acum plăcerea mea de respect pentru cititorul iubitor de asemenea
scrieri, a reda sub simbolul literei A, câteva din aceste proverbe/ziceri
din cartea ”Cuvinte de Minte”:

-Acolo unde nu există suflet, sentiment și lacrimă, nu există artă!
-Adeseori se uită că iubirea este liantul care aduce unirea omenirii;
aceasta trebuie căutată, dacă vrem să unim popoarele lumii!
-Adevărul ridică pe umerii săi munții și-i aruncă în adâncurile prăpăstiilor,
 descoperind orice uneltire omenească oricât ar fi de ascunză. Poate tocmai
 pentru aceasta este deseori disprețuit de oameni!
-Adevărului îi sunt de ajuns două-trei fraze, minciunii îi trebuiesc volume
  întregi. De aceea vorbirea scurtă pare mai limpede și mai dreaptă decât cea
  mult prelungită și răsucită!
-Adevărurile istorice au dovedit cu prisosință ce înseamnă asimilație și ce
  înseamnă infiltrație, ele nu pot fi confundate!
-A fi bun înseamnă a păstra în tine ceea ce aveai în copilărie!
-A intra în poezie înseamnă a ieși afară în universul mare, spre a pândi și
 prinde din realitate visele imaginației proprii, altfel zis, visele pot deveni
 realitate atâta vreme cât imaginația noastră le poate intui!
-Am avut și am întotdeauna grija mare, să nu mă rătăcesc în propriile mele
-Am auzit fiecare despre copii cuminți, înteligenți și chiar dotați cu alese haruri,
  ajunși la maturitate personalități de seamă, sau, ratați sociali; dar, niciodată nu
  s-a întâmplat să nu fie hotărâtor sprijinul părinților lor, sau al mediului social!
-Am citit și scrieri despre care doar inavuabilul m-a oprit a le aminti!
-Albina și musca. Albina: Eu sunt fericită, fiindcă munca mea este folositoare
  pentru fiecare om! Musca: Dacă asta e adevărat, pentru ce omul nu te ține în
  bucătărie ca pe mine? Albina: Viața mea este prin grădinile înflorite; dar eu am
văzut odată cum omul te-a speriat cu ceva otrăvicios, pentru ce? Musca: Ah, el nu
 a  înțeles bunele mele intenții!
-Am întâlnit și oameni simpli, dar cu gură de aur, pe aceștia să-i căutăm mai
-Am puțini prieteni, dar le-am promis că n-am să-i trădez niciodată!
-Apa e sângele Naturii, otrăvirea acesteea omoară asemenea drogului în sângele
-Apa și sângele deopotrivă susțin viața; în sânge stă sufletul, în apă trupul!
-Arhitecții și constructorii întâi ridică scheletul unei zidiri, apoi pregătesc
  ornamentațiile dorite. La fel și despre oameni, mai întâi să li se asigure înălțarea
  moralei, apoi să li se dea funcții sociale!
-Artiștii uneori au lacrimi de ceapă/ Urlând de parcă-n haine n-au loc să mai încapă/.
-Ascultă-l pe cel în suferință, fiindcă nimeni nu-și știe calea propriei sorți!
-Artele care distrug sufletul omenesc trebuiesc înlăturate, iar înfăptuitorii acestora de
 asemenea; astfel viața se va reânoii!
-Artele sunt o expresie fidelă a culturii și civilizației noastre!
-Ascultă-ți inima din tine, și vei înțelege că după adevăr tânjește!
-Asigură-te mai întâi de plinătatea dragostei din inima ta, apoi de plinătatea pungii
 cu bani!
-Astăzi tineretul ăsta e prea obraznic, zic părinții, dar, tot așa s-a zis din generație în
  generație! Deci iubiți și luminați tineretul fiindcă a lui este viitorul!
-A-ți ierta dușmanul, este palma cea mai usturătoare dată acestuia; dacă mai are bun
-Au fost și sunt poeții sfinții credinței și speranței în adevăr, tulburarea lor însă vine
  adeseori din proza veșnicului interes și flămânzeniei oamenilor pentru mai multul
  decât e necesar vieții!
