Goethe / Neruda / Gibran

Johann Wolfgang Goethe

1749-1832

Mulțumita unui paria

Brahma! Azi te recunosc,

Ziditor al lumilor!

Dumnezeu îți spun pios,

C-ai făcut potriva lor.

Și închei ultim tărâm

Mia de urechi tot mut;

În adânc ne coborâm

Toți ce-avem un nou născut.

Vezi femeile acestea,

Suferința-i zeitate!

Rogu-te primește vestea

Singur actului ce fapt e.

Versiune de George Anca

Pablo Neruda

1904-1973

El nuevo soneto a Elena

Cuando estés vieja, niña (Ronsard ya te lo dijo),
te acordarás de aquellos versos que yo decía.
Tendrás los senos tristes de amamantar tus hijos,
los últimos retoños de tu vida vacía...

Yo estaré tan lejano que tus manos de cera
ararán el recuerdo de mis ruinas desnudas.
Comprenderás que puede, nevar en primavera
y que en la primavera las nieves son más crudas.

Yo estaré tan lejano que el amor y la pena
que antes vacié en tu vida como un ánfora plena
estarán condenados a morir en mis manos...

Y será tarde porque se fue mi adolescencia,
tarde porque las flores una vez dan esencia
y porque aunque me llames yo estaré tan lejano...

Pablo Neruda

Noul sonet al Elenei

Când tu vei fi bătrână, copilă, (-a zis Ronsard),

Îți vei aduce-aminte cum zic versurile-aste,

Sâni întristați alăpte-ți fiii nu pui de pard,

Vlăstarul de pe urmă al vieții tale proaste...

Voi fi așa departe că mâinile-ți de ceară

arar-vor amintirea ruinelor desnude.

Vei înțelege poate că ninge primăvară

Și că pe primăvară sunt negurile crude.

Voi fi așa departe că dragoste și dor

ce-ți revărsau viața ca amfora de nor

acum sunt condamnate în mâinimile-mi cu moarte...

Va fi târziu aceasta c-a fost adolescență,

târziu pentru că floarea atunci dădea esență,

pentru că la chemarea-ți voi fi așa departe...

Khalil Gibran

1883-1931 

 

The Madman - His Parables and Poems

You ask me how I became a madman. It happened thus: One day, long
before many gods were born, I woke from a deep sleep and found all
my masks were stolen,--the seven masks I have fashioned an worn in
seven lives,--I ran maskless through the crowded streets shouting,
'Thieves, thieves, the cursed thieves.'

Men and women laughed at me and some ran to their houses in fear
of me.

And when I reached the market place, a youth standing on a house-top
cried, 'He is a madman.' I looked up to behold him; the sun kissed
my own naked face for the first time. For the first time the sun
kissed my own naked face and my soul was inflamed with love for
the sun, and I wanted my masks no more. And as if in a trance I
cried, 'Blessed, blessed are the thieves who stole my masks.'

Thus I became a madman.

And I have found both freedom of loneliness and the safety from
being understood, for those who understand us enslave something in
us.

But let me not be too proud of my safety. Even a Thief in a jail
is safe from another thief.

Khalil Gibran

Nebunul – parabolele și poemele sale

Mă întrebi cum am devenit nebun. Sa întâmplat astfel: Într-o zi, mult
înainte ca numeroși zei să se fi născut, m-am trezit dintr-un somn adânc

și am văzut că toate măștile îmi fuseseră furate – cele șapte măști

pe care le-am purtat în șapte vieți, - am alergat fără mască pe străzile

aglomerate, strigând: "Hoții, hoții, hoții blestemați."

Bărbați și femei au râs de mine și unii au fugit la casele lor

de frica mea.

Și când am ajuns la locul pieței, un tânăr stând în picioare pe terasa unei case

a strigat: „Acesta este un nebun”. M-am uitat în sus să-l văd; Soarele mi-a sărutat fața

goală pentru prima oară. Pentru prima oară soarele mi-a sărutat fața goală

și sufletul mi s-a inflamat cu iubire de soare, și nu mi-am mai vrut măștile.

Și parcă în transă am strigat: „Binecuvântați, binecuvântați sunt hoții ce mi-au furat

măștile.”

Astfel am devenit nebun.

Și am găsit și libertatea de singurătate și securitatea de

a nu fi înțeles, pentru că acei ce ne înțeleg înrobesc ceva

în noi.

Dar dați-mi voie să nu fiu prea mândru de securitatea mea. Chiar și un Hoț într-o pușcărie
este în securitate față de alt hoț.

Versiune de George Anca