STUDENȚII DIN BALACIU

de George ANCA

George Anca

STUDENȚII  DIN BALACIU

Prolog

teascuri în dosul secetei încărcaţi

în harabale vasele goale pline

o huire piepturile duhuire şesurile

chiar maică băsma pe scândură

bice apa morţilor mâini pumn

de fulgi ne cernem trestii

ziduri sforăind cutremurăm

suntem studenţii din Balaciu

la timp primăvară toamnă tractorul

în şanţ împachetate petunii

pe lac şi ai nimănui o lebădă

te măritaşi cu oxidatul

din cuib în cuib nimi nimic

de am îmbătrânit calic

cât de urât ţi-am scris

de ispăşesc şi-n vis

folosirea cuvântului regn

te-am ştiut în cămăruţa podurilor

pe foi de ceapă de apă groapă

clatină-mă de-o amintire

stai nu mai trăi numai aci

te-o înşfăca amintirea altcuiva

te poţi întâlni de te ţii

mai şi pleci în America

vezi-te în cotlon depresie

copilărească binefăcătoare

Michelle în poză de nu Morgan

om avea deopotrivă priveghi

Prolog (duo)

sculptate-n Victoires Paris

de Emmanuel Fremiet feciorii

arse Jeanne şi Valery

 născute la Domremy

ajunsă-n exosferă fata bău vin

lavandă după la ballade irlandaise

ce n’est pas normal de chanter en public

Bonnard încă o tuşă tabloului său din muzeu

autant on emporte le vent gone with the wind

octosyllabe vieux proverbe francais en Villon

nu m-aş franţuzi bătrână zi eliadi colibi

o recunosc pe Maytreyi avatar sacontal

*

ne-om evenimentiza în pustiu

uneori mă văd adiind home schooling

mi-am vorbit sufletul devălmaşilor

ecouri inverse de vers debarcat în Anvers

calchia-vom tradiţie placentară

înghiţită în ascuns cum

ne-am da de ceasul viitorului

văd şi săptămâna neplatnică

vorbiţi că nu suntem animale avem nume

nu s-ar demitiza cu niciunul din noi

râdeai cu evreii în parte cât că Saul

a mai răsturnat de un pol sacul budhic

Studenții versifică

nu ne-avem nevoie

nici frumuseţe

piesa nici atât

ah prietenii mei

*

persoană continuitate

unul din o mie şi nu eşti

sunetele te caută

în cunoştinţă de păcat

*

te respiri

zei de sunete

întrupările liniştii

norocul epifaniilor

*

copii pe mai târziu

acestei plaurări

câte respiraţii

prepărinteşti

*

nu mai confunda şi tu

comunismul cu Eminescu

zdiarenţe eliadenţe

toate s-au spus

*

mă voi lăsa pe tânjeală până la moarte

înnebuneşte lumea de renunţare

*

n-am muri

lumânări pe apă

în aprins hotar

*

Tema

ne vedem instantaneu orbi

tema a ne fi urmărit

de te dădeai indian Mirceo

viaţă din aşteptări şi mai rău

cât o mai fi de mers unu doi stâng drept

ne trezim mai greu şi nu mai prindem

parastasul cu foamea nu ne cerem de

pomană nu mai existăm niscai străini

triburi prinse-n spuma căngii

pleacă Târgoviştea domnişoară

cât se americanizează se antiromânizează

eu mă duc într-o piesă de Shakespeare

mâncam pizza senza madonna când

de la mamma securitate ăl cu tataie

icoanele scara voievozii

masonii evreul del Chiaro

*

dacă ai şti să te însănătoşeşti

dacă ai vrea să te regenerezi

îţi pierzi copila de bună-voia ei

dacă ştiai n-o mai duceai la spital

sună eşti mama în rochie ce-a

făcut aia mică s-a fobiat e zgâriată

nu că i-a trecut bine că a luat

cu nouă poate voia zece

nimeni n-a luat bani semn rău

ai un cârcel

noaptea cometelor

polca lui Iosif Helmerberger

visul imnului golgota bucuriei

dacă nu murim toţi arhitecţii

băieţii ăia erau la Ierusalim

ce nebunie că a scris după acelaşi tipic

*

s-a terminat ce Măriuca eram cu arhitecta

o vedeam întorcându-se la bibliotecă

parcă de-aia nu m-am ras între ani

a murit în prima zi a anului euro

mănânc măr scriu Europa fără Măriuca

atâta onor îi pot da contra educaţiei

le ştiu la morgă se vor întoarce

că să-i împartă ţigări

ai fost frumoasă şi inteligentă

ai scris şi ai tradus versuri

din Trakl şi Remy Venture

mi-a strâns ultima oară mâna

fata mea nu mai este crinul lăcrimează

şi n-a mai fost aici în această lume

n-a mai fost în fiinţă

m-a lăsat singură

beţivă şi curvă zăpada

al câtelea gât endoscopic

până când să murim

fără ultima ţigară

nu mă pune în pământ

suflet prefăcut în înger

nu mai plânge că se supără

n-a fost lumea asta pentru ea

ce soare îi pare bine că e moartă

ne vedeam de plimbări în grup

fără explicaţii ca televizaţi

orice ni s-ar fi întâmplat zâmbet

*

eram îmbrăcaţi de serviciu

nu ne spuneam nimic

parcă nu ne dam seama

oricum nu ne ştiam culpa

se făcuse ziuă o duceam aşa

într-o mare sală chiar Marcello

anunţa că ne sosise ceasul

i-am spus să ne termine aşa delicat

că nu el nu insinuând că el execută

la fel de afabil şi care e pedeapsa

spânzurătoarea a şoptit după efect

legea ne lasă să ne vedem soţiile

*

Titulescu sub tricolorul vulvelor

în casa  cu proprietar mefistofelic

unde-s cerneala tuşul caligrafii

unde miliţienii de maşini de scris

depresia represia plictisul reamintirii

păcatul nu se şterge este iertat

parcă suntem toţi în Tibet

dreptul numai la coşmar

vorbeam în oglindă cu Petre

câţi morţi pe tarabă

păscută pască

îl îngropară

ne dezgropăm Petre

din ape cu vetre

stridie viridiana

dezalbăstrind-o pe Sfânta Ana

râm tărâm inima surlă

prin a Lisavetei turlă

copiii v-ar recunoaşte

părintelui Paşte

*

măcelăriţi-i

nu-şi creşte porcii

să facă o carne

ca porlogul

ce-a făcut

trădătorul

se cheamă

lovitură de stat

mi-e frică

să trăiesc

în România

nu să mor

*

pe forumuri

să fim prezenţi

şi să pozăm

în dizidenţi

vă tolerez

în sensul de

a nu vă dori

dispariţia

caţără-ne

plevei

născătoareo

de munţi

dreptatea nu e

sabie e teacă

distins accent

de bază moldovenească

moarte tuturor

celor ce

neagă

holocaustul

în sobă

arde mama

iar eu mă tai

cu lama

vezi Românie

că mai ai şi eroi

dar sunt plecaţi

pe meleaguri străine

 *

omoară-te scârboşenie te-a scăpat mă-ta în cap

încălcaţi legea circulaţiei în Piaţa Universităţii

românii au un obicei ţin numai cu cei de la putere

 pe nici o ulicioară nu ne mai  filosofară ne împuşcară

cei ce ne ascundem în străinătate de corupţi

îl vom susţine să vă belească pe toţi

acest lucru a fost premeditat şi bine pus la punct

ţară ruptă la hotare coruptă în interior

cu cât are dreptate îl sfâşie haita

ăla a văzut Rusia ăsta oceanele dalee komunizm

viperele să ragă măgarii să scuipe venin

jeguri de ziare scrise de jeguri de oameni

a venit şarpele pe pământul României

ţara noastră e în două crăpată

suntem în plină dictatură suntem daţi ruşilor

lipsa de caracter nu poate explica chiar totul

aţi greşit ţara interimara invazie rusească

complex de minoritar ba de geniu intimato

cucurigu tău de ziarist ziua nu va mai fi la fel

die Kraptokraten  hoţii fac un puci valoarea

e dată de mine şi v-o iau că-mi aparţine

să ucidem toţi foştii comunişti

 că nu voi spune vrăjmaşilor tăi taina ta

şi nici sărutare nu-ţi voi da precum Iuda

ăsta habar n-are cât e ceasul în Gara de Nord

nu cunosc pe nimeni nimeni nu mă cunoaşte

tribalismul românesc a făcut înconjurul lumii

*

oui puisque je retrouve un ami si fidele

oui je viens dans son temple adorer l’Eternel

quoi tandis que Neron s’abandone

în soare racinian pe necitite

Sibiu cu paznic Tolstoi copilul întrebând

dar Jean Racine la rege de Alexandru când

albul zarzărilor

galbenul cornilor

pantomima avatarului

să vând rachiu unui paznic

semănând cu Nicu Steinhard

el nu părea a-l fi băut

poate familia poate Sibiul

n-am să cer alte daune

decât tot pe mama şi paznicul

să refacem târgul

să ne întrebăm şi altceva

mama era Elisabeta

*

somnul paznicului Tolstoi

în Sibiu o noapte de apoi

pe pojghiţa haitei de copoi

zgaibă de bust

pe protopop Cioran

sistem de alarmă

la casa Goga

s-o dus în sus

trebe să vină

ui măi călca-te-ai

una am prins

pe Valea Caselor Senelor

dumbrava mamei somnului

malaria din altă viaţă

nu mai tot face atâta praf

asta ne-o fi soarta unora să ne

enervăm preopinentul când nici

nevoie unul de altul n-am avea

alta decât să ne coalizăm contra noastră

*

povestea paznicului Tolstoi

mort şi înviat mama

iehovistă după asemănare

din tren în ambigen

n-om fi vânat din naştere

ne-om vâna om uzurpa

fiarele căprioarele sub

mască poligon ne drămuim

sub Fuji prin Sibiu

după ce plecară vânătorii

am delegat şi dintre noi

să ne termine ne-am

mai decimat şi înşine 

cum nu ne dorim decât să

fim vânaţi peste rând

să scăpăm de nedreptate

singura e vânătoare

ne împuşcă trebuitorii

ne lasă şi în viaţă vai

cât să-i ronţăim

simplul instinct de a te lăsa fârşit

fârşind câte un pic dacă te şi

redistribui în alt animal avatar

îngurgitate clanţe ce-oţi zice

muzică ştiută plictisul îl văd

în dreapta mea mă duc la

catedrală înaintez spre sfinţi

voi şi intra catapeteasma

să mă împuşte în post pregătit

cu dulcele în măruntaie

cerul să ne vâneze în el

stingându-ne un balet

vânătoresc animale

vânând măşti pe oameni

nemascaţi îmblânzitori

*

voi ce suflet

crăuniţi

spre Tiresias

între coloane

paznicii

în linie

la temelia

vânătorii

mătură

cadavrele

măştilor

garoiule

când şi

ibsenienii

ni se mascară

să piară

doar paznicul

acum la Astra

c-a fost şi domnu’

preşedinte

în miezul

zilei

să rămânem

restaurare

dharma

lentoarea

contemplării

de paznic

recunoaştere

din tinereţe

din India

şi retro

cobori

avatar

munţii

mai repede

mama şi

paznicul

ne mai putem

pierde

omul

se ridică

pe vârfuri

degeaba

paznicul

i-a fost

client

la ţuică

musca

pe perete

băieţi

şi fete

duşi

întorşi

brâncuşieni

în Gorj

paznic

Tolstoi

rachiu

în buduroi

lemurian

alexandrin

Jean

Racine

quoi tandis que Neron s’abandonne au sommeil

faut-il que vous veniez attendre son reveil?

*