-Avem noi românii, multe proverbe de minte și înțelepciune, iar unul foarte vechi ne
  mai spune cum: ”Este mai ușor a strica decât a construii!”
-Ascultă și sfatul celui bătrân, căci a străbătut drumul  la care tu tinere acum pornești!

Ioan Miclău-Gepianul


Conform unui sondaj realizat de IRES, Gigi Becali este personalitatea cu care vor să semene cei mai mulți dintre români. La întrebarea "Care este personalitatea publică din România cu care v-ar plăcea să semănați?", cei mai mulți dintre români au pronunțat numele finanțatorului FCSB. Pe lângă faptul că Becali este patronul uneia dintre cele mai iubite echipe de fotbal din România, omul de afaceri s-a remarcat, de-a lungul timpului, și prin numeroasele acte caritabile pe care le-a făcut. 
Pe locul 2 în acest top se situează Ion Țiriac, considerat unul dintre cei mai bogați români. Un procent de 2% din români au spus că vor să semene cu Gică Hagi, în timp ce doar 1% vor să se simtă în pielea Simonei Halep, informează revistasinteza.ro.
Care este personalitatea publică din România cu care v-ar plăcea să semănați?
Gigi Becali – 6%
Ion Țiriac – 3%
Andra Măruță – 2%
Monica Tatoiu – 2%
Andreea Marin – 2%
Gheorghe Hagi – 2%
Smiley – 2%
Raed Arafat – 1%
Florin Piersic – 1%
Simona Halep – 1%
Cristian Tudor Popescu – 1%
Andrei Pleșu – 1%
Becali mai are un motiv de bucurie. Mihai Viteazul, personajul său istoric favorit, cu care deseori se compara, se află pe locul 2 în preferințele românilor la categoria "Care credeți că este românul cu care am putea să ne mândrim cel mai mult din toată istoria noastră?". Simona Halep și Nadia Comăneci apar și ele în acest top.
Iată topul
Ștefan cel Mare – 10%
Mihai Viteazul – 8%
Vlad Țepeș – 6%
Mihai Eminescu – 5%
Simona Halep – 4%
Nicolae Ceaușescu – 4%
Alexandru Ioan Cuza – 4%
Nadia Comăneci – 3%
Constantin Brâncuși – 3%
Românii au fost rugați să spună și care este Sfântul pe care îl venerează. Cei mai mulți au răspuns Arsenie Boca.

Cine sunteţi şi ce ştiţi dumneavoastră, doamna Alina Mungiu-Pippidi?
          Întrebarea din titlu este una cât se poate de serioasă. Spun asta pentru că ar apărea mulţi care să mă întrebe cum îl întreba Nae Caţavencu în piesa „O scrisoare pierdută“ pe Ştefan Tipătescu: „Cum, nu ştii....?“. Bineînţeles că ştiu cine este Alina Mungiu-Pippidi, dar nu ştiu de unde are acest tupeu să jignească Diaspora.
          Aşadar, cum este normal, o să spun eu cine sunt. Sunt o româncă pe care soarta a determinat-o să trăiască mulţi ani în Diaspora din cauza incompetenţei guvernelor care s-au perindat din 1989 şi până acum. Prin 1997-1998, când regimul Constantinescu pe care l-aţi slujit ca şefă a Departamentului Emisiunilor Informative din TVR (nu ştiu de ce nu puneţi acest amănunt din biografia dumneavoastră pe site-ul romaniacurata.ro) low-costul era super-lux pentru românii care nu mai puteau trăi decent în ţara lor, fiindcă industria, agricultura şi celelalte domenii de activitate erau în pragul falimentului, ca urmare a „reformei pe pâine“ enunţate şi promovate de către Victor Ciorbea, Radu Vasile şi alţii, se ştiu ei care. Atunci, când a început să se nască Diaspora  postdecembristă, românii plecau din ţară riscându-şi viaţa la propriu, trecând frontierele mai întîi spre state ca fosta Iugoslavie, Turcia care tot ne mai suportau cât de cât, pentru ca apoi să treacă ilegal, ajutaţi de călăuze, spre ţări mult mai dezvoltate ca Grecia, Austria sau Germania.
          Evident, nu aveaţi de unde să ştiţi dumneavoastră despre aşa ceva, că doar eraţi tânăr medic în familie de medici, vă speria, în 1989, doar că vă arunca partidul undeva sau altundeva la un loc de muncă, nu v-a afectat în anii următori că milioane dintre semenii dumneavoastră deşi aveau în buzunar diplome de liceu, facultate şi chiar de doctorat nu mai aveau unde să lucreze. Mai ales inginerii şi cei specializaţi în sfera industrială, agricolă, a construcţiilor. Acei oameni au pornit la drum vânzând ce mai aveau pe acasă să lucreze în agricultură, construcţii, industrie. Dar nu ca ingineri, ci în calitate de muncitori, fără drepturi, pe bani puţini (dar mai mulţi decît oferea România), trăind departe de familii.
          Târziu, după ce au reuşit să obţină dreptul de reşedinţă au venit acasă, cu autocarele, microbuzele, fiindcă târziu au apărut cursele low-cost. Dar, repet, de unde să ştiţi dumneavoastră toate astea? Probabil că nu v-aţi ocupat de astea în doctoratul dumneavoastră în Psihologie Socială.
          Cursele low-cost au apărut pe aeroporturile comuniste militare dezafectate şi rebotezate „aeroporturi internaţionale“ abia după ce România a devenit membră a Uniunii Europene, adică abia după 2007, anul când aţi început dumneavoastră să emiteţi pretenţii de mare profesoară prin Berlin. Acum v-aş întreba, dacă nu vă place la low-cost, cine vă opreşte să zburaţi cu business-class? Că doar salariile universitarilor germani nu sunt la fel de mici ca ale universitarilor români.
          Cursele low-cost au apărut la mult timp după ce românii puteau ieşi din ţară cu minim 500 euro la ei, sumă necesară pentru o săptămână în afara graniţelor. Evident că mulţi au plecat la ei cu 500 euro împrumutaţi ca să îi vadă vameşii, apoi de la locul de unde îi lăsa autocarul sau microbuzul plecau spre necunoscut! Dar repet, cu riscul de a deveni plictisitoare: De unde să fi ştiut dumneavoastră de asta? Eraţi directorul unui departament la TVR pe un salariu care pentru mulţi dintre cei ce plecau din ţară părea uriaş!
          Sincer, am văzut că scrieţi „mass-media aferentă“: „Faptul că manipularea ordinară a acestei mase jalnice, cert parte din identitatea noastră naţională centenară, dar partea pe care aş prefera să o uităm, de către nişte operatori ordinari din politică, servicii şi mass-media aferentă a putut atinge culmile pe care le vedem zilele astea e o consecinţă a unei realităţi asupra căreia avertizez de mult“. Aţi fost director într-un departament al televiziunii publice atâţia ani şi nu aţi învăţat, ca intelectuală ce vă pretindeţi că „mass-media“ reprezintă un plural care se traduce prin „mijloace de informare în masă“? Noi, cei din Diaspora care nu citim o carte în low-cost am studiat limbile clasice în liceu, ştim că „medium“ are pluralul „media“! Aşadar ar fi fost corect: „mass-media aferente“!
          Şi să vă mai spun ceva, că tot ne întindem la vorbă: ca să pleci în necunoscut, trebuia să înveţi limba ţării unde urma să ajungi! Pentru că altfel nu rezistai! Predaţi în Germania, dar am văzut în biografia dumneavoastră publică că scrieţi în engleză, franceză, dar ocoliţi limba germană! Ei, bine noi cei din Diaspora, vă asigur că atunci când am plecat, vorbeam limba ţării unde am ajuns mai bine decât vorbesc azi mulţi politicieni limba română! Ştiţi dumneavoastră care, fiindcă le luaţi apărarea! Dar de unde era să ştie un doctor în Psihologie Socială treaba asta?
          Ajungem la teza dumneavoastră despre „0 taxe în România“, adică despre faptul că românii din Diaspora nu plătesc taxe. Îmi amintesc că România a semnat mai multe tratate privind dubla impunere, care, evident, s-au actualizat, chiar prin semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană în 25 aprilie 2005. Dar de unde era să ştiţi dumneavoastră toate astea?
          Ştiţi că românii din Diaspora de care vă bateţi joc de parcă aţi veni direct din „Craii de curtea veche“, adică 5 milioane de oameni au trimis în 11 ani, de când suntem în Uniunea Europeană, zeci de miliarde de euro în ţară?
Aşadar, românii îşi plătesc taxe acolo unde lucrează. Ce ar fi făcut, doamna doctor în Psihologie Socială, 5 milioane de oameni fără loc de muncă în România? Avea statul român bani să îi ţină? Migraţia românilor este cea mai ridicată pentru un stat din Uniunea Europeană. Evident, din cauza guvernului Dragnea - cine mai ştie ce număr - 3 sau 4, pe care îl lăudaţi în acel regretabil articol. Cu greu astăzi, în România mai lucrează aproape 5 milioane de români! Asta în condiţiile în care în 1990 forţa de muncă activă din România număra circa 10 milioane de lucrători! Vă daţi seama că România a pierdut în trei decenii jumătate din forţa activă? Încotro ne îndreptăm, doamna doctor în Psihologie Socială? Spre viitor sau spre trecut? Spre progres sau spre regres social?
          Doamna doctor în Psihologie Socială, ştiţi că românii din Diaspora de care vă bateţi joc de parcă aţi veni direct din „Craii de curtea veche“, adică 5 milioane de oameni au trimis în 11 ani, de când suntem în Uniunea Europeană, zeci de miliarde de euro în ţară? Nu mai vorbim de perioada Tranziţiei (1990-2007)!
Hai să fiu elegantă şi să vă împrospătez memoria, cu un fragment dintr-un articol publicat de mine pe blogul Adevărul, la 8 martie 2018: „Din păcate, în cei zece ani de la integrarea României în UE, România nu a atras decât 26,9 miliarde de euro. În fapt, a atras 40,5 miliarde de euro, dar a contribuit la bugetul comun al Uniunii Europene cu 13,6 miliarde de euro.
          În perioada 2006-2016, românii din diaspora au adus în ţară 40,449 miliarde de euro, adică aproape cât a atras statul român de la Uniunea Europeană (fără să punem la socoteală contribuţia României la bugetul Uniunii Europene). Dacă scădem această contribuţie a României la bugetul UE, înseamnă că românii din diaspora au trimis cu circa 13 miliarde de euro mai mult decât au reuşit să atragă guvernele României de la aderare până în prezent (...) Marea parte a acestor sume de bani, trimise de românii din Diaspora s-a folosit în subzistenţa familiilor rămase acasă, în achiziţionarea de autoturisme, terenuri, case, repararea de case, educaţia copiilor rămaşi în grija rudelor, servicii, completarea şi echivalarea studiilor, vacanţe, concedii, deschiderea de afaceri, IMM-uri, microferme, înfiinţarea de gospodării de subzistenţă.
          Totuşi, o mare parte a afacerilor deschise au fost sufocate de politicile neperformante ale guvernelor postdecembriste, la care s-au adăugat puternica criză economică, corupţia masivă a funcţionarilor publici, autorităţilor fiscale, celor chemate să autorizeze şi să controleze noile entităţi“.
