POEȚI NAȚIONALI

NATIONAL POETS

versiuni de George Anca

Tabla de materii

Dionysios Solomos (1798 – 1857) - Grecia

Ýmnos is tin Eleftherían / Imn Libertății

Jonas Hallgrimsson (1807 – 1845) - Islanda

Island / Islanda

Kim Sowol (1902 – 1934) - Coreea

Azaleas(진달래꽃) / Azalee

Jorge Luis Borges (1899 – 1986) - Argentina

Una rosa y Milton / Un trandafir și Milton

Charles Baudelaire (1821 – 1867) - Franța

Correspondances

Emily Dickinson (1830 – 1886) – Statele Unite

If I should die / De-ar fi să mor

Giacomo Leopardi (1798 – 1837) - Italia

L'infinito / Infinitul

Du Fu (712 – 770) - China

春望chūn wàng / Scenă de primăvară

Murasaki Shikibu (978 – 1016) Japonia

Shu (Poeme din Genji)

Adam Mickiewikz (1798 – 1855) - Polonia

Ajudah / Coasta Iuda

Александр Пушкин / Alexandr Pușkin (1799 – 1837) – Rusia

ТАЛИСМАН / Talisman

Luís de Camões / Luis de Camoens (1524 – 1580) - Portugalia

Rimas / Sonetos CXCIV / Rime/Sonete CXCIV

Miguel de Cervantes (1547 – 1616) - Spania

Bailan las gitanas / Dansează gitanele

Thomas Moore (1779 – 1852) -

At the Mid Hour of Night / La ceasul miezului de noapte

Gonçalves Dias (1823 – 1864) - Brazilia

Canção do exílio / Cântecul exilului

Henry Lawson (1867 – 1922) - Australia

A Prouder Man Than You / Mai mândru decât tine

Khushal Khattak (1613 – 1689) - Afganistan

Da Afghan

Friedrich Hölderlin (1770 – 1843) - Germania

Hyperions Schicksalslied / Cântec de soartă al lui Hyperion

Usman Awang (1929 – 2001) - Malaezia

Kekasih / Iubito

Rubén Darío (1867 – 1916) - Nicaragua

Caracol / Scoică

Hayyim Nahman Bialik (1873 – 1934) - Israel

Regina Sabbathului

Octavio Paz (1914 – 1998) - Mexic

Dos cuerpos / Două corpuri

Ὅμηρος / Homer (sec. VII-VIII î.Hr.) - Grecia

Iliada (Funeraliile lui Hector)

Dylan Thomas (1914 – 1953) – Țara Galilor

And Death Shall Have No Dominion / Iar moartea să nu aibă dominion

Gabriela Mistral (1889 – 1057) – Chile

Dos ángeles / Doi îngeri

Walt Whitman (1819 – 1892) – Statele Unite

O Captain! My Captain! / O, Căpitane! Căpitanul meu!

Ezra Pound (1885 – 1972) – Statele Unite

A Pact / Un pact

William Shakespeare (1564 – 1616) - Anglia

All the World's a Stage /Toată lumea-i o scenă

Victor Hugo (1802 – 1885) - Franța

Clair de lune / Clar de lună

Dante Alighieri (1265 – 1321) - Italia

Un dì si venne a me Malinconia / Într-o zi veni la mine melancolia

Vasko Popa (1922 – 1991) - Serbia

Stih

Friedrich Schiller (1759 – 1805) - Germania

Nänie

Johann Wolfgang Goethe (1749 -1832) - Germania

Dank des Paria / Mulțumita unui paria

Rabindranath Tagore (1861 – 1941) - India

Jana Mana Gana

Pablo Neruda (1904 – 1973) - Chile
El nuevo soneto a Elena / Noul sonet al Elenei

Khalil Gibran (1883 – 1931) - Liban

The Madman - His Parables and Poems / Nebunul – parabolele și poemele sale

Karol Wojtyla (1920 – 2005) - Vatican

Terra di Basilicata

Said Akl (n.1911) - Liban

Dikkait / Am băut

Mazisi Kunene (1930 – 2006) – Africa de Sud

Was I wrong / Am fost greșit

Ahmed Shawqi (1868 – 1932) - Egipt

Ce-i luna?

Agostinho Neto (1922 – 1979) - Angola

Sinfonias / Simfonii

Si Mohand (1848 – 1905) - Algeria

Wallah

Chinua Achebe (1930 – 2013) - Nigeria

Air Raid / Raid aerian

Rainer Maria Rilke (1875 - 1926) - Austria

Verger (VII)

Carl Michael Bellman (1740 – 1795) - Suedia

Amaryllas

Maurice Maeterlinck (1862 – 1949) - Belgia

Chansons XIV / Cântece XIV

Léopold Sédar Senghor ( 1906 – 2001) - Senegal

Le totem / Totemul

Joost van den Vondel (1587 – 1679) - Olanda

Klachten des Poëets / Lăcrimările poeților

Adam Oehlenschläger (1779 – 1850) - Danemarca

Maria

Peter Rosegger (1843 – 1918) - Austria

Volkslied / Cântec popular

Тарас ШЕВЧЕНКО / Taras Șevcenko (1814 – 1861) - Ucraina

Заповіт / Testament

Mehmet Akif Ersoy (1873 – 1936) - Turcia

Birlik / Unitate

Sándor Petőfi (1823 – 1849) - Ungaria

Fa Leszek / Copac voi fi

Emily Pauline Johnson (1861 – 1913) - Canada

A prodigal / Risipitor

Rafael Pombo (1833 – 1912) - Columbia

Extasis / Extaz

Poeme / Versiuni

Dionysios Solomos

Ýmnos is tin Eleftherían

Σε γνωρίζω από την κόψη

του σπαθιού την τρομερή,

σε γνωρίζω από την όψη

που με βια μετράει την γη.

Απ’ τα κόκκαλα βγαλμένη

των Ελλήνων τα ιερά,

και σαν πρώτα ανδρειωμένη,

χαίρε, ω χαίρε, Ελευθεριά!

Imn Libertății

Te cunosc după agerimea

spathei cu spaimă într-aceea,

îți recunosc iuțimea

crudei ochiri către Geea.

Din sfinte oseminte rodind

elenilor sanctuaria,

tărie andriomeni fiind,

slavă, o, slavă Eleftheria!

Jonas Hallgrimsson

Island

Ísland! farsældafrón og hagsælda hrímhvíta móðir!
Hvar er þín fornaldarfrægð, frelsið og manndáðin best?
Allt er í heiminum hverfult, og stund þíns fegursta frama
lýsir, sem leiftur um nótt, langt fram á horfinni öld.
Landið var fagurt og frítt, og fannhvítir jöklanna tindar,
himininn heiður og blár, hafið var skínandi bjart.
Þá komu feðurnir frægu og frjálsræðishetjurnar góðu,
austan um hyldýpishaf, hingað í sælunnar reit.
Reistu sér byggðir og bú í blómguðu dalanna skauti;
ukust að íþrótt og frægð, undu svo glaðir við sitt.
Hátt á eldhrauni upp, þar sem enn þá Öxará rennur
ofan í Almannagjá, alþingið feðranna stóð.
Þar stóð hann Þorgeir á þingi er við trúnni var tekið af lýði.
Þar komu Gissur og Geir, Gunnar og Héðinn og Njáll.
Þá riðu hetjur um héröð, og skrautbúin skip fyrir landi
flutu með fríðasta lið, færandi varninginnn heim.
Það er svo bágt að standa' í stað, og mönnunum munar
annaðhvurt aftur á bak ellegar nokkuð á leið.
Hvað er þá orðið okkart starf í sex hundruð sumur?
Höfum við gengið til góðs götuna fram eftir veg?
Landið er fagurt og frítt, og fannhvítir jöklanna tindar,
himininn heiður og blár, hafið er skínandi bjart.
En á eldhrauni upp, þar sem enn þá Öxará rennur
ofan í Almannagjá, alþing er horfið á braut.
Nú er hún Snorrabúð stekkur, og lyngið á lögbergi helga
blánar af berjum hvurt ár, börnum og hröfnum að leik.
Ó þér unglingafjöld og Íslands fullorðnu synir!
Svona er feðranna frægð fallin í gleymsku og da!

Islanda

Islanda avuției! Frumoasă mamă-móðir!

Unde-s avere, fală, vechi har și libertate?

Heiminum-lume trece: zilele-ți mari cu slavă

pâlpâie-abia nocturne adâncului trecut.

La locul ei sta țara, sub tinda de ghețari,

azurul cer-himininn, oceanul strălucit.

Vestiți străbuni sosiră, liberi eroi în rugă,

din răsărit pe mare porniți să se așeze.

Întemeind familii în înflorite văi,

trăiau ferice viața, preamulțumiți de-ai lor.

Sus pe spinări de lavă unde Öxará curge

în Cheile Almanna, Althing țineau la an.

Acolo sta moș Þorgeir schițând schimb de religii,

Acolo și Gissur, Geir, Gunnar și Héðinn, Njáll.

Eroii călăreau pe șes, sub steiul coastei,

pluteau minuni de nave, cu marfă din afară.

Ce tristă-i lenevirea aici prins în prezent,

inși dormitând, mai a ieși din cursă.

Cum am purtat comoara de șase sute veri?

Cărări țintite fură progresul ori vitutea?

La locul ei sta țara, sub tinda de ghețari,

azurul cer-himininn, oceanul strălucit.

Ah, pe spinări de lavă unde Öxará curge

în Cheile Almanna, Althing e stins și dus.

Izlaz - lotul lui Snorri, pârloagă - Stânca Legii,

de boabe albăstrită, ospăț la orbi și corbi.

Oh voi bătrâni și tineri, synir-fii ai fii Islandei!

Întunecată-i astfel mândria părintească!

Kim Sowol

Azaleas(진달래꽃)

나 보기가 역겨워
가실 때에는
말없이 고이 보내 드리오리다.

영변(寧邊)에 약산(藥山)
진달래꽃
아름 따다 가실 길에 뿌리오리다.

가시는 걸음 걸음
놓인 그 꽃을
사뿐히 즈려 밟고 가시옵소서.

나 보기가 역겨워
가실 때에는
죽어도 아니 눈물 흘리오리다.

Azalee

Când neplăcându-ți felul meu te-ai duce

Fără o vorbă, m-aș resemna și eu

Cu drag la îndreptățita-ți plecare.

Voi smulge un braț de azalee Yaksan,

la Yong-Byun, le voi aduce

Să le presar pe drumul tău de ducă.

Pas după pas în calea ta

Pășește blând și gingaș

pe risipitele flori.

Când neplăcându-ți felul meu te-ai duce,

Nicicând vre-o lacrimă nu-mi pice

Nici întru palida-mi moarte.

