GANESH

de George Anca

                        GANESH

upanişadă în soninde

1

spre patruzeci trei zile pînă-n cincisprezece

iunie mâine Nana are nouă ani la alte

două zile domnul publisherul şi luceafărul

de-ar reînvia în divyagraha în upanishada

   plănuită aşa cum scriu aici în paisprezece

rânduri o respiraţie insinuând o operă

cât viaţa o cărămidă cât zidul o zi

cât repetarea ei în toţi anii imaginabili

   fie aşa decât nu nemăsurat sonet nicotina

intimată morţii cum spuneam cincisprezece

iunie sora din părinţi are grijă între

surorile din spitalul cronic cronografic

s-a întâmplat dimineaţa la prânz şi seara

în preajma unei nopţi de priveghi ocupate

2

bravo bă zice mortul domnilor în variantă parlamentară

ori dictatorial paseistă noi râdem ce ţi-e

tot aşa bă domnule uitând variantele

din graba vieţii în moarte maică-sa

leşină tatăl nostru carele eşti în morgă

dezice cuvintele poate maţele fiului

decedat pentru căldura cancerului împlinit

apoi porunceşte să mi se ridice copilul

meu ne uităm la el am pornit

de câteva minute în maşina neagră

ce l-au tot acoperit cu albe

perdele parcă trecuse deci noaptea

fără somn în jurul morţii obşteşte

regretate pe fereală de obştea în zbor

3

zilele-şi făceau nevoile-n closetele vieţilor noastre

te rog să nu profanezi cu porcării trecutul

vreau să spun până în ziua de doisprezece

trece pe dinaintea curţii de jos privegheatul

oalele şi ulcelele glazurate de îngheţ

cum că la tropic asta nu se pomeneşte

o lungeşti şi sari spune ce ai de spus

n-aş mai vrea cum deschid gura şi aştept să

vă speriaţi şi să începeţi să râdeţi de

mortul cu gura deschisă pe nepusă masă

când noi ştim că îi este sete şi nu poate bea

poate doar din bărbile lăsate în amintirea lui

din dumicaţii picaţi din gură cu dinţii

din mână cu degetele din zile din zile

4

am înţeles că e povestea unor orfani la mijloc

începând de la moartea tatălui unuia dintre noi

vrei să spui unul avea părinţi şi i-au rămas

pe pământ vrei să spui şi în cer nelecuit

de moartea vorbită n-ai scăpare de exemplu

ştiu că n-am scăpare află despre samskara

nu samsara dacă am auzit bine oranjul

tocmai din Mysore da iată un loc nevăzut

neauzit de tată şi fiu unde am pornit

şi pe drum ne-am stopat ca rupţii ciorapi

de damă luxoasă în îngăduirea culorii

numărate respiratoriu de mulţime da

numărul se stopase ne înghiţisem noi înşine

spre a ne vomita în rugăciuni oranj

5

cupola coaptă îşi putea scutura cuiburile

fertilităţii de până la aripi lumina s-a stins

măcar afară stupa femeia grasa

vitele din ruină nuntaşii pe tobă pe cal

îşi văd de noapte iar între lume şi cupolă

sub un gulmohar la poarta colegiului KM

de atunci la o schimbare la faţă cu oase

bătrâne ca ale tatălui rămas şi totuşi

neale lui poate ale fiului încă privegheat

de ce nu dacă ne vedem ca zilele de treburi

neluându-i în seamă convulsiile aplecat peste

genunchii amândoi mâine peste stângul

poimâine peste dreptul în cincisprezece

întins cu faţa spre cer dar fără a se stinge

6

am decis să plecăm în Himalaia unul câte unul

pe urmă perechile de părinţi nevăduve s-au supărat

fetele cu o zi înainte de a împlini nouă ani

am jucat teatru într-o rochie nouă asta e tocmai

upanişada pe care voiam eu s-o creez doamnă

cu ajutorul dumneavoastră nu mai pot să

dezbrac de ea ar trebui să înconjor

pământul vă rog nu o luaţi drept o

ofensă pământul e subţire o mamă

e adevărat şi cerul jumătate pe termenul

vieţii căsătorite şi mi se păruse că din Himalaia

unde gătită intenţionaţi să vă călătoriţi lors

nu se mai punea problema că soţii răi sunt buni

adică sunt măcar şi buni nu numai buni

7

ceea ce înseamnă că unul bea se îmbată

şi părăseşte privrghiul ori se întoarce spre

moarta de alături parcă foarte bătrână

doesn’t matter începe un cântec nu de pahar

nici de inimă albastră avem cu toţii datoria

să-l ţinem pe dumnealui e în stare aşa

în starea în care este nu numai s-o violeze

apoi s-o ia vrând-nevrând ca de nevastă

dar ne mai şi cere înţelegere era după

cum după mai degrabă abia începuse

priveghiul au trecut ani e drept nouă

alţi ani de netrecut de dedesubtul celor trecuţi

basta doar nu cântăm italieneşte de când

nici un când mai bun e cel rău măcar

8

după jumătatea drumului privrghiului lumea

s-ar ăntoarce la rosturile dinainte dar nu

mai e nici o deosebire faţă de rosturile

dinaintea urmei din faţa plecării de-atunci

poţi să nu ajungi în Himalaia la fel

poţi să nu mai ajungi de unde ai plecat

starea de nefiinţă dragă ţi-ar fi acolo la izvor

de ce nu în necunoscută deltă de mâini

fie şi în convulsii pacte de neagresiune

ale capului cu focul ştiu era şi tată şi fiu

mormânt vitaminat din mila mahalalei

nu crede că rămânem mai mult de azi pe gânduri

bine calci pe himeră şi încotro nu te doare nicăieri

ţii minte încă după priveghi am posnit-o aiurea

9

ziua aceea a fost egală cu toate celelalte

zile la un an la toţi anii care s-au scurs

ce ni s-a întâmplat nouă am pus în seama lui

deci ce ni se întâmplă dimineaţa la prânz şi seara

se întâmplă atunci când să fim sinceri foamete

nu s-a întâmplat niciodată cu adevărat

zicea el la noi ce zicem noi la el în preajmă

eu spun că nu existam din otrava el zicea a prostiei

să lăsăm adică tot ne cântă cucuvăile râvniţi suntem

noi nu ne mai râvnim oare oricând e altă zi asta

zicem să treacă ziua s-o sărim anul viitor

prelungim priveghiul cumva şi tocmai atunci

cucuvelele sunt ce spun şi ele sunt nu mai sunt

nici ele nu spunem noi cucuvelele din ziua aceea

10

am întrcut măsura sentimentalismului în moară

n-am măcinat toată pistra de până la Himalaia

şi din motive rituale de higienă a morţii

cu priveghi îmi pare rău de upanişada

numai ea râşnită apoi strecurată prin degete

tremurânde e timpul ei am trecut jumătatea

care jumătate doamne oranjul s-a îngălbenit

fir cu fir în coş fără ecou la explozii

ne-au mai rămas trei zile până-n cincisprezece

trei minute poftim trei upanişade ale

nimicniciei nemoştenite orgia cu moarta

a răului mai bun ţi-o aduci ainimă

invazie de instincte extrainfracosmiceietete

ştiu că ai fost sentimental în râs şi gluma se îngroaşă

11

ai dreptate nu ne-a mai rămas nici o fotografie

reconstituie unghiile de rouă ale nounăscutelor

gândeşte-te cât iubeşti copacii numai pentru flori

nu ţi-am replicat cu dorul de merii ănfloriţi

n-a cântat oilor ce bună e iarba doar s-a uscat

pe tropic în iunie înainte de cincisprezece nu

mai creşte auzi-o uscându-se până în

miezul pământului borţos de morţi şi cenuşă

iar noi locului ne ţinem cum am fost aşa rămânem

cam de-a doua zi ne-am făcut socotelile zilelor

nopţilor am dat la o parte cu mâini de aer

reportajele comandate fie şi de destin asta

să fi fost esenţa revoluţiei aceleia totale

să-ţi ucizi într-una destinul din inerţie

12

ştiam că n-o să iasă nimic nici din această

aşteptare cât de focoasă şi drăgălaşă

o viaţă din trecut rânduită de renunţare da

dar permite-ţi ţie să nu mai mergi în himalaya

mai sunt şi alţii dincolo de întâmplarea

violării moartei chiar în afara societăţii

cucuvelelor de pe lista epurărilor de după priveghi

aşa mi-ai întrerupt mereu credinţa neepică

în curând mă vei face să strig te iubesc

sabie de arhanghel revolver de avocat întemniţat

la ce vâri în pungă aţa prea multor avataruri

şi tu-mi place drace numai tu du-te-n mă-ta

înjuri ţi-aş spune ce nu există cine ţi-a

scris scrisoarea cine ţi-a citit-o adio

13

nu mai eram nici unul nu mai ştiam să fim

sş fiu să fii să fie acum îmi încep povestirea

ce s-a zis înainte n-are viitor atenţie

privegheam din inerţia care nu se mai putea

vrei să spui de subsol ori de supolă

în cupolă ţi-am spus că mă gândeam la omul

în convulsii zilele astea eşti unul cu el

pentru că n-am ideea dacă asta fiindu-i

toată viaţa nu e într-un fel de fericire

treci la subiect nu vreau înapoi nici

în subsol nici sub cupolă ce crezi

vreau ori nu vreau vrei ori nu vrei

unul din locuri eu a trebuit să-l părăsesc

ziseşi când s-a stins lumina puţin înainte

14

te-ai dus să numeri timpul în unghii de rouă

v-am prins de pe urmă cu golită paloare

a oranjului cu vinele tăiate numai în

sufletul meu căci ascultă la fel cu tine

femeile se fecundau cu virtualitatea duhului

în cântecul lor din toţi plămânii

presaşi de sânii întineriţi vei întoarce

că tocmai te-ai exilat dintre vivandiere

spre a număra ce număra nana

şi astfel a elibera-o de timpul ce nu

a venit şi a-şi vedea de timpul ce

de bine de rău zoreşte ne răzoreşt ea

zice să sărim să răsărim când

spune o poveste sare de la una la alta

15

ştiu până unde îmi voi purta crucea de data asta

mai înainte m-ar fi plictisit să ştiu dacă nu

mă speriam că nu mi-a mai rămas nimic

altceva decât râpa roşie tăindu-mi calea

pa maluri de râuri e vorba de râuri încă în fiinţă

precum şi de maluri ce s-au năruit în

râuri ce au dispărut mai apoi şi ele până

într-atât încât să nu-şi mai aducă aminte eternitatea

pe maluri şi pe marginea râpilor aplecaţi mesteceni

plute arini eucalipţi bunyani arborii vieţii

la umbra lor apă şi sânge biografii de copii

copii de trupă trupe botezate-n propagandă

ci dacă până în căderea de aici n-a fost departe

călătoria şi nu curg şi totuşi ştiu ce ştiu

16

îmi dau drumul pe loc astronomic vegetal

deci e limpede nemaipreoripostuman

spre a nu-mi complica situaţia de studiu

obiect de studiu neluat în seamă decât

eventual de mine însumi pentru mune însumi

un automobil negru lunecând încet prin vara

indiană se opreşte după ce m-a depăşit

regulamentar socotind după standardul

de care am putut avea idee pe vremea

accidentelor natale înconjurate de apă

cu frică şi cutremur de deşert

unde nu este durere nici întristare nici suspin

şi aşteptând numai clopotul să lunece depăşindu-mă

şi să se oprească metalic neastronomic

17

nu eu port crucea clopotului cu automobilul negru

nici ea nu mă poartă mi-am cenzurat lirismul

de când am plecat în căutarea fetelor rujate

ce-şi părăsiseră părinţii fie şi-ntr-un spital

mi-am imaginat că sunt mama mea părăsită

de tatăl meu că sunt sora mea părăsită

de bărbatul meu ce fel de femeie credeţi

că poate fi o femeie de-o clipă două trei

de până la sfârşitul zilelor dar numai

de un timp mai scurt ca o liturghie

gândindu-se în capul lui Zeus din nou

şi încă nehotărâtă de a nu mai fi zeus

de a u face curat în oul lui Brahma

acum şi pururea şi în vecii vecilor amin

18

libertate de sex ne-am cam dorit de armate

asta e tinereţea asta e moartea şi între ele

comanda impotenţă se suspendă permisiile

astea sunt vieţile unele nu se trădează nici

aşa copiii dinainte proiectilele femeia ierusalim

zi-i părinte ţi-au rămas numai babele în pridvor

între altar şi pridvor vedem pe front

toţi băieţii eram şi noi tinere îi năşteam

odată cu fetele să se întâmple leaturile

lăutarii să-şi ia ce e al lor întunecaţii

câte unul s-a dus pe pustii şi chiar tu popo

scoţi limba ţi-o scuturi de dezertori în pridvor

19

pe vremea aceea m-am însurat într-o doară cu dora

n-aveam de nici unele şi curând am pierdut-o

pe mama norocul ne fusese mai înainte

o fată născută din bunătatea lui dumnezeu

aduc în discuţie începutul vieţii noastre împreună

din raţiunile flosofice ale despărţirii de mama

dora şi pentru că ne-am gândit s-o ducem până la

adânci bătrâneţe întru norocul fiicei noastre dora

tot atunci am numărat de două ori rândurile

de amor oricare rămâne să se audă cu

partea lui sau a ei şi rândurile erau

în scrisul nostru de mână şi scrisul

nostru era pe mâinile dorei şi

mâinile dorei mamei soţiei şi fiicei noastre

20

aşa se va întâmpla până la sfârşit tot o întrerupere

de tot căci tot am de împlinit un necunoscut masacru

detestu-mi sperietorile de ciori ca o cioară mai acătării

dar ciorile de masacrat cine să le masacreze

nu eu dumnezeule copilo îmi sunt surori

ele şi nu sperietorile lor elefanţii nu

sfinţii elefanţilor oboseala asta nu moartea ei

şi fă să nu se întâmple aşa până la sfârşit

denunţă-mă tu cu absolut ce-ţi vine-n minte

când se iveşte piaţa de nebuni cu sufletul

iubirea de ciori şi nu neapărat ura de porumbei

nu-ţi face griji se va găsi timp de formule

oricum se vor găsi formule miracol iscate

din nici un timp denunţă-mă spre obştescul sine

21

agonizez înainte de a-mi fi pus la punct

intenţiile ştiu că moartea aduce glorie nemeritată

poate aceea râvnită ca pe femeia

aproapelui cenuşa uşoară cenuşa şaşie

iar a-le contabiliza am obosit de-a binelea

gata şi gata nimic şi încă un cuvând nespus

de mine de nimeni auzit în iluzie asta

o fi fost şi calea dinainte înmiresmată

de flori pe brânci pierdute din vedere

plus euforia haosului personal intra-

ductibilul nonsens al nonsensurilor

şi toate sunt nonsens ceea ce nu înseamnă

vorbind serios că n-am fost oameni dar

nici că avem dreptul să fim aceiaşi

22

atunci şi fabula ne-a miluit o mie

de papagali cu joaca înapoi toţi cîinii

ţânţarii-n laur somnolent în friguri

muştele laptelui ceresc ne-am amestecat

fiinţă cu fiinţă în fiinţa făfă fiinţă

morţi făfă semn vii însemnându-ne idolatria

dansându-ne-o-n răstimpuri primindu-ne

privirile dintre rînjetele gardurilor retezate

de la puii golaşi jumătate dinţii pisicilor

momente în nostalgice păresimi

ne rămânea să ne recunoaştem fie cupluri

fie de unii singuri fie ce devenisem

după dragostea sortită în lumea

întregită de dincolo de dincoace de atunci

23

împotmolită orice poveste a oricărei vieţi

veştedă scara la cer n-are decât să-nverzească

în meditaţia altor posibilităţi de moarte

noi ne vedem aici de un fel de Ganesh copl

până să-i fi tăiat capul dumnezeu

ne pregătim să fim un cap de elefant

care trompă care urechi are a-ul

chemării celorlalţi elefanţi de dumnezeu

a-ul străbătător ritmului de o tăcere

cu marea vălurindu-se în durerod departe

ne adevereşte şi propria copilărie şi plecarea

în har de necunoaştere poate nici a sentinţei

orizontalei rotundei linii a vieţii line

a a a a a a a a a a a a a a a a a

24

aur puţin mai multă bunătate de nuntit

nunti-ne-om cu o tobă un cal şi toată lumea

zemuri în sticle clătinate de absenţa aurului

ne-avem pe noi o tobă un cal şi toată lumea

suntem în nuntă mai mereu pe-o rână

călare pân’ la noapte pe jos în restul vieţii

văluri de in pe oase de femei compacte

cânepe sfâşiate în genunchii puştimii

o sută ici o sută colea şi o mie de munţi

aur topit în lumina aceluiaşi soare

nu vă spun câte triste erau franjurile

tălăzuind faţa ginerelui meu acum o ie de ani

doar şi-n marşul nostru fără altă băutură

decât lumina naturală mai e şi altceva de a face

25

de atâtea de ori rumenit înainte de a crăpa

de tot atâtea ori crăpat înainte de a te rumeni

zăurdit fermentat broască fii şi tu

sămânţă de alcool de otravă de smântână

uşor de zis nici nu e voie să fii ori fiind

e tot una cu a nu fi fost niciodată

n-au decât bolgiile coronele silabele

să colcăie de fumuri acoperitoare

a tot ce se poate întâmpla în nimicul

nimicului cum tot am de gând să mă

desufleţesc îmi dai de exemplu lucrul

dracului ţi-l rupi de la gură şi

mi-l dai mai primesc aşa şi o vizită

oricât de lungă sfârşită ca mai înainte

26

n-a venit nimeni ieri a venit cineva azi

cel ce n-a venit ieri poate vine mâine

împreună cu cel de azi noi ne ducem

care ieri care azi care mâine să nu

mai venim nici ieri nici azi nici mâine

nu se poate zice cum se zice aşa nu mai merge

trebuie să nu fi asemănat copii cu spartanii

tot de spartani aruncaţi din vârf de râpă

dacă venim nu ne ducem dacă ne ducem nu

venim s-a terminat bătrânul du-te-vino

abia de se mai găseşte în limbile moarte de

circulaţie în care dacă n-a venit nimeni ieri

a venit cineva azi şi s-a tot dus s-a tot dus

27

suliţe galbene fereşte-le umbra în sînge

îl îngălbenesc şi-l trimit în aura uşii

am cunoscut-o în chip de auroră şi durere de

măsele nu insist fereşte umbra colorată

oricât de verzi copacii se abţin de la culoare

la fel mamuţii şi chiar unele persoane

luându-se la ţintă punându-se jos şi sco

ţând sabia să-şi taie capetele când

în faptul soarelui roşu se înălbenesc

în iluzia aurei ce-i scuteşte de

săbii şi tocmai atunci cei de jos

se ridică şi le vin deasupra

cu săbiile întârziate în apatie

cu umbre fixe dar lăţite ca-n apus

28

ne găzduiesc vechi juzi şi negustori de

vinuri şi mai vechi nemaiexistente

în gropile unde au fost îngropate

de-au dispărut gropile şi ne primesc juzi

şi nu ne dau vin ci noi avem să dăm

seamă de gropi şi de vinuri duse

pe râpă sunt eu o femeie un copil

p femeie un copil eu un copil o

femeie eu tot eu liber de

mine femeie nemaicopil copil

nemaifemeie s-o găzduiască vechi juzi

ei se apelpisesc între ei într-o limbă

a hanului pe o umbră prea de tot

să ne mai lăsăm primiţi de drum

29

continua după cununiile morţii după mama

ei înghiţită spre a o dovedi castă răpirii

lucrurile sunt cunoscute tot ce cunoşti tu

şi tot ce cunosc eu se aseamănă pământului

apoi soarelui spre care ne-am învăpăiat

şi înapoi la pământ ca broasca îmi pare

rău de bucuriile ce nu se vor mai întoarce

cine sunt acum nu ştiu dacă am mai fost

pe când mă năşteam mă însuram mă îndoliam

şi nu pot să mai fiu atunci m-aş ruşina

nu s-o iau de la capăt eu altul viaţa

aceeaşi cum o cunoscurăm nu să mai fiu

nicicum şi totuşi cei ştiindu-se din vechime

cum neştim noi acum ne plâng că am fost şi-om fi

30

o critică a dumnezeirii reale în cartierul

politic se amestecă puterii pământeşti şi se

transformă în acedie instantaneu ucigătoare

comanda şi ne e dată e de ajuns fiul artistei

cât de răsfăţat până şi-n filigranuri de

piatră ca să iau un model dintr-o sculptură

foloseşti oglinda primită în dar de la fiul căţelei

după ce a luat coteţul foc şi atât a rămas

pare fabulă pe când eu încerc să mă gândesc

la numai o uşă deschisă cu forţa de

unstrăin în timp ce localnicii dorm

dorm dorm şi nu mai dorm ori dorm somnul

morţii uşa rămâne deschisă o oglindă

ce se oferă jumătăţii de localnic jumătăţii de străin

31

nu-mi mai permit în vremurile noastre contactul cu

morţii din tinereţea mea cu care m-am scăldat

eram scăldat şi eu de aceleaşi mâini scăldându-i pe ei

un cheag de cenuşă în aceeaşi crescătoare leşie

acum au dat în suflet lăsatari de datura

fumegând la orice licărire moarte clinică

mai ceva decât  mătrăguna laurul măselariţa cucuta

mă înconjoară gili şi seniori şi ciocli

nu numai cu ciocuri şi dinţi şi capete şi corpuri

dar vin bucăţi de haine de opinci de fete

ce le purtasem scurt pe timpuri pe alocuri

la pălărie nalba una ici una colea una la naiba

o iau din loc fără oră fără dumnezeu în gol

nici mai scriind din meditaţia apofatică

32

e o carte nici sfântă nici nesfântă nu e vie

nu e moartă o carte pe calea robilor

nescrisă necitită un suflet fără trup

cerşind mai puşin decât i se dă dân-

du-i-se mai mult decât cere nedes-

chisă neînchisă o ştiu dintr-un avatar

de ani cu toată problema cărţilor aspidistre

de când mi-am dat seama că îmbătrânesc şi nu mor

mor şi nu îmbătrânesc iar azi mi-a dispărut

omul în convulsii merg la o aniversare mă

întorc la altă aniversare numai aniversări

nici una peste zece peste cinci ani

cât îşi aniversează nu îşi aniversează

şi cartea nici cartea sfântă nesfântă

33

şi-a pictat pături de zăpadă în plin tropic

nepoata continuei discontinuându-ne

medee răpită în suflete de părinţi pe rând

bolânzi spre a-i satisface setea de ironie

zăpezi în formă de câini şi de îngeri nu

îi e somn dar se înveleşte cu ele

să ne încerce schiuri doi peşti de adânc

şi mai adânci în altă pictură plus

colecţia libertăţii preconştiente color

absolută şi astfel petrecută negurilor

la ce le-am povesti înfăţişărilor aproape

utilizabile prin dimensiuni necopilăreşti

mai mari şi mai mici decât închipuirea

vieţilor împreună în plin tropic zăpezi

34

dintre toate lucrurile de ros papgalul preferă

piesele de şah cu pionii zboară mai uşor

decât cu regele după părerea noastră

pe a lui nu i-o cunoaştem şi parcă

îi e egal oricum nouă ne pică greu regele

adică ne e teamă să nu ni-l înhaţe în cioc

în acelaşi timp când celălalt rege

e mat şi să nu mai înţelegem papagalul

cât zboară de serios credem că se

joacă tot timpul cum credem şi despre

cineva fiecare dintre noi pe rând deci altcineva

în joacă permanentă dar pe schimbate întărâtând

jocurile jucătorii pe sine în ultimul rând

când anii pioni au zburat singuri în joacă

35

nu mă recunosc poate numai după moarte numai morţii

mă recunosc mă aclamă parcă treziţi la o nouă moarte

în genul stării mele sufleteşti de nerecunoscut eu

nerecunoscut nici de mine nici de ai vieţii mele

sunt de înţeles aici genitorii femeile luate separat

copiii nedespărţiţi de propria imagine toată lumea

dar îmi fac scandal mie însumi când nu mă

recunosc în genul meu propriu ci al părinţilor

femeilor copiilor sânge la sânge deci pe ei

nu i-am recunoscut cu adevărat îndeajuns

îi voi fi înşelat în tot ce m-am înşelat de

unul singur şi acum le repet răspunsul

pe o scenă de balamuc visător nu ştiu nu

dacă mai sunt viu ori nu dar nici dacă m-am născut

36

mama mi-a spus dintru început s-o las baltă

tata m-a judecat ca pe hoţii de cai terorişti

nevasta n-a băgat de seamă că m-am îndrăgostit

copilul m-a pedepsit nemaijucându-se cu mine

ce e de spus despre ţara mea şi mine numai eu ştiu

văd altă ţară şi fiii ei numai ei ştiindu-şi-o

până aici în viaţa mea până aici nu mă voi fi rugat

lui dumnezeu din totala educaţie de a nu fi recunoscut

îmi şi schimb upanişada tot msi în sinele nerecunoscut

mă văd mai mult fum de-am ars din mila

lemnelor n-am bani de crematoriul electric

şi când i-aş avea nu m-ar recunoaşte nici ei

nici crematoriul mi-au rămas lemnele de

unde lemne când ochii mi s-au frânt gulmohar în beton

37

atunci voi fi la fel de fericit cu uitarea dinaintelui

apoiului simultanului m-am şi vindecat de frescă

zidul m-a primit în numele munţilor obnubilaţilor

asemeni muntenilor ănsinguraţi în albastru pierit

ca şi cum am ajuns departe departe în minciuna misterelor

râurind tot pe lo pe loc şi deloc altceva aşa

pe înserate ţintuit în alteritatea împăcată

ca atunci când murindu-ţi cineva s-a dus viaţa

ta şi o continui pe cea dusă apoi alta parcă toate

iubitele tale şi ele îşi duc celelalte vieţi în tantră

o fi ceva în orice nimic nu negaţi mame devotate

murite şi continuate de nimicul dintre cuplurile

împlinite ăn firea copacilor de un singur cer

speriat de reclama falselor analogii fericite

38

antic absurd medeean filicid eugenic

în ţeastă înviind necreştin viermii neadormiţi

altfel spus paiele ca paiele focul ca focul

dar mai marilor aparenţilor mântuiţilor nemântuiţi

cum nu ştiu cine şi de ce aşa voiculescianiza

durerea nu-i numai minciună numai umilinţă

ori e numai minciună numai umilinţă şi

atunci senilitatea liberă cum ciuma la ce bun

vine vorba evanghelistului surdului orbului

n-am zis a mutului ocupându-se cu pictura

ar putea veni vorba de oricine aici e buba

iar spărgătorii de bube printre care bubele

însele nu sunt admise nici eu sunt scui-

pate pentru că au copt fără să se spargă în veci

39

dormind de prea demult pe elefantul mort cum

de când zeul ne-a îngăduit să pingelim pantofii cu pielea lui

ne-am fi dat seama la trezire oameni răi

ce ne-am visat hăituiţi din neînţelegere fără fire

invitaţii nu ne-au sosit nici la circ nici în junglă

prin invitaţi înţelegem părinţii şi chiar pe noi înşine

pădurea în care regele e ucis a ars cu copacii om cu tot

de-am dansat fără viaţă printre picuri de alămuri

elefantul avea să ne inspire liniştea de apoi

în culoare vaşti ochi adumbrindu-şi azurul

anumele unduleurilor unuia în altul coafuri

bizare în ceafa binefăcătorului fiindcă în-

cercasem aşa unul câte unul să-l ucidem adormind

în mers până la ultimul dacă el a fost ultimul

40

i s-a înfăţişat în genunchi cu capul în piept sub

gulmoharul înflorit şi i s-o ruga gagea nana

mai mult îi cânta cum învăţase şi cu frică

de a-i spune să-i îngăduie să nu-l

ţină minte într-una ca şi cum s-ar confunda

cu el precum se cerea dacă nu în templu în

cele mai multe biserici particulare cam

jumătate biserică proprie jumătate gân-

dul la cel ce-şi este fiu dans hăulire

deci nici nu-i spunea tu cum se spune

şi tot rugându-i-se şi părându-i-se blând

i-a raportat diferenţa între gândul ăsta şi ăsta

şi-a ridicat şi faţa s-a ridicat şi el

a încălecat pe-o şa pedalând cu totul altă parte

41

putea fi oprit unde mergi cine ţi-a dat voie

să ajungi până aici eşti încă un copil un om

a fost oprit unde mergi etc merg de

bună voie până unde sunt oprit am mers

de când eram copil de când eram om îmi

place să merg pe jos de jos în jos nu

m-am născut într-o ţeastă de vultur şi nu

mă numesc mereu aş vrea să mă numesc

oricum şi ca umbra dumneatale împărate

spre a merge până acolo cu capul gol

uitând că în numele-i va fi să zicem tăiat

nu serios doar întrucât mergea cine

i-a dat voie poate era o ţeastă de vultur

un nume la deal un nume la vale etc

42

îmi jurasem să mă răpun ori să fiu liber

retoric în toate lanţurile ocazionale aveam

limba jurată mâinile bătătorite cu tremurici

sexul masturbat de muşte anticoncepţionale

că nu eram bărbat că nu eram femeie nici

bou nici vacă şi când spun vacă mi-e bine

îmi jurasem să intru ori să ies dintr-o vacă

nu abia dacă-mi dorisem abia dacă-mi lăsasem

ochii în ochii lor de mă împiedicam de orbi şi ei de mine

căci ei ştiau suprema decenţă de a nu se

ciocni cu vacile şi nu că-mi doream să fiu vaca

orbilor nici nu e vorba despre mine nici despre

orbi doar că nu mă văd niciodată în cei mai mari ochi

43

pe coastă era mai multă ceaţă decât pădure şi nave

nu plecaţi la vânătoare mânca-v-ar lupii le-a

spus baba lupoaica de babă fiilor de căţele

care o şi pornisem vătaful nu-l cunoştea

nimeni e cunoscută istoria din biblie încoace

nu ne cunoşteam prea bine nici între noi doar

că unii eram fraţi nu şi de-o castă totdeauna

din vina mai ales a taţilor spunea lupoaica

mama a doi dintre noi ce s-au şi împuşcat

biografiile însă ar fi un ziar arvunit

de vătaf şi unora nu ne arde să ne

îndurerăm pe cei de acasă de oriunde cu

anunţuri despre noi nu şi din parte-ne

care şi-aşa inutil s-ar mai citi a zis-o baba

44

ea trăia în pădure după ştiinţa bătrânilor

insomnioşi ca şi ea dar nevociferanţi

o chema cum am spus dora şi-şi

izgonise copiii bărbaţii tot ce mişcă

dumnezeu nu mişcă nu e un copil

în vreun pântec Christos n-a mişcat

în pântecele dorei vânătoarea aşa merge

se ia la ochi mişcarea cu metri înainte

de fapt într-un singur loc dar sunt două

mişcări asemeni celor doi fraţi care

nu mai erau printre noi de când se vânaseră pe ei

cu timpul ne era aminte de baba dora

când noaptea pe ceaţă la focuri galbene

ni se urâse între marinari împăduriţi

45

şi iat-o că a venit unii dormeau alţii o sim-

ţiseră în vise de dragoste cu văduve postbelice

de preferinţă feniciene erecţia maximă

împlinindu-se chiar la dansul Feniciei înseşi

şi-a dansat şi ea pieile vălurile mâinile

picioarele i s-au nălucit a nor şi distrugere

nu v-am spus nimic tot dansa tatăl nostru

asta fu pre ştiinţa mea dansaţi şi voi dar noi na

că întorcându-i spatele ne-am încins la bătaie

încât ea îşi putea face iluzii că dacă mai

rămâne vecinul în viaţă o şi dansează

lupii nu mai aveau ce mânca de noi intraseră parcă

în dora şi s-o împuşcăm bineînţeles dar mişcările

dansului ei şi ceaţa abia so mănânci

46

foamea de dora astâmpărată cu dora ea şti-

use cum ne va fi fatală şi îndestulătoare

fiilor ei că deci o hăpăiam noi pe ea şi

fiii ei se săturau după cum atunci când ea dan-

sase noi ne masacrasem la fel când noi

mâncam bine Iisuse te mâncasem te băusem

plecasem la vânătoare de lupi şi lupoaice

pe când pădurile s-au lăbărţat în sus în jos

de-a mişcat pământul în soare şi luân-

du-l la ochi am orbecăit o lungă vreme

ăn ceaţa goală de ceaţă unde numai dora

putuse dansa ca pe o masă de haiduci

pe o iarbă a fiarelor pe o datura

adusă de vântul morţilor de otravă

47

trecusem jumătate jungla obişnuiţi cu nesomnul atacurilor

vinul ne era mai mult sânge femeile zdrenţe rupte

din Dora nu mai auzeam oracole ca odinioară

încetinisem mersul operaţiunilor descopeream

numele sfintei duminici pe brazda de mormânt

în jarul de jurare în cărările mângâioase

şi drag ne era de cine avea de venit fie

că aşteptam zadarnic pui împuşcaţi în mame

pe mare să sosească cine să sosească

doar totdeauna pe coastă era mai mult ceaţă

pentru a veni câte unul dintre noi ar fi

trebuit să fi şi putut pleca nelămurit

apoi să se întoarcă într-o claritate

de poveste de exemplu să ne omoare pe toţi

48

acesta a fost musonul ce se repezise ca ultimul

muson indian deodată prematur spuneau localnicii

ucigând astmaticii cardiacii poeţii parlamentarii

numele nu i se potrivea şi dacă-l strigai mu-

soane musoane deschidea aparatul de radio

să audă muzică şi grăbea pasul azi aşamâine

aşa până n-a mai auzit nimic nici el nici noi

şi dacă s-a întors cum ni s-a părut

în loc să-i rupem oasele ne-am făcut de lucru

în ultimul vin tot un sânge carne din noi

şi el ne spunea doar ce i se întâmplase iar

noi ne vaporizam în mintea lui înmuntenită

mânam tălăngi cântam bhajane muream

ne reîncarnam şi întrebam dacă a venit

49

a doua zi elefantul dispăruse din raza noastră

în cultul lui şi al vânătorului său şi al fildeşului

tăiat în necunoştinţă eram toţi şi nu mai eram nici unul

ne acceptam ăn fine fără împuşcături în senzaţii

pe moarte se dovedea acelaşi lucru ca pe viaţă

doar poziţiile mai înceţoşate florentin până

pe appia cum Horatiu nu auzise ce s-a întâmplat în Dacia

nici în arya nu mai conta nici fostul infern maiul

pretimpuriului muson în natură în politică în geografie

trecusem încă jumătate jungla jumătatea jumătăţii a doua

purtaţi de focuri mai mult ultima hrană şi jungla

lor oferindu-le în numele tatălui şi al fiului

zarurile tocite bărbile-n crivăţ departe sta mila

pictorului îi rămăseseră decât pieile noastre nu nouă

50

ne-a ieşit înainte un cap de femeie de elefant fum

tăiat de sabie în ceaţa de totdeauna roşu

ca un penis de câine ca un slogan ca umbra

urinei pe zi de pe copac aruncată pe câine

de profanări ne-am masacrat când autodevoratul rege

aşa-l vom fi ţinut de rege a decretat adevărul

adevărar capul retezat venise bine că se mări-

tase cu băiatul născut mort fata născută moartă deci

sati decretase tot regele dar astea erau

de-ale noastre ca gulmoharii acum capul

venise de la dumnezeu era capul sfântului

au spus vestitori că era şi capul regelui

capul capetelor ne-am strâns în grupuri

fiecare capul său văzându-l tăiat

51

separat din rărunchii deşertului a fost ţipat

marele trup ne obişnuisem a vedea venind

ceea ce regele nou luna nouă luminau

ne-a apucat dorul de dora am rămas apucaţi

trupul putrezea absorbindu-ne înflorind

de ciocuri şi ele venite acesta este adevărul

adevărata moarte plină de mister care

ar fi putut vai să nu vină şi a venit

ne-am fi dus către ea am fi ajuns-o

cu toţii într-un cult nu regele s-a îngrijit

cu vrăji atotputernice să ne răbdurească

de-aia poate fi un grăunte că era capu-i

pentru credincioşi cel puţin toţi am fost

necredincioşi apoi topindu-ne-n trupul venit n-am mai fost

52

capul pierdut înapoi trupul vaporizat sufletul

între ele între noi dându-ni-l vine primăvara

aici musonul colea să vină capul dorei

şi mai ales trupu-i scorburos viermănos

s-ar zice că tot ce plecase mai şi venea

tot ce nu fusese decât obişnuinţă se făcea

că regele pleca într-un cioc de papagal

papagalul îl scăpa caşcaval ca valul trece

nu se alegea nimic veniseră şi căpcăunii şi do-

sarele şi colacii peste pupăză babele supărate

pe dora caldă şi îngropată dezgropată rece

şi dată regelui de soţie pe când tot cădea

din ciocul papagalului fluier în gurile căpcăune

sufletul junglei trecute a stins lumânarea

53

zilele de apoi ne-au liniştit să plecăm să venim

jur împrejur concentrare nemaidesine

învăţul de după deşert zburam din demult

ce s-a ales de dora s-a ales şi de cei cu dora

ce s-a născut din împreunarea lor a

venit a plecat şi dora se făcea că vine

noaptea să pizduie strigoii prostituaţi

în oficii altfel impotent o ştie toată lumea

am o ameţeală ce văd o văd pe dora bipeda

unisexuala pişăcioasa şi pe ochii curviei

arde soarele peste nimic decât peste

prăjina de dora s-a pişat din picioare

s-a învârtit şi parcă se mişcă nu se

ştie încotro spre a potrivi ochiul în cătare

54

dora a venit să spele rufe am invitat-o la ceai cu

permisiunea bucătarului şef avem un scaun

şi o masă îi ofer ei scaunul mă aşez pe masă

nevastă-mea nu cunoaşte până unde vin cu

bicicleta copiii Dorei sunt mici îmi spune

cred că se duce la biserică fără bărbat de ieri

bem ceai ea pretinde că vine să spele rufe

eu să fac ceaiul şi să prăjesc ouă bolnavilor

de ficat conversaţia se consumă rămâne ceaiul

până mâine când chiar de-l voi bea singur

mă voi aşeza tot pe masă cu ochii la

scaunul ce i l-am oferit ei ieri şi azi

acestei doamne cum m-am exprimat atunci

când am cerut permisiunea s-o invit la ceai

55

w şi m nu w şi b nici b1 nici b2 dacă nu bebe dar

bebe e rău cu doctorii şi mai răi ei nu citesc com-

poziţiile nici nu se uită la ţigările noastre dulci

arată-mi mâinile stau prost cine stă bine despre

cine vorbeşti voiai să-i spun în stradă caută

sacoşa cu Ganesh arată-mi mîinile amândouă odată

ce credea ea Marioara bismarkerii dă-ţi chiloţii jos

neroado ce vrei să vezi ce vrei să vezi plânsei

râdeam aşa nervos şi cu lacrimi până aici

pui piesele le pun ce să fac s-a mai întărit

asta lumină chioară futu-i maica mă-si

kh curvele ce fac curvili lu mama unde-o fi ea o

mură să-mi mai păstrezi cafea la noapte stau

heeei a apus soarele şi s-au copt s-au copt bananele

56

ales-bules bananele trebue s-o dăm iar pe trei

sticle de lapte ba da ba da ba di la donna e mobile

de unde ar putea să mai fie ele pachete de ţigări com

fium al vento păi da unde păi da unde păi da unde

ah mai sunt două în liniştea sării să mă lăsaţi să mor

la marginea mării să-mi fie somnul lin şi codrul aproape

pe-ntinsele ape să am un cer senin hai mă

vii că mi-e urât singură nu voi sicriu bogat nu-mi

trebuie flamuri ci-mi împletiţi un pat din

tinere ramuri pune piesele mi-e urît cine îţi

dau o bătaie să mă ţii minte umblă ţânţarii cum

a dat un pic de ploaie cum umblă dacă nu vine

putere la noapte ce pizdulicile mă-si facem le-ai

pusnu le-ai pus păi ce faci fă te-aştept

54

suge-mi şarpe gaura gaura suge şarpele

yoni linga linga yoni sufletul contează suge-mi-l

zise şi totuşi suge-mi-o genurile nu se

respectă nici la androgenesa anterelor de datura

suge gratiile măicuţă îngropată în rugăciune zidită

frate înfige-te tot în prăpastia ecranului găurit

iar mă opresc m-aş ruga am şi n-am cui şi de ce

aş începe cu sexul de unde sfârşisem înfipt

în scena puşcăriei înlănţuită cu tehnica fetei

apoi un câine lingându-şi testicolele un rhesus sugându-şi

penisul ziarul cu maicile după tot atâtea gratii

o singură faţă în toate celelalte zicere

trebuie totuşi să mă opresc îmi vine în minte eutha-

natica revărsare de sexe peste găuri de şarpe

55

a scăpat plămânii l-au scăpat şi curvele de curve

trăieşte pentru un voal doi trăiesc pentru un voal

cunoaşteţi-i unuia îi mor bătrânii celuilalt

şi bătrânii şi tinerii aceiaşi tineri ai amâna

dorura nu numai cu negative în unicatul retinei

lor dar şi cu surori de ele ne vom ocupa

la un loc cu surorile noastre oracular

nu de alta dar fie şi-n trei zile una e a surorilor

să-i combin între ei şi să atribui unul

sora fotografiei celuilalt sora toleranţei

ar fi tot una şi m-aş autoportretiza în-

jurându-i pe unde-or fi când ei în felul lor

sunt fericiţi că au scăpat pe unul plămânii

şi curvele nebăgate în seamă l-au scăpat de surori

56

nu povestesc întâmplări de familie exclud copiii

din teama de copii unii sunt ucişi în faşă pe ici pe colo

nici nu se înfaşă copiii şi singura faşă la e moartea

celor ucişi în faţă cum sunt băieţi şi fete

zile şi nopţi să-i fericesc din toată viaţa mea

nu povestesc întâmplări de familie familii

pământ ars ulcioare culcate mame ce

n-au fost fete şi sunt doar feciorii lor

cărora le arestează fetele pe viaţă şi

mamele fetelor înfiază păpuşi cu părul înfipt

doar cât franjurile pe faţa ginerelui

ce şi-a fost simultan mamă plătindu-se

nu povestesc nimeni să nu se plângă toat

plângându-se fete aşteptându-se mame de băieţi

57

cu picioarele pietrificate în crescătoare sculptură leagănă

palmieri desfăcuţi aerul respiraţiilor laptele

jocului statuia lunii în apă sfântă nu mint

altfel m-aş arunca şi eu între elefanţi şi lotuşi

să-mi înfloresc vigoarea s-o risipesc pământului

nu mai cuminte e să mă spreii aşa de moarte

plina sculptură încă legănată de palmieri desfăcuţi

au şi ei rădăcini au şi umbră să se culce

cât de sus trapezul sărutului plasa laptelui

n-am lăsat maimuţele să-le gâdile

pântecul încins descins încins descins

cu palmierii pietrificaţi peste buzele lotusului

trompele elefanţilor picură aer aspiră

nu văd ce-a înflorit de mă sperie de moarte

58

bucuros din trei în trei zile şi mai târziu cornul

mă târăşte înfipt în cap obişnuiesc să mă las

împuns în cap după cum cu capul şi eu împung

asemeni întregului staul la trei zile alt corn

între timp cornul meu de numai cap cu corn

ochii sunt în celălalt cap din trei în trei zile

altfel ceva ca un trup folosit drept templu

şi pătruns de sămânţa tuturor fiinţelor

îmi zace ori îmi umblă ori îmi naşte

nunţile se ţin ziua a doua înăuntru şi în afară

din băligile mele se zidesc adăposturi calde

pe care cornul le târăşte a treia zi în stradă

sub cortul gunoind ochii din celălalt cap

şi împungându-mă cât să mă feresc în linişte

59

de m-aş vedea cum ard şi apa e puţină şi le e sete

fiinţelor de foc ce-mi înlocuiesc solzii respinse

în ochii jefuitorilor de oase de ţi-ai atinge

nasul sau clitorisul de ciocul meu rubiniu şi cu

mâna mi-ai ofensa coada aş putea zbura cu

majestatea ta şi or te scap din cioc or te găineţez

când mi se usucă testiculele plângi să mi le umpli verzi

iar eu croncănesc în apa morţilor împuşcat crocodil

în coroana de coarne a capului de elefant

care sunt cu gură de aur dintele vremii

limba papgalului pana păunului plexul duşmanului

de m-aş vedea cum mă înec în vederea bufniţei

în sănge udat de argint viu cu barba cea mai albă

de m-aş vedea cum ard de m-aş vedea cum mă înec

60

nicai cenuşă de mort îmi apasă frunzele dinspre crematoriu

mai mult cenuşi de la mai mulţi morţi care nu

s-au cunoscut înainte acum îmi ridiculizează în

cor fertilitatea că au ieşit din palmele mele

că eu am ieşit din palmele lor de pianişti fără pian

le înţeleg religia şi visul de sterilitate inutilă

ca tot mai cenuşa frunzelor mele dinspre cor

trăiesc şi aşa de prea demult într-o rădăcină de

albuş peste gălbenuş sub albăstrişul acum peste

cenuşi ca o pasăre mare peste privighetori nu

înţeleg pe cât nici eu nu sunt înţeles a nu

călători cu hoţii umbrei şi chiar ai morţilor şi ai mei

de dimineaţă până seara pod între nopţi încenuşate

şi razele mele scuturându-se mai dau plăcere nu mai prejos ca a lunii

61

amândoi ochii în faţă dar şi într-o parte şi alta

cum mi-e corpul cât lumea de rotund în-

conjurat de junglă ca de o aură şi totuşi privit

mereu altfel eu revăzându-mă mereu altfel

îmi plimb masivitatea supremă a autovederii

chiar dacă sperii privirile cât mai multe stri-

vite căci tot atâta orbeşte din mine mă-

rindu-mi rotundul se cheamă că am

tăvălit sub greutatea mea şi aşa te-

mută un popor două că-mi cunosc efectul

văzându-mă ciopârţit şi mijind cicatrici

fără somn de n-aş mări pasul să mă

prăvălesc eu însumi înainte de singurătate

cu ochii înainte dar şi într-o parte şi alta

62

ce-am fost nu mai sunt nu pentru că n-aş mai fi ce-am

fost ori n-aş fi fost ce sunt un copil dintr-un

părinte un părinte întru un copil un

copac dintr-o floare un elefant dintr-o

dragoste nu m-a ucis nici inocenţa spre

a se demonstra pe ea nici eu n-am dat-o

pe ruşine în femei am intrat din femei am ieşit

ca orice falus în acelaşi timp yoni încă şi

strivit de grindină doborât când m-aş ţine în

mâini de craca spânzurătorii şi nu m-aş mai putea

ţine nu devin piatră ci-mi închipui că o potentez

fără a mă recomanda canibalilor drept afrodiziac

sigur deci că sunt în stare să fac unele deosebiri

între fiinţe numai între fiinţe pe care le mănânc

63

cinci copii la o mamă şi nici un tată scrisoarea

dacă ştia să scrie fratelui a ajuns târziu şi

după miezul nopţii era arsă cu gaz pentru zestre

jumătate ne îngropăm după moarte jumătate de vii

şi ne dăm foc jumătatea de foc şi jumătatea

de pământse împerechează de la sine

nepoftitul dumnezeu şi dacă i-ar fi ne-ar fi nu

milă şi ar exclude sufletul dintre pământ

şi foc şi s-ar petrece de o mie de ori mai

multe întrebări neprevăzute şi ar mai

exclude şi moartea şi somnul şi trezia

o casă plină de copii arată mai arsă

femeia s-a luat la ceartă după o zi şi o

noapte cu noi că nu are bărbat şi are cinci copii

64

nu rămân nu pot să rămân nu sunt undeva

poate cândva aş fi ori dacă ceea ce este şi

rămâne ori nu am fost nu sunt nu voi fi ori

fac excepţie fiind fără a rămâne dovadă

amintirea mea e o încercare de a mă naşte

într-o upanişadă iar sunetele se aud în sine

roţi şi grăunţe închise în munţi deschise în deşert

am inima neuitării nimicului în floarea agatelor

i s-a părut şi sinuciderea-i că mă opreşte la sânu-i

nici nu ne despărţisem nu ne lăsasem despărţiţi

de egalitatea petalelor cu sepalele insulari-

lor cu insula şi mi s-a părut la fel ca

într-o aşteptare respinsă înainte de a

începe să ne aşteptăm la ce nu va fi

65

în agonie cu faţa în sus o clatin pară mălăiaţă

papaia descuiată din cutia cu maimuţa

de os me mironosiţă anestezistă fată

învăluită la toată văl peste viermii-mi

cu yoni înghiţindu-mi mărul lui adam

în timp ce mă sufoc şi-i sparg ceafa

cu linga apoi mai vreu să o văd

faţa mea vrea să vadă faţa ei

aş dansa cum dansează dar mai repede

decât ea altfel cad şi se împiedică

de mine şi cade şi iar îmi înghite

cu yoni linga cu faţa ei faţa mea

şi nu mai pot s-o clatin pară mălăiaţă

în agonie cum mă culege din viaţă

66

aducător de friguri ars la propriu de soare înmulţindu-mă

prin ouă de apă sincronă secetei şi adăugând umidităţii

înţepături ce vor fi vârfuri de atac luat aminte

îmi văd de victime pe nevăzute şi între moarte

şi viaţă cum se vede terasa când cei mai mulţi

ochi s-au închis creând spaţii de zbor

din partea opusă aşa mă văd şi pe mine

tipărit cu sânge strivit în măduvă închegată

nu e timp nu e dumnezeu în cale nu-mi mai stau nici eu

inflamat cu umbrele celor ce nu mai sunt

astă-seară mi-aş fi otrăvit cultivatorul de mine şi

de alte fiinţe dintre care unele mi-ar fi dat foc

altele s-ar fi înmulţit prin ouă ochi deschişi

de friguri nedescoperite la umbra soarelui ars

67

abstinenţa păsării soarelui şi auzi-o în cultul mai marelui

îmbarcatorilor în sorb pe copacii dezrădăcinaţi

capitalele bombardate şi scutecul tăiat în sutană

de limba muzicală a ierusalimitei crucificate

mergi în jos înapoi repezit de curentul amnezic

întinzi cântecul în abstinenţa păsării soarelui

dărâmăturile împreună trupuri şi suflete sexe opuse

lotuşii ruinelor îşi ascut auzul în limba de fildeş

orgia nu se mai petrece într-un punct în dum-

nezeu suntem paralizaţi de opusul dorinţelor din

alte nopţi alte zile la streşini de aripi în caravană

spartă de fluier într-un cuvânt de acum înainte

ce-a fost şi s-a dus abia mai este într-un

cult simultan pieirii în el pe spumă albastră

68

cu dinainte constatate semnalmente e drept în

caracter şi psihologie la limitele sinelui subiective

s-a purces la zdrobirea lumii exterioare pe

terenul intimităţilor sârmuite casteist şi

în cazul impotenţelor distinse bogate şi

în politică finanţându-se arme mâncăruri

buturugi mici carului mare mare de pe calea

robilor bolşevizată rearianizată scuipată

cultul ppoarelor se dezisese în toate maţele

subţiri lumea unită înroşea de ciupercă po-

veştile pieilor cocoşului roşu ţineau atenţia

aparte de la străbunele ouă altfel şi-n piatră

seacă excavate în înţelegere şi secret şi surpriză

surpriza cu totul altor suflete întinse la uscat pe iarbă

69

o coronă de corone de sonete upanişadei pe o măsea

dar a căreia dintre upanişadele nedescoperite întrerup

emfaza dinainte cu opţiunea aventurii de a nu fi

în părul de lup înnăscut când şi când orişicui

tot ce vine dinăuntru nu s-a văzut la naştere

ce se leagănă crengile şi de ele ce se leagănă

gropile şi în ele dacă există alte gropi întrerup

nimicarniţa nimicul avându-l drept patrie

în orice întreruperea este cea mai stop cântă zeiţă

oare invocaţia se scrie dintru început ori ca o

întrerupere a sfârşitului un iubeşte-ţi

aproapele jur-împrejurul până când ani

din adânc din copilărie vieţi din tropicală inspi-

raţie geneze întrerupte neîntrerupt întrerupte

70

la opţiunea pentru necunoscutul telexat şi azi adăugăm

mijlocul câtorva cieţi nici ziduri nici zile

poate nici atât sunete de pasăre-n gâtul elefantin

mâna dreaptă şi limba tăiate nevegetarian în post

e câte o femeie bărbată cu scris geometric

nelimitată la desenul vocalelor spunând

eu scriu chiar dacă scrisul te aruncă pe mine

dacă îţi spune asta dimineaţa verifică-ţi existenţa seara

nu de alta o clipă goală e de ajuns de contagioasă

în jumătatea de dinainte jumătatea de după zvântându-se

roua dimineţii numai lăsând în urmă numai creţia lui

dumnezeu şi dovedindu-se astfel în scris

că te-ai aruncat pe o femeie de fum tocmai

la timp într-o operaţieune şoptită de sirenă

71

era rândul distracţiei fără amintiri nici durerile

fizice nu rezistau tentaţiei de a se uita cu preţul

pierderii dintre noi a tuturor îndureraţilor

ca ei trebuiau exilate din minte toate trecuturile

doar de rândul acesta aveau să ne lipsească

pe neştiute decât ele şi toţi purtătorii lor

chiar de ne-am fi numărat până la unul şi

asta ar fi fost distracţia se vede ultima

şi totuşi între orele de dinainte de prânz şi

masa împărătească dată peste cap din

raţiuni superioare era rândul distracţiei

nimic mai mult doar la orice amestec

din afară şi de data asta se întrerupea

şirul de până atunci şi nu se mai putea număra

72

punctul maxim al copacilor reprodus de

celelalte puncte în mişcare dau tonul

paraşutării şi închiderii aripilor pe acest punct

se odihneşte pasărea cu numele de pasăre cântătoare

în traducere în tradiţie în cealaltă parte

asemeni cu partea aceasta dinspre punct

spre noi dinspre pasăre spre punct şi

spre noi cum pasărea nu ni se mai înstrăinează

şi numai noi ne mişcăm de acum înainte

în numele ei de jur împrejur de jos

în susul scărilor nu ne mai interesează

propensia proprie aventura poftelor surâsul

neprevederii de la transformarea copacilor în păsări

ne-am liniştit în mai liniştitele vieţuitoare

73

după moartea fluturilor după o zi zile

după moarte până la moarte într-o zi azi

renunţ la celelalte zile şi la aceasta în favoarea

fluturelui el renunţă la ziua aceasta şi

la cellalte zile în favoarea fluturelui

nu vorbesc de un suprael de sub ochii noştri

n-am cum să mă întorc la natură din cauza naturii

ce se întoarce la sine cu fluturele plecăm

în camera alăturată după inspiraţia colajului

deasă pădure topită-n pastel presată de albastru

un automobil parcat numai în imaginaţie

altfel mereu la câţiva metri de casă ţi

în plină viteză şi casa ca un fluture de firavă

şi încă sugerăm avioane şi vapoare toţi într-un gând

74

în alt rotund de respiraţie când ucizi eşti ucis

poate al aşteptării acestei electrognoze isterice

bine şahul femeilor feminitatea tabuurilor

nuul orburbe am spus în alt rotund de ex-

piraţie de dimineaţă pe drumuri insolate

ascultând de mama oricât de amuţitelor

ei voci nuduri pentru rotundul aerului expirat

ultimul cât să-i ajungi numai focului ne-

încetat dacă m-am oprit de la toate cele-

lalte fiinţe ele se risipiseră la cutre-

murul paşilor mei întorcându-se mai apoi

să bată clopote agăţate de imaginea mea

de catifelată pulbere în ce mă priveşte

am continuat fără ştirea mea încotro rotundul

75

deci mie formele îmi erau vene sub cea mai

groasă piele numai în ele aveam să mă tem

de cădere într-o constelaţie de ciocuri

deschise obişnuit spre a exprima însăşi obişnuinţa

biografia nonsensului aparent una cu a dis-

pariţiei într-un ochi închipuit când privind

în sus ochii copiilor şi-au albit sângele

nu mi-o aduc aminte mă interesează de ce

iubindu-mă clăile şi luând foc şi mirosind

a mirodenii reci pe veci se dădeau drept

altele până îmi spuneau nume şi se jert-

feau pe banii mei în zile negre gata

n-am fost n-am fost dar nici aşa nu-mi

convine numai foc şi nimic şi ce dumnezeu

76

m-am încrezut în tăcere şi nealternativă înnebunesc

în grindă nu pot să mai atârn îmi distrug toţi ucigaşii

după ce mi-i inventez pentru că tot există până-n

grindă pot ca tine ştirbindu-mă să umplu ţipetele

de renume îmi şi îngădui răbdare sub coaja bombarda-

tă de ţipetele din grindă şi n-am cum s-o sjut

decât încetând să atârn de ea şi aşteptând-o să-mi

pice în cap e însă mai complicat străbătându-mi

trompa în lung până la coadă în timp ce

cuiele deodată mătăsoase ondulează limfa

cap în cap corn în corn zimţ în zimţ antera

nicotinată cioc în cioc n-am decât să mă încred mai departe în

decât să

decât să

77

altceva mai mult decât mai nimicul scurtării

zilelor trecute spre zilele ce nu vor mai veni

ar fi aceleaşi zile duse şi nemaibinevenite

în persoana tot a lor cu noi otova cu nimeni

altcineva decât cu noi în jurul unui copil nenăscut

lui nu-i pasă dacă se încuie înăuntru şi nu ştim

dacă noi sau el încuiem toate lacătele dinăuntru

presupunem că el ştie şi nu ne spune şi nu-i spunem

poate decât prin somn bine tu mi-ai încuiat

lacătele pentru că te bucuri că noi le-am

încuiat şi noi nebucurându-le că tu le-ai

încuiat ne mirăm când le-am încuiat noi

şi dacă le-am încuiat le-om fi încuiat în

zilelele acelea ori ăn zilele celelalte ori tu

78

care nu eşti din răzbunare să-ţi pot zice fii

şi n-am putere să fiu şi să nu fiu să-mi zic

fi-vor cuie cu capete tăiate şi topite într-o claie

nu că nu-i nimic fi-va tot o sodă scăldând parada

n-are ce mai fi când nu poate fi ce nu e cine

se referă la sine încărcat de impresia morţii tale

fără să mori încă doar te verşi te comporţi

am creier borăsc ne dumicăm îţi prezic noaptea

insolaţiilor fără stingere îmi întorci maţele

pe dos cu expresie cu tot cu folositorii ei cu

tot cu noi fără ei cu ei fără noi şi invers

nici un invers cine-a zis rău a zis ce e

şi nu e ce nu e şi e nu ne vom mai ghici

nici cum am fost nici dacă şi cine n-am fost

79

la ce al ei lalage îngustei trecători umflat

cu paşi înceţi ai dorei nici galeşi lapte din

deznăduşită muscă între noi smucesc cornul

din vitrină în splină usturând stânga

călcând coastele râzând pe ale caselor

surori cu coarne ţâţe minuscule la

umbra cornului ăn vâltoare şi râs îl

sculptasem în cariera cirezilor din templu

pe calea intersecţiilor neauzind nici o

vacă sfântă zbierând abia viţelul alb

păscând sub gulmoharul părăsit de floare

şi omul în convulsii la poarta colegiului

revenit în pantaloni noi înnegriţi de ploaie

carbonizaţi de scurtcircuitarea fulgerului

alungat cu alungaţii sacrului sacrificiu

80

cînd împuns într-o parte mai ţin drumul ce mă ţine

pierd mitul tăcut pus la car în ochi am puţin sânge

îmi sug înaintând coama nemaibăgată în seamă

privesc absent la ce se mişcă la ce stă

ce-mi spuneai de niciodată de-acum încolo

nu voi mai părăsi această fiinţă atotstăpânitoare

de lapte şi te gândeai mai mult la ochi şi coarne

după ce avusesei în minte numai lalage asteriephidileneaera

după ce uitasei de dora din dealurile celelalte

şi vezi nu ţi-e totuna de când gulmoharii s-au scuturat

din câte nume se ofileşte lalage asteriephidileneaera

împunsă şi lalageasteriephidileneaera într-o parte

ţinând drumul ce te ţine când împuns pierzi mitul

opreşti upanişada în ochi ai puţin sânge

81

neînsemnata amputare în sistem androgenetic

cu toate foloasele impotenţei imporanţei

munţilor nori norilor munţi n-are decât din fabulă

în fabulă să epuizeze un corp vechi în unul zero

se pare a fi începând în acorduri altceva decât viaţa

în fiinţe moartea în nefiinţe şi stările ambigue

chiar dacă nu-mi presez depărtaţii privitori

şi nici nu-i eliberez fără voia lor scad în volum

şi suprafaţă şi culoare spre a face loc

ca unor lecturi clasice din ultimele luni în pungă

tot ce omorâm împreună şi la fel ne omoară

voi lăsa în pace ştiu că am vrut din umbră din soare

să reîmprietenesc vârful cornului cu cornul

şi fildeşul s-a sfărâmat în carne de peste os

82

pe terasă în ploaia neaşteptată absobiţi de golul din

coarnele deflorate ne despăduchem uzi turnaţi

lauri în ălbii de aparenţe măturaţi pe spinare de

bice şi mături biciuitoare imediat ce înverzim

de ne-am dorit jumătăţi de lemn înjumătăţitelor cocoaşe

care pe terasă care la rădăcină în moartea

fluturilor stăpâni muştelor stăpânite albine

nasuri libere neretuşate de ploile normale

venim din pasajul care nu vine cu noi în el însuşi

nu suntem ai lui nu e al nostru nu suntem ai noştri

degeaba aş vrea să fiu al albastrului te-ai vrea

zestre puţină celei ce va muri de mâna celui ce

te-a primit în văzul ritual de v-aţi acuplat

tot aşa cu potop şi noi martori în lunecare

83

e babilonie de înţeles nu textul babiloniei în dinţi

în răşchitoare dimineaţa îşi vede de zorile zorilor

zorile se duc morţilor zorilor zorile nu

se vor umaniza în locul persoanelor imaginare

babilon de umbre secate nu mai spun câmpuri

bombate în jos pe cât arborează sarsonul

nu se scriu cuvinte materiile nu se aruncă

părerile de rău pentru cuvinte şi materii sunt simul-

tane durerilor fără glas exilate-n reflexe

largi inutilităţi ceruri inspiratoare peste reflexe

din alte trupuri încuibate în alb-verdele euca-

liptic nu ploaia goleşte babilonia de pe terasă

nici vegetaţia ironizând fertilitatea conştientă

nici focul încetat nici textul babiloniei în dinţi

84

doar fuga după nimic după ce va fi fost în locul

lipsă din gheară alienând troscotul aerian

terasa a fost înălţată în deşert cu noi cu tot semn

de populare grindă grindină cine ne cunoaşte

n-are nevoie de note de identificare a frag-

mentelor ce ne-am ataşat de fragmente

într-adevăr necunoscute dar şi de nerecunoscut

oricât de suverane nonsensului şi nouă

retorice pretinse singularităţi ne şi ucidem

în graţia postmortem auriţi cu lupa alăptând

ce mai atâta caz de cenuşile şchioape stingerea

primordialităţii abia ne regenerează durerea

nimicului fugărit tot aşa cum troscotul

aerian rupe ghearele întunecimilor lor

85

să fi scris în colţul dinspre frunze cine şi cum până

când din colţul prafului în crucea caravanei

de două ori dinspre ea spre ea din celelalte

colţuri dus-întors vieţuiam o zi pe terasă nu

existenţa şi nonexistenţa se epuizează între ele şes

coronele în gol în plin se spânzură se despânzură mas

turbant nevindecată viaţă de moarte moarte de viaţă

când zice unul dumnezeu şi altul e o ceremonie

inversă pe acelaşi drum din partea opusă a terasei

tot pe terasă când nu zice nici unul nimic

nici că s-a terminat ce se continuase ca tă-

cerea asta asta să fie între noi nu zice

nimeni nimic nimic nimeni cine-a zis

dumnezeu dar cum am ajuns şi de ce pe terasă

86

poate faţă la faţă verticali o dată de două ori

nu e chiar faţa spre cer chiar cerul la cer

fals ne-am exclus sinele şi aluziile învăţate

spre a ne pierde în ce e şi nu e pe terasă

mai bine s-ar termina acoperişele celelalte în tălpile

nemaiîntrebuinţate astfel ne-ar închide din toate părţile

ca un cristal refuzând orice altceva decât lumina video

ne-am pierde direcţia dar nici n-am mai avea nevoie de ea

îngropăciunile ar fi or inutile ori făcute de chiar mortul

la simpla cădere sau urcare după cum îi e sufletul

se înţelege că trupurile abia de-au cariat cubul

cuib de barză golit întâi de doctorul în chimie

palma haiducului orizontalizată peste capete

ştiam că degeaba morţi în vis şi ei suiau

87

muncile încă depărtate aparte de ţesuturi topite

praful şi pulberea nealese nenăscute necontrolate

nu era tristă boala ce ne-a anunţat veselă boala

noi nu eram de fel terasă măturată de ciclon la un

ison cu antiexperimentatorii a toate bala fată

bale nefătătoare nici epilepsie ba da epilepsie

nici libertate ba da nici libertate de ison

dintele rupt în două guri unde cu milă fusese sintetizat

amândouă gurile închise din moşi strămoşi dintele

vocalizează nasul tăiat provincial la moşii

studiul masacrului x cu uşile închise ale

cerurilor prefabricate la rece gurile închise

cum să se golească de dinte şi dintele

la ce să se mai elibereze în afara lexului

88

în cerc şi pe toate razele dus-întors prin colţul

dreptunghiului amenajat pe suspensii de rădăcini

urcând florile peste lux şi mizerie unite

nu acolo nici dincolo se sinucid grădinile suspendate

modelul e-n zestre de putere şi şah patrate în cruce

în rozete şi intrate jucătorii pe brânci oricât se evită

ca fiinţe ale şahului tac abia omenşte oricât

li se evită şi ritmurile de la zeificări sincere

desenele mişcă piese de viaţă multiorientală

cu măştile de ivoriul realcătuindu-se ganesh

jurămu-ne deci să ne balansăm oricât în speranţa

de a cădea de pe terasă iar între fiinţele zero iar

la apogeu în centrul cercului să ne revenim în fire

89

cum mâncam pe terasa ganesh cu mâna dinspre sud

nu mâncam nici dintele nici mâinile nici sudul umblam

prin aer cu ochii a-i hrăni pe ei întâi şi ne-am întors

parcă a vorbi la masă la popa la poartă o pisică

papagalii nu ne mai fluierau şi asta o uitaseră

uitasem atmosfera zarurilor patratelor se ascu-

ţiseră ne tăiau după umbră şi ne serveau astfel

pe măsură ce eram mâncaţi mâncam pe terasa joi

ce zile-n maţe şi nopţi în chisăliţa creierilor

ordin de veşnic repaos în cuvinte ciopârţite

pe ciomege numai ordonatorul ciomăgeşte toate

merele lui adam răzbunându-şi chimia şi

masticaţia şi neparadisul cum că şi pe terasă

cum mâncam pe terasa de apoi cu mâna dinspre sud

90

relaţii nici sus nici jos adultere din zodii crize cristale

ciment iarbă promisiuni şi mai ales corcire la

lumina eonilor tragic feminizaţi cu insurgenţa transei

geamătul căldurilor în amurgii însângerări de zăpezi

pe când mai trăia limba soacrei în deşertul acestor relaţii

cuvântul de onoare se reduse la suprarealismul

respins ăn preferinţa terasei în transă în persoană

se ştia că numai terasa a rămas obiect de concentrare

a sexului dacă sexul se avea-n vedere şi nu se avea

de-atunci înainte creşterea se suspecta de complot

moartea se suspecta de contrapropagandă fără

obiceiuri de muşuroi muşuroiul s-a pătrăţit

şi nu mai există decât suprafaţă vârfurile

în jos susţin învârtecuşul spârnelului căpcăun

91

pulverizat în univers a da seama de pierderea timpului

într-o manieră scăpată din mână uneori trimiţând

gângav către silabe eterne subit prohibite sus

şi tare cu dezintegrarea expresiilor de după sens

acesta nefiind un mesaj dar putând fi luat drept unul

mai ales că pe când îl însemni îţi dai duhul ori

realizezi stingerea celor ce dând seamă şi-au dat duhul

imediat la sfârşitul profeţiei ori simfoniei neterminate

nu e cazul şi asta e toată drama jucată în spălarea

sângelui cu apă şi a apei cu sânge pe o terasă

de limba soacrei un vârf de ac înghiţit

într-o burtă înnăscută înghiţită în alte burţi

reci după calde desufleţitoare după lăsare de sânge

cu pieptul căzut în buric şi dansându-se lume

92

cine a mai tăcut înainte de moarte ce muzică

la nunţile bogate concurată de o singură tobă

a noastră a celorlalţi ba a voastră a lor

punctul cel mai înalt al fiecărui copac descrie

o linie de fugă în nevăzutul rădăcinilor

vechi aliaje de nămoluri în proaspete sărutări

dintre degetele fiilor şi labele picioarelor tată

clopot supt odată cu limba lovindu-l cine

se cheamă după castă şi-şi publică anii pe frunză

protestul muribundelor contra ucigaşilor nou născuţilor

cine de viaţă şi ca şi oamenii viaţa n-am curaj

să o iau de la capăt pe scară în jos când voi

întrba cum se coboară de pe terasă pe

cine voi întreba cine a tăcut de mai înainte

93

am renunţat la discuţiile preclasice soro şi nemurirea

ne-a venit de hac la o oră ce poate o înverzisei

bărbatu-tău verde nu-ţi mai vorbeşte nici el dacă

va fi dispărând cheful de conversţie ca şi noi

ca şi noi ca şi caii zdrobindu-l pe verde în urcuş

ori la coborârea dealului n-am fost pe terasă

soro lasă crângul în pace suntem mai bătrâni ca verde

nu i-am repetat muncile liberi fim de răsplată

noi am ales pe dracul gol să ne converseze

când îţi e lumea mai dragă fără formalităţi

aici voiam să ajung la discuţiile cu dracul

care ne-au luat cheful de discuţiile pre-

clasice soro şi nemurirea ne-a venit de hac

94

pe vremuri nu începeam acestea ştiind că nu le voi

sfârşi fiindcă aveam în minte altceva decât

credeam că am în minte de exemplu reparaţiile terasei

voi repara teras partea mea cât voi putea şi

tot atât voi strica-o în ăncheiere fără nimic în minte

ca acum de o vreme ca mâine-poimâine un fel de

existenţialism întors pe dos de surpriza avatarurilor

nici aşa moartea e un drept măcar o dreaptă

în patratul şahului de pe terasă o rază

în cercul hărăzit zadarnic am sperat milimetri

cu adevărat vii sugerabili prin nenumire doar

reîntorşi liberi în sine după ce-i crezusem viaţa

nici a mea nici a lor o falsă dezicere de

ce ne ţine şi nu ne mai ţine o falsă dezicere

95

se strâng posibilităţi de constrângere vorbeşte

de sus în sus primadona mascată cu ciocul tăiat

astfel să aibă faţă pe faţa colţului de zid

imaginată vorbă de reparaţie se insinuează gilii

nu-i mai văzusem incineraţi ţânţarii răcorile

opţionale decorul inerzis colea hiperrasat aici

gilii undelui pe faţa neundelui şi a noastră

terasaţi înainte de scrisori amnistii ploi veci

se va spune că am vrut nu se va spune nu spun

nu ascultă nimeni nici fâlfâitul oranj al

gililor nici vulturi nici şoimi nici bătrâni

nici numai necrofagi parcă negeometrici

se unesc într-o faţă de peste mască

îngălbenită seară altă mai îngălbenită seară

96

de mâine săptămână îmi contemplasem soarta

unei singure zile fără mine doar poate negaţia

fiinţelor zilnice ori fiinţelor zilnic rotunjite în ganesh

care nu e zeul meu e zeul meu în alte fiinţe

aveam alte pene sufletul îmi expirase în numere pare

notate separat ca impare spre a se împerechea par

nu e nici o trezire nici la amintirea clipei re-

fuzului amintirii traiului în tot ce parcă nu e

am alergat în braţele anotimpului veşted să

transpir ca acum ca mâine şi o săptămână ce

intenţionez printre gurile de neant şi tropicalisme

nu un text un text în alt text exclus contextul

vai nu un trup şi mi-am pierdut capul picioarele

mijlocul mi s-a umflat de acizi rotunjit în ganesh

97

avantajul vieţilor lungi al morţilor scurte exterioare

nu-mi mai supăra punga subiectele se reprimă

în de ele după trei zile câte îmi dădusem

în loc de una în timp de două un roman

ştiu cât de indecent ar fi fost să mai fie ce-a fost şi e

metoda dedublării upanişadice se bazează pe

depărtarea absolută de sine şi întoarcerea si-

multană dacă nu suferi trupeşte huleşti sufletul

ori invers dă-ţi-l întru oasele scufundate în sine

mi-e frică de indecenţa obiectivă îmi fac curaj că nu m-am

schimbat din ce n-am fost am rămas nefiind

am diafanizat pe cât posibil viermii mistuindu-i

la fel întâmplându-mi-se şi mie-n plonjonul

retras în slăvi al insectelor căzute cu pretextul luminii

98

n-am mintea aceluiaşi peisaj n-am peisajul

acelaşi cadavrul îmi aparţine respins de compound

se moare prin retragere şi ce excepţie uitată la bec

unde stai tu unde sunt cipkaliile fă de

nu-şi fac datoria du-te mă că te mă-

nâncă băiatul e însurat numai el şi

nevastă-sa soneria uşa de la bucătărie

motocicleta ginerelui fiul geniului nebunului

stop aerul condiţionat la bec transparenţele

pe mine opacităţile miros de leni ancestrale

strigăt în limba peisajului bicicleta

sfântul ganapati ne va explica ştiinţific

în mame vino mă în casă opresc ăla dă-l în mă-sa

ia uite furnici cu aripi în păr gâjgi tot felul de viermi nuntă de furnici în capul tău

99

proiectul nu există cel puţin el nici voinţa lui

înainte de orice proiect s-ar spune o raită cât

viaţa nemaidisperată nemaiobişnuit aliniată

întreruperilor de viaţă pe viaţă nici pretenţiile

nu vor fi ale invaziilor naturale la supraviaţa

artificiului nu-l mai ador aici mi-e chichiţa

să mă scutur de mine cel ce n-am fost

imediat îngropat înviată nostim ce

nostim poate fi tropicul în pielea gorunului

netropical salcie injectată secetei cum am zis

eucaliptice anume conţinuturi tot se înfig

între orientările de conflicte locale interioare

proiectofobe de-atâta orient orientomania de

dinainte de mâine o săptămână mă lasă mască

100

parcă n-am cunoscut lume închinătoare lui ganesh

nu-l ştiu pe ganesh de-i vorbesc de aproape

sperând să-l aud îndemnându-mă spre alţii

alţii ai lui mie el fiindu-mi nesfârşit altul

cu aceste precizări ies la iveală din obscuritatea

nevoită îmi permit o retorică scadentă rămân

ca toate fiinţele în toate fiinţele vorbesc de

mine textul de ganesh paratextul prohibitul

să zicem de sine extralingualizând condiţia

prohibiţiilor în prohibiţi norocoşi de a-şi închipui

a se fi apropiat îndeajuns de însuşi Ganesh

până la o lăsată înţeleasă confuzie care n-are

decât să coste viaţa confuziei cel puţin dacă

nu o simbolistică ilizibilă în pofida textului

101

pentru că n-am mai citit confoile din spânzurătoarea

focului de petrol cum m-aş mai alege dintre

femeile aprinse de bună-voie dora şi toate cele

nu-mi sunt iubite poate prin intermediul focului

de ne arde împreună vorbesc de focul foc măcar

lui nu-i mai sting focul în focuri care nu

nu ard carne la propriu în focuri cărora bătrânii

nu le dau să mănânce slăvindu-le ca pe ganesh

chiar frate mai aproape i se spune orbului nu focului

poşta dinţilor mame a apărut a apărut greierul

hai că se bagă în geantă mame mă rău e mă

tu n-auzi mă că a apărut ăla futu-i maica mă-si

bă păi ăla stă pe zero de nu mai poate aşa am

să-ţi fac şi eu ţie mă stinge lumina acolo că

102

potop de insecte greieri mici mijlocii în afară de

alte zburătoare nu-i al meu al meu e oare

ăştia au obiceiul de nu le fierb astfel

mame am impresia că o să trebuiască să-i

punem apă la gagiu astfel cum mi-am

mai pus apă îmi frumos răsare ţin gura

în dureri de măsele burta în insecte nefierte

şi aştept să mai aud fierbe laptele huruie

traficul picură vipera nu robinetul în

matrice nu în chiuvetă auzi mame mame

băiatul ăsta e din alma ce baftă avem

noi ai nimic îmi mai trebuia pentru o

respiraţie încă o emisiune vina e a unui hidalgo

ce n-a vrut să se numească himalg nici din alma

103

acum de himalg nu mi-e cât de mine noaptea

asta departe de el după ce l-am aflat un

complice al paradisului drastic mă văd

într-o dimineaţă incompletă fără timp

nici de acea dimineaţă şi e noapte la

început numai zori îmi împung prietenii

sunt înăuntru jilav n-am comparaşie nici cu

mine sănătos poate înainte de naştere

asta trebuie să fie dimineaţa nedepăşită

nici în sinea ei ne-om fi dat întâlniri separate

după noroc pe alte coaste din alte femei

în alte femei le cântăm zorile şi la moarte

ceea ce se va spune nu le cânt eu acum

104

o zi o săptămână aceeaşi zi dinaintea lui ganesh evitându-l

din continuitatea dispariţiei unui cântec de pasăre

într-un cântec de ştiinţă ar însemna de mâine o săptămână

să fiu gata pe patul de path îmi e la podea timpul

cui să-i spun nu ce-i spun să-i visez ce nu întârzie

să fâlfâie şi nu e pasăre nici măcar furnică un

scalp încunoştinţat de măseaua conducătoare de rău

că trebuie să mă prind singur să mă achit neachitat

codul se ţipă celorlalte măsele măselariţă

ne fâlfâie scalpul mie unuia o zi o săptpmână

în lut cu nefericire debestializat în vapori

frecaţi de scrumul urinelor în aer liber

scăzând presiunea fostului sânge pe măsură

de insinuare ce şi cum chiar acest ceşicum

105

ca să fii cât mai asemeni decât atunci când nu vei mai fi

scrii cum eşti eşti cum nu scrii încerci o despărţire

când de cine eşti când de cine nu eşti vii de acasă

dacă vine altcineva de acasă consumi cu sensibilitatea

nu te poţi fura într-atât cât să poţi fi condamnat la moarte

pentru că ai furat lumea şi totuşi eşti condamnat

ceea ce fericeşte lumea scăpată din mâinile tale

altfel împreunate deasupra capului palmă

lipită de palmă să nu se mai ghicească zgârcenia

şi potenţa parcă n-ar şedea frumos nici una nici alta

nu încape în pungă surâsul dacă fotografia nu

minte triumfător căci umilinţa vestită în cronică

se adresează martirilor orfani de pe

urma mâinilor încremenite deasupra capului nedespreunate

106

n-aveam nevoie n-aveam timp să mă tem de repre-

salii intime intimitatea se dispersase în materii

însufleţite la vedere întrevedere nevedere

mă expropriasem personal luând-o înaintea oricărui

binevoitor de arhanghel foarte rău la suflet

dacă de suflet mai poate fi vorba nu mai poate

ştiu de entuziasmul de atunci al imperfectului acum

nu am nevoie de alt timp decât de timpul de atunci

de la începutul nonsensului protuberant ex ab

cu tot ritmul devitalizării intervenite peste noapte

de care n-aş avea timp n-aş avea nevoie şi totuşi

văd de acum înainte o intimitate represată de sine

cel puţin întru cât se ţinuse secretă şi mândră

pe când mă înspăimântam de orice singurătate acceptată

107

acceptată de isterie singurătatea religiozităţii pierdute

odată cu libertatea religioasă a muribunzilor fericiţi

aproape se sexualizase stâlpi ondulând peşterile

n-am o sentinţă pe potrivă n-am nimic de zis

despre o viaţă ca a mea cu atât mai puţin

despre a celorlalţi invit în organicitatea de

peste zi noaptea îmi rumeg bruma de conştiinţă

întoarsă în vise fără de care zilele nu mi-ar fi

posibile neavând despre ce vobi singur

cobit rarefiate ascunzători de arşiţă vădind

defectele îngroşate de structura de epocă retrasă

poate însingurată din motive istorice istoria sin-

gurătăţii nu se masifică nici în singurătăţile

luate separat nici în prea continue sunete

108

odihna e deplină în durere de altădată speranţa

unei scrisori trimise şi primite într-un suflet

cuvintele deasupra brunele dedesubturi la vedere

pe locul prezentului nestătătoare reminiscente

reminiscent viitor ăntre trupuri spiralate abur

tot punctul de vedere nu ajunge la punctul punct

durerea de-ar fi deplină în odihnă apoi ochii

nu doar să vadă inima nu doar să ceară ca o

obârşie continuă a fiecăruia din fiecare a odihnei

din durere a durerii din odihnă cu toate de-

osebirile de ce fără deosebire ca să ne doară

ce ne doare nu ce nu nedoare  nu pe noi

cei din vale valea noastră valea noastră valea

noastră nu m-aş mai odihni de durerea ei

109

am degenerat ştiam speram că n-o să degenerez

ştiind că generaţia n-are astâmpăr în indivizi

poate e mai bine în afara singularului plu-

ralului şi politicilor generative postgramaticale

ce ştiam deja degenerând era o neaderenţă

de neiertat la decorul viu oricâtei morţi

colorat de culoarea înăşi trăită în copaci

ştiam deci adică iubeam ba bravam nici o di-

sidenţă numai frumuseţea în timp ce sac de golul

aluziilor mirosite ani îmi vărsam năduful

în mici alter personificaţii neieşind din mine

neînaripându-mă în plantele retezate de nonsens

mai pe şleau mi-am interzis peisajul care

aducându-mă pe altă lume mi se şi dăruia

113

între Ganesh şi Ganesh scriu un orb indescifrabil şi în vis

şi navagraha homa omnes homines voiam să-l clarific

azi în familie fără adaosuri postreligioase ştiu ce

m-ar fi împiedicat şi-ar fi împiedicat pe oricine deci

nu istorisesc piedica dintr-o zi către toate zilele

când va fi trecut când vor fi trecut o să aflu un nume

desfăşurat ce-l crezusem altădată muzică hohot

neînvăţat doar liber când se moare violent aveam

interludii astfel obsedate cum le trec totdeauna

spre asemănarea pa cale le-am domesticit în agonia

de astăzi a rugăciunii de ieri în gâtul blocat

şi am călătorit un drum în linşte neortodoxă vag pedantă

în declinarea inccompetenţei ruşinat să invit la I-

maginarea visului meu de către alt vis al altuia

114

exact e strigătul denumind fructul pomului ambulant

exactă e unicitatea mulării hainelpr pe trupurile grăbite

exactă e mirarea păsărilor când le legeni nu e exact

strigătul cum îl traduc înainte de umplerea gurii

nici păcatul nici zborul a tot ce se mişcă sub păsări

ce înţeleg exact un fel de act exterior al sufletului

nu-mi aduce cu ponoasele timpului vreo amintire

parcă desluşeam altceva decât zilele trecute şi

lăsam la capătul zilelor un semn de adio

să fi fost rugăciune nu se striga nu se tăcea

a fi metaforizat ciclonul pentru a cui consolare

cuvintele adunate din strigat cărui auz reofertă

fetele mai mult spânzurate în ce noroc nuntind

te-ai dus să desparţi răpitoarea de păsări i-ai spart ciocul

115

vastele animaliere cerul şi câmpul de la sine clătinându-se

praful pe tobele scrise cu aur concurându-l în migraţie

ochii frumoşi ne-ar cobi cel puţin tot atât în somn

la ce-am dormi la ce n-am vedea graţia mereu alături

dacă fiecare a vrut altceva apoi n-a mai vrut dacă

aerul se mişcă pe neaşteptate şi nu numai el

ceea ce este dincolo de aer sufocat de imposibilul vieţii

căruia şi noi ne închinăm nu să ne aibă în pază

nici să nu ne scoată din fire firea poate să-i rămână

cu noi în ea o perpetuă neştiinţă de ce ne doare

senzaţia imitaţiei pauza asta e importantă nu somn

nu tăcere cu etimologia însingurării roiuri expirând

în cearta rece cald n-am timp n-am cum să ne

împăcăm între noi cei de aici concurându-ne în migraţie

116

prin apa limpede încă nebăută cânepa violetă gura

se străvede rânjet în craniu apoi o femeie nudă

care ocoleşte sticla înflorată şi vine într-un sărut

deci monotonia explodează în thanatice geneze

florile acelea nu avem nevoie să le vedem nici noi

să bem apa în care ne-am cunoscut ca pe

pânză aţele de drum culcaţii de-a curmezişul

trecătorilor metamorfozabile după cumvisează ei

nu plecăm din cleşte de oase opuse în dorinţe

rânduite cu dumnezeu pe el jurasem să nu-l

amestecăm dar aşa ne facem vorbele de neam

altfel cum ne-am fi avut aşa neîmpinşi de

apele adevărate ce-au curs mai toată viaţa

pe unde noi dacă ne-am desăruta n-am mai fi fost

117

hainele pitoni pitonii carne carnea cotoroanţă

ce mi-aţi făcut zi şi noapte în pustiu de suflet

buzunare golane aţi râcâit lepra aţi lins-o

asta îmi aduce aminte de rariţa ruginită

în bălţile sterile de sânge mort înviat mort

închegând terase pionilor cred că javre de

negru de roşu nemaiînhăinurate de modă

până şi căpcăunii odată cu păunii pustiindu-se

chiar la pe locurile lor ou cu frică de

se crapă coaja iar nu s-ar mai dezbrăca

n-ar mai năpârli n-ar mai ilustra

cunoaşterea dinainte pentru urmăritori

doar şi-au frecat pielea de toate suprafeţele

118

dor dar mâncare nemâncare dor în repetiţie automată

cine de trei zile doreşte pe nemâncare şi zace-n boală

altădată la rang îngroparea deviilor cât timp câştigat

de ambele părţi din partea mea ca oricare las

cu pacea lucrurilor un nonsens cât mai departe de ele

cu mine cu tot totului abstras şi eu pe rând

cu minele de nimic şi de ce-am auzit şi sufăr

a nu fi surd şi a gesticula gladiatori în pacea

fiinţelor cheie de la talpa iadului din fantezie

muritorilor vechi mulţi pantomimi puţini actori

de tragedii standardizate cu amorul unei marmori

masculine unei lăzi de zestre pline de şerpi

necunoscuţi şi la îndemnul lor adorându-se

cât mai e timp şi timpul nu mai e sunnus

119

suntem simţiţi mai mult decât simţim simţurile noastre

nu ne simt pe noi ne culeg din simţurile celor ce nu mai sunt

cine-o fi fumul la care mă uit cu mine sfârşindu-se

în sus între oglindă şi mine între cuşcă şi gol deasupra

ne bagă în seamă foamea patrupedă dorim de singura

pasăre fără aripi vieţuind în pământ fără frumuseţe

auzind-o numită cum şi ea ne-ar numi şi nu ne numeşte

dăm din umeri că se mai poate şi una ca asta după toate cele

âmplarii de fier în jurul uneia câte una la reparaţie

reiese nedreptatea singurătăţii nu ştim răspundem

cine lipseşte ce sex există încă nedezvoltat

ne vom mai gândi până la viitoarea reparaţie

vremea se simte şi autodistrugându-se muşcă şi

penele răuvoitoarei ignoranţe pe care ne-o simte moartea

120

de aici încolo împotmolit aici încolo nu am cale liberă

ni se opreşte locul a recunoaşte că m-am oprit demult

şi ne-am fertilizat unul pe altul el creşte

cu mine eu scad cu el înghiţit spre a nu mai răsări

îţi voi stricat gustul de rudă de sămânţă ritul

nu ni s-a potrivit multă vreme şi unul din noi

ar fi peregrinat pâna la uşa pe scări în grădină

apoi înapoi apoi până la uşa pe scări în grădină altul

s-ar fi ocupat de libertate deloc nu e timp de

altă libertate şi s-ar fi simţit liber de a nu

peregrina şi el iar peregrinul întors nu mai avea loc

i se părea că a greşit adresa îi venea în minte spitalul

de unde cunoştinţele însănătoşite plecaseră pe la case

şi casa asta deodată necunoscută uşa grădina

121

când s-a stins şi nu se ştie ce fusese în lumină refuza

vizita scurtă în delir a comutatoarelor înşirate pe sârmă

de aripa morţii tăiat ciocul păsării cum se mai

deschide nu e o moarte la mijloc un lotus al vitalităţii

sinistrul resimţit familial contrastul depărtărilor

de mercur voalt în plin sentimentalism de natură

ăn sensul de linişte când se stinge soarele şi nu

se ştie ce fusese-n lumina cealaltă cărămidă nouă

cărămidă rea înflorite una în alta pe pânză aleasă subit

de ochiul boului spre a fi aştrnută perdea pământului

şi-n joacă să se trezească la viaţă anterele stingându-se

în opoziţia nu prea populară a sterilităţii intermitente

martori târzii mărturisind a se fi stins deodaă cu lu-

mina fiind obosiţi de viaţă de tot întunericul

122

ruptele virtualităţi de culori întrupate se răzbună

pe inocenţa postbelică şi am de a face cu dracul

gol în propria-mi persoană strigându-se impersonal

de pretutindeni că încă şi astea fac upanişada ce

onoare a fi abolit reînchipundu-se ce şi cum

de unde până unde expresivitatea răurilor nereu

posibile după epuizarea la zi de cu noapte timp

lung sentinţa egală poveşti tipice de încălcare a

moralei cu moralitatea iadului de modă veche

până la urmă identificându-se deci cu diversităţile

multe şi mărunte incolore virtualităţi de

pasăre inelată e vorba de pasărea crescută în

care s-a extins spre a se restrânge odată

prinsă cu toate virtualităţile întrupate de-aici

123

desenul pulverizat in quarto ne înzodiază din vechime

a ne uni mâinile în piatra jumătate în jumătate amintire

ştim vag un chip apropiindu-se fără menajamente

în bucuria  împânzită fragmentelor printre care

dezintegraţi am vrea să alergăm a ne dezintegra

dacă ai stins atîtea pene de privighetori taciturne

cât să fluture abia ouatele ofrande apărării de

chipul răpitor dăruitor într-un gol de planetă

ne sugerăm speculaţii crezute spre a rezista

timpului şi timpurilor o poză sfâşiată de viermi

şi totuşi emanând maniere ascunse ocheanelor

ne pomenim între noi încă din viaţă cum nu vom fi pomeniţi

în chip străinul acela de chip care se apropie vine

şi trece iar cei ce ştiu tot nu se închipuie fără chip

124

de zis bang pe bancă un pat lung cât cuibul de barză

în diametru loc de joc pntru degetele mâinii moarte

dincoace o uşă perdea fluture femeile însărcinate

născând pe alt pat din frânghie unde se doarme din cer

neadăpostitele roiuri şi mai încolo dubla intrare în

dreptunghiul vestizat ierbişul ănchiderea redeschiderea

spre lumea largă mascatul conservator colcăie de sirene

înecate pe podeaua desculţă nu spre ruşinea cerului

tenorii au luat-o razna cum auzim muzicalizarea

se detenorizează automobilistic nomadic sus

cerul cerului bang la un fum prohibitiv zice

azi n-am auzit se zice că se aude bang ori limba

maternă neguvernantă în emigraţia şi disidenţa

vocilor se zic audibile apoi alternativa bang

125

continua ubicua suava mai avuta ea are încă prioritate

de sine în du-te-vino-ul tuşului şchiop în palme verzi

podidit merge pe oicioarele ei ăn ceara roiului

dăscălit găurilor nu se întoarce în nume nici ea

şi astfel îmi reţin respiraţia cât se cuvine duminica

de dinainta săptămânii oarbe de-o scriu între Ganesh

şi uşa vecinilor furnicile n-au practic nici un duşman te

cunoasc eu pe tine iar dimineaţa toată săptămâna trecută

alte cinci corone probabil nu le voi scrie nu din ne-

credinţă nici intenţia morţii nu mi-o recunosc în viaţă

le închipui în sufletele departe aproape mulţumit

că nu am scris până acum orice dar nu am scris

mi s-a părut că am vrut să scriu ceea ce n-a venit

şi s-a dus pe copcă mai mult expresii stopate

126

mi-ar mai trebui pentru mai puţin de cinci corone

o viaţă şi o săptămână măsor nimicnicia în surprize

programate astrologic subintitulate cu ultima

suflare parcă din mila tainelor precedente upa

nişadelor secrete în loc şi suflet complet

sfinţii de mireasmă se vor fi bătut cu pumnii în piept

fumegându-şi numele din nou anomic i-aş fi ivit

din resturile feţei atotcurândului de ce n-aş primi

de-o milă ceea ce mi-am dat mie altuia în porţii

ucigaşe pe furiş n-am decât să sonetizez jurnalul

anomizându-l un pic nu vreo originalitate

nici décor poate ca o tăiere sub limbă ori o

homeopatie patie liniştită de simptomele

nedezvăluite din asemănarea cu Ganesh