Ecouri din
EDDA
versiuni
de George Anca
Voluspo (Profeţia bătrânei înţelepte)
Hovamol (Balada Celui de Sus)
Vafthruthnismol (Balada lui Vafthruthnir)
Grimnismol (Balada lui Grimnir)
Skirnismol (Balada lui Skirnir)
Harbarthsljoth (Poemul lui Harbarth)
Himiskvita (Lay-ul lui Hymir)
Lokasenna (Cearta lui Loki)
Thrymskvitha (Lay-ul lui Thrym)
Alvissmol (Balada lui Alvis)
Baldrs Draumar (Visele lui Baldr)
Righsthula (Cântecul lui Rig)
Hyndluljoth (Poemul lui Hyndla)
Svipdagsmol (Balada lui Svipdag)
Volundarkvitha (Lay-ul
lui Volund. Edda II, Lay-uri pentru eroi)
Helgakvitha Hjorvathssonar (Lay-ul lui Helgi fiul lui Hjorvarth)
Helgakvitha Hundingsbana I (Primul lay al lui Helgi Hundingsbane)
Helgakvitha Hundingsbana II (Al doilea lay al lui Helgi Hundinsbane)
Fra Dautha Sinfjotla (Despre moartea lui Sinfjotli)
Gripisspo (Profeţia
lui Gripir)
Reginsmol (Balada
lui Regin)
Fafnismol (Balada
lui Fafnir)
Sigrdrifumol (Balada
Aducătoarei-de-Victorie)
Brot af Sigurtharkvithu (Fragment dintr-un lay al lui Sigurth)
Guthrunarkvitha I (Primul
lay al lui Guthrun)
Sigurtharkvitha en skamma (Scurtul lay al lui Sigurth)
Helreith Brynhildar (Drumul în iad al Brynhildei)
Drap Niflunga (Masacrarea
Nifllungilor)
Guthrunarkvitha II, en forna (Al doilea sau vechiul lay al Guthrunei)
Guthrunarkvitha III (Al treilea lay al Guthrunei)
Oddrunargratr (Lamentaţia
Oddrunei)
Atlakvitha en Groenlenzka (Lay-ul lui Atli în Verdea Ţară)
Atlamol en Groenlenzku (Balada lui Atli în Verdea Ţară)
Guthrunarhvot (Incitarea
Guthrunei)
Hamthesmol (Balada lui Hamther)
Voluspo
(Profeţia bătrânei înţelepte)
Auzi-mă
dintre sfintele neamuri
Ale
fiilor lui Heimdall şi mari şi mici;
Rogu-te,Othin,
tată Val-d-ucişilor,
Ascultă-mi
băsmuirea celor vechi.
Îmi mai
aduc aminte uriaşii
Hrănindu-mă
în zilele tot duse;
Ştiu
nouă lumi, nouă în arborele
Tare de
rădăcini pe sub lut.
Demultul
era când Ymir trăia;
Nici
mări nici reci unde, nisip nu era;
Pământul
nu era, nu cerul deasupra,
Ci
genunea Ginnunga, iarbă neunde.
Fiii
lui Bur urcară şesul tărâm,
Acolo
fortăreaţa Mithgart nălţară;
Soarele
sudic pietrele încălzi
Şi glia
o înverzi, o înierbi.
Soarele,
soră lunii, din miazăzi
Mâna
dreaptă lăsă pe osia cerului;
Nu ştia
casa unde-i va fi,
Luna
firea nu şi-o cunoştea,
Stelele locul nu şi-l aflaseră.
Atunci
se aşezară zeii la sfat
Dumnezeiesc
în jilţurile lor;
Botezară
amiaza, amurgul,
Dimineaţa
şi luna cea scăzând,
Noaptea
şi seara, anii de numărat.
La
Ithavoll veniră tarii zei
Clădiră
nalte-altare, temple,
Croiră
foale, arămi forjară,
Mşeteriră
scripeţi, scule fasonară.
În
paşnice sălaşe tabla joacă
Zeii,
neducând lipsă de aur,
Până
sosesc din Jotunheim trei
Preaputernice
fete uriaşe.
Atunci
se aşezară zeii la sfat
Dumnezeiesc
în jilţurile lor,
Să afle
neamului pitic obârşii
Sângele
lui Brimir, picioarele lui Blain.
Din
toţi piticii Motsognir se făcu
Tartor
şi după el Durin;
Mulţi
omenească semenişte-s
Piticii
lumii zis-a Durin.
Nyi şi
Nithi, Northri şi Suthri,
Austri
şi Vestri, Altjof, Davalin,
Nar şi
Nain, Niping, Dain,
Bifur,
Bofur, Bombur, Nori,
An şi
Onar, Ai, Mjothvitnir.
Vigg şi
Gandalf, Vindalf, Thrain,
Thekk
şi Thorin, Thror, Vit şi Lit,
Nyr şi
Nyrath – spusu-v-am –
Regin
şi Rathsvith – drept pomelnic.
Fili,
Kili, Fundin, Nali,
Heptifili,
Hanr, Sviur,
Frar,
Hornbori, Fraeg şi Loni,
Aurvang,
Jari, Eikinskjaldi.
Neamul
piticilor din spiţa lui
Dvalin
pân’ la Lofar ţi-oi pomeni;
Lăsară
stânci şi prin haturi ude
Casă-şi
aflară în câmpuri de nisip.
Erau
acolo Draupnir şi Dolgthrasir,
Hor,
Haugspori, Hlevang, Gloin,
Dori,
Ori, Duf, Andvari,
Skirfir,
Virfir, Skafith, Ai.
Alf şi
Yngvi, Eikinskjaldi,
Fjalar
şi Frosti, Fith şi Ginnar;
Fie
ştiută-n veci povestea,
Străbunii
lui Lofar toţi pomeniţi.
Apoi
din spiţă trei ieşiră,
Din
casa zeilor, tari şi mari;
Doi
fără soartă pe câmp aflară,
Ask şi
Embla, goi de snagă.
Nu tu
suflet, nu tu simţire,
Cald or
mişcare, nici înfăţişare;
Suflet
dă Othin, simţ dă Honir,
Cald dă
Lothur şi înfăţişare.
Un
arbor ştiu, pe nume Yggdrasil,
Măreţ
stropit cu dalbă apă;
De-acolo
cade roua-n albii,
Tot
verde cetinind fântâna lui Urth.
Fecioarele
preaînţelepte
Trei
din locaş sub arbor coboară ,
Urth e
una, Verthandi alta,
Codrului
răsăriră, a treia Skuld,
Legi
dau de-acolo, împart viaţă
Fiilor
oamenilor şi le dau sorţi.
Război
ţin minte, primul pe lume,
Când
zeii cu lănci sfâşiară pe Gollveig
Şi în
al lui Hor dom i-au pus foc,
De trei
ori arzând, de trei ori renăscând,
Iară şi
iar şi încă trăieşte.
O
botezară Heith întru casele lor
Magic
scrutătoare vrăciţă,
Minţi
fermeca de vraja-i gonite,
Bucuria
femeilor rele.
De oaste
lancea Othin svârle
Şi-ncepe
războiul dintâi lumii;
Căzut e
zidul preajmă zeilor,
Bătut e
câmpul de Wani răzbelnici.
Atunci
se aşezară zeii la sfat
Dumnezeiesc
în jilţurile lor,
Să afle
cine aerul învenină,
Or a
lui Oth mireasă giganţilor dă.
Foc de
mânie Thor sare-n sus,
Arar
stă auzind de-acestea,
Jurăminte
călcate, rupt cuvânt şi pacte,
Insemne
de vază ce-mpărtăşau.
Ştiu
cornul lui Heimdall, ascunsul
Sub
înalt preasfântul arbore;
Izvor
ţâşneşte la semnul othincult
Val-d-ucişilor:
vreţi şi mai mult?
Singur
şezui când Cel Vechi mă văzu,
Spaima
zeilor, şi mă privi în ochi:
„Ce
vrei să afli? de ce eşti aici?
Othin,
ştiu unde ţi-i ochiul ascuns.”
Ştiu
unde-i ascuns ochiul lui Othin,
Adânc
în fântâna lui Mimir vestită;
Mied
din voia lui Othin Mimir a supt
Dimineţile:
vreţi să aflaţi mai mult?
Şiraguri
am, inele de la-al Gazdei tată
Vorba-nţeleaptă-mi
fu, gândul vrăjit;
......................................................
Am
scrutat întru toate tărâmurile.
Peste
tot văd Vakirii adunate,
Gata în
şa spre rândurile zeilor;
Skuld poartă scutul, Skogul o urmează,
Guth,
Hild, Gondul şi Geirskogul.
Fecioarele
lui Herjan vă pomenii,
Valkirii
gata a călări peste glii.
Văzui
lui Baldr, zeu sângerând,
Fiu lui
Othin, soarta toarsă:
Vestit
şi mândru în nalte câmpuri,
Crescut din plin vâscul şedea.
Din ram
părelnic zvelt şi drăgălaş
Săgeată
se făcu s-o zvârle Hoth;
Dar
fratele lui Baldr curând se născu,
O
noapte vârsta, cu-al lui Othin fiu luptă.
Nu-şi
spălă mâini, nu-şi pieptănă păr,
Pân’ pe
duşmanul lui Baldr nu-l nimici.