Jorge Luis Borges

Una rosa y Milton

De las generaciones de las rosas
que en el fondo del tiempo se han perdido
quiero que una se salve del olvido,
una sin marca o signo entre las cosas

que fueron. El destino me depara
este don de nombrar por vez primera
esa flor silenciosa, la postrera
rosa que Milton acercó a su cara,

sin verla. Oh tú bermeja o amarilla
o blanca rosa de un jardín borrado,
deja mágicamente tu pasado

inmemorial y en este verso brilla,
oro, sangre o marfil o tenebrosa
como en sus manos, invisible rosa.

Jorge Luis Borges

Un trandafir și Milton

Din generațiile de trandafiri

în hăul timpului de s-au pierdut

unul a se salva d'uitare-am vrut,

neînsemnat între alcătuiri

ce fură. Soarta că îmi și ora

darul de a numi întia oară

tăcutul trandafir iar să răsară

și Milton fața a-și apropia

făr' o-a vedea. O, stacojiu or auriu,

alb trandafir dintr-o grădină rupt,

lasă-ți în vrajă imemorial trecut

a străluci în versul ce îl scriu,

aur, ivoriu sânge întunericir'

ca în mâna lui nevăzutul trandafir.

Charles Baudelaire

Correspondances

La Nature est un temple où de vivants piliers
Laissent parfois sortir de confuses paroles;
L'homme y passe à travers des forêts de symboles
Qui l'observent avec des regards familiers.

Comme de longs échos qui de loin se confondent
Dans une ténébreuse et profonde unité,
Vaste comme la nuit et comme la clarté,
Les parfums, les couleurs et les sons se répondent.

II est des parfums frais comme des chairs d'enfants,
Doux comme les hautbois, verts comme les prairies,
- Et d'autres, corrompus, riches et triomphants,

Ayant l'expansion des choses infinies,
Comme l'ambre, le musc, le benjoin et l'encens,
Qui chantent les transports de l'esprit et des sens.

Charles Baudelaire

Correspondances

Natura e un templu unde piloni în viață

Lasă adesea vorbe confuze-n ascultare;

Prin codri de simboluri străbate fiecare,

priviri familiare primindu-le în față.

Precum ecouri lungi de departe se confund

Într-o întunecată adâncă unitate,

Vastă ca o noapte și claritate

Parfumuri și culori și răsunete-și răspund.

Sunt proaspete parfumuri de cărnuri de copii

Dulci ca oboaie ori ca preerii înverzite

- Și altele corupte, bogate, sincopii,

Având expansiune de lucruri infinite,

Ca ambra, moscul, ambra și rășina, tămâire

Ce cântă transportarea de spirit și trăire .

Emily Dickinson

If I should die

If I should die,

And you should live,

And time should gurgle on,

And morn should beam,

And noon should burn,

As it has usual done;

If birds should build as early,

And bees as bustling go,--

One might depart at option

From enterprise below!

'Tis sweet to know that stocks will stand

When we with daisies lie,

That commerce will continue,

And trades as briskly fly.

It make the parting tranquil

And keeps the soul serene,

That gentlemen so sprightly

Conduct the pleasing scene!

De-ar fi să mor

De-ar fi să mor,

Tu să trăiești,

Timpul tot gâlgâind,

Zorii lucind,

Amiaza arzând,

Ca totdeauna;

Păsări ca ieri clădind,

Albine-n roi jucând -

Ar trebui să plecăm de voie

Din antrepriză mai jos!

Dulce-i a ști că lumea va dura

Când pe noi margarete ne cos,

Comerțul va continua,

mărfuri vioi or zbura.

Fac liniștită plecarea,

păstrează sufletul senin

Sprintenii domni

Conducând scena amin.

Giacomo Leopardi

L'infinito

Sempre caro mi fu quest'ermo colle
E questa siepe che da tanta parte
De'll ultimo orrizonte il guarde esclude.
Ma sedendo e mirando interminati
Spazi di là da quella, e sovrumani
Silenzi, e profondissima quiete,
Io nel pensier mi fingo, ove per poco
Il cor non si spaura. E come il vento
Odo stormir tra queste piante, io quello
Infinito silenzio a questa voce
Vo comparando; e mi sovvien l'eterno,
E le morte stagioni, e la presente
E viva, e'l suon di lei. Così tra questa
Immensità s'annega il pensier mio:
E'l naufragar m'è dolce in questo mare.

Infinitul

Mereu mi-a fost drag acest deal pustiu,

gardul viu ce o bună parte

din ultim orizont ascunde privirii.

Dar stând în contemplare, nesfârșite

spații de dincolo de el, tăceri

supraomenești, cea mai adâncă pace

îmi vin în minte; cât pe ce

să se sperie inima. Și cum aud

vântul foșnind prin tulpini, infinita

liniște cu această voce o compar:

și-mi amintesc eternitatea

și duse anotimpuri și prezentul

viu și sunetu-i. Atfel în această

imensitate gândirea-mi se îneacă:

mi-e dulce naufragiul în marea aceasta.

Du Fu

春望

chūn wàng

国破山河在
城春草木深
感时花溅泪
恨别鸟惊心
烽火连三月
家书抵万金
白头搔更短
浑欲不胜簪

scenă de primăvară

Țara-i ruină, mai rămân munți, rîuri,

Primăvara în oraș învie arbori și iarbă.

De spaimă, floarea izbucnește în lacrimi,

La despărțire, pasărea-și frânge inima.

De trei luni ard focuri de alarmă,

Scrisori acasă costă zece mii în aur.

Duc mâna-n părul alb, aproape dus,

abia de-ar mai ține un ac de păr.

Murasaki Shikibu

Shu

(Poeme din Genji)

紫式部集

めぐり逢ひて
見しやそれとも
わかぬ間に
雲隠れにし
夜半の月かげ

într-un târziu

ne-am întâlnit

eu am plecat

nerecunoscându-te

lună în nori

mă uit la

cerurile coborând

mereu înnourate

cum de plâng

lacrimi de iubire

să nu uităm

adâncul mării

când valurile

au spălat

vechile urme

te las voi merge

pe unde toți mergem

de-aș putea

aș alege

drumul celălalt

cât timp

ne va fi dor

de cei duși

durerea de azi

ne este mâine

Adam Mickiewikz

Ajudah

Lubię poglądać wsparty na Judahu skale,
Jak spienione bałwany to w czarne szeregi
Scisnąwszy się buchają, to jak srebrne żniegi
W milijonowych tęczach kołują wspaniale.

Trącą się o mieliznę, rozbiją na fale,
Jak wojsko wielorybów zalegając brzegi,
Zdobędą ląd w tryumfie i na powrót, zbiegi,
Miecą za sobą muszle, perły i korale.

Podobnie na twe serce, o poeto młody!
Namiętnożć często groźne wzburza niepogody,
Lecz gdy podniesiesz bardon, ona bez twej szkody
Ucieka w zapomnienia pogrążyć się toni

I nieżmiertelne pieżni za sobą uroni,
Z których wieki uplotą ozdobę twych skroni.

Coasta Iuda

Drag îmi e să contemplu de pe-a lui Iuda coastă

Cum valurile-n spumă se bat înversunate,

Apoi spre largul mării când blânde se adastă

Le văd cu strălucire sub curcubeu chemate.

În apă mică iarăși se sparg precum o vastă

armată de balene a cuceri estate,

Gonesc la țărm talazuri albite până-n creastă

Și, stinse, lasă perle, corali și scoici în spate.

Tot astfel inima ți-i, o, tinere poet!

Furtuni pătimitoare îți văluresc în piept,

Lăuta ți-o înalță! Alungă-le încet,

Uitării din adâncuri, în locul lor coral

De cânt încoroneze toți anii pân' la mal,

însuflețire castă, imaculat final.

Александр Пушкин

ТАЛИСМАН

Там, где море вечно плещет
На пустынные скалы,
Где луна теплее блещет
В сладкий час вечерней мглы,
Где, в гаремах наслаждаясь,
Дни проводит мусульман,
.

И, ласкаясь, говорила:
"Сохрани мой талисман:
В нем таинственная сила!
Он тебе любовью дан.
От недуга, от могилы,
В бурю, в грозный ураган,
Головы твоей, мой милый,
Не спасет мой талисман.

И богатствами Востока
Он тебя не одарит,
И поклонников пророка
Он тебе не покорит;
И тебя на лоно друга,
От печальных чуждых стран,
В край родной на север с юга
Не умчит мой талисман...

Но когда коварны очи
Очаруют вдруг тебя,
Иль уста во мраке ночи
Поцелуют не любя -
Милый друг! от преступленья,
От сердечных новых ран,
От измены, от забвенья
Сохранит мой талисман!"

Alexandr Pușkin

Talisman

Unde marea-n veci dansează

Peste stâncile pustii,

Unde luna-n caldă rază

Înserarea îndulci,

Unde ziua își petrece

În harem un musulman,

Mângâind-o o conjură:

„Poartă al meu talisman:

Plin e de putere dură!

Dar iubirii tale dan.

De boală și umflătură,

În furtuni și uragan,

Capul tău, iubită pură,

Nu-mi salvează talisman.

Bogății din răsărit

Ție nu se dăruie,

La efori de proorocit

Grația nu-ți stăruie;

Și tu cazi la sân de rasă

Dintr-o tristă țară-stran,

De la nord la sud acasă,

Fără de-al meu talisman.

Dar când ochi lunecători

Te încântă dintr-odată,

Noaptea pe la cântători

Făr' iubire sărutată -

Drag complice! la păcate,

la răni inimii noian,

la trădările uitate,

ține al meu talisman!”

Luís de Camões

Rimas / Sonetos

CXCIV.

Cá nesta Babylonia donde mana

Materia a quanto mal o mundo cria;

Cá donde o puro Amor não t[~e]e valia;

Que a Mãe, que manda mais, tudo profana;

Cá donde o mal se affina, o bem se dana,

E póde mais que a honra a tyrannia;

Cá donde a errada e cega Monarchia

Cuida que hum nome vão a Deos engana;

Cá neste labyrintho onde a Nobreza,

O Valor e o Saber pedindo vão

Ás portas da Cobiça e da Vileza;

Cá neste escuro caos de confusão

Cumprindo o curso estou da natureza.

Vê se me esquecerei de ti, Sião!

Luis de Camoens

Rime / Sonete

CXCIV.

Aici e Babilonul unde în chip de mană

Materia creează atâta rău în lume;

Aici unde Amorul nimica nu înseamnă;

O mamă profanându-i pe toți cu alte nume;

Aici e răutatea afină de pomană,

Poate că tirania mai onorată cum e;

Aici e monarhia greșită și corbană

Pe dumnezeu luându-l în râs deșertăciune;

Aici e Labirintul unde nobiliarii

Valoarea și Știința le văd abia capcane

Spre porți de Lăcomie și Lașitate varii;

Aici e negrul e haos, confuzele eoane

Prin curgerea naturii, cuprinsele fruntarii,

Ci vezi-mă uitării de-o să te dau, Sioane.

Miguel de Cervantes

Bailan las gitanas

Bailan las gitanas,
míralas el rey;
la reina, con celos,
mándalas prender.

Por Pascua de Reyes
hicieron al rey
un baile gitano
Belica e Inés.
Turbada Belica,
cayó junto al rey,
y el rey la levanta
de puro cortés;
mas como es Belilla
de tan linda tez,
la reyna, celosa,
mándalas prender.

Miguel de Cervantes

Dansează gitanele

Dansează gitanele,

privește regele;

regina, geloasă,

trimite să le prindă..

De Paștele regal

făcură regelui

un dans gitan

Belica și Ines.

Belica, tulburată,

căzu lângă rege,

regele o ridică

din pură curtoazie,

regina, geloasă,

trimite să le prindă.

Thomas Moore

At the Mid Hour of Night

At the mid hour of night, when stars are weeping, I fly
To the lone vale we loved, when life shone warm in thine eye;
And I think oft, if spirits can steal from the regions of air,
To revisit past scenes of delight, thou wilt come to me there,
And tell me our love is remember'd, even in the sky.

Then I sing the wild song 'twas once such pleasure to hear!
When our voices commingling breathed, like one, on the ear;
And, as Echo far off through the vale my said orison rolls,
I think, oh my love! 'tis thy voice from the Kingdom of Souls,
Faintly answering still the notes that once were so dear.

Thomas Moore

La ceasul miezului de noapte

La ceasul miezului de noapte, când stele plâng, zburai

În valea unde ne-am iubit, și viii ochi lucind ți-i deschideai;

Și mă întreb dacă din aer spiritele spații ar putea fura,

A retrăi scene de fericire, acolo tu m-ai vizita,

Spunând că dragostea ni-i pomenită și în rai.

Atunci sălbatic urlu atât de draga melodie veche!

Când vocile-mpletite ne respirau, ca una, în ureche;

Ecou departe-n vale rotește rugăciunii pasul,

Cred, o, iubirea-mi! că din Cer de Suflete ți-e glasul

Stins încă răspunzând notelor odinioară-ne pereche.

Gonçalves Dias

Canção do exílio

Minha terra tem palmeiras,
Onde canta o Sabiá;
As aves, que aqui gorjeiam,
Não gorjeiam como lá.

Nosso céu tem mais estrelas,
Nossas várzeas têm mais flores,
Nossos bosques têm mais vida,
Nossa vida mais amores.

Em cismar, sozinho, à noite,
Mais prazer eu encontro lá;
Minha terra tem palmeiras,
Onde canta o Sabiá.

Minha terra tem primores,
Que tais não encontro eu cá;
Em cismar –sozinho, à noite–
Mais prazer eu encontro lá;
Minha terra tem palmeiras,
Onde canta o Sabiá.

Não permita Deus que eu morra,
Sem que eu volte para lá;
Sem que disfrute os primores
Que não encontro por cá;
Sem qu'inda aviste as palmeiras,
Onde canta o Sabiá.

Cântecul exilului

Țara-mi are palmieri

Unde cântă Sabiá;

Păsările de aici

Nu pot incanta ca ea.

Cer avem mai plin de stele,

Preerii mai înflorite,

În păduri mai multă viață,

Viața mai între iubite.

În vis, singur, peste noapte

Acolo mai mi-ar plăcea;

Țara-mi are palmieri

Unde cântă Sabiá.

Țara-mi are frumusețe

Ce aici nu voi afla;

În vis, singur, peste noapte -

Acolo mai mi-ar plăcea;

Țara-mi are palmieri

Unde cântă Sabiá.

Nu da, Doamne, să mă iei

Până la-ntoarcerea mea,

Până-mi revăd palmierii

Unde cântă Sabiá.

Henry Lawson

A Prouder Man Than You

If you fancy that your people came of better stock than mine,
If you hint of higher breeding by a word or by a sign,
If you're proud because of fortune or the clever things you do --
Then I'll play no second fiddle: I'm a prouder man than you!

If you think that your profession has the more gentility,
And that you are condescending to be seen along with me;
If you notice that I'm shabby while your clothes are spruce and new --
You have only got to hint it: I'm a prouder man than you!

If you have a swell companion when you see me on the street,
And you think that I'm too common for your toney friend to meet,
So that I, in passing closely, fail to come within your view --
Then be blind to me for ever: I'm a prouder man than you!

If your character be blameless, if your outward past be clean,
While 'tis known my antecedents are not what they should have been,
Do not risk contamination, save your name whate'er you do --
`Birds o' feather fly together': I'm a prouder bird than you!

Keep your patronage for others! Gold and station cannot hide
Friendship that can laugh at fortune, friendship that can conquer pride!
Offer this as to an equal -- let me see that you are true,
And my wall of pride is shattered: I am not so proud as you!

Henry Lawson

Mai mândru decât tine

De-ți închipui mai de viță neamul de cât aș fi demn,

Dacă fluturi maniera-ți cu o vorbă ori un semn,

De ești falnic pe avere întru lucruri filistine -

Atunci nu-s vioara-a doua: sunt mai mândru decât tine!

De gândești profesiunea a-ți fi tot gentilitate,

A-mi conscende să ne vadă împreună-n societate,

Seamă iei la ponosirea-mi când te porți în țoale fine,

N-ai făcut decât brodeală: sunt mai mândru decât tine!

Dacă ai un baș tovarăș când mă vezi pe bulevard

Și gândești că prea de rând îs pentru șic-ul-ți camarad,

Astfel, dacă mă apropii, n-ai ochi să mă vezi, vecine,

Atunci orb mereu te ține: Sunt mai mândru decât tine!

Caracter fără prihană și trecut curat pretinzi,

Când eu am antecedente ne la locul lor fiinzi,

Să nu riști contaminarea, de-ți faci nume de rușine,

Pene-n pene, două păsări: Sunt mai mândru decât tine!

Ține-te patron la alții! Aur, stare nu ascund

Râs prieten de avere pe-al, învins, mândriei rund!

Îți ofer ca la egalu-mi – a vedea de ești de bine,

zid, mândria mi se sparge: mândru nu mai sunt ca tine!

Khushal Khattak

Da Afghan

Da Afghan pa nang me otharhala thoora
Nangyaale da zamane Khushal Khattak yam

دَ افغان په ننګ مِ اُتړﻻ تورا
ننګيالې دَ زمانې خوشحال خټک يم

am ridicat sabia în numele onoarei afgane

sunt cel mai mândru din lume eu Khushal Khatak

*

da zra ghla, pa zrah khe ghum dah
la pa therah da sardar

har sardar che pa zrah ghal shee
zaan roswa kah, khalaq khwaar

o inimă falsă e distrugătoare

mai ales inima de sardar

atunci sardarul se defaimă

iar țara și-o distruge

khwra khorawa da akhpalo laicho
ghazanfar sha na royah

vânează și mănâncă din mâna ta

fii ca un leu nu ca o vulpe

*

zaa hagha shahbaaz sha, che ye zaaye pa ghar wee
na lakah da kalee da kargha garzah, ghum da nus krah

fii ca vulturul trăind pe vârful munților

nu cioara satului cutreierând de foame

*

ishq, aashiq lara paida day
kufar deen ye sa pakaar day

ishq nadaan watha aasaan day
wartha graan day che hokhyaar day

iubirea-ishk e-a celui ce iubește

n-are a face crede nu crede

nebunul cade de la sine

mai greu cumintele

Friedrich Hölderlin

Hyperions Schicksalslied

Ihr wandelt droben im Licht

Auf weichem Boden, selige Genien!

Glänzende Götterlüfte

Rühren Euch leicht,

Wie die Finger der Künstlerin

Heilige Saiten.

Schicksallos, wie der schlafende

Säugling, atmen die Himmlischen;

Keusch bewahrt

in bescheidener Knospe,

Blühet ewig

Ihnen der Geist,

Und die seligen Augen

Blicken in stiller

Ewiger Klarheit.

Doch uns ist gegeben,

Auf keiner Stätte zu ruhn;

Es schwinden, es fallen

Die leidenden Menschen

Blindlings von einer

Stunde [zur] andern,

Wie Wasser von Klippe

Zu Klippe geworfen,

Jahrlang ins Ungewisse hinab.

Cîntec de soartă al lui Hyperion

Sus în lumină călcați

Pe sol blând, genii binecuvântate!

Din cer Dumnezeu

Vă pogoară lin,

Cu degete de artist,

Pe sfinte strune.

Fără soartă, ca somnul

Cereștilor, respiră pruncul;

Păstrându-se curat

În fașa săracă,

Pe totdeauna cast

Spiritul său.

Și ochii binecuvântați

privesc în liniște

eterna claritate.

Ci ne-a fost dat

neunde a ne odihni

scăzând, căzând

lume în suferință

orbind de la

o oră la alta

ca apa din stâncă

în stâncă prăbușindu-se,

în lungul anului necunoscut.

Usman Awang

Kekasih

Akan kupintal buih-buih
menjadi tali mengikatmu

Akan kuanyam gelombang-gelombang
menjadi hamparan ranjang tidurmu

Akan kutenun awan-gemawan
menjadi selendang menudungi rambutmu

Akan kujahit bayu gunung
menjadi baju pakaian malammu

Akan kupetik bintang timur
menjadi kerongsang menyinari dadamu

Akan kujolok bulan gerhana
menjadi lampu menyuluhi rindu

Akan kurebahkan matari
menjadi laut malammu
menghirup sakar madumu

Kekasih,
hitunglah mimpi
yang membunuh realiti
dengan syurga ilusi.

Iubito

Voi roti marea strop cu strop

să-ți învârt cingătoare

Voi împleti valuri rostogol

să-ți aștern saltea la culcare

Voi țese din pânza norilor

șal să-ți cuprindă părul

Voi coase vântul muntelui

să-ți fie rochie de seară

Voi smulge din stea răsărind

broșă să-ți împodobească pieptul

Voi decupa din luna în eclipsă

lampă să-mi lumineze dorul

Voi prăvăli soarele

în marea nopții pentru tine

respirându-ți mierea suflării

Iubito,

numără visele

ce realul uciseră

cu-a raiului ilusi.

Rubén Darío

Caracol

En la playa he encontrado un caracol de oro
macizo y recamado de las perlas más finas;
Europa le ha tocado con sus manos divinas
cuando cruzó las ondas sobre el celeste toro.

He llevado a mis labios el caracol sonoro
y he suscitado el eco de las dianas marinas;
le acerqué a mis oídos, y las azules minas
me han contado en voz baja su secreto tesoro.

Así la sal me llega de los vientos amargos
que en sus hinchadas velas sintió la nave Argos
cuando amaron los astros el sueño de Jasón;

y oigo un rumor de olas y un incógnito acento
y un profundo oleaje y un misterioso viento...
(El caracol la forma tiene de un corazón.)

Scoică

Am găsit pe plajă o scoică - un caracol de aur

masiv împodobit cu perlele cele mai fine;

Europa le atinsese cu mâinile-i divine

Când traversase talazurile pe cerescul taur.

Am dus la buze caracolul fluieraur

Și am trezit ecoul dianelor marine;

Mi-am ațintit auzul când azuriile mine

Îmi spuseră în șoaptă secretul acelui tezaur.

Așa m-ajunge sarea pe vânturi amarcargo

Ce le primise în velele ei nava Argo

Când astre se iubiră în visul lui Jasón;

Am auzit valurile, un incognito accent,

Adâncă suspinare, misterios (der)vent...

(Caracolul are forma unui corazón.)

Hayyim Nahman Bialik

Regina Sabbathului

Soarele s-a petrecut de-acum după vârful copacilor,

Veniți să întâmpinăm Regina Shabbathului,

Ea tocmai pogoară printre noi, sfântă și binecuvântată,

Îngeri, în ceată, o însoțesc cu pace și liniște,

Vino, O, Regină,

Pace vouă, O, Îngeri ai Păcii!

Am întâmpinat Shabbatul în cântare și rugăciune,

Ne întoarcem acasă cu inimile pline de bucurie.

Acolo e pusă masă, luminile-s aprinse,

În fiecare colț al casei strălucește o scânteie divină.

Shabbat bun și binecuvântat.

Veniți în Pace, O Îngeri ai Păcii!

Stai printre noi, curată Regină a Shabbatului, iluminează-ne cu spledoarea-ți.

La noapte și mâine – apoi te vei petrece.

La rândul nostru te vom cinsti purtând haine frumoase,

Cântând zemirot, rugându-ne și mâncând trei feluri.

Și cu odihnă deplină

Și cu odihnă plăcută.

Binecuvânați-mă cu pace, O, Îngeri ai Păcii.

Soarele s-a petrecut de-acum după vârful copacilor,

Veniți să petrecem Regina Sabbathului la plecare,

Mergi în pace, sfântă și binecuvântată.

Șase zile, știi, îți vom aștepta întoarcerea.

Da, până la noul Shabbat.

Mergeți în pace, O, Îngeri ai Păcii.

Octavio Paz

Dos cuerpos

Dos cuerpos frente a frente
Son a veces dos olas
Y la noche es océano.

Dos cuerpos frente a frente
Son a veces dos piedras
Y la noche desierto.

Dos cuerpos frente a frente
Son a veces raíces
En la noche enlazadas.

Dos cuerpos frente a frente
Son a veces navajas
Y la noche relámpago.

Două corpuri

Două corpuri față în față

Sunt uneori două valuri

Iar noaptea este ocean.

Două corpuri față în față

Sunt uneori două pietre

Iar noaptea deșert.

Două corpuri față în față

Sunt uneori rădăcini

Legate peste noapte.

Două corpuri față în față

Sunt uneori cuțite

Iar noaptea fulgerare.

Homer

Iliada

(Funeraliile lui Hector)

Κι' όλος σαν έφτασε ο λαός και στάθηκαν τριγύρω, 790

πρώτα με κόκκινο κρασί σβύνουν τα ξύλα, ως πέρα

που πήγε η φλόγα, κ' ύστερα τ' αδέρφια κι' οι συντρόφοι

μαζέβουν τ' άσπρα κόκκαλα μοιρολογώντας όλοι,

κι' έτρεχαν δάκρια πύρινα στα μαγουλά τους κάτου.

Έπειτα σε χρυσό σταμνί τα παίρνουν και τα βάζουν 795

που μ' άλικα το σκέπασαν σκουτιά απαλοφασμένα·

τότες σε λάκκο βαθουλό τα χώνουν, κι' από πάνου

χοντρά λιθάρια 'να σωρό σωριάζουν χέρι χέρι.

Κι' αμέσως μνήμα τούσκαψαν, κι' είχαν στημένους γύρω

παντού σκοπούς μην τύχει πριν κι' οι Δαναοί πλακώσουν. 800

Κι' αφού το μνήμα τέλειωσαν, παν πίσω· και κατόπι

μαζέβουνται όλοι ταχτικά και κάθουνται να φάνε

στον πύργο του διόσπαρτου του βασιλιά Πριάμου.

Έτσι τότε έγινε ο θαμός τ' αλογομάχου Εχτόρου.

Homer

Iliada

(Funeraliile lui Hector)

Și de cum s-adunară-mpreună-ntâlnindu-se toți troienii,

mai întâi rugul stropiră cu vinul de codru pâlpâitor,

astfel puterile focului învăluindu-l cu totul,

iar între-acestea frații lui Hector și ceilalți strânseră oasele-i

albe, tot comândându-l, cu ochii în lacrimi potopind obrajii -

le așezară-ntr-o urnă de aur sub purpurie pânză

și la iuțeală urna o puseră într-o groapă scobită,

și-o astupară cu lespezi una aproape de alta,

repede-apoi grămădiră movila și-n jur privegheau gărzi,

parte de parte, ca nu cumva mult înarmați aheienii

pretimpuriu năvălind. Iară tumulul sus gata durat,

cale întoarsă făcură strângându-se pentru mărețul praznic,

în rânduială, la casa lui Priam, cel ajutat de Zeus.

Astfel îl îngropară pe Hector îmblânzitorul de cai αλογομάχου Εχτόρου.

Dylan Thomas

And Death Shall Have No Dominion

And death shall have no dominion.
Dead man naked they shall be one
With the man in the wind and the west moon;
When their bones are picked clean and the clean bones gone,
They shall have stars at elbow and foot;
Though they go mad they shall be sane,
Though they sink through the sea they shall rise again;
Though lovers be lost love shall not;
And death shall have no dominion.

And death shall have no dominion.
Under the windings of the sea
They lying long shall not die windily;
Twisting on racks when sinews give way,
Strapped to a wheel, yet they shall not break;
Faith in their hands shall snap in two,
And the unicorn evils run them through;
Split all ends up they shan't crack;
And death shall have no dominion.

And death shall have no dominion.
No more may gulls cry at their ears
Or waves break loud on the seashores;
Where blew a flower may a flower no more,
Lift its head to the blows of the rain;
Though they be mad and dead as nails,
Heads of the characters hammer through daisies;
Break in the sun till the sun breaks down,
And death shall have no dominion.

Iar moartea să nu aibă dominion

Iar moartea să nu aibă dominion.

Mortul nud să fie unul

Cu viul prin vânt și west-lună;

Când oasele li se curăță și oasele curate plecară,

Ei să poarte stele la cot și la picior;

Și de înnebunnesc să fie sănătoși,

Și de se scufundă-n mare să reurce;

Iubiții de se pierd nu și iubirea;

Iar moartea să nu aibă dominion.

Sub șerpuirile marine

Ei lung zăcând nu moară șerpuind;

Suciți în plase când îi lasă mușchii,

Pe roată trași, să nu se frângă,

Prin răul inorog străpungă;

Spărgând cărări n-au cum să piară;

Iar moartea să nu aibă dominion.

Nu le mai strige pescărușii în auz

Ori valuri să izbească huind țărmii;

Unde țâșnea o floare nemaifloare,

Capul sus la răpăiala ploii;

Nebuni și morți be mad and dead ca melcii,

Capetele personajelor bat calea margaretelor;

Iar moartea să nu aibă dominion.

Gabriela Mistral

Dos ángeles

No tengo sólo un ángel
Con ala estremecida:
Me mecen como al mar
Mecen las dos orillas
El ángel que da el gozo
Y el que da la agonía,
El de alas tremolantes
Y el de las alas fijas.

Yo sé, cuando amanece,
Cuál va a regirme el día,
Si el de color de llama
O el color de ceniza,
Y me les doy como alga
A la ola, contrita.

Sólo una vez volaron
Con las alas unidas:
El día del amor,
El de la Epifanía.

¡Se juntaron en una
Sus alas enemigas
Y anudaron el nudo
De la muerte y la vida!

Doi îngeri

Nu am un singur înger

Cu aripa strivită:

Mă leagănă cum spre mare

Se leagănă două râuri

Îngerul ce dă bucurie

Și cel ce dă agonie,

Unul cu aripi tremurând,

Celălalt cu aripi nemișcate.

Știu, când se luminează,

A cui îmi va fi ziua,

După culoarea flăcării

Ori culoarea cenușii,

Și mă dau ca alga

pe undă, mâhnită.

Doar o dată zburară

Cu aripile unite:

De ziua iubirii,

A Bobotezei.

Se îmbinară ca una

Aripile dușmane

Tăind nodul

Vieții și morții.

Walt Whitman

O Captain! My Captain!

O CAPTAIN! my Captain! our fearful trip is done;
The ship has weather'd every rack, the prize we sought is won;
The port is near, the bells I hear, the people all exulting,
While follow eyes the steady keel, the vessel grim and daring:
But O heart! heart! heart!
O the bleeding drops of red,
Where on the deck my Captain lies,
Fallen cold and dead.

O Captain! my Captain! rise up and hear the bells;
Rise up--for you the flag is flung--for you the bugle trills; 10
For you bouquets and ribbon'd wreaths--for you the shores a-crowding;
For you they call, the swaying mass, their eager faces turning;
Here Captain! dear father!
This arm beneath your head;
It is some dream that on the deck,
You've fallen cold and dead.

My Captain does not answer, his lips are pale and still;
My father does not feel my arm, he has no pulse nor will;
The ship is anchor'd safe and sound, its voyage closed and done;
From fearful trip, the victor ship, comes in with object won; 20
Exult, O shores, and ring, O bells!
But I, with mournful tread,
Walk the deck my Captain lies,
Fallen cold and dead.

O, Căpitane! Căpitanul meu!

O, Căpitane! Căpitanul meu! Sfârșită ni-i călătoria înfricată;

Nava și-a aerat fiece colț, premiul râvnit l-am câștigat;

Portu-i aproape, aud clopote, lumea exultă,

Urmând cu ochii prora stabilă, vasul sumbru și îndrăzneț:

Dar, O, inimă! inimă! inimă!

O, sângerânde picuri de roșu,

Când pe punte îmi zace Căpitanul,

Rece și mort prăbușit.

O, Căpitane! Căpitanul meu! Ridică-te, ascultă clopotele;

Ridică-te – pentru tine s-a desfășurat steagul – pentru tine răsună goarna;

Pentru tine buchete și cordelate coronițe – pentru tine țărmul-o-îmbulzeală;

Pe tine te cheamă unduitoarea massă, fețe dornice întorcând;

Aici, Căpitane, tată drag!

Brațul acesta sub capul tău;

Vreun vis o fi cel de pe punte,

Te-ai prăbușit rece și mort.

Căpitanul meu nu răspunde, buzele-i sunt palide și mute;

Tatăl meu nu-mi simte brațul, n-are puls nici voință;

Nava e ancorată în siguranță, voiaju-i închis și făcut;

Din drum de spaimă, brava navă se întoarce cu ținta atinsă;

Exultați, O, țărmuri, sunați, O, clopote!

Dar eu, cu pas de doliu,

Calc puntea, Căpitanu-mi zace,

Prăbușit rece și mort.

Ezra Pound

A Pact

I make a pact with you, Walt Whitman -
I have detested you long enough.
I come to you as a grown child
Who has had a pig-headed father;
I am old enough now to make friends.
It was you that broke the new wood,
Now is a time for carving.
We have one sap and one root -
Let there be commerce between us.

Un pact

Închei un pact cu tine, Walt Whitman -

Atâta timp te-am detestat.

Am venit la tine ca un copil mare

Care-a avut un tată cap-de-porc;

Sunt bătrân acum cât să-mi fac prieteni;

Tu ești cel ce-a tăiat noul codru,

Acum e vremea cioplirii.

Avem o sevă și o rădăcină -

Astfel să fie comerț între noi.

William Shakespeare

All the World's a Stage

All the world's a stage,
And all the men and women merely players;
They have their exits and their entrances,
And one man in his time plays many parts,
His acts being seven ages. At first, the infant,
Mewling and puking in the nurse's arms.
Then the whining schoolboy, with his satchel
And shining morning face, creeping like snail
Unwillingly to school. And then the lover,
Sighing like furnace, with a woeful ballad
Made to his mistress' eyebrow. Then a soldier,
Full of strange oaths and bearded like the pard,
Jealous in honor, sudden and quick in quarrel,
Seeking the bubble reputation
Even in the cannon's mouth. And then the justice,
In fair round belly with good capon lined,
With eyes severe and beard of formal cut,
Full of wise saws and modern instances;
And so he plays his part. The sixth age shifts
Into the lean and slippered pantaloon,
With spectacles on nose and pouch on side;
His youthful hose, well saved, a world too wide
For his shrunk shank, and his big manly voice,
Turning again toward childish treble, pipes
And whistles in his sound. Last scene of all,
That ends this strange eventful history,
Is second childishness and mere oblivion,
Sans teeth, sans eyes, sans taste, sans everything.

Toată lumea-i o scenă

Toată lumea-i o scenă,

Și toți bărbații și femeile jucători;

Își au exituri și intrări,

Și un om în viață joacă multe roluri.

Actele sale fiind șapte vârste. Întâi, infantul,

Scâncind și vărsând în brațele doicii,

Apoi școlarul smiorcăit cu traista lui

Și față strălucind dimineața, târâindu-se melc

Nedornic de școală. Apoi îndrăgostitul,

suspinător cuptor, cu jalnică baladă

Întru sprânceana dragei lui. Apoi soldat,

Jurând stranii sudalme, bărbos precum un pard,

Gelos onoarei, grabnic și iute la gâlceavă,

Căutând bășica reputației

Până și-n gura tunului. Apoi judecătorul,

Rotund la foale bine căptușite cu clapon-capon,

Cu ochi severi și barbă formal tunsă,

Plin de-nțelepte ziceri și pilduiri moderne;

Și-așa își joacă rolul. A șasea vârstă se shimbă

Într-un sfrijit, papuci, un panataloon,

Cu ochelari pe nas și punga pe o parte;

Ciorapu-i tineresc, bine ținut, prea largă-i lumea

pentru țurloi împuținat, iar vocea mare de bărbat,

Întoarsă iar sopran copilăriei, în sunet

De fluiere, șuiere. Ultima scenă din toate,

Ce-ncheie strania istorie d'evenimente,

E a doua copilărire, numai uitare,

Făr' dinți, făr' ochi, făr' gust făr' orișice.

Victor Hugo

Clair de lune

La lune était sereine et jouait sur les flots. -
La fenêtre enfin libre est ouverte à la brise,
La sultane regarde, et la mer qui se brise,
Là-bas, d'un flot d'argent brode les noirs îlots.

De ses doigts en vibrant s'échappe la guitare.
Elle écoute... Un bruit sourd frappe les sourds échos.
Est-ce un lourd vaisseau turc qui vient des eaux de Cos,
Battant l'archipel grec de sa rame tartare ?

Sont-ce des cormorans qui plongent tour à tour,
Et coupent l'eau, qui roule en perles sur leur aile ?
Est-ce un djinn qui là-haut siffle d'une voix grêle,
Et jette dans la mer les créneaux de la tour ?

Qui trouble ainsi les flots près du sérail des femmes ? -
Ni le noir cormoran, sur la vague bercé,
Ni les pierres du mur, ni le bruit cadencé
Du lourd vaisseau, rampant sur l'onde avec des rames.

Ce sont des sacs pesants, d'où partent des sanglots.
On verrait, en sondant la mer qui les promène,
Se mouvoir dans leurs flancs comme une forme humaine... -
La lune était sereine et jouait sur les flots.

Clar de lună

Luna era senină jucându-se pe unde. -

Fereastra liberată de briză s-a crăpat.

Sultana-afar' privește cum valurile bat,

Maree argintie brodând insule-afunde.

Din degete vibrândă îi lunecă ghitară.

Ascultă... Surdul bufnet surzind ecouri jos.

O fi grea navă turcă din ape dinspre Cos

Lovind arhipelagul grec rama sa tătară?

Să fie cormoranii plonjând unul dup-alt,

Apa tăind-o roată de perle pe aripă?

O fi un djinn acolo ce fluieră și țipă

Rostogolind în mare creneluri din înalt?

Tulbură cine hula seraiului aproape? -

Nici cormoranul negru, pe val legănator,

Nici pietrele din ziduri, ori ritmicul sonor

Al grelei nave trase de vâsle peste ape.

Saci plini plutesc încoace în hohote profunde,

Se vor vedea, sondând-o marea ce-i are normă,

mișcându-se pe flancuri ca o umană formă.

Luna era senină jucându-se pe unde.

Dante Alighieri

Un dì si venne a me Malinconia

Un dì si venne a me Malinconia
e disse: <<Io voglio un poco stare teco>>;
e parve a me ch'ella menasse seco
Dolore e Ira per sua compagnia.

E io le dissi: <<Partiti, va via>>;
ed ella mi rispose come un greco:
e ragionando a grande agio meco,
guardai e vidi Amore, che venia

vestito di novo d'un drappo nero,
e nel suo capo portava un cappello;
e certo lacrimava pur di vero.

Ed eo li dissi: <<Che hai, cattivello?>>.
Ed el rispose: <<Eo ho guai e pensero,
ché nostra donna mor, dolce fratello>>;

Într-o zi veni la mine Melancolia

Într-o zi veni la mine Melancolia

și zise: „Vreau să stăm de vorbă puțin”;

ci-mi păru că adusese la cin

Durerea și Ura să-i țină compania.

Și eu îi zisei: „Pleacă, va via”;

și ea îmi răspunse grecin:

eu, gândind într-o doară latin,

mă uitai și văzui Amorul che venia

în haină nouă din pânză tare,

de pe cap o capelă scoate;

e cert, cu adevărată lăcrimare.

Îi spusei: „Ce ai, răutate ?”

îmi răspunse: „Necaz, când îmi pare

că domana noastră muri, dulce frate”.

Vasko Popa

Stih

Nas dan je zelena jabuka
Na dvoje presecena

Gledam te
Ti me ne vidis
Izmedu nas je slepo sunce

Na stepenicama
Zagrljaj nas rastrgnut

Zoves me
Ja te ne cujem
Izmedu nas je gluvi vazduh

Po izlozima
Usne moje traze
Tvoj osmeh

Na raskrsnici
Poljubac nas pregazen

Ruku sam ti dao
Ti je ne osecas
Praznina te je zagrlila

Po trgovima
Suza tvoja trazi
Moje oci

Uvece se dan moj mrtav
S mrtvim danom tvojim sastane

Samo u snu
Istim predelima hodamo

Stih

Ziua ni-i măr verde

Tăiat în două

Mă uit la tine

Tu nu mă vezi

Între noi soare orb

Pe scară

Frânți ne sărutăm

Sună-mă

Nu te aud

Între noi surd văz-duh

Vitrinele

Buzele mele

Îți urmează surâsul

La răscruce

Ne sărutăm și trecem

Îți dau o mână

N-o simți

Lacună îmbrățișarea

Pe străzi

Lacrima ta

Îmi caută ochii

În seara zilei morții mele

Ziua morților îți răspunde

Doar un vis

Aceleași drumuri le-am călcat

Friedrich Schiller

Nänie

Auch das Schöne muß sterben! Das Menschen und Götter bezwinget,

Nicht die eherne Brust rührt es dem stygischen Zeus.

Einmal nur erweichte die Liebe den Schattenbeherrscher,

Und an der Schwelle noch, streng, rief er zurück sein Geschenk.

Nicht stillt Aphrodite dem schönen Knaben die Wunde,

Die in den zierlichen Leib grausam der Eber geritzt.

Nicht errettet den göttlichen Held die unsterbliche Mutter,

Wann er am skäischen Tor fallend sein Schicksal erfüllt.

Aber sie steigt aus dem Meer mit allen Töchtern des Nereus,

Und die Klage hebt an um den verherrlichten Sohn.

Siehe! Da weinen die Götter, es weinen die Göttinnen alle,

Daß das Schöne vergeht, daß das Vollkommene stirbt.

Auch ein Klagelied zu sein im Mund der Geliebten ist herrlich;

Denn das Gemeine geht klanglos zum Orkus hinab.

Nänie

Însăși frumusețea va să se stingă! Robit-a oameni și zei,

N-atinse însă pieptul de aramă al stygianului Zeus.

O singură dată iubirea îmblânzi zeul umbrelor,

Dar, netrecut pragul, hotărât, își retrase darul.

Nici Afrodita nu poate alina rana băiatului,

Gingaș trup în care se prefcu fiorosul mistreț.

Nici sacrul erou nu-și salvează mama eternă,

Când prăvălit în fața porții soarta își împlinește.

Dar ea se înalță din mare cu toate fetele lui Nereus

Și pornește un bocet pentru slăvitu-i fecior.

Uite! Plâng zeii și plâng și zeițele toate,

Ce e frumos veștejește, cel desăvârșit va să moară.

Asemenea plâns lied pe buze pentru iubire glorifică,

Pe când cei de rând neștiuți se coboară la Orcus.

Johann Wolfgang Goethe

Dank des Paria

Großer Brahma! Nun erkenn' ich,
Dass du Schöpfer bist der Welten!
Dich als meinen Herrscher nenn' ich,
Denn du lässest alle gelten.

Und verschließest auch dem Letzten
Keines von den tausend Ohren;
Uns, die tief Herabgesetzten,
Alle hast du neu geboren.

Wendet euch zu dieser Frauen,
Die der Schmerz zur Göttin wandelt!
Nun beharr' ich, anzuschauen
Den, der einzig wirkt und handelt.

Mulțumita unui paria

Brahma! Azi te recunosc,

Ziditor al lumilor!

Dumnezeu îți spun pios,

C-ai făcut potriva lor.

Și închei ultim tărâm

Mia de urechi tot mut;

În adânc ne coborâm

Toți ce-avem un nou născut.

Vezi femeile acestea,

Suferința-i zeitate!

Rogu-te primește vestea

Singur actului ce fapt e.

Rabindranath Tagore

जन गण मन

जन-गण-मन अधिनायक जय हे
भारत-भाग्य-विधाता ।
पंजाब सिंध गुजरात मराठा
द्राविड़ उत्कल बंग ।
विंध्य हिमाचल यमुना गंगा,
उच्छल जलधि तरंग ।
तव शुभ नामे जागे,
तव शुभ आशिष माँगे;
गाहे तव जय गाथा ।
जन-गण मंगलदायक जय हे,
भारत-भाग्य-विधाता ।
जय हे, जय हे, जय हे,
जय जय जय, जय हे ।।

Jana gana mana

Jana-gaṇa-mana adhināyaka jaya he
Bhārata bhāgya vidhātā
Pañjāba Sindh Gujarāṭa Marāṭhā
Drāviḍa Utkala Baṅga
Vindhya Himācala Yamunā Gaṅgā
Ucchala jaladhi taraṅga
Tava śubha nāme jāge
Tava śubha āśiṣa māge
Gāhe tava jaya gāthā
Jana gaṇa maṅgala dāyaka jaya he
Bhārata bhāgya vidhāta
Jaya he, jaya he, jaya he
Jaya jaya jaya, jaya he.

Thou art the ruler of the minds of all people,
dispenser of India's destiny.
Thy name rouses the hearts of Punjab, Sindh, Gujarat, the Maratha country,
in the Dravida country, Utkala (Orissa) and Bengal;
It echoes in the hills of the Vindhyas and Himalayas,
it mingles in the rhapsodies of the pure waters Jamuna and the Ganges.
They chant only thy name,
they seek only thy blessings,
they sing only thy praise.
The saving of all people waits in thy hand,
thou dispenser of India's destiny.
Hail, Hail, Hail to thee.

Traducere în limba engleză de Rabindranath Tagore

Jana Mana Gana

Jana-gana-mana domn minții tuturor,

Al Indiei-Bharat de soartă dătător.

La numele-ți bat inimi în Punjab, Sindh,

Gujarat, Maratha,

Drāviḍa, Utkala, Baṅga.

ecou îți dau munții Vindhya, Himācala,

muzică revarsă apele Yamunā, Gaṅgā,

te cântă valurile Oceanului Indian.

Toți cer binecuvântare

și-ți înalță laudă.

Mântuirea oamenilor e în mâna ta,

Al Indiei-Bharat de soartă dătător.

Slavă, slavă, slavă Ție.

Jaya he, jaya he, jaya he
Jaya jaya jaya, jaya he.

Pablo Neruda

El nuevo soneto a Elena

Cuando estés vieja, niña (Ronsard ya te lo dijo),
te acordarás de aquellos versos que yo decía.
Tendrás los senos tristes de amamantar tus hijos,
los últimos retoños de tu vida vacía...

Yo estaré tan lejano que tus manos de cera
ararán el recuerdo de mis ruinas desnudas.
Comprenderás que puede, nevar en primavera
y que en la primavera las nieves son más crudas.

Yo estaré tan lejano que el amor y la pena
que antes vacié en tu vida como un ánfora plena
estarán condenados a morir en mis manos...

Y será tarde porque se fue mi adolescencia,
tarde porque las flores una vez dan esencia
y porque aunque me llames yo estaré tan lejano...

Noul sonet al Elenei

Când tu vei fi bătrână, copilă, (-a zis Ronsard),

Îți vei aduce-aminte cum zic versurile-aste,

Sâni întristați alăpte-ți fiii nu pui de pard,

Vlăstarul de pe urmă al vieții tale proaste...

Voi fi așa departe că mâinile-ți de ceară

arar-vor amintirea ruinelor desnude.

Vei înțelege poate că ninge primăvară

Și că pe primăvară sunt negurile crude.

Voi fi așa departe că dragoste și dor

ce-ți revărsau viața ca amfora de nor

acum sunt condamnate în mâinimile-mi cu moarte...

Va fi târziu aceasta c-a fost adolescență,

târziu pentru că floarea atunci dădea esență,

pentru că la chemarea-ți voi fi așa departe...

Khalil Gibran

The Madman - His Parables and Poems

You ask me how I became a madman. It happened thus: One day, long
before many gods were born, I woke from a deep sleep and found all
my masks were stolen,--the seven masks I have fashioned an worn in
seven lives,--I ran maskless through the crowded streets shouting,
'Thieves, thieves, the cursed thieves.'

Men and women laughed at me and some ran to their houses in fear
of me.

And when I reached the market place, a youth standing on a house-top
cried, 'He is a madman.' I looked up to behold him; the sun kissed
my own naked face for the first time. For the first time the sun
kissed my own naked face and my soul was inflamed with love for
the sun, and I wanted my masks no more. And as if in a trance I
cried, 'Blessed, blessed are the thieves who stole my masks.'

Thus I became a madman.

And I have found both freedom of loneliness and the safety from
being understood, for those who understand us enslave something in
us.

But let me not be too proud of my safety. Even a Thief in a jail
is safe from another thief.

Khalil Gibran

Nebunul – parabolele și poemele sale

Mă întrebi cum am devenit nebun. Sa întâmplat astfel: Într-o zi, mult
înainte ca numeroși zei să se fi născut, m-am trezit dintr-un somn adânc

și am văzut că toate măștile îmi fuseseră furate – cele șapte măști

pe care le-am purtat în șapte vieți, - am alergat fără mască pe străzile

aglomerate, strigând: "Hoții, hoții, hoții blestemați."

Bărbați și femei au râs de mine și unii au fugit la casele lor

de frica mea.

Și când am ajuns la locul pieței, un tânăr stând în picioare pe terasa unei case

a strigat: „Acesta este un nebun”. M-am uitat în sus să-l văd; Soarele mi-a sărutat fața

goală pentru prima oară. Pentru prima oară soarele mi-a sărutat fața goală

și sufletul mi s-a inflamat cu iubire de soare, și nu mi-am mai vrut măștile.

Și parcă în transă am strigat: „Binecuvântați, binecuvântați sunt hoții ce mi-au furat

măștile.”

Astfel am devenit nebun.

Și am găsit și libertatea de singurătate și securitatea de

a nu fi înțeles, pentru că acei ce ne înțeleg înrobesc ceva

în noi.

Dar dați-mi voie să nu fiu prea mândru de securitatea mea. Chiar și un Hoț într-o pușcărie
este în securitate față de alt hoț.

Karol Wojtyla

Terra di Basilicata

Noi Ti invochiamo fiduciosi, Maria,
per i popoli oppressi
e per le vittime dell'umana ingiustizia;
per chi muore di fame
e per chi è privato della libertà,
o impedito nella pratica della propria fede.
Ti invochiamo per la pace nel mondo.
Ti invochiamo per questa Città
e per la terra lucana,
che da sempre ha conosciuto.
la fatica ed il dolore,
ma fidando in Dio
non ha smarrito mai il coraggio e la speranza.
Maria, discepola del tuo Figlio Gesù,
insegnaci a portare la Croce;
insegnaci ad amare quella Croce
che dalla carne e dal mondo
viene messa sulle spalle
di chi cerca la pace e la giustizia.
Maria, Regina e Madre di Misericordia,
dischiudi a quanti sentono venir meno le forze
sotto il peso della croce
l'orizzonte dell'Alleluia pasquale.

Basilicata

Noi te invocăm credincioși, Maria,

pentru popoarele opresate

și pentru victimele injustiției umane;

pentru muritorul de foame

și pentru cel privat de libertate,

sau împiedicat să-și practice propria credință,

Te invocăm pentru pace în lume.

Te invocăm pentru acest oraș

și pentru Lucania

ce-a cunoscut dintotdeauna

oboseala și durerea,

dar crezând în Dumnezeu

nu a pierdut niciodată curajul și speranța.

Maria, ucenica Fiului tău Iisus,

învață-ne să ducem Crucea,

învță-ne să iubim Crucea aceea

ce carnea și lumea

o pun pe umerii

celui ce caută pace și justiție.

Maria, Regină și Mamă a Milei,

deschide celor ce simt slăbindu-le forțele

sub greutatea crucii

orizontul pascalei Aleluia.

Said Akl

Dikkait

دقّيت ....... طلّ الورد عالشبّاك

وينها ؟ ....... تلبّك ما عاد يحكي

ماتت ...... لشو تخبّر ؟

أنا و ايّاك , أنا و ايّاك

وحدنا يا ورد رح نبكي

أنت و أنا يا ورد

وحدنا ........

بهونيك ليلة برد

حكيتلنا حكاية الحلواية

فايق شو طالت ......... ؟

قالت ........... حلوي أنا

و خلصت الحكاية

دقّيت عالشباك بعد سنين

شفتو انفتح .........

كيف شكل ؟

بعدك هون ؟

قال ......... علّمتني

حلوة الحلوين.........

ان فلّيت ...........

إترك عطر بهالكون

Said Akl

Am bătut

Am bătut... trandafirii au deschis fereastra.

Ea unde e? ... confuzie, niciun răspuns

Ea a murit... De ce spui asta?

Tu-Eu, Tu-Eu

Vom plânge singuri

Tu,Eu, OH trandafiri

Singuri...

Într-o noapte rece

Frumoasa ne-a spus o poveste

Ți-aduci aminte mult timp

Ea a spus... sunt frumoasă

Și povestea s-a sfârșit aici

Și am bătut la geam după ani

S-a deschis

Cum așa?

Mai ești aici?

Spuse... M-a învățat

Cea mai frumoasă dinre toate...

Dacă plec vreodată

Să las un parfum în această lume

Mazisi Kunene

Was I wrong

Was I wrong when I thought
All shall be avenged?
Was I wrong when I thought
The rope of iron holding the neck of young bulls
Shall be avenged?
Was I wrong
When I thought the orphans of sulphur
Shall rise from the ocean?
Was I depraved when I thought there need not be love,
There need not be forgiveness, there need not be progress,
There need not be goodness on the earth,
There need not be towns of skeletons,
Sending messages of elephants to the moon?
Was I wrong to laugh asphyxiated ecstasy
When the sea rose like quicklime
When the ashes on ashes were blown by the wind
When the infant sword was left alone on the hill top?
Was I wrong to erect monuments of blood?
Was I wrong to avenge the pillage of Caesar?
Was I wrong? Was I wrong?
Was I wrong to ignite the earth
And dance above the stars
Watching Europe burn with its civilisation of fire,
Watching America disintegrate with its gods of steel,
Watching the persecutors of mankind turn into dust
Was I wrong? Was I wrong?

Am fost greșit

Am fost greșit gândind

Toate vor fi răzbunate?

Am fost greșit gândind

Funia de fier strângând gâtul vițeilor

Va fi răzbunată?

Am fost greșit

Gândind orfanii de sulf

Se vor ridica din ocean?

Am fost depravat gândind nu e nevoie de iubire,

Nu e nevoie de iertare, nu e nevoie de progres,

Nu e nevoie de bunătate pe pământ,

Nu e nevoie să fie orașe de schelete

Trimițând mesaje de elefanți către lună?

Am fost greșit să râd extaz asfixiat

Când marea s-a umflat ca var nestins

Când cenuși peste cenuși erau suflate de vânt

Când sabia pruncului a fost lăsată singură pe deal?

Am fost greșit ridicând monumente de sânge?

Am fost greșit răzbunând jaful lui Cezar?

Am fost greșit? Am fost greșit?

Am fost greșit dând foc pământului

Și dansând deasupra stelelor

Privind Europa arzând cu civilizația ei de foc,

Privind America dezintegrându-se cu zeii ei de oțel,

Privind persecutorii omenirii prefăcându-se în pulbere

Am fost greșit? Am fost greșit?

Ahmed Shawki

يا أمي ما شكل السماء .. وما الضياء وما القمر ..
بجمالها تتحدثون .. ولاأرى منها أثر ..

هل هذه الدنيا ظلامٌ هم في ظلامٍ مستمر..
يا أمي مـُدي لي يديك عسى يزايلني الضجر ..
أمشي أخاف تعثراً .. وسط النهار أو السحر ..
لا أهتدي في السير .. إن طال الطريق وإن قصــُــر ..

أمشي أُحاذر أن يـصادفني إذا أخطو خطر ..
والأرض عندي يستوي منها البسائط والــحــُــفر ..

عــُــكازتي هي ناظري .. هل في جمادٍ من نظر ..
يجري الصغار .. ويلعبون ويرتعون ولا ضرر ..

وأنا ضريرٌ قاعدٌ في عـُـقر داري مستقر ..
الله يلطف بي ويصرِفُ ما أقاسي من كدر ..

Ahmed Shawqi

Ce-i luna?

Oh, mamă, cum arată cerul? Lumina ce-i, ce-i luna?

Îmi spui de frumusețea lor, dar eu nu văd niciuna.

E lumea asta întuneric peste întuneric infinit?

Dă-mi mâna, mamă, să îmi treacă de urât.

Calc speriat de piedici, la ziuă, în amurg.

Merg fără călăuză pe drumul scurt ori lung.

Merg într-o trepidare să nu dau de pericol,

Pământul mi-e tot unul, șes, hopul de vehicol.

Bastonul mi-e vedere, închipuie-ți, solidă

Copiii fug, se joacă, zburdă fără obidă.

Dar eu sunt orb, acasă, pe-a locului ședere,

Bun dumnezeu cu mine-i, îmi scade din durere.

Agostinho Neto

Sinfonias

A melodia crepitante das palmeiras
lambidas pelo furor duma queimada

Cor
estertor
angústia

E a música dos homens
lambidos pelo fogo das batalhas inglórias

Sorrisos
dor
angústia

E a luta gloriosa do povo

A música
que a minha alma sente.

Simfonii

O melodie pocnind palmierii

linge mânia unui ars

Culoare

răgușală

angoasă

Și muzica oamenilor

linge focul bătăliilor fără glorie

Surâsuri

dor

angoasă

Și lupta glorioasă a poporului

Muzica

simțită de sufletul meu

Si Mohand

Wallah

Thikkelt-a ad hedjigh asefru

Wallah ad yelhu

Ad inadi deg lwedyat.

Wi t-islan ard a t-yaru

Ur as-iberru

W' illan d elfahem yezra-t :

A nhell Rebbi a tent-yehdu

Ghur-es ay nedâu

Ad baâdent adrim nekfa-t.

Si Mohand

Wallah

O să compun un poem

Doamne te rog să fie frumos

Peste tot să ajungă.

Cine-l va auzi îl va scrie,

Nu și-l va face parte

Iar înțelepții îl vor înțelege:

Domnul să le dea duhul milei

Numai el ne poate ține

Femeile să ne ierte nu mai avem bani.

Chinua Achebe

Air Raid

It comes so quickly

the bird of death

from evil forests of Soviet technology

A man crossing the road

to greet a friend

is much too slow.

His friend cut in halves

has other worries now

than a friendly handshake

at noon.

Raid aerian

Vine prea repede

pasărea morții

din pădurile diavolești ale tehnologiei sovietice

Un bărbat traversând strada

pentru a saluta un prieten

este prea încet.

Prietenul său tăiat în bucăți

are alte griji acum

decât o prietenească strângere de mână

la prânz.

Rainer Maria Rilke

Verger (VII)

Heureux verger, tout tendu à parfaire
de tous ses fruits les innombrables plans,
et qui sait bien son instinct séculaire
plier à la jeunesse d'un instant.

Quel beau travail, quel ordre que le tien !
Qui tant insiste dans les branches torses,
mais qui enfin, enchanté de leur force,
déborde dans un calme aérien.

Tes dangers et les miens, ne sont-ils point
tout fraternels, ô verger, ô mon frère ?
Un même vent, nous venant de loin,
nous force d'être tendres et austères.

Verger (VII)

Livadă fericită, ținându-se cum cresc

Perfecte fructele pe multe fețe,

Bine știind instinctul bătrânesc

A și-l plia o clipă tinerețe.

Frumoasă treabă, ordine avans!

Atât insistă ramurile toarse,

de propria putere încântate doar se

destind într-un aerian balans.

Primejiile tale, ale mele

Nu sunt frățești, ô verger, ô mon frère ?

Același vânt venind din stele

Ne forțează-a fi fragili, austeri.

Carl Michael Bellman

Amaryllas

Opp, Amaryllis! Vakna min lilla!
      Vädret är stilla,
      luften sval.
      Regnbågen prålar,
      med sina strålar
      randiga målar
      skog och dal.
Amaryllis, låt mig utan våda
i Neptuni famn dig frid bebåda!
Sömnens gud får icke mera råda
i dina ögon, i suckar och tal!

Kom nu och fiska — noten är bunden —
      kom nu på stunden,
      följ mig åt!
      Kläd på dig tröjan,
      kjorteln och slöjan,
      gäddan och löjan
      ställ försåt!
Vakna, Amaryllis lilla, vakna —
låt mig ej ditt glada sällskap sakna!
Bland delfiner och sirener nakna
ska vi nu plaska med vår lilla båt.

Tag dina metspön, revar och dragen!
      Nu börjar dagen —
      skynda dig!
      Söta min lilla,
      Tänk icke illa!
      Skulle du villa
      neka mig?
låt oss fara till det lilla grundet
eller dit bort till det gröna sundet,
där vår kärlek knutit det förbundet,
varöver Tirsis så harmade sig!

Stig då i båten! Sjungom vi båda!
     Kärlek skall råda
     i vårt bröst.
     Eol sig harmar,
     men när han larmar,
     i dina armar
     är min tröst.
Lycklig uppå havets vreda bölja
i din stilla famn, kan jag ej dölja
hur i döden hjärtat vill dig följa…
Sjungen, sirener, och härmen min röst!

Amaryllis

Sus, Amaryllis! Pui, trezitu-ni-l-a,

Timp lin dă fila.

Aer pur.

Curcubeu har,

raze altar

dungat țintar

văi și păduri.

Amaryllis, nu-mi da voie să te îndrept

arald de pace lui Neptun la piept.

Domnul somnului nu mai are-adept

în ochii tăi, în supine, în conjur.

Vino la pește – uite harta,

Momentul e gata,

Vino cu mine!

Pune-ți flanela,

plasa și vela

lancela,

și, cu bine!

Trezește-te, Amaryllo pui, trezește -

nu mă lăsa fără companie peștește!

Printre delfini și sirene nudește,

acum cu bărcuța om stropi dulbine.

Ia-ți bețele pescare, plase, papă!

De zi se crapă -

hai degrab'!

Pui cuminte

ține minte,

mă dezminte

vila crab?

Să mergem la o apă cu prund,

sau într-acolo pe verde sund,

unde iubirea noastră aliați scufund',

că Tirsis le-a vorbit ca lui Ahab!

Atunci, sari în barcă, amândoi cântând,

iubirea surâzând

la sânul nost'.

Eol adie,

când umblă ție

în brațe să-nvie,

eu sunt la post.

Ferice pe-ale oceanului furioase unde,

încă în brațele tale, nu pot ascunde

cum moartea în inimă te caută unde...

Cântați, sirene, și dați-mi un rost!

Maurice Maeterlinck

Chansons

XIV

Les trois soeurs ont voulu mourir

Elles ont mis leurs couronnes d’or

Et sont allées chercher leur mort.

S’en sont allées vers la forêt:

« Forêt, donnez-nous notre mort,

Voici nos trois couronnes d’or. »

La forêt se mit à sourire

Et leur donna douze baisers

Qui leur montrèrent l’avenir.

Les trois soeurs ont voulu mourir

S’en sont allées chercher la mer

Trois ans après la rencontrèrent.

« Ô mer donnez-nous notre mort

Voici nos trois couronnes d’or. »

Et la mer se mit à pleurer

Et leur donna trois cents baisers

Qui leur montrèrent le passé.

Les trois soeurs ont voulu mourir

S’en sont allées chercher la ville

La trouvèrent au milieu d’une île.

« Ô ville donnez-nous notre mort

Voici nos trois couronnes d’or. »

Et la ville s’ouvrant à l’instant

Les couvrit de baisers ardents

Qui leur montrèrent le présent.

Cântece

XIV

Voind să moară cele trei

surori și-au pus coroanele

Plecând să afle moartea-le.

S-au îndreptat către pădure:

„Pădure, dă-ne moartea

Și-ai trei coroane de-aur partea”

S-a pus pe râs pădurea,

Și zece săruturi le da

Viitorul a li-l arăta.

Voind să moară cele trei

Surori spre mare porniră,

După trei ani o întâlniră.

„O, mare, dă-ne moartea

Și-ai trei coroane de-aur partea.”

Iar marea s-a pus pe plâns,

Trei sute săruturi le da

Trecutul a li-l arăta

Voind să moară cele trei

surori spre-oraș vântură,

găsindu-l într-o insulă.

„Oraș, oraș, dă-ne moartea

Și ai trei coroane de-aur partea.”

Iar orașul s-a deschis la moment

Săruturi dându-le ardent,

Uitați-vă la prezent.

Léopold Sédar Senghor

Le totem

Il me faut le cacher au plus intime de mes veines
L’Ancêtre à la peau d’orage sillonnée d’éclairs et de foudre
Mon animal gardien, il me faut le cacher
Que je ne rompe le barrage des scandales.
Il est mon sang fidèle qui requiert fidélité
Protégeant mon orgueil nu contre
Moi-même et la superbe des races heureuses …

Totemul

Trebuie să mă ascund în cea mai intimă din vinele mele

Strămoșul are pielea furtunii brăzdată de fulgere și tunet

Animalul meu păzitor trebuie să-l ascund

Ca să nu rup barajul scandalurilor.

Sângele meu fidel cere fidelitate

Protejându-mi orgoliul nu contra

Mea însumi și a superbiei raselor fericite...

Joost van den Vondel

Klachten des Poëets

Wat ramp, wat ongeluk plaagt nog mijn grijze haren!
Wat schande moet mij nog, eilacy! wedervaren!
Wat droefheid, wat verdriet, wat leed komt mij nog aan,
In dees mijn wintertijd, die haast zou zijn gedaan!
Wanneer ik overdenk èn ’tgeen ik was vóór dezen,
En wat ik, tot mijn smaad, moet tegenwoordig wezen;
Wanneer ik mij bezie in dees mijn hoogste nood,
Mijn lijden is te zwaar, mijn ongeluk te groot.
Maar doch, indien mij ’t leed, indien de hoge stromen
Van zo veel lijdens mij zal moeten overkomen,
Ik lijd ze, zo ik kan, ik wacht ze met geduld,
Ik voeg mij na de tijd, hoe ’t ongeval ook brult.
Maar gij, Mary! en gij, o rei der Heil’ge Maagden!
Die ’t al, èn lijf èn goed, ook voor de Godsdienst waagden,
Ai, ziet mij gunstig aan, hebt achting op mijn druk
Hebt meelij met mijn lot, en dit mijn ongeluk!
U heb ik toevertrouwd, U heb ik, al mijn dagen,
Nadat ik ben verlicht, mijn liefde toegedragen;
’k Heb U mij toegewijd, en U ik mij nog geef
Ai, maakt weer (want gij kunt), dat ’k eeuwig met U leef!

Lăcrimările poeților

Ce prăpăd, ce năpastă peste părul meu sur!

Ce ocară și eu vai-eilacy! încă îndur!

Ce durere, ce dor, suferire, tot alean,

În toiul iernii de-n curând fi-va dantan!

Când mi-aduc aminte cum eram înainte

Iară acuma esență de grele cuvinte;

Mă uit în oglindă nevoindu-mă altul,

Prea-prea suferință, și mai și păcatul.

Ci dacă-indien suferit-am curenții

Atâtor suferințe providenții,

Le sufăr iar de la capăt, nu-mi pierd paciența,

Adaug, după un timp, cum urlă accidența.

Daar tu, Mary! și tu, O, cor murmurat de virgine!

Atât, viață și bunuri, și rugăciune,

Ai, primește-mi cu blândețe respectul ardent,

Aibi milă de soarta-mi ce mi-e accident!

Ai, ție ți-am încredințat toate zilele,

După ce s-a aprins iubirea cu milele;

Devoțiunii Tale ofrandă să fiu

Ai, iar (pentru că poți) cu Tine veșnic viu!

Adam Oehlenschläger

Maria

Mild og varm,
Med det søde Barn i Arm,
Ung, uskyldig, huld og skiøn,
Smiler hun til sin elskte Søn,
Lægger ham ved sit fulde Bryst;
Fuglesang er hendes Røst,
Hvid, som Lillien, hendes Haand,
Himmelblaat hendes Klædebon,
Øiet, som Havet, dunkelblaa,
Bølgende Taarer i Øiet staae;
Haaret er Solens Straaleflod,
Kinden Morgenens Rosenblod.
See! hvor i Ætherens Sølverflor,
Sødt hun vugger det spæde Noer.

Maria

Blând și cald,

În brațe, prunc dalb,

Crud, nevinovat, trup preaviu,

Ea surâde dragului fiu,

Îl pune pe sânul plin;

Privighetor glasu-i divin,

Mâna, crin,

Veșmântul, cer,

Ochii, adâncul mării

În geana lăcrimării,

Părul, râu de soare,

Fața, zori în floare.

Vezi! Înflorind Eterul,

Ea leagănă Misterul.

Peter Rosegger

Volkslied

Es springt ein guldener Bronnen
Aus heißem Herzen auf,
Und spiegelt in der Sonnen
Des Menschen Lebenslauf.

Es steigt ein ewiges Klingen
Zu Gottes Himmel an,
Das Höchste muss man singen,
Weil man's nicht sagen kann.

Kein Adler mag sich heben
So hoch zum Himmelszelt,
Als deine Lust am Leben
Im Jauchzen aufwärts gellt.

So tief legt sich der Müde
Zur letzten kühlen Rast,
Als du dein Leid im Liede
Zur Ruh' gebettet hast.

Peter Rosegger

Cântec popular

Din râu un pește sare,

De aur, cald iubirii,

Și oglindește-n sore

Viața omenirii.

Eternă lamă-ntinde

Lui Dumnezeu în cer,

Cel mai înalt să cânte

Cel mai adânc mister.

Nici vulturul n-ajunge

Cortul albastru ci

În leagăn strigă sânge

Cu pofta de-a trăi.

Atâta oboseală

La ultim val de ger e

Că somnul ni-l răscoală

Cântece de durere.

Versiune de George Anca

Тарас ШЕВЧЕНКО

Заповіт

Як умру, то поховайте
Мене на могилі,
Серед степу широкого,
На Вкраїні милій,
Щоб лани широкополі,
І Дніпро, і кручі
Було видно, було чути,
Як реве ревучий.

Як понесе з України
У синєє море
Кров ворожу... отойді я
І лани, і гори —
Все покину і полину
До самого Бога
Молитися... а до того
Я не знаю Бога.

Поховайте та вставайте,
Кайдани порвіте
І вражою злою кров'ю
Волю окропіте.
І мене в сiм'ї великій,
В сiм'ї вольній, новій,
Не забудьте пом'янути
Незлим тихим словом.

Taras Șevcenko

Testament

Când mor, mă îngropați

Într-un mormânt,

În stepa largă

Din țara dragă,

Lanuri întinse,

Nipru și stânci,

Să văd, să aud

Strigăt-strigi.

Când s-o revărsa din Ucraina

În marea albastră

Sângele dușman... atunci oi lăsa

Lanurile și munții -

Tot pokinu și polinu

lui Dumnezeu

Rugându-ne...până atunci

Eu nu cunosc pe Dumnezeu.

Îngropați-mă și ridicați-vă,

Rupeți lanțurile,

Spulberați sângele

Cotropitorilor.

Și în marea mea familie

În familia liberă, novă,

Amintirea pomeniți-mi

nezlim șoptită slovă.

Mehmet Akif Ersoy

Birlik

Cehennem olsa gelen, göğsümüzde söndürürüz.
Bu yol ki Hak yoludur, dönme bilmeyiz, yürürüz;

Düşer mi tek taşı sandın harim-i namusun,
Meğer ki harbe giden son nefer şehid olsun.

Şu karşımızdaki mahşer kudursa, çıldırsa,
Denizler ordu, bulutlar donanma yağdırsa,

Bu altımızdaki yerden bütün yanardağlar
Taşıp da kaplasa âfakı bir kızıl sarsar,

Değil mi cephemizin sinesinde iman bir;
Sevinme bir, acı bir, gaye aynı, vicdan bir;

Değil mi ortada bir sine çarpıyor, yılmaz,
Cihan yıkılsa emin ol bu cephe sarsılmaz!

Unitate

Infernul se apropie, iar noi ne umflăm pieptul.

Călcăm pe-un drum care rotirii nu-i cunoaște dreptul;

Rugămu-ne zid în harim crezând suprem cinstirii bir,

Când ultimul soldat nefer se luptă spre a fi martir.

Dinspre mahșer-armaghedon furtuna sună goarnă,

Armata mărilor, navele norilor se răstoarnă,

Toți vulcanii se află dedesubtu-ne sub pământ

Șip roșu sapă priveliștea la jurământ,

Nu e inimă plină de iman-credință,

Jubilare, dor, cauzând aceeași conștiință;

Cine să reziste nu se îndărătnicește,

Fii sigur-emin, Jahan, zidul se prăbușește!

Sándor Petőfi

Fa Leszek

Fa leszek, ha fának vagy virága.
Ha harmat vagy: én virág leszek.
Harmat leszek, ha te napsugár vagy...
Csak, hogy lényink egyesüljenek.

Ha, leányka, te vagy a mennyország:
Akkor én csillagá változom.
Ha, leányka, te vagy a pokol: (hogy
Egyesüljünk) én elkárhozom.

Sandor Petofi

Copac voi fi

Copac voi fi, tu să fii floare.

Soare voi fi tu să fii rouă,

Rouă voi fi tu să fii soare ori...

Nicicând ființă ruptă-n două.

Iubito, dacă ești în ceruri:

Atunci și steau mea m-a rechemat.

Iubito, dacă ești în iad: (ca

Să ne unim) sunt blestemat.

Emily Pauline Johnson

A prodigal

My heart forgot its God for love of you,
And you forgot me, other loves to learn;
Now through a wilderness of thorn and rue
Back to my God I turn.

And just because my God forgets the past,
And in forgetting does not ask to know
Why I once left His arms for yours, at last
Back to my God I go.

Risipitor

Uitându-mi Domnul inima ți-am dat,

Tu m-ai uitat, la la focul altui horn;

Acum prin spinii pustiirii în păcat

La Dumnezeul meu mă-ntorn.

Pentru că Domnul iartă ce ne fu,

Și din iertare nu mă-ntreabă cum

Din brațele-i căzut-am-am eu și tu,

La el din nou îmi caut drum.

Rafael Pombo

Extasis

¡Gran noche!… ¡Tanta majestad me aterra
tanta sublimidad me cusa espanto!
Dios cobija el misterio de la tierra
con el misterio augusto de su manto.

Al son de aquella mística armonía
la inmensa tierra extático contemplo
como un cadáver, lívida, sombría,
bajo la santa bóveda del templo.

Esta sublime paz que me estremece
este silencio asombrador, profundo,
mas bien que una hora mundanal, parece
la víspera imponente de otro mundo.

Como una tregua entre la culpa inerme
y el rayo que se apronta a fulminarla,
cuando la pobre humanidad se duerme
Dios desciende en secreto a visitarla.

Extax

Noapte enormă!... Fioroasă măreție

atâta sublimitate să mă înspăimânte!

Dumnezeu înpăturește taina pământie

întru taina augustei sale mante.

La sonul acelei armonii sfinte

imensa terră extatic o contemplu

ca pe un cadavru din morminte,

sub sfânta boltire de templu.

Această pace sublim cutremurată,

această liniște profundă-n hume,

părelnică la ceas mundan, se arată

impunător ajun de altă lume.

Ca un pact între vina fără arme

și raza apropiindu-se s-o fulmineze,

pe când biata umanitate doarme,

Dumnezeu coboară în secret s-o viziteze.

George Anca

sâmbătă, 13 iulie 2013

POEȚI NAȚIONALI - NATIONAL POETS

A prodigal / Risipitor

Adam Mickiewikz

Ajudah

Thomas Moore

At the Mid Hour of Night

Thomas Moore

La ceasul miezului de noapte

Mai mândru decât tine

Friedrich Hölderlin

Hyperions Schicksalslied

Cîntec de soartă al lui Hyperion

Dylan Thomas

And Death Shall Have No Dominion

William Shakespeare

All the World's a Stage

Victor Hugo

Clair de lune

Stih

Khalil Gibran

The Madman - His Parables and Poems

Ahmed Shawki

Sinfonias

Peter Rosegger

Volkslied

Peter Rosegger

Fa Leszek

A prodigal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog