POTENTISSIMO DIO

Emil Cioran – Dimitrie Grama – Viorel Roman – Adrian Bucurescu – Gheorghiță Toma – Om Gupta – Petru Cercel – Alexandru Ciorănescu – George Anca – Nicolae Grigore Mărășanu – Anatol Covalli – Liliana

Popa – Vișan Dragoș – Ofelia Prodan – Alexia Ema Ema – Adriana

 Dandu – Simona Sigartău – Norica Isac – Diana Mișca – Liviu Ofileanu – - Marius Ciprian Chirculescu - Radu Cristian Constantin

 

Emil Cioran

antiprofeta

IL 25 NOVEMBRE DI EMIL CIORAN 

Nel pdf tutti i pensieri scritti da Cioran il 25 novembre con le mie note esplicative e di approfondimento:

♦️ www.rodoni.ch/A12/cioran-25-novembre.pdf ♦️

♦️ Di seguito una mia silloge:

🔹 Non conosco niente di più inutile che scrivere su un poeta, un pittore, un musicista, su chiunque sia autore di un’opera che può essere gustata solo senza commento. Ogni esegesi è profanazione. Un testo spiegato non è più un testo, così come un cadavere non è più un corpo. La storia della filosofia è la negazione della filosofia. Si combatte con un’idea, non se ne descrivono le tappe. L’erudizione è da proscrivere. Così pure la critica. Recuperiamo l’innocenza, siamo distruttivi!

🔹Da quasi due anni la mia povera sorella si lamentava, in ogni lettera, di essere stanca, esaurita. Un ritornello che non sopportavo più. Ora è in pace. Non posso piangerla. Non si può piangere qualcuno che ha deposto un fardello.
Eccetto mia madre, nella nostra famiglia abbiamo tutti sofferto di una stanchezza cronica.

🔹 La fiducia in se stessi va bene per produrre ma non per scoprire. Le verità si svelano al di qua o al di là di questa sicurezza, nell’incandescenza o nel gelo della coscienza.

🔹 Tutte le persone che mi piacciono, anzi che venero, sono state incapaci di guadagnarsi da vivere...

🔹 Nello stato di miseria morale in cui sono, l’unica cosa che possa riscattarmi è scrivere un libro che si identifichi con me più degli altri.

🔹 Stamattina, a letto, ho riflettuto sui motivi per cui da giovane ero così attratto da Weininger. Evidentemente mi piaceva il suo odio per la donna. Ma ero ancora più sedotto dal fatto che lui, ebreo, detestava la sua "razza", così come a me faceva orrore essere romeno. Il rifiuto delle origini, l’incapacità di rassegnarsi a essere ciò che si è, il dramma di sognarsi diverso erano tutte cose che conoscevo; ma mi sembrava che Weininger si fosse spinto lontanissimo in questa volontà, in questa ricerca di autodistruzione, e che in ciò rappresentasse un caso limite, il caso.

🔹 Chi non ha avuto il coraggio di uccidersi nel pieno della giovinezza se lo rimprovererà per tutta la vita.
Nel mio caso, non si tratta di coraggio. Ho rimandato: tutto qui. Passato un certo tempo, ci si accorge che è troppo tardi, che si sono perse troppe occasioni, e che bisogna rassegnarsi.

Dimitrie Grama 

Da, asa e! Cel putin treime din romani sunt si acum lipsiti de o constiinta si experienta social-politica bazate pe democratie si libera alegere si de aceea sunt in continuare partizani ai demagigiei gaunose criticate nu numai de noi cei de acum  ci deja de Eminescu, Craragiale, Goga, Eliade, etc.

Oameni buni in fond dar creduli si marginalizati intre Dunare si Carpati obstacole naturale greu de trecut cu carul cu boi. La aceasta se adauga si nemarginita trufie si neacceptanta a romanul simplu si needucat al unor idei noi sau a unor alte feluri de a vedea lucrurile  si de aceea acest roman are intotdeauna are o "parere" personala puternica si nezdrucinat in orisice incepand de la fotbal si terminand cu astrofizica ca sa nu mai vorbim de politica unde romanul este atotcunoscator si neflexibil, deci departe de dialog, contemplare, invatamant si dezvoltare. Multi stiu doar una si buna si daca un demagog local smecher si corupt le-a bagat-o in cap, cu aia raman si devin partizani ai coruptiei fara sa-si dea seama promovand nevalori, hoti si psihopati. 

  Romanul nu este invatat sa aibe rabdare, sa aibe un dialog si sa ajunga de comun acord la concluzii logice si progresiste. Nu, mai mult de o treime din ei nu sunt capabile de acest lucru deoarece asa cum spun altii: " mai bine nu pot"!

Pacat ca este asa, dar o treime sau mai bine din romani au aceiasi mentalitate si multe in comun cu cei din Orientul Mijlociu si nu cu Europa de Vest si pentru ei "conducatorul" este o necesitate mintala si spirituala. O Republica de tip Atena antica sau Roma in timpul lui Cato sau Scipio cel Batran, cu un senat unde coruptia de nici un fel nu era acceptata nu este cunoscuta de acesti 30% de roamni care de 150 de ani incoace au ascultat doar discursul demagogic si mincinos al celor care au avut un singur scop politic: acapararea puteri pentru profit personal si parvenire a familiei si gastii lor de protectie (diversi militari, securitate, huligani, mineri prosti cu ranga de fier in mana, etc).

Atata timp timp cat nu exista o ambitie nationala de educare in cultura, etica si demnitate a maselor si mai ales a copiilor si tineretului, o democratie adevarata este greu de conceput intr-o natie, oricare ar fi ea.

In Romania este greu de imaginat ca acest lucru se va intampla in curand, deaorece tocmai tineretul roman este indiferent si neangajat in soarta tarii ori pentru ca este deja in parte corupt, ori pentru ca vrea sa plece altundeva ori pentru ca nu are nici un pic de spirit patriotic sau revolutionar. Cum a spus Ana Blandiana, legumele nu se revolta!!!

Lenin

 Viorel Roman

Feudalismul actual moldo-valah / 162 / două Românii / opinii

* Fiecare al treilea, die cei care au votat, au ales-o pe Viorica Dăncilă ca Presedinte al tarii. Cati ar fi pentru acad. prof. univ. dr. ing. Elena Ceausescu, savanta de renume mondial, ucisa de raufacatori? Ortodocsii moldo-valahi au circumstante atenuante ca ostatici in lanturie grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane de mai bine de un mileniu. Dupa invazia rusilor sunt supusi suplimentar unui proces de imbecilizare de PMR, PCR, dupa o Cortina de Fier inpenetrabila, in Lagarul de sclavi marxist-leninist. Si ca si cand n-ar fi suficient ca sa distrugi un popor, de la Revolutia de Craciun se degradeaza educatia, sanatatea, in schimb se promoveaza sevitutea feudala, clientelismul, coruptia ortodoxo-comunista / socialista, FSN, PSD, in simfonie cu BOR, Biserica Mantuirii Neamului si o tiganizare antioccidentala cu larg caracter de masa, de si-a luat lumea in cap, s-au bajenit cinci milioane in civilizatia catolica din Italia, Spania, Franta, Germania. VR

* Au fost ani de mare hoție, sălbăticie, dar mai ales umilință. PSD a încercat și reușit să lipească imaginea României de aceea a unei maimuțe, explicând că maimuța nu e numai om, ci chiar prim-ministru. O piesă absurdă, aberantă, suprarealistă, în care am jucat toți, că ne-a convenit, că nu ne-a convenit. Toți, acoperiți de aceeași rușine, de același sentiment al neputinței, de aceeași greață. Dăncilă e un episod tragic în istoria României, nu e nimic amuzant la ea, triumful prostiei, gloria imposturii, glasul noroielii morale, chip pentru intelectul rudimentar, subuman. Nu a fost un candidat la prezidențiale, a fost doar expresia tupeului infinit al PSD, până în ultimul moment, de a arăta României că orice curcă, dacă e pesedistă, ar putea ajunge Președinte. N-a ajuns și sper să fim atât de înțelepți cât să nu mai trăim vreodată vremuri de-o asemenea cruntă tâmpenie. A.M. Caia

Voltaire: E dificil sa eliberezi prostii de lanturile pe care le venereza.

https://www.academia.edu/27240163/Tiganizarea_Romaniei_5

https://www.academia.edu/38740477/Feudalismul_actual_moldo_valah_6_contiunarea_celui_ceausist

https://www.academia.edu/36367451/Statul_de_drept_opinii

https://www.academia.edu/38475777/Teocratia_ortodoxa_moldo-valaha_100

https://www.academia.edu/37994295/ROMANIA_de_Viorel_Roman

http://armoniiculturale.ro/2018/08/30/pr-dr-viorel-roman-teocratia-ortodoxa-moldo-valaha-1-29/

https://ioncoja.ro/viorel-roman-o-analiza-lucida/

https://www.academia.edu/36701780/Tiganii_si_evreii_romani

http://www.clipa.com/a3551-Ghinionul-de-a-fi-moldo-valah-premize-si-7-teze.aspx

Adrian Bucurescu

   Facerea lumii


     Ca orice mitologie, şi cea românească încearcă să explice toate tainele Lumii. Astfel, în popor se spune(a) că, la începutul începutului, înainte chiar de Dumnezeu, nu era decât întuneric beznă; nici Soare, nici Lună, nici stele, nici pământ, ci doar o mare de apă, ce se întindea în tot hăul nemărginit. Stătea această apă nemişcată, ca o oglindă. Cândva, nu se ştie când şi cum, căci nu era nimeni să vadă, apa a început să se mişte, încet-încet, ca şi cum ar fi suflat cineva pe suprafaţa ei. S-au ivit atunci cercuri mari, ca nişte unde pe lac. Izbindu-se cercurile acestea unele de altele, au făcut valuri pe luciul întunecat al acestei ape necuprinse. Valurile înspumate au purtat spuma de colo-colo, adunând-o în ostroave albe. Mişcându-se necontenit, valurile au fost împinse înspre mijlocul acestui noian de ape, unde s-au adunat şi s-a strâns toată spuma, ca o floare uriaşă de nufăr. În această spumă, s-au rătăcit un fluture şi un vierme, care se zice că ar fi venit din lumea de sub noi, de pe alte tărâmuri. De la o vreme, fluturele Şi-a lepădat aripile şi S-a întruchipat într-un fecior frumos, care lumina prin întunericul din jurul lui. Şi Acesta a fost Dumnezeu. La un timp după asta, s-a prefăcut şi viermele într-o făptură, în Diavolul. La început, a avut şi el înfăţişare de om, doar că nu lumina. Şi, pentru că se născuseră cam la fel şi erau atunci singurele fiinţe din acest nesfârşit hău de apă şi beznă, trăiau la început în bună înţelegere. Iar Dumnezeu S-a apucat să facă toate cele câte sunt în cer, pe pământ şi în ape...
     Cu privire la Facerea Lumii, marii preoţi ai Daciei erau mult mai lămuriţi, conducându-se încă din vremuri imemoriale după ceea ce astăzi ar fi celebra teorie a Big-Bang-ului. "Protocronism", se vor grăbi unii semidocţi să urle. Da, şi ce dacă? Adevărurile, veacuri de-a rândul ascunse, oricum vor ieşi la iveală, ca orice adevăr.
     La Jupa, judeţul Caraş-Severin, a fost descoperită o inscripţie pe o coloană de marmură, în limba dacă, scrisă cu litere latine. Şi, pentru că latina nu nota sunetul Ă, specific dacei, acesta nu e notat nici în textul de la Jupa, permiţând astfel mai multe lecturi. Iată inscripţia: MARTI.AVGIPR.SALVTE.IDIN. O lectură a textului este aceasta: MAR TIA V(Ă)G P(Ă)R(Ă) SALUT E IDIN. Traducerile: 1. Dumnezeu a făcut Universul, eliberând Focul din strânsoare. 2. Zeul a creat totul, eliberând (ridicând) Energia (Căldura) din încleştare. Lexic: MAR "Universul; Lumea; Tot; Întreg; Absolut"; cf. rom. mare; mereu; rus. mir "lume"; TIA "Zeu; Dumnezeu"; cf. grec. Theos, lat. Deus "Zeu; Dumnezeu; stăpân; domn"; V(Ă)G "a face; a crea"; cf. rom. a face; P(Ă)R(Ă) "Foc; Căldură; Energie; Forţă"; cf. rom. pară (de foc); vară; fier; lat. ferum "fier"; SALUT "a elibera; a slobozi; a ridica; a salva"; cf. rom. salt; a sălta; lat. salus, salutis "salvare; mântuire"; IDIN "Strânsoare; Adunare; Încleştare; Sforţare; Abţinere; Oprire"; cf. rom. a (se) aduna; idenie "încercare"; ajun; a ajuna; hodină; a se hodini.
     Frământat mereu de marile probleme ale Cosmosului, Mihai Eminescu ne-a lăsat o superbă imagine a Începutului Lumii, în "Scrisoarea I". Chiar dacă a pornit, prin intermediul limbii germane, de la imnurile indice, geniul său poetic depăşeşte cu mult originalul. Magia tărâmului natal l-a făcut să gândească precum marii preoţi ai Daciei. Cine, în literatura universală, a mai scris asemenea minunăţii de versuri? Iată-le:
     La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
     Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
     Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...
     Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
     Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
     N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
     Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
     Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
     Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
     Şi în sine împăcată odihnea eterna pace!...
     Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l
     Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl...
     Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
     E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
     De-atunci negura eternă se desface în făşii,
     De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...
     De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
     Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
     Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit
     Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit (...)
          Oare ce-o fi gândit Dumnezeu, când, cu Divinii Săi Ochi, va fi citit aceste stihuri româneşti?

*

   Noaptea Sfântului Andrei

     După cum am dovedit în volumul ”Dacia Secretă”, Gemenii Divini, Apollon și Artemis, au fost adoptați de o familie de Napai, neam getic din stânga râului sacru Naparis. Părinții adoptivi ai Divinilor au fost LUPO ”Lupoaica” și SABADIOS ”Șarpele”, de la care se trage și celebrul steag de luptă al Dacilor. ”Lupoaica” a născut patru băieți și două fete, ANDAR fiind al doilea născut; cf. got. andhar ”al doilea”; lituan. antras ”celălalt”. Din Andar provine și numele Sfântului Apostol Andrei, actualmente patron al României. Bogatul polisemantism al limbii dace făcea ca acest nume să fie înțeles și ca AN DAR ”Împlinirea Anului; La Urma Anului”; cf. rom. an; dar; dâră. De aici, calendarul popular românesc a moștenit denumirile lunii Decembrie, Andrea, Îndrea sau Undrea. Și tot de aici, imediat după sărbătoarea Sfântului Andrei, la 30 Brumar, începe ultima lună a unui an.
     Noaptea Sfântului Andrei, adică aceea care precede ziua de sărbătoare, este una dintre cele mai importante din an pentru vrăji și farmece. Astfel, în seara de 29 Brumar se măsoară bine nouă cești cu apă și se toarnă într-o strachină, ce se pune sub icoană. A doua zi dimineața, se măsoară cu aceeași ceașcă apa din strachină. Dacă apa va prisosi, măcar cu un strop, va fi cu noroc; iar de va scădea apa, va fi fără noroc.
     Tot în seara de Sfântul Andrei, se pun într-o glastră sau într-o sticluță cu apă crenguțe de măr, câte una pentru fiecare membru al familiei. Se țin așa până la Anul Nou; a cui creangă va fi înflorită, acela va avea noroc tot anul. În seara de Sfântul Andrei, se seamănă grâu sau orz în ghivecele de flori, iar la Anul Nou se trimite răsadul, ca felicitare, neamurilor și prietenilor.
     Nu se mătură, nu se dă gunoiul afară din casă și, în general, nu e bine să dai nimic,nici cu împrumut, că-i de rău și-ți mănâncă lupii vitele sau îți vor fura hoții bucatele de pe câmp
     Sfântul Andrei se ține pentru drumeți, ca să nu-i mănânce lupii. Se descântă sarea și se îngroapă, înfășurată într-un înveliș, sub pragul ușii; se dezgroapă la Sfântul Gheorghe și se pune în tărâțe vitelor, ca să fie ferite de lupi, de farmece și de toate relele. Femeile nu trebuie să se spele și să se pieptene. Țâțânile ușilor și ferestrele se ung cu usturoi, ca să nu intre strigoii și să-i atace pe cei din casă. Usturoiul e al Sfântului Andrei; de aceea, se mănâncă mult usturoi și se ung cu el, în formă de cruce, ferestrele și ușile, uneori și porțile, ca mirosul să alunge strigoii.
     Simbolic, trăgându-se pe linie maternă din neamul ”Lupilor”, Sfântul Andrei este el însuși un lup; de aceea, în mitofolclorul românesc el e și patronul acestor sălbăticiuni. De altminteri, în graiul dacic i se mai spunea și TERG O LAPE ”Domnul (Conducătorul) Lupilor”. În noaptea de 29 spre 30 Brumar se adună lupii, iar Sfântul Andrei împarte prada, pentru iarna care începe, fiecărui lup. Tot atunci, înainte de cântatul cocoșilor, ies pe pământ tot felul de arătări. În jurul caselor vechi și părăsite sau la răscrucile drumurilor, dansează și se bat strigoii. Se face turta ciumei și se păzește usturoiul de strigoi.
     Înspre Sfântul Andrei nu se toarce, căci nu va mai fi spor la tors tot anul. În seara de Sfântul Andrei, fetele și flăcăii seamănă grâu într-o strachină cu pământ; al cui grâu va răsări mai bine și mai frumos acela va fi mai sănătos și mai norocos în anul ce urmează.
     Ca să-și viseze ursitul, fata mare pune sub pernă 41 de boabe de grâu și, dacă visează că i-a furat cineva grâul, se va mărita în curând. În unele ținuturi, fata se duce despuiată la fântână, ținând o lumânare de la Paște aprinsă, se apleacă peste ghizdul fântânii și, uitându-se la fața apei, vede chipul ursitului ei. În aceeași noapte, fetele pândesc pe la casele unde nu sunt căsătoriți de-a doua oară, ci doar cei ce s-au luat și trăiesc în dragoste, și fură câte un resteu de la căruță, cu care fac farmece de dragoste.
     Se spune: La Sfântul Andrei crește ziua cât bobul de mei. În această noapte vorbesc toate animalele; dar cine le ascultă ce spun moare. Îndată după miezul nopții de Sfântul Andrei se deschid cerurile și, acompaniați de cântecele cocoșilor, coboară îngerii înarmați, alungând strigoii și toate celelalte duhuri rele.

 Mioara Vergu

Ţinem minte până la vară? Mi-ar plăcea!

"‎Gabriels Gabriel‎ în Mutat la țară - viața fără ceas
25 iunie
La noi circula un mesaj.....L-am tradus si imi permit sa il public si aici, poate putem face ceva...„Sezonul de fructe se apropie: prune, piersici, cireșe, caise ... Le cer tuturor să nu arunce sâmburii la gunoi, ci să îi spele sa îi usuce la soare și apoi sa îi stocheze într-o pungă de hârtie pe care sa o păstreze in mașina. La fiecare ieșire din oraș, atunci când vedeți un loc pustiu, aruncați sâmburi.

Dacă prin această acțiune simplă putem contribui la un nou copac în fiecare an, misiunea noastră de a revigora această lume va fi îndeplinită.
Guvernul thailandez a promovat această acțiune tuturor cetățenilor săi în ultimii ani.
Mai multe regiuni au realizat astfel o campanie intensă cu mare succes. Numărul pomilor fructiferi din sălbăticie a crescut, în special în partea de nord a Thailandei. Malaezia se unește cu Thailanda în această mare inițiativă de a răspândi abundența în natură și această modalitate simplă și eficientă de a contribui la generațiile viitoare.
Vă rugăm să republicați și să mă ajutați să transmită acest mesaj astfel încât acesta să circule și să fie reluat, vă mulțumesc " 

Gheorghita Toma

Planeta oamenilor-albină 04

- E sigur că nu sunt roboți? Am întrebat eu.

- Da. Au fost atacați cu gaze și câțiva dintre ei au murit.

- Nu ați reușit să capturați vreun cadavru, nu?

- Am fi vrut noi...

- Aș putea să încerc eu.

- Nu, zise Președintele. Misiunea ta este alta. Ai rămas dator planetei și Republicii Zharyj, Prințe. Consiliul Reprezentanților nu mai există. Dar înainte de a se autodesființa și a-mi lăsa mie toate prerogativele, s-a hotărât. Trebuie să pleci. Spațiul cosmic din jurul planetei Zharyj se află în puterea lor. Forțele noastre aero-spațiale sunt ca un băț de chibrit aprins în calea furtunii. Dar tu, Prințe, ai cele mai mari șanse să poți străbate blocada. Protejând nava, zburând pe un squirad în jurul ei. Specialiștii noștri au stabilit că vei fi în jur de 40 de minute sub tirul lor. Dar în Nuymesh vei putea să schimbi traiectoriile proiectilelor. Este totul deja pregătit.

- Cine mă va însoți să conducă nava când voi fi în Nuymesh?

- Nimeni, răspunse șeful spionajului. Chiar și una dintre cele mai mici din toate navele fabricate de noi până acum și care încă nu au fost implicate în vreo confruntare cu inamicul ca să fie distruse inevitabil, ar fi totuși prea mare, cu un câmp de expunere tirului prea larg. Încât nu există șanse de 100% să o puteți feri. De aceea noi în ultimele două zile am construit una foarte mică. Destinată unei singure persoană. Modelul Z653, pe care îl voi conduce eu de aici de la sol. Trei ore de la decolare. După acest timp, Alteță, dvs. și nava trebuie să fiți suficient de departe. Pentru că decizia s-a luat. Zharyj va exploda.

- Sperăm că odată cu noi, și ei. Toți. Completă Președintele pe un ton plin de ură. Avem cantități suficiente de substanțe H încât să ardem jumătate din sistemul solar.

- Chiar nu mai există altă soluție?

- Absolut niciuna. Era savantul cel care vorbea de data aceasta. Ei sunt ca un virus. Din puținele informații adunate, eu și oamenii de știință am aflat următoarele: În spatele ifanteriei vin convoaie de containere mari din care ies benzi rulante lungi, bifurcate. Se explică de ce nu au niciun membru anterior cu rol de mână. Se folosesc tot de acele raze albastre ce le ies din cap. Ca de niște mâini. Triază și aruncă pe acele benzi rulante corpurile înghețate ale animalelor suficient de mari și-ale oamenilor. Sunt, de asemenea, containere care adună metale și piese electronice. Teoria ar fi că ei folosesc materia vie la ceva anume, foarte important pentru dezvoltarea lor. Împreună cu restul de materiale recoltate. Metale și componente electronice. Cel puțin la ideea asta am ajuns cu toții, noi, oamenii de știință. Văzând că acolo unde a aterizat o navă de-a lor deja au mai construit câte două sau trei.

Șeful spionajului a intervenit și el. Zise:

- Inițial au fost opt nave aterizate în regiunile de lângă polul nord. În doar cinci zile au construit încă 21 de nave. Unele dintre din ele au ieșit în spațiul cosmic și s-au alăturat blocadei. Restul au rămas aici. Expansiunea lor continuă accelerat.

 

Third Int. Ramayana Conference 

Dear All:

Hope you have received my previous mail dated 27 November (appended below). At this time we have 20+  committed speakers. Prof. Radhuveer Chaudhury, Gyanpeeth award winner, a known scholar will be our Chief Guest.

Please help us and provide following information asap:

1.       Your exact name

2.       Your phone number

3.       Abstract of your paper in about 100 words. It should be in WORD. If it is in Hindi, please use standard font like Mangal. Also provide its pdf version.

4.       As your travel plans are made, please provide details of your travel mode date and time when you will reach Ahmedabad (train/flight number etc.)

With warm regards,

Om Gupta

PS: Since we have sufficient papers, we have stopped accepting any requests at this time. As much as we are looking forward to having you, please let us know immediately if your plans have changed so we can give chance to others who are at this time waiting! Thank you.

Dear All:

I am sending this test mail to all those who have submitted their papers/abstracts for the Third Int. Ramayana Conference to be organized at Gujarat Vidyapith on 21-22 December 2019.

http://ramacharit.org/irc3/ is the conference website.

For accommodation options, please visit http://ramacharit.org/irc3/accommodation.asp.

I am now in India and can be reached on 95868 37151

RUGĂCIUNEA ITALIANĂ 

A LUI PETRU CERCEL

 

[textul original]

Potentissimo Dio del sommo, et imo,

     Tu che creasti il ciel, la terra, e’l mare,

     Gli angeli de la luce, et l’huom di limo.

Tu che nel ventre vergine incarnare

     Per noi volesti Padre omnipotente,

     Et nascere, et morire, et suscitare.

Tu che col proprio sangue veramente

     N’apristi il ciel, spogliasti il limbo, et poi

     Sathan legasti misero, et dolente.

Tu che con sante braccia aperte a noi

     Ancor ti mostri mansueto, et pio

     Per darne eterno ben ne i regni tuoi.

Ascolta, Padre, l’humil priego mio

     Che supplice, et diuoto a te nevegno,

     A te che ti sesti huom per far me Dio.

Con che ti pagherò mai Signor degno

     Di tanti beneficii a me largiti?

     Che guidardon potrò mai darti in pegno?

Stati sono i fauor certo infiniti

     C’hai dimostrati a me vil peccatore,

     Che mi gouerni ogn’hor, ogn’hor m’aiti.

Gemme non cerchi già d’alto valore,

     Nè perle oriental, nè gran tesoro,

     Che tu gli hai fatti, tutto è tuo Signore.

Tutte le cose da te fatte foro,

     Ne pono in terra i miseri mortali

     Pur una paglia attribuirsi a loro.

Tu con un uolger d’occhio, un mouer d’ali

     Reggi, et gouerni tutti gli elementi,

     I Cieli, e i regni ciechi et infernali,

Altro non cerchi da l’humane menti,

     Altra offerta non uuoi, ch’un cor sincero,

     A te inchinato, sol questo consenti

Et che tu sia riconosciuto il uero

     Dio d’Israel, colui che Faraone

     Sommerger fece furibundo, et fiero.

Opere cerchi sol perfette, et buone

     Et ch’ogni un lodi te che dentro uedi

     Con prouidenza l’altrui intentione.

Picciolo è il premio (oime) che tu ne chiedi

     Et se poco s’osserua, tu Signore

     Pur ne uuoi far d’eterna gloria heredi.

Grande è la tua bontà, troppo l’amore

     Che ne dimostri, ma di rado noi

     Lo conosciamo, qual più espresso errore

Di par ne và con la giustitia poi

     La tua misericordia, con cui Dio

     Ottimamente il tutto volger puoi,

Ma troppa e l’ignoranza el’fallo rio

     Nostro che consecrar ti contendiamo

     Un cor sincero humiliato, et pio;

Anzi (miseri noi) sempre pecchiamo

     Contra te grandemente alto monarca,

     E’n vanità quel che ne dai spendiamo.

Pria, Signor mio, che la tremenda Parca

     Rompa de gli anni mei lo stame frale

     Perdonami l’offesa che mi carca.

Et la misericordia tua sia tale

     Verso di me vil peccatore indegno

     Ch’io uiua teco in ciel sempre immortale.

Fammi, Signor, de la tua gratia degno

     Non mi punir secondo i falli miei

     C’hanno di remission passato il segno.

Pater peccaui, miserere mei,

     Infiamma il cor, lo spirto, et l’alma mia

     Et piacciati ch’io uenga, oue tu sei.

Tu che sei vita, ueritate, et via

     Fammi conoscer che quanto nel mondo

     Di bene haurò, per tua bontà sol fia.

Se felice farò, ricco, et giocondo

     Di stato, et di tesor, fa ch’in feruitio

     Tuo possa usarlo con timor profondo.

Et se stratio n’haurò, doglia, et suplitio

     Fammi con Giobbe patiente, et forte,

     Fammi sempre constante al tuo seruitio

Quel ch’a te piace, o, Re de l’alta Corte,

     A me gradisce, a me diletta ancora

     O sia benigna, o sia contraria forte,

Solo è l’intento mio seruir ogn’hora

     L’immensa maestà tua, Padre santo,

     Chi serue a te tutta la vita honora,

Et a la fin uola al Ciel con festa et canto.

  

[traducerea lui Al. Ciorănescu]

Stăpîne Domn pe-adînc şi pe văzduhuri,

     Tu, ce-ai făcut pămînt şi cer şi mare,

     Pe om din lut şi nevăzute duhuri;

Tu, care din fecioară întrupare

     Ai vrut să iei, Părinte preaputernic,

     Ca să-nviezi şi să ne dai iertare;

Tu, ce vărsîndu-ţi sîngele cucernic

     Ai sfărîmat a iadului tărie

     Şi l-ai legat pe diavolul nemernic;

Tu, ce-ai deschis a ta împărăţie

     Şi blînd te-arăţi şi milostiv cu mine,

     Spre-a-mi face raiul veşnică moşie;

Ascultă, Tată, ruga mea ce vine

     La tine arzătoare şi plecată,

     Tu, ce-ai fost om ca să mă-nalţi la tine.

Cum voi plăti, stăpînul meu, vreodată

     Atîtea bunuri mie hărăzite,

     Şi ce-aş putea să-ţi juruiesc răsplată?

Mă-nbelşugaşi cu daruri nesfîrşite,

     Fiind nevrednic eu, şi cu-ndurare

     M-ajuţi mereu, mă-ndrepţi din căi greşite.

Tu nu pui preţ pe-averi şi pe odoare,

     Pe perle, nici pe pietre nestemate,

     Căci tot ce e, e-al tău, Stăpîne mare.

De tine-au fost făcute-n lume toate,

     Şi omul mîrşav nici c-un pai subţire

     Să se fălească-a fi al său nu poate.

Cu o bătaie de-aripi, cu-o privire

     Chiverniseşti şi-ndrepţi orice făptură,

     Şi cerul, şi tărîmul de sub fire.

Plăcute-altfel de jertfe nu-ţi mai fură,

     Alt dar decît o inimă curată

     Şi închinată ţie cu căldură,

Şi toţi să te mărturisească, Tată,

     Drept Domn al Israelului, cel care

     L-a înecat pe Faraon odată.

Tu vrei doar fapta bună şi-nchinare.

     Şi toţi să te slujim, căci ştii în minte

     Şi-n inimă ce-ascunde fiecare.

E mică plata ce ne ceri, Părinte,

     Şi n-o-mplinim pe toată cu dreptate,

     Dar tot ne vrei moşneni ai slavei sfinte.

Prea multă dragoste şi bunătate

     Arăţi spre noi, căci cu nesocotire

     O preţuim, şi numai cu păcate

Răspundem la a ta milostivire

     Şi-al tău judeţ, cu care plin de fală

     Călăuzeşti cu bine-ntreaga fire.

Cu multă neştiinţă şi greşală

     Noi ne trudim să-ţi dăm în închinare

     O inimă plecată cu sfială,

Dar, bieţi de noi, greşim fără-ncetare

     În faţa ta, puternice-mpărate,

     Şi-ţi risipim averea-n desfătare.

Pîn’ce Ursitele ne-nduplecate

     Vor rupe-al anilor mei fir subţire,

     Îmi iartă, Doamne, grelele păcate

Şi-atât de mare ai milostivire

     Spre mine, sluga ta cea vinovată,

     Ca să trăiesc cu tine-n nemurire.

Şi fă-mă, Doamne, vrednic de răsplată,

     Nu-mi da pedeapsă după-a mele vine,

     Ce trec măsura ce-ar fi fost iertată.

Greşit-am, Tată, milă ai de mine,

     Aprinde-mi sufletul şi mă învaţă,

     Şi fă să vin alăturea de tine.

Tu, ce eşti cale, adevăr şi viaţă,

     Ştiu că tot binele ce va să-mi vie

     Mi-l va trimite sfînta ta povaţă.

Ferice de voi fi şi-n bogăţie

     De stare şi avere, dă-mi putere

     Cu spaimă mare să ţi-o-nchin tot ţie.

Iar caznă cînd avea-voi şi durere,

     Să fiu ca Iov cu straşnică răbdare

     Şi să-ţi slujesc statornic îţi voi cere.

Orice ţi-e voia, Împărate mare,

     Nespus de mult mă bucură şi-mi place,

     De-ar fi spre bine sau spre grea-ncercare.

Mi-e gîndul doar la slujba ce voi face

     Măriei Tale tot mereu, căci ţie

     Cel ce-ţi slujeşte va trăi în pace

Şi va zbura la cer cu bucurie.

George Anca

La Delhi

La Delhi pe iarnă moartea mi se uita în gât

ieri în centrul Bucureștiului mi s-a uitat gâtul la moarte

am revăzut-o și eu de nemaivzut o tristețe în picioare

încă nu cădeam m-au dus Nana și Nansi de colo colo

ori în care loc aș fi căzut putea fi cruce

schimbarea climei zice înfocată Mariana

anghina pulcelată pe același fond nu

e nicio problemă și nu se moare așa

dar dacă eu le-am cerut iertare și le-am spus că

le-am iubit și am călătorit împreună și

prin subteran nu puteam altfel traversa

simțind că n-o să mai pot urca de acolo

ieșisem în oraș cu 40 de grade pentru Mahabharata

MAROC PATERNELLEMENT

pourquoi allez-vous à Rome

bottines cirées Casablanca

le train ira à Marakesch

le temps est dessiné à l’envers sur la montre

non-inclinés parents au murmure du cornouiller

Dieu nous mène où bon Lui semble

des mobiles sur la musique musulmane

redevable à l’Italie comme tous les sujets de Trajane

pour rêver le repos cerisier je prends

la clé des champs le chagrin perdu pour l’indifférence

condamnable euphorie d’avant la tombe

un souvenir ou deux entre l’archipel

peut-être tu es un bateau m’emporter par là

car ici je m’emporte moi-même en blanchissant bonjour

longobardes lombardes vandales andalousites

bistritsa de bistrots s’agenouillant en orthodoxe

encore une plaie fleurissant dans une peinture

de Delacroix je dessine des équipes volantes

sur la terre de Casablanca

des nuages blancs je m’appelle Anca

………………………………………………

ceux ci lisent de moi

de droite à gauche

les lettres

non pas les mots non pas les pensées

je tourne le dos à la raison

des hommes la face vers

la prière opposée

crépuscule nuage blanc

j’ai photographié mon ombre

échappé à la patrie

je veux mourir enfant de ma mère

caille marocaine

How is joy between man and God?

         "The Ode of Joy", both Schiller's verses and Beethoven's music may surprise out of Europe, for instance as "folklore" in a program of Korean minority in China, or during the mess in any church in the world. Religious joy and human search for it are subject to some gene indicating the type of God according to inborn creed. Can indeed one change religion inherited from parents with a new one belonging to the other? Can one live down the joy of a belief with another quite different from the former? Has a man as Panait Istrate writes four lives in one? Is child Krishna in Mathura, the seducer Govinda-cowboy in Vrindavana and coachman of Arjuna in Kurukushetra war of Mahabharata one and the same god, one and the same man? The fear turns into joy especially when music and dance, poetry and drama, prayer and silent meditation, all beauty of the world energizes the happening of life and death. The joy of death is not compulsory for heroes or avatars, but an epitome of purpose of man in the world, eventually his Dasein, with Heidegger's concept.

          In fact, it is difficult enough to follow the joy on life or in a specific culture. It is like a lie in front of truth or sorrow. Or is it the truth itself in some momentary eternities of perishing being? One can die out of joy, other can enjoy death of many or few. How can be conceived the joy of a murderer? How can be compared to the joy of the victim? If everybody kills everybody while God is dead what more remains for joy? Let no human realization including self-killing seems out of joy like a black hole.

          The city of Florence is giving joy to mankind. If only its lilies will remain after Apocalypse some joy is still flourishing. Some girls are called Gioia. La Blache Ophélia flotte comme un grand lys. (Rimbaud)

          The Apocalypse has in its name the very lady author of Pralaya, Kali, mother and destroyer of the world, giver of joy.

 

Nicolae Grigore Marasanu 

Cu iarba la temelia lumii să vii

Laolaltă cu iarba la temelia lumii să vii,
după o mare luptă.
Să laşi armele celor ce rănile ţi-au jinduit,
şi în paturi de spice să adormi
până la cântecul sturzului:

Calde şi moi aceste cuiburi!
Şi eterne !

Poţi asculta clinchetul apelor ce se depărtează,
după ecoul lor ai să alergi
până la umbra malului cu anemone.

Acolo, dacă întinzi mâna,
cu îndurarea lui de câine blând
fluviul ţi-o spală, te înrobeşte.

Culcat pe ţărm, în necuprinsul dig,
eşti centrul unui cosmos pur, fragil.

Auzi cum mori de fum îţi toacă pieptul
şi-ncepi uşor, temut, să-ţi pipăi umbra...

  Anatol Covalli

Rugă pe tăişul sabiei

Unde-ai ascuns dreptatea, Doamne,
că nu o mai găsim deloc?
De ce pe cei ce îşi bat joc
de noi, îi laşi să ne condamne
numai la plâns şi nenoroc?

Nu mai putem sluji minciuna
ce-n chip de ciumã s-a întins.
Ei sunt convinşi cã au învins
şi nu zăresc deloc furtuna
ce sufletele ne-a cuprins.

Ne vom scula din agonie
şi nu vom fi îndurãtori
cu cei care ne-au tras pe sfori
şi-au vrut ca ţara sã ne fie
lipsitã de-ai speranţei zori.

Rãbdarea a ajuns la capãt
iar ura fierbe pe tãciuni.
Oricât am fi noi oameni buni
ne-am sãturat de mersul şchioapãt
numai prin gropi şi vãgãuni.

Rãsunã din vecie ora
când de tirani eliberat
pãmântu-acesta minunat
va fi-nsfârşit al tuturora
şi iarãşi binecuvântat.

Dar pân’ atunci fii bun, Stãpâne,
şi scoate-ne din umilinţi.
Apleacã-Te spre rugãminţi,
cãci altfel nu ne mai rãmâne
decât sã ne ieşim din minţi.

Liliana Popa

Evadare

Lumea reală e artificială
Am trecut de infern prin porţile lui Rodin,
Culegând "Les fleurs du mal".
Am depăşit porţile lui Gibertti
Şi nu am ajuns în Paradis.
Între Dom şi Baptisterul Sfântului Ioan,
Prin perspectiva lui Brunelleschi
Dimnesiunile se schimbă.
Am primit "Sărutul" "Gânditorulu",
Ca o "Danaidă" .
In "Primăvara eternă" "Fiul risipitor",
"Cele trei umbre"
"Burghezii din Calais" au adus "Durere".

Am evadat din propriul univers.
Între lumină şi culoarea culturii
Ideile prind contur,
Pe Calea robilor
Arhetipurile creează un memento mori.
Am evadat din propriul univers
Şi am pictat un altul.

‎Vişan Dragoş‎

to

Tu Arsenie Boca L-ai zugrăvit în valuri de plâns pe Pruncul Canalului...
.
(în memoria lui AB, la 30 de ani de la plecarea dincolo)
.
Triste umbre
sfinții Canalului
pășesc încă nedoriți
printre neviețile noastre
bat la porți ferecate de mult
precum Hermes și Zeus flămânzi
ca Moise Aaron opriți de Iordan
416 oase înaintea Canaanului
.
Nu vor găsi deschise
într-o lungă îmbrățișare
a cerurilor tot mai poluate
nici obloanele vechii bojdeuci
a lui Philemon și a lui Baucis
.
Nici stejarul nici salcia
nu mai cresc împletirea
destinelor sau a ramurilor
.
Dezvățați de oamenii răi
zeii își șterg tălpile binișor
pleacă purtați de crivățe
precum hyperboreenii
Năltărogii în tumuli
nemaiavând de ce iarăși
să-i recheme spre ultime haruri
la piciorușele lovite cu vână de bou
ale Pruncului Iisus purtat de Maica Sa
din altarul bisericii Sfântul Elefterie
pictat de tine Arsenie Boca
.
Țara românească până la Nistru
va intra într-un cerc luminos
precum leul sărind
la timp prin inelul de foc
din spatele unuiTIR mondial
.
Pictura ta de la Drăgănescu
e o Capelă Sixtină și nu se sfărâmă
nicio profeție până ce tot ce ai prezis
se va tocmi în adevăr neuitat
.
Iisus Pruncul de la Elefterie
ne-arată că lângă Drept și Operă
zeghea Sa este cel mai drept portativ
în valuri cu negrele linii ca gratiile-n jos
.
Cel ce îmbracă această cămașă a morții
a ultimilor nebuni frumoși în Hristos
va rezista spiritual până-n final
chiar dacă în ea trupul
îi va fi spulberat

*

Fondul sepulcral al timpului actual
.
Mi-e rece mi-e numele frânt
mi-e trist mi-e mormântul în fondul acestui timp mort
.
Ratez șansa să ies din marasm
pictez lumea pe dos
pe un perete înalt de zece metri din Centrul Vechi
nu departe de Curtea-Veche
de fântâna dorințelor
ce a fost astupată la un bombardament
câte microuniversuri nu ascunde orice petic de-asfalt
Capitala țării a avut întotdeauna mari contracții
a pierdut mai mult decât să nască - e regula vieții
.
Nu pot opri cavaleria - pe roșiorii
cu capete smulse de turcii la tunuri
și astăzi cred că jertfa lor era mare
conta precum dobândirea unui firman al eliberării
însă cavalerul fără cap de acum 151 de ani
din 1878 l-a refuzat și-am rămas spiritual sub turci
.
Bucureștiul se întinde azi ca o molimă de molozuri
nu există o forță a protestului de mare amploare
ecologiștii nu sunt ascultați ci scuipați
parcă suntem dintr-o revistă de benzi desenate
monștrii de piatră ce se blochează
într-o Uriașă Catacombă sub târgul lui Bucur de Piatră

 *

lady gaga 2 (iarna-n nădragi cu nedrag de drag ne-adunăm în piața... unirii)

iarnă cu drag ne-ai
sosit
tu de fapt n-ai nicio vină
iarnă haihuie
nu impietezi
ești frumoasă cu părul
alb vâlvoi
á la albert
einstein
cu zăpada-n rafale
mângâi acum țara
ultimul câmp cu floarea-soarelui
un lan de orz vecin
și-un alt lan de orzoaică

Ied gard...
ed gar... d ga...
lene-n gard
drag ne-a
impietat

starea interioară de
lene-amețire á la fostul star
pop-dance american lady gaga
ajunge în mine din
neînstarea exterioară
ca ledul stins
de la #rezist
pe-un zid de primărie
pușcărie
gu gu gu ard
body naj

negarea
comenzii la prânz
reacceptarea
cinei frugale pe seară

iată un smartphone
iată mobilul întâlnirii
marii sâmbete
021. 01.12.018
de ce să nu credeți în
demon_striațiile anti
mustață sculptată

trecutul prin toate
neintratul de tot în castre
neînstarea de-a face mai mult
decât îndeobște se face

păstrați niște hrișcă
încă nearuncată
luați punga de rucola expirată
muchachos y muchachas
portocale ca la festivalul de la ivera
și niște roșii pentru bătaia cu ele pe stradă
apoi pregătiți-vă
trecutul și saltul
direct în alte
și alte tranșee
de rezistență

după o noapte geroasă
ziua de-o cruzime citadină
împotmolire & zloată
centrul în fibrilații
mărdăritul roților
înspre periferii crivăț
ține-mă druguțule bace
bucure să nu cad bolovan
să nu mă descompun
nisip cu pietriș
că de-aia
ai bâtă câini și jandarmi
nu mă lași

‎Ofelia Prodan‎

to

Malvina și soarele

când fulgera trupurile Malvinei

tremurau ca şi cum ar fi intrat

într-un scurt sevraj atunci era timpul

să urce fiecare treaptă

să treacă pe sub fiecare uşă

umilă ca o cerşetoare cocârjată

care ştie chipurile ascunse ale oamenilor
atunci toate scările se prăbuşeau

sub greutatea celor nouă trupuri

şi Malvina cânta cu disperare
căci niciodată vreunul din trupurile sale

nu a trecut dincolo de prima uşă

de acolo Malvina se putea privi
cum trece mai departe

fără să fi făcut măcar un pas

***

o pasăre neagră a trecut

prin inima Malvinei şi unghiile

Malvinei au scrijelit în pielea

care învelea trupurile o pasăre roşie

fiecare oscior al Malvinei

s-a acoperit cu o crustă solzoasă

şi s-a transformat în picior de reptilă

scheletul Malvinei se târa

pe pământul rece întunecat până
când pielea ei s-a desprins

de pe trupuri ca o pânză
s-a aşezat cu uşurinţă între oasele Malvinei

în aşa fel încât semăna

câteodată cu aripile păsării negre
câteodată cu aripile păsării roşii

***

în partea cealaltă a soarelui

Malvina îşi aruncă pe rând trupurile

şi de câte ori cade un trup

gura ei sângerie râde ascuţit

de parcă un fierăstrău de oţel
ar despica un copac bătrân

obrajii i se deschid larg
şi puii de leu înghesuiţi unul în altul

sar pe scoarţa fierbinte a soarelui

se tăvălesc acolo ca-ntr-o joacă
soarele le intră repede în blana gălbuie

lângă puii de leu Malvina îşi stoarce

sânii umflaţi şi grei urlă de durere

sub haina ei albă sub care nu mai este

nici unul din cele nouă trupuri

Alexia Ema Ema

to

oricând pot deveni copilul străzii

mi se face milă când trec pe lângă copiii străzii,
chiar dacă poate au o casă, ei sunt de fapt ai străzii,
le dau câte un leu sau un covrig înmuiat în speranță,
unii te trag de mânecă a disperare să le dai ceva,
cinci mii, cum spun ei în loc de 50 de bani, orice;

acum ceva timp, o fetiță retrasă într-un colț se uita
la oamenii care ieșeau din supermarket cu
sacoșele pline, din când în când schimbau mâna
care purta povara hranei, nimeni nu-i dădea nimic
care să ușureze plasa;

eu nu aveam ce să-i ofer,
mi-a spus că-i place să se joace, dar nu are cu cine,
așa că ne-am jucat de-a v-ați ascunselea, o găseam
după aceeași bancă de fiecare dată, îi spun că
are voie să se ascundă oriunde, iar ea răspunde:
- știu regulile, dar cineva mi-a spus să nu plec departe
de casă, poate mă vor căuta părinții;

eu am plecat deja
de prea mult timp departe de casă și de mama, fetița
mă pune să mă descalț înainte să trec peste casa ei,
a noastră, pe o bancă în centrul orașului; azi mă întreabă
dacă nu cumva sunt din familia ei, căci i-am oferit
din sacoșa mea plină cu nimicuri un zâmbet,
ceea ce nimeni nu a mai căutat prin colțurile inimii

Adriana Dandu

ACTORII

Opreşte ,Doamne,roata de dezastre
şi pune nod peste neantul sforii
căci zilnic ne izbeşte neputinţa
de-a mai chema la rampă toţi actorii.

Dă-le ,Doamne ,zile-ncununate
pentru nevoia noastră de iubire
şi ţine-i în căuşul palmei tale
pe-aceşti actori care ne mor cu zile.

Ei au repus în acte viaţa noastră
şi au trăit-o ca pe-o carte vie
şi dincolo de roluri şi de mască,
s-au stins între pereţi de cochilie.

Am râs şi-am plâns cu ei adeseori,
cu sufletul de-a fost să ne cuprindă,
când ne-au făcut din simpli spectatori
reflexii tremurânde de oglindă.

Tot mai neagră şi mai grea cortina
ce cade peste scenă şi speranţă,
mai lasă,Doamne ,încă-un timp actorii
să ne înveţe roluri despre viaţă!

Simona Sigartău‎

to

Când văd o pisică moartă
Pe drum
Mă rog să nu simt dâmb sub roată.
Imaginea nu e șocantă pentru un navetist.
Obositoare.
Un singur lucru mă urmărește
după fiecare set de 9 vieți.
Ma întreb dacă acela e locul morții
Sau se milostivește cineva și le trage pe margine.
Ca să nu se mai insiste asupra lor.
Mă întreb dacă e la fel cu noi.
Câte roți ne zdrobesc după o lovitură fatală
Câți ne terfelesc în mijlocul drumului.
Câți ne lasă pe marginea drumului
După ce am fost pisicuțe de vis.
Ce frumos stăm cu ochii deschiși
Hemoragii interne.

Și mă lovește încă o dată
tare
surd
fără frână
crezând ca strălucirea din ochi
Înseamnă că mai am vieți, țeapă.

 

 

Norica Isac

totul în blue (comedie romantică)

ai plecat să-ți cumperi cămașă,
­-ne vedem la un cafe blue-
albastră, model clasic
îmbrac-o in grabă, fără cravată
și gonește pe autostrada "Street Blue".
ți-am cerut cămașă, asortată tenului meu transparent, pentru un ”face to face” la un cafe blue.
oh, baby! tu cheltui pe-accesorii, gonind la-ntâlnire, descheiat la cămașa blue,
oh, baby! sunt totuși femeie, lasă bonul de casă în buzunar! tu mi-l arăți, însă, ironic, la ieșirea din "Cafe Blue Bar".
oh, baby! mor după tine, ești așa masculin!
ce instinct antrenat, mă lași mută, pic de-admirație și clachez,
când te ferești de poșeta-mi albastră ce se ridică
amenințătoare pe un cer blue!
oh, my baby! nu te-ncrâncena -îmi spui râzând masculin- pare meschin, dar voiam să-ți arăt cât mă costă cămașa, benzina și consumația la "Cafe Bar Blue"!
nu-ncerca să mă duci, my baby, lunecos pe bandă la rolling stone "you can't always get what you want" my baby! știu puțină, dar consistentă engleză ”in black”
și-am să-ți arăt, fără rușine, un deget: plec cu taxiul de la ”Cafe Bar Blue”

(epilog)
romeo imbrăcat în cămașa blue, cântă balade rock oftând "dire straits" sub fereastra crudei juliett
ea își scutură poșeta de la balcon fredonând "so meet me down at the Blue C

to

afe"

 

 Diana Mişca

Lorelai-
străpungere a lumilor din bolta firească,
tu, aer superior al zeilor neutrii,
parcă din zâmbetul tău se nasc
câmpii cu flori,
iar o anume cromatică ți se dezvoltă
odată cu prelingerea coliziunii abstracte
de pe buzele tale nevinovate,
pregătite îndeajuns pentru a comite
o mâzgălitură colosală à la Savolium.

E patru dimineața și noi vorbim de poezie;
te autoetichetezi ca „un fel de Clementină
a lui Cărtărescu”,
și-ți tot repet că n-ai totalmente dreptate
tu ești însăși arta,
pentru care Soarele, armăsar al amorului divin,
ar ucide pentru a ta atingere.

Mă-ndoiesc de valurile pale ce-ți aparțin
și cum acestea ar putea vreodată să greșească
vreo făgăduială, căci multe din vorbe îți sunt
doar grosolanii neînchegate;
însă cât de minunat strălucește Adhara
din al tău stâng ochi când le rostești.
Și cât de minunat mă vei face să mă simt
după ce Big John & Los Emberek
își vor finisa simfoniile
și-mi vei spune că mă iubești.

Liviu Ofileanu

PODUL

un pic de gălăgie nu dărâmă podul.
încă folosim aceeași lingură și un singur castron
la o masă fără scaune și plină de dragoste.

dormim pe o saltea desfundată, spate-n spate,
lipiți de peretele viu al celuilalt
care se deschide noaptea într-un loc mirific,
o pajiște cu flori de nu-mă-uita.
suntem cusuți la gură,
întinși pe linia strâmbă a orizontului,
doi vegani hrăniți cu alge,
înconjurați de babuini, manguste și pitoni pensionați.

lucrăm amândoi la forma zilei de mâine,
beștelim legumele-n solarii,
adăugăm nisip cât cuprinde și-o măsură de apă.
rezistăm, la urmă vom avea și Noi marfă de marfă,
numai să treacă și iarna asta,
dacă ieșim din iarnă o să ne trezim la început.
și încă rezistăm, iubită mireluș,
doar cravata strânge mai tare decât coapsele tale.

îmi place să mă cerți fiindcă doare și simt că trăiesc,
Io, care n-am făcut nimic în viață.
simt că trăiesc deși nu mai e nimic de trăit
pentru că toate au fost făcute să rămână așa cum sunt.
ne integrăm în frumusețea lor banală,
sub fanta de lumină a cutiei cu pantofi negri.
Eu plec înainte dar am să te aștept la capătul podului
cu inima vibrând ca o tobă uitată în ploaie.

Marius Ciprian Chirculescu

Se lasa noapte trista-n Baragan...

Se lasa noapte trista-n Baragan
Si lupii urla de prin alte vremi,
N-a mai ramas nici umbra de taran,
E timpul sa te rogi si sa te temi...

M-am ratacit prin dune de ninsori
Si-am inceput sa delirez de tine,
Ma mai doresti sau vrei sa ma omori?...
Crunt vantul bate si ninsoarea vine...

Nici nu mai stiu, de fapt, de m-ai chemat
Sau poate doar m-ai pus la incercare,
Eu ti-am ramas acelasi devotat,
Chiar daca simt ca uneori se moare...

Ma voi sfarsi curand de-atata frig,
Iubirea-mi nu ti-am spus-o niciodata,
Sunt prea-nghetat sa pot sa ti-o mai strig,
Ramane-ntr-un candva din altadata...

Pe tine cred, ca n-am sa te mai vad
Sa nu regreti, iar de te dor sa-ti treaca,
Ma risipesc de mine in prapad
Si fiinta mea spre totdeauna pleaca...

Se lasa noapte trista-n Baragan
Si lupii urla de prin alte vremi,
N-a mai ramas nici umbra mea, e van,
Eu am plecat, degeaba ma mai chemi...

Radu Cristian Constantin

S-a tras amar cortina peste toamnă.
De-atâta iarnă, mă voi plictisi.
Ceva din larg părea că mă condamnă.
Adio, vară lungă... și mersi.
E liniște de-acum pe sub umbrele,
s-a spus în zori tot ce era de spus.
Ca frunzele căzură vorbe grele.
Și tristul om se-ndreaptă spre apus.
Așa trântește vântul o lucarnă...
Se trage peste toamna mea un giulgi.
Și vine-o solitudine de iarnă,
ningând a despărțire niște fulgi.
Voi viscoli prinuntru și pe-afară,
ca un curent al unei remușcări,
cu inima bătând ca o fanfară.
Și voi fuma o mie de țigări.