DODII
graiul vătraiul fierul
roşu mutule suge-l c-o să sfârâie
mîna ascunsă în
pasărea zburându-ţi rana mângâierii
dezgroapă oasele
îngroapă pleoapele feţii de corabie
cercurile oarbele
turmele pasc hainele cu tălăngile
sac de rană
însângerată pe fruntea peştilor de aur
dodone d’odinioare
uliul şarpe paparudă ne inundă
pe ochi mă sprijin ăn
prăpastie orbilor plânşi huma le taie stelele
m-a trezit bătaia
vântului cremene veşnică
soare veşnic în
sfeşnic suflet de tină în lumină
copaci de fier spre
lună dezrădăcinaţi din sânge
îi dezgioacă de pe
oase carnea corb înamorat
sufletul meu te-o
părăsi sufletului tău îi va fi dor
ies din noapte intru-n
ceaţă să ajung de dimineaţă
ca dinr-o apă se nalţă
din mormânt rădăcinile
tăierea braţelor ochii
tăierea capului sufletul
ne ducem vieţile
noaptea dimineţile
soarele luna stelele
ne luminează relele
suflet de călăreţ
îngropat în copite
codru de lănci în
văzduh de raze
scăpărai intrai în rai
turmă cea mai de pe urmă
unul băştinaş unul
mintenaş unul prinde-l-aş
una-n somn un vis
una-n morţi abis una-n vale i-s
coboară cobor de pe un
picior de cer fără nor
din copiii lui moară
unul porumb unul secară
după mare mila ta
peste lume pasărea
corabie pe apă ca
focul pe uscat
nu poţi pluti peste
poetul în fâşii
libertatea şi moarea
luau foc
toate lucrurile de
afară au fost în casă
ai umblat pe deal să
mori şi să te deştepte tatăl tău
la tot ce se
învârteşte eşti concentric din o-ul oribilului
trupurilr sufletele
oile-n muntele oilor
ce mame depărtate ale
numelui meu
asemănarea mea
dându-ţi în meteori
ochii amintindu-mi
amintirea văzându-mi
mâini din altă lume pe
feţe de pe pământ
clopote trag razele
luminii
în pământ trupul în
zbor sufletul
ploaia măruntă
putrezeşte purpura
vorba în dodii în
taină poduri înmiresmate
legat la ochi cu ochii
ucigaşului
îngerul îţi seamănă
dar este mai frumos
diavolul îţi seamănă
dar este mai frumos
Pena Corcoduşa
blondului polcovnic
Kalistanul nu şi-a
îmbătat Dubrovnik
Cişmigiul varsă
mesteceni în lună
lăcrimioară stoarsă
ceai de mătrăgună
trikuti Trishul
ecranul recul
front sentimental
înecat la mal
danf de crame
buric la rame
la un pas de
trecătoarea unde mă iubişi
se dărâmă mănăstirea
din păiş
să ne ridicăm haraciul
din persoană
ţine-mă de dreapta
catalană
ia-mă franţuzeşte
dintre ţuici pitice
dumă-n Roshinara către
King în bice
invidiind la un ceas
dispraţii
numai din disperare şi
corporalitate
înseamnă că ne-am
doeit raţii
de alte deliruri tot
piperate
la o ţuică printre
puţine femei
şi una cu Pena
Corcoduşa de-a ei
pentru încă o
nepublicabilă perfecţiune
propun toată sanscrita
şi speranţa
ca nici un sanscritist
să nu mai fie întemniţat
pentru Vede şi
celelalte şi un vers
tras dintr-un neam
fără sunete
la ordinul tovarăşului
Nicolae Sanscritul
veseli munţii triste
mările buni bătrânii
răi tiranii dulci
amărâţii Diwali mâne-i
copiii munţilor
mărilor bătrânilor tiranilor
amărâţilor mânaţilor
diwalilor
veseli trişti dulci
amărâţi mânaţi
munţi mări bătrâni
tirani amărâţi
aţi auzit ori nu cât
de bine e să ai o ţară
să ai lumea şi pe
dumnezeu
să ai ce mânca şi ce
iubi şi ce duce
pe ultimul drum pe o
carte
nescrisă nepublicată
şi totuşi interzisă
necitită nepovestită
decât pe din afară
în sanscriă câte un
templu până azi
se aude huruind în
sacrificiu
tot în alte graiuri de
la dumnezeu
oamenii se convertesc
în dragoste de sine
că un cancun până la o
oră palidă
nu ştiu ce mă întreba
din ochi
rădăcini clasice
tulpini romantice flori moderniste
scuturându-se
tăindu-se stingându-se
în cafee Einstein luna
trecută acolo
şi-n umbra unei zăpezi
veşnice dincoace
şi-n greva
distribuitorilor de hârtie nudă
şi-n patria virgină a
scrisorii-adresă
mama pământ mai în
călduri la tropice
decât la capul mortului
cer
lungindu-şi boala până
la muson în dansul lui Shiva
ce e-n minte printre
expresii din altă căcănărie
se cheamă frică de
mintea însăţi ieşită din ea
cu groaza tuturor
expresiilor de dincolo
jur mitului credinţă
neomenească de piatră în aşteptare
prin mit înţelegând
dispreţul mitologic
pentru haită şi
hăitaşi ciocnindu-se în sine hăulind
cum nu s-ar descoma
vârfurile dinspre
dumnezeu
în mersul lin al
munţilor
sunând tălăngi de
oameni
când moartea în păcat
se vede
neant familiar moartea
alor mei
eu murindu-le
remuşcarea
numai câinii răi sunt
de înţeles
mă înţeleg şi pe mine
lătrându-mă în somn de
un avatar
de-aia e dumnezeu
a nu se putea face
nimic
a-l invita etern chiar
şi pe la noi
să i ne dăm de pomană
de sufletul celor ce
n-am
avut de gând să fim
fiindcă nu se putea
fără el
rămân ce las nu ce m-a
lăsat de lăsata eului
accept canibalii
aflându-mă sătul
zadarnic aşteptându-i
rămânând
îmi pierd ruralitatea
urbanitatea minţile
mă hotărăsc pentru
măsuri nedepăşind o zi
începutul ori
sfârşitul incredibilului
toate stîncile la ora zece şi treizeci în carceră
la unsprezece oraşul
ras de pe faţa pământului
munţii raşi călugări
budhişti
mirele la vedere
mireasa ascunsă
magnetofonul trezeşte
la dans elefanţii lunii
amiază promenadă poşta
poliţia spitalul
tânărul se aplecase să
atingă genunchii directorului
toţi rupţi aripi de
bazar în moloz apare familia vecină
dinspre vale printre
bârne după oale să se-atârne
câinii lătrau luna
bătea
mormântul se
scufundase
să facă loc la alte
oase
mă mir de balada 905
flautul ştie să-mi ia din durere
femeia în dragoste cu
muntele ca vrăjitoarele
cerşetorimea daţi-ne
moartea voastră măruntă
nu vrem picioare
şchiopii de-o viaţă
amânate explozii
aruncând lapte ţâţa din gură
Yeti al păsărilor
zăpezilor peste falie sub nor mort
suferinţa orologiului
bătând sfârşitul ogarilor de piatră
m-a lăsat să plec
rugându-mă să mă păstrez acelaşi pentru cine va trebui
cai şerpi lut ars orez
plictis religios antiyoginic
liniştirea cu o viaţă
de cântec în stingere cu fum de oase fosforescente
o mie de ani nu mă
atinge în mahasamadhi
cînd n-am mai avut loc
în moarte am înviat în carne de ruină
nu mai sunt nimeni
cânt şi din saroda vă dansez shakti
sunt fiinţă în
meditaţie
am fotografiat la
lumina aurei arderea aşezărilor
eroii se salvau într-o
clipă insuficientă vieţii
eroii mureau într-o
clipă insuficientă morţii
mai am o viaţă şapte
mii eonii rabdă asemănări
mut vorbindu-măp surd
înviindu-mă îmi pare rău de duşmani şi de un popor
ştirile se culeg
singure din martori căzuţi repetând un refren adineauri schimbat
fulgerul inimii norul
planetelor
Himalaya ţi-e patrie
Saturn te ispiteşte îngenunchindu-te
dimineaţa coboară
izvoare în exil
lovită fantezie de
întâmplări adevărate
căzut în patima
reîncarnării din pasărea cenuşii
deşteptare fumătoare
inhalată cu o pată nicotină de lumină
umbră vădană în zare
vedică doar o nirvană dansului piedică
aştept guzganii sepie
aruncând cerneală de veghe
partium doloris in
caelo et in terra delfinul soarelui
parşive şive naţii la
tine în laborator
de friguri zaci şi te
scoli de dragoste zaci şi mori
m-ai iubit ca pe-o
copilă m-a lăsat ca pe-o străină
care din noi ne-om
lăsa să se uşte ca iarba
trei în lume nu se
poate
om să scape de la
moarte
să-ntinereşti nu se
poate
şi să le iubeşti pe
toate
stai lupe nu mă mânca
pân’ n-o răsări luna
ca să trec la mândra
mea
ş-atunci lupe m-oi
mânca
ori pe mine ori pe ea
sfântu soare vrea să
jure
că nu-i dragoste pe
lume
sfânta lună-aşa zicea
să taci soare nu jura
tu răsai de dimineaţă
şi apui când înserează
eu răsar la miez de
noapte
când văd dragostele
toate
unde şade dragostea
înverzeşte pajiştea
să mă prăpădesc ca
piru
să-nfloresc ca
randafiru
de m-aş prăpădi ca
macu
să-floresc ca liliacu
lasă mândra să mai
crească
şi codru să
înverzească
la’să mă spuie frunza
că ea mi-a ţinut umbra
la’să mă spuie pământu
că el mi-a fost
aşternutu
teiule frunză rotundă
lasă-mă la a ta umbră
puţinel cu mândra-n
dungă
eu cu mândra tu cu
umbra
până când o pica
frunza
tu cu umbra ta cea
deasă
eu cu mândra mea frumoasă
tu cu umbra ta cea
rară
eu cu umbra mea
de-aseară
foaie verde-o viorea
ş-am lăsat la moartea
mea
să-mi zgornească
nevasta
să-mi cheme ibovnica
să-mi ţie lumânarea
să mor cu ochii la ea
sfat mi-a dat frunza
de nuc
să iubesc şi să mă duc
deasupra dă răsărit
două stele s-o ivit
ş-alea ştiu că ne-am
iubit
ş-acuma ne-am
despărţit
de ţi-ar fi
mintea-ntr-o parte
te-aş iubi până la
moarte
da ţi-e mintea-n şapte
părţi
de iubeşti câte le
vezi
fie albă fie neagră
ţâie neică tot ţi-e
dragă
iastă lume nu-i a me
ceialaltă nici aşe
vino bade vino dragă
că mi-i dor şi mi-i de
grabă
de m-a da de nu m-a da
m-a da frunza şi iarba
şi codru ne-a cununa
paltinii ne-or fi
nânaşi
păsările ceteraşi
trece mândru p-un cal
sur
blăstăma-l-aş nu
mă-ndur
dra io num-atât oi
zice
că el de pă cal să
pice
cuţitul din teacă-i
saie
drept la inimă să-l
taie
sângele să meargă-n
vale
nimeni să nu i-l oprea
numai luna şi o stea
cornul de la zadia mea
numa luna şi trei
stele
cornul pânzăturii mele
sămăna-ţi-aş vorbele
prin toate grădinile
să răsară flori
domneşti
să vii iar să mă
iubeşti
du-mă doamne dup-aici
unde sunt zilele mici
c-aici sunt zilele
mari
şi satu plin de
duşmani
când ni-aveam noi bade
bine
erau calde râurile
şi mai line vânturile
de când bade ni-am
urât
râurile s-or răcit
vânturile s-or asprit
măi badeo mândrele
tele
să mă poată prinde ele
m-ar scoate în deal în
drum
ş-ar face din mine
scrum
dar cu scrumu meu
ce-ar face
s-ar unge pe la
sprîncene
să samene cu a mele
cu-a mele n-or sămăna
c-a mele le-a uns
maica
cu peană de mierlă
sură
ca s-o dau la badea
gură
du-te bade ducă-te
dorul meu ajungă-te
urască-te soarele
îndrăgi-te-ar boalele
să te prindă frigurile
ca pe mine gândurile
să te duci bădiţă duci
până-i găsi pui de
cuci
pe cuc de coarne ţiind
rândunica sămănând
şi mierla pâne făcând
tu puiule te-i cununa
pe mine m-or îngropa
pământule glie neagră
vine badea şi
mă-ntreabă
putrezât-ai mândră
dragă
ba bade n-am putrezât
că mi-e urât în pământ
morminte groapă săpată
lasă-mă s-o văd o dată
că cin’ putrezeşte-n
tine
aia m-o iubit pă mine
şi cine-i în copârşeu
a fost ca sufletul meu
să mă scăldaţi şi-n
zahar
trupul meu e tot amar
leliţă cu flori pe
conci
ven vremea să mă rogi
ca să-ţi iau floarea
din conci
haideţi haideţi
murguleţ
haideţi copil fără
preţ
fără preţ de cumpărare
la mers făr’asemănare
să mor azi or să mor
mâne
mândra lor nu le-o
rămâne
c-o duc în groapă cu
mine
că-I fac copârşeu de
fag
şi-n groapă cu mine-o
bag
şi-I fac copârşeu de
nuc
şi-n groapă cu mine-o
duc
de-ar fi mândra unde-i
luna
mi-aş
vedea-o-ntodeauna
dară mândra-I pe
pământ
şi n-o pot vedea
curând
nici iarbă nici alior
şi-am găsit pământul
gol
drag mi-ar fi
mormântul meu
dac-ar fi unde-aş vrea
eu
la mândruţa mea la
brâu
să mă-ngroape-n ea dă
viu
n-ar lipsi nici
copârşău
nici cruce la capul
meu
nici prohod nici
liturghie
nici popă să-mi cânte
mie
şi-ngropat frumos ca
mine
n-ar mai fi în lume
nime
şi să plângi de jalea
mea
cum plângeai de
maică-ta
cân’ trăgea pământ pe
ea
şi să plângi de dorul
meu
cum plângeai de tatăl
tău
căci pământu-I tare
greu
asupra capului meu
şi să las o mân-afară
mâna cu inelele
să mă plângă mândrele
de s-ar face dealul
vale
şi valea cerneală
neagră
şi ceru hârtie albă
şi luna un călimăr
şi soarele-un diecel
stelele condeile
s-ar alege cine-ar scrie
binele meu dun fetie
ş-al bădiţii din junie
a cătat argintului
şi m-a dat urâtului
pe marginea blidului
văd umbra urâtului
ce-I pe lume mai urât
ca noaptea şi omu hâd
duce-m-aş câtu-i lumea
numai să nu văd ura
duce-m-aş câtu-i
pământu
numai să nu văd urâtu
posomoru-i posomor
ca şi vremea cându-i
nor
nu bati doamni lumea
până ce-s eu într-însa
după ci m-oi trece eu
bate-o doamni cât di
rău
dumnezeu şi sfântu
soare
ştie durerea a mare
cine trage-n jălnicie
jalnic în lume să fie
io la jălnicie-am tras
jalnic în lume-am
rămas
jalnică maică-am avut
mai jalnică m-o făcut
jalnic o foz neamu meu
mai jalnic am rămas eu
de jalea vieţii mele
şi lui dumnezeu i jele
săracă inimă-ntreagă
cum te mânc-o goangă
neagră
nu-i vina norocului
ci-i purtarea omului
doamne nu mai bate omu
că-l bate gându şi
doru
şâ năcazurile toate
dân naştere pân’ la
moarte
căci pe mine m-a bătut
dân ceasu de m-am
născut
doamne bate ce zic eu
talpa leagănului meu
căci m-a legănat prea
rău
şi m-a legănat pe lat
relele de cap mi-au
dat
doamne bate moartea
mea
căci nu vine să mă ia
din braţe de la mândra
să mor cu ochii la ea
eu la ea şi ea la mine
c-am trăit amândoi
bine
cam vreo zece ani de
zile
şi-a pierdut codru
frunza
şi omu tinereţea
şi călcai din piatră-n
piatră
ca să-mi fac şi eu un
tată
şi călcai din urmă-n
urmă
ca să-mi fac şi eu o
mumă
şi călcai din brazi în
brazi
ca să-mi fac şi eu doi
fraţi
şi brazii se despicară
şi fraţii se supărară
cinstiţii morţi din Ruda
fie nu pot privi cum pleacă
băuţi
fugarii peste japcă plini de bucăţi ce-n guri învie
hai
după ei pe mal că-şi bat burţile şi femeile îşi au
din
zeamă scot hartan răscăcărat hoituri falsifică şi dau la mau
întors
pe dos drept în miros de tuciuri goale babe bune
mi-au
spus mereu ai fost milos vezi dacă-n poartă mai e lume
la
porţi pe cale-n vaduri dar ce să împarţi e rost de jaf
cuţite
cu mărgăritar dinţi auriţi de grâul din colivele cu praf
pe
firul velinţelor aurul mireselor
pe
faţa leului umbra omului
netezind
în unghi ochiul din triunghi
umbra
apelor pe gura înecaţilor
leagănă
cărările ziua înserările
în
crucea veninului cu drumul seninului
tu
ştergi morţii şi pui măşti să nu te mai amărăşti
cloceşte
cerul pământul iese puiul bate vântul
pânzei
norului de ploaie ancorele în pâraie
singuratic
drum de-acas’ drumul rupt de ultim pas
mama
adormită-n nuntă de termită
de-o
trezi-o fulgul ce din carne smulgu-l
toate
numele de hram apă-n matcă numai neam
la
poale de codru verde balaur sfâţie Gheorghe
flori
de tei târându-le pe sub brazdă mândrule
colindându-te
cu inzii cu ochi-mâini acuma prinzi-i
fără
gânduri şi alean pe Oceanul Indian
pe
pământ litana cântată în Spania
pe
când în Roma Vitruviu aruncă podul pe fluviu
drumul
duce-afară de viaţă amară
poate
o momâie în loc să rămâie
s-o
aşepte gâdea gata omorâ de-a
popa
cu graiul mutul cu vătraiul
chiciuri
scutura strigătul lui Tla
fericit
cum plânge al domnului sânge
pe
faţa izvorului sîngele domnului
dezgroapă
oasele îngroapă pleoapele
tatăl
înscrumă a ploii mumă
scutură
din ceruri mana zimbrii leii marijuana
pe
patul spitalului c-aşa-i voia domnului
despleteşte-o
cu un dinte pe stăpână de veşminte
din
pielea argatului aşternut patului
către
mare du-te-vino paznicii de la Ursino
capetele
milion călcîiele cu Ion
liniştit
descântec din pururea cântec
nori
peste îmbrăţişări între lucruri lângă ziduri
cântecul
mi-e sânge lacrimă a-l strânge
tulpina
de floare lumină de soare
decât
zuă decât noapte oile să-mi fie date
şi
iar cântecul mă cere în veac de tăcere
mă
trezisem în galop în trup moale mă îngrop
auzi-l
prin şal grîul animal
blănuri
panglici petice clopotele getice
gânduri
de eternitate în glasul plin de păcate
de
departe spaniolii bat piraţii cu magnolii
în
amurgul penru nimeni fluieră-mă să te primeni
vând
rudarii florile şi cumpărătorile
departe
strigoi vecin păsărilor mă închin
glas
tăcut în ruga mea credincios şi mă credea
gaura
ninsorii zilele şi norii
ceas
din urmă bate-n turlă
frigul
fratele necolindatele
suflă
mutul tot pământul
călare
oştean zilele spre han
în
amurg ciurdele tăcerilor surdele
în
zile cu smaragd cetatea sfântă Agd
dincoaci
alăută limba maică mută
focul
dragului izvor drumeagului
în
vetre alocuri greierii de focuri
soare
în jug focuri la plug
ceas
de sus trimes pe nor pe eres
piciorului
hora pridvorului ora
frunzele
pe lume ploilor pe urme
să
se mai adune cărări în genune
să
bată cu bâte câini să întărâte
izvor
în perucă nu se mai usucă
sub
vecie cânt cântec pe pământ
să
zboare cetate nori cu ploaie-n spate
inimii
elită lui Tristan iubită
lutul
vinul cănii fratele de sănii
ne
ducem vieţile noaptea dimineţile
ne
costă vieţile oglindă de Veneţie
în
zori ne lungim şi noi spre izvoare înapoi
teferi
prinşi să ne zidim nepoţi lui Ierusalim
la
icoana mănăstirii noastre în genunchi stau mirii
caii
ne ţeselă masca mai veselă
dezvelii
o oaie din lupoaică bălaie
înfăşurai
o mână în mânuşa din mână
se
întoarce din oraş ca din Munţii Făgăraş
neînvârtit
pământul biserici aşteptându-l
coastă
s-o dărâme mort în moara lume
dinspre
sat priveşte Gică val de moară de se mişcă
ne
va plânge-n somn doamna fără domn
drumul
nu se lasă înspre nici o casă
sare-n
ajutor miezul nopţilor
cerul
e colea pentru nimenea
coboară
cobor de pe un picior
de
cer fără nor cu nemuritor
calea
înapoi despărţit de doi
bot
căscat şi lingător peste sarea din pridvor
fiară
blândă prea păroasă limba-n sânge i se lasă
arde-ne
din dealul bou împungând în craiul nou
înspre
corn cu pasul lins îngropăm acelaşi ins
din
babe din moşi ochii noştri scoşi
în
locul bărbaţilor trifoi pe câmp în sus înlorim noi
rugându-ne
în dosul stânii să nu se supere bătrânii
ale
palmei gene strâng un pumn de pene
umbra
balaurului în gheara pajurii
cloşti
şi puice o să uşui oului fiind urcuşu-i
gheara
gâştelor în zbor iar tu ploaie şi eu nor
în
trupuri de sus în jos sufletul întors pe dos
destinul
mamei noastre în pântece de astre
sora
moartă sora vie nimeni ori în pribegie
culcuşul
de vite nu ne mai înghite
mormânt
nimănui în baliga taurului
fiice
bufniţele ei pe jos pe toaca de tei
viţe-n
mână snop ţii pureci pături nopţii
muşcatele
nici lendri în servici
de
la Arsa pân’ la noi cine mână aceşti boi
moare
fără să îndure că nu e om în pădure
oasele
să se dezgheţe topite-n sânge ca-n pieţe
înălţimea
ta nu ţi se năştea
la
un an cât doi mort să plângi apoi
vinuri
călătoare lanuri stătătoare
să ne
întrebăm soarta cui nu dăm geamăt în alăm
mintea
de trei ori pierzi şi o să mori
fromoasă
pană de om scrie ferăstrău în pom
cum
a murit cineva departe de vârsta sa
focul
pe uscat ploile ţi-l bat
norul
scuturat cum te-a sugrumat
rămâi
a pluti pe poet fâşii
cum
nu puteau fi libertatea şi
oamenii-ntr-un
loc noaptea luau foc
în
somn ai călătorit peste trupuri de iubit
la
soarele fără cald până-n somnul celălalt