          Ce a făcut România cu banii europeni atraşi de către guvernele de după 2007? Păi să vedem (Adevărul), doamna Alina Mungiu Pippidi: „Totuşi din aceşti bani, atraşi de către guvernele României,  o bună parte au fost folosite în investiţii îndoielnice şi neperformante: parcuri în bălţi, terenuri de fotbal în pantă, centre multifuncţionale în comune izolate, puncte de informare turistică în localităţi unde nu existau oportunităţi pentru turism sau nu se făcea deloc turism, şcoli noi sau modernizate în sate unde nu exista numărul minim de copii, astfel că şcoala stătea închisă şi copiii făceau naveta cu mijloace proprii către şcolile rurale de centru aproape părăginite, punându-şi viaţa în pericol. Au existat cheltuieli supraevaluate în modernizarea de drumuri comunale, naţionale, care s-au degradat la primele intemperii, construirea unor porţiuni de autostradă care s-au degradat imediat după inaugurare. S-au făcut de multe ori cheltuieli în formarea resurselor umane în domenii care nu prezentau interes pentru piaţa forţei de muncă. Să nu mai vorbim de cheltuirea defectuoasă a fondurilor pentru modernizarea de spitale, reparaţiile nerezistând, achiziţionarea de aparatură medicală inutilă, sau dacă era utilă (a existat practic şi tendinţa supraevaluării voite), în absenţa resursei umane capabile să o folosească. La acestea se adaugă imixtiunea, de multe ori nefastă a factorului politic (acordări de fonduri “cu dedicaţie“, trucări de licitaţii, obstrucţionarea proiectelor “opoziţiei“), legislaţia anevoioasă, cu multe capcane în materie fiscală, antreprenorială, birocraţia ineficientă în domeniul atragerii şi folosirii fondurilor europene“.
          Doamna Alina Mungiu-Pippidi, l-aţi auzit pe politicianul Liviu Nicolae Dragnea cerându-şi scuze numai celor din puşcării! L-aţi auzit că şi-a cerut scuze cumva faţă de bolnavii care mor cu zile în spitale? Faţă de părinţii care îşi trimit copiii în şcoli nesigure? Faţă de bătrânii cu pensii mizere după zeci de ani de lucru care aşteaptă să le trimită copiii plecaţi la muncă în străinătate bani de medicamente şi pentru a cumpăra lemne în pragul iernii?
          deranjează că românii pleacă la ei cu zacuscă în portbagaj? Eu am prieteni din alte ţări care sunt încântaţi de zacusca noastră românească! Sunt restaurante în ţări europene care au inclus-o în meniu ca produs de lux! Dar românilor această zacuscă nu numai că le ţine de foame, pe o durată mai mare de timp, dar le păstrează amintirea căminului părintesc pe care au fost nevoiţi să-l părăsească! Doamna Alina Mungiu Pippidi, aşa, ca de la femeie la femeie, ştiţi să faceţi zacuscă? Sunteţi în stare să o deosebiţi de bulion, ghiveci sau alte preparate? Să vă spun eu ce mai iau românii în portbagaj rugaţi de prietenii lor din ţările unde lucrează? Mai iau carne de porc la găleată, şuncă afumată, sarmale, cozonaci, ţuică, pălincă, vin după care străinii se dau în vânt! Toate aceste produse, în frunte cu zacusca, sunt marca identităţii noastre româneşti! Ce intelectual sunteţi dumneavoastră dacă jigniţi bucătăria românească în plin An Centenar? Americanii numesc friptura din carne făcută la foc deschis „barbecue“, tocmai de la berbecul românesc trimis de români în Imperiul Otoman şi pe care otomanii îl exportau în lumea anglo-saxonă. Plecaţi peste Ocean, britanicii au luat cu ei şi ceea ce ei numeau „barbecue“! Nu s-a gândit niciun intelectual britanic să-şi jignească aşa de nefericit conaţionalii plecaţi peste mări şi ţări cum vă bateţi dumneavoastră joc de zacuscă!
          Din păcate, pentru dumneavoastră este greu să pricepeţi că românii din Diaspora de care vă bateţi joc au văzut autostrăzi cu patru benzi, trenuri de mare viteză, iahturi de lux, aeroporturi ultramoderne, au văzut spitale, şcoli europene, politicieni competenţi şi integri, adică au văzut ceea ce nu prea are România!
Ia să vedeţi ce spunea miliardarul Ion Ţiriac când pleca în turneele de tenis care l-au consacrat ca sportiv de mare performanţă! Afirma că pleca din ţară cu „sacul de conserve“ pentru a economisi diurna şi aşa mizeră care i se dădea atunci unui sportiv de performanţă.
          Hai să analizăm puţin altă referire jignitoare pe care o faceţi la adresa românilor din Diaspora, de care cu falsă superioritate vă delimitaţi: „nu adunăm resturile de la masa lor ca să ne grozăvim în ţară cu maşini la mîna a doua cu numere teribiliste“! Doamna doctor în Psihologie Socială, realizaţi ce aţi scris? Credeţi că dacă în România guvernele postdecembriste, al căror urmaş este acesta pe care îl lăudaţi în articolul dumneavoastră, ar fi creat condiţii decente în România, dacă românii ar fi putut mânca decent în ţara lor, dacă ar fi câştigat decent la ei acasă mai plecau din ţară? Dacă ar fi avut bani de maşini noi autohtone câştigaţi în ţară, şi-ar mai fi cumpărat maşini din afară? Puteţi da un răspuns la toate aceste lucruri? Şi vă mai spun că în niciun caz românii din Diaspora care muncesc cinstit nu au adunat, nu adună şi nu vor aduna resturi de la masa străinilor!
          Din păcate, pentru dumneavoastră este greu să pricepeţi că românii din Diaspora de care vă bateţi joc au văzut autostrăzi cu patru benzi, trenuri de mare viteză, iahturi de lux, aeroporturi ultramoderne, au văzut spitale, şcoli europene, politicieni competenţi şi integri, adică au văzut ceea ce nu prea are România!
Vă permiteţi să jigniţi ruşii şi turcii, am văzut. Păi aţi văzut că toţi oamenii cu bani merg la tratamente medicale de ultimă tehnologie în Turcia? Că în Rusia, mai exact în Siberia, sunt printre cele mai bune spitale care tratează cancerul? Noi când vom ajunge la aceste lucruri? Mai ieri, Ministrul Transporturilor îşi asuma în mod ridicol sarcina de a aduce infrastructura feroviară la nivelul anului 1989! Adică, doamna Alina Mungiu Pippidi, dumneavoastră realizaţi că îi apăraţi pe unii pentru care idealul a rămas cu aproape trei decenii în urmă? Aţi văzut infrastructura Turciei? Seamănă Antalya cu Mamaia sau Valea Prahovei? Seamănă Metroul din Moscova cu Metroul din Bucureşti?
          Doamna Alina Mungiu Pippidi, mi se pare mie sau vreţi să învrăjbiţi românii din Diaspora între ei, venind cu nişte afirmaţii „pseudo-elitiste“? Majoritatea celor care lucrează azi în Diaspora au cel puţin liceul, unii chiar două facultăţi şi poate chiar două doctorate! Alţii, care din cauza condiţiilor grele din România nu şi-au putut continua studiile, chiar urmează o facultate, un master, un doctorat fie acolo, fie aici, împărţindu-şi concediul să poată veni la sesiunile de examene, să poată pleca în stagii de cercetare! Cei care au facultăţi solicită mereu echivalarea studiilor. Ştiţi că universităţile modifică schemele de personal pentru a angaja personal specializat pe echivalare de studii? Cozile la ambasadele şi consulatele ţărilor UE din Bucureşti sunt mari din această cauză! Copiii celor din Diaspora fac studii universitare în România! Dar, repet, de unde era să ştiţi dumneavoastră toate astea? Îi daţi înainte cu numărul de citări pe universităţile de stat, că despre cele private nu am văzut să fi zis ceva! Credeţi că pe vremea când preda Nicolae Iorga, bunicul soţului dumneavoastră, ne luam de piept cu Sorbona sau Oxford? Ori, românii care plecau din ţară ajungeau să studieze acolo, apoi reveneau să aplice, asta dacă erau lăsaţi!
          Cert este că diplomele româneşti sunt recunoscute, acum după aderarea noastră la Uniunea Europeană, indiferent că posesorii lor sunt români sau chiar străini! Procesul de la Bologna, implementat după 2005 a contribuit la acest fapt. Da, doamna Alina Mungiu-Pippidi, probabil din cauza căldurii nu prea ieşiţi din casă! Doar ce s-au terminat înscrierile în învăţământul superior şi mulţi străini vor începe să studieze în România de la toamnă! În România, taxele sunt mari pentru români, dar acceptabile pentru străinii care vin să studieze aici. Cine oare le-o fi spus străinilor că în România se poate studia? Nu românii plecaţi peste graniţă la muncă? Românii din Diaspora au luat cu ei România în suflet, nu au denigrat-o cum faceţi dumneavoastră cu foarte mulţi dintre cetăţenii ei, nevoiţi să lucreze peste graniţe!
          Elevii români de elită sunt curtaţi de marile universităţi occidentale care le oferă burse, fiindcă acolo taxele sunt foarte mari! Printre aceşti elevi de elită sunt mulţi care provin din familiile românilor din Diaspora, pe care dumneavoastră îi jigniţi în acel articol! Ştiţi că mulţi copii ai celor din Diaspora sunt azi olimpici internaţionali? Că familiile lor postează pe Facebook mesaje în care îşi arată mândria că nu au trudit prin „cele străinătăţi“ degeaba? Dar, repet, de unde era să ştiţi dumneavoastră toate astea?
          Pentru majoritatea românilor, sunteţi un om care aleargă după o glorie pe care nu o merită şi pentru asta aruncă jigniri peste tot!
          Credeţi că acei 5 milioane de români din Diaspora ar mai munci acolo dacă România le-ar oferi un salariu decent? Doamna Alina Mungiu Pippidi, vă asigur că oricare dintre badantele din Italia vă poate da lecţii de psihologie, deşi multe dintre ele au plecat la muncă după ce trecuseră de pragul a cinci decenii de viaţă, întrucât mai aveau 10-15 ani până la pensie şi nimeni nu le mai angaja? Aţi putea sta două zile, numai două zile, că sunteţi medic, să îngrijiţi un bolnav de teribila boală Alzheimer? Dar să mai citiţi o carte, dar să mai faceţi studii! Ei bine, românii din Diaspora îngrijesc bătrâni grav bolnavi, iar în puţinul timp liber avut, citesc o carte, se pregătesc pentru cursuri, examene, fie la şcolile de acolo, fie la şcolile din ţară.
De asta am pus întrebarea din titlu. Nu pentru că nu aş fi auzit de dumneavoastră! Pentru majoritatea românilor, sunteţi un om care aleargă după o glorie pe care nu o merită şi pentru asta aruncă jigniri peste tot!
          Aş vrea să completez întrebarea din titlu: „Ştiţi ceva din viaţa celor 5 milioane de români din Diaspora?“ cu o experienţă personală. Timp de mai multe luni, am renunţat la mici cheltuieli, banale pentru unii, cum ar fi un pahar de cafea sau de ceai fierbinte dimineaţa (un pahar nu costa mai mult de un euro!), pentru a-mi putea cumpăra diferite publicaţii şi cărţi româneşti. Vă vine să credeţi că într-o zi, în ţara şi oraşul unde lucram, am auzit că s-a deschis o librărie românească şi m-am dus să o caut? Cred că am cheltuit atunci cam 100 de euro, plătind un taxi să mă ducă la acea adresă, numai pentru a cumpăra o carte scrisă în limba română? Ca intelectuală, ar trebui să vă întrebaţi dacă de românii din localităţile unde formează comunităţi importante ale Diasporei au grijă politicienii români pe care îi lăudaţi atât? Dacă au găsit de cuviinţă să deschidă librării româneşti sau biblioteci româneşti? Le-a verificat cineva instituţiilor care, oficial, se ocupă de românii din Diaspora, lista activităţilor din 1989, până azi? Eu, una, sunt ferm convinsă că nu!
După această completare, pe care am considerat-o necesară, am să vă răspund tot eu: De unde să ştiţi toate astea, doamna Alina Mungiu Pippidi? Sau ca să citez o replică dintr-un film celebru, „Pruncul, petrolul şi ardelenii“ rostită de către inegalabilul actor Ovidiu Iuliu Moldovan (minutele 19.10-19.13): „Aşa e... de unde dracu era să fi ştiut?“  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu