Friedrich Schiller: Nänie

Friedrich Schiller

    1759 - 1805

                  
                     Nänie

Auch das Schöne muß sterben! Das Menschen und Götter bezwinget,
Nicht die eherne Brust rührt es dem stygischen Zeus.
Einmal nur erweichte die Liebe den Schattenbeherrscher,
Und an der Schwelle noch, streng, rief er zurück sein Geschenk.
Nicht stillt Aphrodite dem schönen Knaben die Wunde,
Die in den zierlichen Leib grausam der Eber geritzt.
Nicht errettet den göttlichen Held die unsterbliche Mutter,
Wann er am skäischen Tor fallend sein Schicksal erfüllt.
Aber sie steigt aus dem Meer mit allen Töchtern des Nereus,
Und die Klage hebt an um den verherrlichten Sohn.
Siehe! Da weinen die Götter, es weinen die Göttinnen alle,
Daß das Schöne vergeht, daß das Vollkommene stirbt.
Auch ein Klagelied zu sein im Mund der Geliebten ist herrlich;
Denn das Gemeine geht klanglos zum Orkus hinab.

                                                   Friedrich Schiller


                          Nänie

Însăși frumusețea va să se stingă! Robit-a oameni și zei,
N-atinse însă pieptul de aramă al stygianului Zeus.
O singură dată iubirea îmblânzi zeul umbrelor,
Dar, netrecut pragul, hotărât, își retrase darul.
Nici Afrodita nu poate alina rana băiatului,
Gingaș trup în care se prefcu fiorosul mistreț.
Nici sacrul erou nu-și salvează mama eternă,
Când prăvălit în fața porții soarta își împlinește.
Dar ea se înalță din mare cu toate fetele lui Nereus
Și pornește un bocet pentru slăvitu-i fecior.
Uite! Plâng zeii și plâng și zeițele toate,
Ce e frumos veștejește, cel desăvârșit va să moară.
Asemenea plâns lied pe buze pentru iubire glorifică,
Pe când cei de rând neștiuți se coboară la Orcus.

                                                              Versiune de George Anca