JAYADEVA

de George Anca

                                             

JAYADEVA

                                          

GITAGOVINDA

Cântecul Văcarului

                                                                                         

i adornic Damodara

nourii drumuri irump în divin văzduh tamarinzii înnegură codrul nocturnu-i dor mirele neîndura-va Radha-n sălaş de nu-i curmi văpaia astfel cum Nanda-ndrituie şi calea-n înconjur prin crâng ascunde urma Radhei cu Madhava-n hârjoană pe malul Yamunei cunună baia voci de adeverite cuvinte cântă inima-mi Padmavati plecăciune grăiască arta de Sri şi Vasudeva îndrăgindu-se cântul acesta creat de Jayadeva bard împărat Dacă Hari răsare-n suflet mană dacă alesuri-culesuri vă răscoală măsuraţi dar melosul cântându-vă lin dorul plin cum cu Jayadeva sărbătorim voce pâlpâitoare-i Umapatidhara sudura de grai o ştie numai Jayadeva fie Sarana de laudă dur duruind starea de dor prima oară-i fără pereche acharya Govardhana în psalmodie vers vestit e Srutidhara Dhyoi ca un crai poet cântecul 1 prin apele de prăpăd şi jale purtat-ai vedele viteaz neînvins prefăcut într-o luntre Keshava întrupat în peşte salve domn lumii Hare cu terra în spinare tăvălită împărăteşte darnică-n greabăn de chin sacrei atlasişti Keshava întrupat în ţestoasă salve domn lumii Hare scoarţa terestră atârnă în vârf de corn tăvălugă şi sus în palancă de lună nimicnică Keshava întrupat în bour salve domn lumii Hare suavul lotus al mâinii cu o noiţă în unghie taie pe Hiranyakashsipu precum o albină Keshava întrupat în antropo-leu salve domn lumii Hare cela ce-ai şi viclenit pe Bali to gnom de duh picior cu unghii izvor de agheazmă-n geana umană Keshava întrupat în gnom salve domn lumii Hare ksatrya râu de sânge planeta apă spasme apasă smintită viaţă adapă Keshava întrupat în Bhirgu cel mare salve domn lumii Hare victorios ridicaşi coroane drept jertfă-n altaruri de pe zece ţeste pe placul zeilor de tărâmuri Keshava întrupat în Rama salve domn lumii Haree lăsând în urmă jertfa ah întru sruti predicată de a se tăia vite o tu suflet de frate Keshava întrupat în Buddha salve domn lumii Hare măcelărind întuneric de hoarde hăulitoare tună cometa ori şi mai amarnic paloşul tău Keshava întrupat în Kalki salve domn lumii Hare vedele-ai liberat Gea o ai purtat globul l-ai strămutat pe demon l-ai tocat pe Bali l-ai înşelat ksatriya ai dezarmat pe Paulastya l-ai biruit plugul l-ai ocolit blândeţe ai răspândit hoade ai pecetluit ţie Krishna-n zece trupuri creat cântecul 2 tihnit pe rotocolul sânului Kamalei încercelatule încununat de dumbravă salve salve doamne Hare diamant ţi-e aurora zorile tu lumii candela munilor lebădă pe Manasa salve salve doamne Hare Kaiya balaurul veninos l-ai învins mântuitorule clanului lotus Yadu zeu de zi salve salve doamne Hare Madhu Mura Naraka învinsu-i-ai pe Garuda zburătorule izvorule de jocuri divine salve salve doamne Hare cu gene petale de lotus vieţii liniştitorule temei treimilor lumilor salve salve doamne Hare fiicei lui Janaka veşmânt lui Duşana mormântul strămutător de smânte zece gâturi salve salve doamne Hare frumos cum abia nourul tânăr tu purtând mandara sri-ei duh lumii cocoară salve salve doamne Hare ţie plecându-ne inima viem îmbunează preaîndestulează mireni salve salve doamne Hare sri Jayadeva bardul vă dăruie supramundană mângâiere pohvala în cânt salve salve doamne Hare ale Padmei ţâţe îmbrăţişate pieptu-i leagă-n corzi purpurii suduitorului lui Madhu învâltorat de roua împreunării fulgurânde învederat amor împărtăşiţi-i primăvara suava vasanti în floare ea aleargă în codru la izvorul tremurând-o de dorul adoratului Krishna tulburându-l mintea fierbinte de febra trupului răsculat pe când Radhei cu foc o surată acestea-i strcoară cântecul 3 când lujere de merişor lent se apleacă la adierea vântului dinspre Malaya când adăpostul din silvă se-nsalvă de cucuială şi zumzet de albine în primăvara dragostei acum Hari joacă june păstoriţe negrăită-i durerea înamoraţilor departe gemânde muierile celor pe drum îşi ies din minţi de doruri şi crâng de mimoze bakula florile murmură de-ale albinelor roiuri ard în verzi ghirlănzi tamarinzii răpiţi de odoarea de mosc şi june piepturi crengile de kimsuka zgârie asemeni unghiilor lui Amor precum sceptrul lui Eros pistilul de kesara răsare miruit întru purpuria pâlnie de patala ca un stup de miere săgetătoare la vederea hârjoanei pereche fragezi lăstari de karuna râd alb zarişti şi inima în deşertînamorată lănci de ketaka le sparg madhavika aromitoare şi frageda malati împletindu-se nici munii nu mai pasă ce-i tânăr dintru sine zornic lăsându-se iederi de atimukta zdrumică ram de mango înmugurind dezmugurind pădurea Vrindavana se primeneşte în apele Yamunei  la poalele-i juruind sri Jayadeva în haric psalmradiant la picioarele lui Hari adevereşte pădurea în primăvara amorului răpindu-i tării vântul ănmiresmează pădurea zvânturând polenul dezbobocitelor lăstărişuri de iasomie alb duh de dor mugurii de ketaki respiră presărând cu săgeţi nepereche rănile inimii celor singuri cuc le vâjâie urechile când pe lăstari de mango cucii cucuie cu cu cu albinele cum se îmbată cu miere zilele petrec pe cărări în întortocheat suflet-răsuflet perpetuat de imaginara minţii însămânţare înec şi cutremur de înamorare în îmbrăţişările păstoriţelor duşmanul lui Mura aprig înfruntă vezi scumpă surată şi iar spuse către Radhaika cântecul 4 cunună de codru de laur veşmânt auriu pe-azurul trupului uns cu santal cercei clinchetând în joacă pe obrajii surâzători Hari între muieri semene veselelor vestale petrece pe ţâţele barbare în braţe îl frânge pe Hari năpraznică văvăriţa cuiva îl strânge cu ţipăt de voluptate strigându-l alta lasciv lunecând laolaltă cu ocheadele-i fermecătoare înmărmurită se uită spe a lui Madhusudana faţă de lotus alta pulpoasă se apropie să-i spună la ureche ceva chiar un sărut năzdrăvan răsplătit cu onoare alta în călduri pe malul Yamunei cu apele lent curgătoare cu mână forte îl dezveşmântă de mantă-ntre trestii în dulce undă de flaut valuri de voaluri aplaudă sunându-şi brăţările în horă răsare o căprioară de fată în lauda lui Hari a dansa îmbrăţişează pe una sărută pe alta cu a treia se îmreună prădalnic zăreşte fermecat surâzând o şi mai răpitoare frumuseţe şi vama o ia sri Jayadeva rosteşte în psalmii-i ale lui Keshava ascunse nuntiri venerate în Vrindavana de-o lume îmbucurându-vă sufletul neam de neam om de om binecunoscându-se întru dragostea-i primăvara primăvara dragostei întrupată în fragedul lotus noptatic îmbrăţişat de mândrele din Vraja fără oprelişte precum erosul încarnat surată horeşte Hari primăvara vântul de santal se zbuciumă a se scălda în zăpezi parcă de şerpii scorburilor împins dinspre munţii Sri-Khanda spre muntele munţilor zăpăcite de vria smicelelor unduind în vârfurile de mango culminante cucuieli kuhu-kuhu umplu văzduhul îndulcindu-l faţă la faţă cu sprâncenatele văcăriţe învârtejite la vama amorului oarbă de dor îl sărută cu foc nebună îmbrăţişându-l Radha zicându-i chipurile drept laudă cântării-i ai gură de-ambrozie întru răpitoru-i blând surâs dat fie-vă Hari a vă apăra ii silnic Keshava sihastră prin sihlă Radha cât tot altele jinduie Hari geloasă nemailuceafăr a luat-o razna oriîncotro prea întristatăprintr-un crâng năzărindîntre cercuri de bâzâitoare albine în zbor după miere către surat-i rosti cântecu 5 îndulcitoru-i flaut murmură zvonuri mieroase ca nectarul buzei cercelul îi lunecă spre ochi jucând de-a valma la a capului mişcare amar mi-aduc aminte de Hari în hora nupţială vesel cum se drăgosti ochi de lună rotea păunul coroanei coperindu-i pletele trupu-i drag de nor de bură curcubee fără de număr îl înveşteau ar săruta-ntr-una gura măritatelor păstoriţe pietroase la coapse surâzătoarea-i buză se-aprinde cu vâlvătaia florii de bandhujiva în ramurile braţelor lui repezi hălăduiau o mie de june neveste pe mâini pe genunchi întunericul se topea sub razele perlelor din diadema-i palidă tremura luna în nori la vederea frunţii lui lucind de tilaka năpraznic poarta inimii sale cutreiera rotunjimea ţâţelor nestemat makara împodobindu-i îmbujoraţii obraji sublim în galbena-i mantă urmat de muni oameni spirite supraspirite sub splendid kadamba întâlnitu-l-am de Kali nemaispăimântându-mă tânjind doar după privirea tremurând întru întruchiparea înamorării psalmul lui Jayadeva poartă dar strălucirea lui Madhuripu înamorat a lui Hari aducere aminte întru netulburata rugă a rugătorului cuminte grăiesc negreşit virtuţile-nenumărate împărtăşindu-le harul fără ceartă îndurătoare văzându-l între june în neastâmpăr pe Krishna pe Hari a mea vina-i trupul în vamă de crud amorcă i-l dărui în chin negrăit cântecul 6 m-am strecurat prin crâng spre tainica odaie el în noapte ascuns stătea jur împrejur la un semn când a râs cu poftă năpraznică de dragoste descântă surată pe omorâtorul lui Kesi cu doru-mi de moarte a veni dumnezeieşte să mă strângă în braţe m-am sfiit la prima împreunare învăluită în mii de mângâieri surâsuri fiindu-mi răspunsul când el îmi dezvelea coapsele din mătăsuri culcându-mă pe pat de fragede ramuri el peste sânu-mi sălăşluia mângâietoare l-am sărutat cum sorbindu-mi buzele mă îmbrăţişa somnoroase gene plecam luminată de învăpăiata-i faţă eram apă el fără răgaz trupu-mi îmbrăţişa beat de patimă glas blând de kokila-ngânam într-a amorului său tantrică trântă flori îmi picau din cununa cosiţei zgâriat mi-era sânul de unghia-i fierbinte brăţările la glezne ding ding clinchetau când el mă pătrundea despătrundea cingătoarea desprinsă-mi zăngănea el mă despletea şi mă săruta eram sleită trup şi suflet de voluptate el gene de lotus mijea neaninată liană mă legănam în şoaptă Maghusudana cu drag mă prindea psalmul lui Sri Jayadeva cântă setea de-amor a lui Madhuripu în ev neastâmpărată tânguirea de dor a femeii ciredarului tresalte-vă viaţa-n lumină duiosul flaut îi scapă din mână cum ochii fug spre văcăriţele încrengat sprâncenate sudori de-amor îi curg pe obraz şi mă priveşte nedumerit nectar îi surâde pe faţă ci în pădure înconjurat de codane mândre din Vraja l-am zărit pe Govinda şi m-a cuprins bucuria mugurii pocnind în lăstarii primăvăratici de aşoka vai şi bătaia de vânt dinspre dumbrava din vale mă întristează nu mă mai fericesc nici florile-n zumzet scandate de albine peste vârfuri de mango surată un zâmbet cu tâlc o cosiţă despletită şi ciufulită viţa delicată a sprâncenelor ţâţa vădită de braţul dinadins dat peste umăr astfel prelung privind şi tainic la zăpăcitoarele văcăriţe în gând adânc dorul de ele pieri durerea alinată fie-ţi de Keshava iii smintit Madhusudana astfel prins dinainte de dor de samsara duşmanul lui Kamsa o întronează pe Radha în inima-i părăsind mândrele din Vraja tânjind pretutindeni după Radhika amarnic săgetat de arc de iubire în crâng pe malul apei Kalinda-Nandini tânguindu-se se spovedea Madhava cântecul 7 m-a părăsit văzându-mă înconjurat de femei cu păcat şi m-am temut s-o opresc şi poate Radha s-a supărat Hari Hari har nemaivrându-mă a plecat supărată ce se va face cum îmi va-ntoarce reaua petrecere la ce bun de acuma lume şi bunuri viaţă şi acareturi mintea-mi arde într-una de faţa-i cu sprânceana-i abruptă lotus în vibrare sub aripile albinei zbârnâind deasupra-i mireasă în inimă aprinşi în împreunare meree cum aş vâna-o în codru şi de ce plângerea-mi muiere gingaşă cu inimă durută de-ndoială de unde neştiindu-ţi urma să te întorc din cale de te-aş vedea aieve fugărindu-te pretutindeni de ce nu-mi vii a mi te dărui-n îmbrăţişarea de mainte ci iartă-mă a doua oară nicicând nu te-oi îndurera răsari icoană şi muiere mântuindu-mi inima rostirea lui Jayadeva întru Hari nu pregetă din Kindubilva pe mare răsărind luna îndrăgostită port nuderi pe piept nu precum Hara cunună de vipere petale de kuvalaya pe gât nu beteli de venin pulbere de santal nu scrum îmi acoperă trupul singur amor zeu fără trup nu-s Hara crud nu mă mai vâna nu-ţi rupe săgeata din florile de mango nu-ţi încorda arcul pentru hârjoană nimicind fără rost o inimă de pripas amor zeu cuminte cumplit mă săgetează ochii muierii cu privirii căprii de nici până mai apoi nu-mi recapăt cumpătul arc lăstarul sprâncenei săgeţi galeşele-i căutături strună vârful urechii oare armele smerind lumea de pe lume hărăzitu-s-au zeiţei vii amor zeu fără trup întru desăvârşirea-ţi căprui săgetează-mă dar din arcul sprâncenei amara viaţă joacă-ţi-se struţul cosiţelor cu umbra de-a moartea ca Mara pe când buza-ţi fierbinte ca poama de bimba aprinde sufletul muiere tandră mandala sânului tău mă trage pe roată îmbrăţişarea-i dulce privirile-i sfios tremurătoare fragedul lotus al gurii revărsând dodia vorbelor ei de nectar bimba mierie a buzei de jos tot astfel de-mi răscoală sângele minţii strânşi în samadhi atunci cum de mă răpune durerea îndrăgostiţilor departe i se surpau de pe creştet cerceii când s-a uitat într-o parte ci gloatele ibovnicelor sorbeau din izvorul sunetelor de flaut prelung privea Madhusudana faţa Radhei lună picurând nectar fie undele adâncilor lui ochi în ev să vă liniştească iv tandru Madhusudana pe malul Yamunei unde trist între trestii năpraznic se frământa lui Madhava îi vorbi a Radhikăi surată cântecul 8 ea nu mai îngăduie balsam de santal apoi de razele lunii se sperie venin îi adie pare dinspre colinele Malaya pline de vipere o Madhava ea sa se apere de dorul tău în gând de tine se anină ea-şi împlătoşează plăpânda-i inimă cu multe umede foi de lotus parcă pe tine să te apere de ploaia săgeţilor lui eros ea împleteşte din ghimpi năsălie culcuş părelnic zburdelor lui Kama pat de flori împleteşte suflet pentru îmbrăţoşarea ta vama faţa ei lotus ales lacrimile ochilor o zdrumică luna mursecată de dintele vârcolacului revărsând amrita în taină te zugrăveşte cu mosc zeu al amorului şi ţi se închină închipuindu-te pe makara cu proaspete ramuri de mango în mână doinindu-te negrăit preaîndepărtatule dinainte a-i apărea ea suspină şi râde şi amar plânge cu strigăt de dor rătăcind aiurea la tot pasul îngână Madhava mă prosternez la picioarele tale chipul de ţi-ai întors şi luna de nectar flăcări pe trupu-mi prăvale de cântul lui Jayadeva învârte ale inimii voastre horiri rostiţi şi vorbele suratei junei băciţe de-o părăsi Hari codru e adăpostu-i ştreang cununiţa dragilor surate vipii arzând pădurea suspinele ei de durere învăpăiate biata căprioară adulmecându-te de o ai părăsit amoru-i e moarte Yama în salt de tigru hămesit cântecul 9 amară-i trupu-i gingaş simte pe sâni ghirlanda ca pe oseminte Radhica în părăsire Keshava santalul uns a-nmiresmată ceară ca un venin pe trup o înfioară oftează pierdută suspină delire sufletu-i arde flacără de iubire lacrimi lacrimi lotuşii ochilor umblă lipsiţi de tulpină lipsiţi de-a ta umbră obrazul într-una în palmă şi-l sprijină ca luna nouă seara de singură culcuşul înflorit pe dinainte-i jertfelnic focului parcă se-ntinde vino-mi Hari vino-mi Hari şopteşte-n dodii mai am doar trup de moarte de la zodii Sri Jayadeva acest psalm înstrună la picioarele lui Keshava vă dea voie bună se zdruncină strigă de dragoste vaieră tremură gâfâie chibzuie zvârle închide ochii cade sare se sfârşeşte dintr-astfel de patimă trupul frumos i l-ai reînvia numai tu de-ai vrea asemeni lecuitorului ceresc pe cea preaplecată s-o mântui tu îndrăgitul vracilor din rai cum de nu vindeci a Radhei durere cu ambrozia trupului tău altfel Upendra decât trăznetul eşti mai crud trupu-n iubire îi arde ca para zadarnic mintea i-o-ncarcă santalul luna şi lotuşii tpt frântă în stranie nealinare singură încă mai mult te-ndrăgeşte trup rece numai de tine gândind pe tine aşteptându-te şi sfârşindu-se sfidarea de pe urmă păstrându-ţi când nu rabdă nicio clipă departe nesuferind nici pleoapa plecându-se cum ar trăi acum în lungă părăsire cu ochii la florile de pe vârfuri de mango adăpostind de potop cătunul Gokula suindu-l streaşină muntele Govardhana sărutat lung de drăgăstoasele soaţe-ale văcarilor mândre-n de ele aprins de ruja buzelor lor bucuroase întipărindu-i-se   braţul duşmanului lui Kamsa vă dea în chip de văcar bunăstare v drăgăstos Pundarikasa rămân aici tu-ntoarce-te la Radha îmbun-o cuvântându-i astfel adu-mi-o zise al lui Madhau răpunător şi surata îndemnă înapoi către Radha zicându-i cântecul 10 bate vântul de la muntele Malaya îndrăgostitor flori căşună ramurile inimile de depărtişor de părăsire încununatul suspină surată raze reci îl ard de moarte de din lună raze reci îl ard pe subt ploi săgeţi de dragosti strigă întristat zvon zvonind de mieri albine urechile sparte singur noaptea noapte goală e bolnav pe moarte viaţa-şi vieţuie-n pădure lasă-şi casa lume dintre laiţe de humă mereu geme-te pe nume când poetul Jayadeva-ţi cântă dor de dor departe mai aproape mai aproape de Hari vrăjită foarte pe unde cutreieraţi împreună gură-n gură gata de treier în semnul altarului sfânt al iubirii-n dumbravă acum Madhava gândindu-te cântându-te chemându-te c-o mantra a ta numai ar mai sorbi aprins îmbrăţişare ambrozie din amforele ţâţelor cântecul 11 zburător cutreiera erosul preafrumosul era preafrumoaso coapsa ta n-o aştepta fuga după el cu inima unde pe undele Yamunei boare-i şi codru-i pe creştet hăulind pădurii el ţâţe de văcăriţe nesfârşit rotunjeşte flautu-i gingaş sună numele tău răsună dimpreună polenul din vânt trup ţi-a prefăcut şi el îl adună până din vânt frunza căzând îi tremură ochii pe cărare te vadă venind aşteaptă cu jind şi pajiştea pat o năzare brăţările zăngănitoarele cu-mbrăţişările acum zvârle-le dezastru du-te-n neagra dumbravă surată mai degrabă îmbrăcată albastru duşmanului lui Mura floare-i eşti armura cocoară fulgerătura aur pe laur balaur jar din dar de soartă pe gură pulpele nude suie-le unde descinsă pe pat de flori pogori gene line coapse pline nufăr cufăr în odaie de fiori Hari e mândru cu gândul de-acum şi noaptea aproape trecu urmează-mi cuvântul ca vântul te du dorului distrugătorului lui Madhu când Sri Jayadeva cântă Hari se va vădi pleacă apleacă-te dorul inimii cu dor de Hari l-or primi bărbatele lacăte cu vaiete acum în răspăr pe drum se uită lung lung vede crângul murmurându-l când da când nu gâfâindu-l culcuşul apoi de unul de doi şi lung se tot uită pe drum muiere de miere amar e amorul amanrului tău de acum a apus de tine-n sus soare raze de dogoare poamă-n vamă duh de damă din dorinda lui Govinda noapte creşte luciferic întuneric precum cucul trist îţi cucui cucuvea te dodeiesc fugi muiere după miere du-te fată de te-mbată în amor crăiesc sân la sân buză pe buză unghii de junghie până la sânge trup în trup în rut durut ci de îndulcire aminte amândurora soţul una soaţa unul şi-i credeau pe întuneric de-şi trag gura după grai sunt soţ şi soaţă îndulcire ori aducere aminte legţnândă fiorindă cu ochi ţintă pe poteca de-ntuneric fiecare arbor veşnicindu-ţi martor paşilor cuminţi până-n poiana de taină unde carnea de dor se deshaină norocul petreacă-l pe îndrăgostitul chipul văzându-ţi albina pe-al Radhei chip lotus giuvaer albastru în coroană celor trei tărâmuri moarte viclenitorilor de pe lumea asta zvâcnet nopţii de dragoste în visurile mândrelor din Vraja lui Kama paloş de pară în poară apărare vouă cel din Devaki născut vi tânjitor Vaikuntha astfel văzând-o printre viţele grinzii stinsă aprinsă de dor surata i-o vesti povesti lui Govinda nebun de amor cântecul 12 îi răsari în tot locul de unde neunde mierea buzelor sângerii tainic sorbindu-i domn Hari să răsari Radha sare-n cămara-i sare răsare să te-presoare la piept cu pas de pripas se prăvale-ndărăpt brăţară nufără scutură-n visare că mai e vie de-a ta-mbrăţişare cum vede podoabele jucându-ţi chipul se tot trezeşte strigând Madhuripu surată tot întreabă de ce nu-mi vine Hari într-o clipă la întâlnire sărută întunericul îmbrăţişează norul de ploaie Hari mă vizitează cât mai întârzii ruşinea şi-o lasă şi geme gata de dragoste-n casă cântul lui Sri Jayadeva fericitor fie-ţi îndrăgostitule cititor păru-n răspăr părăsindu-şi murmură sit-uri în dodii de-aiurea fără de mai simţire vecuind în ocean de dor bineuvântat gândind la tine ochii-i căprii adânc meditându-te trădătorule de giuvaeruri se-acoperă de tremură frunza te crede venind iar şi iar desface culcuşul îndelung meditează la tine astfel în sute de vrute-nevrute culcuşuri săruturi ruturi frumosu-i trup încă o noapte fără de tine nu poate cum de mai întârzii printre cobre negre frate la umbră de bhandira grăbeşte-te s-ajungi acasă la Nanda în apropiere Radhei spunându-i de faţă cu Nanda din gura unui pribeag cuvântul lui Govinda plin de har în inima oaspeţilor de seară vii  viclean Narayana limpede luciu piedica ibovnicelor strecurându-se pe potecă zburdalnice pădurea Vrindavana o-mânzi în razele-i luna benghi de santal pre frunte codană din cer iepure roata sare răsare pe cer pe cât Madhava mai pregetă singură biata muiere amarnic îndurerarea îşi strigă în bocete cântecul 13 la vreme Hari ah ah nu veni în pădure zadarnică tinereţea-mi luminată de trup fără pată la cine voi rămâne amăgită de gureşe zâne gonaşă mireasă în desiş de leasă în întunecime inima îmi sânger cinci săgeţi de înger dragi şi fără mine mai drag mi-e să mor văduvă de dor de părăsitor şi mire decât trup nevrut departe de moarte fără întâlnire primăvara noapte duce-mă amoarte ah ah singură de moarte lui Hari în braţă alta i s-agaţă cu noroc de vieţi departe ah brăţările giuvaerurile cerurile-mi căşună de Hari reverii părăsită-ntre vii de nebună mă omoare şi o floare cunună pe inimă foaie lângă foaie crud amor săgetător din fire despărţitor inima-mi desfoaie brambura zăcând pe humă crengile nelegănându-mă ucigaşul lui Madhu nereamintindu-mă inimă închinare lui Hari saltă înaltă Jayadeva kavi fie-vă vergură înamorându-vă inima inimii fire-o-n braţă cu vreo iubeaţă ori la jocuri cu norocuri în amoruri dă aiurea vreo raită prin pădurea cealaltă întunecată n-are domnul meu îndemnul nu-l mai are să mă zboare pe cărare cum vorbisem printre trestii printre viţe de vanjula în adânc de crâng văzându-şi fără Madhava venind sursata aia mută dând în plâns şi-n gând văzându-l cu vreo muiere aprins pe Janardana în hârjoană Raha grăi dinadins cântec 14 amor omor adăpost casă cosită cosiţă de flori desflorită aleasă cu Madhuripu se împreună o harnică vrednică jună Hari îmbrăţişând-o o moaie de ceară mărgelele-i zbârnâie pe ţâţe urcioare pe luna feţei cârlionţii o negură de săruturi buza i se-mpurpură cerceii-i zgârie obrajii ăn clinchete pulpele-i zvâcnesc descingându-se râsete strânsete gemete strigăte sare răsare tresare în dragoste şerpuie despletită carnea îi tremură-n freamăt închide ochii în floarea dragostei cu geamăt pe-al lui piept răspunsă picură iucunda stropi de năduşală trupul rupt inundă Sri Jayadeva cântând al lui Hari farmec sfânt Kali căluşul jalnic piară-şi întru descânt nufăr singur lui Murari chip de dor îmi răsare alinare numai luna doamna dragostei în cer şi pe pământ îmi alungă-n întuneric inima cântecul 15 faţă dulce de iubită buzele îşi dezmărită sângerii el cu mosc tilak pe frunte căprior pe-a lunii punte zugrăvi în crâng pe Yamuna sub lună Murari-n amor se adună în cosiţa-i neguri-neguri suflet tânăr ce cutremur el îi prinde amarantă fulgurantă căpriorului osândă dorul în colinde îi prinde aprinde giuvaeruri luceferi pe sâni teferi dome boltite cu mosc bălsămaţi cu lună zgâriaţi de undhiile îndrăgostite o înconjoară cu brăţară roi de safire pe trupu-i subţire lujere braţele petale palmele de lotus în înzăpezire cu nestemate întoartă a coapselor poartă spre altar de jar unde văpaia se aşterne iubirii eterne coroană de chihlibar ea coapsele şi le perlează cu unghiile sălaşul Kamalei pe inimă lăstar înmugurind pe pieptul lui odihnind el i-l îmbalsămă când vreo fată cu ochi roată ţine-n braţe fratele lui Haladhara la ce-am zăcut în codrul slut şi ce iertată zi-mi surată surioară acest psalm ce sună lui Hari cunună lui Madhuripu în închinăciune înaltă ruga îmbunând Kaliyuga domnul poet Jayadeva vă spune la ce te-ai întrista şi tu surată vestitoare că trădătoru-mi drag nu vine e vină ai tu că el zburdă după pofta inimii-n braţele muierilor priveşte-mi inima cum mă îndeamnă către preacurata-i dragoste sufletul meu arde-n iubire ca para sufletul meu arde sufletul lui cântecul 16 ochii lui lotusului întunecosului ea nu arde în joardele culcuşului craiul codrilor o îmbrăţişează surioară gura lui aprinsă a lotusului pe ea n-o străpung săgeţile erosului dulce amrita vorbele drăgăstosului e nu frunză vântului Malaya bătăiosului mâinile picioarele lui apa lotusului ea razelor reci neînjosului nor de ploaie greul trupul frumosului inima ei fără dor neîntorsului el aur în laur în manta apusului ea suratelor nesuspin râsului a lui decât toată lumea mărinimosului ea doar veselă ne a dor durerosului Sri Jayadeva cântă dragostea logosului primit Hari în inima inimosului în nuntă vânt de munte santal adiind păstrează-ţi la miazăzi muncinda-ţi vamă de o clipă suflet al lumii-mi adiaşi pe Madhava ia-n schimb suflarea vieţii mele de pe lume parcă şi de surate duşmănită acasă friptă de recele vânt înveninată în raze de-ambrozie pe când tot în minte mi-e dânsul îndurerată de crudu-i amor inima-mi bate încă bătându-i cum muierile cu ochii de nufăr în vamă de-aramă amorul îi farmă bate-mă vânt din Malaya omoară-mă încincit săgetător acasă n-am casă n-aibi milă soră a morţii scaldă-mă-n undele-ţi stinge-mi din trup vâlvătaia nestinsa în zori zărind strai azuriu coperind pe acyuta iar auria-i mantă Radha înfăşurându-şi-o peste ţâţe a izbucnit în râs roata suratelor cum ruşinat fluturându-i straiul pe el el se uita lung la Radha fie întru bucuria lumii surâsul acela de pe buzele fiului lui Nanda viii acedic Lakshmipati atunci cum-necum petrecându-se noaptea sfârşită de săgetările dragostei neiertătoare astfel vorbind iubitului ei îngenuncheat dinainte-i să-l ierte cântecul 17 roşii de patima nopţii lung privegheate acum plecaţi în jos ochii-ţi sunt patimă încă de zburător al iubirii Hari Hari du-te Keshava nu ticlui vorbe de clacă prinde-o din urmă cu ochii tăi de lotus pe muierea alungându-ţi tristeţea să-ţi placă cu mascara ochilor sărutaţi deochiaţi buzele de vişină ţi s-au înnegrit te-au adeverit trup de întuneric pe nume Krishna trupu-n dungi de unghii lungi îngherat la-mpreunat seamănă cu o scrisoare de amor cu drag şi laur scrisă c-un safir pe aur întru neuitare de stropi de lac topit zugrăvit din lotusul piciorului ei pieptu-ţi arde parcă lăstăraşi amoraşi îţi rup pielea trupului arborelui dragostei tiparele dinţilor ei pe buza ta de jos sufletu-mi rup cătându-mi ceartă cum ar mai aduna trupul tău trupul meu singur trup precum arătarea ta Krishna sufletu-ţi sinele întunericeşte cum altfel ai înşela pe cea urmându-te înfirbântată de dragoste prin codru rătăcitor te înfrupţi din nurii muierilor cu amor fără dor vădindu-te putanika adeverindu-te crud copil de femei omorâtor Sri Jayadeva cântă sfânt a dragostei smântă lăsată ascultă aminte tânără mândră în tângă miere nici în cer pentru zei aşa dulce fierbinte mă uit la pieptul roşu tipărit cu lacul de pe piciorul muierii dragi pe pielea ta vă citesc patima împreunării mi-e tare ruşine de toată lumea văzându-te trădătorule mi-e mai mult ruşine decât durere descânt de dor ochilor feţelor gazdelor cu nor de flori de mandara pe capetele lor legănatelor dragostelor lăuntricelor frângere de plângere zeilor de răul luceferilor demoniţilor sunetul flautului duşmanului lui Kamsa brânci nenorocului ix nemintos Mukunda frântă răsfrântă de a patimii smântă de dorinţă în nepriinţă certând pe Hari cercetând în pustii atunci surata îi spuse cu taină cântecul 18 Hari prin adiere de miere doru-şi poartă ce drag pe lume altul mai poate fi surată pe mândrul Madhava mândră vai nu-l alunga alungată ţâţa grea ulcior mai plin ca nucile palmire dulce la ce rodii roadele i-ai irosire vorbă cu vorbă ţi-am spus de o mie de ori nu-l alunga pe Hari fermecat de-al tău dor cum te îneci în atâtea lacrimi vărsate te râde sfatul fetelor pe înfundate în culcuş de foi de lotus umede Hari ochii roadele inunde-te de ce ţi-e inima durere de sânge crede-mi spusele că şi el se frânge Hari va veni va şopti gingăşii ajungă-ţi însingurarea inimii Sri Jayadeva cântă măiestru-ntru bucuria pricepătorilor a lui Hari luceferia de-i gingaş eşti aprigă e plecat eşti ţanţoşă e focos eşti gureşă te priveşte te doreşte întorci faţa-n altă parte te iubeşte eşti departe atunci pe drept pierduto santalul te înveninează luna te arde ca soarele gheaţa ca focul şi chinuri îţi sunt trântele-amorului x satir Chaturbhuja odinioară roşie de mânie pară cu buzele line stinse de veşnice suspine cu faţa ruşinată de vorbă de surată pe seară dondănind de vesel Hari îi vorbi cântecul 19 ce spui fie şi-o şoaptă pe dinte luciul lunii răpune întunericul grozav cu dor a bea nectarul buzei fremătânde se uită la luna feţei tale ochiu-mi de cocor dulce frumuseţe uită cearta mândră ţi-e nedreaptă dintr-odată dragostea îmi arde inima în flăcări dă-mi o gură din lotusul gurii tale să beau de-adevărat eşti supărată sat pe mine atunci mă junghie cu lunga unghie mă spânzură-n braţe muşcă-mă cu dinţii tăi frumoşi fie împlinită plăcerea pedepsei tu eşti a mea cunună laur tu eşti a mea viaţă vie tu eşti a mea coroană aur în oceanul vieţuirii aproape mai aproape şi mereu la pieptu-mi mai acum aşa te roagă de jar inima-mi lotus albastru ochii tăi fragedă femeie apoi roşu de supărare lotus de m-aprinzi săgetându-mă cu foi de iubire Krishna fiind din azuriu mă împurpur nestematele lucind pe amfore de ţâţe aprindă-ţi  asemeni coardele inimii şi cingătoarea peste rotundul pulpelor clinchetând proclame comanda de foc a dragostei piciorul tău braţ de flori de hibiscus inima-mi arde pe vatra artei dragostei trupeşti murmură lasă-mă talpa cu lac să-ţi ung încă mai pătimaş să străluceşti pune-ţi piciorul pe creştetul meu veşted reînflorindu-l dezveninând amorului jindul lasă-ţi umbra vindecătoare de dogoare de soare de dragoste cât pământul frumos drăgăstos vorbi cel ce pe Mura învinvins-a către Radhika aste cuvinte slăvite de Jayadeva în cânt cu bucurie bucurând muieri supărat luare aminte îndurerato iartă inima-mi plină numai de taine de ţâţele şi pulpele tale pietroase de nimeni altcineva cu noroc decât cel fără trup înamorând-o iubirea mea îmbrăţişărilor te dăruie cu dorul împătimito rupe-mă cu dinţii striveşte-mă pe sâni împreunaţi înlănţuie-mă-n viţele braţelor muiere aprigă te uită cinci săgeţi amorul străpungându-mă lăsându-mă fără suflare vie chip de lună precum arcul sprâncenei încruntate ţi-e şarpe negru cumplit fermecător şarpe de numai ambrozia buzelor tale junimea o întremează de primejdia şerpuind fermecat tăcuto în van neliniştindu-mă cântă în schimb cvinta iubirii gureşă copilă priveşte-mă de dor topeşte-mă convorbind frumoaso alungă-ţi mânia pe mine nu mă alunga la mânie nebuno nebun iubita mea ţi-e îndrăgitorul adorator bandhuka în floare ţi-e buza obrazul în luciu Madhuka trădătoareo ochiul roză de rază-n azur plutind peste lotuşi albaştri nasul tău seamănă florii de sesamum dintele iasomie de alb cu-al tău chip înflorit încincit se-narmează amorul lumile cucerind ochi galeşi Madalasa chip lună luminând Indumati  mers lumii drag Manorama pulpe paltini umblători Rambha îmbrăţişare Kalavati sprâncene focoase Citralekha oh tu pe pământ presus de junele zâne-ale zeilor frumoaso bucuraţi-vă întru Hari înfruntând pe Kuvalayapida de ale Radhei ţâţe pline fruntea elefantului i-a adus aminte cum atunci năduşind şi o clipă ochii închizându-şi-i văzându-l aşa învins învins învins strigase Kamsa în hohote xi sacrosanct Damodara după iucunde rugi femeii cu ochii căprii gătit Keshava mergea la culcuş în dumbravă amurg de ochi de-ale ei rochi aprins peste cuprins şi aur însoritei de-acum Radha o muiere îi vorbi cântecul 20 vocea lui cântare alinare are căzut la picioare la picioare pat de dragoste la margine de crâng de trestie acum aşterne nebun învingătorul lui Madhu te vrea du-te Radhika geaba cari ţâţe tari pulpe mari prinde-l aprinde-l cu paşi mari domoală clinchete descinge-te încinge-te goală zburătăcită marală ascultă bondarii fetelor fruntarii bâzâind cu jind vrăjindu-te stol de cuvi truveri săgeţi mlădieri arcului floriu florindu-te ramuri tremură flamuri brânci din crânguri adânci cu dulcedini dansul coapsei tale elefantului trompa nu-ncetini cetini ţine sânitoare urcioare pline întru a lui Hari îmbrăţişare cu val de jar şi har în vad de jad peste mărgeanu-ţi în susurare trădătoareo suratele îţi văd armatele spre prăpăd şi sărutare trup dansatoare de din cingătoare zori zornăitoare fără ruşinare agale cale unghie săgeată ţine-te de o surată în fire sune răsune brăţările pe cărările lui Hari pân' s-o auzire Sri Jayadeva cântând pălesc diamante pe rând cântul lui Hari închinătorilor fie-le diamant cât pământul o privire de iubire o şoptire cu delire în nuntire tânga lungă să ajungă el te-aşteaptă dragă fată nenţeleaptă în dumbrava de otavă nopatea-ntreagă ochi întreabă se-nnegreşte tremură cutremură năduşeşte şi de dor se prăpădeşte gingaş smângăleşte ochii cu mascara cercei boboci de tapiccha atârnă la urechi oacheşi lotuşi pe creştet mască de mosc pe sâni în carnaval carnal tu surată în dumbravă pretutindeni întuneric mândră mantă bob cu bob îmbrăţişează trup libovnic de muiere ochi de rază kasmira galbenă pe trupurile amantelor licăre ciorhin de lumini noaptea asta întunecată asemeni foilor de tamala ci aurul dragostei lui cumpănindu-l în pragul crângului culcuşului lumini văzând brăţări de giuvaeruri cordonul auriu gema-n ghirlanda perlelor la gâtul lui Hari ea se sfiise şi surata o-ncântă cu vorba cântecul 21 în culcuşul dragostei din crâng mai plin de noroc drăgosteşte-te chip râzând de dor de-amor pe foc pofteşte Radha la Madhava în împărăţie perle tremură peste ale ţâţelor ulcioare drăgosteşte-te în pat de ashoka moale în culcuşul dragostei boltă înflorată drăgosteşte-te înfloreşte-te toată în vânt de santal dinspre Malaya adietor drăgosteşte-te desăgetează-te de dor în desiş de rămuriş printre vraişte viţele drăgosteşte-te ocoleşte-te cu pulpele în zumzetul albinelor miere pe luncă drăgosteşte-te îndrăgostită încă la îndulcite strigăte ritmând în cârduri cucii drăgosteşte-te dinţii rubinii străluci-i întru fericirea ta toată Padmavati duşman lui Mura însutit binecuvântă când Jayadeva poetul rege cântă cu tine îndelung în minte în drag de dragoste înfierbântându-se numai nectarul buzelor tale l-ar stâmpăra încoronează-i dar piciorul cu al tău de lotus închinându-i-se sclav la ce neiertat cumpărat pe un dram de uitătură tezaur vesela ferinda de Govinda în ochi duşi îmbrăţişări de brăţări sunând îi intră în culcuş cântecul 22 pe Radha vîzând-o la faţă asemeni undelor oceanului în salt la vederealunii pline trupul lui valuri valuri se dezvârteji laolalt ea văzu pe Hari dorind-o dor drăgostind-o năpraznic faţa lui faţa bucuriei trupul lui suflet dragostei el tremură aparte frânghii de limpezi perle coperindu-i pieptul celeste or apele Yamunei revărând întuneric steme de spumă pe creste pe valul gingaşului oacheşului trup aurie mantă anină or valuri galben polen încercuind albaştri lotuşi la rădăcină de cu drag aprinsă-i fata de priviri tremurător jucând ştiut în geană or pelac în gol de lotus toamna o pereche de khanjana în hârjoană luciul cerceilor lui soarelui pe faţa lui lotusului luminare dor de dragoste buza lui lăstarului buza ei surâzătoare florile din părul lui razele lunii norului luminătorului santal tilak pe frunte cearcănul lunii răsărit întunericului vâlvoiată pletele dragostele îndeletele vâlvoiatele gemele pr trup razele irump gemele amoros întrupatele Sri Jayadeva cântând de două ori strălucesc nestemate odoare în inimă plecaţi-vă lui Hari lumina virtuţii-răsare atunci cuprinzând necuprins îndrăgitul lacrimi izvoare de lacrimi descercănându-se cu bucurie mai cât toată faţa Radhei luminile tremurându-şi cutremurate ea tiptil spre pat se-ndreaptă pe când pânditoarele-i plecară pe-afară ciupindu-şi feţele să-şi ţină râsurile are ochi de căprioară ce sfiiţi pe faţa lui îndrăgostită tot sfios ea se îndreaptă către el fără sfială bucurie fără sfârşit dăruie-ţi fiul lui Nanda încet încet el o cuprinde pe Radha în braţe apoi o strânge înfiorat ai grijă stâncile ţâţelor minune trupeşă trupul nu-mi străpunge aruncă tandru uitându-se de jur împrejur şi gâtul plecându-şi zeiţa victoriei flori demandara aşterne onoare vermion se coloră în focul bătăliei cu elefantulul de picurii sângelui elefantului Kuvalayapida strivit în joacă onoare celui ce pe Mura în vinse altar de frumuseţe în tânga dorului dor amor amorului inima Radhei pe lacul jocului dragostei lotuşilor sânilor tremurătorilor şi el asemănându-se pe sine gâecan pe apa Manasa bucurie deie-vă Mukunda unda xii preaiubit Pitambara cântecul 23 lasă-ţi lotusul piciorului dragostea mea pe patul de fraged ramuri picioarele tale mai fragede ramuri deasupră-le flutură-le flamuri acum adună-te lui Narayana adunându-te Radhika vii de departe cale lungă mâna mea lotus picioru-ţi adoră brăţara-ţi e ostenită prinde-mă-n schimbu-i peste gleznă aurora spune cuvântul geamăn amritei picurându-ţi pe faţă lunii asemeni la o parte mătasea de pe sâni depărtarea lasă-mă la pieptu-ţi pe cremeni ulciorul ţâţelor spărgându-se de dragoste răastoarnă-mi-l pe piept patimile stingându-i-le cum îndelung aşteptatu-m-ai cum te aştept cu ambrozia buzelor mânioase învie sclavul tău pe moarte cu mintea dusă la tine nedrăgostindu-se trup ars de dor departe doamnă chip de lună sună-ţi cingtoarea perlele îngâne-ţi glasul ne durum să te-aud să n-aud iară-şi cuci strigându-mi sufletul agonic mântuit acum ochii ţi se pleacă parcă de mă arseră în supărarea lor nedreaptă uită-te şi uită-ţi arderea îmbrăţişării neîmbrăţişate-n faptă Sri Jayadeva cântând vers de vers dragostea cu dragoste lui Madhuripu pricepătorilor le încântă sufletul îndrăgostindu-le chipul se îmbrăţişară pletele cosiţele fluturându-le privirile nectarul buzelor împreunându-le amorul cuvintelor tăcerile iubirea bătălia drăgostirea nemântuirea trupurile se îmbrăţişară în curândă singură însufleţire ea îl prinse în braţe îl strivi cu ţâţele îl zgârie cu unghiile îi sparse în dinţi paharul buzei de păr smulgându-l îl prăvăli sub pulpe picurii de iere din buzele ei picurându-l înfierbântându-l dragul ei drag nebun tresaltă ah nebună dragostea poate fi în bătălia de nemoarte a drăgostirii spre a-şi învinge iubitul ea liniştitu-şi-a coapsele  viţele braţelor şi le destinse sânul şi-l îmblânzi genele vălurite de dor i se plecară limpede adeverindu-se vitejia muierii în lupta luptelor în zori pieptul ei era jar de zgârieturi ochii roşu nesomn buzele dezroşite părul descununat în răspăr coarda cingătorii de-a valma pe lângă dunga şalului în săgeţile astrea al vieţii ei domn se sfia acum cu uimire ea se ruşinase văzându-se despletită ciufulită năduşită buza de bimba veştejită perlele pe urcior de ţâţe pălite de pe cingătoare pierite el îi coperi cu palma piciorul coapsele sânul neprefăcutul farmec şi risipit bucurându-l încet închişi ochii-n ecoul strigătelor de sit-uri de-amor buza de jos scăldată în razele dinţilor deschizându-se vagi dodii de drag sân lin liniştit de atâta îmbrăţişat moale de dragoste cât noroc să-i sărute ochii de căprioară atunci sărind sprintenă după dragoste cu trupul strâns în ale dragostei chingi Radha cu dor de dor dăruitor îi dori lui Govinda cântecul 24 Yadunandana cu mâna ta santal răcoros desenează-mi cu mosc al ţâţelor sfânt ulcior întru sărbătoarea dragostei îi dărui când Yadunandana dor cu dor dăruia inima iubitule înnegreşte-mi la loc genele mai ca albinele săruturile buzei tale deznegriră dragostei săgeţile strălucitorule prinde-mi cerceii amândoi urechilor de toarte laţ dragostei strunindu-i căprioarei ochi în departe dă-mi pe spate şuviţa furişată pe ochi cu drag s-o sufăr roi înfiripând de albine peste nepătata-mi faţă pe nufăr lotusule pune-mi drag tolak de mosc pe lună pe luna frunţii nemaiasudându-mi cunună dăruitorule pune-mi flori în cosiţele despletite în dragoste ciufulite pene de păun îndrăgostite mărinimosule pune mătăsuri giuvaeruri ghirlandă meşteră pe fierbinţile pietroasele-mi coapse elefantului amor peşteră a lui Sri Jayadeva rostire fie-vă inimii ghirlandă-n veci amrita amintirii lui Hari căluş pâjolitoarei necuratei Kali pictează-mi semn pe sân coloră-mi obrajii strânge-mi coapsele-n ghirlandă încununează-mi cosiţele pune-mi brăţări pe mâini tilinci de perle la picioare şi cel înveşmântat în galbenă mantă cu drag se supune răsfrânte chipuri în miriade de giuvaeruri de pe grumazii şarpelui culcuş domnului voind astfel să vază cu sute de ochi lorusul piciorului fecioarei oceanului trupuri trupuri domnul însuşi din drag izvorând-o aibe-vă în pază Hari soţie nefiindu-mi iar tu vrându-mă soţ ales de tine îmi pare frumoaso că mândrul soţ al lui Mridani bău otravă din oceanul de lapte cu asemenea cuvânt de început în dodii dezvelind Radhei din mătase mugurii sânilor aibe-vă Hari în pază har întru ale gandharvilor muzici răsfrângere în minte a lui Vishnu joc de poeme scrise a fi adevărul priceperii dragostei toate vădesc sufletul maestrului poet Jayadeva într-un glas cu Domn Krishna fie asemeni cu bucurie înţelepţii să cânte Sri Gitagovinda sfinţii părinţi sfinţească pe nevoitorii de bună voie întru credinţă înţelepţii cântărească şi judece osteneala compoziţiei mele îi rog pe cei ocupaţi cu ascultarea operelor altora după ce o ştiu pe a mea să-mi arăte de-i imperfectă va rămâne urmaş lui Sri Bhajodeva şi născut din Ramadevi Sri Jayadeva rostind poezia în Sri Gitagovinda aceasta răsune în glasurile prietenilor al lui Prasara şi-ale altora pur alcool n-ai gânduri zahăr ce aspru strugure nu te vezi amrita eşti nevie lapte guşti apă mango înlăcrimează-te buză amantă fugi asemănării cum doar vorbele măiestre ale lui Jayadeva poartă binecuvântată inima dragostei astfel îndrăgind-o pe malul Yamunei pe Radha ghirlanda ei întâlnind părul pântecului îngână Prayaga el râvni fructele de Prayaga ale fericitorilor sâni deie-vă bucurie şi noroc palmele pline ale lui Purushottama