în
călcâie pe coate vremea-n clopote bate
detalii
de talii suple peste umbre quadruple
convalescenţe
domenii de pregătire-a poienii
uşile
uşile-n biserici de-a buşile
strige-ne
numele în pântec mumele
scurtă
viaţă claustrat într-un lac de var patrat
în
izvor prelung scaldă în triung
bătrân
şi bătrâne nisip tot rămâne
în
apus vedem parte de eden
soarele
tărâţă fratele de ţâţă
viaţa
ni se trece limbă de berbece
bătrân
poveştile astea părăseşti-le
în
viaţă ce-ai fost nu mai are rost
stea
fără obârşie pasul să o târşie
trupurile
sufletele oile-n muntele
oilor
cu sutele şi frunzele putrede
ca
mâine şi rudele pe unde oriundele
soarele
amurg călare pe murg
copil
mort neant mort fără porţi fără port
bătrâni
înspăimânt în mormânt de vânt
soare
pe cuvânt că te înspăimânt
cumpeni
peste nor întru ajutor
ştu
nu vine doar n-a venit nici n-ar
pleacă
şi ştiu doar n-a venit şi ar
abur
pe pleoape om supt de şarpe
om
peste humă cu suflet huidumă
păsări
irele mâinile mele
într-o
seară se înecară
bine
rău bine ne pară acum şi odinioară
casei
valuri să-I mai vezi pata umbrei de nuci verzi
suptă
faţa se ridică tot de zid de lemn şi sticlă
nisip
pe ţărm de ţări şi mări îmi cuprinzi când lacătele sfărâmi
gropi
de spumă sub pământ moartea cal pică pe vânt
în
numele tatălui zăpezii satului mama femeii goală cu zăpadă în poală
cuţite
şi teci în secole douăzeci unul altuia conviv înţelepţi progresiv
trup
iluzoriu suie-n purgatoriu poem cadă negru zăpadă
moale
curte unde calcă pe nisipuri şi o halcă
o
spinare fără an sac de groapă sub maidan
unde
trebuie să care grăunte de măcinare
pe
spinare fără baieri singur dai să te încaieri
viteji
pământului sufletul vântului
întoarsă
privire dinspre cer spre sine
somnul
în strune zadarnic sune
n-am
mai fost şi-s fără rost
şoapta
neantului soarele norilor
zilele
vieţilor
umbrele
urmelor firele bărbilor
Zagreu
din zmeu cuvântului zarul vântului
mâini
din altă lume pe feţe de pe lume
cântecul
umple oasele păsării deandoasele
faţa
crengilor sângele eresurilor aştri şi sihaştri
hai
pe capră calare să te faci întâi mare
apoi
tot de prisos dă-te de pe berbec jos
du-mă
până la poartă lângă pisica moartă
ispăşindu-mi
ţapul ce am taie-mi capul
ori
de nu adaos omului repaos
dedublat
în ape înecat în sape
pe
un timp imens mii de ani am mers
fugit
să nu pier vlaga să ţi-o cer
patrii
sure peste vârfuri de pădure şi de stârvuri
patrii
goale în adânci rotogoale de pe stânci
soare
gloate vrejuri scrise pa palate din abise
patrii
albe-n albii spumă de cu salbă date-n ciumă
patrii
pline pleznicioase în străine străni şi coase
din
eterna mamă munte alb mă cheamă
nu
demult departe viaţă după moarte
al
tăcerii eşti dosofteiceşti
inimă
candrie lângă primărie
câmpurile
arătura cu ulei aprins căldura
mai
era un glas în templu tânguios parcă măestru
templul
oaselor inimii Indore
sunete
visându-ne de fum conjurându-ne
ahuri
veştede pică zarurile
cu
metalurgie din copilărie
nici
o urmă clatină calea de la datină
inima
îi lunecă omului me mânecă
de
la dodie fiori Indiei la căpriori
printre
greieri şi lăcuste cu malaria sub fuste
bâzâie
albine se trăeşte bine
greieri
cu folos se moare frumos
picurată
ceară patrie aseară
Bistriţa
şi Oltul apele cu mortul
Dunărea
şi Rinul barcagiu destinul
dodii
indodii în India dodei
fără
mamă pe pământ luminată a mormânt
tot
un soare-n veci şi vineri vine maica noi mai tineri
tu
te duci să te însori eu rămân pentru feciori
fi-va
lume în cătun pe ploaie să mă cunun
cine
sună încotro-va te sărut de la Moldova
eşti
mătcuţă pe o cană eu în yoga transilvană
urma-n
deal nu mi se pierde răsărită-n monte verde
munte
alb în Himachal urma nu mi-o pierde-n deal
cerul
fulger Dhauladar visul muntele Pahar
plouă
dealuri şi cascade Eminescu Eliade
lasă
viaţă lasă tot şi copilul ce înot
gemete
de tigri dansul la lumina pruncilor născuţi
dansează
zaruri elefanţi Rama Krishna în paradis Ganesh
sălcii
băute
ameţesc
păsări
grei
bananieri
ne
aţin calea
minţile
vântură
paşii
ţărânii
inima
îngână
trecutul
cântec
pornisem
odinioară
pe
drum pe seară
nu
ban nu vioară
dodii
ca o minte
ţărâna
cuminte
cântă
inima fumului
pe
corzi părăsite de zei
pe
calea robilor cu bucuria
sculptorului
de păsări
pe
sine se audiază
sunetele
lumii
mai
trăieşti
ghirlandă
străveche
sub
rouă
în
peisaj lunar
pe
limba dintâi
sele
religii
te
înconjor cu sufletul
meteori
plouă în oase
culorile
nu le cunosc
eram
un munte orb
tu
să te apropii
vedere
predestinată
până-n
Ayodhya
pământ
ud noapte sfârşită
întruchiparea
vieţii noastre în cer
palmierii torc lunii
libertatea
tăcerii
opreşte-ţi
aţa
treci
pe la noi
din
început cum ne arsese
roşeaţa
ochilor pe jar
acriţi
la coacăzele şese
departe
plânsul roade iar
când
îngropaţi suntem întâi
rugină
pe plămân de floare
rămasă
vetrei căpătâi
tulpina
noastră o răsare
într-o
poză munte alb
de
zăpadă şi de nume
şi
de cântece de lume
doar
silabe de silalb
de
murmure să murmure
meditează
cu tandreţe
nori
de nea îşi pleacă feţe
zac
poveştile afară
pe
sub munţi de peste ţară
fluture
negru
nor
pe zăpezile
muntelui
alb
Dhauladar
nave
grinzi
cărare
nor
la
eterne gheţi
răscruce
c-am
să mor
de
veste prinzi
nu
te duce
te
îmbeţi
şerpi
să salţi
într-un
bazar
cu
acord şi har
de
psalţi
cu
poveşti
incinere
vinere
să
îmi trezeşti
mormânt
ce nu
focuri
stea
şi-o
lăsa
răsufletu
c-am
să mor
de
veste prinzi
frate-meu
ci
tu mai bine
întreţine
în
antreu
nave
grinzi
cărare
nor
copil
de codru fără moarte
mă
vezi pe muntele departe
şi
te apropii cu viaţă
să
ne schimbăm în nori la faţă
hai
înapoi tot pe pământ
la
casa noastră cu duh sfânt
ţi-e
dor de ţară de oraş
de
când în lume te miraşi
spui
o poveste cu drumeţii
de
mii de ani ai tinereţii
stele
din vechi ni se diştern
din
codrul de copil etern
munţii
sfrunţi aedul mării pretutindeni viu de mine
nemurit
autopsia marmorei îmi şade bine
răsrostesc
în dodii râsul până în al bolii an
cancer
vindec ayurvedic Hermes şi simbolian
în
cetate la Socrate îmi aud aed otrava
pe
când zidului de pace duc zăpezile spre dava
un
cavaler solii trimite
în
strigătul pe ppăite
desprins
de ceata de la bal
de
nume poamă papagal
bazarul
ploaia Dharamshala
cu
daireaua şi cerşeala
nunta
exilul grai pahar
soarele
duhul Dhauladar
mă
înţeapă ţânţarii în glezne
la
încheieturile mâinilor şi pe frunte
îmi
pun ciorapi cătuşe cască
altfel
gol şi liber
tăinuindu-mă
somnului
de
după viaţă
huma
noaptea ne tresare
stea
împământenitoare
blânde
ierbi de stejărei
bătrâneşti
turme de miei
leneş
muls nevrednic supt
laptele
pe dedesubt
pădurea
va să înverzească
să ardă
frunză haiducească
să
plângă în fântână sacă
de
dorul nostru să se treacă
de
os de junglă fără fine
de
florile elefantine
ceruri
joase ainse de vârfurile ierbii
cad
din levitaţie în bronzul
femeii
ochi fără hotar
coapse
mătase
plâns
oglindă
saree
verde
inimă
albă
bărbaţii
poartă fustă
femeile
şalvari
nici
ele balabuste
n’ei
de virtute tari
atâtea-n
dans ocheade
spre
busturi fără sân
că
tu Sheherezade
duci
un calif bătrân
brăţara
cerşetoarei
pe
oase pune carne
ce
cast trebuitoare-I
la
harijane coarne
mister
de patru ore
cu
groază şi pistoale
cu
palme incolore
pe feţe staringale
a
doua parte goană
călare
şi pe jos
cu
melos de pomană
pe
daruri de prisos
că
am văzut biletul
pe
dos de buzunar
în
dreptul gării Betul
la
film m-aş duce iar
kavi
în vârful prăpastiei
de
jos trecătorii
ce
muscă obraznică
pe
floarea de lotus
ce
scroafă în copac ce
buddhist
portocaliu
ce
mierea vieţii
în
groapa aceasta-I
de-acolo
dimineaţa vine
în
sângele poetului
nu
mi-e bine poate caldul rău n-ar fi pe frig or ar
aş mai
scrie două vorbe să-mi dau sufletu’ afar’
cu
un joc de parodie trist precum ştiu să-l îndur
şi
un şah cu indianul ce sosise din Kanpur
el
deschide indiana eu sar două pătrăţele
deci
internaţionala fără cântece de jele
în
curând ne părăsiră elefantul şi cămila
de-am
rămas cu ochi atâta dus vazir lui raja mila
când
sosi femeia dragă adunată din căldură
cu
deşertul în spinare şi cu sufletul la gură
te
rog fii fata morgana nu mă pedepsi cu tine
tot
de foc o arătură peste oase şi în vineri
lasă
vijelii în valuri suflarea să nu-ţi înceţi
şahul
nostru e în ţăndări câţi suntem atâtea vieţi
calcă-n
munţii de poveste dintre munţii de acasă
cârja
braţului meu simte altă cârjă răcoroasă
ne
aşteaptă calul gora să ne poarte niciodată
hati
printre elefanţii lui de lemn nu se arată
că
nu sunt şi eu maestru să am vorbele de dar
aş
cânta dodii şi mantre într-o iarbă de altar
om
şi omul înţelege când răsuflă peste faţă
este
alb acuma cerul nori avea ieri dimineaţă
seara
lumea aşteptase ca în martie tornadă
văd
că ne primeşte roua frunţile când să ne cadă
am
privire absolută liniştii trezită straja
mă
întorc doar la o parte să-l zăresc pe Budhiraja
shanti
mai aud îndată ce mă aflu pe un cant
de
vibraţie îmi cântă imediat şi domnul Pant
ieri
a fost ziua lui Rama cel născut în Ayodhya
ascultam
ca meci la radio naşterea copilăria
fata
mea atac ce este mă întreabă la şatranj
eu
am ameţit budhiştii amintindu-mi în oranj
şi
citeam la vechi ziare englezeşte de la Ind
până
mi s-a stins lumina în ţânţarii de colind
du-te-n
zori pe nor şi Dunări la aceiaşi zogi de treabă
noaptea
se sufocă-n ziua şahului cu o nababă
un
student refuză astăzi altul ieri şi altul kal
ceaiul
Gheorghe onomastic fără lapte roşu lal
dar
şi ochiul din al vieţii somn pe când trezitu-mi-s-a
în
aprilie cicloane astăzi nu ştiu ieri Orissa
necititele
coloane în aum în şanti kal
ceaiul
Gheorghe onomastic fără lapte roşu lal
mă
tot duc în Himalaya de vreo patru săptămâni
de
la patruşcinci de grade la răcoarea de la stâni
un
gândac mă gulerează şi cu aripi mai azi-noapte
a
mea are alergie zice yoga face fapte
credem
Buddha citim Budai indienii şi ţiganii
şi
românii şi romanii toţi indoeuropanii
muzică
ziceai şi pace versuri de înmormântare
ca
o şoaptă pe sub lacrimi la pomană cu glas mare
când
aud fără sfârşire gât şi nas şi instrument
pot
să mor n-oi găsi groapă în pământ de continent
ba
mi-oi strânge de surcele oasele să ard în piele
să
mă plângî nimeni lângă văicărele sub umbrele
caut
sunete pe urmă să înot să prind delfini
îmi
arunc cerneli de sepii tu nu vii să mi te-nchini
cum
auzi mai înainte şi vezi proasta obrăzare
rod
nerod ce nu-I de vină a fi tata mama-mare
nu-I
un secol de istorii doar o clipă de pripas
nici
de chiot nu mi-e seamă tac în umbră de plaivas
lungul
vers păun de coadă îmi arată nu-m răsună
cum
în gît nu am grăunţe ci o răguşită strună
prea
din vechi şi nici parale boiereşti prin buzunare
s-o
lungesc în metri ciocuri să mi-I târâie arare
nici
modern întru prihană doar cu pană fără prană
voi
compune pentru lume dezbrăcată de costume
supte
limbi iscariote ori volane de toyote
ziua
mea de singularuri cu nimicul la plural
îmi
va trece nu vă prindă într-un vis al vostru al
om
trajam bakam
om
troian român
pe
trei ochi stăpân
moarte
ia-mi dă-mi trai
plaiului
meu rai
şi-ar
fi tot un fir
fir
de trandafir
mângie-l
să-l am
agatirul
neam
şi-ar
fi fără chin
şi
fără suspin
şi-ar
fi din bătrâni
zid
de duh de mâni
din
nesat în sat
curat
luminat
la
zorii de nea
vlaga
să ne ia
am
şi n-am a da
de
aici colea
omul
şoptitor
şoptitorul
dor
soarele
e de cuvânt
sfântul
calcă pe pământ
şi
cu ochii nu străvede
Brahma
strigă Arhimede
la
străinul Macedon
noi
amin la unison
din
şosele cosmice
făr’
de prispe dosnice
or
de rob or de monarh
culii
cară-n Chandigarh
val
de ceară culele
de-ale
lui Corbusier
să
bem un ceai de la Dipak
uitând
ştiinţa şi pe Budha
cu
tine astăzi mă împac
cu
Himalaya şi garuda
ziarul
când să ne trezească
la
ora yoga în aşram
de
lapte şi de rourască
pahar
figurile ne beam
de-oi
zidi nu zid nici zi
o
poveste la copii
seara
doar o să adoarmă
ba
cuminte ba cu dharmă
şi
le-oi zice zic zi hăi
buni
copii zmeii răi
licuriicii
luminaţi
ascultaţi
mame şi taţi
plictisiţi
ticsiţi cu sâc
noi
plecăm într-un crailâc
îmi
doresc sub munţii Himalaya
asemeni
pururea de la Carpaţi
să
vină noaptea sunet din adâncul
nopţilor
cu satul zidurile
părinteşti
căldura trupurilor
bătrâne
în gutui şi tinere în
prunii
cei negri merii poame
visurile
de fete sub roata focului
plânsul
flăcău într-o doară iubirii
cum
nu mai am amintiri stânci sub zăpezi
mi-e
drag de un secol de mijloc
ce
va să vină pierzându-ne urma
vorba
în dodii speranţa izvoarelor
jumătatea
vieţii acesteia culeasă
de
două capete de şerpi încăierate
printre
licuricii străvechi
în
lumina făcută zilei de apoi
peste
lume vatră
Dhauladar
de piatră
din
Tibet o dată
Buddha
se arată
piatră
peste vatră
dhauladar
şi tatră
dhauladar
de piatră
lume
idolatră
stafii
de miere tandre pomenire
păienjenilor
îndulciţi la fire
de
lună răsfirate nemurire
câini
amuţiţi în duhuri mulţumire
stafiilor
de urlet la oştire
ora
nopţii vizuală
viaţa
de nu mă înşeală
licuricii
dau năvală
pe
orbită imorală
orală
astrologală
incendiu
ziua fum noaptea pocoavă
pierdută
peste vinele pădurii
de
caii carului de foc
ai
sfântului meu Ilie
dar
privindu-l în depărtare
focul
tragic mă transportă
în
lumea noastră strânsă-n chingi
inflamabile
în doage lipsă
Dhauladarul
sub zăpezi eterne
Dharamshala
a doua ploaie a Indiei
de
stins nestinsul incendiul pădurea valea
eu
nu scriu englezeşte
să
iubiţi templul fata
mea
ne propovăduieşte
într-o
pictură ca săgeata
şi
culorile nu i le traduc
luna
face feţe-feţe pline
într-un
suflet mă hurduc
în
aceeaşi viaţă pe coline
dar
voi merge la poştă la pâine la club
vom
feri muntelui cuţitul să sară
la
vreo ăncăierare deasupra sub
între
dincolo înăuntru afară
căci
tot ni s-a ales praf
de
ştiinţă peste pupăză cuc
de-am
ascultat-o ieri la taraf
ori
spre nuntă ori spre bucluc
nu
cânt Dhauladar nici luna în noapte
mi-e
drag să respir un fum ca un templu
Dhauladar
visez un zeu de gheaţă
luna
s-a întors cu faţa-n sus
scrumul
din plămâni mi s-a sfârşit
cu
mireasma astrului Tibet
somn
în cor de câini sol lui Zalmoxis
dor
mi-I
cu-
cu
noapte
cu munţi de lună plină
hrubă
de lemn fără lumină
papa-
gal
dhau-
la-
d-
har
yeti
cască
noaptea
las’ că
o
vampiră
mâţă
liră
dor
mi-I
cu-
cu
papa-
gal
pe
cărările muntelui Dhauladar
până
la Triund şi Indora
n-am
întâlnit nici o pisică
se
destramă în flăcări trupul statuii surâzânde
cenuşa
fără suflet sculptează stele de mare
în
dansul cosmic al degetelor de praf fosforescente
somn
cu ceafa pe daltă
trecătorii
aruncă priviri şi unii bani adormitului
un
copil se opreşte şi se aşază lângă el să-l sculpteze
are
în mână un papagal fără pene
dar
pasărea în mirarea limbilor omeneşti
se
împănează îşi porneşte aripile
copilul
plânge de bucurie
cenuşa
sculptorului se scutură în vânt
cerul
fulger Dhaoladar
codri
ploaia pe Tibet
visul
lung într-un pahar
cărţi
picând într-un caiet
meditează
trupul focul
sufletul
şi nenorocul
cerul
fulger Dhauladar
visul
muntele Pahar
lasă
viaţa lasă tot
Eminescu
Eliade
plouă
dealuri şi cascade
şi
copilul ce înot
în
noaptea asta cerul s-a îmbolnăvit de stele
peste
Himalaya noastră şi a licuricilor
cine-om
fi de luminăm nu luminăm
dintr-un
râs copiilor povestea vieţii
cum
încălecăm pe un meteori întunecos
şi
pe o şa să mai trăiască cine-ascultă
prea
multe stele pentru oricâte lacrimi
stinge
lumânarea
ori
sărută-mă
în
apropiere
fostă
întrupare
chmice
aptere
zboară
a gazare
pânzele
de fulger
îngânând
în oră
un
păianjen mulge-l
licurici
devoră
nu
demult departe
în
această lume
viaţă
după moarte
avusesem
nume
din
eernă mamă
iar
ăn atmosferă
Munte
Alb mă cheamă
steaua
mă digeră
strigăt
la capătul viţii
mai
bine aş fi rămas surd
apelul
să-mi fie
anonimat
şi cenuşă
în
singurătate deplină
pierdut
de toţi morţii
strigaţi
de mine pe drum
eram
sub o stea una
cu
mine pe un pământ
unul
cu mine în timp
unul
cu mine
e o
lume un copil
lângă
dealuri în april
potop
la Maria Mare
şi
norul de îmbarcare
despuiată
soru-mea
stai
frate nu te-neca
odată
şi niciodată
în
viaţa mamătată
că
tot soare-n veci şi vineri
vine
mai cu noi mai tineri
tu
te duci să te însori
eu
rămân pentru feciori
va
fi lume în cătun
pe
ploaie să mă cunun
cine
sună încotrova
te
sărut de la Moldova
eşti
mătcuţă pe o cană
eu
în yogă transilvană
urma-n
deal nu mi s-o pierde
răsărită-n
Monte Verde
Munte
Alb în Himachal
urma
nu mi-o pierde-n deal
ce
e viaţa noastră primăvară nunţi
lampă
cu ulei de castor pe la nunţi
stele
deplasate ocnă îndulcită
cu
un cal de zahăr din bazar clipită
oră
zi de muncă lună de vacanţă
bărână
baladă săltăreaţă danţă
movul
zeităţii îngerul de pază
care
dodioara asta îmi scurtează
iubesc
o ploaie sculptoriţă
statuie
udă-n dans şi rugă
a
trupului ce nud zeiţă
răpeşte
dintr-o roadă dragă
revarsă
veveriţei verva
muţeniei
îi dă târcoale
pare
Venera e Minerva
în
vad cu văl de val la vale
adormitor
pe via-I dală
muntele
sună lună plină
asemenea
ascunsă goală
în
sînge picurând lumină
nu
sunt în lume religii
păsările
nu copiii fluieră
afară
departe de ochii din vis
nici
o previziune în vreme
căci
mergem de-o viaţă sub cer
pe
roata pământului înnămolită
iată-ne
fraţi pretutindeni pierduţi
în
stări de agregare ale durerii
altădată
vom fi aşa de glumeţi
şi
iuţi ca dansul kathak
atâtea
afirmaţii şi dragosete de sine
când
întâlnesc un înger ce de urât îmi ţine
aşteaptă-mă
afară din suflet îmi răspunde
şi
ne călători-vom îţi aminteţti pe unde
prin
codri ca mohorul retreierat în ciocuri
hrănindu-ne
de mare şi zvonul de ghiocuri
dar
nu uta de mână să stângi o fată dragă
ce
numele îmi poartă şi-ncoace-o să te tragă
viteaz
într-o amiază pustie pomenitul
ne
jocă vestea morţii şi moartea doar cu mitul
în
timpuri dă-ţi de-o parte de viaţă şi de moarte
alesei
inimi altă aleasă între arte
priveşte
dansul sorţii cu ochii vorbăreţi
ca
noaptea de pe urmă cu mine să te-nveţi
visându-te
alături m-am speriat în noapte
poate
vorbim cu muzici să ne-auzim în şoapte
lungescu-mi
vorba ceea de pe o zi pe alta
cu
mâna scrişi pe cremeni spuzindu-ne cu dalta
şi
aşternuţi ninsorii sub fumul de pe coş
în
zori prea buni să prindem cântatul de cocoş
că
lung văzut şi aspru în spate sac de grână
de
ne îngroapă astăzi rămânem într-o rână
îmbie-mă
în tonul ceramicii eterne
ori
lutul meu sub talpă de-acuma ţi-l aşterne
doar
te-am iubit anume să-mi fii în flăcări apă
iar
mai apoi rotirea de purpură mioapă
ţi-am
smuls din limbă viermii cu dinţii mei de divă
prin
vise-ţi fierbe grâul să te trezeşti colivă
din
veac de aţă ruptă în ape cânepii
târându-te
sub troscot te-ai naşte pe câmpii
atât
că-n rugăciune neaşteptând tămâie
un
scrum de greier mie din mine-o să rămână
purure
purpură topită în minte
jarul
Carpaţilor din lună l-ar stinge
ne
dezrobeşte poate doar litera a
Africa
America Antarctica
mă
întorc în pielea lui Hanuman
ca
în înserare drumeţii la han
ca
în umanitatea elenă un corsican
vino-mi
vin şi ţuică drag chiloman
în
al meu liman vegetarian
nesincere
oceane
prizate
sub turban
prin
fumuri paviane
cu
ochi aerian
poporul
vă răstoarnă
întins
fără de voie
la
sclipătul de goarnă
în
nou potop lui Noe
am
întâlnit Baudelaire
la
Tomi pe Ovid
urbea
era schimbată
poetul
împietrit
şi
marea cu mal văduv
de
Andromaca plâns
şi
lebăda ta tristă
cu
vastul ochi de sfinx
mai
bine iar la Roma
pe
străzi să te recit
schimbată
este urbea
poetul
împietrit
bengal
Voltaire să poarte
către
zeiţa Maya
sufletul
meu carpatic
latin
în Himalaya
ci
unde e Parisul
ce
malheureux mythe
schimbată
este urbea
poetul
împietrit
mi
se vor duce zilele întoarcerile
doar
cerul cu stelele greierii ierburile
niciodată
cernicile mumele apele
zeiţele
avataruri gătelile leliţele
eram
nuntă erai mireasă era dansul
de
unde venise şi încotro să călătorească
atât
ne-am învârtit viaţă de viaţă
am
progresat şi am dat ănapoi ăn ritmul
eternei
ăntoarceri întoarcerile
zilele
stelele greierii ierburile
îmi
cresc braţe cine mi le taie
mă
opresc de ce mă zgudui ploaie
sau
în vârf mă descăpăţânează
sabia
din nunta beată trează
noi
vorbim pe româneşte doamne
ne
dai vin nu-l bem să ne condamne
doar
o furie ca a le ţine tira
ne
mănâncă minţi harimandira
aurul
cu gurile brăţară
mai
să ne înghită de ocară
şi
turbanul cumpărat pe-un sfanţ
gheară
ţi-l opreşte să te ţipi în şanţ
voi
găsi căldura soarelui în viaţă
la
o cotitură de destin în faţă
de
băiat de fată de român de ind
călător
statornic ori ce vei fiind
mintea
îţi cerşeşte dacă nu şi mâna
milionul
suge sângelui ţâţâna
ochii
tâmpi în timpul scurgerii de vad
delfini
sub turbane tălpile pe iad
mă
văd pierdut în câmpurile materiei
înţelepciuni
de sare şi de zahăr ling
linga
ta Şiva de azi şi de mâine
zeu
înte zei şi zeu fără zei monoteism
meteoric
trecut imponderabilă zodie avenire
boala
de acasă cu ochii în explozii
soarele
Asiei nopţile Asiei Asia Asiei
nu
pot fi fericit nu po fi nefericit nu pot fi
în
altă viaţă n-am avut nevoie de timp
te-aş
iubi îmi e că mor
şi
rămâi fără amor
te-aş
urâ mi-e că trăiesc
şi
n-ajung să te iubesc
n-aş
urî ţi n-aş iubi
nici
n-am fost nici n-oi mai fi
toată
noaptea tobele
mistice
fulgere
mistice
a
murit la Plevna Ion
toată
noaptea
Netaji
mort la Taipeh
păsările
mistice
sânge
bea în Himalaya
pisica
sălbatică
toată
noaptea dimineţi
mistice
şi
eu mă bucur mereu
când
mă vizitează dumnezeu
şi
dumnezeu se bucură mereu
şi
el şi tu şi eu
poate
mai repede eu
că
m-a ajutat dumnezeu
mi-a
luat-o pe mama la el
şi-a
ajutat-o cu moarte la fel
ca
pe soldaţii războaielor
săracii
noroaielor
când
era ea credincioasă
venea
dumnezeu în casă
şi
ne bucuram mereu
când
ne vizita dumnezeu
Sion
Sion şi biblii scrise
în
carne doina plâns-ni-se
catolicei
gratia plena
ave
Maria Magdalena
apoi
tot nebăuţi trezvie
porumbul
scrumului ne fie
lumină
harului fiind
împreunându-i-se
ind
Sion
Sion şi evanghelii
în
carne suflet doina ce li-I
în
arcane
indiane
strig
păcate
neiertate
mânăstire
de
potire
leagăn
fiul
curge
Jiul
din
Parâng
în
malul stâng
întoarce-te
pe partea inimii
ia-o
în sus sanscri în om
comandă-ţi
linişte nespusă
în
veac pământului născut
gata
acum pe spate mort
apoi
copil în burta mamei
o
oră fără dumnezeu
de
unde până unde trecătoare
ascultă-mă
eu te privesc de-afară
răspunde-mi
dinăuntru unde eşti
cine
respiră pentru cine
te
mai trezeşte vinovata
aducere
aminze a iubirii
vei
supravieţui neantului
te
vei întoarce te întorci
mia
milionul
proporţional
cu
familionul
într-un
buzunar
cancerul
amiba
Roşia
Zănoaga
Neagra
Caraiba
jungla
zooloaga
ispăşesc
asupra serii păcatul strigătului din Indore
păunul bananierul măiasra maestrul maharaja
uitat
malaricelor golfuri mi-e viaţa pân’aici tăcere
în
clopotul bătrânului Ganesh cu zvastica în padma
dar
unul este dumnezeu în aum ne adunăm cu tabla la kathak
notăm
Punjam bocim un papagal visăm antropomorfice nuntiri
chiar
sexul palid în oglindă mai femeiesc ne coperă vederea
fără
o vorbă fără cântece şi fără sfârşit fiind povestea
ne
ştie lumea ultima povaţă
la
ce nu ne-am întoarce-n viaţă
un
fir de păr o frunză de mimoză
nemaimişcată
la mortala doză
de
vizavi de după gard din cer
cu
papa cu Manzoni cu Inder
jos
pe valul dumnezeu
cursă
lavă în fiinţă
pe
muntele Penteleu
cu
Ilie ameninţă
fă-te
Gheorghe derbedeu
şi
fă-ţi moartea să nu minţă
am
aşa un deliraş
nibăluţă
ni cămaş
derbedeu
de paraleu
rod
o rog
hodorog
rog
o rod
homo
rod
duşmanul
hun amicul bez
spun
ce să-i faci dictatură
din
vorbele lor procreez
în
suflet puţină coptură
guriţă
îl ceară pe gus
c-o
fo c-o păţi cucupeşte
ureche
nu-s limbă nu-s
şi
dumnezeu nu fereşte
acuma
poate devreme
după
timpul bătrân
mosrtea
să te mai cheme
de
mioriţă stăpân
nu
munceşti şi barba creşte zice hunul fatalist
ba
o iau pe româneşte şi îi fac un acatist
mi-a
sosit sosia aflu să mă bage în vreo oală
bat
la uşă iese glavu din împărăţia yală
să
fumăm boieri grofi paşă fără sabie în vlah
în
foiţă de cămaşă cu tutunul lui Alah
batem
câmpi armonios la arsul lumânărilor
de
ne cântă şi din tosla mucul lumii nărilor
ne
deschide uşa intră un băiat la noi în cuşcă
bună
vreme moale vintră numără şi ne împuşca
du-te-n
India Gheorghiţă cu Vitoria Lipan
pe
un câmp de mioriţă întru un aeroplan
mama
ia a zis baltagul carpato-himalayan
să
ciopleşti în carne dragul tău de tată arian
şi
întoarce-te pe fire fără mamă pe pământ
întrebând
lumea cu mire luminată a mormânt
din
mirese dezarmate de împunsul alb veşmânt
câinele
vine din spate cu stăpânul urlet sfânt
coordonată
suprataxă
trăim
în vreme de sintaxă
o
să murim subordonaţi
pe
un pământ bogat în fraţi
cât
legăturile regente
se
rup în dinţii de talente
mai
multe suflete disjung
bătuta
brâul câmpulung
la
început de viaţă şi de moarte
un
pas mai mult la început
eternitatea
ne desparte
de
viitor şi de prezent şi de trecut
visăm
un munte la o parte
în
vârf cu miezul încăput
din
anii dăruiţi de soarte
întâiului
necunoscut
orb
fum la mijlocul vieţii
bătut
în cerul fumător
cu
tinereţile şi geţii
târziul
peste poate zbor
umbrind
otrăvile săgeţii
umbreşte
arcul în popor
te
aduc aminte
sufletului
meu
munte
şi părinte
în
eternul greu
uite-mă
arvuna
capului
de mort
cu
lumină luna
ancorată-n
port
primăvara
cade
peste
un pătrar
mândră
lângă bade
cine
iubi-m-ar
dispărute
studii
în
gol fără ins
când
să le repudii
munte
m-ai cuprins
vorbele
nimicul prea împărtăşite
doamnelor
buricul o să le irite
pântecul
olaltul când să se inhibe
tăvăleşte
halul paşilor cu hibe
ba
o băutură cu nume de varză
cât
nu ne îndură focul să ne arză
să
mai cugeteze glanda diplomată
breze
calabreze tata mama fată
în
circul trup
de
respiraţii
puruşa
zdup
în
acrobaţii
plăcere
cu p
lăcere
ia-ţi-I
puruşa
zdup
în
respiraţii
a
cere cer
reia
azur
val
efemer
adâncul
pur
sperjur
boier
poporul
pur
a
luat-o razna e Napoleon
îmi
şopteşte-n secţii pe lângă disecţii
cu
idee fixă de cameleon
cel
ce ne prenumeră bisecţii
stai
te iau casapii e Napoleon
dă
anunţ urgent la Căciulata
facem
şi prinsoare pe un embrion
injectat
în moartea gata-gata
fost-am
însuratul şahul babă rea
cu
mamă nebună cu brâul de lână
numai
dinaintea şi pe urma mea
să
mă nască iarăşi din ţărână
fi-voi
prin strigoii de odinioară
părăsitul
par de cap şi cioară
putrezită
mână statutară
artă
sub colivă tributară
în
India ascult amintirea urdu
jalnice
corzi voce infantilă
beam
în Baia de Criş nebunie
cu
Liviu şi fiul său Marius
duh
de flaut lord Krishna
sitar
băutură de sunete
stejarul
tuturor fraţilor
ducându-mă
într-una la Avram Iancu
acel
ocean fără adânc
în
ceruri ondulând vapoare
şi
noi în floare pe oblânc
fiinţe
ape plutitoare
cu
oasele de scoici molâi
înlăcrimatei
maici Precesta
un
fir sub cruci de coporâi
muson
fiind în noi acesta
zac
flăcări în jilave torţii
slăvi
respirate dimpotrivă
fă
doamne mânăstire din toţi morţii
s-o
dărâmăm în dans de Şivă
elefant
orfan de mamă
fără
coadă Hanuman
tingirar
şi şi aramă
domn
de iarbă pe maidan
mai
eram de-o brazdă-a fi
răposat
cu bivolii
fac
poeme de o zi
sorbind
paiul Rivoli
mai
trăiţi împărătese
dintre
fagii şi stejarii
burebişti
jelind adese
peste
dusele herbarii
vă
mai ţin icoanele
cu
ulei aprins căldură
viscolul
ştefanele
câmpurile
arătură
vă
lăsaţi roşeţile
dispărutului
evreu
pururi
rămâneţi-le
mână
de arhiereu
iertată
vână puls divin
în
muribundu-ne amin
fii
o fiică ba matern
fă
soarelui să mă decern
Carpaţii
de durere ruşinaţi
ca
noi de sânge peşteri în Carpaţi
sfânta
Maria în păduri
drept
născătoare s-o înduri
am
supărat sfânt aluat
şi
gândul pace a luat
orice
ins de treabă târâit pe coadă
pădurarul
câine latră-n loc să roadă
haita
tantră oase codrul rezonează
fosforul
din scorburi amuţeşte loază
întru
scârba vocii muţi în pantomimă
dinţii
fac strămoşii foamea îi animă
semnifică-mi
păcatul
al
cincisprezecelea
în
creier nemâncatul
de-a
înghiţit peltea
din
Giurgiu ferentara
combină
sub talmud
slab
sexul ca fanfara
ce
nu o mai aud
depresiune
de baboi
în
apa veacului strigoi
mai
inventează un raport
semnat
Nichita Rapaport
istorici
rânduie în prax
şi
mântuie-mă pe sub vax
că
m-ai fi lustruit de viu
sub
fulgul altuia să fiu
te-ai
fi ţinut la perioade
să
nu se vadă cine cade
cine
fumează cine fu
cu
barbă continent Korfu
salut
străbune guturai
şi
cancer trecător din nas
în
întreitul om de rai
dintre
sprâncene fără glas
ce
gând în lume îmi răsai
când
de vedere m-am mai ras
şi
m-am întins lângă un pai
neintrodus
în ananas
ori
te strănut fără de voi
cu
mine veşnic doborât
de
preacinstitele nevoi
şi
râmătoare întrucât
poienile
cu flori de-apoi
îmi
gâdilau porcescul rât
să-i
scriu lui Noica ba lui Şora
lui
Eliade-n diaspora
cum
India îmi lasă chica
din
scrumul lui Alecu Ghica
ei
mi-ar răspunde anevoie
cu
picătură de la Noe
to
infiltrată în odaie
în
aşteptarea lui Danae
bătrânii
mei centtauri vira
e
învierea nu hegira
fecioară
cânt ave Maria
că
a ta e împărăţia
rupe-ne
trupurile-n hău
fereşte
doamne de mai rău
ne
sună ceasul de apoi
doamne
fereşte după noi
fereşte
că te nimereşte
copita
despicată creştineşte
măcar
călătoream în van
în
bolniţa sfântul Ştefan
furat
de ironie mărturisesc din viaţă
un
trecut viitorului voinţa suicidului
nici
un testament doar o speranţă de
a
nu fi trăit a nu fi murit în lumină
acum
mă poate prinde vârtejul sfârşitului
repet
gângav un sfânt dat nume
spitalului
amorului meu
repudiez
dodiile
defid
urmaşii de hăitaşi
nimfomanele
şi politicienii
ce
mă vor cita citologic cytosar
doar
am fost cu muţii
retrăindu-mi-I
veşnic
his
impotency pleacă la Atena
să-nvârtă
cu un deget banda
doar
cerşetorilor le-or duce trena
Aron
Cotruş swami Vivekananda
cu
spatele la Dunăre în ochi cu Sena
bun
orientul rău e popa Tanda
se
culcă pe nevoile din jena
şi
paza eunucilor alanda
vărsaţi
o roabă lângă ouă
pierdute-n
bălării de la ruine
urmându-şi
roata fără rouă
cu
pântecul golit de-a-mbouă
şi
faceţi-mi acelaşi bine
din
Ruginoasa la Rovine
titlu
ascuns în schimbător etern
cititul
mi te şterge din gândire
merg
în deşert părinţii mi-i discern
întreb
copiii n-au văzut menhire
trec
veacul să mai descifrez
într-o
ruină vinovată
din
ziua sărutată frez
confuzie
de mamă şi de tată
cântări
de orient amor
în
dumnezeu necucerit latin
le
mai ascult cu oltenescul dor
vărsat
în negrul euxin
departe
lespezi de Ovid
cu
nasul vânăt în şosea
frunze
de-o toamnă analcid
pe
sufletul fără perdea
ce
mai apăs trup în hârzob
macaragiii
să-i îmbăt
m-o
face umbra morţii zob
oriunde-n
lume mă arăt
de
nu în viaţa mea să mor
aleg
baladă pe cutare
adus
de soartă binişor
a
sabie pe mădulare
împreunaţi
ne emană
noaptea
cântece sithar
salve
fiinţă aeriană
de-un
pământ cu oul altar
culcă-mă
pe pat de liană
clătinat
de musonul de dar
apropie-mi-te
nirvană
ca
să vezi că sunt abject
ce
abject să vezi că sunt
lasă-mă
în dialect
de
afară de pământ
cu
părinţii morţi în jos
cu
copii ca pe roate
le
pun tunuri cu baros
şi
îi pun să tragă rate
strigoiul
gură-cască
de
ploi se aciuează
pilotului
sub cască
pustiului
în oază
îl
suflă o rafală
în
altă existenţă
cu
florile ce spală
mirosul
de Florenţă
negru
al dracului în infern
totului
brusc şi etern
harijan
cu indomanie
ierofanie
la mânie
pe
luminată duminică
litigios
apollinică
în
căruntul măruntul
muritor
Selinuntul
am
putere postmusonă
să
mă scol de la mamonă
să
mut moarea de ciclon
într-un
soare mirodon
şi
apoi deandoasele
cele
păcătoasele
dându-mi
zdrâmburi
spurcând
sâmburi
să
mă-mbăi cu trenţe băi
corporale
hărăbăi
că
mă netezi ciozvârtă
pământul
să de învârtă
exact
anatomic
zogă
fără comic
maţe
deşertate
în
eternitate
căutat
în cap
de
mîini de potcap
înţepat
în ceacră
de
o lume acră
du-te
dimnezeu
că
te caut eu
lasă-te
ocean
boabă
pe cocean
spiritul
spiral
cornul
de bufal
moarte
pe afară
viaţă
avatară
în
pături voluntarii
adună
de-ale gurii
din
inimile varii
cu
milă şi injurii
parcă
o curviştină
sufistă
musulmană
de-a
Buddhei din creştină
îmi
sună de pomană
Germaine
nu era proastă
cum
o să moară toată
în
muritoare astă
indodie
de fată
mai
are timp de alte
religii
să încete
doar
stelele mai salte
înalte
şi tibete
fac
rime în punjabi
îl
caut pe king Por
păcat
de mine Gabi
sunt
mort pe un picior
latinii
basarabii
neînţelege-m-or
dar
Omului şi Babii
la
sfinx mă pună dor
că
uite ce de barbă
mă
trage aşa ruptă
ba
hyraniagharbă
ba
neam de Ceandraguptă
copilăria
searbă-
dă
ţâţa mai nesuptă
viaţă
adevăr
muşcate
cu măr
dinţii
de părinţi
molfăie
la sfinţi
după
o aromă
de
la paparomă
foarte
necinstit
m-am
adeverit
pe-o
înjurătură
ce-a-nghiţit
prescură
şi
mai multe pietre
în
locul lui Petre
apare
falanga
din
fosila Anga
intră-n
ochi de carne
dârdâie
cârlane
sub
cadavre-n floare
noaptea
pe răcoare
mâine
dimineaţă
de
viaţă păleaţă
să
îi las o aţă
lui
Costică Neaţă
între
ciclon şi înec
pe
sub umbre de libelule
Rama
nu-l mai bate pe Ravana
de-l
va izbi pe demon el e Rama
Ravana
numai nu-l ucide nemuritor
niciodată
vreme
până
ce târziu
am
pornit poeme
ale
mele viu
dragoste
pierdută
greier
crdincios
pagină
alută
Oltul
pân’ la os
cheia
te cuvânte
c-al
tăcerii eşti
happeninguri
smânte
dosofteiceşti
furii
în orgoliu
inimă
candrie
nesădit
magnoliu
lângă
primărie
peste
mii de luştri
vărul
Caliban
o
gusta iluştri
creieri
de un ban
m-am
răpus în orient
cu
destinul recurent
am
vândut pe vorbe leacul
clipelor
de-a berbeleacul
vidul
templu mi se vede
misse
asurzesc în Vede
din
concentric luminat
ajungând
în Jaganath
lângă
mar templu vid
m-a
întins efemerid
de
adorm şi dorm mereu
a
fi cine n-am fost eu
indodii
în dodii
în
India dodii
cu
taina jocului
de
mama focului
adevăr
la babe
palavre
sahabe
întru
dorul lelii
Delhi
perihelii
munte
Meru gură
vulturul
ne fură
ardhanarishvara în cuptor nibbana şah în braţe piesele joace
fii cuminte copile să nu se facă război fii cuminte dacă se face ascultă singur
cucu decapitaţii în picioare săbiile în morse
omuşorul supărat umple gâtul cu oftat îngenuncheat în gol
reîncarnându-se de viu persepolitan balaur îl ascunde pe coclaur aum soare bun
soaa ziua dintâi rea nu ne fiee de roade va să dea năimindu-ne neam de părinţi
a daa minut de război shivo hum pace fulger hari aum yoga cocorilor de pe
Istros sânge în vagoane alge trilussane tremură falange Dunăre spre Gange pour le
Brave Prince d’Atanasse somnul lui Ion Creangă sub o privighetoare boabe de
gazel fumul orbilor nefumători pe însângerate zăpezi himalayene borangicul
îndoit nimicul în peţit thanatos shakti orizontală nesakuntală iubire santa
cruz m-am întors din India de sfântul Constantin Brâncuşi Pascal geometrul şi-al lui dumnezeu
cugetător de mângâia din linii statuia sufletului marmoreu cutremurând latini
elini erinii mişcat sub norii mântuiţi la greu un sculptor ochi şi daltă cu
străinii din sine se zvârli la apogeu tăcerile cereşti stâlpi dărui-ni-I Pascal
zice Brâncuşi celest copiii o viaţă cresc bătrâni tu de cu seară pe jumătate
tânăr geometriii sonete mişti pe dodii prin târziii nepoţi ai duhului de
pariară pe dumnezeu în marmoră şi pară pe valuri verzi în frac arzând sodom
până sub clar pudrat ne reînvie Agar cu paşii plânşi urma-o-vom fără atâta-n
lume despărţie şi sfântă văduvă o mai auz din nor uitării de mă lasă plecasem
înainte călăuz Agarei pe o ploaie sanyasă în pas de cap decapitat modelul se
ucide-n ide un hap încovrigat pe lat striveşte-n sânge aguride hăp hăp în munte
bate vântul
ciobanii se întorc pe foale hăp hăp ne părăsim mormântul să nu
ne dea cu lupi târcoale toujours cu duşmănie de la adevărat părinte Arjuna
lăsaţi-mă eroi să mor în existenţa bacteriană clipita siriusiană nuditatea
meduzei pe fundurile retinei marine dulcinee cu nuduri fluturate în nori mare
de zimţi în jurul timbrelor nu ti teamă aceeaşi inimă în piept o briză un
vulcan ştiu orhideea ca azi era lângă ea cât mările fumegate de haşiş în dansul
mamei dracului altfel mai mult surîs ia sâni leule adormii sub veveriţe
ttrezindu-mă cu sângele bolnav în umbra planetelor roşii broaşte salamandre
necunoscuţi la priveghi prin puţuri părăsite de izvoare holbaţi prin paie
ăndrăgostiţii canibali între dinţii lui dumnezeu o râpă fumega la răsărit în
ocheanul plin de urdori peste voma cadavrelor înmugurite din mormânt veneau
prieteni din sufletul mamei delfinii soarelui în adâncuri de ape în meditaţia
nisipului ţintă inversă Kerala n-am idee cine trage am o piele de lentilă din
timpan o-ntind să cânte litere mari în vechiul regat dragă tată mama a decedat
în Bangalore mimoze incolore înzborul planetei nepământenii Elisabetei drag le
eşti câinilor ţipă şi tu vreun rechin în ochiul triunghi şi opreşte în aer pe
ape de amnar focul morţilor până-n Arya treier aria după Dante foi galante le
alerg Hohenberg oceanul din creier pe
melodia pustiului icoana maică în mijlocul pădurii dao vivat zindhabad na-vă ochii până cad cu nevasta m-am certat
ochii scoşi în Radhabad rupt piciorul plopului pe sub calea laptelui hallo
maică te respir leg duşman de musafir du perdeaua în azil militon
Glasperlenspiel vin bea mirele noaptea zilele pentru a sa umbră nu e loc în
hrubă unde ar zidi-o zorilor de ziuă vin nu bea mireasa cât e lăcrimoasă hai să
nu mai bem pe soare pe tren piatră a-ngropa heronimenea plouă încet în Kazipet
îmi zice din umbra norilor Euridice deschisă între noi citita carte malayalam
dar graiul e departe lucrează creştineşte ne îndură apoi cu grindină în arătură
spre sat văzând-o tamil Tiruvalluvar femeii i s-ar da în dar la dumnezeu l-ar
boteza în mângâiere de kural I-ar depăna în dodii zeci cu două nunţi din dor de
veci ferice poem de odinioară acum ecleziastul mă omoară într-o latinească
învelită subţioară de o armată încă barbară bătându-se din zori în nici o seară
umor cât un imperiu ori mai mult cât un sclav altfel regretăm o carte de
Bacovia gonind într-un cuvânt de noapte ortodoxă trenuri de somn dinspre nord
spre Ellora tărăgănează vieţile statuilor dictează resemnarea jaye pe verandă
Juse dormea exilat din patu-i morţii cu umor s-au dus la toaletă de-am
confundat pantoful format lung în timp ce mai toţi auzeam un gol agresiv şi am
zis de trei bărbi iluzia cu ecouri în peşterile lui Aurangzeb cel ce şi-a ucis
tatăl fiii şi imperiul deci nu auzim mare lucru încercăm doar acelaşi pantof
descălţându-ne prietenul de iluzie peninsulă în goliciunea mării luma veranda
dă spre o plantaţie de gulmohari încercelaţi de roşcove sângerii o coridă
într-o fabrică atomică tauri reci fumezi prea mult la porţile Ajantei şi
Ellorei morţii umbrei călare pe simboluri carnea lacomă de suflet sttrăin
fraţii greieri pe uşa neuşilor neuşa uşilor urşilor ruşilor vinere poloneză
Bristol Berkeley beedies kirmaun obrigado pe muzică marathi iubirea furându-se
pe sine într-o melodie gravă ca un cancer aum şanti kumaun kirmaun mă ocup să
nu mă ocupi nici mort singur în nici o realitate dumnezeu în Ajanta Ajanta în
dumnezeu adormi buddha greşindu-ţi bucuria morţii calea jumătate fumând prince
înconjurat de discuţia într-o limbă necunoscută ne detronăm din focul mocnit în
largul morţii unde ne duce fumul de unde ne aduce sfârşitul spaţiului din bad
în bad din sat în sat din om în om soare din soare răsad-răsare pom din pom
trei ore şi trei roţi pe lângă porţi şi somn de torţi ne duc prin oţiu cu
Horatius prin sarson sub borţi acasă doamne doamna domnişoara prin corolă de
mango întuneric asfinţitorul cum tremolă eram cal un cal un câine ladino
mesopoet nu eram de azi de mâine mai dintâi de Nazaret eram iarnă fără pată
neoprită pe lopată ânăr în dodii bătrân ca Bizanţul până voi ispăşi e nor în
India infern mântuitor fără cusur cu diavolii de pază împrejur este un vârf de
munte întreit şi alb Trishul ce sub soarele dimineţii nu fumegă asemenea Etnei
sub stele nehimalayene în vocile auzite de portocale înainte de a îngălbeni
bătrân călugăr caraib almorian de două nopţi tăind mai blând al caprei trib
tocit în mahmureli cu bolţi prin marţi târziu ci miercuri baas reflux de joi
destulă zi în săptămâna de pripas ce mâine ne va hăitui stropite cetini
plumbuinde înzăpezite în ochean însângerândelor govinde şi mais ou sont les
neiges d’antan din greacă în sanscrită pe sus şi pe jos abătut prin pahari
sângele zăpezii se varsă în venele de salvie cu vorbe de odinioară pentru care
s-a murit totdeauna cu gita govinda pe dos Hyperion rostrum sati dintre dodii
până-n Ayodhya pornim încet spre altă zare crăpaţi de o lumină ucide-te poruncă
de nebun şi fii-ţi mamă în nirvana năpădit de litere citite în foc stins stau
părinţii la tocmeală dacă să se mai iubească risipiţi de fiii lor şi noi ca
oceanul rău înghiţind cu valuri foc o să ardem de cadavrem Ganesh ochi şi umbră
miez de noapte întrupat în sufletul lumii culoarea albastră a demonilor
distrugerea periodică a universului prin foc berea indo-europeană eclipsele
semn biografic rigvedei vezi dharma şi manas în clopotul bătrânului Ganesh sare
zvastica în padma dumnezeu în aum sex palid în oglindă tutun Virginai
meditându-l demon măestrul pranayam în Himalaya sfinţii îi pot muta din loc
aceia le sunt munţii trăi-I-ar cel de foc trăi-m-ar creatorul trăi-te-ar fii
acia trăi-ne-ar anii zorul şi clipele vecia râs etern plâns pe viaţă mai sunt
zece zile până la naşterea lui Krishna jai Hind sfânta noastră Maria surya
namaskar condorul de fum la mijlocul vieţii mâini pe corzi schingiuie lorzi ao
a om fârşi-ne-om sabie înfiptă în cutia milelor fereşte-ţi buzunarul
antropomorf să nu se întoarcă pe dos în golul fiinţei vânzători de pene de păun
cântă culori lungi în evantai cu umbră peste cerşetori muribunzi femei blonde
iertări măritate vezi două surori fericindu-şi spinarea cu musonul vânzătorilor
ateul şi creştinul molanul şi pelinul amestecu de rase frumoase cu miroase noi
cei din glie şi din foc din cer şi smoală avem săracii un cuvânt de spus în gol
pentru eternitate tuturor cad aud do dum du d trezit văd păreri de noi la morţi
Gheorghe la vii Gică o viaţă şi numai o zi Veta doarme taica doarme Ion al lor
zilele bune se duc zilele bune vin expresiile îşi vând parfumul la negru
înăuntru acordul de pe urmă cauză rătăcitoare a durerii ninge mă caută Himalaya
oaspeţi de imaculată materie sfâşii un tropic de hârtie şi-l aprind în sânge am
zări odinioară alt ţigan altă vioară erau paşti şi primăvară ouă roşii pe comoară
mi se face foarte frică de viaţa inamică şi de moartea văduvă la mine în măduvă
sânge vărsat în somn fără mâini şi fără azil cânt nu cânt dansez nu dansez
negat pe latineşte în cine ştie ce piesă şi ce regie până la rimă mor într-un
mormânt cu părinţii apoi în avataruri separate după naştere în vizită somn
incapabil a întrerupe mood-ul trenul nostru de ţigani a trecut de Văcăreşti de
la Titu la Ghergani tot cu ploaie în fereşti poate mergem de la vatră către
focul cel tăcut sub înflăcărată şatră să ne cânte gâtul mult şi murind de o
durere ce ne are la stomac trenul nostru cu himere să oprească fără leac
adiolasidio sulparabaraplus zimbavopurpurio ţiţeicălarefus sădit în gips amorul
şi floarea de crăciun o mamă indiană un tată sakyamun şi tu dansezi copilă cu
spate la patrate afară nins pământul ţi se-nvârteşte frate am intrat în pământ
să disloc polenul n-am a îndura n-am a bucura n-am a dărâma n-am a sângera aum
vraja lumii aur aum vraja trece-o a lung culori dincoace nor bun dincoace
zumzet dincoace rampă dincoace fum drag dincoace zeiţa răcoroasă adoarme pe
stâncă sub lună pornind fără oase la plimbar mai străină cu fiecare om întâlnit
import de apocalipsă viaslavia da molto fa icea there achacha voi a te
înjunghia nahi a te împuşca mormânt muică-mea sămânţă de azorea să suia a bea
cişmea se deschide paraşuta până în fundul mormântului aud un student
cotcodăcind către cocoşul de puşcă dau să desenez sângele cactusului înghiţit
de aricii de sârmă pieţe de piele scumpă o pingea de elefant amurguri în frigare
golite peste graniţe gingia-ne smeura ursoaicelor liberata sarică surorile o
deşartă în văzul ovăzului de balaur sângele din rovinele călugăre oul înfipt în
ochiul licuriciului măduva umbrei altă fiinţă încercată în lupte pe sub
Himalaya mănânc orez mă consacrez târg secuiesc consecruiesc cât dalul acru mă
consacru ave ei eva juna auruşa-n pridvor de zi trezindu-ne din vrajă la viaţă
pe toţi şi paserile-n văzduh azur cum şi-au pus pomii şi salbe apele-adapă-n
ram duh bun presară cerul parfum adie văzduhul ohe seri duioase dimineţi aurii
salve frate împrimăvăratu-s-a de sta-vei departe viaţa mi-e mal cu sălcii
bocind pe tropic spune propoziţia simplă pasionează-te încearcă-mă din
depărtare şi dinăuntrul măruntaielor pune-mi sufletul în gheenă dar pasionează-te
de mine moarte Yourcenar aud în curtea epitalamului pe Mallroad indianizându-mă
spre Himalaya prin turbanele dintre Chandigarh şi le Corbusier visam o venă în
ochi aed orb mâna cotropeşte propriul gât coloana vertebrală împroaşcă cenuşă
în creieri nici un început tălpile plutelor pe ape însângerate foi în
spânzurătoare cuvinte în delir sudori plebee toamna decapiată de fum încins cu
săbăă lucrat cu balanţele o-ul oribilului concentric la tot ce se roteşte
ninsese în Delhi ne băteam cu bulgări pe coastă de regi ca la Holika baloane
colorate se lăsase seara era frig şi gura doctorandei se umpluse de zăpadă iar
tu Pound I-ai spus s-o înghită pentru a înţelege conoaşterea mai mult ai
întrebat-o dacă a înghiţit-o mi de pendule bătute de săbii au crescut puii din
ăncăperea măiastrei şi bat pendula a război kaurav în limba roma noi suntem
universitatea suntem din trei oraşe suntem în multe şi ea este răbdare ele sunt
timp ea este profesoara şi istoria teoria cu och albaştri corectând Matheus
Passion Jupiter era aseară mai rotund ca luna mi-e dor a mă adăpa cu vacile
slabe sfat mi-ai dat a-mi xeroxa sentinţa la moarte pe vremea imitaţei sinelui
era aproape bine cu muzică în loc de viaţă dar florile cireşilor s-au scuturat
în patria mea în neantul sunetelor hidrogenul lichid diamantul cuiului ivanit
partid din partea Bahluiului blânda larevedere mamei noastre Durga pipe în
emisfere cangura amurga infanţi ai lunii pline pe Chatra Marg zadarnica vizită
a lui Novalis sub Jupiter ochii bat toba patru vieţi renasc în scheletul
lucrurilor în fixaţie în haos de sânge ante mare et terras lungi nopţi cu dor
de oaia memna maya bea domnule ceaiul demonul asura refuză ceaiul se răceşte
ceaiul zidii cărămida splinii în cavou la Rosselini jelind cum se mai duc anii
iubitei Ana Magnani bărbăţindu-mi talia până în Italia glasurile s-or răzleţi
în lumină ochii rămaşi înaintea nopţii vor plânge şi aprinde-voi candela-n
India-mi de umbră pacea morţilor domnul dumnezeu şi un papagal Ganga-Ram halal
ziua-a şasea zboară cu ochii afară toată astă pace că o am se face cum ni se
urzi în jana patri dacă l-aş urma papagalul ga până la Ganaga el ar mai zbura
când m-aş îneca poate aş visa că aş învia Ram şi Inshala mamă mama mea ţara te
murea tot ea te năştea nu se războia pâne ce murea-n pacea morţilor domnul
dumnezeu un student yogin mă trezi matin veni şi Gurwant când citeam pe cant
ziar să m-apuc iarăţi de Coşbuc nei coşmar sinistru cu madam ministru în gazdă
pe Chatra şi goală ca piatra doamnă şi de fală falică rafală de ajuns cu visu
irodu vascrisu la lumina zilei de opt iulie pe Chatra Marg prin starea duioasă
şi aproape halucinantă nici un cuvânt necum mântuirea pururei morţi în cântecul
avatar zăngănindu-şi tereziile gomore de oranjuri bătute în safire şi umbră de
samadhi aripa altei religii sub care nimic nu începe şi totul nesfârşeşte
însăşi a plecat peste canalul glasului de-a perlele ingenue dansând o poloneză
val de Dunăre în Gange pe când nu aveam nimic în lume decât o singură durere pe
ploaie în al cincilea vers după al patrulea am rupt-o cu shabdalamkara şi m-am
repezit la Taormina în tăcerea îmbătrânirii plin ochi de două dodii mumii
decapitate tanra mantra yantra natra cu vatra în Tatra nu mi-e dor de cin’ mi-e
dor doar că am şi n-am să-i mor n-am de când acest muson dă udul sufletului
sondă stau nu curg cu apele scormonindu-mi Gangele nu adorm pe tropic bine
şi-mi închin sfânta treime trimite-mi un pinguin din visul tău a-l da poveste
păunilor cu coada peste Ganga şi când te trezeşti într-un dans printre oglinzi
de mare pline numai de tine închidem hora repede de la antipod şi tropice cu
Bob şi Rose şi surioara de bate îngerii obraznici deci un număr înmulţit cu
sine însuşi rezultă cât şi numărul imediat mai mic plus suma celor două numere
înmulţite cu ele însele ex doi or doi egal unu or unu plus unu plus doi sau
1982 x 1982 = 1981 x 1981 + 1981 + 1982 sau 555 x 555 = 554 x 554 + 554 + 555
yoga în matca azurului plus o droaie de
nimic în contrast cu vii şi morţii de sufletu-mi musonul plouă la Delhi după
eclipsa solară în academia liberă
Eminescu privirea dinăuntru dilatată peste obiceiul ochilor silaba
diminutivantă şi-a înghiţit-o un dragon cu drag nebun de elefantă şi îmbăiat în
amidon să se fi pronunţat sentinţă moşita-ne adolescenţă singurătăţi de o
fiinţă mai înfiripă o absenţă spre norul sec tot nuzi de nume în fulger
nemaioblojiţi pământule pe mări cu spume de ce şi-n veci ne mai trimiţi când
încă îi voi mulţumi lui dumnezeu o să-mi aduc aminte de luceafărul în versiune
sanscrită rugându-l să I-l dea lui Eminescu pentru revedere în Asia la
picioarele lui dumnezeu renunţ la orice psihologie de vânzare ultima oară la
sati în rostrum şi pierd întregul septembrie la zaruri de mult mi s-a urcat
ţeasta la ceruri când norii încă mă înnebuneau un piept înfumurat mă avalanşă
şi răguşiţi genunchii-mi sparg timpanul sub arborii nemuritori pe Ganga eu am
călătorit cu apa cea aruncată şi familia şi am a mă întoarce ploaie închinată
lichidelor călugărite ori rufă în leşie electrizat cadavru scrisă carte în
printerii de stele în radă naufragii de cerneală în stranie cenuşă gita govinda
ating genunchii sferelor îndurerate umbra profilelor fiicelor mamelor mamelor
fiicelor dintr-o lume în alta când voi muri-ntr-o zi ca asta în India iubirea
basta a nu se risipi ahimsa ce-n clubul pomilor de nim s-a dharma florii de
amurg electricitatea vedică floare de jurnal Emil Botta cu a lui ironică
nirvană palton faustic masonerii călare bandh Chopin bhajan antipozi de rouă
apicultură apocaliptică lebede Arghezi tencuite în umbră vânătoarea de fulgi
meditaţia agoniei prin surprindere flori părăsite vorbe de apă amnezii de
împăraţi decreând sentinţe la râs în ianuarie rig nu nici sama sati de nimic
nici yajur varza morţilor le pice bine dumnezeu să primească ochiul închis în
anul al doilea prin Hindustan seara în aşteptare pedalele lotusului apăsate
învârteam poziţia planetlor cu un cord minus imperiile incinerate sub oceane
refuzul metrului sanscrit Catullus alai de piane pe Appia Atlanta sângerând din
nas eu încheindu-mă la palmierul stâng printre bunyani din Ujjain se poate
ghici cum e noaptea alte petreceri pe tropic în memorie muribundul design de
broderie bengală ţie din Los Angeles îţi arăt pluta ermetică Gh Ionescu-Gion pe
Gange în jos numindu-mă latin şi alt imam urmându-mi în hind gerund afară de metri
la două putietoare clapităţi în cer prin Kamla capul mi-am spart plin de amici
sub doage I-am pălmuit aproape printre firele de păr dezmăciucindu-se în hazul
funerarelor imaginaţii clasice-n prisos
de marmoră vibrând fisurile din iad din rai rotund n-am schimbat metrul sunt
palmier sfârşit scriindu-şi memoriile pe o frunză uscată de vânturile libere
imaginare dintre planete târziu şi-n româneşte şi-n sanscrită viţei viţeluşe
juninci dumane pe asfalt printre ziduri spre ieslea cerească visând încurături
dar ochii liniştii sunt ai lor şi noi ne petrecem recunoscători pentru
gesturile de pe pământ pe asteroidul fără amintirea primului întuneric rigvedic
la marginea clasicităţii acolo şezum belahona aur mimosus tu şi eu zile şi
nopţi împreunate-n fum belahona aur mimosus şezum iarnă gandharva sub terasă
ardhanariswara în subsolul din piaţa Lahovary hârtie până în zare dar umbra
creierului pâlpâie rărindu-se topindu-se printre străini în complotul
transcendentalist de singurătate babel raite pierdute în palpitaţii yuvu
kimnicu umflă Sâmnicu pe Titu zece ani printre kopenhagani din Găeşti o
poloneză măritată peste faleză exerciţii cu grenada cântând în gând Granada
Aspasia pe Janpath la ceapă o am aşteptat semenă Radhei din veac luna pe Feleac
sun sum semne de sunete gândul începe să se descumete focul ardă-te huma
înhume-te cine te bine te ţine-te până mâine poimâine până pâne Jayadeva îmi
spune că n-a auzit despre Jayadeva a fi fost orb îşi pune ochelarii şi-mi scrie
o mantră albastrul brahmanic până la Mathura porţelanul din mâinile copiilor de
fum stăm de vorbă în timp ce Shelling citeşte Gita scufundat în amintiri
dădăace Nana nu-mi dictează fantezii
de-o vreme Ganga aglutină rare mediteme lui Ganesh în falduri neînfăţişaţi îi
cântăm prin casă columbi iosafaţi Israil tradusul părintele Gala ăn sanscrită-l
scrie cât Punjabul coala Magdalena a murit Christos Christos a înviat iertare
idolilor ce te rod anume zburătăcindu-te din coada de păun dansând în Arya
Figaro adu-ne pepene în patratul dimineţii de după paralelipipedul nopţilor în
ochi de om de floare indus tri a lă eu cu mâna salutam eu cap de copil vedeam
între marmoră prin geam de Brâncuşi ba de alt neam el tăcea nu se mişca cu mâna
nu saluta cap de copil nu vedea nici Brâncuşi nici marmora marmoră mare zăream
scădea când m-apropiam eu cu mâna salutam cap de copil mărmuream zadarniică
bucurie conştiinţa infernului cronica vedeniilor acutizează văzul plâns în
tratakul astral pe speranţa ocupată de câini de-I sar să nu-I calc pe râie de
la maya noastră la maya una cu Brahma se trece prin moarte şi nu ne pricepem a
ne încarna până în epoca modernă duminica Tomii d’elhiaquino evghenioasa lo pam
pam pino fulgerăturile nelătrăturile bârfa nebunilor hormonii hunilor creierii
cirus minţile minus mă uit în golul cuvintelor ce-au împins mintea în sine iar
exotica-mi naştere-mi iese pe nas transformându-se-n moarte fără generaţie
durere nici suspin în iad coboară palmierii a ne aduce veşti de-acasă şi cresc
din nou cu noi pe lume o fiinţă de mister îmi dă suflet să nu pier călător în
tren sub cer în bunicul december Indie bananier o niciodată însculpturată în
dodie de tată viaţă din nou pe margine de ou poveste junglă lume lungă latul
orizontului dorurile Pontului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu