JAINA

de George ANCA

George Anca

 JAINA

am fost cu tine în Kurukshetra

am fost cu tine în Kurukshetra

picuri de întârziere așteaptă soare

paralela de seară Lawrence

psihoze treanscendente a la long

cușme de coroane o perucă

la domni scrijelate tăblițe

are you Ganga we all are Ganga

apoi scumpirea țigărilor

negrul nopții și înapoi

fum din gunoi aruncat la lup

se va încălzi uitatul îngheț

pe drept v-aștept de la spital

risipă monștrii pură ghionoaia

ce-are lumea de zis și tace

ancestralitate torturială

reținerea respirației umbhaka

fără păcat hoțirea hoților

panpanică pe toate drumurile

planul mă urmărește Indie

prințe fiu fecioarei Kunti

patru al vostru

patru al vostru doarme

mai mult înoată ceasul

când ai fost tânăr Vyasa

vai pescuisei o scoică

copiii stropilor nerăzboinzi

spirite vegetale ghirlandate

cinci generali trei mareșali

în cerc zece căpitani

neasmuțire dinspre dumnezeire

mare furată de recele avariției

indiferența imaterialității

nici norii puja carantinei

autoflagerare neînecată

nu e teatru nu ne întrece

ne dăm seama de pliuri

oase-n contemplație

vocalele ne-n miracol

doi delfini cu tine trei

încuiat neauzindu-mă

străpungeri avatarelor

vitriol

vitriol volubilității lucrative

singura gură depărtarea

singur cât nebăgarea de seamă

spinări de glii înțurțurate rațe

maupassantiști nepovestibili

pregusturi familiarizărilor

d-acolo vin pirite bani pe chin

aer lin ah cât cuprinde planete

de toate mă dau de gol digambar

versific Jaina

versific Jaina în ton cu Gita

înțolit topirii destopite ore

ce fus de-oi afla m-oi învăța

orele mă scapă de susul

munților înzăpeziți sudist

de nu m-oi moroși și mai și

prima oară în octombrie seara

ai dat râul îndărăt nenorocire

desnecați gheauri la ce ușă

ehe înapoi

ehe înapoi și ni se petrece

de-o mai fi puja mulțime

s-o pomenesc pe Gange

urdori orbitoarea băută

orissana de n-ar mai muri

cum și Lalan nicio mișcare

pe încheiate jaina lui Sohan

după galez antropologia

bibliologia la pensie

cui i s-or mai fi întâmplat

cui i s-or mai fi întâmplat

fără obiecții toate ritualurile

urcarăm în alt jet aha converși

o ia trompeta altfel elefant

mai pe vesel în mișcare

nu și-a dat drumul de tot

dublu elicea jubilează albastră

când să mai ajungem la temple

japa cu bumbac pe gură unde-i

o trezire din ce existăm

o trezire din ce existăm

vâjâi revanșa pe sufocate

ieșire din căpcân te veselește

turn Anuvibha cam 227 ba 201

chapati condimente nu orez

pe unde-o fi ohioinul cu a lui

noapte după sara pe deal

spre Rajsamand spre Udaipur

yoga nidra a somnului

nidra

nidra îmi descreți palmele

s-or fi mutat pe față în

strâmbe oglinzi jaine

sunt în ashram gandhian

frugalitatea postului nostru

cum nici nu mă trage Ladnum

everyone Gulab după Cabal

shinto ikebana Sri Lanka

diasporeni organizații

peace maker

peace maker fully energetic

Rudi nemaiîntors din Nepal

Mayumi de ne-am cunoscut

prezidiul mă vede căscând

păcat că nu dorm în nidra

patrika își aduse microfonul

la fugă out of the cosmos

problema ghitării-n pachet

religion a system outlook

scrieri românești

scrieri românești gen Gita

vezi pe Columna lui Traian

Ovid cronicari Eminescu

chirurg yogin morții calfă

plan vibronic și universul

uahahaha Karma destin

fusese muzicantul anonim

universul fără formă înainte

point purușa rik saman

everything

everything has a soul

the living and the dieng

cobra more grateful ok

ultimul Thomas se retrase

nemaisuferind că nu e Cothari

în fond subiectul mi-e familia

arhat Pragya Landnum

anekant and meditation

tower to the powerless

ajunsul casei

ajunsul casei m-o renaște

se și strânsese lume

ista vine să mă omoare ba

ce-oi găsi acolo amintire

vocile lor la fel aminte

am ascultat alienarea

abia în gardă ah trebuie

să redescopăr rochia 

chit că mi-o aruncă-n cap

lume multă

lume multă la concert

furai poză cu Gandhi

hinduși musulmani

cel mai jain svetanbara

venit la timp din timp

pe talpa rotundului

rămân băieții nu albele

s-o scurge Gaurav Tower

yogina  va fi devi la noi

deget  spre Rajsamand

deget  spre Rajsamand

Ladnum numai indieni

Hari Prasad reverență Tulsi

yoga îmbogăți  America

jalea vrăjii love of giving

claustral ori ba hindu-jain

greu de văzut lucrul

spiritual invizibil cosmic

dânsa îmi ceru paper-ul

mahapranam

mahapranam asceta 

unde e România 

prana is traveling 

Sanjay în Timișoara

baia de veniți pe lume

scalda în jaini

prietena de te-ntreba

în lume în trecut

refuzul data viitoare

în ciomag

în ciomag prin pădurea împuşcată

invers ne reparăm tălpăşiţa

ne-om deshuma neprivegherea

de lumânări când le aprindeam

citeşte-mă perpelit nedormirii

pe ajunsul minunăţiilor copil

arând pestilenţa lanului negru

porfir de când nu-l mai petrecem

speranţe în formă de copaci neuscaţi

femeilor le vin idei dicteu dialogat

ne ducem împreună mare fără lună

nu-i e bine vacii noastre Dănuţo

îmi luă sângele pe degeaba

anemie prin carenţă de fier

pe rupere

pe rupere ardoarea crăpării de şiştar

lactee gangă laxă castă piuitul ia-ni-l

aflămu-ne din soare ori Savitur ori star

prin clopote-nstelarea lui raja dacă rani-l

acas' creion biciuşca în fapt de şerpi calică

sacâz saca încinge de sfâşia ce minte

nu minte dracul cântă din foaie de sipică

de-l identifici oaie la trânta cu nesfinte

ciment ba horj târâşul armoniu enervării

sub tălpi de nervi aiurea convulsii ca de râsul

culorilor d'ardeiul rugat Hari că măr i-i

niciun acas veninul şpriţându-ne sacâsul

ne lasă vocea calea lactee pe canat

şi tragănă tigoarea prim-planul coroiat

la admitere

la admitere se cere geometria de acum două mii de ani

în anul întâi matematică de acum patru sute de ani

în anul doi de pe la o mie opt sute prin trei secolul

prin patru ce se face acum şi e altfel

deci nu cum intri ci cum rămâi în aeronave

o fată spunea că aţi fi indiferent cu studenţii

am avut o studentă ai pomenit episodul

poanta despărţirii am uitat-o numai bine  

tu ne luasei în America

tu ne luasei în America la etajul o sută cinci m-ai

trimis la etajul patru după caietul de istorie

şi la cinci după cel de română să cobor

şi să urc o sută de etaje că de ce nu le-am

luat când am venit am uitat că-n dreapta

aveai caietul de engleză în stânga pe cel de desen

şi-ţi spuneai că mereu le vei învăţa pe astea

te aştept cu ele scrise că aici le-am ramolit

întoarcerea la focă

întoarcerea la focă bătrân întru ţestoasă traduse dakinii

singură nesingurătatea n-o lumina puţin se mai ştie

prohibită coerenţa eseul mistic nebunie curată

nici margini crestate cu trecerile minţii spre sine

murise dimineaţă sora foame mai lasă-mi noaptea vis

născuţi aici murind aici murind acolo nenăscuţi

două sute de capre două sute de prieteni ospeţie

aproape cunoscut sărutul şi împrietenitul devot pe viaţă

decasilab 

„Pierdut într-o provincie pustie”

pe cine paradisul să învie

în largul inimii catarg durat-a

„Beati quorum tecta sunt peccata”

“And death shall be no more: Death thou shalt die”

murir-ai moarte vii să nu ne ai

„Ia v etot mir prișol, ctob videt solnțe”

ființa mea în lumea asta glonț e

„Mopete l-a citit pe Thomas Mann”

în rar decasilab silaboman

iambi dodiambi din Dante Milton rim

și ai poeților din țintirim

„mirati sumus unicum magistrum”

cu sângele imaculării Nistru'm

throughout

throughout emptiness and love

look to the mirror less remembrance

I look at you empty from far far away

you look at me living a night and a day

an hour togetherness of all solitudes

I swear everywhere running havens

pater noster pattern color over yellow

in search of peace or another author

a step on the sand with father

Brancusi sculpturing king of kings

And Eminescu’s prayer of prayers

şi pururea fecioară Marie

reading Kierkegaard in translation

glossolalia toward king’s way camp

MARIAN  POPA

18.                        CA UN SFÂRȘIT

(ultimul capitol al monografiei ANCA)

Cine mai citește astãzi? O întrebare curentã. Alta este:

când și unde. Acasã, pe vreo plajã, în ședinþe, în trenuri,

autobuze, avioane, într-un rãgaz postorgasmic. Huxley trata

practic problema, în felul lui britanic: bucãțile epice scurte

și poeziile sunt consumabile pe distanțe mici de drum. Azi

sunt în trend și anecdotele de o mie de pagini, cu semn de

carte pus din loc în loc: un bilet de cãlãtorie, o felie de

salam, un condom. N-ar fi rãu însã dacã se va introduce

printre tipurile ideale textele dodiate de Anca, cel mai

radical producãtor de text din seria deschisã virtual de

Eminescu, dezvoltatã cu Urmuz, la împlinirea cãreia au

contribuit Constantin Fântâneru filosoful, Eugen Ionescu

absurdul, Cugler-Apunake, George Dan (Oamenii din

lande, manuscris în 1946, editat în 2011), Șerban Foarțã

hologramaticul. Anca: autor citibil, recitibil, suspendabil,

suprimabil, completabil, abil labil, digerabil, dispepsiabil.

Atari cãrți au un indiscutabil avantaj: ele pot fi începute de

oriunde, întrerupte oriunde temporar sau definitiv, reluate,

fãrã a li se leza totalitatea, aceasta în mãsura în care haosul

este uneori confundabil cu infinitul, care nu mai este infinit

decât dacã se extrage din el infinitul pentru a rãmâne un alt

infinit. Texte ca niște maladii absolute, ce pot suporta prin

lecturã statutul singular, endemic și cronic. Amestecuri, cu

aparențe de sincope; o afirmație în cazul acestor texte

impune neutralizarea și variația liberã: citãrile pot fi scurte

sau foarte lungi, fiind egal dacã vor fi luate dintr-un poem,

roman sau eseu, fiind salutar și experimentul comutãrii:

pasaje cu dimensiuni variabile dintr-un oarecare text sunt

integrabile cu șanse zero de identificare în altele.

206

Postdemocrația își creeazã o postliteraturã. Una din

formele ei este produsã de Anca, în dauna altora. Ceea ce

înseamnã cã nici nu se mai poate scrie o alta care sã nu fie

epigonicã. E scrisul fãrã drept de apel și fãrã drept la egal,

care ignorã aroganța elitarã, meschinãria șmechereascã

frivolã postmodernistã, conformismul mercantilizat al

scrisului de larg consum. Altfel, un text care nu poate fi

plagiat, compilat sau parodiat. Acest autor contribuie în

felul lui la extinderea interactivitãții. Textele permit unui

cititor sã greșeascã dacã vrea pagina, fãrã a fi observat,

poate sfida legile copyrightului raționalitãții.

Un alt avantaj: prin textele dodiate este insinuabil

orice, pentru cã nu sunt lizibile cum au fost scrise. Autorul

poate înjura temeinic pe oricine din lume fãrã teama de a fi

sancționat, poate ataca orice tabu, poate folosi vocabula

pulã, cum o și face într-un poem al cãrui titlu nu va fi aici

indicat, poate grafia conspirativ cele 99 nume secrete ale

Creatorului Suprem rostite într-un colț de templu de un

inițiat. Din aceastã operã laxã nu lipsesc urâtul, grotescul,

brutalitatea sexualã abundentã în epocã, dar perspectiva e

totuși aceea a des evocatului Hanuman care, chiar și când

este furios avântat militant, va acoperi în mișcarea-i

impetuoasã marea cu flori și petale.

Textele dodiate sunt plasabile ca dodii și în categoria

radicalizãrilor criptologice. Existã texte pe care

Cryptanalysis & Raketeering Records Unit nu le-a putut

descifra nici cu ajutorul celor mai moderne tehnologii

informaționale. Litere, cifre, semne ortografice, acolade,

linii, cratime, intercalãri, secționãri, hieroglife: așadar,

manuscrisul Voynich din secolul XV, Ricky McCormick,

obiectul artistic Kryptos creat pentru CIA de Jim Sanborn,

cu concursul unui criptolog pensionar al instituției. Cine

cripteazã mai bine? Amatorul, s-a constatat. “Profesioniștii

207

sunt previzibili, amatorii sunt primejdioși”. În plus: trebuie

analizat enciclopedismul celui ce cripteazã: literar, artistic,

politic, gastronomic, economic, științific, monden, erotic, de

participant sau observator al ceremonialelor religioase și

laice etc. Ce face Anca poate fi luat și ca o zãpãcire a

criptãrii, cãreia îi extinde bazele clasice: valorificã literele

în noile cuvinte formate, dar mai ales în formațiile de

cuvinte: cuvinte fãrã sens, cãrora li se poate distribui prin

consens, bunãvoințã sau ignoranþã unul la alegere și la

întâmplare, cuvinte pentru obiecte inexistente, cuvinte

necunoscute pentru obiecte existente. Dodii? Francesco

Flora afirma cã este imposibil sã nu existe undeva în

Univers creaturile din Infernul dantesc, argument fiind

faptul cã ele au fost prezentate de un om. Este afirmabil

același lucru despre relate, dar și despre scrisul bazat pe

relații stabilite prin raționamente asimetrice.

Schlegel: Spiritul idealismului este universalitatea și

originalitatea (totalitatea în plus); tot restul este literã/

Buchstabe. Idealismul face din interioritate empirie și din

exterioritate teorie. Orice sistem este numai o empirie.

Realitatea se aflã în indiferențã. Ce nu-i încã poetizat, nu se

știe încã pe drept; mai întâi ne vine cunoașterea cea mai

profundã din inconștient în fața ochilor. Ce se poate

modifica din aceste propoziții? Un singur cuvânt va trebui

înlocuit: poetizat cu dodiat.

Dacã se mai încearcã o asociație, textele lui Anca sunt

mașini în sensul automatelor lui Claude Shannon. A crea

sisteme smucite pentru a produce nonpragmatic. Pentru cã

tot ce-i practic e consumabil. Se consumã alimente și se

produc excremente, se consumã cuvinte și se produc

demagogie și minciuni, tabloide și reclame, teorii, doctrine

scadente și hârtie reciclabilã.

208

Termenul experiment este de asemenea rezonabil

pentru definirea acestei opere. A fost folosit pentru muzicã,

literaturã, arte vizuale. În acest caz, poate fi evocat și sensul

știinþific și anume în sens dramatic. Probabil cã 99% din

proiectele de cercetare știinþificã experimentale eșueazã;

eșecurile sunt importante, fiindcã indicã altor cercetãtori

ce nu trebuie sã mai încerce, cum sã aleagã alte drumuri. În

literaturã și arte este altfel, chiar invers. Cine încearcã

imposibilul relevã numai eșecul altora, cu același rezultat:

asta nu trebuie s-o mai faceți, am fãcut-o eu. Voi puteți doar

sã parodiați Mona Lisa. Anca este îndreptãțit sã facã

contemporanilor un Sîc! substanțial.

Scriitorul ãsta perfecþioneazã limbajul compozit

multilingv. Pentru cine o face? Pentru cititorul român al

viitorului, care deprinde mai întâi limba englezã cântând

interjecții. Sau pentru cel familiarizat cu engleza, care va

învãța româna înjurând, în vederea parvenirii la o Comunã

de Aur a Dodiilor. “Profetule dodietule construiește pentru

viitor scuze” (Rechinuri). “dodii de nouã viațã/voi sã vã

predați/noi sã vã învãțãm/când contextul ne va sufoca/pris

la peine d’apprendre roumain/declinul și dispariția/unor

comunitãți românești/identitatea omului spulberatã ...”

Scriind cum scrie, Anca utilizeazã cea mai mare

cantitate de cuvinte reale și inventate în literatura românã.

În baza textelor lui e realizabilã cu lux de exemplificãri și o

poeticã sau mãcar un dicționar de procedee dodiești, de

trucuri refuzate de logica poeziei conformizate. Descartes

este convenabil ca punct de plecare și pentru sublinierea

altei particularitãți, atunci când a decis: Cogito, ergo sum.

Dar, astãzi, psihologii afirmã: Cogito, deci mã înșel. Prin

urmare: Cogito, deci înșel. Atunci, mai bine și onest: non

cogito, deci nu mã înșel și nu înșel. Anca moduleazã în fals

raționamentele în acest sens: “... dacã nu mã înșel, de ce sã

209

mã înșel, cã te înșeli nu mai încape îndoialã, și-atunci, ne

înșeli și pe noi cu tone de aberații, nu imaginaþii, cât cã jalea,

dacã te viziteazã, ține-ți-le ºi pe-alea...”

Ce vor bãnui unii cititori, mãcar inconștient: scrisul

lui Anca este periculos, concretizare a unui comportament

cumva asimilabil aceluia definind pe Cybele, pentru epoca

apariției și instituþionalizãrii lui Iisus. Un scris care ignorã

trucurile glimfatice, cu care se spune ce este de spus, cu

certitudinea cã oricum, este inutil într-o lume programatã

de tembelisme milenare cu repetate efecte catastrofice.

Nu existã un scriitor care sã fi avut curajul sã scrie

chiar așa. Poate și pentru a nu fi taxat de unii sau alții drept

nebun. Ca și cum n-ar exista Machbeth, în care s-a spus: “A

tale told by an idiot, full of sound and fury, signifying

nothing.” Textele acestea par a fi ușor de scris, dar cine va

încerca sã scrie astfel va descoperi dificultatea de a-și duce

pânã la capãt, douãsute de pagini de prozã sau de terține

din clasa celor dodiate de Anca.

Apoi: orice carte e limitatã de coperți; Anca eliminã

neajunsul construind sugestia unui ilimitat cover. Opera lui

dã impresia proteismului; impresie explicabilã prin tipul de

producere a textului. S-a spus: în limite se aflã Maestrul.

Dar limitele pot fi cele indicate de cuvântul limitat la opt

litere: ilimitat.

Cu Anca se încheie simetric antiapoteotic un mod al

literaturii române. O operã care ar corespunde pretenției

lui Nietzsche: “Ich will keinen Autor mehr lesen, den man

anmerkt, er wollte ein Buch machen: sondern nur jene deren

Gedanken unversehens ein Buch wurden” (Menschliches,

allzumenschliches, II, 121).

Dacã Anca este indrituit sã fie membru al Uniunii

Scriitorilor din România, cum se întreabã un Horia Gârbea?

În istoria ei ctitorizatã comunist sovietic pânã azi, Uniunea

210

Scriitorilor nu a determinat nici mãcar producerea unui

rondel memorabil. Ce a generat, au fost relații conflictuale,

ierarhii ale urii, lehamitei, disprețului și imoralitãții.

În Germania, crede Gârbea, “într-o țarã normalã”

adicã, “publicarea unui volum de acest fel poate atrage

suspendarea licenței editurii”. Afirmația este ea însãși o

dodie ubuescã, dar involuntarã, în mãsura în care mintea

care a emis-o ignorã cu vârf și îndesat realitãțile germane,

țara aceasta, în parantezã fiind precizat, neposedând o

Uniune a Scriitorilor. Dacã ar fi citit niște poeme de Oskar

Pastior, n-ar mai fi scris ce-a scris. Sau mãcar un colaj

lexical de Herta Müller:

| im|Feld|IST|das|Getreide|müde|

| vom|Getreide|und die|Sandmücken

| m ü d | v o n | d e n | S a n d m ü c k e n | d i e

| B r e n n e r e i | v o n | d e r | B r e n n e r e i | U N D

|DER|Wind|vom|WIND|das |WORT

| UNBEDINGT| ist|MÜD|vom

| Wort|UNBEDINGT|UND|DIE

| Sonne| MUSS|durch|DEN|Rennzirkus,

| d o c h | h i n t e r | d e m | B u s b a h n h o f | i m

|Getreide|dreht|ein|Vogel

| beide| Augen|hundeschlecht|UND

| stark geschminkt|in| steifer Seide

Desigur, nu ultima expresie a literaturii. Ce mai este

inventabil? Poate imposibilul. Un text în care cuvintele

tuturor limbilor și dialectelor planetei sã rimeze și, invers,

nici un cuvânt din suma tuturor vorbelor flectate, neflectate

și neflectabile ale limbilor și dialectelor planetei sã nu-și

aibã un frate întru rimã; sau toate cuvintele planetei

inventabile în baza alfabetului și hieroglifelor sã fie prinse

într-un infinit palindrom. Ce zici, Anca?

211

Dar pentru a imagina ultima expresie a literaturii ar

trebui apelat și la viziunea Rabinului din Meseritz, evocat

undeva de Gershom Scholem. Atotputernicul a transformat

nimicul în Ceva, într-o Lume, dar asta nu-i totul, de vreme

ce este posibil contrariul. “Die Taten der Gerechten aber, die

alles zu seiner Wurzel zurückführen, verwandeln das Etwas

ins Nichts, und das letzte Wunder ist grösser als das erste.”

Anca pare a fi aproape de acest final intermediar

care, este de presupus, va consta și din acțiunile de

eliminare treptatã a literelor care au fost alese pentru a

crea Cuvântul inițial. Una din creațiile sale lexicale cele mai

frecvente este ApoKALIpsã. Scris așa, pentru a semnala o

fuziune sau apropieri fãrã recurs, și ele ușchit la mișto

dodiabile: “Aceeași apocalipsã, Kali dansând calypso”

(Mãslinii din Uffizi). Kali cea neagrã, inaccesibila Durga,

soața lui Shiva, Parvati, Ciamundi, Uma și zeița supremã ca

Dewi, care primea jertfe umane de la frãția tâlharilor Thag,

și nu mai puțin Mahischasuramardini, exterminatoarea

bivolului-demon Asura Mahischa, călãrind un leu, cu zece

brațe. Cu sau fãrã voia lui, un apocaliptic se aflã în ultima zi,

aceea a mâniei. Anca vede un sfârșit cu zece brațe al

timpului și descrie ce vede. Asta, pur și simplu, pentru cã

“ne-am creat un singur creator ne lipsește voința primului

pas în stare sã creãm c-am fost creați” (Cenușa din

gânduri).

212

(ISBN:   978-973-721-839-3  Târgoviște 2013

ISBN: 978-606-676-385-1  Iași 2013)