Dar în
Fensalir Frigg plânse tumult
Întru
Valhall: vreţi să aflaţi mai mult?
Unul
văzui prin uzii codri,
Drag
răului, semen lui Loki;
Îi stă
Sigyn alături, făr’ exult
De
dragul lui: vreţi să aflaţi mai mult?
Din
răsărit prin văi d-otravă curge
Cu
săbii şi pumnale râul Slith.
.............................................
............................................
La
miazănoapte dom în Nithavellir
De aur
răsare neamului lui Sindri;
Şi-n
Okolnir altul sălăşluia
Und’
uriaş Brimir dom de bere şi-avea.
Un dom
văzui, de soare depărtat,
Pe
Nastrond, către miazănoapte,
Venin
picură pe horn în jos
Şerpii
vânturându-se pe ziduri.
Văzui
bălăcind râuri de răuri
Inşi
trădători şi şi ucigaşi,
Răufăcători
cu neveste de oameni;
Nithhogg
sânge d-ucişi bând hult,
Lupul
te sfâşia; vreţi să aflaţi mai mult?
Bătrâna
uriaşă sta-n Fiercodru,
La
rărăsrit, aducând clanul lui Fenrir;
Dintre
ei în chip de căpcăun unul
Avea să
fure soarele de pe cer.
Se
satură cu carnea hoitului,
Înroşeşte
casa zeilor în sânge;
Soarele-i
beznă, în vară se-ncrunt’
Furtunile:
vreţi să aflaţi mai mult?
Pe-un
deal şedea, bătându-şi harpa,
Eggther
cel vesel, giganţilor paznic;
Arătos
şi roşu Fjalar şedea,
Cocoş
cucurigându-i deasupra-n colivie.
Apoi le
cântă zeilor Gollinkambi,
El
trezeşte eroii din domul lui Othin;
Iar sub
pămînt mai crăunea altă
Pasăre
ruginie la gratiile Iadului.
Acum
Garm urlă la Gnipahellir,
Cătuşe
sar şi lupul fuge liber;
Ştiu
multe şi mai mult pot vedea
Din
soarta zeilor războinici.
Lupte-se
fraţii, doboare-se,
Fii din
surori păteze rudenii;
.......................................
.......................................
Greu e
pe lume, vast curvişag,
Topor-timp,
sabie-timp, scuturi frânte,
Vânt-timp,
lup-timp, curând lumea cade;
Nicicând
nu s-or mai cruţa oamenii.
Repezi
se mişcă fiii lui Mim, soarta
Se-aude
în gama lui Gjallarhorn;
Heimdall
zice tare, sus e cornul,
Frică
tremură toţi pe căi de iad.
Tremură,
se cutremură Yggdrasil
Din
vechi limburi, se desface;
Othin
ia seama la capul lui Mim,
Dar
ruda lui Surt curând l-o ucide.
Cum o
duc zeii? cum o duc elfii?
Jotunheim
tot geme, zeii-s la sfat;
Piticii
ţipă la uşi catapult’,
Meşteri
pietrari: vreţi să aflaţi mai mult?
Acum
Garm urlă la Gnipahellir,
Cătuşe
sar şi lupul fuge liber;
Ştiu
multe şi mai mult pot vedea
Din
soarta zeilor războinici.
Hrym
vine din răsărit cu scutul sus;
De
mânioşi se strânge şarpele;
Se-nvârte
pe unde, iar vulturul roş
Ciugule
stârvuri ţipând; Naglfar e dus.
Vine pe
mare din nord o corabie
Cu lume
din Hel, la cârmă stă Loki;
După
lup urmează oameni sălbatici,
Iar
cu ei merge fratele lui Byleist.
Surt
vine din sud cu jalea armelor,
Soarele
zeilor lucit-a din sabia-i;
Fărmate
stânci, gigante scufundânde,
Mort
cârd spre Hel, cerul răscruce.
Acum
soseşte-n Hlin înc-un rănit
Când
Othin tocmai se luptă cu lupul,
Iar
ucigaşul lui Beli cată pe Surt,
Spre a
se spulbera bucuria lui Frigg.
Apoi
vine fiul lui Sigfather,
Vithar,
la luptă cu lupul în spume;
Şi-nfige
sabia-n fiu de uriaş
Până la
inimă: tată răzbunat.
Vine
încoace fiul lui Hlothyn,
Şarpele
cască spre cerul de sus;
.......................................
Contra
şarpelui merge fiul lui Othin.
Furios
bate paznicul pământului,
Toţi
bărbaţii de pe acasă plece;
Nouă
paşi întâmplă fiul lui Fjorgyn
Şi,
ucis de şarpe, neînfricat zace.
Negru
soare, pământ mării înec,
Stele
de foc din cer se-nvârtejesc,
Crunt
creşte boarea şi flama de viaţă,
Pân’
focul păşeşte şi peste cer.
Acum
Garm urlă la Gnipahellir,
Cătuşe
sar şi lupul fuge liber;
Ştiu
multe şi mai mult pot vedea
Din
soarta zeilor războinici.
Acum
văd pământul din nou
Creşte
verde tot din unde iar;
Cascade
cad şi vultur zboară
Şi
prinde peşte pe sub stânci.
Zeii
din Ithavoll se strâng preună,
Vorbesc
de încercuitorul terrei,
În
minte cheamă trecutul măreţ,
Vechi
rune-ale Domnului Zeilor.
În rară
frumuseţe iară
Table
de aur se nalţă din iarbă,
Ce zeii
le-avură în zile duse,
............................
Nesemănate
câmpuri dau rod copt,
De
bine-s boli, iar Baldr se întoarce;
Baldr
şi Hoth în al lui Hropt dom-lupt’,
Şi tarii
zei:vreţi să aflaţi mai mult?
Ca
soarele mai drag văd domul
Cu aur
coperit, pe Gimle stând;
Domnii
dreptăţii locuiască-l
Şi
fericire-n veci să aibă.
Suie să
ţină întreaga putere
Atotputernic
domn stăpân a toate
........................................
........................................
Din jos
balaur negru se iveşte,
Nithogg
zburând din Nithafjoll;
Trupuri
de oameni duce pe aripi
Şarpele:
dar acum şi eu apun.
Hovamol
(Balada Celui de Sus)
vine de la munte la ospăţ cu dânsul tăcere
ascultă vede vedere
din greu înţelepţia ascunsă în altă inimă ţi
s-o ferici-ntru laudă
beat mort înţelepciune întocmai zici or zaci
caută-ţi patul rece
rar nebunului pe voie neştiutorul neprimit
nerăspunsul nejocul
batjocora la masă în mijlocul duşmanilor alţii
cu prietenia duşi
perechea de capre necerşetoare la drum fără
lance necugetatul
brad pe moarte unde e tinereţea ferice prietenia neduşmanilor
foc în dar să vezi soarele sănătate nepătarea
păcatului fie lor
te bucuri de fii tu de neamuri de avere de
munci viu nu hoit
prinzi vaca rug flame bogatul mort în faţa
uşii sale văzut-am
şchiop călare ciung văcar surd îndrăzneţ în
luptă orbul nears
ochiul vikingului runa citeşte făptaşă peste
încă miile de ani
laudă seara femeia pe jar arma fecioara inel
gheaţa petrecută
nu crede jurământ de fată vobă de femeie nu
plecăciune bour
săgeată în zbor ape cascadă gheaţă nouă colaci
şerpeşti prinţi
într-un viţel bolnav ori trol încăpăţânat
descăpăţânează vraja
credinţă nu-i pentru ucigaşul fratelui de-l
întâlneşti în pribegi
casa arsă jumătate calul în galop cu un picior
rănit nefolositor
nu prea spera în repede recoltă nu prea curând
în feciorul tău
câmpul cere vreme bună fiul înţelepciune ce
adesea nu se văd
Othin pe inelul său jură am auzit cuvântul lui
Hor din runele-i
te cetesc Loddfafnir şi te aud cetindu-mă auzi
şi învaţă folosul
nu pleca noaptea fereşte vrăjitoarea urăşte
carnea nici bucurie
în munte şi golf vezi de hrană văzui un om
rănit de vorba unei
grija roade inima nu te împrieteni cu duşmanii
nu batjocori pe
oaspete or călător cât de bun o greşi cât de
rău de ceva o fi bun
băut ţi-e leac pământul focul lecuieşte bolile
spicele vrăjitoria
secara ruptura luna lecuie furia iarba râia
runele tăieturi-săbii
învaţă cum să scrii să citeşti să dărui să judeci să te sacrifici
mai bine fără rugăciune decât dar prea mare
nimic preajertfa
ştiu cântece necunoscute reginelor nu fiilor
oamenilor ajutor
funii e duşman săgeată neatât de zburătoare să
o zădărnicesc
domul în flăcări pe neamuri nu arde cât să
nu-l cânt stingere
neduşmăniţi fii de eroi corabia-n potop stai
vânt dormi mare
arate-şi chipuri adevărate întoarcă-se toţi
din luptă vii acasă
cu sângele runelor fac spânzuratu-n arbore
să-mi vorbească
tot ce ştiu de zei şi elfi puţini nebuni se
încumetă a cunoaşte
mă încântă învinsă fecioara cu braţ alb
gândurile torcându-i
nu le vei cânta Loddfafnir cântecele caută-le
să-ţi dau ajutor
cel mai bine ce ce ştii numai tu ori în
braţele ei ori de-i soră
Vafthruthnismol (Balada
lui Vafthruthnir)
sfat soaţei Frigg îi cere Othin de a se
întrece cu Vafthruthnir
ce om grăieşte în al meu tărâm scapi de îmi
eşti mai înţelept
săracul în casa bogatului vorbeşte cuminte ori
tace cu inima
aud ce roib face ziua Skinfaxi ce roib face
noaptea Hrimfaxi
râu între zei şi zmei Ifing pe câmpul Vigrith
bat zeii pe Surt
de unde dintâi pământ cer uriaşule din carne a
lui Ymir glia
munţii din oasele-i tăria din ţeasta-gheaţă
oceanul din sânge
de unde luna soarele din părintele Mundilferi
a suna timpul
din taţii Delling zi Nor noapte Vindsval iarnă Svosuth vară
primi giganţi Bergelmir Truthgelmir Aurgelmir
întru venin
fiu cu şase capete din subţioara smeului de
gheaţă nu mamă
din aripile vulturului Hraesvelg bubuie vântul lumea noastră
runele zeilor neamul zmeilor sub Niflhel a
morţilor hălăduire
de iarna grea oamenii s-or ascunde în pădurea
lui Hoddmimir
în casa zeilor vor locui Vithar şi Vali când
Surt pârjoleşte tot
pe Othin lupul o să-l ucidă nimeni ştiind ce
i-a spus fiului său
Grimnismol
(Balada lui Grimnir)
fiară focule mă arzi de opt zile îmbrăcat în
mantă nimeni doar
Agnar carne şi apă îmi da slavă stăpân al goţilor prin Veratyr
în
Trurheim Thor stă Ull în Ydalir apoi Valaskjolf Sokvabek
unde Othin şi Saga beau din cupe de aur în
Glathsheim eroii
un lup în uşa de apus în Eldhrimnir Andhrimnir
gată mistreţ
peste Mithgarth zboară corbii Hugin şi Munin
gând amintire
capra Heithrun cu miere cerbul Eikthymir
corne-i curg râuri
Sith şi Vith Saekin şi Aekin Svol Fimbulthul
Gunthro Fjorn
Rin şi Rinnandi Gipul şi Gopul Gomul şi Geirvimul
cu zeii
Thyn şi Vin Thol şi Hol Groth şi Gunnthorin
Vino e primul
Vegsvin e al doilea Tjothnuma trei Nyt şi Not
Non şi Hron
Slith şi Hrith Sylg şi Ylg Vith şi Von Vond şi
Strond Gjol şi
Leipt cu oamenii Kormt şi Ormt Thor preumble secătuirea
trei rădăcini
sub arborele cenuşii Yggdrasil iad smei lume
ververiţa Ratatosk aleargă ramurile jos cu vorbe de vulturi
patru cerbi Dain şi Dvalin Duneyr şi Dyrathror
şerpi pe sub
cenuşă Goin şi Moin Grabak şi Grafvoluth Ofnir
şi Svafnir
suferă cenuşa lui Yggdrasil păscut de cerb la
vârf cu trunchi
putred ros la rădăcină Hrist şi Mist mi-aduc
după voie cornul
iar bere Skeggjold and Skogul Hild şi Truth
Hlok şi Herfjotur
Gol şi Geironul Randgrith şi Rathgrith şi
Reginleif soarele-l
poartă Arvak şi Alsvith în faţă stă Svalin ca
scut lupul Skoll
din carnea lui Ymir pământul se ivi oceanul
din sângele luiş
din oase dealuri din păr arbori din ţeastă
înaltele tării cereşti
din genele-şi făcu Mitgarth zeii din creier
norii vicleni în zare
cine ia primul foc de Ull şi de toţi zeii va
fi văzut fiii lui Ivaldi
croiră corăbiile cele mai bune pentru zeul Freyr fiul lui Njorth
bun pom Yggdrasil corabie Skithblathnir zeu
Othin cal Sleipnir
pod Bifrost skald Bragi şoim Hobrok ogar Garm
zeilor rugăciune
pe nume Grim sunt Gangleri Herjan şi Hjalmberi
Thekk şi Thriti
Thuth şi Uth Helblindi şi Hor Sath şi Svipal
şi Sanngetal Herteit şi
Hnikar Bileyg Baleyg Bolverk Fjolnir Grim şi
Grimnir Glapsvith
Fjolsvith Sithhott Sithskegg Sigfather Hnikuth
Allafather Atrith
Valfather Farmatyr un singur nume fiind primul dintre oameni
Grimnir îmi spun în domul lui Geirroth de sunt
cu Asmund Jalk
Kjalar am fost
în sanie în adunarea lui Thror lupt ca Vithur prin
zei drept Oski Biflindi Jafnhor şi Omi Gondlir
şi Harbarth astfel
am păcălit smeul Sokkmimir moş ca Svithur şi
Svithrir din veac
eşti beat Geirroth sabia uzi prietenilor mei
sunt Othin fost Ygg
Thund Vak Skilfing Ofnir şi Svafnir nume numai pentru mine
Skirnismol
(Balada lui Skirnir)
du-te Skirnir auzi-mi fiul n-ai atât dor Freyr
cât să nu mi-l spui
dă-mi calul
galop nopţii focul sabia luptând de la sine cu smeii
beznă e calule amândoi ne-om întoarce de smeul
nu ne-o înghiţi
măi ciredarule cum să am vorbă de la fată
peste dulăii lui Gymir
nu-s din elfi nu din zei chiar dacă pe foc am
venit să-ţi văd casa
Gerth îţi dau unsprezece mere de aur să-ţi fie
Freyer drag nu vii
îţi dau inelul ars cu fiul lui Othin în casa
lui Gymir nu-i aur lipsă
fecioară priveşte sabia n-oi suferi pentru
bărbat Gymir te-o bate
astă sabie tatăl îţi va ucide şarpele carnea
ţi-o va mânca Hrimnir
te-o privi lumea s-o uimi de lacrimi şi
zbucium avea-vei partea
rămâi fără soţ se mânie Othin îţi faci duşman
din Freyr îndrăcito
uriaşul Hrimgrimnir te va lua în hău dela
porţile iadului ce vaier
îţi scriu aci o vrajă şi trei rune dor nebunie
poftă le pot şi nescrie
ia recea cupă cu miere plină în pădurea Barri
nouă nopţi Gerth se
va desfăta cu fiul lui Njorth lungă o noapte
mai lungi două atunci
cum or fi trei o lună mai scurtă decât dornică
o jumătate de noapte
Harbarthsljoth
(Poemul lui Harbarth)
cine-i cel de dincolo de sund ce ţăran mă
strigă trece-mă te-oi hrăni
dimineaţă mândru ci nu îţi ştii viitorul
durerosul mama ţi-e moartă
sunt fiu lui Othin frate lui Meili tată lui
Magni vorbeşti cu Thor iar
tu eu-s Harbarth cel mai fiară de la Hrugnir
eu i-am fărâmat capul
pe când tu eu cu Fjolvar luptai cinci ierni am
dormit cu şapte surori
iar tu eu doborâi pe uriaşul Thjazi iar tu eu
pe Hlebarth iar tu eu am
am doborât relele ielele giganţilor bărbat
n-ar mai fi iar tu eu m-am
dus în Valland război am făcut cel nobil căzut
în luptă are pe Othin
şi Thor are neamul trolilor putere are Thor nu
inimă ibovnic are Sif
soţia-ţi pe el pune-ţi forţa minţi ba e
adevărul de nu mă treci spune
calea puţin zicând nu lungă de vei apuca-o
ciot apoi piatră la stânga
până în Verland şi mama-ţi Fjorgyn copiii ei
pe drumul spre Othin
Himiskvita
(Lay-ul lui Hymir)
la răsărit de Elivagar trăieşte înţelept Hymir
ce tuci adânc de o milă
două balene deodată ridică în cârlig măcelăreşte
toate balenele masă
zeilor atotputernicul vine la adunare cu
tuciul lui Hymir băutura aşa
vesel şi-o beau în domul Aegir la vreme de
toamnă tot ospătându-se
Lokasenna
(Cearta lui Loki)
venin în miere eu Lopt Loki mi-e sete Othin malţ prin sânge înfrăţit
atunci dă locul tău Vithar pentru al lupului părinte la ospăţul
nostru
cai şi inele nu-s de tine Bragi taci Ithun
pofticioaso taci Othin injust
ci tu nebărbăteşte sub pământ opt ierni
muls-ai vaci femeie născândă
şi tu în Samsey nebărbăteşte folosit-ai
farmece de vrăjitoare taci rune
taci Frigg ştiu soarta tuturor nu a mea taci
Freya vrăjitoareo în braţele
fratelui taci Njorth cu a ta soră ai avut un
fiu taci Tyr femeia ta copil
cu mine avu lupul la gura râului te aşteată
cât zeii de nu-ţi tace limba
taci Byggvir eşti beat Loki în pat m-ai tras
eu Sif te salut Loki cristal
cu miere veche soarbe taci Beyla preapăcătoaso
eu Thor cu barosul
Mjollnir îţi închid gura fuseşi uitat într-un
deget de mănuşă măreţule
Sigyn din scoică otravă picură pe soţu-şi Loki
pământul se cutremură
Thrymskvitha
(Lay-ul lui Thrym)
turbă Vingthor trezindu-se fără barosul său
Mjollnir îşi smulge barba
veşmântul tău de pene Freya dă-mi să-mi aflu
barosul printre giganţi
văzând pe Loki uriaşul Thrim întrebă cum o duc
zeii cum o duc elfii
rău zeii rău elfi ai ascuns tu barosul lui
Hlorrithi l-am ascuns la opt
mile adânc în pământ nimeni să-l afle până
Freyja nu-mi va fi soţie
la zei se întoarce Loki ia-ţi vălul de mireasă
Freyja mergem la smei
furioasă Freyja ce-atâta poftă văzând toţi a
mă călători până la uriaşi
cel mai alb zeu Heimdall plan toarce văl
poarte Thor şiragul Brisings
chei în clinchet pe piept geme femeiesc
veşmânt până sub genunchi
pălărioară pe cap Thrim zărind-o mi-aduc pe
Freyja a-mi fi mireasă
înghite Thor un bou şi opt somoni de mied trei
butii bea Thrim n-am
mai văzut se miră aude Freyja a postit opt
nopţi de dor de Jotunheim
sub văl priveşte s-o sărute sare ce ochi de
foc opt nopţi ea n-a dormit
Thrim către sora lui fără noroc adă barosul ca
să ne cinstim mireasa
inima-i râde în piept lui Hlorrithi întâi omoară pe Thrim
smeul rege
apoi fiul lui Othin doboară tot neamul
uriaşilor şi pe sora cea bătrână
Alvissmol
(Balada lui Alvis)
sunt Alvis am casa printre pietre sunt
Vingthor fata n-o iei fără voia-mi
mi-e dragă zăpezia fată atunci răspunde cum e
numit pământul pământ
îl numesc oamenii câmp zeii căi wanii totverde
smeii grădină elfii prea
fericiţii baltă cum e numit cerul cer îi spun
oamenii înalt zeii ţesătorul
vânturilor wanii suslume uriaşii mişcoperiş
elfii picoperiş piticii cum e
numită luna lună o numesc oamenii flamă zeii
roată în iad umblăreaţă
uriaşii licuricea piticii limbtip elfii cum e
numit soarele soare-l numesc
oamenii orbsoare zeii valdvalin piticii
totluciu uriaşii roatartă elfii jarjar
fiii zeilor cum se numesc norii nori îi numesc
oamenii dordeploaie zeii
smeidevânt wanii dordapă giganţii timpzimb
elfii coifulsertelor în iad
cum e numit vântul vânt îi spun oamenii
şovăielnicul zeii nechezătorul
prefericiţii văitătorul giganţii zornor elfii
iar în iad suflurlătoare cum e
numit calmul calm îi spun oamenii tăcutul zeii
nevântuire wanii focos
giganţii zilinişte elfii zicasă piticii cum e
numită marea mare îi spun
oamenii linplin zeii nundă wanii ţipăroaie
giganţii băutură elfii adâncă
piticii cum e numit focul foc îl numesc
oamenii flamă zeii răsfoc wanii
haţ giganţii arzoi piticii iar în iad grabnic
cum e numit codrul oamenii
îi spun codru şescoamă zeii algădeal în
iad hranflamă giganţii trupeş
elfii nuia wanii cum se cheamă noaptea fiica
lui Nor noapte o numesc
oamenii scufă preafericiţii neluminata
giganţii bucuriasomnului elfii
cum e numită sămânţa oamenii grână o numesc
oamenii grăunte zeii
creşterelumii wanii prebăutură elfii trupiniţă
în iad miedul cum este
numit mied îi spun oamenii bere zeii spumoasă
wanii secetoasa smeii
malţ iadeşii ospecetoasa fii lui Suttung
uriaşul gata ziua şi tu piticule
Baldrs
Draumar (Visele lui Baldr)
de unde vin visele rele ale lui Baldr călare
pe Slepnir Othin coboară în
iad să afle vrăji rosteşte la mormântul
bătrânei înţelepte ea din moarte
întreabă cine mă puse pe calea tulburărilor
eram sub ninsoare şi ploaie
demult îmbibată de rouă Othin vorbi Vegtam am
nume fiu lui Valtam
spune-mi de iad că de cer ştiu pentru cine
sunt laviţele cu inele de aur
aici pentru Baldr se fierbe miedul spun fără
voie şi tac cine-i ia viaţa
urşi cine-l răzbună urşi ce fecioare a-l
plânge nu eşti Vegtam ci Othin
ba tu mamă de trei smei fii vesel vraciule că
nimeni nu m-o mai căuta
Righsthula
(Cântecul lui Rig)
Rig între Ai şi Edda cu vorbe alese la masă în
pat după nouă luni Edda
naşte pe Thraell pocit ce cu pocita Thir are
băieţi Fjosnir şi Klur Hreim
şi Kleggi Kefsir Fulnir Drumb Digraldi Drott
şi Leggjaldi Lut şi Hosvir
la animale fete Drumba şi Kumba Okkvinkalfa
Arinnelfa Ysja şi Ambot
Eikintjasna Totrughypja şi Tronubeina şi
astfel ivitu-s-a neamul trolilor
mai merse Rim casă cu foc văzu pereche veche
Amma cu viţel îl ospătă
şi-n nouă luni pe Karl născu harnic de mireasă
luă pe Snor şibăieţi avură
Hal şi Dreng Holth Thegn şi Smith Breith şi
Bondi Bundinskeggi Bui şi
Boddi Brattskegg şi Segg fiice Snoth Bruth
Svanni Svarri Sprakki Fljoth
Sprund şi Vif Feima Ristil şi astfel
născutu-s-a neamul bravilor trebnici
la drum iar Rig în casă aleasă Fathir şi
Mathir primindu-l hrănindu-l cu
păsări aromate în nouă luni Mothir născu pe
Jarl blond cai şi săbii de la
Rig runele învăţă războaie duse pe Erna
mireasă luă băieţi avură Bur şi
Barn Joth şi Athal Arfi Mog Nith şi Svein Sun
şi Nithjung Kund şi Kon
tânărul Kon învăţă runele vieţii linişte
mărilor şi durerilor e numit Rig
în crâng şi codru hălăduieşte printre ramurile
plecate păsări fermecate
Hyndluljoth
(Poemul lui Hyndla)
sus soră Hyndla în peştera ta strigă Freyja se
întunecă şi-om călări prin
Valhalla să aflăm sfântul dom Odin dar de
sabie cuvânt voce inimă
viclenei sfâşieri mă chemi ba nu iubitu-mi
sfâşie mistreţul Hildisvini
eroii sfinţi îndoit văzându-ni-i Otar zeiţelor
crezând cine născut din
Skilfing Othling Ylfing liber ori de neam
înalt în Mithgart vieţuind
unsprezece zei nouă femei uriaşe la marginea
lumii mai rea minune
nu îndrăznesc a-i rosti numele puţini văd pe
Odin întâlnind lupul
foc uriaşelor pământ arzând Otar să bea
favoarea-mi de zeiţă Hyndla
deşteaptă-te din morţi mamă Groa cine-mi
supără fiul farmece cântă-mi
Svipdagsmol (Balada lui Svipdag)
pace dorească duşmani-ţi apele sece sară
cătuşe rupă-se frânghii
pe mare nici vânt nici val nu-ţi clatine barca
şi-al şaptelea descântec
îngheţul ucigaş al stâncilor nu te cuprindă şi
trupul întreg să-ţi rămâna
ce smeu de foc e în faţa casei dar tu ce cauţi
aici du-te ca un lup
sunt Vindkald fiu lui Varkald ce tată avu pe
Fjolkald vreau adevărul
stăpână e Mengloth palat din mădularele lui
Leibrimir copacu-i de neatins
de foc de fier seminţele pentru femeile
bolnave cu copil ce vor să nască
auriul cocoş e Vithohnir dulăii Gif şi Geri
cresc până la moartea zeilor
unul doarme noaptea celălalt ziua sabia
runelor făurită de porţile morţii
pe ce dar zeiţei omul ar lua-o Sinmora vrea
pene mijlocii de la Vithohnir
înflăcărata sală Lyr se cheamă aici sunt Uni
şi Iri Bari şi Jari Dori şi Ori
pe munte se vindecă femei nici un bărbat meint
zeiţei Mengloth doar Svipdag
eu sunt sosit pe căi reci de vânt bun venit
spune Mengloth cu sărutare ferice
îndelung aşteptatu-te-am pe muntele Lyfjaberg
zi de zi şi acum te am în casă
dor ne-am fost tu mie eu ţie de-acum ştim că
până la fine vieţile ne-om trăi
Volundarkvitha (Lay-ul
lui Volund. Edda II, Lay-uri pentru eroi)
trei fraţi cu trei valkirii şapte ierni ci
zburară lebedele zăpezi după soartă
aprinse Volund pădurea pe o piele de urs
număra inelele unul lipsea
tot şezând l-a luat somnul la trezire nici o
veselie grele lanţuri văzu la mâini
şi funii de tei piciorele-i legau cine vodă
Nithut că de unde are comorile urşilor
n-arată blând cine vine din pădure regina zise
tatăl dădu fie-sii inelul de aur
el sabia lui Volund ţinu regina că ochii-i
lucesc şerpi alunge-l în Saevarstath
geme din ochii fiilor trimise reginei broşă
din dinţii lor surorii Bothvild ce zise
în insulă cu Volund am fost într-o oră de
plăcere şi nescăpare din mâna lui
Helgakvitha Hjorvathssonar (Lay-ul lui Helgi fiul lui Hjorvarth)
regele trimise pe fiul său Atli cu pasărea
vorbitor s-o peţească
pe frumoasa Sigrlin neprimind-o s-au dus amândoi
cu omor aducând-o
fiul cu Sigrlin tăcut văzu nouă valkirii una-l
chemă Helgi apărându-l
cu Atli la drum pe apă vrăjitoare din faţa
vaporului în carne cu săgeată
te sfâşii în bucăţi îţi îndrept coastele Helgi
te doborî cu ale morţii rune
e ziuă viaţa ta se duce oamenii te-or râde
unde-n piatră veşnic te-or vedea
valkiria Svava jură iubire lui Helgi fratele
său Hethin o vrea pentru el
îi şi spune mi-am ales mireasă copila regelui
când i-am urat monarhului
nu suferi femeia călare pe lup îi prevestise
şi aşa sfârşitul în trei zile
ea ştia că fiul lui Sigrlin o să cadă la
Sigarsvoll e ultima noastră
întâlnire îi spune Helgi iubitei Svava fie-ţi patul gata pentru Hethin
avui un jurământ cu tine şi se spune că Helgi
şi Svava s-au născut din nou
Helgakvitha Hundingsbana I (Primul lay al lui Helgi Hundingsbane)
ursitoarele nornii închipuiră în ţesătura
sorţii viaţa eroului peste prinţi Helgi
puţin îl aşteptă războiul că doar la 15 ani
fiul lui Sigmund pe Hunding ucise
câmp sângerat lănci sângerând fecioara sudului
de n-ar veni cu el noaptea aia
jos de pe cal ea-i spuse altfel cu urşii decât
a bea cu spărgătorul de inele
tatăl m-a promis fiului lui Granmar ce l-am
numit un rege ca feciorul de pisică
fiară în Gnipalung bătaia tu măruntaie lupilor
mâncând vrăjitoare valkyrie
pieptul fraţilor înroşişi faimă din nebunii
capră mulsă corbilor te-oi da porcilor
inele roşii învingătorului în război triumf şi
nobilă mireasă fiica lui Hogni
Helgakvitha Hundingsbana II (Al doilea lay al lui Helgi Hundinsbane)
lup sur în hala lor Helgi ştia ucigaş lui
Hunding Hundingsbane mănânci carne crudă
renăscută Svava în Sigrun valkirie în aer şi
pe apă la corabie îl întreabp pe Helgi încotro
prinseră urşi şi hrăniră vulturii cu tăişul
sabiei de-aia ni-s cămăşile sângerate
nu teme furia părintească frumoaso cu mine te
vei înoţi nici eu temându-te
se răcesc fiii lui Granmar mari luptători
capul căzând corpul mai lupta
nimic n-ai dobândit cum soarta ţi-a fost să
aduci viteji pe câmpul de bătălie
nu te îndurera Sigrun răspunse Helgi lupta-i
câştigată soarta nu se arată
avură copii cumnatul Dag îl sfâşie cu lancea
de la Othin primită sub sacrificiu
trist sunt soro durere răzbunându-mi fără voie
neamul căzu prinţul mai nobil
răspunse Sigrun să te muşte jurăminte cu Helgi
jurate la Leipt pe ape la Uth pe hârtoape
corabia nu-ţi va mai cutreiera cu vântul bun
de după tine calul nu va mai goni
sabia-i nu mai rupe m-am răzbunat lup fără
bucurie hrănindu-mă cu hoituri
nebună soră Othin e stăpân origărei rele
împărţind neamul cu ale urii rune
vreodată viaţa nu aici mi-oi mai iubi-o nu mă
pot arăta în lumină frica
duşmanilor
de Helgiori a caprelor de lupi al meu peste eroi cenuşă peste spini
deal ridicară în amintirea lui Helgi iar ajuns
în Valhall Othin îl luă părtaş la domnie
din toţi eroii zice Helgi lui Hunding tu să
speli picioarele să aprinzi focul
să legi câinii să ţeseli caii să hrăneşti
porcii să nu-ţi adoarmă strigoiul
o surată a Sigrunei văzu cu mulţi pe Helgi
umblând dealul visez nu nici
sfârşitul lumii eroii ne întoarcem du-te
Sigrun venit-a Helgi rănile vindecă-i
bine ne întâlnim ca şoimii lui Othin încălziţi
de măcel ori roua roşie a zilei
întâi voi săruta fără de viaţă rege azvârle-ţi
platoşa însângerată de brumă părul greu
negură eşti Hegi sub roua morţii mâini de
gheaţă numai din cauza ta Sigrun
sunt greu de rouă lacrimile aurului tău cad
sânge fîrâme pe pieptul eroiului
seceta vom bea-o iubire locuri pierdute nimeni
nu-mi cânte rănile Sigrun făcu un pat în deal
odihnă aici ţie Ylfing lunecă-n somn ca mine
cândva în braţele viului rege
ceva ţi s-o întâmpla spune Helgi de-ai dormit
în braţele unui strigoi cu dragoste pe deal
Helgi şi ai lui merseră în drumul lor femeile
se întoarseră pe la casele lor
în altă seară Sigrun surata-şi trimite să
pândească dealul ea se duce în amurg
dacă vine dacă poate fiul lui Sigmund din
locul lui Othin grea se face speranţa
întoarcerii eroului printre vulturii de pe
crengi de scrum şi oameni după vise
muri curând renăscură el Helgi Haddingjaskati
ea valkyria Kara din lay
Fra Dautha Sinfjotla (Despre moartea lui Sinfjotli)
fiul lui Volsung Sigmund are trei fii
Sinfjotli Helgi şi Hamund soţia sa Borghild
are un frate care curtează aceeaşi femeie cu
Sinfjotli şi acesta îl omoară
Borghild aduce la înmormântare bere şi un corn
plin cu otravă lui Sinfjotli
se uită în corn vede că e otravă îi spune lui
Sigmund e noroioasă băutura tată
tarele Sigmund ia cornul şi bea apoi bea Sinjotli al treilea corn
ocărându-l i-l
dă Borghild lasă-l să curgă în barbă fiule dar
Sinfjotly îl bea murind pe loc
Sigmund îl duce în braţe până la un strâmt
fiord lung unde era o bărcuţă cu un om
îl cheamă şi pe Sigmund el pune stârvul în
barcă şi nu mai e loc barca dispare
Gripisspo (Profeţia
lui Gripir)
al cui aşezământul Sigurth întreabă al lui
Gripir va vorbi monarhul unui necunoscut
salut Sigurth rege înţelept vezi ce va fi cu
mine când din casa ta voi pleca
prinţe întâi răzbună-ţi tatăl Eylimi luptă cu
balaurul fii ucigaş lui Regin şi Fafnir
pe stânci doarme fată frumoasă de rege platoşa
taie-i cu sabia trezeşte-o
rune ţi-o spune tot ce caută războinicul te va
învăţa să vorbeşti în toate limbile
nu vede altul Gripir mai departe viitorul ca
tine nu-l ascunde cât de greu ar fi
viaţa ta nu are povara josniciei o zi va fi
când moartea ţi s-o petrece spune-mi
Brynhild s-o vezi s-o cumpăr altul înşeală
plăteşti preţ pentru Grimhild
Guthrun fie-mi soţie de ce schimbăm chip şi
înfăţişare mintea rămâne fiecăruia
Brynhild se răzbună minţită Guthrun fraţii ei
toţi îţi aduc moartea în săbii
nu va mai fi fericită vreodată lucru de la
Grimhild adu-ţi aminte soarta zace
în erou n-o mai trăi sub soare nicicând om mai
noblil decât Sighurt
Reginsmol (Balada
lui Regin)
Regin piticul vrăjitor învăţător lui Sigurth
îi spune de străbuni şi cum odată
Othin Honir şi Loki au venit la cascada lui
Andvari flama apei aurul
peştele nesalvându-se scumpe vorbe mincinoase
inelul Andvaranaut osânda urii
Fafnir înfige sabia în trupul tatălui său
Hreithmar în timp ce doarme aurul e al lui
Regin făuri lui Sigurth sabia Gram ascuţită
cât să taie Rinul şi nicovala
or râde fiii lui Hunding în hohot de-l
coborâră în moarte pe Eylimi
dacă eroul e mai repede în căutarea inelelor
roşii decât a tatălui răzbunare
Hnikar acum Feng or Fjolnir cum Volsung odată
corbii a înveselit dând luptă
semne bune de legănat săbii corb negru-n drum
doi războinici lup urlând
nu lupta când fratele luminos al lunii apune
târziu învinge cine vede bine
semn nebun când ţi se poticneşte piciorul
înainte de a pleca la luptă
pieptănat şi spălat pleacă înţeleptul cu o
masă de la maica nu se ştie vremea
Fafnismol (Balada
lui Fafnir)
venin turnă Fafnir pe capul lui Sigurth ce
sabia-i înfige-n trup al cui eşti
blestemul cui moare pe numele ucigaşului e
năpraznic n-am mamă n-am tată
Sigurth fiu lui Sigmund cine te-aduse inima-mi
mâna sabia aur inele te-or pieri
cineva ţine hoarda până ziua destinată va veni
că oricui îi vine ceasul spre iad
ursirea nornelor o află în apă te vei îneca
dacă vâsleşti împotriva vântului
ce ursitori iau pruncul de la mamă din zei ori
elfi altele fiice lui Dvalin
în insula Oskopnir zeii leagănă săbiilecoiful
meu îngrozi omenirea
ades duşmanul neînfricat întâlnind îţi dai
seama că nu eşti cel mai viteaz
am respirat otravă din născare vierme lucios
mare ţi-a fost şuierul tare inima
dar ură mai multă au fiii oamenilor pentru
purtătorul coifului du-te la tine te sfătui
mă duc la aur m-a trădat Regin şi tu vei trăda
bucuros eşti Sigurth laudă Regin
de victorie cum sabia ştergi cu iarbă fratele
mi-ai ucis şi poate şi eu
te-ai depărtat când cu sângele lui Fafnir sabia
înroşii eu cu balaurul încins tu ascuns
armă ţi-am forjat mai bună inima mai lucea
viermele de nu-mi batjocoreai tăria
şezi Sigurth inima lui Fafnir o ard o mănânc
păsări aud una înţelept spărgător de inele
alta Regin ţese planuri de trădare a tânărului
şi răzbunare a răufăcătorului frate
a treia la iad cu un cap mai scurt a patra
bucure corbii tot se găseşte un lup
a cincia copac mai înţelept ca omul lăsând
teafăr pe fratele celui ce l-a ucis
a şasea nebun să-şi lase viu duşmanul a şaptea
inele furate Sigurth n-o avea Regin
soartă aşa bogată a-mi povesti moartea vor
muri fraşii amândoi şi la iad s-or duce
Sigurth crăpă capul lui Regin mâncă inima lui
Fafnir le bău sângele auzi ciocănitoarea
leagă inelele ştiu o fată fără seamăn de
frumoasă plină de aur dacă puterea-ţi o cucereşte
Sigurth găsi deschisă vizuina de fier a lui
Fafnir umplu două sipete cu aur luă coiful
o platoşă sabia Hrotti le puse pe Grani care
nu se urni până nu-i se sui pe spate
Sigrdrifumol (Balada
Aducătoarei-de-Victorie)
Sigurth îi luă coiful de pe cap şi văzu că e
femeie mult am dormit de Othin pedepsită
o roagă pe Sigrdrifa să-l înveţe înţelepciunea
dacă ştia ce s-a întâmplat în toate lumile
îţi dau de băut copacule de putere şi faimă
farmece semne rune-de-înveselire
învaţă rune-de-victorie spre a învinge mereu scrie-le pe sabie cheamă-l pe
Tyr
învaţă rune-de-malţ să nu-ţi înşele încrederea
minciunile nevestei altuia
scrie-ţi pe corn pe mâini pe unghii ţine o
înghiţitură în pahar fără de rău amestec
învaţă
rune-naştere să iei pruncul de la mamă cere ajutor ursitoarelor
învaţă rune-valuri scrie-le pe proră arde-le
pe vâsle prin neagră undă port să afli
învaţă rune-ramuri leacuri la răni scrie-le pe
copaci aplecaţi spre răsărit
învaţă rune-gânduri toţi trebuind a gândi tu
să ai mintea cea mai ascuţită
între oameni Hropt le aranjă şi le scrise şi
în gândire le prefăcu din
duşca picată din capul lui Heithdraupnir şi
din cornul lui Hoddrofnir
el scrise pe scut dinaintea strălucitoarei
zeiţe pe roata carului pe dinţii lui Sleipnir
pe labele ursului pe limba lui Braghi pe
ghearele lupului pe pliscul vulturilor
pe aripi sângeroase pe capete de pod pe mâini
pe urme pe sticlă pe aur
pe farmece albe pe nările nornelor pe ciocul
bufniţei de noapte
răzuite au fost runele din vechime scrise şi
amestecate cu sfântul mied
şi trimise în cele patru vânturi zeii să le
aibă elfi să-le prindă unele
pentru aşa de înţelepţii Wani şi unele pentru
oamenii muritori
rune-fagi sunt rune-naşteri toate runele berii
şi runele magice ale puterii
cine le cunoaşte şi le citeşte în adevăr
însuşi le ajută până-n amurgul zeilor
Brynhild îţi cere copac al săbiei muşcătoare
să alegi cuvântul ori tăcerea
Sigurth nu fug şi de mi-e soarta aproape şi-ţi
procitesc nerăzbunare
nu jurământ nu vorbe de clacă nubunul spune
vorbă mai rea decât gândeşte
rar ţine faima fără renume a doua zi după
moarte plăteşti preţul minciunilor
fereşte-te de vrăjitoarea ce-ţi iese-n drum la
lăsarea nopţii nu-i fi oaspete
fereşte sărutul fetelor frumoase nu te adoarmă
argintul neamului lor
nu te lua cu om beat că berea ia minţile
moarte unora suferinţă altora
dacă te iei la bătaie luptă-te în loc să arzi
de viu în sala eroului bogat
înmormântează corpul găsit pe jos mort de
boală în mare de armă îmbăiază-i
spală-le mâinile capul piaptănă-i înainte să-i
pui în coşciug roagă-le pace
şi nu crede vorba lupilor frate de i-ai ucis
părinte de i-ai doborât lup în fiu
mânie şi trădare nemailungă viaţă că mari sunt
duşmanii din faţa eroului
Brot af Sigurtharkvithu (Fragment dintr-un lay al lui Sigurth)
cine să călărească flăcărie până la cer
Sigurth pe Grani armura lui Regin luci
Sigurth petrece trei nopţi cu Brynhild sabia
între ei ea se căsătoreşte cu Gunnar
o ocărăşte pe Guthrun de-i dezvăluise ucigaşul
adevărat al balaurului Sigurth
Gunnar şi frate-său Horni vorbesc răzbunare
pentru neţinut jurământ
gătiră un lup tăiară un şarpe pentru Gotthorm
şi ucigaşii lui punând mâna pe erou
ucis a fost Sigurth la sud de Rin strigă un
corb roşească sângele tău sabia lui Atli
iar Guthrun unde e Sighurt acum răspunse Horni
l-am tăiat cu săbiile calu-l plânge
Brynhild bucuraţi-vă Sigurth stăpân v-ar fi
fost pe arme şi locuri de mai trăia puţin
râdea Brynhild cu ecou doar o dată din toată
inima bucuraţi-vă aţi omorât eroul
Guthrun ce rău vorbeşti blestemat fie Gunnar
ucigaşul lui Sigurth se vorbiră băură
îşi plânge râsul Brynhild Gunnar am visat
hoituri în sală şi tu în funii legat de duşman
tot neamul tău Niflung se stinge acum ţi-ai
încălcat jurămintele eroul între noi
Guthrunarkvitha I (Primul
lay al lui Guthrun)
Guthrun se gândi să moară şezând îndurerată
fără lacrimi lângă Sigurth
războinici o condoleau ea nu putea plânge
inima tristă să i se spargă
nevestele războinicilor în aur îi povestiră
durerile cele mai mari din viaţa lor
Gjaflaug cinci soţi pierdui două fiice trei
surori fraţi opt eu mai trăiesc
Herborg regina hunilor mai mare mi-e durerea
şase fii şi bărbatul îngropai
capul lui Sigurth pe genunchii soţiei
priveşte-l lasă-ţi buzele cum ar fi viu
doar o dată se uită Guthrun părul lui în sânge
orbi ochi ce luceau piept străpuns
lacrimile i se porniră ploaie gâştele ţipară
mi-e mort eroul nu-l mai văd
Gunnar n-o să te bucuri de aur inelele ucigaşi
îţi vor fi jurat-ai odată cu Sigurth
la curte veselie când al meu Sigurth pe Grani
goni spre mâna relei Brynhild
vorbi
Brynhild plete-ţi sunt revărsate Guthrun şi vraja îţi dete grai
Gollrond ce spui femeie a urii iar Brynhild că
frate-meu Atli e vinovat
văzând din neamul hun în sală flama din gaura
şarpelui încolăci eroul
Guthrun şedea între stâlpi luându-şi tăria din
ochii lui Brynhild
focul ardea ea respira venin cu ochii la
rănile lui Sigurth atunci
se duse prin pădure până în Danemarca iar
Brynhild îşi înfipse sabia în piept
Sigurtharkvitha en skamma (Scurtul lay al lui Sigurth)
fiii lui Gjuki şi Sigurth peţesc pe Brynhild
eroul sudului putea s-o aibă
dar spada-i nudă luceşte între ei fără sărut neîmbrăţişată o dete fiilor lui
Gjuki
ci ea cu inima pe buze l-oi avea pe Sigurth şi
de va fi să-mi moară-n braţe
soţie îi e Guthrun şi eu a lui Gunnar sunt
bolnave ursitoaremi dară doruri
ea pe gheţar Guthrun în pat cu Sigurth tu
Gunnar îndrăzneşte moartea eroului
fiul cu el şi nu mai lăsa puiul de lup în
viaţă preţ mai uşor răzbunării cu fiu mort
mai mult decât orice Brynhild e pentru mine
cea mai bună femeie aurul Rinului
fratele Gotthorm cu noi n-a jurat mânie să-i trezim uşor şi sabia-i în
inima lui Sigurth
eroul se ridică în sală şi roti sabia Gram în
ucigaş să nu plângi Guthrun prea tânăr fiu
Brinhyld e de vină m-a iubit dintre bărbaţi
dar fals nu i-am fost nicicând lui Gunnar
mi-am ţinut jurămintele nimeni nu mă poate
numi amantul reginei sale
Brynhild a râs cu toată inima auzind vaietul
îndurerat al văduvei lui Sigurth
monarhul peste oameni Gunnar spuse nu trebuie
să râzi iubitoare de ură
în
veselie acolo ca de ceva bun de ce eşti aşa albă la faţă mamă a relelor
ţi-e uristă osânda mai vrednică erai dacă
dinaintea ochilor tăi l-am fi ucis
pe Atli să fi privit trupul fratelui tău sângerând
să-i tremuri rănile gâlgâind
Brynhild răspunde nu-ţi bate joc de tine
Gunnar ai luptat din greu dar ura ta
puţin a luat-o în seamă Atli o să vieţuiască
mai mult decât tine şi mai tare-o rămâne
tu ai pornit aste rele nu am vrut soţ trei regi degeaba călătoriră eroului mare
călare pe Grani în aur gâtul i-am dat lumina
ochilor lui nu era ca a ochilor tăi
doream să am inelele ce fiul lui Sigmund
cucerise nici când n-am căutat altă comoară
sabia la gât n-o ţine rege din lun drum nu s-o
mai naşte iar nicicând veni
nebună din a sa mamă şi se născu să aducă multora
suferinţă cu faptele ei
un rug ridică în câmp pentru toţi ucişii cu
Sigurth şi lângă eroul hun arde-mă
Helreith Brynhildar (Drumul în iad al Brynhildei)
Sigurth arse întâi apoi Brinhylda pornind pe
drumul spre iad o uriaşă spunându-i
stai la ţesut decât să urmezi soţul alteia mai
bună decât tine-s ai fost Brynhilda reaua
aveam douăsprezece ierni de vei vrea să ştii
când am jurat prinţului atât de tânăr
apoi am lăsat capul goţilor Hjalmgunnar
bătrânul să se călătorească în iad
învins-am pe fratele lui Autha în Skatalund
după cum vru mânia tare a lui Othin
sosi eroul cu aurul păzit de Fafnir pe Grani
călare unde tată-meu vitreg păstorea oameni
dormit-am ferice într-un pat ca fraţii opt
nopţi fără a ne ţine de mânî drăgăstos
dar Guthrun fiica lui Gjuki a scornit că eu am
dormit în braţele lui Sigurth
Drap Niflunga (Masacrarea
Nifllungilor)
Gunnar şi Hogni luară aurul lui Fafnir Atly îl
face vinovat pe Gjukungs de moartea
Brynhildei îi dau Guthrunei băutura uitării
s-o cunune cu Atli fiii lui Atli Erp şi Eitil
iar Svanhild era fata lui Sigurth cu Guthrun
regele Atli invită pe Gunnar şi Hogni
Guthrun ştia trădarea şi le scrie în rune să
nu vină ca semn lui Hogn inelul Andvaranaut
Gunnar voia de soţie pe Oddrun sora lui Atli
dar n-a avut-o atunci s-a însurat cu Glaumvor
iar Hognia luat-o pe Kosbera fiii lor au fost
Solar Snaevar şi Gjuki şi când Gjukungii
veniră la Atli şi Guthrun ceru în zadar fiilor
ei să le apere vieţile inima lui Hogni
a fost scoasă din piept iar Gunar aruncat
într-o gaură de şarpe el bătu harpa
şi trimise şerpii în lumea viselor dar o
viperă l-a înţepat în ficat
înveninându-l
Guthrunarkvitha II, en forna (Al doilea sau vechiul lay al Guthrunei)
zână mă crescu mama îmi iubii fraţii până când
Gjuki mă înzestră şi lui Sigurth mă dete
el se ridică peste fiii lui Gjuki ca prazul
peste iarbă renul peste bestii aurul peste argint
până ce fraţii nu mai lăsară pe cel mai erou
să-mi fie soţ nu dormiră pâna nu-l uciseră
veni Grani cu picioare fulgerătoare dar
Sigurth nu calul voia povara războinicului
roibul ştia că-i e mort stăpânul Gunnar capul
plecă dar Hogni spuse de mâinile
noastre muri îl ucise Gotthorm dat lupilor pe
drumul de sud îl poţi vedea pe Sighurt
în strigătele corbilor vulturilor după hrană
şi după soţul tău lupii urlă de ce Hogni
m-am dus în codri să văd ce-au lăsat lupii din
el şi lângă Sigurth am stat
niciodată nu-mi fu noaptea mai neagră cel mai
bine să mor or să ard ca mestecenii
cinci zile am mers şapte ani şi jumătate am
stat cu Thora fiica lui Hokon în Danemarca
cu aur şi lebede brodă sălile sudice a mă
înveseli am ţesut faptele eroilor în tapiserie
scuturi şi arme corabia lui Sigmund plutind pe
lângă ţărm plecarea războinicilor
bărboşi peţitori în mantii roşii sosiră
Grimhilda îmi dete o băutură amară să uit
pământ vrăjit mare de gheaţă sânge de mistreţ
în pahar şi rune de tot felul
scrise şi înroşite de nu le puteam citi un
peşte lin o ureche măruntaie de fiare
atunci am uitat de ciopârţirea soţului meu cei
trei îngenuncheară întâi Atli
n-o să am soţ acum pe fratele Brymhildei nici
fericire nici moştenitori
Grimhilda îi spune nu-ţi răzbuna pe bărbaţi
durerile Guthrun fără speranţă
cu inima lui Sigurth sfâşiată de corbi de
corbeşti lupi Grimhilda plânse
Atli trezit din somn de ursitoare cu tăiş
otrăvit corpul mi-ai străpuns Guthrun
Guthrunarkvitha III (Al treilea lay al Guthrunei)
de ce nu râzi niciodată Atli mă tulbură
Guthrun ce Herkja-mi spuse
c-ai fost în pat cu Thjothmar pe piatra albă
jur nimic n-a fost ne-am spus durerile
din treizeci de războinici nu s-a întors cu
nici unul tu mi-ai ucis fraţii
Gunnar nu mai vine pe Hogni nu l-oi mai vedea
tot neamul mi l-ai distrus
şapte sute erau în sală când regina şi-a
scufundat mâna în tuciul cu apă fiartă
şi le-a scos lucitoare pietre priviţi
războinici curată sunt de păcat firturii sacre
Atli a râs fericit văzând mâna Guthrunei
nearsă acum vine la tuci ibovnica-i
Herkja
niciodată nu s-a văzut ceva mai trist ce arse
erau mâinile Herkjei atunci
Oddrunargratr (Lamentaţia
Oddrunei)
din vechi poveşti aud cum vine o fecioară în
ţara dimineţii nimeni n-o poate ajuta
Oddrun sora lui Atli încalecă pe cal negru
ajunge ce-i nou în ţara hună
prietena ta Borgny zace cum Vilmund a
coperit-o cinci ierni în haine fierbinţi
descântece-i rosti Oddrun la genunchi lui
Borgny ea doi copii va naşte
Frigg şi Freyja cu tine că mi-ai mântuit
durerea ba pentru că am jurat pe toţi să ajut
sălbatic îmi vorbeşti Oddrun te-am urmat unde
ai mers fiind născute din gemeni
mi-aduc aminte ce-ai spus când i-am dat o
băutură lui Gunnar că nimeni n-ar fi făcut-o
cu glas de moarte tata mă înzestră cu aur roşu
a-l lua pe fiul Grimhildei de soţ
dar Brymhilda coif alege cer şi pământ răsună
sub pasul ucigaşului lui Fafnir
bătălia cu săbiile străine sparse oraşul
Brynhildei năpraznică răzbunarea-i
cum am auzit toţi înfioraţi în orice loc toţi
aflând cum s-a sfâşiat alături de Sigurth
i-am dăruit iubire lui Gunnar spărgătorul
inelelor lui Atli inele îi înmânară
frate-meu nu le primi dar de nuntă dar
dragostea cu eroul nu o puturăm învinge
ne văzură soldaţi Atli îşi trimise iscoade
le-am dat inele să nu ne spună ei ne-au spus
ascunseră de Guthrun ce ea prima trebuia a şti
iar fiii lui Gjuki năvăliră pe poartă
inimi zvârlite în găuri de şarpe eroul îşi
bate harpa a primi ajutorul meu
m-am dus la Geirmund s-amestec băutura şi s-o
prepar trist răsunau strunele harpei
dor a-i salva viaţa corabia prin sunet casa
lui Atli mama lui putrezească
îmbucătăţi inima lui Gunnar şi nu mai putui fi
de folos viteazului erou
adesea m-am mirat cum de-am mai trăit după
aceea şi asta mi-e lamentaţia
Atlakvitha en Groenlenzka (Lay-ul lui Atli în Verdea Ţară)
trimis-a Atli sol lui Gunnar să-l invite ce
crezi Hogni avem şase săli cu săbii
a mea e cea mai ascuţită mai preţioasă decât
toată comoara hunilor
ce zici că ea ne-a trimis un inel ţesut cu păr
de lup drumul lui om avcea acolo
atunci lupii aibe în grijă averea Niflungilor
dacă nu se întoarce Gunnar
se clătină ţara hunilor sub galopul cailor
iată palatele lui Atli cu nalte turnuri
trădat eşti Gunnar fugi repede ce trupă ai
împotriva complotului hunilor
tu frate-meu să fi venit sub coif şi platoşă
să-l vezi pe Atli la el acasă
să fi stat toată ziua la soare să-l bagi în
gaură de şarpe pe Atli nu el pe tine
inima-i tremură pe tavă de două ori mai mult
îi tremura în piept lui Hjalli
pe când inima lui Hogni puţin tremură pe tavă
şi încă mai puţin când la sân
în adâncul Rinului repede lucească inelele
morţii decât în mâinile hunilor
Guthrun păşeşte la întâlnirea cu Atli în dar
potir de aur să bem să mâncăm
cupe de vin clinchetară între tineri şi
bărboşi tu dătător de săbii ai mâncat
inima sângerândă a fiilor tăi în miere
clamoare în bănci strigăt de bărbaţi
Guthrun nu-şi plânse nicicând fraţii nici
nefericiţii băieţii ce-i avu cu Atli
albă ca lebăda aur aruncă inele roşii tuturor
vină soarta averea ducă-se
sălbatic băuse Atli fără armă joacă mai bună
când o îmbrăţişa pe Guthrun
cu a ei sabie dă sânge patului să bea lasă
trolii să plece şi pune foc palatului
în casă au fost măcelăriţi în flăcări
scufundaţi povestea e spusă mai târziu
nici o femeie în platoşă nu-şi va mai răzbuna
astfel fraţii trei regi îi dete morţii
Atlamol en Groenlenzku (Balada lui Atli în Verdea Ţară)
din vechi sfat de taină încredere trădată
prinţi morţii daţi de Atli înţeleaptă femeia
meargă ei pe mare ea runele citeşte ci
falsificate primiră războinicii cu daruri
ospăţ cu mied cornuri pline înţeleaptă
Kostbera îşi citea runele la lumina focului
vede ucidere dublă frică de femeie face Hogni
ţi-am visat patul în flăcări arzând
rufe murdare iar în vis urs furtună vulturi
boi spânzurătoare şerpi carnea îţi mâncau
sabie însângerată lance înfiptă în tine lupi
urlând dulăi alergând femei moarte
spre tine degeaba mi-e sortit dusul în şir
plecară despărţiţi de fiord Vingi
jură soţiei lui Gunnar Glaumvor să-l ia
uriaşii de i-a spus minciuni din rune
soarta urmează Vingi în iad nici Guthrun nu-i
întoarce doboară pe fratele lui Atli
câmp roşu de luptă jumătate ne are iadul
Guthrun lui Atli mama mi-ai ucis
măriţii durerea războinici smulgeţi inima lui
Hogni râse Hogni de-l auziră toţi
Gunar prinse o harpă mîestru bătând-o de
plângeau femeile bărbaţii se lamentau
apoi eroii muriră înainte să se lumineze de
ziuă stătea Atli ca deasupra lor
e dimineaţă Guthrun cei dragi îţi lipsesc tu
eşti bucuros Atli nu sunt liber de vină
creşteam în dumbravă când Grimhild ne dete aur
şi colane tu frate-mi uciseşi
cruzimea bărbătească soarta femeilor apasă-n
jos frunzele copacul în sus rădăcinile
doneşte tu Atli peste toate frumos vorbi
Guthrun ospăţul morţilor începu
îşi ucise băieţii făcuţi soţul Atli ai zis că e dimineaţă acum e seară
ţestele lor cupe şi sângele lor în băutură ţi
l-am amestecat inimile lor
le-am gătit şi tu le-ai mâncat carne de viţel
ţi-am spus muşcai cu dinţi ocupaţi
crunt să amesteci în băutură sângele băieţilor
tăi ţi-ai ucis neamu mi-eşti mai rea
mi-e şi mai şi pe tine însuţi să te ucid răul
tău pregăteşte ospăţ morţii tale
te-or arde-n foc întâi cu pietre te-or bate
aşa vei afla ce ţi-ai căutat mereu
ţie urează-ţi astfel stăteau împreună în
Hniflung ura creştea mânia vorbea
în inima ei soarta lui Hogni să-ţi fi învins
răzbunarea şi Atli fu ucis
de fiul lui Hogni şi de însăşi Guthrun voi
cumpăra o corabie şi un
cosciug lucitor îţi voi încinge trupul în
giulgiu ca şi cum ne-am fi fost dragi
în patru zile muri şi Guthrun ferice de cine
precum Gjuki are parte de înţelepte odrasle
Guthrunarhvot (Incitarea
Guthrunei)
după ce îl ucise pe Atli Guthrun se aruncă în
mare undele o duseră în ţara lui Jonak
el o luă de soţie fiii lor au fost Sorli Erp
şi Hamther fiica lui Sigurth Svanhild crescuse
era măritată cu Jormunrek Bikki sfătui pe
Randver fiul regelui s-o aibă regele îl
spânzură pe Randver iar pe Svanhild o lasă
ucisă de copitele cailor Guthrun vorbeşte fiilor
dormiţi când Jormunrek sora vă aruncă sub
copitele armăsarilor goţilor nu semănaţi
lui Gunnar n-aveţi inima lui Hogni vorbi
Hamther n-ai iubit fapta lui Hogni
când ăl treziră pe Sigurth şi patu-ţi înroşiră
cu sângele soţului inimă smulsă
ţi-ai răzbunat fraţii măcelărindu-ţi fiii cum
şi noi pe Jormunrek pentru sora noastră
dă-ne hainele regilor huni râzând Guthrun
coifuri şi platoşe aduse ei pe cai săriră
nemai spre casă căzut sub neam gotic băutura
morţii pentru Svanhild şi ai tăi fii
plângând Guthrun îşi povesteşte durerile trei
soţi mă luară drag numai Sigurth
ce fraţii mi-l uciseră durere când lui Atli am
fost dată copiii după vorbă de taină
mi i-am descăpăţânat la mare am mers mânia ursitoarelor m-a purtat
neînecată
până la ţărm şi să mai trăiesc a treia oară în
patul unui rege născându-i moştenitori
Svanhild mi-a fost cea mai dragă dintre copii
aur podoabe i-am dat când plecă
în neamul gotic sălbatici cai îi sfîşiară
cosiţele Sigurth ucis Gunnar inimă smulsă
frâu Sigurth mai galopează roibul tău negru nu
fiu nu fiică pentru darurile Guthrunei
ne-am spus ţii minte Sigurth că vei veni din
iad la mine şi eu de pe pământ la tine
sus rugul de stejar înalt să-mi ardă focul
sânul inima amestecându-mi-se durerile
voi nobili toţi n-aveţi atâta suferinţă după
ce povestea astei lamentaţii se spuse
Hamthesmol (Balada lui Hamther)
suferinţă elfilor vreme trecu de când Guthrun
îşi aţâţă fiii s-o răzbune pe Svanhild
sora v-a zdrobit-o Jormunrek cu caii albi şi
negri de luptă armăsari ai goţilor
ce regi sunteţi cei din urmă din neamul meu
singură plop în codru brad fără cetini
bucuriile mi se pierd ca frunzele
copaculuicând ramurile se scutură de zile calde
Hamther vorbi puţină laudă i-ai dat Guthrun
lui Hogni când l-au trezit pe Sigurth
al tău din somn stăteai în pat când ucigaşii
lui râdeau aşternuturi ţi-erau udate
de sângele din rănile soţului tău aşa a fost
ciopârţit şedeai lângă hoitul lui
lovindu-l pe Atli cu moartea lui Erp şi Eitil
ţie suferinţa mai mare ţi-a fost
plângă oricine sabia de răni dătătoare ce-l
taie pe altul neatingându-l pe sine
Sorli vorbi cu mama n-o să mă cert vreodată ce
ai cerut Guthrun ce lacrimi
să nu-ţi aducă îţi plângi fraţii şi fiiirudele
masacrate pe câmpul de bătălie
acum Guthrun şi pentru noi amândoi vei plânge
stăm osândiţi pe cai a muri departe
ea era pe trepte doi eroi pot lega şi ucide două sute de goţi în burgul
înalt
ei porniră din curte respirând ură repede
peste munte pe caii lor hunici să se răzbune
fratele după tată să-i ajute fiul surorii
într-un copac năzăriră în palat beau adânc
nu se auzeau copitele cailor până când
războinicul sună cu putere din corn
auzind că fraţii au venit să-şi răzbune sora ucisă de el
Jormunrek râse
cu mâna pe barbă cu ochii la scut cupa de aur
ridică fericit să văd în palatul meu
pe Hamther şi Sorli oameni în sânge din sânul
goţilor ai vrut să ne vezi spune Hamther
nu i-ar mai fi capul de-ar trăi Erp fratele ce
pe drum ni l-am ucis ursitoarele
mă împinseră luptarăm din greu cu goţii săbii
vulturi în ramuri faimă fie
că murim azi ori mâine nimeni nu rămâne viu în
noaptea rostită de ursitoare
Sorli căzu în faţa casei Hamther în spate
aceasta se cheamă balada veche a lui Hamther
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu