REMINDER DEVENIRE ÎNTRU FIINȚĂ

REMINDER DEVENIRE ÎNTRU FIINȚĂ

27 septembrie 2016, 5 pm, Calderon 39

PRIMĂRIA SECTORULUI 2

CENTRUL SOCIO CULTURAL „JEAN-LOUIS CALDERON”

Vă invită

Marți, 27 septembrie 2016, orele 17.00, la evenimentul cultural

Colocviile de Marţi  „Viitorul nu trebuie să excludă ființa”

Oaspeți de onoare: Mihaela Cristescu (Australia) și Wienfried A. Senker (Germania)

Premieră: Neculai Urs - George Topârceanu conferențiind despre cărți

Intervenții:

·      George Anca: Devenire/ființă la Drăghicescu și Noica

·      Puși Dinulescu: Lectură-mișcare-finisare

·      Mihaela Munteanu: Fantomele opcalerei

·      Viorel Speteanu: Bătălia de pe Dealul Spirii

Teatru de poezie:

Toma George Maiorescu, Constantin Abăluță, Gheorghe Dănilă, Gabriela Tănase, Vali Pena și Dorin Croitor

Lansări de carte:

·        Mihaela Cristescu: Antologie de poezie românească în Australia

·        Corneliu Zeana: Când va cădea o stea, Betta, 2016

·        Aristotel C. Pârvulescu: Eseuri, Semănătorul, 2016  

 Coordonator: Dr. George Anca

    În speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre, vă aşteptăm cu drag la  Centrul Socio - Cultural ”Jean-Louis Calderon” , din Str. J.L. Calderon nr. 39, tel. 0213156670.   

                

                   Învăţând sanscrita (cu) Eminescu

“Scrisoare divină” este traducerea eminesciană pentru numele alfabetului devanagari. Dacă valabilitatea caracterelor tipografice respective  fusese o problemă, la începuturi, pentru înşişi urmaşii lui Gutenberg, lui Eminescu i-a fost dat să rescrie, de mână, după tiparul berlinez ‘In der Nicolaischen Buchandlung’, editorul cărţii Kritische Grammatik der Sanskrita-Sprache in kurzerer Fassung von Franz Bopp, Zweite Ausgabe, 1845, devenită, în înscrisul lui I.Nădejde, “ Compunere/Traducere De Mihail Eminescu. Gramateca sanscrită. Vol.1.  Iaşi, 1886. În biblioteca de Iaşi”. Soarta a vrut ca publicarea, pentru prima oară, în 1983, să se facă în facsimil (însoţit de transliterarea, tipărită, în alfabet latin) – M. Eminescu, Opere, XIV.Traduceri filozofice,istorice şi ştiinţifice. Hurmuzaki. Rotscher. Kant. Leskien. Bopp. Articole şi excerpte. Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 509 - 896 (unele citate, în continuare, vor indica, în paranteză, pagina la care se află în această ediţie). Editorii, Petru Creţia şi Amita Bhose, au introdus cercetătorii şi cititorii în laboratorul, cu totul surprinzător pentru cultura română, al lui Mihai Eminescu, traducătorul. Preocuparea pentru sanscrită apărea, misterios şi poate terapeutic, drept un final de operă în eternitate, dacă nu un accident, o curiozitate, cum se perpetuase în percepţia eminescologilor vreme de peste un veac. Cum să (nu) fi încununat sanscrita opere de căpătâi de istorie naţională, artă dramatică, filosofie transcendentală, paleoslavă, traduse de Eminescu din germană în română?

În afara tiparului devanagari, poate că nu lipseşte nimic din gramatică în varianta din ediţia critică naţională menţionată mai sus. Luăm parte chiar la un spectacol, o leela, (‘lela’ lui Budai-Deleanu?) româno-sanscrită. Deschizând volumul la paginile manuscrise în devanagari ale lui Eminescu, profesorul Satya Vrat Shastri a avut o revelaţie, din care şi-a revenit parcă anume pentru a-i relata, pe nerăsuflate, soţiei sale, Usha, specialistă, ca şi dânsul, în sanscrită, ce a văzut. Devanagari fiind un alfabet numai de majuscule, scrisul lui Eminescu îi va fi apărut ca un tipar empatic. Se va întâmpla la fel oricărui indian care va avea cartea aceasta tipărită în mână, iar orice român care se va alfabetiza în devanagari cu ajutorul lui Eminescu va fi la înălţime, ca să spunem doar clasa.

Atât pentru Bopp cât, crede Amita Bhose, şi pentru Eminescu, utilizarea alfabetului devanagari ţine, la ei, de vizual, pronunţia corespondentă neinteresând în aparenţă. Acelaşi Satya Vrat Shastri, aflat în România cu prilejul conferirii doctoratului honoris causa al Univerităţii din Oradea, a oferit, prin viu grai, ore întregi, echivalenţe sanscrite la cuvintele romanes dintr-un dicţionar pregătit de Luminiţa Cioabă, pe care aceasta i-l rostea ca într-o transă.

Dacă transcrierea porţiunii în devanagari din gramatica sanscrită acoperă o zonă grafică enigmatică în biografia scrisului eminescian, în orice caz manuscrisul se poate citi şi ca o partitură, ştime psiho-poetice ale propriului melos indo-european, iar tipărirea lor, făcându-le poate mai greu, pentru români, de decriptat ori de omologat acordurilor propriei poezii şi poetici, ne poartă în sacristia sanscrită a ştiinţei paniniene a gramaticii, via Franz Bopp. Întârzierea, până acum, a tiparului şi a punerii separate, în volum, la dispoziţia mult mai multor interesaţi decât s-ar crede, a acestei gramatici sanscrite eminesciene adaugă, prin nelămurirea misterelor marilor întâlniri întru logos-vac, o atractivitate proaspătă, o descoperire redimensionată la standarde globale în care India lui Eminescu, reimaginată cosmic, româneşte, abia se confirmă, contrapunctic, prin traducerea finală, ca însăşi viaţa lui nestrăină universului, peste moarte şi avatar.

Am asistat, câţiva ani, în India, la confirmări, în “traducere”, ale lui Eminescu. Mahendra Dave se credea chiar un avatar, în…gujarati. Ascultând traducerea proprie, Divyagrahah, incantată de Urmila Rani Trikha, Sergiu Al-George a murmurat, fără cea mai vagă ostentaţie: parcă aud pentru prima oară Luceafărul lui Eminescu. Departe de a fi fost un sacrilegiu, acea întoarcere la scrisoarea divină, în palimpsest de sonorităţi, va fi simfonizat în auzul indianistului nostru – specialist în foniatrie! – scriitura eminesciană, românească şi totdeodată, în auz, sanscrită. Avatarurile – mai multe în România – ale versiunii în devanagari, tipărite oarecum în ‘samizdat’, neincluse în ediţiile ‘oficiale’ încă, se vor fi însumat amânărilor publicării gramaticii.

În India, traducerea Luceafărului a circulat ca o operă a locului, lansările bucurându-se de tonalităţi irepetabile. Parcă în replică la transcrierea paradigmelor gramaticii sanscrite, mai mulţi poeţi indieni au recompus poeme de inspiraţie indiană ale lui Eminescu. Imnul originii, din Rigveda, tradus în germană, de aici în română, de către Eminescu, rescris în începutul Scrisorii I, (re)tradus în sanscrită de Rafik Vihari Joshi, se regăseşte într-o spirală, într-o singularitate ce poate decima constelaţii.

Geniului de gramatician al lui Bopp, traducătorul său, Eminescu, i-a răspuns cu ultimele eforturi, testamentare, retrospectiv şi premonitoriu. Ne aflăm în faţa unui cod supragramatical, o comunicare între începutul şi sfârşitul limbilor, cu punerea în vedetă a recunoaşterii, abhijnana (Kalidasa), de sine a culturilor prin celălalt, prin cel dintâi, acelaşi cu cel din urmă: “împresurat din toate părţile de boală, redus prin forţa lucrurilor la o funcţie subalternă, devenit incapabil de o activitate creativă, Eminescu a avut totuşi energia, disciplina şi elanul intelectual de a se confrunta cu o lucrare dificilă între toate şi, biruindu-şi şi încheindu-şi soarta, de a-şi apropia într-un chip admirabil limba ideală a aspiraţiilor sale cele mai adânci” (Petru Creţia, ed.cit. p.62). “Grija şi exactitatea cu care a tradus Gramatica lui Franz Bopp dezvăluie că, cel puţin în perioada traducerii, Eminescu poseda cunoştinţele teoretice despre limba sanscrită la cel mai bun nivel al ştiinţei vremii sale” (Amita Bhose, în ediţia citată, p. 1017). Or, ‘perioada traducerii’ este fie între 1874-1876, după unii, fie 1884-1886, după alţii, în aceeaşi fatidică bibliotecă ieşeană, azi “Mihai Eminescu”, cât s-ar putea grafia şi în devanagari cum îşi plănuise cartea de vizită, alfabet în care i-au cunoscut numele sute de studenţi indieni.

Să fi rămas Eminescu ‘copist şi sufleor’ şi în sanscrită? Tocmai când se îndreptăţeşte  “ocupaţiunea mea, care întotdeauna va rămânea ştiinţifică şi literară”, cum i-a scris lui Maiorescu, dar şi-o va fi spus-o mai ales sieşi, precum i s-ar fi putut adresa şi lui Kalidasa, poet-kavi dar şi almkarika (poetician, ca şi Eminescu).

Tema-rasa şi sunetul-dhvani străbat sanscrit întreaga creaţie a lui Eminescu, de la plânsul antropomorf al izvorului-naşterii la dorul-avatar al solului către Zalmoxis, blestemat de formă în Nirvana/Rugăciunea unui dac.

Sanscritismului de fond al operei, al morţii tuturor eroilor din Mahabharata, i se contrapune, rece, ritual, gramatica sanscrită, de pe urmă şi, în acest târziu, dintru început, reîncepere în învăţarea spiritului primordial cu Eminescu, într-un timp când devanagari este la îndemână, electronic, ubicuu. Dacă în ediţia facsimilată, pentru cititorul român abia transliterarea declanşa fonetismul, originalul lui Bopp şi devenirea traducţional simbolică la Eminescu duc spre semnul vizual şi sonor al rădăcinii atotputernice.

O gramatică şi un glosar ale zeilor: Siva; “Puradanishas m. un nume al lui Indra (ad litteram ‘muşcător de cetăţi’, comp. Purandara ‘despicător de cetăţi’; “Shvetah, un comune al lui Indra (ad litteram ‘având cai albi’; “Indraani, Varunaani, Rudraani, soţiile lui Indra, Varuna, Rudra”; “dharmavid” m.f.n. ‘cunoscător de datorii’; ”acyuta 1) adj. firmus, trop. excelsus, divinus, augustus 2) nomen Vis’nus et Kris’ni”; ”ishvara m. 1) dominus 2) nomen Sivi 3) adj. potens, capax, par”; “ishvari f. 1) domina 2)nomen Durgae, Shivi uxores”…

Mahabharata este citată pentru exemplificarea numeralului; traducerea lui Eminescu, din sanscrită (în devanagari) şi germană: “Dronas răni pe Pandawas, o, rege, cu 25 Kripa, cu 50 de săgeţi, pe Durjodhanas cu 64 şi pe Saljas cu 9, pe Draunis tigrul-bărbat cu 3 săgeţi, Arthajanis cu trei săgeţi” (p.786).

Pentru Eminescu, sanscrita a fost o realitate, aşa cum este pentru Kalidasa. Kali îl întâlneşte pe Călin.

George Anca

          Un academician se ridică și cere Academiei Române să oprească COLONIZAREA României executată pe ascuns prin „grupurile de presiune Soroș”, din instituții și ministere cheie. Mesajul INTEGRAL

          www.activenews.ro/cultura/Un-academician-se-ridica-si-cere-Academiei-Romane-sa-opreasca-COLONIZAREA-Romaniei-executata-pe-ascuns-prin-„grupurile-de-presiune-Soros-din-institutii-si-ministere-cheie.-Mesajul-INTEGRAL-136057#.V-Xy66wi8x5.facebook

DE ANDREI NICOLAE  /   CULTURĂ   /   Publicat: Sâmbătă, 27 august 2016, 08:00  

Maestrul Sorin Dumitrescu, unul dintre cei mai importanți oameni de cultură și spiritualitate ai contemporaneității, a citit un text extrem de puternic, prin mesajele transmise, în Aula Academiei Române.

Academicianul a vorbit miercuri, 24 august, despre fenomenul „colonizării în act a culturii identitare a României.” Acesta a cerut prestigioasei instituții să-și exercite rolul pe care îl are în societatea românească, opunându-se asaltului ideologic colonizator al „grupărilor Soroș”.
 

”În fine, am lăsat dinadins la urmă dezastrul, aflat în plină desfășurare, al colonizării în act a culturii identitare a României.  În aceste zile, vînzătorii de pămînt românesc, veritabili vînzători de țară, sînt dublați de intelectualii vînzători și ei de valori, adevărați uzurpatori  adevărați uzurpatori ai axiologiei identitare. În ordine spirituală, colonizarea axiologică se execută într-ascuns, la adăpostul vacarmului politic generat de scenariul public al pedepsirii corupților. Ca urmare, colonizatorul poate umbla liniștit la tabloul de siguranțe ale sistemului de valori identitare, fără ca cineva să observe. „Grupurile Soroș” din România au fost special instruite și finanțate pentru a numi și implementa în posturile de conducere ale principalelor instituții responsabile cu orientarea culturii spirituale persoane și simpatizanți devotați „cauzei Soroș”!

MNAC, MȚR, ICR-urile, Uniunile de creație, Ministerul Culturii, ca să nu pomenim decît o mică parte, au devenit, peste noapte, adevărate centre de colonizare abuzivă, încît puțin lipsește ca în curînd să ne trezim chiar și cu un „Patriarh Soroș”!

Pentru națiunea română fenomenul colonizării reprezintă astăzi un „secret al lui Polichinelle”! Am putut asista de curînd la mazilirea șanselor electorale ale unuia din liderii politici proeminenți, operată, în timp record, doar de zarva cîtorva fundații fidele „cauzei Soroș! Lumea a tăcut și tace mîlc! Mi-ar fi greu să cred că acest mizerabil asalt ideologic colonizator ar fi rămas necunoscut actualei conduceri a Academiei Române. Atunci de ce se tace? Rolul excelentisim statal, conferit illo tempore de ctitorii Academiei, o obligă să ia urgent atitudine publică. Altminteri riscăm să ne trezim împresurați cu modificări care, treptat vor reuși să facă din Academia Română o instituție dezamorsată axiologic și identitar, de nerecunoscut. Să nu fie!

Profit de împrejurare, pentru a cere respectuos Academiei Române, plenului și actualei conduceri, să-și exercite grabnic nobilele atribuții pentru care a fost creată.”, a spus Sorin Dumitrescu.

Iată textul integral, publicat în revista Convorbiri Literare:

Distinși colegi,

Calea istoriei recente a statului român beneficiază de două stele polare: Biserica Ortodoxă Română (BOR) și Academia Română (AR).

BOR și AR – o știe toată lumea – sînt cele două instituții fundamentale ale României, cărora le revine uriașa sarcină de a garanta, axiologic și identitar, stabilitatea statală.

Dar prin puterea creativă de excepție a personalităților care o compun – acum și în trecut – AR îi revine în mod special transmiterea modelelor formative pe care le produce de-a lungul vremii o axiologie identitară în act. Potrivit regulamentului AR, excepția personalității academice este dată de valoarea contributivă a creativității sale și, implicit, a operei. Citez: „unicul criteriu de primire în AR este caracterul de excepție al contribuției candidatului… într-un cuvînt excelența în creație”. Nimeni nu explică însă la ce fel de contribuție se referă regulamentul. Cel mai adesea se consideră, că pentru arte ca și pentru cercetarea științifică, ar fi de ajuns ingeniozitatea mentală a autorului, caracterul „inspirat” al lucrării, splendoarea abilităților ei științifice sau artistice, talentul originalității sau gradul de înnoire tematică și modală care, toate la un loc, ar reprezenta, valoarea contributivă. Experiența dovedește că aceste calități native nu pot fi votate de jurii decît subiectiv, după cum unul sau altul din membrii juriului se încîntă sau se plictisește…

De aici decurg în mod inerent o seamă întreagă de erori de apreciere, care uneori ajung să pună la îndoială însăși justețea și corectitudinea selecțiilor. Iată de ce, pentru a aprecia corect o operă sau o candidatură, este neapărat nevoie de un reper; un reper valoric autoritar și maximal, în funcție de care, poate fi rapid stabilită, destul de precis și de obiectiv, valoarea contributivă. Or, adevărata valoare contributivă a unei opere artistice sau științifice nu poate fi decît fără precedentul în lume a exprimării ei , care de la sine pune capăt selecției subiective, votată superficial: candidaturi, opere, premii, distincții ocazionale etc. Fără precedentul unei imagini, a unei viziuni științifice sau a unei cercetări poate să nu convină, unuia sau altuia, dar nimeni nu le va putea nega obiectivitatea valorii contributive. Dacă criteriile exclusiv subiective impun automat VOTUL secret, selecția, prin raportarea la un reper autoritar (fără precedentul în lume ), cere, ca și în cazul juraților, ca stabilirea valorii contributive a unei opera sau a unei candidaturi, să se facă în biroul de secție al AR., în regim deschis și prin decizie comună a majorității. AR nu ar trebuii să întîrzie explicarea și familiarizarea publicul tării cu criteriul solid al fără precedentului în lume, prin însăși selecția de personalități și de lucrări pe care și le asumă. Astfel contribuie încă odată și nemijlocit la modificarea standardelor gustului public, și implicit la potențarea cotelor spirituale ale națiunii.

Însă ceea ce deprimă este încăpățînarea cu care continuăm, la indicația conducerii secțiilor, să facem, selectarea membrilor onorifici, corespondenți și titulari, servindu-ne de criterii subiective, periferice și extrem de indulgente. Asta pe banii, și așa destui de puțini ai AR! Fără precedentul unei opera este foarte puțin luat în seamă de juriile secțiilor. Primirea în AR se rezumă, majoritar, la „talentați” și la aplombul estetic al acestora, adică la valori laice modeste, care pretutindeni fac inflație.

Și ca și cum la noi acestea n-ar fi fost de ajuns, inflația axiologică coexistă adesea cu dăinuirea unor nenorocite peceți lăsate de vechea așezare politică a țării.

Bunăoară, cui datorăm acele inepte prevederi regulamentare care, mimînd ordinea valorilor, insultă în serie întreg corpul membrilor AR: potrivit acestora, „onorificii” nu pot participa la selecția „corespondenților” iar „corespondenții” nu sînt vrednici nici ei să voteze „titularii”! O birocrație ierarhică smintită, care se cere grabnic abolită, înainte ca AR, în mod justificat să intre în gura presei!

Potrivit acelorași habitusuri trist împămîntenite, posibili „onorifici postum” ca HORIA BERNEA, PAUL NEAGU, AUREL STROE, VASILE GORDUZ, EMIL BOTTA sînt sortiți să aștepte decenii la rînd în subterana culturii, momentul confirmării valorii lor academice. Din păcate, aceste nenorocite sechele ale mentalității totalitare se află la rîndul lor în conjuncție cu presiunile academiilor și academioarelor nou înființate și zdravăn finanțate, care împresoară și tind treptat să anuleze, prin ușurătate și sufocare, prestigiul secular al AR.

Distinși colegi,

toate semnalele arată că AR este pîndită de un grav impas axiologic și de o scădere a eficacității publice. Bruiată abundent de clonele academice pomenite mai sus, credem că se impun două acțiuni urgente: obținerea grabnică de fonduri necesare recuperării în justiție a importantului patrimoniu moștenit și ridicarea imediată a ștachetei de selecție a cererilor de intrare în AR, în așa fel încît aceasta să fie treptat gazda de necontestat a adevăratei elite intelectuale a României. Acea elită, căreia, din pricini binecuvîntate, îi lipsește răgazul și ideea de a face presiuni pentru a intra pe orice cale în posesia unui mult rîvnit rang academic.

Trebuie pusă stavilă urgent arivismului cultural.

În fine, am lăsat dinadins la urmă dezastrul, aflat în plină desfășurare, al colonizării în act a culturii identitare a României. În aceste zile, vînzătorii de pămînt românesc, veritabili vînzători de țară, sînt dublați de intelectualii vînzători și ei de valori, adevărați uzurpatori ai axiologiei identitare. În ordine spirituală, colonizarea axiologică se execută într-ascuns, la adăpostul vacarmului politic ,generat de scenariul public al pedepsirii corupților. Ca urmare, colonizatorul poate umbla liniștit la tabloul de siguranțe ale sistemului de valori identitare, fără ca cineva să observe. „Grupurile Soroș” din România au fost special instruite și finanțate pentru a numi și implementa în posturile de conducere ale principalelor instituții responsabile cu orientarea culturii spirituale, de persoane și simpatizanți, devotați „cauzei Soroș”!

MNAC, MȚR, ICR-urile, Uniunile de creație, Ministerul Culturii, ca să nu pomenim decît o mică parte, au devenit, peste noapte, adevărate centre de colonizare abuzivă, încît puțin lipsește ca în curînd să ne trezim chiar și cu un „Patriarh Soroș”!  Pentru națiunea română fenomenul colonizării reprezintă astăzi un „secret al lui Polichinelle”! Am putut asista de curînd la mazilirea șanselor electorale a unuia din liderii politici proeminenți, operată, în timp record, doar de zarva cîtorva fundații fidele „cauzei Soroș! „Lumea a tăcut și tace mîlc! Mi-ar fi greu să cred că acest mizerabil asalt ideologic colonizator, ar fi rămas necunoscut actualei conduceri AR. Atunci de ce se tace? Rolul excelentisim statal, conferit illo tempore de ctitorii AR, o obligă să ia urgent atitudine publică. Altminteri riscăm să ne trezim împresurați cu modificări care, treptat vor reuși să facă din AR o instituție dezamorsată axiologic și identitar, de nerecunoscut. Să nu fie!

Profit de împrejurare, pentru a cere respectuos Academiei Române, plenului și actualei conduceri, să-și exercite grabnic nobilele atribuții pentru care a fost creată.

m.c. Acad., Dr. Prof. Univ., Sorin Dumitrescu, pictor,

   Dracula = Novel. Patents. 5 INVENTIONS found with DRACULA in the title or abstract.

                   Vlad Tepeş, nãscut la Târgovişte ="Valdislaus I Basarab-Luxemburg"

Compilatie de Petru Costinescu – DICOSTI,Consilier in PI – Proprietate Intelectuala  (INVENTII &

          MARCI & DESIGN ).              E= petrucostinescu.dicosti@gmail.com        M= 0726/ 823 443

     _____________________________________________________________________________

           Cu ocazia Evenimentului Cultural : SFINŢI, VOIEVOZI, VAMPIRI. Centenar Ilie Cleopa (n). Centenar Bram Stoker(m). In memoriam Ion Nicolescu Marti, 24 apr. 2012, ora 17, la Centrul Cultural CALDERON 39 str. J.L. Calderon nr.39.

 Amfitrion: Dr. George Anca

Director Centru Cultural Calderon 39: Prof.Mihaela Popescu     

           

INVITATI: Olga Delia Mateescu, Vali Niculescu, Elisabeta Isanos, Sorana Gorjan, Lucia Negoiţă, Elena Liliana Popescu, Doina Boriceanu, Victoria Milescu, Zaira Samharadze (Georgia), Mariana Gurza, Olguţa Daniela Iordache, Elena Lupaşcu, George Astalos, Puşi Dinulescu, Toma George Maiorescu, Vasile Andru, Ion Coja, Sorin Paliga, Constantin Patraulea, Nicolae Grigore Mărăşanu, Aurelian Goci, Mircea Coloşenco, Gabriel Gheorghiu, Candid Stoica, Romeo Tudor, Cristian Moţiu, Ion Andreiţă, Florin Costinescu, Mihai Teodorescu, Felix Sima, Dan Mateescu, Vasile Boji, Sorin Stratilat, Silvian Floarea, Vladimir Udrescu, Mihai Stan, Petru Costinescu, Matei Ladea, Sebastian Văduva .

       GEORGE ANCA. Poet,

  prozator, istoric literar, 

 critic literar, eseist.: „Trupul se va reuni cu sufletul la judecata

viitoare, insa va invia induhovnicit, iar nu cum a fost pe pamant.”

         (Ilie Cleopa, 10 aprilie 1912 – 2 decembrie 1998).

„Who was it but one of my own race who as Voivode crossed the Danube and beat the Turk on his own ground? This was a Dracula indeed! Woe was it that his own unworthy brother, when he had fallen, sold his people to the Turk and brought the shame of slavery on them!” (Bram Stoker, 8 mar.1847 – 20 apr.1912).

  “ Ci sufletul-imn al poetului Ion Nicolescu ne va vizita. “

                 _________________________________________________________-

  INTERVENTII: *Neculai Hilohi: Îngerul păzitor, intersecţie cu lumea paralelă  *Mihai Teodorescu: Relaţia dintre materie şi spiritualitate din perspectiva filosofiei  Vasile Andru: Duhovnicul meu Ilie Cleopa *Felix Sima: Episcopul Partenie *Ion Bârsan: Dimitrie Cuclin *Petru Costinescu: Mănăstiri şi invenţii  *George Anca: Epopei Dracula  *Puşi Dinulescu: Bampir, coane Păstorel  *Sorin Paliga: Dracula în Cehia  *Sorin Stratilat: Dracula si filmul  *Paul Silaev: Străzi paralele: Caragiale, Calderon  *Candid Stoica: Poesis                 Recital Gabriel Gheorghiu

  LANSARI de CARTE:  *Dimitrie Cuclin: Sonete *Victoria Milescu: Fenomenele fără cauză,; Din Caucaz în Carpaţi. Zaharia Samharadze în dialog cu Victoria Milescu *Florin Costinescu: Sisif, dezlegarea de vină, *Nicolae Grigore Mărăşanu: Fiara, *Ion Bârsan: Poezii şi reflecţii,–  *Adrian Georgescu: Descensio. ===================================================

                           Petru Costinescu – DICOSTI:

       Abraham Stoker(1847-1912) - Irish writer of the horror novel about Dracula

  Dracula by Stoker, Bram “  “ Count Dracula had directed me to go to the Golden Krone Hotel, which I found, to my great delight, to be thoroughly old-fashioned, for of course I wanted to see all I could of the ways of the country. “

                                          www.thefreedictionary.com/Dracula :În cache - Pagini similare

Noun	1.	Dracula - comprises tropical American species usually placed in genus Masdevallia: diminutive plants having bizarre and often sinister-looking flowers with pendulous scapes and motile lips genus Dracula liliopsid genus, monocot genus - genus of flowering plants having a single cotyledon (embryonic leaf) in the seed family Orchidaceae, orchid family, Orchidaceae - enormous cosmopolitan family of perennial terrestrial or epiphytic plants with fleshy tubers or rootstocks and unusual flowers
	2.	Dracula - fictional vampire in a gothic horror novel by Bram Stoker

 ro.wikipedia.org/wiki/Dracula   „ Se presupune că Vlad Tepeş, fiul lui Vlad Dracul s-a născut

în 1431, mai probabil la curtea domnească din Târgovişte ca majoritatea voievozilor munteni, sau poate la Sighisoara în timp ce tatăl său se afla în Ardeal între anii 1431-1436 numele lui oficial fiind "Valdislaus I Basarab-Luxemburg", botezat în sfânta cristelnită de la biserica "Sfânta Maria".
 

       

El obisnuia însă să se semneze cu numele tatălui său, "Dracula", fapt dovedit de o primă însemnare documentară de la Bucuresti, datată 20 septrmbrie 1459 si de portretul datorat lui Odhsenbach Stambuch (Stuttdart).
   Termenul de Dracula este derivat din românescul - Drăculea - fiul lui Dracul, tatăl său având acest titlu datorită decoratiei, primită de la regele Ungariei, care înfătisa un dragon. „

________________________________________ =

April 24, 2012: EPO= European Patent Office : 5 INVENTIONS found in the Worldwide database

                                     for:  DRACULA in the title or abstract.

June 9, 2011=Patent USA No 2011-133404 “HALLOWEEN AFTERNOON at DRACULA 3-D CASTLE BOARD GAME” :        ABSTRACT: A Halloween Afternoon at Dracula's Castle board game which comprises a game board having a first outer pathway level, a second middle pathway level and a third inner pathway level. A plurality of playing pieces is for use by players, wherein the playing pieces are positionable on the spaces. A plurality of player residences, trespass tokens for use by the players. A chance determining mechanism is for indicating a number of the spaces to be traversed by each playing piece. A plurality of play money, spookology cards, lucky/unlucky cards, Possession Cards, item cards are provided to the players. In addition, a plurality of player sound pieces is provided with light and a silhouette to replicate a spooky player and Halloween theme sounds. A three dimensional plastic pentagon shape castle was built on the game board.; The 3-D castle has light and a silhouette to replicate Halloween theme sounds and songs.

Febr.20, 2006=Patent JAPAN No  JP2007-215953  “PACHINKO GAME MACHINE”     ABSTRACT: PROBLEM TO BE SOLVED: To provide a pachinko game machine which facilitates the inspection (checking) of mobile condition of a mobile body. SOLUTION: In the processing for informing mobile condition, the operation is controlled as follows: After the setting of respective original positions by a varied original positions return processing, a drive signal is outputted to a stepping motor again so that a character (Frankenstein), a character (Dracula), a shielding member (Dracula) and a character (wolf man) are moved individually to the mobile area limit from the respective original positions to be returned back to the original positions. Thus, for example, workers of the production line can easily check the mobile condition of the mobile bodies by inspecting them with naked eyes.

  COPYRIGHT: (C)2007,JPO&INPIT

                                       REFERINTE BIBLIOGRAFICE:

1. Patent USA No 2011-133404 “HALLOWEEN AFTERNOON at DRACULA 3-D CASTLE BOARD GAME” 

2. Patent JAPAN No  JP2007-215953  “PACHINKO GAME MACHINE

3. www.thefreedictionary.com/Dracula   5. ro.wikipedia.org/wiki/DraculaÎn cache - Pagini similare

________________________________________________________________________________

     Consilier  PETRU COSTINESCU – DICOSTI [ INVENŢII & MÃRCI & DESIGN ]

     Bucureşti, 24 apr. 2012            E= petrucostinescu.dicosti@gmail.com        M= 0726/ 823 443

               

               Logo DICOSTI      PETRU COSTINESCU -DICOSTI: Consilier  în proprietate intelectuală (PI) :

    invenţii, mãrci, design.   

·         N.9 aprilie 1943, Burdujeni-Târg, acum cartier în SUCEAVA

·         Abs.1961-Liceu (fondat 1860)  STEFAN cel MARE din Suceava.

·         1966, absolvent Facultatea de ELECTROTEHNICA (fondatã 1921) din POLITEHNICA Bucureşti  (fondatã 1818).

·         Cercetãtor ştiintţfic principal 1, Preşedinte de Comisie de Invenţii la OSIM (fondat 1906) - Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci .

·         Membru al CNCPIR (fondatã 2000)- Camerei Naţionale a Consilierilor  în  PI – din ROMANIA.

·         din 1998,Consilier in PI; European Patent, Trademark and Design Attorney.

 __ DICOSTI = Design & Invenţii - consiliere COSTInescu Petru___

_________________________________________________________________________________

COMPILATION : a collection of preexisting materials and data so arranged to form  a new original work under the law of copyright.  Merriam-Webster's Dictionary of Law, © 1996 Merriam-Webster, Inc.