HARMONISMUL ORB
VASILE VĂDUVA
Fata
tatii
Fata tatii, să mă ierți
C-ai să crești – și n-am să fiu
Decât umbră-ntre coperți
Și de-acolo n-am să știu
De ți-e bine, de te doare
Când vei crește fată mare...
Ochiul meu n-o să te vadă
Prin pământul pus pe-o ladă,
Nici urechea-mi n-o s-auză
Glasul tău de buburuză,
Când vei râde, când vei plânge,
Lumea-n chingi când te va strânge...
Fata tatii, tu să ierți
Umbra mea dintre coperți,
Dacă biata n-o să poată
Să îți fie loc de tată
Și de-ot fi în tine ploi
Lângă raft să nu rămâi -
Căci eu n-am să pot din foi
Să mă-ntind să te mângâi,
Fata tati... să mă ierți
Că-s doar umbră-ntre coperți.
Acolo jos
Acolo jos,
printre răcoare,
Ții minte
Tudor George când
Nemaiturnându-ne-n
pahare
Gagica
dintre galantare?
Ci tot mai
beam un rând în gând...
Miasmele de
cărnuri fripte
Lung
sfârâite pe grătar -
Smulse din
porci, precum din cripte
Ferfenițite
foi de scripte -
Și-n veci
mirosul de mărar...
În
hrubă-nchiși la „Singapore”
(Ții minte
harmonistul orb?)
Corăbii,
doamne, fără prore...
Deasupra
timp cu alte ore
Ne-ar tot
fi supt prin ciur de sorb...
Sub talpa
lumii, hai sub talpă
De bună
voie capul pus
Și-oricine
vrea: poftim de-l scalpă
Prin
frestruici cădea de sus...
Și n-aș fi vrut
Și n-aș fi
vrut să fiu chiar drumul...
Ci m-aș fi
vrut doar unu-n șir -
Țigan nomad
ascuns în fumul
Căruțelor
cu coviltir...
Și m-aș fi
vrut măcar o roată
Rotindu-mă
spre nesfârșit,
Măcar o
talpă sângerată
Pe orice
drum părăginit,
Măcar un
ochi, măcar o mână,
Măcar un
semn de bun rămas
Spre cei ce
pot să mai rămână
Măcar un
câine de pripas...
Ci mi-e
sortit să fiu chiar drumul -
De-a pururi
roți și tălpi în jur
Acoperi-mă-vor
cu fumul
vieții ca
un coviltir...
Ci devin
colb... ci devin drumul ...
Dar mai
respir... și mai respir...
Clopotul
Clopotul
din turn prelins
Spre
subțire, dinadins
Bate-(iată
cum încearcă)n
Ochiu-mi
zăvorât cu cearcăn.
Roșu stins,
petale șui
Se preling
din bangul lui
Și un deșt
în patru muchii
Nituit pe
sub cu muchii -
Și-acel os
de sfânt prea ros
Clopotului
pe din dos,
Tot mai
mic, mai fără rang,
Ascunzându-se
de bang...
Fetele
Fetele,
bobletele,
Se duc
pe-ndeletele
Și
le-astupă urmele
Ploile și
brumele...
Meru alții
scrume-le!
Mă aleargă
vârstele
Repezi ca
lăcustele
Și
pe-ascuns tristețile
Mă bat cu
săgețile...
Sufletul
se-ntunecă –
Stea de dor
nu-l lunecă,
De tăceri
să-l mântuie
Zarea nu-l
mai bântuie...
Dragostea
și zările
Alții le
țin scările...
Față
Față-a mea
de măscărici
Hai la
groapa cu furnici -
Ba-i aici,
ba nu-i aici
Fața mea de
măscărici...
Jumătate
râzi și plângi
Nemișcarea
celei stângi,
Care – cine
să mai știe
De e
moartă, de e vie...
Față-a mea
de măscărici
Hai la
groapa cu furnici:
Și acolo
pe-nserate
Nă-i mai fi
– cred că se poate
Împărțită-n
jumătate,
Cum îmi
ești parșivo-aici,
Față-a mea
de măscărici!
Hai la
groapa cu furnici...
YOKO ONO
Like a gush of wind in my hair.
I may cry some day,
But the tears will dry whichever way.
And when our hearts return to ashes,
They say the lake is as big as the ocean.
Călcând pe gheața subțire Lyrics
Păşind pe gheaţa
subţire
De a fi
aruncat zarurile
In aer
De ce trebuie să învătăm asta din greu?
Plătind jocul
vieții cu inima?
Eu ți-am
dat cuțitul,
Tu mi-ai dat viața
Ca o pală de vânt
prin părul meu.
De ce uităm ce
s-a spus
Jucându-ne viața
cu inimile?
Poate voi plânge-ntr-o zi
Dar lacrimile
oricum s-or usca.
Cu inimile
întoarse în cenușă,
Vom fi poveste,
Doar poveste
Am cunoscut o fată
care a încercat să treacă
lacul,
Iarna era în toi
și totul înghețat.
Se spune că lacul e la fel de mare ca oceanul.
Mă întreb dacă știa despre asta?
Traducere de Ben Todică
L.N.
Cât mai are răbdare pământul cu
Mai acum ceva timp mă întrebam:
cât mai are răbdare pământul cu mine, cât mă mai suportă viaţa, aşa
încăpăţânată, luptătoare a lucrului perfecţionist, truditoare fără limite în
nesomn, cu gândirea mea în scheme diferite, cum să-nţeleg eu că dacă mi-e cald,
să-mi fie cald în mod absolut, dacă mi-e frig să-mi fie frig în mod absolut,
cine să înţeleagă faptul că viaţa se întâmplă în timp ce noi ne facem alte
planuri, Mi-am adus aminte cum zicea Sir Walter Raleigh:"aş
vrea să pot gândi: asta-i distracţie curată". Dar cum se schimbă
oamenii*... Mai întâi trebuie să fie stăpâniţi de o stabilă şi puternică
dorinţă de schimbare. Spune-mi, tu vrei să te schimbi? Cum se face că dorim să
ne schimbăm dar nu avem puterea s-o facem? De ce nu ne schimbăm pur şi simplu?
Ştiu că cele mai multe gânduri sunt voluntare, ele se pot modifica prin
voinţă.. şi ele se nasc, în primul rând, din scheme de voinţă voluntare...
sentimentele sunt total involuntare dar şi ele se nasc din gândire.. Să nu
credem că entităţile trebuiesc multiplicate în mod inutil. Vom reuşi, până la
urmă să epuizăm posibilităţile de control voluntare asura vieţii şi a persoanei
noastre? Suntem oare capabili să dialogăm lăuntric, voluntar, de ceea ce îi
zicem gândire, deşi şi ea funcţionează mai mullt de 98% pe pilot automat? Am
constat că numărul funcţiunilor involuntare este nenumărat, în timp ce numărul.
celor voluntare sunt mai puţine. Iată de ce bucuria este, la rândul ei
involuntară. Mi-am amintit cântecele lui Louis Armstrong şi o melodie care
spunea: "Văd copaci înverziţi şi trandafiri roşii/ Văd muguri pocnind de
dragul nostru/ Ce lume minunată/ Văd copii înfometaţi şi oameni fără speranţă/
Şi războaie inutile pe care nimeni nu le poate câştiga/ Si-mi spun atunci: Ce
lume îngrozitoare....Aşa că să ne abţinem de la un comportament
neînţelegător, neatent, nerecunoscător, să nu gândim si să acţionăm cu
nepăsare. Să nu nesocotim sau să irosim darurile vieţii, cât de mari, mici,
excepţionale sau normal, obişnuite ar fi.
Dacă înţelegerea pentru alţii nu
ne-o cere să nu le facem rău celorlalţi, să nu-i necăjim, doar pentru că nu
reuşesc să trăiască aşa cum cer principiile vieţii: recunoştinţa, înţelegerea,
atenţia etc.. şi mai ales să nu folosim violenţa fără o justificare solidă,
să-i împiedicăm pe ceilalţi s-o folosească.. Nici răzbunarea,nici
oprimarea economică şi nici pedepsirea nu justifică violenţa
Am început un capitol dintr-o
încercare de-a mea cuprinzând aceste idei. Ştiu că nu sunt de actualitate,dar
vom vedea...
P.S. Mai vorbim că sunt multe de
spus despre un centru Cultural cum este acesta înfiinţat acum, adică naţional,
mai ales. Cei care ar trebui să se ocupe de logistică, mobilizarea
participanţilor, a aderenţilor la această instituţie, le revine în totaliatate
directorului şi staffului său, d-aia sunt plătiţi din bani publici, asta e
treaba lor. Coordonatorii de
evenimente sunt cei care se ocupă de ceea ce se discută, se prezintă, de
persoanele care participă la dezbateri, modul cum se desfăşoară evenimentul,
nicidecum de publicul şi participanţii din sală, care ar trebui să fie
informaţi lunar despre toate acţiunile de acolo prin trimiterea unui
program tipărit cam A/4 la 2-300 de oameni (măcar să vină 50 din ei), şi
să fie fideli, care să se găsească în fişierele centrului, fie prin media,
adică ziare, reviste de specialitate sau informatic.. Se trimite chiar şi la
Institute cult. străine bin capitală,chiar spre ştiinţă şi la cele din ţară Aşa
se face cunoscută cultura şi numele inst., aşa se face treaba. Să-ntrebe şi ei
la Institutul Francez, cel italian sau la Centrul polonez, ceh..etc... să vadă
cum îşi desfăşoară activităţile. Ce mare lucru costă poşta, care mai face şi
reduceri dacă se trimite un nr. mai mare de plicuri. Această organizare nu are
nici o legătură cu coordonatorii evenimentelor; conducerea centrului ar trebui
să aibă un fişier special, pentru poeţi şi prozatori, critici, dramaturgi,
regizori, filosofi, istorici, chiar şi oameni de ştiinţă şi învăţământ, dacă
mai avem, academicieni, etc..Măcar spre ştiinţa lor chiar dacă nu sunt
disponibili mereu, să se ştie că acolo se desfăşoară lucruri care merită luate
în seamă. .Altfel, rămâne un loc cu circuit restrâns dacă nu închis şi n-am
făcut nimic. Trebuie să fie mediatizat enorm, nu numai prin blogul tău sau am
văzut că au pus şi ei pe facebook o pagină cu te miri ce, fără conţinut, fără comentarii:
ca la magazin: ore şi titlu, nu se poate. Sper că nu te superi pe mine, dar nu
cred că directoarea aceea este prea plină de disponibilitate, este puţin
abordabilă, ea are altă treabă, să pună spectatorii, publicul să semneze cu
nume şi prenume că a fost prezent la o seară culturală. N-am văzut
niciodată aşa ceva, de ce trebuie să semnezi pe o foaie numele tău, ce se
demonstrează cu asta? Nu este obligat un scriitor, care discută o temă
anume sau unul care lansează ceva, o carte,un album, un eveniment, chiar şi
scurt-metraj, să vină cu gaşca lui, pentru că el este invitat şi uneori
vine din alt oraş, sau dinafară sau de oriunde. Aşa văd eu lucrurile şi cred că
am multă experienţă, iar când sunt evenimente speciale, atenţia ar trebui să
fie şi mai de anvergură. Dar până atunci mai curge multă apă pe Dâmboviţa. Acum
acest centru este al oamenilor, nici al direcţiei, nici la primăriei sau
Bucureştiloir, ci al ţării, aşa să se ştie..
Bine, hai că ţi-am răpit timpul.
Spor la scrisul tău că şi eu tot asta fac.
Mereu aceeaşi,
Liaana
G.A.
Prima
parte e din carte. Andrisarea îi dă „schimbare” - harașo. PS, corpo.
Păi
norma e de minimum zece inseinși (de unde și datul cu semnătură). Sigur că
umpleam uneori sala de jos sau mansarda dublă-tripă, cu spectacol. M-aș lăsa,
dar toată viața am ținut colocvii - la revista Colocvii, apoi
colocvii-minister-indianiste-politehnice-pedagogice-marțiene. Nu-mi trebuie
alai, dar nici să-i las pe cei învățați zece ani, cât să ne mai vedem/bombănim
- uite că și cu prețioasa de tine. N-ai decât să prinzi vreo douăzeci de
venitori paginați au dela pe 27 feb. (Îți fac și eu capul guriță...) La ora
asta, eu n-am chef de dependența media
etc.
Nepotul
mi-a împlinit pe 2 feb 5 ani și ieri s-au întâlnit pe la 11 într-un loc specializat
vreo zece copii cu părinții și jaguar. Mare distracție. Fără el! Făcuse febră
de cu noapte. Surprize, îi trecuse și, pe 12.30, a ajuns și de-a suflat în 5 cu mulți ani...
Nepotul
mi-a împlinit pe 2 feb 5 ani și ieri s-au întâlnit pe la 11 într-un loc
specializat vreo zece copii cu părinții și jaguar. Mare distracție. Fără el!
Făcuse febră de cu noapte. Surprize, îi trecuse și, pe 12.30, a ajuns și de-a suflat în 5 cu mulți ani...
… PERLELE POLITICIENILOR NOSTRI …
Marele nostru culegător de perle Radu Paraschivescu a recidivat. Un alt
catalog de perle – „Cum gândesc politicienii (Cum? Gândesc politicienii?)” – a
fost publicat la Editura Humanitas.
2. „Eu am înțeles că vorbim de afaceriștii
adevărați. Acest Cocoș e un papagal.” // Gigi Becali
3. „A garanta proprietatea înseamnă a limita
dreptul omului asupra proprietății lui.” // Ion Iliescu
4. „Nu vom face privatizare de dragul
privatizării, ci din contră.” // Nicolae Văcăroiu
………..
11. „Statul
nu cheltuie bani pe gratis.“ // Vasile Blaga
12. „Sper ca cele șapte firme românești să
avem succes.“ // Maria Grapini
13. „Eu sunt pensionar, nu mai sunt nici măcar
oligarh.“ // Dan Voiculescu
14. „Este vorba aici de o spălare de bani fără
bani.“ // Viorel Hrebenciuc
16. „La finanțe trebuie să punem
un finanțist. Altfel, riscăm să punem pe altcineva.“ // Codrin Ștefănescu
17. „Când faci o fraudă
economică, când furi ceva, când faci evaziune, ai greșit, sunt păcatele
tinereții.“ // Gigi Becali
18. „În economie, totul conține apă.“ // Eugen
Teodorovici
20. „Nu iau niciun salariu, nicio
indemnizație, niciun ban – a fost dorința mea și a celor care mă plătesc.“ //
Dumitru Dragomir
21. „La noi, șefii de partide sunt ca vacile în
India.“ // Antonie Iorgovan
22. „Avem nevoie de lideri adevărați, nu de
maimuțoi implementați.“ // Marian Vanghelie
23. „Ne dorim ca pe listele pentru alegeri să
existe un număr cât mai mic de decedați.“ // Mioara Mantale
24. „A-l exclude pe Ion Iliescu e ca și cum ai da
afară partidul din partid.“ // Șerban Nicolae
25. „Eu și când respir, totul este electoral.“ //
Marian Vanghelie
26. „Din câte guverne am făcut parte, pe mine nu
mă mai doare capul deloc.“ // Radu Berceanu
27. „Există o viziune foarte clară a acestui
guvern. Și viziunea spune așa: România este în impas.“//Sebastian Vlădescu
28. „Nu vreau să fiu președintele unui partid
care, ca să zic așa, are un sex incert pe scena politică.“//Crin Antonescu
29. „Suntem un partid militarizat, în sensul bun
al cuvântului.“ // Gabriel Oprea
30. „Domnul Iorgovan e un fel de electron sărit de
pe orbită.“ // Adrian Năstase
...
35. „Gabriel Oprea este un cuc și
conduce un partid de cuci.“ // Aura Vasile
...
37. „Nu sunt un Traian Băsescu cu fustă, sunt un
Traian Băsescu cu păr.“ //Elena Udrea
38. „Un partid politic este un
organism unde se delirează împreună.“ // Theodor Paleologu
39. „Eu am fost rea de muscă. Dar
rea, rea. Dacă intram într-o încăpere, mă culcam cu cine nimeream.“ // Monica
Tatoiu
40. „Miron Mitrea este un cetățean ieșit de sub
camion.“ // Theodor Stolojan
...
45. „PSD e un partid atât de mare
încât au loc și ce care vor mici.“ // Mircea Geoană
46. „Românii nu au voie să ierte
viitorul acestei țări.“ // Mircea Geoană
47. „Nu poți să conduci
organizația PSD București dacă ești pămpălău, că te ejaculează.“ // Marian
Vanghelie
...
50. „Mă bucur că ne-am adunat
aici atâția politruci.“ Klaus Iohannis
...
53. „M-am simțit încărcat pozitiv
când am fost cu Ponta în comunitățile sinistrate.“ // Liviu Dragnea
...
55. „Chiar vreau să începem să
demarăm.“ // Adriean Videanu
56. „E important să știm cu cine vorbim și dacă mă
uit la tine să știu că tu ești tu.“ // Liviu Dragnea
59. „Ne vom intensifica
eforturile în străinătate, unde avem diaspora dezvoltată.“ // Alina Gorghiu
...
64. „Bucureștenii au de ales între o certitudine,
și acea certitudine sunt eu.“ Gabriela Vrânceanu-Firea
...
67. „Orice poate să fie obiect din China.“ //
Adrian Năstase
68. „Să nu te pui cu omul
primitiv
Că-ți crapă capul fără de motiv.“
// Corneliu Vadim Tudor – Distihuri
...
75. „Ne-au lăsat în pielea goală
Ne-au luat apa minerală,
Petrol, apă și păduri.“
// Corneliu Vadim Tudor
...
77. „E frig afară, e frig
în celulă,
Port haine groase, dar și căciulă.
Mâna e rece pe pixul
înghețat,
...
85. „Știu de ce au murit
atâtea rude de-ale mele până acum: ca să nu mor eu!“ // Corneliu Vadim Tudor
...
88. „La toți ne place Elena.“ // Marian
Vanghelie
...
92. „Eu am fost de când
mă știu.“ // Antonie Iorgovan
94. „Pentru mine, un
partid creștin? Ei, pe dracu’!“ // Ion Iliescu
96. „Frumusețea ține de șansa de a te fi
născut așa.“ // Elena Udrea
97. „Deocamdată suntem
unde ne aflăm.“ // Emil Boc
99. „Dumnezeu
și-a dat seama cu cine are de-a face.“ // Marian Vanghelie
100. „E greu să zbori prin parcuri, oricât ai iubi natura.“ // Robert
Negoiță
Spioane autohtone
Unul
dintre cei mai importanti agenti FBI, I.C. Smith, declara acum cativa ani ca
"istoria este clara in acesta privinta: sexul si spionajul au fost mana in
mana inca de la inceputuri".
Istoria
României e plina de personaje intrigante, controversate si povesti despre informatii
divulgate in alcovuri.
Elena Constantinescu (cunoscuta ca Helen O’Brien) – trup de balerina,
minte de inginer, Clubul Evei, servicii ale placerii, KGB si MI5
Elena Constantinescu e una din cele mai cunoscute spioane britanice
din secolul trecut. A fost implicata in multe scandaluri sexuale si intrigi
care au dus la demisii de ministri, secretari de stat si chiar la cea a primului
-ministru al Marii Britanii, Harold Macmillan.
Clubul
Elenei Constantinescu –
“department al Ministerului de Externe si Parlamentului britanic”
Acum cativa ani, cotidianul
londonez Daily Mail a facut publica o lista cu membrii de la Clubul Evei: 9
maharadjahi, 2 sultani, 12 ambasadori, 30 de atasati de ambasada, 70 de
britanici cu titluri nobiliare, multi parlamentari sau alti inalti demnitari.
Spioni
celebri - clientii Elenei Constantinescu
Se spune ca Helen a jucat un rol
important si intr-o actiune MI5 de indepartare de la putere a dictatorul
ugandez Idi Amin Dada. Ca sa afle informatii importante despre dictator,
serviciul secret englez a apelat la o metoda veche de cand lumea; i-au bagat pe
gat o frumoasa blonda platinata, iar Clubul Eva a fost ales pentru intalnirea
“intamplatoare” intre cei doi.
Povestile
de la Eve’s sunt toate spectaculoase, iar doamna O’Brien, fosta Constantinescu
a trait pana la 79 de ani ca sa le povesteasca lumii.
Vera Atkins - "Cea mai importanta agenta secreta din cel de-al
doilea Razboi Mondial"
Debutul
Verei ca spion economic
*într-un nou documentar Discovery
2016, s-a prezentat disputa dintre cele două servicii secrete care funcționau
în același timp, unul subordonat direct lui Churchill, aproape sabotat de
celălalt, condus de un ofițer rămas necunoscut publicului. Vera Atkins era șefa
grupului de spioane care fuseseră parașutate și activau în Franța. Ultimele
cercetări au stabilit că se face vinovată și a fost acuzată pentru prinderea și
executarea a 5 dintre ele, ceea ce ridică mari suspiciuni și pentru alte cazuri
în curs de elucidare, după încheierea studierii tuturor arhivelor din țările
implicate. Prilej cu care i-a fost demolată aura de virtute și patriotism,
fiind suspectată că a făcut joc dublu.
Veturia Goga - marea iubire a lui Goga, “privighetoarea lui Hitler” si
“muza lui Antonescu”
Presa interbelica e plina de
caricaturi, pamflete, stiri de scandal cu Veturia. Si nici nu avea cum sa fie
altfel. Pentru ca in acele vremuri, povestea de dragoste tumultoasa dintre
Octavian Goga (ministru in acea perioada si casatorit cu Hortensia Cosma) si
“Julieta lui fanata” (maritata si ea cu Lazar Triteanu) a fost stirea de lume
numarul 1. Iar de atunci, intamplarile extraordinare si scandalurile s-au tinut
lant de viata frumoasei si talentatei Veturia Goga.
Veturia vine dintr-o veche familie româneasca , a
preotului Zevedei Muresan si a avut o educatie aleasa, in particular sau la
pensionul sasesc din Sibiu. La 14 ani vorbea fluent germana, franceza,
maghiara si se pregatea deja pentru o cariera in domeniul artistic: muzica si
actorie.
In timpul primului razboi mondial
relatia dintre ei a devenit mai apropiata si, imediat dupa razboi, au hotarat
sa-si uneasca destinele, in ciuda faptului ca amandoi erau casatoriti. Nici
familiile, nici clevetirile societatii nu i-au interesat si au ramas impreuna
chiar si in moarte, fiind asezati pe rand in "mausoleul iubirii" de
la Ciucea, Goga in 1938, Veturia 41 de ani mai tarziu.
Controversele cele mai mari au inceput sa apara dupa
moartea lui Octavian Goga si speculatiile conform carora se spunea ca Goga ar
fi fost otravit cu bautura, la fostul hotel Continental, pe atunci New York.
Mircea Goga, profesor la Sorbona
si stranepotul din prima casatorie a poetului, la aproape 30 de ani dupa
moartea Veturiei a publicat „Veturia Goga, Privighetoarea lui Hitler“, o
biografie a sotiei fostului prim-ministru al Romaniei. Cele 700 de pagini
despre viata matusii prin alianta a lui Mircea Goga au readus in prim-plan
carisma, ipotezele despre tradari si spionaj ale controversatei cantarete de
opera, Veturia Goga.
„Am scris povestea vietii ei mai ales dintr-un profund
sentiment justitiar“, marturisea autorul. „Acela ca romanii trebuie sa inceteze
a mai taxa memoria lui Octavian Goga pentru faptele savarsite de vaduva lui“.
Veturia – “turnatoarea lui Goga”?
Mircea Goga spune ca povestea de dragoste dintre
Veturia si Octavian, plina de speculatii, uneltiri si ipoteze despre tradari de
tara, s-a infiripat pe cand cei doi aveau in jur de 40 de ani.
Stranepotul scriitorului o descrie pe Veturia ca pe o
femeie cerebrala, care isi mai pierduse din nurii tineretii si e convins ca
ipoteza unei iubiri fulgeratoare puse doar pe seama acelei "crize de
patruzeci de ani" a lui Octavian Goga este prea la indemana.
Multi
specialisti in muzica si publicisti pasionati de istorie au considerat ca
Veturia a fost mereu acuzata pe nedrept si ca prin casatoria cu Octavian Goga
ea si-a asumat un destin trist. Dupa ce ar fi abandonat, ca soprana, o cariera
artistica de exceptie, prin casatoria cu Octavian Goga, aceasta ar fi acceptat
si exilul voluntar la Ciucea, pentru a administra domeniul si castelul
cumparate de prima sotie a poetului ardelean.
„«Privighetoare a Romaniei» pe
scena Bayreuth-ului wagnerian de la inceputul secolului trecut, recrutata in
1914 ca agent secret al Berlinului, Veturia Goga a urcat cu vremea toate
treptele ierarhiei de umbra a nazismului. Metamorfozata in «Privighetoarea lui
Carol II», Eminenta cenusie, egeria si Marea Doamna a dictaturii antonesciene,
l-a slujit pe Hitler, catre care «si-a ciripit» propriul sot, pe Octavian Goga,
dar si pe Carol II, pe Maresal, ca, de altfel, pe toti cei din insusi staff-ul
celui de-al III-lea Reich si i-a condus la pierzanie“, scrie Mircea Goga.
Maria Tanase - mai buna decat Mata Hari
Despre Maria Tanase si relatiile ei cu servicile
secrete se speculeaza de multa vreme. Nimeni nu se incumeta inca sa dea un
raspuns clar. Dar povestile si legendele despre Mata Hari a Romaniei raman si
merita spuse.
Istoricul Mihai Pelin, in lucrarea
sa "Un veac de spionaj, contraspionaj si politie politica",
povesteste ca la sfarsitul anilor ’30 artista era foarte apropiata de Maurice
Negre, corespondentul de la Bucuresti al agentiei Havas si rezident al
serviciilor speciale franceze. Mai mult, in 1940, Maria face un turneu la
Ankara si Istanbul si in acea vreme toata lumea stia ca cele doua orase erau
locul de intalnire favorit al agentilor secreti.
In Turcia, De Chastelain avea sa-i
propuna Mariei sa nu se mai intoarca in Romania, oferindu-i un post la radio
Londra. Artista insa refuza oferta si se intoarce in tara, unde e arestata.
Este acuzata ca ar fi conlucrat cu reteaua de spionaj britanic. Probele sunt
insuficiente, iar artista este eliberata.
A
fost sau nu Maria Tanase agent- secret?
Si-a
folosit talentul si pofta de barbati si in slujba unor servicii secrete?
Dovezi certe nu
exista, iar legendele despre un destin si un talent exceptionale ca ale Mariei
Tanase nu vor aduce prea curand la lumina adevarul gol-golut.
Dragă prietene, să trăieşti! Deştepte postări. Bravo.
RăspundețiȘtergereO.K. !
RăspundețiȘtergere