MILAREPA

de George Anca

                        MILAREPA

traducând din Grubum

părere de tristeţe voi mai trăi o vreme retorica de faţă cu-ntărâtate crème transcris din pomenire retezul codrenesc ne ierte-le prin gheaţă cum harnic hămesesc fii de-oricâtă stoire te ostoind o stoa sublinieri de ouă râs ca de tânăr o a de mamă şi mizerii dumnezeirii-njuri pân’ mai devreme dărui din stropi deplini conduri

separaţii în naturală incomunicabilitate îmi iubesc autorul pentru iluzia în scris nu mai e vorba de nici un an din vreo viaţă de albi cerşetori de zăpadă pe nume de om provocarea lecturii de kama în frigiditate la plecarea cu aparenţă sfaturilor bănuieşte-i reducerea la sărut cărucior de cumpărat bunătăţi de nerecunoscut

hating his enemies loving those who are dear to him curtezana se mai traduce-n generalitate ia-o lectura de dor în tricotajul puloverului de pe unde-am hălăduit anti-coperăminte duse-s visele calde iernilor neîntâmplate fiecare lovit cu leuca în felul lui de ea încă de cult imnurile masturbaţiei chiar dânsa cântate nimicarniţe întru lauda sieşi

aproape neputinţei şi păcatul şi ispăşirea o veselie a feţelor îngropate în foc jumătatea de vin din baltă banii jos îndepărtată shunya fără speranţă zero entropică hlizire la fulgi surpaţi hazard et caetera de-atâtea ori tristeţea ne mai lăsării spre transfuzii qui pro quo-ul inspiraţiei de odinioară agonia zilei

probabil ajunează lâna dezlânării fruntea călătorire-ar Nandini anandă încoace jos de uitare senzaţiile reunite liric la palmier cu amrozie de autopsie fiecare capitol îşi aşterne pe cont propriu iluzia contemplaţie până la os şi acolo duel animalic etajată alternativă yantră însoţitoare chipurilor de-o minte nedăruită toată

poze cu mort înţelesului developare n-au decât să citească ei toate capitolele vârfului de ac nu ţi-am mai scris de când n-am tropic sub picioare ai privi un Voltaire bulgar ne-am certa la talpa vieţii laudetur Jesus Cristus cenuşa simtă-ne azurul călătoreşti prin disperare acum o zi un an o poezie canonu-şi înturna părerii cât a ne dărui morminte

gâtul funinginos răsturnându-ne visul palorii lasă-mă să te scriu poveste indiană ore noroi de bură conjunctivita foamei lectura s-a îngălbenit rugăciune neprogramată versul miriapod părăsindu-ne nu se vede că eşti orb a câta parte din baston mi-e braţul albastru pe scara gării dând semne de încălzire-n alb în exclusivitate dimineţile

puja mâine legarea arhivei nu las copilul singur că nu mai are pe cine lăsa la rându-i singur în ajunul aniversării imaginare şi tot puja înapoi cu nimeni du fetele la muzeul satului că aveţi de măsurat strada din faţa Mărcuţei mamele iată-le cum refuză inspiraţia numai a fiicei tale pentru India cu fiica mea indianizată bust Eminescu teracote Ganesh

când sarele nu mai e depresie vii şi tu de la Alba Iulia când vii tu de la Alba Iulia nu mai e soarele depresie indiferenţi soarelui deispărut bine că vii bine de soare poet la rost starost silabele înviindu-mă în scrum sanscrit cu praful femeie numărat fâlfâit aproape o viaţă nesfârşită până mâine ce foame ne e la toţi în bucătărie  cum ne întristarăm în puja

cu faţa spre cerşetorul fără picioare el un roman citeşte eu notez a noastră mamă moartă clasa-a doua aşteptare anunţ chibrituri ale liniştii permisii bez s-au liberat mitraliorii ba din gardă cântă de blonda ondulată întârziere mai vameşi de aproape nu se înhoardă relaţii cu persoane necunoscute pe terre cititor căruciorul neagră transparenţă Bihorul

copilul priveşte prin picăturile de ploaie şi vede o oaie o laie un fir de păr şi un fen fenul usucă firul de păr cu ajutorul unei prize oaia dă lapte la puişori cu ajutorul unei ţâţe după ce vede toate astea mai ved un fotbalist pe nume Augustin şi un portar Moraru în poartă Augustin îi bagă zece goluri şi se cară acasă copilul mai vede copii care mănâncă papuci

lu era un lu care avea un mu mu era un mu care avea un lu într-o zi lu l-a lăsat pe mu şi s-

a dus la lu într-o zi mu l-a lăsat pe lu şi s-a dus la mu mumumu de ce-ai un lululu de ce-ai un mu într-o zi lui lu i-a fost dor de mu şi s-a dus la mu într-o zi lui mu nu i-a fost dor de lu şi nu s-a dus la mu într-o bună seară mu s-a trezit cu lu ce faci lu şi el a răspuns că mu

într-o zi ursul a lăsat plânsul şi a luat râsul a mâncat surâsul şi ce-a rămas a dat la ursuleţi care se iau la bătaie şi se mănâncă pe post de mâncare ursoaica s-a dus la şcoala de surori noi ne mâncăm oasele rupte fetele au scris pe tort numele doamnei Indira Gandhi cu făină negătită cititul printre legi cunoaşterea obiceiului

într-o casă din Dodeşti mi-am adus aminte veşti dodie pe unde eşti prin delirul indigo zise Iona lui Godot du copacul dincolo cheia chelarilor lachei chelălăitei dependenţe a literelor în haos unde-am scris ligninei stai pe o scorpie de scai sărutând-o prost încai împotrivindu-ţi blonda prinţesă indiană aici apelam la metru

printre sfori Dudeştii satura către Milano ed altre vederea din Veneţia mantram pulbere marmora de-atâta imitaţie Asia nostalgiei exaltată pe invers bucuria lumânării stinse moara de persoane-ncetinindu-şi paşii-n sufletul râşnit îmbătrânim pe-o parte nu cu spatele floarea morţii ne va împerechea porţelanul nevândut cântec în anushtub

demonii dinainte oamenii de pe urmă tema morii în poezia veche lemnul roata făina de oase am stat de vorbă gândindu-ne la cei ce s-or fi gândind de sărbători la noi a nu fi trăind nici moarte nu se poate a nu fi murind nici viaţă nu se poate tema altui refuz de formă şi forma n-ai bani nu te mai doare capul cerşetorul o luase la picior

mai în upanişadă şi cerşetor pe nord la bord jurată să nu şadă din ceartă ramolită nici trepte nici elită cu spatele veniţii striviţi de interstiţii obezităţi oloage îţi ciocăne prin doage gol tată goale şapte perverse ori colapte ochi paraleli de-a oarba obrazul dat cu barba departe e mai cald de-al treilea Arald ori între staţii paznici cap călătorii casnici

vremea femeilor să te însori s-a dus nici muzică pe dorul electronizat cu minutul de şaptezeci şi cinci de cenţi veţi auzi cobe pantofii strângă-ne-ntre dolii devansate se ceartă suburbii scandal e papagalul glasul nu se repeta de-l numisem ecou ne-om ţine paginaţii în albul prăbuşirii transcrie-ţi-voi tăcere în mici otrăvi pahare ciocnindu-se-n aluzii

piatra neagră uite-o jos te vede jos cât o vezi iubire îţi este somn neclipind clipeşte mîine deşteaptă-te al pietrei reavăn duh geometru pe cine visasei piatră albul bărbii i l-ai îmbrâncit frate negru via aerea dincolo de bătrâneţe într-o dimineaţă cele patru colţuri ne sparg ochii ocol de frumuseţe piatra neagră

vorba anului acasă trist întors pe dos mai an diwali în minţi îmi lasă tot prieten pe duşman lucruri toate ne sunt mamă buni amici de altădată ne-ar tăia în glas de lamă tăietorii ne-ar da roată era focul de Holika doar culorile-n Dushera se amestecă amica iar să schimbe kalimera trei serbări şi numai una vă va povesti Jamuna tatăl fetei caldul sete-i

carmbol supravieţuindu-şi golul în delir vălul golului a doua oară până când neauzită agonie pune judecata lustruită este sănătoasă de-a născut copilul cerşetor în pieta piaţa Matache film indian vreo cunoştinţă de o fiinţă aproape gata Agatha femeia Bardarbom între timp între fum a treia oară om auzi-o-n grubum

întoarceţi brazda morţii surori cu portocale nu-ntoarcerea la tropic nu conversaţia structurii nu sănătatea cerşetoarei cu copilul nu încă medicul nici coasa nu cartea nu citirea inversă nu tăietura gâtului sculptat nu verva fenicienei nu luna lună de găseşti în casă nu libertatea nu concediul nu anul nou nu încă medicul

am cumpărat de şaptesprezece lei gume lui moş Crăciun alt an în teatru al avenirii furb grăbindu-i-se-n Nirvana de-aproape şi Clelia  nu i-am ascris lui Franco el zece ani tăcuse pe-un manuscris apoi cît lacul Gandolfo sapientissimo-i părusem cu dragoste de grubun a noastră ricerche în întâlniri de mantre ce sunete gândite antropomorf în şive în sine

vino băiatule vino fată zice cancerul te duc undeva de ţi-e dor şi nu ştii era frumoasă şi-ţi semăna n-o cunoşteam te cunosc avem bani puţini n-avem nici un ban să trăiască şi maşina că şi-a consumat benzina interlope Europe celuilalt tropic salut de-atâtea convalescenţe pătruns geologic crăciun

merge soneria nimic de război romanul de fete tramvaiul de-a-mboi dumneavoastră-mi daţi o să fumez ţigară că adio trenul şi dormim în gară nici învăţător nici chiar un indian de facem crăciunul pe scris de maidan cu statuie nextul foişor pe foi merge soneria nimic de război întâlniri pe noapte unde cu fastidii ţi-am scris hospitabil fii-mi prin viridii

rimate ginestre gheaţă la ferestre merge soneria nimic de ginestre sigură mamă incertă bună fiul luptase câinii din lună cap gol cap creştin te iubesc dumnezein presocratic athene Nanda Devi trabuc mi-e sânge bindi caprele lăutarii foile dumnezeu de bolovan citişi Moise din coran la o datină cum caz capitală nu la paz

te duci cu doina lângă sanscrită secte insecticide pe sinucideri celuloide strigoi adolescenţi fiziologia post-mortem a flăcării de lumânare mintea zăpezii lunecându-te departe de avalanşă afară se dictează germinaţii limită lecturi ar putrezi yak te-ncălzească naşteri lui Eminescu în arsul codrului colinde netrăite trib osul nopţii glod

elogiu cu minciună alcătuit prăpădul nu mai locuieşte aici prăpădita umbră de-a băut ultima cafea din Libia uitată vietate în eleganţă zero bărbatul prin femei gândindu-te gândindu-le în tine înapoi aceeaşi de te risipise până-l prăjeşti cu miezul nopţii între voi tu departe şi-aici locuieşte elogiul îndrăgostitul din Vâlcea

solemnitatea vastului îngheţ de altădată prin grupuri întrezărirea florilor dalbe fiinţe muzicale aproape-n dans nocturn mai crezi-mi solemnitatea prin grupuri de a te fi intonat zăpezie măsură până-n dimineţile prea galbene dincolo ce-ar mai abate somnul din tinereţile îndepărtate împreunării de-atunci când muzical îngheţ te perpetuai

sunete la locul lor în rugăciune şi-aşa copilăria trecu cine ţi s-ar mai spune sclerotic şi totuşi acu du-te datinii străbune cât mai ai timp şi tu cine i te-ai mai spune când copilăria trecu un sunet parcă te roagă a-l petrece cu dragă inimă rece ecce te roagă (râdea tot timpul şi azi îmi povesteşti dinaintea capului tăiat al fetei sărace)

auzim femeia rotunjită-n albastrul privirilor cum să crezi ce scrii cum să nu scrii citim orient adormim în clipa decapitării în flăcările înfietoare vieţuire pe-o strună întinsă cât să se rupă tanka de compuneam lectură împământenitoare din aer să faci literatură însă înseamnă să ai alergia ei completă ne-a trecut tinereţea nici scrierea eului propriu

scriam de trist acum nici atât norocul aventurii n-aş mai adormi în pădure demonii s-or fi mutat tot în apropiere m-au adus sub lumina asta neputincioasă în scădere ca speranţele cârtite abătându-ne de la aluziile cuantificării crabilor carierişti ruinaţi bălăbănindu-se a te îmbrăţişa la unu noaptea cuminte violenţă şi scrisul ţi se stinge-ncet încet

se rup foile scrisesem ca pe foi piatră nesmintit gândită fără moarte mor pietre prin zăpadă întuneric tu eşti dumnezeu zicea se rup foile de-am scris ca pe dumnezeu zăpezi fire-aţi ai dracului cu zăpezile voastre nu suntem golănci avem copii am trăit şi paratrăit în ţigănie dacă ningeţi vă băgăm în hârtii

ai transcris Asia sâmbătă seara ajunsesei în Arabia globul pe televizotul stricat părinţii între spirite japoneze Ioana ţine cu universitatea din cauza lui Pepe şi plânge tu ţi-ai ales steaua pentru a fi în contradicţie cu diriginta am n-am îmi trebuie să mă doară sufletul noaptea deschis indiană pe fundul anului se ouară găinile nu plânge o corectezi pe Ioana

sfârşită lună cu Vetala în dans de vânt fiinţa de-altădată iar ţi-o depărtezi îţi mai ia dumnezeu o zi şi nu la el şi nu de la tine fantezia ne duce rugăciunea ne-ntoarce departe eşti viaţă de la mijlocul secolelor pe ţărmuri călătoare în ins plecăciune umbrei ermetic elocvente neobligând credinţă clopotul umărului peste inimă

tăcerea marmorei înzăpezind axiotropia speranţei salut ce nu poţi să-ţi explici limpezimilor dimprejur de-am trăi ca mai ieri o sută de ani ce vrei să facă de-i bad weather in Europe astă-noapte am visat cuţitul într-un bărbat mai spălata-mpărăteasă se lăsa pe mine-n casă prin rumori fără mai păsări scrie-ne-ar în crime Chaucer

fluturi din pene de păsări o să iasă ochi în primăvară crapă flacăra bătută a albastrului mai are treabă cu Eminescu nu nu a fost ajutat mai ţine minte cred că nu nici jumătate de oră cred că da unde e joacă mitică rol bun pentru dumneavoastră la audienţă cere un compliment înseninarea gerului dictate invenţii

şi jurnalele numai copii hoţilor de bagaje calde fostă frumuseţe ispăşire numai Eminescu frumos stelele albastrului ger generează vorbiţi şi nu mai există tăcerea vaietele copiilor zăpadă hinduse coborâtele textile sintetice lasă copii mai mari nici cheia-n uşă nu mai pot s-o răsucesc curând va trebui să zboare pe-aici să se-ncălzească

păr alb nescris şapte săptămâni opt optimisme cerul cerii ceară alt os de cântec înţeleptul pereche cu al treilea femeie soră-n androgin mai saltnici demonii prin cer interior pierdută carne în cântări filmul turc indian în greceşte şi mexican la cântecul găinii printre coteţe filmi gane am zis cu Minunescu

trăisem nonsensul anul trecut în lume cu temniţe dornice de înţelesuri nemaiascunse liber scandalul furnicilor albe în familie azi zăpadă-n soare un poet să rămână toată viaţa aşa neînţelesul te face să suferi autorii retraşi pot intra aici  visele de nu ţi-ar schimba părerea de-o beţie a primului cuvânt cearta textului estetic în sixtină

nu-mi lăsa viaţa de sec lasă-mă-n plata domnului ţi-am mai chemat inima ce dumnezeu n-oi fi rămânând femeie ori preoteasă un poem nu e viaţă scurtă dacă tot se vieţuieşte însuşi cine va plânge-n manuscris de mă hăituise uscăciunea urmaşă priveşte amintirea cuminţeniei fără cusur de după joacă partea cea mai intimă a ruinei Digaster tankhaiya

pun de o parte Per vigilium Veneris femeile sunt de părere că nu se ştie când voi avea nevoie de ce a venit Eminescu la noi întreabă Vinod ochii închişi în geneză acum şase ani ne înfrăţirăm târziu statuilor pleznite în cearta surorilor metalugia abstractului Hobiţa Milarepa frigul Kritos ne lungim cuvântul vieţăă jumulite de pene

prin acest oraş femei de poeţi şi obicei pe ruină puradei cum contempli stingeri minus gheaţă taie Constantinus brânci în luciu zboară şi nu-s bucuria de iubire la Tismana-n mănăstire logos cuvânt dodie Brahma Vishnu Shiva se limpezesc în ceartă ne înţelegem iar pentru un cântec de Milarepa

până la cântecul lunaticului în grubum urmărisem cu gândul migrena de te doborâse mă tulburase doamna Lesebum numai în trecere spre răspuns cum ţi-am povestit al lui Rechungpa voi mai silabisi amintirea în tibetană cât nu ne depărtăm de India căţeaua care latră acum în zăpada înnoptată o cuprinde pe Peticila venită din Mallroad

scrisul Milarepa odihneşte pace ţie ochi de somn bon yantre întoarse transcrierii nevinovate în bardo iubească-te ţestoasa fugită din carapacea impasului rana fulgerătoare a paginii deschise o mie de ani aproape în mişcare patriarhală seninătate din ochi la gleznă trupul gol şi esenţa de dincoace mântuită apropiere asmi

 numai piatră sub umbra ascultându-te cântec sculptat nor alb mai mişcător ca inexistenţa tăiată blând însângeratei perfecţiuni dintre zăpezi nesuportând urechea întineriţi-vă morţile le-ai cânta Rechungpa stop antropomorfizat glorie uitării de zile şi  ani în părăsiri albe vântul zăpezii nu caută cântec prin avalanşa peregrinară Dagmema

ce-ai visa egal reducându-te chemându-se eşti unde orice-ai fost ai fost unde ori ceea ce eşti te exemplifici în India vârsta însă ţi-at trecut de plecarea ascultată Iorga despre Caragiale ducă-se inginerii doctorii puterea dragoste suptă de vis patria-mi mlaştina încă aţteptată din frig pasul nedecis al topirii firii poetizate în rarul eului adânc

prin faţă înţeleg smulsă o umbră din Himalaya la o încă depărtare înapoi citită de frumuseţe sub numele Milarepa recitită de dorul citi torului Brâncuşi aşezat în profil de lemn către piatră astă-seară ar fi timpul de-un cântec început şi lăsat de prea lung era şi altul într-un fundac mişcat acelaşi la antipod spre a da sfatul de sine

bon carne răspuns esenţă legi cuvânt leg legătură muntele de muntele unul şopteşte pasărea râsul de ne smulge din dinţi peste noaptea din urmă păcatul nu ne mai întrista nici târziu împlinind spirit întreg în comparaţiile corpului cunoscut bun rău munţii-mprejur fără păcat până la comparaţiile următoare ce va să zică o scrisoare iarna dintre ştampile

astfel imaginarele conversaţii reînfiinţează vocale spre sud transformaţi în sentiment numai despărţire ne va salva ca înainte fără glume premeditate abia îi voi spune din Milarepa cum îmi apăruse consoanelor drastice bătrâneţea ne va surzi de-am pierdut pe Giuseppe apoi pe Eduardo probabil va zice dei Lincei se ţine cum am lăsat-o

cu maniere de neadmis atâta sinurătate de statuie-n verva mai palpabilă ca eternitatea împingând tropicul să-şi zvârle săgeata în nefiinţă de-ar fi impresia mitului hrana dragostei copilul şi ai mai bea o ţuică-n ospitalitate ceea ce în râsul măştii îmbată atunci numele lui Trilussa voi uita de unde-mi cântase până-n Trastevere

auguri găsească-se i-am tradus s-o fi scuturat şi femeia de nefemeie naidecâtul credinţei însingurare inventând te răspic sindaco te formulează Imanuel în dialect făcutul nimicului îl va premia cădere mâine poimâine numai crima face bine zarul zvârle criminalul din castelul de pe timbru ne mai dezasasinăm din asini

al gheţii fizic spaţiu pas pe luciu raze bat din urmă de n-ai cădea ai mai fi umbră cu ochii pe gheaţa neagră singurul drum către arest sub lună c-ai văzut-o ţi înapoi pe litere ochi iertându-se la liber ce sfinţea zăpada în persoana Repa mai citim pe noapte înţeleşi dual zici de învăţătură cântecul de-al lui din tradiţie cum ne pare bine dramelor samsare

Tserinma de-o iubisem iubindu-se Dagmema pe sculptor încarnarea cu gându-i pariind fiinţă cu fiinţă linişti din liniştea grăită aproape tibetană pe româneşte altfel lume multă-n faţa gării Milarepa abandonându-se nici în proză japoneză nici în negustria măr poate-n fantoma suptă de frig fără iluzii a ochiului albastru sub pălărie singur

să nu te-apuce miezul nopţii mă-ndemni dacă aşa nu mă vei fi blestemând cât să mă bucur de plan e şi asta o abatere de la lectura lui Milarepa imediat după cearta de încercare cu demonii declaraţie aici nu este poezie nu este sculptură nici munte Meru adus acasă o scrisoare Sri Ri noţiuni de timbre castele şi nevăzuturi

privirea dinăuntru înăuntru nu are timp de sine cuminte ne aducem aminte aur nu ne trece prin inimă poate îi auzim cântecul apelul la gene te-or reîncarna fără milă sufocare la tropic te-ai himalayat cumsecade auzeai tibetana ca apa cascadei din spatele casei de ţesători tuns de cuţitul apropierii cu nume de moarte entuziastă

aveam auz din mame fără număr toate lucrurile ne născuseră şi veneratul jetsun continua drumul pe-o piatră numai a lui ochii din pieptul sculptorului atât le-o fi fost a zbor de esenţă prin litere franţuzeşti traducând rotondele grafiei tibetane veţi refuza-o pe Tserinma în mentalitate nemilarepiană domnul Brâncuşi ne-ar înţelege

dacă numai auzindu-l şi exil tradus cititul a modernizare sculptor vizualizând înaltul n-am cuvinte golul trup shunya lasă plin tot restul dans nedus gândiri un lucru neasemuit şi răzbunatul ne găsim dialectul în faţa şi a absolutului şi al iernii trecute cântec dărâmat bătutul dumnezeului îmblândat copil de o mie de ani

aleseseţi bătrânul pe tânăr şi tânărul iar pleca în India până când bătrânul asemeni de nu şi-ar fi strangulat regescul soţ meditaţia tot mai ridica templul el şi nu un templu şi nimic fraţi ai obsesiei aceleiaşi sorţi tot ne vedem şi bem traduceri celte odinioară cu Beckett părcă vă închipuiţi întreruperea unui discurs plictisitor totuşi o libertate căzând

munţi neînfiaţi tată de tot la nesfârşit dispărând consciu cu întărituri bunătăţii cântece sculpturi posteritate demn s-ar înţelesul reîncarna când ne-ar lăsa în pace ruşinea zilnice eternităţile biografiei neamintite de tăuri reci am nimerit tibetanismul inspiraţiei o anti-carne o carte de Milarepa citită de Brâncuşi alo domnii i-am înţeles pe ceilalţi

cântecele mai presus de cântăreţ pariază cu mâna pe piatră pe spirit că odată cântecu a fost cântec al cântăreţului necântăreţ încheiem sculptura cu aerul dăruit traducătorul din sanscrită Marpa se străvede-n propriile-i mişcări deasupra capului povestitor acum din tibetană în română ce ochi şi-ar ondula privirea pe linsul scalp al literelor

cum lustruindu-şi zborurile mâna cioplitoare se traducea totul în Milarepa e Milarepa Sri Ri pe ce stradă e unde turlele dărâmate am înverzi de crimă în amintire magie cearta cântecului în doi gura nici de aur nici despărţind grâul de greu cu jumătatea albă-n dreapta pe iluzia originalului tibetan semnul de carte vena tăiată mai ninge coagulare

noaptea înăuntru ziua în afară cântecul oricând mai mult pe lumină de zăpezi mirese pe gol îmbrăcate-n vaduri de cerşit norma fără formă forma fără normă vorbă caprele preferate ţapilor din exparabolă fumul crematoriului spre incendiul amurgului maxim  chemarea profesorului din Roma himalayană telefonul printre ascultări ochii la sosii

ctisem inspirasem până la traducerea cântecelor zile petrecute munţilor reîmpietririlor în cădere la primăvară cerşetorul albastru pe treptele gării cu spatele la cei ce vin cu faţa la cei ce se duc îşi va umple buzunarele cu moartea-le pe tăcute asemănarea plătită în cântec de mai demult de departe sub temelii zburate la cer i s-o întoarce în ochi

visul înecase înecul dansatoarei sărite de pe Jantar Mantar în piscina deodată secată statuie plutea-n mătase mătasea broaştei se iniţiase-n culori albastre verzi mai mult milarepiene cum l-ar fi cutremurat pe Rechungpa gata de dansul călătoriei în India peste zi spovedindu-se maestrului

fakirii începură secolu-n Paris tinereţe magică himalayană convertire şi-a mai trecut o viaţă de la clipa înverzită peste încă una se traduse Grubum în pronunţia fumatului postum Milarepa fără Milarepa Brâncuşi fără Milarepa Milarepa fără Brâncuşi adio reîncarnare vis liberat  repetăm regretul nimicului din jur dusă traducere viaţa o ducere

în fort perfect asediat de sine ruina urcă neîntrebată paşii nevoiseră zăpadă peste morţi cine se ninge în frig amintitor frumuseţii cât n-ai clipit îngheţul ochilor deschişi s-ar lăsa pleoapele nimicului de spus aşteaptă să nu se întâmple nimic din cele întâmplate din paşi măsurată iluzia scenei un bust deasupra celor aşezaţi în potcoavă  premeditare de tantră

patru frezii ascultă din galben interludiul înzăpezirilor poteca urmelor din groapă numai zăpada n-o miroase uzul celei din Agra nevădit romancierul îşi adusese aminte numai femeile acelea îngropându-se în amurg colorate spre a se uşura în şir indian luminându-se de-o puritate fără zăpezi

cum ne convinge Milarepa în locul nostru timpul nostru a arunca lucrurile care lucruri nu voi mormânt bogat da teama şi speranţa lui Eminescu tăcerea lui Brâncuşi nu e la secret coloana nesfârşită iarna sfârşindu-se nici o viaţă fantome îmbărbătându-se cuplu tapas folositor cât e lumea recompense de şantaj insidios pe toate drumurile

lăsata secului brâncuşian ninsoare de siberii micro una de-o privim prin fulg acoperişul trenurilor avalanşă dacă te mai şi cheamă parfum pe tropic divorţ botniţa somnului căluşul morţii poezie de bătrâneţe Brâncuşi frgul cristeminesc era trecut de cincizeci de ani abia pedeapsa-l sfinţise pe Milarepa la şaizeci în Indore după crimă

cuvintele tale din cuvinte străine le duci până în apropierea nimicului pe vremea lungă a duminicii când robul robeşte gratuităţii pe lungul genelor geneze asurzitoare fumărie scrisori înalte ardh între tropic şi zăpezi marţiene în orbul trinitroexilazilanţilor pripon meteorologic papirusul trece-n revers

ard stomacuri de strigoi în feştilele pe sloi krim femeie totul drag rad miresei gâtul frag o iubesc pe mama mea de-o iubeşti şi dumneata e divin ţi-am scris baba cu accent pe ultim ba pe blestem de sanscritist ţi-am ursit un acatist fără Krishna fără Krist pe cuvântul de artist de-am bătut mântuire şi pentru bântuire

litere neiniţiale aruncaţi-vă genunchiera sunetelor şi nu mai fiţi ce se va alege din ce s-a ales I i sus din lege rodul din cules veţi veni vă voi citi de Tserinma nu ve niţi iar nu citim de Tserinma toate nuurile n neti asta-n avionul zbârnâind-o pe Tserinma stai că venim acuşi ca-ntre tren şi gulmohar roşu var pe flori de jar şi nu murisem muţeniei

eleganţa lucrurilor sub apă rece tu scrii eu ascult muzică în paltoane muzicanţii păstrăvi cinci fata vioară îţi semăna traducând doina I’m a poet sufletul răspunsese atman oasele se încălziseră înverzindu-şi arama unghiul fiinţei prea de aproape brusc depărtat se deschidea numai pe vremuri în vreme ce astăzi se dăruie din toate părţile cu muzică

speos o zi muiere om mort zid vals Biblotus cine alături în târnă legumele de la fund o legăturică nap morcov ceapă insemne spre cavernicole căi la lumânare despre sinucideri la ce mi-oi fi cerut sonete de Ronsard în şoaptă îşi comandă pasul de haos închircit vremelnic ne vom mai fi upanişadă în zarea martie aortă a frică

nu ajunge nici povestea nici să povesteşti cu un cuvânt o propoziţie eliptică nemaiaşteptând răspunsuri ba o mărturisire de plâns al bărbaţilor mai fragili femeilor duse unde-oi fi pus cuvintele bon în ghilimelele traducătorului chinez îndemnat în India de o doamnă să inglişeze pe Milarepa noaptea a şi început inima se dezgheaţă

s-ar interpune cântecul familiei îndulcind rătăcirea printre ritualuri poate chiar noaptea asta schiţa liberă de traducere a blestemelor himalayene într-un liniştit altar la fel traducerea de parabole mai transmisibile ca metafora de două ori redusă la materie dacă nu la două materii într-una totuşi budhismul ne va scăpa fără a ne mântui

care-n Delhi aveam două plumburi în locul amândorur plămâni dacă nu cumva un protest e sigură joacă în strună rebelându-ne propriile retrageri din sintaxă pe unde ne-am fi întâlnit convenţiile schimbului nesuportarea sângelui făcuse din femeie un procuror în minus pe când în armată legea râdea la înghesuială pe colina Călugăra

nu mai am răbdare de nici o muzică nici măcar ritm scrisul memoriei immediate abia-şi aduce aminte de dureroasele îmbrăcări-dezbrăcări şi-aseară frigul se retrage în politică teoria invidiei şi a crimei îmi e aruncată în nas un bărbat uman pentru că vrea un copil umanitatea nu e artă doamnă de-aia am rezerve şi faţă de Shakespeare

aşa-zise rânduri lungi dilatate de-astă vară dublu scund a nibelungi peste vlahii bunăoară ce e-n plus cară-se azi ce rămâne mă omoară dublu lung a huniazi peste vlahii bunăoară şi-aşa-zişii nibelungi mâine rimele contractă dusu-n rimă rândul ungi febră fără muscă dreaptă mai suflare tusea tuş debruiat de ce omoară sunet nopţii auruş netrezit la bunăoară

florile d’arbor murmură nume pe cybelă rozele raiului curtea sonetelor homeride cum am fost vii împreună din bătrânii uitaţi unwanted classics many happy returns cenuşa în goluri doar nu mai suntem iarbă copii piatră infarctul zăpezii topind cadavre administraţia răspunde frigul Chopin by Dinu Lipatti

nu ne-a ieşit cercul nici dinainte nici din pas apa curge prost speranţa s-a uscat din ochi târâşul revelaţiei de şi mai nenăscuţi sinucigaşi cu lanţ de-o carte pescuită ţigăneşte cui i-o fi greu cu ai lui fie-i ţărâna uşoară voci mineralizate antinaţional fiinţa s-a născut numai sub moarte fiinţa s-a născut sub ameninţare de moarte

teatrul Kierkegaard bilete nevândute nici la morgă leacul nu se caută şi necuratul se ţinea mai curat după război în barieră în pauzele filmului veneau artişti Haplea-i făcea Stelei curte Cateluţa sau teii călcându-vă pe toate în picioare săptămâna căderii pe spate se-ncheie-n şireturi de n-ar fi călcâiele îndrăgostite de gheţuri

călătoria ne-a furat doar anii şi puterea cine nu ni se sinucide alături din teamă de ridicol încă ne face să râdem sunt un câine împuşcat acum treizeci şi trei de ani pe podişca de lângă puţul şcolii a murit ceasornicarul de ţi-a reparat ceasul din India norii muşcă morminte în stomac şi umăr bulgarii dau box era şi un român

nebunii-n morgă morţii-n balamuc ne pare rău ne pare bine cuc vreo şase versuri la mormânt aduc şi cucul îmi ia foc până la muc pe pagina cu literar flaimuc monoritmat mason şi mantracuc cititul scris pe orient năuc nebunii-n morgă morţii-n balamuc sorei noastre Augustina fie-i dumnezeu odihna cum şi brazda-ne de chin dă-ne să o înflorim

 am stat de vorbă cu Nachiketa de i-a zâmbit şi Edmond l-apucă dorul de furnici albe la numele stabilităţii Popov Troiei printre greci cununie-ntreci plec în Vrindavan după zeci un an ne-au mutat palmierii răbdarea sticla de rom old monk ori coniac triumf încă ne recunoaştem rânduri ce nu s-or mai scrie

asupra confiscării boilor la intrarea în politică după război în insula încercării de Asie tranşe din urmă tranşee din faţă pe o viaţă n-ai mai paria moartea ratarea prepoziţiei răsuflet prana biblioteca de aeronave la gratii numărul uitării la uitare din năvală cazul de spaţiu din Braşov în Weu numărul fără soţ al troleibuzului zi după nezi

apa şi pământul nimicului de după fiecare respiraţie carmen fără karma albul dintre albastrul munţilor modern când încă apropii din clasici lumea spusă de altă lume azi nu am întins mâna spre carte vă citeam cum ne gândim la viaţa de nimic înnorind ruinele me oase mintea simte şi gânduri mai de niciodată trbăluind uitarea şi ghicitul

locurile-s în diagonală peste munţi gazdele nu comunică v-am făcut o seară frumoasă cu Iuliu Cezar Săvescu apoi Verdi între austrieci nufărul Valmiki soare singur steaua sta huma homului pe ea ionizări transcerebrale ciob în creier şi sandale scripeţi degetului mic ergoterapeutcik din Cenadul orb Brăilii Braille pe liber în Marsilii

înainte dodii în odăi de oddii Luther apoi revoluţia franceză au adus nebunia egalităţii pe când persoana este per se eram ăn Himalaya şi un nazist vedea comunismul drept hrănire de cerşetori şi mi-a dat un trabuc ştiinţa a rezolvat probleme minore Newton cred că n-a plâns niciodată de unde-om fi picat că stăm de vorbă prin gunoi ieniceresc

cum se aud casete a nu le asculta prin apă mă pătrunde unda nu mi se apleacă să-mi blestem efectele excesului pe apucate de-oi adormi mă voi trezi de n-oi muri cum să te consolezi c-a înviat Iisus altfel decât cu-a maicii adormire codire la dodire dodire la codire consoanele de odă s-au nespus verzimilor ouând prin cimitire

cine n-o fi suferind Sakontala Rosalind cântecul descântec fata Cătălina Radha katha în duminica de Paşti învierea morţii paşti peste altă săptămână gura-n mână îţi rămână bine te-ai de ce râdeai apucat la cap să dai fetelor bisericoase cu femeile thalase cine n-o fi înviind Magdalena Rosalind cântecul descânte-le dragostele smântele

altele cuvinte neţinute minte şi cu jurăminte uită-le frumoasă tropical mireasă tristă pe acasă zilele se mişcă nopţii la morişcă morţii joacă rişcă i-au pus cărţi hârtie creion să vă scrie de prin veşnicie umerii-ţi răspund tineri în Triund tremurând pe prund apa îmi adapă lacrima mioapă nevăzând de pleoapă

cum dansase bufonul şi apoi bufonul dansase dansase nunta şi apoi nunta dansase azi dansa India şi India încă nu-l dansează dovedindu-se că nu tot ce e dans e India şi nu tot ce e India e dans oasele blondei mai aveau puţin să intre în Euridice trei ore şi iar trei introducerea e făcută de la Ioan la Ioan mâine-poimâine Gitagovinda lin-cătălin

zile-zi din glezne-n gât mai bine mi-ar fi urât sinucidere oricât mi-e de previzibil coşm cum viforniţele moşm năduşelile-ncotoşm nasturii tăiaţi la nuf pe spălatele de ruf mort de frig şi de năduf cum dansase ieşirea din unu dansaseră apoi reintrarea ăn nimeni ba nu femeia se rotie între braţele lui când se făcea tăcere era şi întuneric

juva şi noi juvenes jula înflorită mâinilor lungi amestecat cel ce n-am fost în cel ce nu voi fi notiţe de hind căpătuită Rosalind spunei altceva altcuiva cu mâna cimitirul saluta biletele la Shakespeare acolea în subiectul ce ni se gheorghea pioşi or tragici nici un da nici în latina ori sanscrita sa nimic nu-i spune nimănui mai va

teorii de epic netopite-n brahman cum s-a întâmplat distracţiei raasa răspunzi când aici ţi-era de katharsis acolo se povestea năprăznicia ai trecut la războaie religioase moartea focului de lângă foc nemurire în suferinţă nealternată două lumi într-una pe-o orizontală închipuită nu se întâlneşte la nesfârşit orizontul cu salutul de-l aud

ne trage aţa spre netragic nemetafizic de la fiinţă la devenire la tragere unde ne-am întoarce n-avem bani să mai aşteptăm o iarnă apropo de singurătatea în mizerie preferă limba lui Chaucer şi taci auzi-mă aer nu numai frunză altfel foaie pe genunchi cuvânt din indolenţa supravieţuirii a doua zi-mi lipseşte lasă mai moale sângele

prin teatrul gol modă ruină un gât nedezlegat numele de moarte ţi-ar sticli s-a încălzit de ură valea călcată mai de aripi mai de morţi mi-aruncai o vorbă în scriere calc limbii foarte străine Papagheno Parpanghel tragic nu ţigan răzbel un capitol mai de el starostele Jundandel lela lui cântec de lel perpeleală fel de fel

scrisoarea i-am pus-o în carte atelier mi-a spus maestrul necum să doarmă ziua în amiaza mare ploaia trecuse şi prin oraş miliţia se sorea as well cozi la ciocolată de nu-mi vin în minte natura metafora naturii metafora natura metaforei n-am rafinament şi liniştea mă vizitează neumbră voi mai traduce cântecul lunaticului şi atât ori nici atât

 Milarepa construise dărâmase construise nu mai ştiu chiar acum capitolul al doilea am zis munte adică nu poţi gândi la Milarepa nici la Brâncuşi fără munte greşisem Alpi şi Parângul după Meru ai revenit la spirit de însculpturată dodie ce va fi fost totuşi capitolul al doilea în imposibil templu maya-dodie ce munte

cosmic fiu de-a fost pe numele lui sculptor şi singurătate de cântec îl vedem de o sută de ani îl auzim de o mie  cuminţenia Tserinma zbori de două ori casta şi atoatenăscătoarea parabola cu doi şi doăzeci masa cu doisprezece planetele hrănindu-se zburătoare cu flămânzi coloana ajunge în dharmakaya deasupra capului învăţătorul ăn nirvana

sărutul nondualităţii pereche întreind un vers din povestire unul din poem eram înapoi Rechungpa din India a doua jignit în gând răspunse Mila din telepatie cum se va fi numind în tibetană că-n corn de yak intră şi mai era loc nici mâna cel cu arse cărţi nu-şi încăpea cult focului şi alergie la rele mantre

mandala n-ai redesena-o recomanzi fotografia după o enciclopedie himalaică bine de hârtia albă de mine traducător arderea mantrelor parabole în dodii Tserinma Cuminţenia  shunyata ne-ar modela adevărul gol versuri din Grubum măiestre şi ţestoase mandale tibetane aibă de legendă dodii vei scrie multe cărţi zisesei straniu la geante

cam când am ajuns la dharma de-o ştiam pe lângă Buddha lecuitu-mi-am crisparea vorbelor nemuzicale mi-era jaf de dodii blânde pân’ la urmă până ieri mâine-aveam să-mi văd de treabă încă fără o vedere când citeam ideograme cu sfârşitul de visare înţelesuri dezlegate din ceramici la fereastră din pridvor vedeam afară doamnele plecând

noaptea vag mahayana mâine voi traduce orbeşte pe viaţă şi pe săptămână nici o relaxare strigase apoi Pai strigare şi se relaxase mai greu fără de efort  mahamudra naturală restul mort cântece răspuns săruturi de te scuturi nu te scuturi te faci roată o mandală atonală niciodată toată se şoptea de sine în peştera de mătase apoi Pai strigase şi se relaxase oase

am tradus apofatice dărâmări de dharma lucru-credo muzica mă prinsese a doua carte o citeşte pe prima tăcere în munte culcuşul dogmei poet din urmă cioplitor în vid voi mai traduce tantră de colo colo e tâmplă numai golul e plin semnul pe traduse plin e numai golul zis şi făcut mă trezisem pe gol din gol îmi trecuse teama de teamă

am făcut o dodie am tăiat-o de cum o scrisesem nu abuzul de ea cum nici al ei de ai mei maeştri beam mâncam fumam prin doliu frumuseţe urâto spune Vaticanului de alt Milarepa Europei de soru-sa mai mare fără a intra în războaie exiluri religii n-avem acces la subsoluri din rasul slavei de-am ajunge limanul am şi amuţi

aproape înapoi în aer prin Di Se ori Nya Non locuri imaginare fără margini oprirea în praful pierdutelor cărţi de sculptură întoarcere din cântec numai în aparenţă în apele dodii apa din piatră vorbire câtă carte spre cenuşa cărţilor arse în fostul capitol arderea mantrelor telefonează ilustraţiile din Alba

rupu-ţi un dinte citeşte-mi pe Milarepa naşterea de-o demoniţă întunecată două-trei iubiri de-am glumit şi nu prea islamic mai ieri tibetan  exceptarea coranului şi nu de yak legănând bătrâni fraza de-o noapte nemaicrezută pre claritate frâncă tibeto-nemţească să fi spus voi trăiţi ca munţii vrăji lamaiste doboară cartea cu carte ne mântuise

dimineaţa Brâncuşi seara Milarepa ziua de azi la mulţi ani singurătate Marpa de nejucat franţuzeşte pedepsind originalul şi-un sunet în greacă povestea fără Marpa nu se poate cântecele i se vor tot prosterna în alfabet tibetan ne dădusem întâlnire acasă să citim Milarepa  să nu citeşti singur că nu-ţi mai fac ilustraţiile

tradusă dharma cu virtute artha cu prosperitate kama cu plăcere între rajasic şi tamasic un mit Brâncuşi citind din Milarepa altul Pârvan scriind Daidalos după întâlnire cu sculptorul poetul şi cioplitorul Manole şi baciul se tot întâlnesc Alegenor avatar în lumea de aici Eliade a scris coloana lecturii şi scrierii centrul tăcere Rudra mantra peste Buddha

apa e dodie toată vino bat stropi în geam voi veni cântec vin nebăut secetă biologia fanteziei critice n-am zis şi tăcerea se zvârcolise atinsă de mediocritate într-un triumf pe sub dictatură pe sub pădure zou’re growing  in zoung university of Waikato cu somn în picuri întrerupere de refulare pe gaşcă apă peste vin

Concepcion privea în ochi Sujata privise în ochi cine ştie sanscrită în Colle Prenestino Brâncuşi dormise pe o piatră Anghel l-a trezit piatra ardea clocotea aşa povestea Anghel ne depărtarăm de Milarepa dzonga era mănăstire nori moartea pe franţuzeşte socratic întru otravă acceptată moartea oricum venea de bolnav

abis la picioarele maestrului guru securitatea mi-a interzis invitaţia la dinner hindus nu mai recit sanscrită în viaţă mulţumeşte numai ticăloşilor şi morţii renunţare pe după fericirea lui Milarepa numai să nu te mai naşti tradusesem din cornul de yak Milarepa nu cârtise contra lui Marpa Rechungpa nu-l ascultă pîcate trecute iertare

zincul din insu fierul din hemo prima mai lină a doua globină venirea din dimi din minte neaţă sărirea rimii de dimineaţă încă o viaţă alta la rând cum nu murisem golul cărând de vezi pe cine n-ai nu vei mai fumai vecine pe când trăiai vezi ne repetă nerepetarea albul de cretă şi decretarea

prince Punjab două caiete cum budhiste şi tibete după munţi în suvenir fără roţi sub coviltir fără contra cum latin papa lama neamin voi transcrie reverie ducă dukha do de fie pas cinci ani prin transilvani printre pustnici tibetani Buddha se incinerase parcă-n prince persoană a se cântec Milarepa nud cu văcarul dinspre prund

zis pe nas exemplul Rudra Divyagrahah mahamudra repetam aliteraţii pe vocale că foc daţi-i ştii luceafărul sanscrit mai govind nepomenit fatî-n anii doisprezece întâi treci apoi că trece pun al treilea caiet dinspre casă de Tibet sunteţi rusoaică sunt româncă get-beget iubind în Cernăuţi aud într-una vocea Eminescu-Milarepa-Brâncuşi

cine doar să apară înăuntru în afară trenul vine stă în gară gândul se scuza iluzii apa seacă-n valea Ruzii aseară fără confuzii gura apă vă lăsa v-am bănuit cârciuma singur Australia în dispersii de potol noroi cald covrig domol numai pe unde e gol icre oferite cadă somnul capră scurtă coadă intersecţie iscoadă

masculin sanscrit unit femininului de schit moartea mi s-a întreit întâi am zis dincoace de-auzisem Rimpoche de-mă ţii cu toancele apoi Gita soare bun Gayatri mă pui să spun numai fumul bum alum nu ne vom mai uita după întâmplare ori din Boston întorcându-te bătrâneşte te-ai întoarce în copilăria crinului

azi voi traduce tot cornul de yak aşa păru arderea mantrelor abia umbra cu pocăinţa lui Rechungpa nici nu am început rost de goană a neprevederii aud budhişti cu pietre învăţământ politic mi-ai persiflat fumătorul în Tibet rătăcirile cărnii de yak trecerea la virtuţile din inteligenţă trup lege femeie bărbat visul stâlpilor

cărţi din India visul coloanelor cântecul lunaticului în dodii cărţile caprelor una în multe multe în una Indore văzut nevăzuta Indora autodafe autotemă ospăţul cornul de yak indodiile sumă oarbă toţi trei în India în di faiv ştiam că n-aveai voie şi mi-era teamă că fusesem luaţi la goană din de patru cântecul de la Mila Mila de la sine totuşi Marpa

voi schimba monotonia neaşteptării la distanţă de Avignon nu şi de Kurukshetra urechile elefantului frunzele bananierului literatura mea postumă va aduce morţilor plimbările necurmate pomană canonizează replici în Milarepa jumătate ministrul culturii chirilice spiritul dumneavoastră mergea cu trenul desfiinţat sfinţilor şansă şunya Erasm şi Ramses