RAMAYANA ÎN
BIRMINGHAM
brici – anul lunar al câinelui – Cincșor – Romi – Ramayana – mareșalul și
regele - citate strămoșești
PUȘI DINULESCU
Am auzit că Ceauşescu se
bărbierea numai singur. Îi era frică de brici!
Ar fi fost atât de simplu...
Aşa că nu risca...
Am văzut-o astă-seară la conferinţa de presă pe doamna Kovesi.
Concluzia mea, impresia mea, e simplă:
— Brici!
Tot aşa pot spune de alte patru doamne sau domnişoare românce: Simona Halep, Sorana Cârstea, Mihaela Buzărnescu, Monica Niculescu!
Mă gândesc şi la alt distins careu de doamne şi domniţe: Dăncilă, Olguţa, Firuţa, Plumbuţa... Alte brice, alte brice, care, însă, l-au citit şi adnotat pe Nietzsche, după cum în târg se zice, se tot zice...
Puşi Dinulescu
Ar fi fost atât de simplu...
Aşa că nu risca...
Am văzut-o astă-seară la conferinţa de presă pe doamna Kovesi.
Concluzia mea, impresia mea, e simplă:
— Brici!
Tot aşa pot spune de alte patru doamne sau domnişoare românce: Simona Halep, Sorana Cârstea, Mihaela Buzărnescu, Monica Niculescu!
Mă gândesc şi la alt distins careu de doamne şi domniţe: Dăncilă, Olguţa, Firuţa, Plumbuţa... Alte brice, alte brice, care, însă, l-au citit şi adnotat pe Nietzsche, după cum în târg se zice, se tot zice...
Puşi Dinulescu
JEREMY SELIGSON
Old Friend,
Welcome the Lunar Year of the Dog, 2/16/2018
All the letters for Dog are included in that for Dragon ~
Who knows? ~one day a dog may grow into a Dragon!
All the more reason to welcome it! All the more to cheer!
Soon one or the other will bark. I would fear dogs
And before that loved, and now I love again;
Yet, with a touch of caution. Rabid ones can kill;
And have had my heart broken by a whimper.
Hundreds in outdoor pens. I have stayed in them, too.
James, who is an American, with wife and daughter, has lived
Let us be kind to each other today.
CASA PALEOLOGU
|
Bună
să vă fie ziua.
De mâine seară vom fi la Cincşor, pentru încă o ediţie a cursului Despre înţelepciune în viaţă la antici. Continuăm această serie de ieşiri de weekend şi în luna martie, în zilele de 23, 24 şi 25, cân tema este De ce trăim? “Muntele vrăjit” și “Pavilionul canceroșilor”. Despre Ovidiu am discutat şi vom mai discuta: urmează "Ororile dragostei", pe 21 februarie. Pe 19 februarie începem Retorica adaptată la context, apoi ne concentrăm pe exprimarea emoțiilor în atelierul de o zi de pe 24 februarie. În ultima vineri din februarie, pe 23, ne întrebăm De ce nu e corupție în țările nordice? și răspundem într-un curs despre mentalitatea nordică ținut de lectorul Cătălin Avramescu. Protocolul: spiritul şi litera, în varianta introductivă, are loc pe 28 februarie. Prin acest curs ne propunem în special să facem o detaliere a valorilor pe care le manifestă protocolul, iar pe 3 martie, "Iliada" ca manual de leadership. Lectorul Theodor Paleologu va vorbi în special despre principalele lecții de leadership conținute în “Iliada” și vom evoca tipurile variate de lideri pe care ni le prezintă marele poem homeric. Pentru datele de 6 şi de 8 martie am programat un curs despre iubire şi filozofie cu lectorul Răzvan Ioan, iar pe 7 martie lectorul Bogdan Tătaru - Cazaban readuce cursul Catacombele Romei. Vă aşteptăm. Mult spor în toate, Ioana Prândurel, Ispravnic al Casei Paleologu
Sunt la consulatul nostru din Milano, stau de vorbă liniştit cu
consulul pe problemele populaţiei româneşti din Italia.
La o uşă se produce niţică foială. Doi romi pretind viza pe paşaport,
iar ajutorul de consul încearcă să le demonstreze că nu au dreptul. Romii se
supără. Au devenit cinci, li s-au alăturat două femei îndârjite cu fuste
largi şi un bărbat ţepos. Consulatul stăruie în refuz, explică încă o dată şi
încă o dată că cererea n-are temei legal. Romii s-au făcut şaişpe, au umplut
holul. Decibelii au crescut simţitor. Consulul se duce în persoană să
discute. E huiduit.
Vâr şi eu privirea să văd ce se întâmplă; sunt huiduit. Nimeni nu mai
iese din consulat! Afară în curte aşteaptă alţi douăzeci. Sunt, cum s-ar
zice, prizonier! Cu soţie cu tot! Consulul e livid, căci unul din „delegaţi”
îl ameninţă că se atinge de fiicele lui într-o dimineaţă când merg la şcoală,
sau când vin. N-o să fie bine. Domnul consul se perpeleşte, vorbeşte
precipitat cu Centrala, la Bucureşti, explică situaţia. Frământarea creşte.
A sosit ora prânzului, dar nici vorbă să putem pleca la masă.
Depindem acum de ministerul nostru de Externe. Consulul explică,
gesticulează, roagă. În fine, soseşte şi soluţia: să li se dea vize! Să fie
integraţi. Vorba aceea, integrarea romilor, în tânăra noastră
democraţie.
Mă duc, după un lung interval, la Timişoara şi îmi caut un vechi
prieten. Nu-l găsesc în vila de la adresa ştiută. Cunoaşte cineva unde s-a
dus? Nu, nu cunoaşte nimeni.
Amicul e cadru universitar, îl pot dibăci prin Decanat, prin
Rectorat. Încep investigaţiile şi dau în final de el. Slavă Domnului, mă
temeam că a murit. N-a murit, a fost un pic… presat. Cine l-a presat,
ministerul? Nu, o ceată destul de compactă de romi. Aceia i-au ochit vila.
Le-a plăcut. Au dorit să o cumpere neapărat. El n-a catadicsit să stea de
vorbă. Dar ei au venit mai aproape, s-au grupat în jurul lui, în casele din vecini,
l-au mai agăţat o dată, de două ori, i-au mai făcut câte o boacănă în curte,
la garaj, un mic necaz întâmplător, l-au… s-o spunem pe cea dreaptă,
„integrat”! În câteva săptămâni, traiul devenind ne-trai, a fost silit să le
vândă vila, să se mute în altă parte. Să numim fapta: integrarea
romilor.
Altfel băieţi buni, unii, cu dare de mână babană. Probabil cu studii
la Paris. Probabil experţi în operaţiuni cu devize, aur, valută. Mânuitori de
salbe. Lansatori de fete frumoase. Sprijinitori de băieţi schilozi. La noi,
oricum, pieţari. Din aceia harnici, care se scoală dis-de-dimineaţă şi îl
întâmpină vioi pe ţăran la barieră, îi dau bineţe şi îi iau marfa, să o aducă
pe piaţă. Volens nolens. Şi apoi mi-o dau mie, cu preţ dublu decât mi-ar da-o
ţăranul producător. O întregesc, ca să zicem aşa, o integrează: integrarea
romilor.
Mă uit cu plăcere la romi, mai ales la cei muncitori, cu dare de
mână. Aveau câte un pălăţel ornat cu turnuleţe. Au acum câte un cartier
compact. Ba am văzut şi o comună, sau două, împodobite toate cu palate.
Românii nu şi-au definit încă un stil specific în construcţie; ţiganii, da!
Ei merg înainte, spre integralism.
Merg şi cei săraci, ieşiţi din bordeie şi corturi. De câte ori mă
apropii de Conteşti sau de Cetăţeni de Argeş văd aşezările romilor
întinzându-se, cucerind teren, umplând pământul după îndemnul biblic. Al cui
e pământul? Cine mai ştie? Probabil, al statului român. Ca şi romii.
Mai ales cei ce au stârnit milă prin Franţa şi Italia. Au zis ei
acolo „saru-mâna boierule, mancaţi-aş aia şi aia” dar aici, cu francii luaţi,
au pus mâna pe pământ, pe vile, şi din sfântul cerşit o să apară noi şi noi
turnuleţe ale integrării romilor.
La o staţie se suie în autobuz o familie numeroasă de romi. Ocupă
câteva locuri, se mai foiesc, îşi aruncă vorbe unul altuia, vorbe foarte
sonore, fără nicio pavăză. Lumea tace, n-are încotro. Curând urcă şi un
controlor de bilete, ba doi, să prindă infractorii din două părţi. Suntem
luaţi la întrebări, ne prezentăm fiecare documentele.
Pe romi nu-i întreabă nimeni, sunt ocoliţi.
Nu sunt „integraţi”. E mai bine, dacă eşti controlor, să nu îţi faci de lucru
cu ei. Lasă-i să meargă gratuit, săracii, cum o să îi pui să plătească? Cum o
să-ţi plătească lumina, căldura? Să-i sileşti? Ce, nu ţi-e bine? Rămân
dezintegraţi. Doar e ţara lor, a lui Peşte! A lui Papură Împărat!
|
*
La " blesteme", l-aș evidenția pe Petre Roman,
ticălosul care i-a botezat pe țigani ROMI, un ireparabil prejudiciu de imagine
pentru țara noastră !
Îl blestem pe Antonescu pentru că nu i-a lichidat până la ultimul, deşi putea să o facă şi nu l-ar fi întrebat nimeni...
Îi blestem pe Dej şi pe Ceauşescu pentru că nu i-a sterilizat, deşi puteau să o facă şi nu i-ar fi întrebat nimeni...
Blestem această „democrație originală” născută de Ion Ilici Iliescu şi Petre Roman - Paul Everac (1924 - 2011) - dramaturg român cu origini evreiesti.
Îl blestem pe Antonescu pentru că nu i-a lichidat până la ultimul, deşi putea să o facă şi nu l-ar fi întrebat nimeni...
Îi blestem pe Dej şi pe Ceauşescu pentru că nu i-a sterilizat, deşi puteau să o facă şi nu i-ar fi întrebat nimeni...
Blestem această „democrație originală” născută de Ion Ilici Iliescu şi Petre Roman - Paul Everac (1924 - 2011) - dramaturg român cu origini evreiesti.
KRISHNA KUMAR
Dear George Anca
I hope you are well. You
attended the 22nd Ramayana conference organised by me in 2006.
Yesterday I was with Mr. Manohar
Lal who was in Romania during 2007-2010 at CGI, now posted in Birmingham.
And it all triggered this mail.
I am hoping to organise a Ramayan
conference sometimes in September 2018 with emphasis on "Kaal
Gananaa-Cosmology"; will you be interested in joining us? In your opinion
what would like to see in this conference?
With kind regards.
Krishna
On 17 August 2006 at 17:41, George Anca <george_anca@yahoo.com> wrote:
Coordinator, 22nd International Ramayana Conference,
September 1-4 2006, Birmingham
Dear Sir,
I will be grateful to receive from you a formal invitation,
by e-mail
or on the fax 4021 311 03 23
needed also for visa.
Thanking you and looking forward to seeing you in
Birminghan,
Yours sincerely,
Dr. George (Gheorghe) Anca
Director, Pedagogical National Library, Bucharest
President, Romanian-Indian Cultural Association (RICA)
|
Wed, 9 Aug 2006 05:29:21 -0700 (PDT)
|
|
|
From:
|
"lallan prasad"
|
|
To:
|
Dear Sir
While the dates of the 22nd International Ramayana Conference in Burmingum
UK (from Sept 1 to 4,2006) are quite near, we have
found that the invitations sent to some very important scholars four months
ago, did not reach them. In case, you have also not received and yet can make
it to attend on such a short notice, you are most welcome. Kindly contact UK
coordinator Dr Krishna Kumar on e-mail: profdrkrishna@gmail.com
and phone: 44-121-472-5464
LP Vyas
DOCUMENT: ION
ANTONESCU – REGELE MIHAI
Încet, dar sigur, adevărul
iese la iveală.
Cu ani în urmă, un fost
ofiţer a predat lui Nicolae Ceauşescu agenda lui Carol al II-lea – ţinută în
secret decenii la rând – în paginile căreia Mareşalul Ion Antonescu şi-a
consemnat impresiile fierbinţi ale orelor petrecute în camera-seif, unde fusese
închis de regele Mihai. Preşedintele de atunci al României nu a distrus-o. A
dat ordin să fie păstrată pentru posteritate. Prin amabilitatea regretatului
profesor Gheorghe Buzatu, a portalului Ziarişti
Online şi a revistei ART-EMIS, conţinutul însemnărilor Mareşalului
au fost accesibile publicului larg. Astăzi, vă prezentăm un document inedit
despre 23 august 1944.
Mărturisirea unui
important participant la evenimentele din acele zile nu mai poate fi pusă sub
semnul întrebării şi/sau interpretării. Să sperăm că din Arhivele Naţionale
încăpute – cu voia guvernanţilor – pe mâna altor alogeni, coreligionari cu cei
de după ’44, direct interesaţi să ne şteargă istoria, vor mai rămâne câteva
picături din uleiul adevărului… şi vor putea străbate până la suprafaţa apelor
tulburi ce au inundat România. (Ion Măldărescu)
„În dimineața zilei de 22 August, trupele rusești erau la 20 km de Bolgrad,
10 km de Bârlad și 5 de Bacău.
Dezastrul total se apropia cu pași repezi, iar pe front armatele române, în
fața retragerii germane se predau sau atacau pe germani. În București,
Mareșalul Antonescu discuta cu Clodius ultimele amănunte privind încheierea
unei convenții comerciale, care nu era altceva decât o crimă, căci procentele
de cereale, oleaginoase și petrol erau sporite, iar resursele nu mai puteau fi
asigurate, față de perspectiva pierderii teritoriului într-o cadență uluitoare.
În aceste împrejurări am vizitat, la ora 11 ½ a.m., pe
atașatul militar al Turciei, rugându-l să comunice din partea opoziției unite, printr-un cod stabilit între blocul
național și aliați, întrebarea pe care o adresam celor trei mari puteri și
anume:
1. Admit națiunile unite ca România să declare în mod unilateral, în termen de trei zile (respectiv până în
seara de 24 august, ora 24.00) că încetează lupta?
2. Admit națiunile unite ca această declarație să fie făcută de încă Mareșalul Antonescu? Puneam această
întrebare pentru că răspunsul afirmativ ar fi putut înlătura
calificarea celor doi Antonești drept criminali de război.
3. Pot națiunile unite să
ne dea un răspuns încă în cursul zilei de 22 august?
Cifrul a fost expediat la Cairo și Ankara, primul la ora 12.40, al doilea
la ora 14.00. La ora 17.00 atașatul militar al Turciei a remis secretarului meu
răspunsul:
1. Punctul 1 din chestionarul blocului democratic este admis fără rezerve, cu adăogirea că o notă scrisă
va trebui remisă de Ministrul României la Ankara, celor trei ambasadori ai
Națiunilor Unite, în cel mult 24 ore de la proclamația adresată prin Radio,
românilor.
2. Se admite Mareșalul Antonescu, însă guvernul va trebui să se retragă după încheierea armistițiului și
semnarea lui la Moscova. Prin aceasta, aliații renunță la calificarea de
criminali de război, cu condițiunea ca cei doi Antonești să recunoască, în
preambulul armistițiului, înfrângerea și să semneze actul.
3. Se insistă că este
ultima ocazie de a ne asigura un viitor demn de vechile prietenii ce le-am avut
cu aliații și de memoria lui Titulescu.
La ora 17.15 blocul democratic a luat cunoștință de răspuns, hotărând a face imediat demersurile
necesare pe lângă Mihai Antonescu și a se obține o întrevedere cu Mareșalul
Antonescu. În același timp am trimis pe domnul Bebe Brătianu la Rege, pentru
a-L pune în curent cu evoluția situației.
Condițiile armistițiului erau:
1. Teritoriale – frontiera din 1940.
2. Demobilizarea a ½ din armată, iar 20 divizii să ocupe Ardealul de Nord.
3. Economice – 1.000.000.000 plătibili în 4 ani în mărfuri.
4. Politice – garnizoane în Moldova în orașele capitală de județ pe timp de 5 ani.
Fiecare punct avea mai multe paragrafe ce urmau a fi discutate la Moscova.
La ora 19, Regele mi-a comunicat prin secretarul său că a obținut suprimarea garnizoanelor,
reducerea efectivelor pentru Ardeal și că de urgența încheierii armistițiului
depind îmbunătățirile condițiilor economice și financiare. În ce privește chestiunea
reacțiunei germane, întrucât ea nu fusese pusă de Aliați, urma să se ceară ca
germanii să părăsească țara în 7 zile, iar la prima agresiune să declarăm
Germaniei război. Blocul Democratic a aprobat raportul și a hotărât facerea
ultimului demers pe lângă guvern.
La ora 20, Mihai Antonescu a fost primit de domnul C. Brătianu, declarându-se în totul de acord cu
hotărârile luate și luându-și angajamentul să convingă pe Mareșal de a nu
pierde ultima ocazie de a se salva.
La ora 23, spre surprinderea mea, am fost rugat de o voce
la telefon să nu părăsesc
casa, întrucât într-un sfert de oră urma să fiu vizitat de o persoană amică. Am
așteptat la poartă, nerăbdător să aflu un moment mai devreme cine putea fi. Am
fost stupefiat să văd pe Rege, însoțit de un caporal din Regimentul de Gardă
Călare. Mi-a declarat zâmbind că a „șters-o” prin dos și a luat un camarad cu
el, ca să-l conducă, întrucât acesta știe strada unde locuiesc, deoarece fusese
curier la Corpul Cavalerilor și îmi adusese pe vremuri o corespondență. Regele
era îmbrăcat în pullover, cu pantaloni golf, cu capul gol și de la stația Scala
venise cu tramvaiul 16 la clasa a 2-a, trecând pe platforma din față a unui
vagon deschis, biletul nu și l-a cumpărat El, ci caporalul le-a cumpărat pe
amândouă. Intrând în biroul meu, l-am lăsat pe caporal împreună cu soția mea și
cu secretarul care aștepta telefonul de la Mihai Antonescu.
Regele mi-a declarat deschis că se teme ca lăsând pe Antonești să semneze armistițiul, aceștia vor
încerca să se cramponeze de putere, ceea ce nu mai poate admite. Mi-a indicat
și a insistat asupra faptului că nu are nici o încredere în Antonești și că El
personal și-a ales garda pentru sine de 23 august, înarmând suplimentar
gradații și a adăugat că și-a luat toate măsurile ca lovitura să reușească,
însă trebuie grăbită, și terminată chiar a doua zi. Iar motivul adevărat pentru
care venise era următorul: să se constituie chiar în acea noapte un nou guvern,
pentru orice eventualitate. În fața insistenței Regale, am chemat pe domnii
Dinu Brătianu și Pătrășcanu, arătându-le situația. Am promis Regelui că la ora
7 ½ din a doua zi, va avea lista guvernului și am plecat apoi
însoțindu-l pe jos până la Fundația
unde Regele a trimis pe caporal înainte și apoi s-a strecurat după el, prin aripa
neterminată. Probabil că se înțelesese cu sergenții din postul de la stradă și
cu ostașii din gardă.
La înapoiere, soția mi-a comunicat că în convorbirea avută cu caporalul ce însoțise pe Rege, acesta i-a
declarat că pe tot parcursul distanței de la Palat la mine, Regele l-a înjurat
pe Mareșal și pe soția sa, gratificându-I cu diverse epitete foarte „populare”.
La ora 1.00 am primit o comunicare telefonică de la Mihai Antonescu, care mă anunța că
Mareșalul, în urma expunerii sale și a vizitei domnului Mihalache, a hotărât
convocarea unui consiliu de miniștri plini pentru 23 august ora 10, unde sunt
rugat să iau parte ca delegat al Blocului Democratic.
La ora 2.00, într-o scurtă vizită la domnul C. Brătianu, am aflat că
guvernul era constituit și gata să facă față oricărei eventualități (Se va
intercala lista). Am remis lista secretarului meu, care a înaintat-o la Palat,
la ora 7 dimineața; în același timp i-a remis-o Regelui și generalului
Sănătescu.
La ora 10.00 m-am prezentat la Președinție. La ora 10 ¼ a
sosit și Mareșalul, încruntat, cu cravașa în mână, răspunzând rece și distrat la plecăciunile ce I
se făceau. Luau parte la Consiliu: Mihai Antonescu, I.Petrovici, Atto
Constantinescu, Petre Ionescu, I. Marinescu, Marian, General Şteflea, Piky
Vasiliu, Col. Elefterescu etc. Redau textual discuțiile urmate:
Mareșal Ion Antonescu: Domnilor, domnii din opoziție au găsit de cuviință să se constituie în bloc
și să trateze pacea peste capul Guvernului. Recunosc, este un act de curaj, dar
răspunderea o are Mareșalul Ion Antonescu, singurul care are drept să aprecieze
asupra chestiunei de a se încheia sau nu un armistițiu cu U.R.S.S. Nu D-lor
(arătând spre mine și ridicând tonul) și probabil complicele dumnealor, Regele
D-lor de la Sinaia, au a se amesteca în această chestiune. Apoi, ironic: și au
aerul să-și spună, uite te salvăm și pe dumneata, numai grăbește și încheie
armistițiul. Nu domnilor, Mareșalul Antonescu nu are nevoie să fie salvat. El e
tare și e patriot.
Am aruncat o privire lui Mihai Antonescu și la gestul său, arătând că și el e surprins de
atitudinea Mareșalului, m-am sculat și am întrebat: Aceasta este atitudinea
Dvs. definitivă?
Mareşalul: Așteaptă, ai
răbdare, ce, ai vreun interes?
Dinu Brătianu: Da, al țării și dacă D-ta crezi că este timp de circ, te rog să dai
reprezentația pe frontul care a ajuns la 250 km de noi și mâine va fi la 150
km. Îți repet, aceasta este hotărârea D-tale? Pentru că nu D-ta ai ultimul
cuvânt.
Mareşalul: Tăcere:
Domnilor, ca să nu se spună că sunt încăpățânat, voi oferi Rusiei un
armistițiu. Voi preveni și Germania. Și cum sunt sigur că vor refuza să discute
cu mine, astfel voi avea descărcarea de a duce războiul până la ultimul om
(strigând) până la capăt (răcnind) până la victoria finală a Axei. Tăcere
mormântală. Apoi: Ei, ești mulțumit, Domnule Brătianu?
Eu: Nu. Dar nu înțeleg să
discut cu D-ta în fața Consiliului. În acest moment Mihai Antonescu este chemat
afară. Înapoindu-se anunță pe Mareșal că Regele dorește să-l vadă.
Mareşalul: Să mă lase în
pace. Spuneți-i că acum am o altă treabă mai importantă de făcut decât să mă
duc la Palat. Apoi, cu un gest măreț, m-a invitat într-o cameră alăturată, unde
a urmat următoarea convorbire:
Mareşalul: De ce ești
nemulțumit?
Eu: Domnule Mareșal, ți s-a spus că Aliații admit să discute cu D-ta și că, consecința pentru D-ta este că
scapi de răspunderea crimei de război. Cum vrei D-ta să anunți Germania? D-ta
ai fi putut face aceasta dacă ai fi avut siguranța că ți se respinge oferta;
atunci, da, nu ai fi avut altă ieșire, deși te previn, că dacă aliații refuzau
să discute cu D-ta, toate măsurile erau luate. Sunt împuternicit de cele patru
partide, să-ți comunic că D-ta nu ai altceva de făcut decât să execuți ceea ce
ți se cere. Dacă anunți Germania, țin să-ți fac serviciul să te anunț că armata
din Moldova va ridica armele împotriva Germaniei. (În acest moment Gen. Şteflea
anunță că a căzut Bolgradul, Morlenii și că rușii sunt în împrejurimile
Bacăului).
Mareşalul: Bine; dați-mi
răgaz până la ora 2, când voi merge la Rege să tratez.
Eu: Ce să tratezi? Ascultă,
domnule Mareșal, suntem oameni serioși sau ne jucăm cu soarta țării?
Mareşalul: Aveți cuvântul
de onoare al Mareșalului Antonescu, că nu voi anunța Germania, dacă mi se
garantează securitatea mea, și știi că Mareșalul nu-și calcă cuvântul.
Mareşalul:Și soția mea?
Eu: Și.
Mareşalul: Bine. La 2, la
Palat. M-a condus la ușă.
Când am ieșit cu mașina de la Președinție, caporalul
care însoțise pe Rege, a făcut semne șoferului să oprească. S-a urcat în mașină și mi-a comunicat să
merg la stăpânul său. Regele, foarte furios, îmi comunică grav că s-a gândit
să-l cheme pe Mareșal ca să-i ceară să termine mai curând. I-a răspuns
obraznic. L-am calmat, apoi mi-a spus:
Regele: Să știi că am să-l oblig
să trimită telegrama cifrată chiar din biroul meu, ca să mă asigur, și apoi,
imediat, cât nu se termină emisiunea la Radio, să dăm un comunicat sobru, iar
seara voi citi Proclamația. Nu cumva crede că o va da el…
Am aprobat soluția și am plecat s-o comunic Blocului, care o adoptase pe
loc.
La ora 2 ½ am primit un telefon de la Palat. Mareșalul nu
sosise. Am plecat imediat la Snagov, unde am găsit pe Mareșal furios. Cu mare greutate l-am
convins să plece la 3 ½ la Palat, împreună cu Ică Antonescu.
La ora 4.00, când oaspeții intrau pe poarta Palatului, nu mai
funcționa nici un telefon între Palat și oraș, afară de al D-lui C. Brătianu, unde ne aflam toți.
Legăturile cu Snagovul fuseseră tăiate. Surprinderea noastră a fost totală.
La ora 4 ½, un telefon de la Palat previne pe D-l C. Brătianu că D-l General Sănătescu cheamă pe
toți miniștrii din guvernul constituit în noaptea precedentă. Stupoare.
La ora 5.00, toți miniștrii erau strânși în sala de așteptare.
La ora 5 ¼ a apărut, fără nici un protocol, Regele, care le-a spus:
Regele: Domnilor, luați-vă
posturile în primire și socotiți-vă în Consiliu de Miniștri Extraordinar, sub
președinția Mea. Antoneștii au fost obraznici și i-am arestat. S-a terminat cu
era lor. Nu puteți depune jurământul, căci trebuie desființat Decretul 3072.
Nu-mi cereți amănunte. Am înregistrat pe placă convorbirea cu Antoneștii și nu
veți mai avea nevoie de nici o lămurire mai mult. Și acum, la lucru.
Rolul meu de purtător de
cuvânt al opoziției luase sfârșit. După ce mi-au mulțumit, Regele mi-a făcut
din ochi și m-a condus la ușa hall-ului. Acasă l-am găsit pe Generalul Arhip,
care mi-a povestit următoarele:
Generalul Arhip: La ora 5 ½ l-am primit pe Generalul Dobre, care
fusese prevenit că Mareșalul
a plecat la Palat și că miroase că se va petrece ceva. În cazul când la ora 5 ½
n-a ieșit de la Palat, el, Dobre, va lua măsuri pentru a-I înlesni plecarea de la Rege.
La ora 5 ½ Gen. Dobre s-a prezentat Gen. Ahip, căruia i-a declarat că Mareșalul s-ar părea că a
fost deținut cu forța la Palat și că trebuie ca Statul Major să ia măsuri de
salvare. Generalul Arhip i-a răspuns: Dacă Mareșalul este reținut cu forța la
Palat, aceasta înseamnă că a pierdut încrederea Regelui și a țării. [5]
Cum îți închipui D-ta că
o să încercuiesc Palatul și pe șeful Armatei (Regele) ca să salvez un particular?[6]
Eu: Generalul Dobre a plecat cu coada în jos. Astfel s-a terminat domnia
Antoneștilor. Printr-un curaj de nedescris.[7] Regele lucrând pe cont propriu, ajutat numai de ostași (15 la număr – n.n.) a pus la punct o întreagă rețea
de microfoane, aparate de înregistrat, montate de Rege și subordonații săi,
arme automate subtilizate de la unitate, sonerii sub biroul Regal, toate cu
scopul de a se dovedi, în fața istoriei, ședința istorică din după amiaza zilei
de 23 august 1944.
Audiența Mareșalului și a lui Ică Antonescu după înregistrarea pe plăci
Mareșalul: Să trăiești, Majestate! (Se aude și vocea lui MihaI Antonescu spunând ceva
asemănător).
Regele: Domnilor, nu este timp de pierdut, ați adus țara, cu toate reprezentările ce v-am făcut, într-o situație din
care numai încetarea imediată a luptei și gonirea germanilor din țară, o pot
salva.
Mareșalul: Majestatea sa se înșeală…
Regele. Mai întâi obișnuiește-te să vorbești cuviincios. Ce-i aia, Majestatea Ta?
Mareșalul: Majestatea Ta…
Regele: Voastră.
Mareșalul: Voastră, dacă vreți.
Regele: Nu că vreau, trebuie.
Mareșalul: Astăzi sunteți nervos.
Regele: Da, pentru că D-ta când
te-am chemat azi dimineață m-ai tratat ca pe un nimic (dând cu pumnul în masă).
Nu-ți permit să-ți arogi drepturi asupra persoanei mele. Crezi D-ta că am să
admit să mi se uzurpe prerogativele și eu să asist ca un incapabil la sfărâmarea
țării mele?[8]
Mareșalul: Dar cine o sfărâmă?
Regele: Voi toți și când vă
chem, nu aveți timp pentru Regele țării.
Mareșalul: Voiam să vă spun că vă înșelați dacă credeți că salvați țara printr-un armistițiu.
Regele: Nu v-am chemat să-mi
faceți observații și să vă dați păreri. Scopul pentru care v-am chemat este să
trimit de aici, din biroul meu, telegrama alăturată, privind încetarea
ostilităților cu națiunile aliate. Urmează o pauză, apoi:
Mareșalul: Citește Domnule Antonescu și vezi, crezi că Mareșalul poate trimite o telegramă ca
asta?
Ică: Cine a făcut-o?
Regele: Ce vă privește. Dacă n-o
dați o dau eu.
Mareșalul: Cum vă puteți închipui că Mareșalul poate trăda aliații germani și a se arunca
în brațele Rusiei?
Regele: Cine trădează, Domnule?
Dumneata sau nemții. Dumneata ai garantat frontiera Germaniei sau Germania pe a
României. Dacă e garanția pe Milcov, pe Argeș, (strigând) pe Olt?
Mareșalul: Nu sunt surd. De ce strigați?
Regele: Ba ești. Altfel ai fi auzit vuietul țării. Scurt: Domnule Mareșal, dai telegrama sau
nu?
Marerșalul: Nu! Așa, nu!
Regele: Dar cum?
Mareșalul: Să iau contact cu Germania?
Regele: Ce e. Ne târguim aici, Domnule Antonescu.
Mareșalul: Mareșal Antonescu.
Regele: Domnule Antonescu, de patru ani îmi uzurpi drepturile. N-ai avut nici
încrederea, nici simpatia mea. [9] De patru luni lucrez cu opoziția
să salvez țara. Mă crezi, o știu bine, un copil bâlbâit
și prost. Dar aceasta o vor judeca românii mei. Dar dacă crezi că sunt trădător
vei încerca cea mai cumplită deziluzie. Sunt Regele țării și al D-tale. Vreau
să scap țara și (lovind cu pumnul în birou) nimeni și nimic nu-mi poate sta
împotrivă.
Mareșalul: Majestatea Voastră este tânăr și fără experiență.
Regele: Suferința este o experiență.
Mareșalul: Nu poți dispune de țară dacă…
Regele: Sunt șeful armatei și ordinul Meu a fost dat.
Mareșalul: (violent). Ce ordin? Știe Măria Ta că Majestatea Ta ar putea pierde Tronul?[10]
Regele: Mă ameninți? Dumneata pe
Mine? Te-am adus Eu la cârmă? Crezi că mai ai puterea să ordoni aici? Și D-ta,
D-le Mihai Antonescu, faci cauză comună cu șeful D-tale?
Ică: Majestate,
comiteți o eroare și o imprudență judecând astfel pe Mareșal.
Regele: D-ta dai sau nu telegrama?
Ică: D-l Mareșal
trebuie să hotărască.
Regele: Aici și de aici înainte hotărăsc Eu. V-am oferit prilejul să vă salvați și pe voi. Am vrut să vă
adăpostesc chiar. Vă voi adăposti și acum, dar în beciu. Domnilor, sunteți
arestați!
Se aud zgomote de pași, uși deschise și strigăte: Sus mâinile!
Mareșalul: Cum, eu mareșalul țării…
Regele: Vax! Luați-i de aici. Să
vie generalul Sănătescu.
MARIUS FINCĂ
1. Sumerologul rus A. Kifisim: „Strămoşii rumânilor au
exercitat o influenţă puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii
Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului şi chiar a Chinei”
2. Pitagora (580 î.H – 495 î.H), face zece referiri la valorile superioare ale geţilor. În „Legea 1143” el spune: „Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pamânturile sunt fără margini, toate pamânturile sunt comune.
3.Homer: „Dintre toate popoarele geţii sunt cei mai înţelepţi.”
4. Platon (427 – 347 î.H.), elev a lui Socrate şi profesor al lui Aristotel, surprinde în dialogul „CARMIDES” o discuţie între Socrate şi Carmides, în care profesorul îi spune lui Carmides ce l-a învăţat un medic trac când a fost la oaste: „Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neţinându-se seama de corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său, vinde la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales şi în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului. Prietene, sufletul se vindecă prin descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete ÎNŢELEPCIUNEA”. Uimitoare aceasta viziune asupra medicinei lui Zamolxe acum mai bine de 2400 de ani!
5. Dionisie Periegetul (138 d.H.): „În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia Mică până în Iberia şi din nordul Africii până în SCANDIA, ţara imensă a dacilor.”
6. Marco Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea referitor la plăcuţele de la Tărtăria: „Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.”
7. Friedrich Hayer 1899 – filozof austriac: „Rumunii sunt poporul din Europa care s-a născut creştin” (ambasadorul Vaticanului la Bucureşti spunea în aula Academiei acelaşi lucru, şi asta acum câţiva ani).
8. Alfred Hofmann 1820 – în Istoria Pământului: „Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.
9. Marija Gimbutas – Profesor la Universitatea California din L.A.-Civilizaţie şi Cultură: „România este vatra a ceea ce am numitVechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.”
10. Louis de la Valle Pousin: „Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi strămoşii Omenirii.”
11. Gordon W. Childe: „Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi la sudul Dunării de Jos.”
12. Eugene Pittard: „Strămoşii etnici ai Rumunilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării”.
13. Daniel Ruzzo – arheolog sud-american: „Carpaţii sunt într-o regiune a lumii în care se situa centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute până în ziua de astăzi”
14. William Schiller – arheolog american: „Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul rumun, răspândindu-se apoi spre răsărit şi apus”.
15. John Mandis: „Cele mai vechi descoperiri ale unor semne de scriere au fost făcute la Turdaş şi Tărtăria”.
16. Olof Ekstrom: „Limba rumună este o limbă-cheie care a influenţat în mare parte limbile Europei”.
17. Universitatea din Cambridge: – În mileniul V î.H. spaţiul carpatic getic era singurul locuit în Europa;
– Spaţiul carpatic, getic, valah a reprezentat în antichitate OFFICINA GENTIUM, a alimentat cu populaţie şi civilizaţie India, Persia, Grecia, Italia, Germania, Franța şi aşa-zisul spaţiu slav;
– VEDELE (RIG VEDA) cele mai vechi monumente literare ale umanităţii au fost create în centrul Europei. Fostul Prim-Ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru a scris că: „Vedele sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei”.
18. Bonfini: „Limba rumunilor n-a putut fi extirpată deşi sunt asezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât nu s-ar lupta pentru o viaţă cât pentru o limbă”.
19. Ludwig Schlozer (Russische Annalen-sec XVIII): „Aceşti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wolsche, ci VLAHI (RUMUNI), urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane”.
20. Michelet, Paris 1859, către trimisul lui Cuza: „Nu invidiaţi vechile popoare, ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind viaţa”.
21. Andre Armad: „Într-adevăr acesta este unul din cele mai vechi popoare din Europa…fie că este vorba de traci, de geţi sau de daci. Locuitorii au rămas aceiaşi din epoca neolitică – era pietrei şlefuite – până în zilele noastre, susţinând astfel printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii continuitatea unui neam”.
22. D’Hauterive (Memoriu asupra vechii şi actualei stări a Moldovei, 1902): „Limba latinească în adevăr se trage din acest grai (primodial), iar celelalte limbi, mai ales rumuna sunt acest grai. LATINEASCA este departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi (aşa zisele limbi latine), aş zice că ea latina, este cea mai nouă dintre toate”.
23. Huszti Andras: „Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor”.
24. Bocignolli (1524): „Rumunii despre care am spus că sunt daci”.
25. L.A. Gebhardi: „Geţii vorbeau aceeaşi limbă ca dacii şi aveau aceleaşi obiceiuri. Grecii dădeau atât geţilor din Bulgaria, cât şi dacilor din Moldova, Valahia, Transilvania şi Ungaria acelaşi nume şi credeau că şi geţii şi dacii provin de la traci”.
26. Martin Hochmeister (Siebenburgische Provinziaal Blatter, 1808): „În cele mai vechi timpuri cunoscute, în Transilvania şi în ţările învecinate locuiau dacii, care mai erau numiţi şi geţi şi de la ei a primit actuala Transilvanie împreună cu Moldova, Muntenia şi regiunile învecinate din Ungaria numele de Dacia”.
27. Abdolonyme Ubicini (Les origines de l’histoire roumaine, Paris, 1866): „Dacii sunt primii strămoşi ai rumunilor de azi. Din punct de vedere etnografic dacii par să se confunde cu geţii, aceeaşi origine, aceeaşi limbă. Asupra acestui punct de vedere toate mărturiile din vechime concordă”.
28. Universitatea din Cambridge (1922, The Cambridge History of India): „Faza primară a Culturii Vedice s-a desfăşurat în Carpaţi, cel mai probabil, iniţial în Haar-Deal”.
29. Jakob Grimm (Istoria limbii germane, 1785-1863): „Denumirile dacice de plante, păstrate la Dioscoride (medic grec din perioada împăraţilor Claudius şi Nero) pot fi găsite şi în fondul limbii germane”.
30. Cronicile spaniolilor 25 (pag.179): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii spaniolilor”.
31. Carol Lundius (Cronica ducilor de Normandia): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii popoarelor nordice”.
32. Leibnitz (Collectanea Etymologica): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii teutonilor prin saxoni şi frizieni, ai olandezilor (daci) şi ai anglilor”.
33. Miceal Ledwith (Consilier al Papei Ioan Paul al II-lea): „Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale”.
34. Daniel Ruzo (1968): „Am cercetat munţi din cinci continente, dar în Carpaţi am găsit monumente unice dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute astăzi”.
35. Carlo Troya (1784-1858, istoric italian): „Nici un popor din cele pe care grecii le numeau barbare nu au o istorie mai veche şi mai certă ca a geţilor sau goţilor. Scopul lucrării mele, Istorie Getică sau Gotică se împarte în două părţi şi una din ele arată că geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Teodoric din neamul Amalilor.”
36. Harald Haarman (specialist în istoria culturii): „Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria (cu mult înainte de scrierea sumeriană;), iar civilizaţia danubiană este prima mare civilizaţie din istorie.”
37. Paul Mac Kendrick: „Burebista şi Decebal au creat în Dacia o cultură pe care numai cei cu vederi înguste ar putea-o califica drept barbară”. „Rumunii sunt membri ai unuia din cele mai remarcabile state creatoare ale antichităţii.” „Sus în Maramureş există un loc marcat drept centrul bătrânului continent” (Europa de la Atlantic la Urali).
38. William Ryan şi Walter Pitman (geologi, 1995): „Locul descris de Vechiul Testament ca fiind inundat de potop este cel al Mării Negre”.
39. Robert Ballard (explorator, 1999), confirmă cele spuse de Ryan şi Pitman.
40. Cavasius (De la Administratione Regni Transilvaniae): „În Italia, Spania şi Galia, poporul se slujea de un idiom de formaţie mai veche sub numele de lingua rumunească, ca pe timpul lui Cicero”.
41. G. Devoto, G. Wilkie, W. Schiller: „Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei… Trebuie să merg mai departe şi să arăt lămurit că filozofia greacă a furat din filozofia barbară. Cei mai mulţi şi-au făcut ucenicia printre barbari. Pe Platon îl găsim că laudă pe barbari şi aminteşte că atât el cât şi Pitagora au învăţat cele mai multe şi mai frumoase învăţături trăind printre barbari”.
42. Clement Alexandrinul (Stromatele): „În sfârşit o altă greutate de interpretare cu această metodă a unor învăţături din Scriptură constă în aceea că nu le avem şi în limba în care au fost scrise întâia oară… Apoi limba e păstrată şi de popor, nu numai de învăţaţi, pe când înţelesul şi textele le păstrează numai învăţaţii şi tocmai de aceea putem să concepem uşor că aceştia au putut să falsifice înţelesul textelor vreunei cărţi foarte rare pe care o aveau în stăpânire”.
43. Emmanuel de Martone (profesor la Sorbona, 1928, în interviul dat lui Virgil Oghină): „Nu pot să înţeleg la rumuni mania lor de a se lăuda că sunt urmaşi ai coloniştilor romani ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din toate provinciile estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Voi rumunii sunteţi daci şi pe aceştia ar trebui să-i cunoască rumunii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă”.
44. Marc Pagel (profesor, şef al laboratorului de bio informatică la Universitatea Reading, Anglia): „Acum 10.000 de ani în spaţiul carpatic a existat o cultură, un popor care vorbea o limbă unică şi precursoare a sanscritei şi latinei”.
45. Clemance Royer (în Buletin de la Societe d’Antropologie, Paris, 1879): „… celţii, germanii şi latinii vin din estul Europei… iar tradiţiile arienilor istorici din Asia îi arată venind din Occident… noi trebuie să le căutam leagănul comun la Dunarea de Jos, în această Tracie pelasgică a cărei limbă o ignorăm”.
46. Jean Laumonier (în cartea „La nationalite francaise”, Paris, 1892): „Românul sau dacul modern este adevăratul celt al Europei Răsăritene”.
47. Andre le Fevre (în lucrarea „Les races et les langues”, Paris 1893): „Celţii bruni cărora etnografia le relevă urma din Dacia pâna în Armric (Bretania) şi Irlanda, galii blonzi… populaţii care vorbeau dialecte indo-europene”.
48. Împăratul Iosif al II-lea: „Aceşti bieţi supuşi rumuni, care sunt fără îndoială cei mai vechi şi mai numeroşi în Transilvania, sunt atât de de chinuiţi şi încercaţi de nedreptăţi de oricine, fie ei unguri sau saşi, că soarta lor, dacă o cercetezi este într-adevar de plâns…”
2. Pitagora (580 î.H – 495 î.H), face zece referiri la valorile superioare ale geţilor. În „Legea 1143” el spune: „Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pamânturile sunt fără margini, toate pamânturile sunt comune.
3.Homer: „Dintre toate popoarele geţii sunt cei mai înţelepţi.”
4. Platon (427 – 347 î.H.), elev a lui Socrate şi profesor al lui Aristotel, surprinde în dialogul „CARMIDES” o discuţie între Socrate şi Carmides, în care profesorul îi spune lui Carmides ce l-a învăţat un medic trac când a fost la oaste: „Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neţinându-se seama de corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său, vinde la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales şi în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului. Prietene, sufletul se vindecă prin descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete ÎNŢELEPCIUNEA”. Uimitoare aceasta viziune asupra medicinei lui Zamolxe acum mai bine de 2400 de ani!
5. Dionisie Periegetul (138 d.H.): „În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia Mică până în Iberia şi din nordul Africii până în SCANDIA, ţara imensă a dacilor.”
6. Marco Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea referitor la plăcuţele de la Tărtăria: „Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.”
7. Friedrich Hayer 1899 – filozof austriac: „Rumunii sunt poporul din Europa care s-a născut creştin” (ambasadorul Vaticanului la Bucureşti spunea în aula Academiei acelaşi lucru, şi asta acum câţiva ani).
8. Alfred Hofmann 1820 – în Istoria Pământului: „Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.
9. Marija Gimbutas – Profesor la Universitatea California din L.A.-Civilizaţie şi Cultură: „România este vatra a ceea ce am numitVechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.”
10. Louis de la Valle Pousin: „Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi strămoşii Omenirii.”
11. Gordon W. Childe: „Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi la sudul Dunării de Jos.”
12. Eugene Pittard: „Strămoşii etnici ai Rumunilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării”.
13. Daniel Ruzzo – arheolog sud-american: „Carpaţii sunt într-o regiune a lumii în care se situa centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute până în ziua de astăzi”
14. William Schiller – arheolog american: „Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul rumun, răspândindu-se apoi spre răsărit şi apus”.
15. John Mandis: „Cele mai vechi descoperiri ale unor semne de scriere au fost făcute la Turdaş şi Tărtăria”.
16. Olof Ekstrom: „Limba rumună este o limbă-cheie care a influenţat în mare parte limbile Europei”.
17. Universitatea din Cambridge: – În mileniul V î.H. spaţiul carpatic getic era singurul locuit în Europa;
– Spaţiul carpatic, getic, valah a reprezentat în antichitate OFFICINA GENTIUM, a alimentat cu populaţie şi civilizaţie India, Persia, Grecia, Italia, Germania, Franța şi aşa-zisul spaţiu slav;
– VEDELE (RIG VEDA) cele mai vechi monumente literare ale umanităţii au fost create în centrul Europei. Fostul Prim-Ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru a scris că: „Vedele sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei”.
18. Bonfini: „Limba rumunilor n-a putut fi extirpată deşi sunt asezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât nu s-ar lupta pentru o viaţă cât pentru o limbă”.
19. Ludwig Schlozer (Russische Annalen-sec XVIII): „Aceşti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wolsche, ci VLAHI (RUMUNI), urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane”.
20. Michelet, Paris 1859, către trimisul lui Cuza: „Nu invidiaţi vechile popoare, ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind viaţa”.
21. Andre Armad: „Într-adevăr acesta este unul din cele mai vechi popoare din Europa…fie că este vorba de traci, de geţi sau de daci. Locuitorii au rămas aceiaşi din epoca neolitică – era pietrei şlefuite – până în zilele noastre, susţinând astfel printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii continuitatea unui neam”.
22. D’Hauterive (Memoriu asupra vechii şi actualei stări a Moldovei, 1902): „Limba latinească în adevăr se trage din acest grai (primodial), iar celelalte limbi, mai ales rumuna sunt acest grai. LATINEASCA este departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi (aşa zisele limbi latine), aş zice că ea latina, este cea mai nouă dintre toate”.
23. Huszti Andras: „Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor”.
24. Bocignolli (1524): „Rumunii despre care am spus că sunt daci”.
25. L.A. Gebhardi: „Geţii vorbeau aceeaşi limbă ca dacii şi aveau aceleaşi obiceiuri. Grecii dădeau atât geţilor din Bulgaria, cât şi dacilor din Moldova, Valahia, Transilvania şi Ungaria acelaşi nume şi credeau că şi geţii şi dacii provin de la traci”.
26. Martin Hochmeister (Siebenburgische Provinziaal Blatter, 1808): „În cele mai vechi timpuri cunoscute, în Transilvania şi în ţările învecinate locuiau dacii, care mai erau numiţi şi geţi şi de la ei a primit actuala Transilvanie împreună cu Moldova, Muntenia şi regiunile învecinate din Ungaria numele de Dacia”.
27. Abdolonyme Ubicini (Les origines de l’histoire roumaine, Paris, 1866): „Dacii sunt primii strămoşi ai rumunilor de azi. Din punct de vedere etnografic dacii par să se confunde cu geţii, aceeaşi origine, aceeaşi limbă. Asupra acestui punct de vedere toate mărturiile din vechime concordă”.
28. Universitatea din Cambridge (1922, The Cambridge History of India): „Faza primară a Culturii Vedice s-a desfăşurat în Carpaţi, cel mai probabil, iniţial în Haar-Deal”.
29. Jakob Grimm (Istoria limbii germane, 1785-1863): „Denumirile dacice de plante, păstrate la Dioscoride (medic grec din perioada împăraţilor Claudius şi Nero) pot fi găsite şi în fondul limbii germane”.
30. Cronicile spaniolilor 25 (pag.179): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii spaniolilor”.
31. Carol Lundius (Cronica ducilor de Normandia): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii popoarelor nordice”.
32. Leibnitz (Collectanea Etymologica): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii teutonilor prin saxoni şi frizieni, ai olandezilor (daci) şi ai anglilor”.
33. Miceal Ledwith (Consilier al Papei Ioan Paul al II-lea): „Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale”.
34. Daniel Ruzo (1968): „Am cercetat munţi din cinci continente, dar în Carpaţi am găsit monumente unice dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute astăzi”.
35. Carlo Troya (1784-1858, istoric italian): „Nici un popor din cele pe care grecii le numeau barbare nu au o istorie mai veche şi mai certă ca a geţilor sau goţilor. Scopul lucrării mele, Istorie Getică sau Gotică se împarte în două părţi şi una din ele arată că geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Teodoric din neamul Amalilor.”
36. Harald Haarman (specialist în istoria culturii): „Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria (cu mult înainte de scrierea sumeriană;), iar civilizaţia danubiană este prima mare civilizaţie din istorie.”
37. Paul Mac Kendrick: „Burebista şi Decebal au creat în Dacia o cultură pe care numai cei cu vederi înguste ar putea-o califica drept barbară”. „Rumunii sunt membri ai unuia din cele mai remarcabile state creatoare ale antichităţii.” „Sus în Maramureş există un loc marcat drept centrul bătrânului continent” (Europa de la Atlantic la Urali).
38. William Ryan şi Walter Pitman (geologi, 1995): „Locul descris de Vechiul Testament ca fiind inundat de potop este cel al Mării Negre”.
39. Robert Ballard (explorator, 1999), confirmă cele spuse de Ryan şi Pitman.
40. Cavasius (De la Administratione Regni Transilvaniae): „În Italia, Spania şi Galia, poporul se slujea de un idiom de formaţie mai veche sub numele de lingua rumunească, ca pe timpul lui Cicero”.
41. G. Devoto, G. Wilkie, W. Schiller: „Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei… Trebuie să merg mai departe şi să arăt lămurit că filozofia greacă a furat din filozofia barbară. Cei mai mulţi şi-au făcut ucenicia printre barbari. Pe Platon îl găsim că laudă pe barbari şi aminteşte că atât el cât şi Pitagora au învăţat cele mai multe şi mai frumoase învăţături trăind printre barbari”.
42. Clement Alexandrinul (Stromatele): „În sfârşit o altă greutate de interpretare cu această metodă a unor învăţături din Scriptură constă în aceea că nu le avem şi în limba în care au fost scrise întâia oară… Apoi limba e păstrată şi de popor, nu numai de învăţaţi, pe când înţelesul şi textele le păstrează numai învăţaţii şi tocmai de aceea putem să concepem uşor că aceştia au putut să falsifice înţelesul textelor vreunei cărţi foarte rare pe care o aveau în stăpânire”.
43. Emmanuel de Martone (profesor la Sorbona, 1928, în interviul dat lui Virgil Oghină): „Nu pot să înţeleg la rumuni mania lor de a se lăuda că sunt urmaşi ai coloniştilor romani ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din toate provinciile estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Voi rumunii sunteţi daci şi pe aceştia ar trebui să-i cunoască rumunii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă”.
44. Marc Pagel (profesor, şef al laboratorului de bio informatică la Universitatea Reading, Anglia): „Acum 10.000 de ani în spaţiul carpatic a existat o cultură, un popor care vorbea o limbă unică şi precursoare a sanscritei şi latinei”.
45. Clemance Royer (în Buletin de la Societe d’Antropologie, Paris, 1879): „… celţii, germanii şi latinii vin din estul Europei… iar tradiţiile arienilor istorici din Asia îi arată venind din Occident… noi trebuie să le căutam leagănul comun la Dunarea de Jos, în această Tracie pelasgică a cărei limbă o ignorăm”.
46. Jean Laumonier (în cartea „La nationalite francaise”, Paris, 1892): „Românul sau dacul modern este adevăratul celt al Europei Răsăritene”.
47. Andre le Fevre (în lucrarea „Les races et les langues”, Paris 1893): „Celţii bruni cărora etnografia le relevă urma din Dacia pâna în Armric (Bretania) şi Irlanda, galii blonzi… populaţii care vorbeau dialecte indo-europene”.
48. Împăratul Iosif al II-lea: „Aceşti bieţi supuşi rumuni, care sunt fără îndoială cei mai vechi şi mai numeroşi în Transilvania, sunt atât de de chinuiţi şi încercaţi de nedreptăţi de oricine, fie ei unguri sau saşi, că soarta lor, dacă o cercetezi este într-adevar de plâns…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu