HYPERION

                        HYPERION

Hyperion / Hölderlin / Yeats / Eminescu – frate / scrisoare / glie / final –  Inmates Don't Cry  - Benule – E621 - Rommel

Friedrich Hölderlin

Hyperion

oder

Der Eremit in Griechenland

 Translation of "Hyperion's Song of Destiny" in German

 Hyperion's envoy desires a word with you.

Hyperions Abgesandter wünscht dich zu sprechen.

All are equal in Hyperion's midst.

In Hyperions Mitte sind alle gleich.

Hyperion's legions are gathering at Tartarus.

Hyperions Legionen sammeln sich in Tartaros.

They have defied God and proclaimed themselves masters of destiny.

Sie haben sich Gott widersetzt und sich selbst, als Herren über das Schicksal erklärt.

They have the Spear of Destiny.

Sie haben den speer des schicksals da drin.

I'm taking that ship north, to Hyperion's camp at the monastery.

Ich fahre mit dem Schiff nach Norden, zu Hyperions Lager im Kloster.

I could use men of your skill at our side to defeat Hyperion's legions.

Ich brauche Männer wie Euch, um die Legionen von Hyperion zu schlagen.

Hyperion's forward guns powering, preparing to fire. Locking.

Das Hauptgeschütz der Hyperion ist schussbereit.

To the forces of destiny that brought us together tonight.

Auf die Macht des Schicksals, die uns heute Abend zusammengeführt hat.

It was hidden in the Lake of Destiny, awaiting its rightful owner.

Es liegt im See des Schicksals verborgen und wartet auf seine rechtmäßige Besitzerin.

The Lake of Destiny right where I left it.

Dies ist der See des Schicksals, wo ich ihn hinterlassen habe.

One of destiny's merry pranks.

Einer der lustigen Streiche des Schicksals.

At midnight, her radiant beams will fill up the Egg of Destiny with magic.

Um Mitternacht erfüllen seine leuchtenden Strahlen das Ei des Schicksals mit Magie.

The Egg of Destiny is too dangerous in the hands of a chick.

Das Ei des Schicksals in den Händen eines Kükens ist zu gefährlich.

And now, place your forefinger on the Egg of Destiny.

Und nun lege deinen Zeigefinger bitte auf das Ei des Schicksals.

Dear comrades, our moment of destiny draws near.

Liebe Kameraden, der Moment unseres Schicksals naht.

Verdi "Power of Destiny".

Verdi, "Macht des Schicksals".

Europe is confronting a similar moment of destiny.

Europa steht an einem ähnlich schicksalsbestimmenden Moment.

This clergyman's girl wishes you to be a man of destiny.

Diese Pfarrerstochter wünscht sich einen Weltveränderer.

John Keats  

 Hyperion: A fragment  

Book II.

  Just at the self-same beat of Time's wide wings

  Hyperion slid into the rustled air,

  And Saturn gain'd with Thea that sad place

  Where Cybele and the bruised Titans mourn'd.

  It was a den where no insulting light

  Could glimmer on their tears; where their own groans

  They felt, but heard not, for the solid roar

  Of thunderous waterfalls and torrents hoarse,

  Pouring a constant bulk, uncertain where.

  Crag jutting forth to crag, and rocks that seem'd            10

  Ever as if just rising from a sleep,

  Forehead to forehead held their monstrous horns;

  And thus in thousand hugest phantasies

  Made a fit roofing to this nest of woe.

  Instead of thrones, hard flint they sat upon,

  Couches of rugged stone, and slaty ridge

  Stubborn'd with iron. All were not assembled:

  Some chain'd in torture, and some wandering.

Mihai Eminescu  

Luceafărul: Fragment  

…

Hyperion, ce din genuni
Răsai c-o-ntreagă lume,
Nu cere semne şi minuni
Care n-au chip şi nume;

Tu vrei un om să te socoţi
Cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toţi,
S-ar naşte iarăşi oameni.

Ei numai doar durează-n vânt
Deşerte idealuri -
Când valuri află un mormânt,
Răsar în urmă valuri;

Ei doar au stele cu noroc
Şi prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc
Şi nu cunoaştem moarte.

Din sânul vecinicului ieri
Trăieşte azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarăşi soare;

Părând pe veci a răsări,
Din urmă moartea-l paşte,
Căci toţi se nasc spre a muri
Şi mor spre a se naşte.

Iar tu, Hyperion, rămâi
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuvântul meu dentâi -
Să-ţi dau înţelepciune?

Vrei să dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cântare
Să se ia munţii cu păduri
Şi insulele-n mare?

Vrei poate-n faptă să arăţi
Dreptate şi tărie?
Ţi-aş da pământul în bucăţi
Să-l faci împărăţie.

Îţi dau catarg lângă catarg,
Oştiri spre a străbate
Pământu-n lung şi marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...

Şi pentru cine vrei să mori?
Întoarce-te, te-ndreaptă
Spre-acel pământ rătăcitor
Şi vezi ce te aşteaptă.

...

În locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Şi, ca şi-n ziua cea de ieri,
Lumina şi-o revarsă.

Căci este sara-n asfinţit
Şi noaptea o să-nceapă;
Răsare luna liniştit
Şi tremurând din apă

Şi umple cu-ale ei scântei
Cărările din crânguri.
Sub şirul lung de mândri tei
Şedeau doi tineri singuri:

- O, lasă-mi capul meu pe sân,
Iubito, să se culce
Sub raza ochiului senin
Şi negrăit de dulce;

Cu farmecul luminii reci
Gândirile străbate-mi,
Revarsă linişte de veci
Pe noaptea mea de patimi.

Şi de asupra mea rămâi
Durerea mea de-o curmă,
Căci eşti iubirea mea dentâi
Şi visul meu din urmă.

Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor faţă:
Abia un braţ pe gât i-a pus
Şi ea l-a prins în braţe...

Miroase florile-argintii
Şi cad, o dulce ploaie,
Pe creştetele-a doi copii
Cu plete lungi, bălaie.

Ea, îmbătată de amor,
Ridică ochii. Vede
Luceafărul. Şi-ncetişor
Dorinţele-i încrede:

- Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n codru şi în gând,
Norocu-mi luminează!

El tremură ca alte dăţi
În codri şi pe dealuri,
Călăuzind singurătăţi
De mişcătoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
În mări din tot înaltul:
- Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.

FRATE DRAGĂ

de Valeriu Gafencu

Frate dragã, din grãdinã,
Îti trimit în dar un crin,
Sã-ti mângâie lin privirea,
Cu vesmântul lui divin.

Floare dragã, floare dalbã,
Cât de mult as vrea si eu,
Îmbrãcat în hainã albã,
Sã mã duc la Dumnezeu.

Rãsãdit acolo sus,
În grãdina minunatã,
Sã-mi simt viata’mbãlsãmatã,
Cu iubirea lui Iisus.

Plâng înãbusit în noapte
Si suspin cu glasul stins,
Dã-mi vesmântul alb de nuntã,
Cu crini minunati încins.

SCRISOAREA TATII

            de Stere Mihalexe

Fiule, fiule, ce lungã-i calea!
Pânã la tine sunt mãri,
trenuri, jandarmi si ocari
si stele ce nu ne stiu jalea.
Singurãtatea n’o mai stiu plânge.
Te-ai dus în legendã, te ispitirã haiduci?
Si tara-i numai morminte si cruci,
timpul în calendar s’a fãcut sânge…
Din fundul Aiudului, ochii tãi urcã
pe cer ca doi luceferi de piatrã;
îmi vâjâie vânturi sub cãpãtâi si mã latrã;
clocesc urâturi sub bundã, sub turcã…
Fac un pas, schioapeti alãturi în fiare;
mãnânc, esti în lingura mea;
aprind o fãclie de cumpãna grea,
cad lacrimile tale din lumânare.
Cu lungi tânguiri sã mã scoale,
noaptea, vine lantul tãu blestematul!
Eu strig: -Lantule, lantule, lasã-mi bãiatul,
fereacã-mi mie gleznele goale!
Cu pasi de umbrã din tintirim,
uneori noaptea, maicã-ta vine:
-Ia-ti plânsul bãtrâne si vino cu mine,
temnita’n lacrimi sã o topim…

DIN GLIE

de George Anca

din glie răsărind sfințire

nume împărăție voie

pâine zile greșeli iertare

corecția ducerii în ispită

mă-ntorc să iau pâine prăjită

augur bis Chandogya

upanishadam an 18

ochi în ochi stea în stea

manuscrise indianisctice

FINAL

de Claudiu  Târziu

Vechi cîntece siberiene

cresc între noi,

în plină vară,

înalte,

tot mai înalte,

ca pădurile de stejar.

Umbra lor ne preface

cuvintele în stalagmite

şi sîngele în patinoar.

INMATES DON'T CRY

The judge entered the courtroom, the bailiff yelled, “All rise.”
I poked out my chest and looked him dead in the eyes.
When he passed out his verdict, I thought I would die,
But I kept a straight face cause inmates don’t cry.

Back at the jail, locked in a cell,
I thought of the prison, the torment, the hell.
CO’s walked by me and said something sly,
But I acted real tough cause inmates don’t cry.
The day of the trip seemed long and compact.
Women swore to themselves they would never come back.
As we approached the great dungeon the walls seemed to rise,
But I said something slick cause inmates don’t cry.

Now time goes by, some good, some bad.
Moments are shared, some happy, some sad.
I no longer feel bold or tough or wise,
And I’ll tell you a secret . . . last night, I cried.

shhhhhhhhhh!

Cynthia Bowen
New Jersey

IOAN  MICLĂU

Dragă Frate Benule,
BUNĂ DIMINEAȚA!
    M-am sculat de dimineață fiindcă am iar
lucrări care țin de realitatea fizică, deci lăsând cam două ore
internetul, în care zidesc de cele înterioare  ale poeziei, atunci când
inspirațiile spre frumosul vieții atât de necesar azi, mă îndeamnă!
    Deci de dimineață te informez că de aproape două zile adun,
acum sunt pe terminate, din acele realizări practice la biblioteca
noastră, și de astă dată ”vizita familiei Ming și Ben la biblioteca
și familia noastră(1.Ianuarie, 2005).
   DAR, am mai pregătit încă o prezentare despre Filmele dumitale,
astfel vei primi materialul unit, și totuși separat , tu știi Benule cum să
le așezi, dacă vor fi admise bineînțeles, la fila prestigiosului ”Blog-Ben Todica”.
Am să pun și o copie de copertă a revistei ”Iosif Vulcan- 2003”,
fiindcă acolo se află publicate aprecieri ale mele despre filme ca,
”La revedere George”, Despre ”Crucile din cimitir”, etc.
  Această poză o așezi dragule la final, deci sub prezentarea mea
despre filmele dumitale! Asta ca o amintire despre Revista ”Iosif Vulcan”-
Cringila, pe care amândoi am iubit-o!”
   Le primești curând!
   Cu drag și frăție
   Ionica din CRINGILA
și familia noastră(1.Ianuarie, 2005).
   DAR, am mai pregătit încă o prezentare despre Filmele dumitale,
astfel vei primi materialul unit, și totuși separat , tu știi Benule cum să
le așezi, dacă vor fi admise bineînțeles, la fila prestigiosului ”Blog-Ben Todica”.
Am să pun și o copie de copertă a revistei ”Iosif Vulcan- 2003”,
fiindcă acolo se află publicate aprecieri ale mele despre filme ca,
”La revedere George”, Despre ”Crucile din cimitir”, etc.
  Această poză o așezi dragule la final, deci sub prezentarea mea
despre filmele dumitale! Asta ca o amintire despre Revista ”Iosif Vulcan”-
Cringila, pe care amândoi am iubit-o!”
   Le primești curând!
   Cu drag și frăție

   Ionica din CRINGILA

E 621

  Iata in ce alimente se gaseste E 621 : 
  - Chipsuri
  - Floricele
  - Supe-instant
  - Condimente

  - Pate de ficat
  - Pate vegetal
  - Salam
  - Parizer
  - Cremvursti 
       Nu cumparati pate, floricele sau salam pe etichetele   carora apare aditivul glutamat monosodic !!
       Fără ca măcar să-şi dea seama, omul devine atât  de neputincios şi lipsit de vlagă.
       De ce mâncăm fără să ne mai putem opri, până  ajungem obezi?
       Un procent de 0,6% glutamat de monosodiu (MSG) este  suficient pentru a-i determina pe oameni să mănânce tot  mai mult şi mai repede; in literatura de specialitate,  "şoareci trataţi cu MSG" este o expresie sinonimă cu obezitatea, letargia şi  creşterea nivelului de insulină.
       Când un om consumă o masă în care este adăugat  MSG, acestuia i se face curând foame din nou şi va consuma  o cantitate mai mare de hrană
      Glutamatul potenţează comportamentul agresiv şi  antisocial, scăzând totodată nivelul de atenţie şi concentrare' 
       Hai sa ne uitam pe etichetele alimentelor si o sa intelegem ce ne baga in pamant inainte de vreme.
       Este vorba de E 621 - sau glutamat monosodic - un  aditiv, potentiator de gust sau de aroma care stimuleaza apetitul consumatorului si il face sa creada ca a mancat  ceva foarte gustos. In realitate, omul consuma ceva extrem  de nociv!"Poate produce dureri de cap, slabiciune,  greata, astm, modificari de ritm cardiac. Poate declansa  maladiile Huntington (dementa, pierderea abilitatilor  mentale, tulburari de personalitate si de comportament),  Alzheimer sau Parkinson", ne-a explicat profesorul  Gheorghe Mencinicopschi.
      Rugaminte : Citeste si trimite-l mai departe! Avem  nevoie de solidaritate impotriva " genocidului alimentar " !!     

  

Moartea lui Erwin Rommel: feldmareșalul este obligat să se sinucidă

Autor Andreea Lupşor 50050 vizualizări

 Erwin Rommel a fost, într-o vreme, generalul preferat al lui Hitler. După succesul din 1940, când în calitate de comandant al unei divizii Panzer i-a zdrobit pe francezi, Rommel a fost numit la comanda forțelor germane din Africa – Afrika Korps –, unde geniul său tactic, recunoscut și de inamici, abilitatea de a-și inspira soldații și de a folosi la maxim resurse limitate l-au făcut pe Hitler să-l promoveze la rangul de feldmareșal.

În 1943, Hitler l-a însărcinat pe Rommel să dirijeze fortificarea „Zidului Atlanticului” de-a lungul coastei franceze, linie defensivă pe care germanii voiau să o folosească pentru a respinge inevitabila invazie Aliată în Europa (care va avea loc în iunie 1944).

Încrezător la începutul războiului, până la începutul anului 1943 încrederea lui Rommel în capacitatea Germaniei de a câștiga conflictul pe care îl inițiase se năruia pe zi ce trece, împreună cu încrederea în Hitler. Călătorind prin Germania, Rommel a fost indignat de devastările cauzate de raidurile aeriene Aliate și de eroziunea moralului public. El a aflat, de asemenea, despre lagărele de concentrare, despre munca forțată, despre exterminarea evreilor și toate celelalte atrocități comise de regimul pe care îl servea. Treptat, Rommel s-a convins că victoria germană este o cauză pierdută și că prelungirea acestui război nu va face altceva decât să facă și mai mult rău Germaniei. De aceea, feldmareșalul intră în contact cu membrii unui grup care plănuia înlăturarea de la putere a lui Hitler și negocierea unei păci separate cu Aliații. Rommel s-a opus asasinării lui Hitler, crezând că un astfel de gest l-ar transforma pe Führer într-un martir. De aceea, el credea că cea mai bună soluție ar fi arestarea lui Hitler și judecarea acestuia.

Pe 17 iulie 1944, mașina în care se afla Rommel a fost atacată de un avion britanic, acesta fiind grav rănit. El a fost transportat de urgență la spital, apoi trimis în Germania pentru îngrijiri medicale și recuperare. Trei zile mai târziu a avut loc faimoasa tentativă de asasinat împotriva lui Hitler (Complotul din 20 iulie). Tentativa a eșuat, iar în timpul anchetelor și represaliilor care au urmat, cineva a menționat numele lui Rommel, implicându-l și pe el în complot. Deși e posibil ca Rommel să nu fi fost la curent cu planul lui Stauffenberg, atitudinea defetistă adoptată a fost suficientă pentru a stârni furia și suspiciunile Führer-ului. Pentru Hitler era clar că Rommel trebuia eliminat. Dar cum să-l elimini pe cel mai popular și apreciat soldat al armatei germane fără ca oamenii să-și dea seama că ai ordonat moartea sa? Soluția a fost simplă:Rommel a fost onligat să se sinucidă, iar propaganda a anunțat că mareșalul a murit din cauza rănilor suferite în 17 iulie.

Moartea unui erou german, povestită de fiul său

Fiul lui Rommel, Manfred, avea 15 ani în 1944 și era înrolat într-un echipaj antiaerian în apropiere de casă. Pe 14 octombrie, Manfred a primit voie să meargă acasă, acolo unde tatăl său se afla încă în convalescență, în arest la domiciliu.

Manfred a relatat acele ultime momente petrecute cu tatăl său.

„Am ajuns la Herrlingen la 7 dimineața. Tatăl meu era la micul-dejun. A fost adusă rapid o cană și pentru mine și am luat masa împreună, apoi am făcut o plimbare prin grădină.

«La ora 12 vor veni doi generali pentru a discuta despre viitorul meu», a spus tatăl meu. «Așa că astăzi se va decide ce este plănuit pentru mine;fie Tribunalul Popular, fie un nou post de comandă în Est.»

«Ai accepta un astfel de post?» l-am întrebat. M-a luat de braț și mi-a răspuns:«Dragul meu băiat, inamicul nostru din Est este atât de îngrozitor încât orice altă problemă trece pe locul secund. Dacă inamicul reușește să cucerească Europa, chiar și numai temporar, va fi sfârșitul a tot ceea ce face ca viață să merite trăită. Desigur că aș merge.»

La scurt timp înainte de ora 12, tatăl meu s-a dus în camera sa de la primul etaj și s-a schimbat din haina de civil pe care o purta de obicei peste pantalonii de călărie și a îmbrăcat tunica Afrika, care era uniforma sa preferată datorită gulerului deschis.

În jurul orei 12, o mașină verde închis cu număr de Berlin a oprit în fața porții. Singurii bărbați din casă, în afară de tatăl meu, erau căpitanul Aldinger, un caporal veteran de război grav rănit și eu. Doi generali – Burgdorf și Maisel – au ieșit din mașină și au intrat în casă. Au fost respectuoși și curtenitori și au cerut permisiunea de a vorbi cu tatăl meu în privat. Aldinger și cu mine am părăsit camera. «Deci nu-l vor aresta», mi-am spus cu ușurare urcând în cameră ca să-mi caut o carte.

Câteva minute mai târziu l-am auzit pe tatăl meu venind sus, intrând în camera mamei. Nerăbdător să aflu ce se întâmplă, m-am ridicat și l-am urmărit. Stătea în mijlocul camerei, cu fața palidă. «Vino afară cu mine», mi-a spus cu vocea încordată. Am mers în camera mea. «Tocmai a trebuit să îi spun mamei tale că într-un sfert de oră voi fi mort.» A continuat apoi calm:«Să mori de mâna propriului tău popor este greu. Dar casa e înconjurată, iar Hitler mă acuză de înaltă trădare. Având în vedere serviciile oferite în Africa, a citat el sarcastic, mi se acordă șansa să mor prin otrăvire. Cei doi generali au adus otrava cu ei. Este fatală în trei secunde. Dacă accept, niciuna din măsurile obișnuite nu se va lua împotriva familiei mele, adică împotriva ta. De asemenea, îmi vor lăsa personalul în pace.»

«Crezi asta?», l-am întrerupt eu. «Da, mi-a raspuns, cred. E în interesul lor ca toată afacerea să nu iasă la lumină. Apropo, am fost însărcinat să te pun să promiți că vei păstra tăcerea. Dacă o singură vorbă despre asta iese la iveală, nu se vor mai simți legat de acest acord.»

Am încercat din nou, întrebând dacă nu ne putem apărea. Mi-a tăiat-o scurt:«Nu are niciun rost. E mai bine pentru un singur om să moară, decât să fim uciși toți într-o zarvă cu împușcături. Și oricum, nu avem practic nicio muniție.» Ne-am luat rămas bun unul de la altul, apoi mi-a spus să-l chem pe Aldinger.

Între timp, Aldinger fusese ținut de vorbă de escorta generalului pentru a-l ține departe de tatăl meu. La chemarea mea, a urcat în fugă. Și el a rămas șocat când a aflat ce se întâmplă. Tatăl meu a vorbit acum mai repede. A spus din nou cât de inutil ar fi să încercăm să ne apărăm. «Totul a fost pregătit până la cel mai mic detaliu. Mi se vor acorda funeralii de stat. Am cerut ca aceasta să aibă loc la Ulm. Într-un sfert de oră, tu, Aldinger, vei primi un telefon de la spitalul Wagnerschule din Ulm pentru a fi informat că am suferit convulsii cerebrale în drum spre o conferință.» S-a uitat la ceas. «Trebuie să plec, nu mi-au acordat decât zece minute.» Și-a luat din nou rămas bun de la noi. Apoi am coborât împreună.

L-am ajutat pe tatăl meu să-și îmbrace haina de piele. Brusc și-a scos portofelul. «Sunt încă 150 de mărci aici» a spus. «Să  iau banii cu mine?» «Nu mai contează acum, Herr Feldmareșal» a spus Aldinger.

Tatăl meu și-a pus portofelul înapoi în buzunar. Intrând în hol, micul dachshund pe care îl primise de când era pui, în urmă cu câteva luni, a sărit la el cu bucurie. «Închide câinele în birou, Manfred» a spus, și a așteptat în hol cât eu și Aldinger am luat cățelul entuziast și l-am împins în birou. Apoi am ieșit din casă împruenă. Cei doi generali stăteau la poartă. Am mers încet de-a lungul aleii...

Apropiindu-ne de generali, aceștia au ridicat mâna dreaptă în salut. «Herr Feldmareșal» a spus scurt Burgdorf, dându-se la o parte pentru ca tatăl meu să iasă pe poartă. Un grup de săteni stăteau lângă șosea.

Mașina era pregătită. Șoferul SS a deschis ușa. Tat și-a pus bastonul de mareșal sub brațul stâng și, cu chiul calm, a dat din nou mâna cu mine și cu Aldinger înainte de a se urca în mașină. Cei doi generali și-au ocupat rapid locurile, iar ușile au fost trântite. Tata nu s-a mai întors atunci când mașina a plecat rapid și a dispărut după o curbă. După ce a plecat, Aldinger și cu Mine am mers în tăcere înapoi spre casă.

Douăzeci de minute mai târziu a sunat telefonul. Aldinger a ridicat receptorul și i s-a raportat moartea tatălui meu.

Nu era atunci foarte clar ce s-a întâmplat cu el după ce ne-a părăsit. Mai târziu am aflat că mașina oprise la câteva sute de metri mai sus de casa noastră, într-un spațiu deschis, la marginea pădurii. Oamenii Gestapo-ului, care veniseră în forță de la Berlin în acea dimineață, urmăreau scena având instrucțiuni de a-l împușca pe tata și de a lua cu asalt casa dacă tata opunea rezistență. Maisel și șoferul au coborât din mașină, lăsându-i înăuntru pe tata și Burgdorf. Când șoferului i s-a permis să se întoarcă, circa 10 minute mai târziu, l-a văzut pe tata prăbușit, bastonul de mareșal căzându-i din mână.”

Potrivit declarațiilor oficiale, Rommel ar fi murit din cauza rănilor suferite. Pentru a susține povestea morții tragice ale generalului, Hitler a declarat zi de doliu național pentru comemorarea lui Rommel, iar acesta a fost înmormântat cu depline onoruri militare.