TURNAVITU

de George Anca

George  Anca

TURNAVITU

CA  UN  SFÂRȘIT

UNDE-AM  FOST RAIULE

FIINȚA FIINȚA

TURNAVITU

Ca un sfârșit (ultimul capitol, 18, al monografiei ANCA de Marian Popa) – unde-am fost raiule – cu desaga – creierul mi se prefăcuse – nimeni Tla nici Antonioni – Gange în Holderlin – eram tineri – prozodic sinucis – străin mirosind a ceapă divină – nemișcați sărbătorilor – tune-ți ziua treisprezece – pe Pier – câinele negru  - norilor maică –  picuri mascați – bine a zis Albert – din mormânt până diseară – nu mai plouă – traductologin – în șura ta din Ligonier – hitopadesha – mărturisitor Mahatma – Diogene sau Serapis – trup din sămânță – taina – până la moarte – râd de liniștea voastră – nu vei avea nour – capul șarpelui – această piatră – scara – după spargerea ulciorului – cine mă oprește a spune – ființa ființa – horcăitul – proaspăt rași – regula – ce e fals și ce e adevărat

- fluviul curge în ocean – adevăruri ce nu pot să nu fie – ne-am îngrozit – în Roma femeile – scribul citind – semnificația piesei – lumea se poate răci – sper s-o mai ascultăm – m-am jucat ades cu omul – privirea de-ar putea fecunda – Turnavitu – la căderea nopții – tors ploii – din unirea sacră – scenometrii Draghicesco – ce vrea cuvântul acela – Holi – plâng trupuri

18.                        CA UN SFÂRȘIT

(ultimul capitol al monografiei ANCA)

Cine mai citește astãzi? O întrebare curentã. Alta este: când și unde. Acasã, pe vreo plajã, în ședinþe, în trenuri, autobuze, avioane, într-un rãgaz postorgasmic. Huxley trata practic problema, în felul lui britanic: bucãțile epice scurte și poeziile sunt consumabile pe distanțe mici de drum. Azi sunt în trend și anecdotele de o mie de pagini, cu semn de carte pus din loc în loc: un bilet de cãlãtorie, o felie de salam, un condom. N-ar fi rãu însã dacã se va introduce printre tipurile ideale textele dodiate de Anca, cel mai radical producãtor de text din seria deschisã virtual de Eminescu, dezvoltatã cu Urmuz, la împlinirea cãreia au contribuit Constantin Fântâneru filosoful, Eugen Ionescu absurdul, Cugler-Apunake, George Dan (Oamenii din lande, manuscris în 1946, editat în 2011), Șerban Foarțã hologramaticul. Anca: autor citibil, recitibil, suspendabil, suprimabil, completabil, abil labil, digerabil, dispepsiabil.

Atari cãrți au un indiscutabil avantaj: ele pot fi începute de oriunde, întrerupte oriunde temporar sau definitiv, reluate, fãrã a li se leza totalitatea, aceasta în mãsura în care haosul este uneori confundabil cu infinitul, care nu mai este infinit decât dacã se extrage din el infinitul pentru a rãmâne un alt infinit. Texte ca niște maladii absolute, ce pot suporta prin lecturã statutul singular, endemic și cronic. Amestecuri, cu aparențe de sincope; o afirmație în cazul acestor texte impune neutralizarea și variația liberã: citãrile pot fi scurte sau foarte lungi, fiind egal dacã vor fi luate dintr-un poem, roman sau eseu, fiind salutar și experimentul comutãrii: pasaje cu dimensiuni variabile dintr-un oarecare text sunt integrabile cu șanse zero de identificare în altele.

Postdemocrația își creeazã o postliteraturã. Una din formele ei este produsã de Anca, în dauna altora. Ceea ce înseamnã cã nici nu se mai poate scrie o alta care sã nu fie epigonicã. E scrisul fãrã drept de apel și fãrã drept la egal, care ignorã aroganța elitarã, meschinãria șmechereascã frivolã postmodernistã, conformismul mercantilizat al scrisului de larg consum. Altfel, un text care nu poate fi plagiat, compilat sau parodiat. Acest autor contribuie în felul lui la extinderea interactivitãții. Textele permit unui cititor sã greșeascã dacã vrea pagina, fãrã a fi observat, poate sfida legile copyrightului raționalitãții.

Un alt avantaj: prin textele dodiate este insinuabil orice, pentru cã nu sunt lizibile cum au fost scrise. Autorul poate înjura temeinic pe oricine din lume fãrã teama de a fi sancționat, poate ataca orice tabu, poate folosi vocabula pulã, cum o și face într-un poem al cãrui titlu nu va fi aici indicat, poate grafia conspirativ cele 99 nume secrete ale Creatorului Suprem rostite într-un colț de templu de un inițiat. Din aceastã operã laxã nu lipsesc urâtul, grotescul, brutalitatea sexualã abundentã în epocã, dar perspectiva e totuși aceea a des evocatului Hanuman care, chiar și când este furios avântat militant, va acoperi în mișcarea-I impetuoasã marea cu flori și petale.

Textele dodiate sunt plasabile ca dodii și în categoria radicalizãrilor criptologice. Existã texte pe care Cryptanalysis & Raketeering Records Unit nu le-a putut descifra nici cu ajutorul celor mai moderne tehnologii informaționale. Litere, cifre, semen ortografice, acolade, linii, cratime, intercalãri, secționãri, hieroglife: așadar, manuscrisul Voynich din secolul XV, Ricky McCormick, obiectul artistic Kryptos creat pentru CIA de Jim Sanborn, cu concursul unui criptolog pensionar al instituției. Cine cripteazã mai bine? Amatorul, s-a constatat. “Profesioniștii sunt previzibili, amatorii sunt primejdioși”. În plus: trebuie analizat enciclopedismul celui ce cripteazã: literar, artistic, politic, gastronomic, economic, științific, monden, erotic, de participant sau observator al ceremonialelor religioase și laice etc. Ce face Anca poate fi luat și ca o zãpãcire a criptãrii, cãreia îi extinde bazele clasice: valorificã literele în noile cuvinte formate, dar mai ales în formațiile de cuvinte: cuvinte fãrã sens, cãrora li se poate distribui prin consens, bunãvoințã sau ignoranþã unul la alegere și la întâmplare, cuvinte pentru obiecte inexistente, cuvinte necunoscute pentru obiecte existente. Dodii? Francesco Flora afirma cã este imposibil sã nu existe undeva în Univers creaturile din Infernul dantesc, argument fiind faptul cã ele au fost prezentate de un om. Este afirmabil același lucru despre relate, dar și despre scrisul bazat pe relații stabilite prin raționamente asimetrice.

Schlegel: Spiritul idealismului este universalitatea și originalitatea (totalitatea în plus); tot restul este literã/ Buchstabe. Idealismul face din interioritate empirie și din exterioritate teorie. Orice sistem este numai o empirie.
 

Realitatea se aflã în indiferențã. Ce nu-i încã poetizat, nu se știe încã pe drept; mai întâi ne vine cunoașterea cea mai profundã din inconștient în fața ochilor. Ce se poate modifica din aceste propoziții? Un singur cuvânt va trebui înlocuit: poetizat cu dodiat. Dacã se mai încearcã o asociație, textele lui Anca sunt mașini în sensul automatelor lui Claude Shannon. A crea sisteme smucite pentru a produce nonpragmatic. Pentru cã tot ce-i practic e consumabil. Se consumã alimente și se produc excremente, se consumã cuvinte și se produc demagogie și minciuni, tabloide și reclame, teorii, doctrine scadente și hârtie reciclabilã.

Termenul experiment este de asemenea rezonabil pentru definirea acestei opere. A fost folosit pentru muzicã, literaturã, arte vizuale. În acest caz, poate fi evocat și sensul științific și anume în sens dramatic. Probabil cã 99% din proiectele de cercetare știinþificã experimentale eșueazã; eșecurile sunt importante, fiindcã indicã altor cercetãtori ce nu trebuie sã mai încerce, cum sã aleagã alte drumuri. În literaturã și arte este altfel, chiar invers. Cine încearcã imposibilul relevã numai eșecul altora, cu același rezultat: asta nu trebuie s-o mai faceți, am fãcut-o eu. Voi puteți doar sã parodiați Mona Lisa. Anca este îndreptãțit sã facã contemporanilor un Sîc! substanțial.

Scriitorul ãsta perfecționeazã limbajul compozit multilingv. Pentru cine o face? Pentru cititorul român al viitorului, care deprinde mai întâi limba englezã cântând interjecții. Sau pentru cel familiarizat cu engleza, care va învãța româna înjurând, în vederea parvenirii la o Comunã de Aur a Dodiilor. “Profetule dodietule construiește pentru viitor scuze” (Rechinuri). “dodii de nouã viațã/voi sã vã predați/noi sã vã învãțãm/când contextul ne va sufoca/pris la peine d’apprendre roumain/declinul și dispariția/unor comunitãți românești/identitatea omului spulberatã ...”

Scriind cum scrie, Anca utilizeazã cea mai mare cantitate de cuvinte reale și inventate în literatura românã.

În baza textelor lui e realizabilã cu lux de exemplificãri și o poeticã sau mãcar un dicționar de procedee dodiești, de trucuri refuzate de logica poeziei conformizate. Descartes este convenabil ca punct de plecare și pentru sublinierea altei particularitãți, atunci când a decis: Cogito, ergo sum.

Dar, astãzi, psihologii afirmã: Cogito, deci mã înșel. Prin urmare: Cogito, deci înșel. Atunci, mai bine și onest: non cogito, deci nu mã înșel și nu înșel. Anca moduleazã în fals raționamentele în acest sens: “... dacã nu mã înșel, de ce sã mã înșel, cã te înșeli nu mai încape îndoialã, și-atunci, ne înșeli și pe noi cu tone de aberații, nu imaginaþii, cât cã jalea, dacã te viziteazã, ține-ți-le .și pe-alea...”

Ce vor bãnui unii cititori, mãcar inconștient: scrisul lui Anca este periculos, concretizare a unui comportament cumva asimilabil aceluia definind pe Cybele, pentru epoca apariției și instituționalizãrii lui Iisus. Un scris care ignorã trucurile glimfatice, cu care se spune ce este de spus, cu certitudinea cã oricum, este inutil într-o lume programatã de tembelisme milenare cu repetate efecte catastrofice.

Nu existã un scriitor care sã fi avut curajul sã scrie chiar așa. Poate și pentru a nu fi taxat de unii sau alții drept nebun. Ca și cum n-ar exista Machbeth, în care s-a spus: “A tale told by an idiot, full of sound and fury, signifying nothing.” Textele acestea par a fi ușor de scris, dar cine va încerca sã scrie astfel va descoperi dificultatea de a-și duce pânã la capãt, douãsute de pagini de prozã sau de terține din clasa celor dodiate de Anca.

Apoi: orice carte e limitatã de coperți; Anca eliminã neajunsul construind sugestia unui ilimitat cover. Opera lui dã impresia proteismului; impresie explicabilã prin tipul de producere a textului. S-a spus: în limite se aflã Maestrul.

Dar limitele pot fi cele indicate de cuvântul limitat la opt litere: ilimitat.

Cu Anca se încheie simetric antiapoteotic un mod al literaturii române. O operã care ar corespunde pretenției lui Nietzsche: “Ich will keinen Autor mehr lesen, den man anmerkt, er wollte ein Buch machen: sondern nur jene deren Gedanken unversehens ein Buch wurden” (Menschliches, allzumenschliches, II, 121).

Dacã Anca este indrituit sã fie membru al Uniunii Scriitorilor din România, cum se întreabã un Horia Gârbea? În istoria ei ctitorizatã comunist sovietic pânã azi, Uniunea Scriitorilor nu a determinat nici mãcar producerea unui rondel memorabil. Ce a generat, au fost relații conflictuale, ierarhii ale urii, lehamitei, disprețului și imoralitãții.

În Germania, crede Gârbea, “într-o țarã normalã” adicã, “publicarea unui volum de acest fel poate atrage suspendarea licenței editurii”. Afirmația este ea însãși o dodie ubuescã, dar involuntarã, în mãsura în care mintea care a emis-o ignorã cu vârf și îndesat realitãțile germane, țara aceasta, în parantezã fiind precizat, neposedând o Uniune a Scriitorilor. Dacã ar fi citit niște poeme de Oskar Pastior, n-ar mai fi scris ce-a scris. Sau mãcar un colaj lexical de Herta Müller:

| im|Feld|IST|das|Getreide|müde|

| vom|Getreide|und die|Sandmücken

| m ü d | v o n | d e n | S a n d m ü c k e n | d i e

| B r e n n e r e i | v o n | d e r | B r e n n e r e i | U N D

|DER|Wind|vom|WIND|das |WORT

| UNBEDINGT| ist|MÜD|vom

| Wort|UNBEDINGT|UND|DIE

| Sonne| MUSS|durch|DEN|Rennzirkus,

| d o c h | h i n t e r | d e m | B u s b a h n h o f | i m

|Getreide|dreht|ein|Vogel

| beide| Augen|hundeschlecht|UND

| stark geschminkt|in| steifer Seide

Desigur, nu ultima expresie a literaturii. Ce mai este inventabil? Poate imposibilul. Un text în care cuvintele tuturor limbilor și dialectelor planetei sã rimeze și, invers,

nici un cuvânt din suma tuturor vorbelor flectate, neflectate și neflectabile ale limbilor și dialectelor planetei sã nu-și aibã un frate întru rimã; sau toate cuvintele planetei inventabile în baza alfabetului și hieroglifelor sã fie prinse într-un infinit palindrom. Ce zici, Anca?

Dar pentru a imagina ultima expresie a literaturii ar trebui apelat și la viziunea Rabinului din Meseritz, evocat undeva de Gershom Scholem. Atotputernicul a transformat nimicul în Ceva, într-o Lume, dar asta nu-i totul, de vreme ce este posibil contrariul. “Die Taten der Gerechten aber, die alles zu seiner Wurzel zurückführen, verwandeln das Etwas ins Nichts, und das letzte Wunder ist grösser als das erste.”

Anca pare a fi aproape de acest final intermediary care, este de presupus, va consta și din acțiunile de eliminare treptatã a literelor care au fost alese pentru a crea Cuvântul inițial. Una din creațiile sale lexicale cele mai frecvente este ApoKALIpsã. Scris așa, pentru a semnala o fuziune sau apropieri fãrã recurs, și ele ușchit la mișto dodiabile: “Aceeași apocalipsã, Kali dansând calypso” (Mãslinii din Uffizi). Kali cea neagrã, inaccesibila Durga, soața lui Shiva, Parvati, Ciamundi, Uma și zeița supremã ca Dewi, care primea jertfe umane de la frãția tâlharilor Thag, și nu mai puțin Mahischasuramardini, exterminatoarea bivolului-demon Asura Mahischa, călãrind un leu, cu zece brațe. Cu sau fãrã voia lui, un apocaliptic se aflã în ultima zi, aceea a mâniei. Anca vede un sfârșit cu zece brațe al timpului și descrie ce vede. Asta, pur și simplu, pentru cã “ne-am creat un singur creator ne lipsește voința primului pas în stare sã creãm c-am fost creați” (Cenușa din gânduri).

UNDE-AM  FOST  RAIULE

*

unde-am fost raiule

unde sunt iadule

pâmântule mormântule

denși nebuni cu oarbă

arbaletă-n barbă

baba și mai oarbă

bunici să ne soarbă

tartor martor trântor

albinele cânt-or

mările sub vânt or

lasă-le la casele

oaselor cu coasele

*

cu desaga

cu desaga la spinare

încolo pe spini călare

capul nici că te mai doare

cântecele de o dare

dacă și-n împreunare

tinerețe gânditoare

bătrânețe plutitoare

greu la val ușor la vale

canarale canavale

guri telale la spitale

vorbe pline vorbe goale

glume proaste portocale

*

unde-am fost raiule

unde sunt iadule

pâmântule mormântule

denși nebuni cu oarbă

arbaletă-n barbă

baba și mai oarbă

bunici să ne soarbă

tartor martor trântor

albinele cânt-or

mările sub vânt or

lasă-le la casele

oaselor cu coasele

 *

creierul mi se prefăcuse

în Tatăl nostru

prin locurile lui Cristos

facă-ți-se voia pâine

iertarea ispitire

și credința e abia la început

fereastră deschisă pasăre

pasăre zburată nor

nor potolit de sferă

sferă trasă pe sfoară

sfoară până la capăt

capăt de imaginație

                                    1996

*

nimeni Tla nici Antonioni

galben vagon femeie

ucisă ulei înghețat

piogeva ca-n Montale ca ieri

nu da nu ierta du-ne-n ispită

nu te mărita cu mine 47 anni fa

Ipsilanti tăind pe Vladimirescu

Traian pe Decebal Basta pe Mihai

Gorbaciov pe Ceaușescu

*

Gange în Holderlin

Gandhi în Montessori

Bălăuca Borkenstein Dulcineea

sânge amestecat cu sfială

sub invadatori stătuți

mă uit în ochii tăi te trezesc

haide cioară trage din vioară

că am mare foc la inimioară

Dinu Filipescu 1810 bal surghiun

la revedere rituri nici amoc

plutește vinul ceaiului de mentă

pe Olt și pe mustața lui Moțoc

haidamaci haiduci

primi secretari din duci

altcând monorimuci

ceea ce registru Nistru

fazani ca la Stolniceni

gâtițe de târtițeni

cum nu m-aș fiziotiza

fizicalist cine nu list

în Marea Neagră parclist

*

eram tineri beam bere nu reziști vitezei

grecii fără centură și ministrul muriră

 uite că-mi tremură și mâna la scris paharul

o agitație interioară pe care nu mi-o pot explica

n-avem nevoie de succes nici de neînțelegere

n-o să te mai urmez fără o țidulă rezonabilă

altfel să-ți dea Dumnezeu minte cu alții

cât nu-ți mai poate salva părinții

toată libertatea ne costă ni se păruse

și acum neconstrânsă ți-ai dat drumul

pe de altă parte avem nevoie de toate ursitele

ajunseră la ajutor social cu talpa îndurerată

măcar și consulii știu ce să îndrepte pe

piața chineză a condamnaților români

nu-mi povesti în aulă coama leului nisipos

de trei ori bucuria și apoi miez doctrinei

ăștia își dau cu tăvile-n cap douăzeci de minute

dinspre secol pe altă theosofie vindecătoare

sub nume de știință metafizică la colegiu

insigna țăranului român verde America

eram pe vas perpetuu aveam acces la

căpitan ca tânărul Baudelaire în Cape Town

adio masonerie bate vântul păpădie

nu te zice nu te scrie minte din copilărie

*

prozodic sinucis căderii

de dinainte de război

în casa nașterii puzderii

fotografia peste noi

v-am spus un vers ați fi asediu

oceanului scăldând delir

deschidă ochii evul mediu

la zona lunii pe șair

singurătăți distante

al densității melos

ruine cu infante

nerelaxate-n Delos

*

străin mirosind a ceapă divină

din spectrul incinerărilor

aștept cu ochii și glia ceasul

dansului dezbălsămat

mă tem de poeții infernului

și-i amăgesc în uitare

cred în încruntate inscripții

ce nu-mi vor șopti veacul lor

astfel usturați și liberi globii

roșii precipitați spre homeopatie

se vor închide în neodihna

de mai apoi când zadarnic

fumul parfumurilor va dărui

viață sufletului singur pe lume

acum te cânt inimii ancoră

luciditate smoală în dorință

îți petrec inteligența în market

culegem plopilor perele

răchitelor micșunelele

bumbăcim anteporțile

și ne binecuvântăm ghirlănzile

când să-ți mai șoptesc o iubire

se face cald cald cald

la vară va lua foc dumnezeu

ne vom face umbră umbrei

dar vom nimeri frânți în brațe

trupuri de ceară înamorată

tăcerea dintre muzică și dans

dintre viață și moarte

dureri de sunet pași de pașă

întru o amintire musulmană

înfrântă de o fată

de zei sedusă veșnic

la glasul harului

de poezie vizitat

în serile apuse

doar aparent ne

cuprind și azi și mâine

ca dorul de totdeauna

și trist și marmoreic

mântuitor o viață

*

nemișcați sărbătorilor femei înghițindu-se frați nevăzuți împărăția

fețe răsfețe galenți agalenți gali papagali aramă aramaică onomaști

Roxana că slăbise aveai altul petrecere în ceață al treilea te desperechea

invazilanția anzimelor emailări căzi de baie duloaica albă tărtărie

credințe talii pe scoborâtoare dalii retro santa a nu mai suferi suferire

sinonimie avatarică a da a dat în transgayatri de mine und' ești ceațo

tarabostes neglijabili din pleaznă arabilă ce ne mai țară arțară păcară

la anu' capelanu' vaca vacarmului karma voi ai țărilor imnice schimnice

banta lui Bento panta în Agrigento nimic nedistrus cramponate copite

rămași filosofiei mulți ai cărții tale de ne-o trăirăm căzuți în scrisori

înjumătățită ființă de ce n-oi mai fi în scris pe înțelesul mâinilor cornute

nemai ajuns la teatru de la funeralii explorare neinvazivă pacienți eroici 

prostioarele sale salice zurbaralice filocalice virebelalice minus olfalice

interschimbabile bile izbindu-se la noroc pe săbii că genele nu se lasă

tușiți orarelor a ne trezi fierarilor pe dealuri meșterul spirit de gală algă

chiar mă apropii de ora mea o pronunț pe a petrecutei de-om mai citi scrisori

 *

tune-ți ziua treisprezece

plus două garoafe anii

agramate de berbece

rânduri alias metanii

zburasei de pe spinarea

boului transpirat

rusoaica marea

și-a petrogradat

liniști stei ne-nțepene

sămânță de pepene

ce pe ne de lene le

cânte ce balenele

cum n-ai scire literar

cu o viață printre morți

nebăgați în buzunar

sat cu sat din porți în porți

văzusem meci vorbisem epi

scopal mormânt numai atât

vibrându-și tâmplele de sepii

propolisul ținându-i de urât

ce invitații spre orice

esenței putrede prohod

iubească-ți bicicletele

rostogolirea și pe pod

erați taraf erați taraf

a doua oară arătare

gerontologică pe jaf

memoriei măturătoare

eu îți voi trimite

albele termite

cărților de vers

față și revers

deci mai trăim cârlig de viață

neauziților din ceață

tu inversezi iradieri

de sub castani corăbieri

ruginita-ne teroare

la uciși din floare-n floare

nemâncați îndoliați

sinucișii din Urlați

ale voastre aure

laure balaure

declarată scabie

dracul nud o sabie

sete de fâtâni visezi

nord sudiților mai trezi

ne aude arma leoarcă

de un sânge ca de țarcă

cerul cerb pe munte serb

de când versul verb inverb

pușcătură văile

cornul lunii dă-i-le

val sărat pe dulce vad

mi-e de picurii ce cad

vii demult și povestiți

mai azi-noapte la sudiți (1988)

                          

*

pe Pier opresc tigrul dau drumul oceanului peste pește

pe al câtelea suflet încărunțind al mărilor zburător penaj

niciun val nu se duce toate vin aerul se respiră cu șerpii

la ce sân ne mai născurăm soru-meo aur pe ouate bălți

din albeața norilor turban în Durban ursitoarea a mică

am zis happiness singurul negândind-o vai pe invers

pământ fricii sub valuri diminutive suntem pe la noi

te vede toată lumea lemuriană haos pană de ordine

dodo pianisto cod pierderii spre tine podidesc dodii

mama mea erai ocean pe când dispăreai o țâră în rai (2002)

*

câinele negru pe masă

al nostru a murit Christ

rouă piatră înrourată

ceață dansați nisipul

să fac și eu o poză la

nenorocirea asta de inși

se vede apa de pe scaune

maree apostolică

pe ce foame ajunserăți cățelul

crezu că am scris comestibil

dacă nu te și mușcă spre coloană

treaba însoririi la vedere eleată

zburătoria personajelor

împietrite mamă de piatră

cum ar pleca s-ar întoarce

nu s-ar mai clinti de lume

umbre leagănului pereche

blagoslovind în Strâmba

fără dialog cu potrivnicul

cu Hristos în el degeaba

trecem prin lucruri vedem

cine mai stă de vorbă

pe ce scaun de pace reci

tativă până la sufocare

cenușa nu mișcă la înviere

vreodată m-ați vedea strigoi

culegeți zestre cu zestre

întâmplări până-n Brescia

pe o hârtie cât voi mai scrie

sărbătorindu-ne mai la deal

într-o cizelare până la Dumnezeu

și ne-om cinsti cu bătrânul

timp frumos în pofida vremurilor

desfere nețărmurirea țării în

refrenul trezviei zadarnice

soarta epică aproape nesperată

cum de avem lecturi diferite

cum ni s-o fi improvizat inde

pendența și pe noi nu noapte

ca la venire călcând recitalul

încă un câine negru sezonului

pereche de întuneric în călduri

cine spunându-și ura de politică

lăsarea cu pace ne vorbeam  ( 2007)

*

norilor maică morilor taică

news moreni swedenborgeseni

nicio închipuire de puire fără chip

capriciu decapitare cu briciu' per pe tra re

peripeție transmontana peripatetică prana

doina canzona sinus într-o coajă sibilinus

răcorească-se norule

fiara de ne răcește

insufle-ne doda

de-om sudifica soda

reverbere

bere vere

acum e altfel am fost

și eu în delegație la Suceva

contractoare la Botoșani

și maică-ta mai zice

și la femei săru'mâna

apoia argo

sinembargo

scara de lemn

în scara de piatră

ori păianjen

până sus cu Nicolae

pe-a lui a ne prăbuși

împăcare în parcare

nu-mi iei tigrul la purtare

plesni-se-va seva

de-o frunte ca de țuică

afumarea destinului

endelirios dodii

some silence as bait

spread my ash

on my tango

damă adamă atma

sufixează mahatma

amnezie vedică

nesfârșit cormoran

prin viață ca prin Buenos

m-am împătrit cu o patrie

se roagă argonautul nu rumegătorul

înjură burgundul nu gurmandul

petrece cațaveica necum recipisa din Pisa

necunoscând hamul nu ne serbăm hramul

I have an uncle George not an aunt Sharill

but a good friend Africa but Joyce from Australia

good luck sister Anca chiar în Pampa vin duda

Belas Artes de la Boca Plazoleta de los suspiros

vapor pavor acasă potăi pe aici ne vedem deverul

n-om fi de așteptare stradă depresia dezastrului

mă respingi te resping dințoaso copta n-o mai amestec

poți da cu ochii de aranjamente poți da cu capul

întoarce-te Sisife ce ne-om fi plătind pălind

n-am chef mă bântuiți singur mă bântui fără voi

te arunc lepădării

avort dirijabilul

antihomeric

lumânări gaucho

para todo continente

latino americano

chinezul miroase

a băutură eu

pomană lui Ladea (2004)

                 

*

picurari mascați ne trecem piruete

catalane tarantule tarantele

falanga numărătoare de stele

cu David înainte de Solomon

Zahei în fetele teologiei

Terente replică lui Iov

homosexualii de voie

încununați de cei de nevoie

biserici din târfe de piatră

shakti în ishwara zaheic

în mai haos șarjam sadhu

saudad liberând poate Matheus

nopțile mama muzelor

nevindecare fără Beatrice

proslăvească virginele pe Zahei

nu Caliopi ori ale Brândușei

nu dumnezeu ce tirthankara

a nu ne sinucide a nu

mai mânca pe Mahavira

Hristos nu mai cinăm

fiți sănătoși cât om mai ține

apoi crăpați neîntâmplarea

în întâmplări subiective

fantezie nemuritoare pe față

lăsat de Ramayana în jaina

Shiva shiftat tot în urmă

tăcere de Zahei de n-a râs

de orbire cu ochii și-om vedea (2007)

*

bine a zis Albert

obsesie berberă

cafe Antipa cu pârtie

hai c-o s-ajungă

frustrări împușcate

scrisul bașca

chipurile scris

de lumină ți-s

nescrisă Piaf

ne topim înnegrito

pană zăpezilor

și pe scenă (2014)

*

din mormânt până diseară

după ce m-aniversară

lăzărică tămâioară

soare de Bârsești că ară

Gheorghieș fete-l dansară

grigorească mama mară

spre Marin din Gâltofani

dorule de la mulți ani

Felix ne simeze fani

nemâncați și marocani

ah berberii măciucani

pe ladino dacosani

hăț hățiș hoțiș soprani

de la Athos nu din gruz

peron unu doi Vaduz

oblic pas din văi de cer

pe obrazul semincer

Tudore de ce-am mai fi

și rămas nici morți nici vii

capră-n Râmnic și Găești

cu maeștri măgărești

picătură ne exiști

scot umbrela mână briști

mântuie Elisaveta

clanareta alfa veta

pe o trecere în treacăt

ne descuie taica lacăt

pe ostatici verzi țipari

pescărușii lapidari

rugăciune de ne pasă

cale pe tăiș de coasă

să vedem la-ntoarcere

parcele în carcere

stronțiu pe afacere

de la Houston la mormânt

pe pământ peste pământ

poate mă închid temei

suflet inimii corei

una două nu mai plouă

ba mai rouă peste nouă

de câte ori cerul mic

înfășoară borangic

al pământului buric

ce ne cade cade neaua

să ne piște piteșteaua

corectată tată steaua

tâtă mare grinda sare

peste val de neagră mare

întreruptu-ne-am de neam

canto catalan flancam

Zanto imn poesc cathar

dau numai de nor și zar

darurile din Cioflec

ferite de piteștec

sârbularomânogrec

totdeauna luna duna

Argeșului cataluna

cargoșonului șaguna

țandără de totdeauna

micii macilor miceni

poate în știință sceni

negri delureni pesceni

lăstărite crengi albandre

în atingeri salamandre

fundul puțului Lisandre

ne ardea verde mixandre

că să nu zici că să Nae

iar nu Nae ba Danae

ci calcanu încovoae

înverziri același mic și

mare până-n zarzăr lincșii

că topologanții icșii

cimitirului distinșii

ce mi-ai viață ce ți-am mort

norul cerului consort

croncănește sortul ort

tot din raven prin Newport

traista trust aer contrast

zala pâlcului albast

clăile d'iconoclast

surlele fără surlast

înainte ne vedeam

că vă intervievam

cât să nu-mi ajung coment

tatuaj arborescent

tușului constituent

copie nepergament

doar nu-mi pare rău c-ajung

pe ce dungă pe ce jung

 *

nu mai plouă nu mai tună

abstinență de-o nebună

soare grâului arvună

creștinună sakyamună

prispă crispă grigorească

nu m-aude taicu mască

îmi scot țeasta arde iască

și amnarul mă renască

ai găsit un leagăn rupt

eliadian dasgupt

predicii sanscrituire

Gayatri ne pomenire

coșului de flori indire

*

traductologin

stil cerbatin

măciniu

în al devremelui târziu

prăvală de zefir demand

în demândare reprimand

azi nu mai vii

mâine învii

foi de ceapă

la agapă

cui de paște

șapte moaște

nu mai vezi oraș frumos

în cerul lui Iisus Hristos

ce petrecere până jos

gene geneze

făcuși d-izvor argheze

la mai toți

iahwioți

drac nemajuscul

mefist mafi pușcu-l

vedeme de fân

constructului rămân

cu unu

gărgăunu

une sune

aleluia rune

avem al treilea bălă

bănindu-se trămbălă

doi cu șofer trior

la prima eu cobor

 *

în șura ta din Ligonier

ajungă-te Măciuca

din Năsăudul coșbucer

de să-ți întoarcă duca

și mai un revelat de recitat

boemii securiști în cort

încaleci calul sau te bat

cu suididere de mort

și uite că învie ia-l

la ăi cu bere revizori

actori de-o tinerețe bal

tot recitând  pe Lazăr zbori

și vii tu să îmi ceri ce-mi dași

de-abia acum la preț te cer

ca de artist pe la apași

trai pe vătrai în Ligonier

*

hitopadeșa învăț mântuit

secundă naștere purtării

degetul mic numărătorii

opresiunea soarelui

întemnițarea elefantului

sărăcia talantatului

sortită goliciune somn pe șarpe

ucis brahman ucigaș de vaci

mâna în formă de calamitate

nu te încrede în râuri

sfârșit de viață miros de lampă

stinsă nu steaua Arundhati

 *

mărturisitor mahatma vineri

ahimsa în orice împrejurare

bârfesc uneori nu mint niciodată

tatăl vostru diavolul

cugetul trupului moarte

ai ucis și ai moștenit

fără ură învinge-ți dușmanul

urăște răul nu răufăcătorul

chiar de-i ești victimă

maica relelor filantia

flămândul nălucește pâine

pismașul năcazuri pismuitului

nu cadă nimeni pradă fricii

n-am teamă să mă-ncred în opozant

rău e a-mbrățișa răufăcătorul

moartea-i despărțirea de Dumnezeu

umbra morții viața omenimii

azimă cu lăptuci amare

 *

Diogene sau Serapis

condamnă artele

știința politețea

pe cei ce ne vom mântui

ne prinde îndelungarea zilei

gătit-ai înaintea mea masă

oamenii fac zeii

le împrumută veșmintele

vocea și formele

 *

trup din sămânță

suflet din sânge

feciorelnic

plânge patruzeci de zile

înainte de împreunare

și patruzeci după

margos născut

din putreziciune

între pământ și apă

mănâncă la pământ

până îl găurește

și iese la vedere

moare în trei zile

alte trei plouă

și revine la viață

făcea multe semne

n-au crezut

și au râs de el

 *

taina

îndumnezeirii

ne fie ținta

pentru tine Doamne

murim în fiecare zi

ca oile de junghiere

el nu îngăduie niciunei

amintiri supărătoare

să se întipărească în minte

voi grăi

dacă Dumnezeu

îmi va da cuvânt

 *

până la moarte

să nu te încrezi

în trupul tău

culcarea pe jos

starea în picioare

privegherea

să ne aducem aminte

de moarte ca de

răsuflarea proprie

cine mă va

izbăvi de trupul

morții acesteia

*

râd de liniștea voastră

cei ce nu pot

să se liniștească

monahii din India

i-au scris lui

Ioan Carpatiul

avva Filimon se ischisese

într-o peșteră alături de

lavra romeilor

stând într-un loc

să nu te miști de acolo

până la apolis

locuind în mai multe pustiuri

în liniștea cea mai deplină

am făcut și făgăduințele lepădării

n-am îngăduit

gândului meu

să iasă din chilie

*

nu vei avea nour

să-ți facă umbră

în timpul rugăciunii

nu vor sta câinii

când stăruiești

în convorbirea cu Dumnezeu

stă de vorbă cu el

de-a pururi

cum ar sta cu un tată

ești încă un mirean

înfrumusețând

cortul pe din afară

Dumnezeu își este absența

cum seceta își este apa

dumneata îți ești

 *

capul șarpelui

pândește călcâiul

să împingă omul

nu ieșiți din casă

nu plecați la câmp

sabie de jur împrejur

cei patru iau robi pe cei cinci

cei cinci se aruncă

în fântâna de smoală

găurită urechea cu sula

să nu primească în auz

vreun gând de libertate

tăiată mâna femeii apucând

de cele rușinoase pe un bărbat

când se bate

 *

această piatră

nu are pe ea

nicio însemnare

două infinituri

eul de jos sufletul

eul de sus dumnezeu

legănat de arcurile

trăsurii nemaiauzind

zgomotul mulțimii

mâhnit și jignit

că nu fusese invitat

la consiliul de război

a trebuit să renunțăm

la nemișcaea noastră

în spațiu

*

scara jumătate în soare

jumătate în umbră

urcă spre o ușă

s-a convenit în principiu

că papa și împăratul

ar fi două jumătăți de Dumnezeu

camera nupțială a cerului

lepădarea întâi

a doua și a treia

reptilele neîndemânatice

nu fuseseră în stare

să dispară la timp

le primești dragostea

și te folosești de ea

împotriva lor ca de un bici

acest dans

a fost imitat

de mulți

ai câștigat întregul

univers și ți-ai

pierdut sufletul

la procesul hienei

s-a rupt ciocanul

judecătorului

litania pelerinilor

pornind cadența

sacră profană

cei ce și-au întors inimile

n-au mai văzut

pământul apathiei

*

după spargerea ulciorului

maestrul artei dramatice

luminează scena cu o lampă

o voi a căror bogăție e asceza

nu voi putea nicidecum

să epuizez tema teatrului

nu există un loc

mai sigur decât cerul

de unde cad îngeri

silește-te cel puțin să păzești

legea veche spunându-ți

ia seama la tine însuți

în erezie și hulă

din tulburare și veselie

cunoaștem teomahia demonilor

ne rășchirăm așchii

din ascundere neîntâlniți

neaflate idolatrii

*

cine mă oprește a spune și a grăi

cuvânt cu cuvânt cele ce-mi sunt cunoscute

prea minunată răpire alergătorule către cer

sămânța stropul episodul

incidentul deznodământul

sunt cele cinci elemente ale intrigii

pământul să fie plin de roade

să piară necazurile și bolile

pacea să domnească peste vaci

spiritul uman nu se mulțumește

cu verităție de fapt

ci reclamă verități de drept

ordinea din natură este

manifestarea exterioară a unei

ordini logice interioare

o eră nouă cu o nouă ordine

de viață și cu o nouă înțelegere

a esenței lucrurilor

ignoranța pretext întru cele

pe care ar trebui să le știi

vei fi bătut pentru că nu ai învățat

tabloul din barieră calculul

axiome matematice înnăscute

și indemonstrabile a priori

*

FIINȚA  FIINȚA

ființa ființa pură

neantul neantul pur

sunt totuna

aștepta să i se vorbească

și i se părea că aude voci

care nu existau

aici la intrare

se întâmplă toată

înăbușirea și pimejduirea

ai văzut oarecum

luminarea cunoștinței

în viața cealaltă

această sete de răstignire

chinuiește o ființă

care nu crede în cruce

nimic nu mă oprește

a continua istorisirea

în marea sărată a morții

izvor fără de apă

plin de broaște egiptene

și mai ales de cărbuni

încă povățuiești

mergi înaintea noastră

urcând scara

*

horcăiul se va reprezenta prin

clipiri repetate râgâit convulsii

rostirea unor sunete nedeslușite

paralizia se va interpreta

prin încetarea activității

tuturor simțurilor

producătorul de teatru

trebuie să știe că poporul

este autoritatea ultimă

nu zgomot nu mișcare

nu incident sala plină

și succesul e numit divin

defect de legalizare piesa

nu ține seamă de limbajul

și costumele regiunii

adevărații spectatori de teatru

mulțumiți de mulțumirea altora

întristați de întristarea altora

 *

proaspăt rași călugării
sfetnicii capelanii
indiferenții la plăceri

barbă frumos aranjată
bărbații divini regii
cei mândri cu propria tinerețe

barbă neagră îndurerații
că nu și-au putut ține o promisiune
loviții de nenorocire

barbă stufoasă asceții
bărbații sub un legământ
îmbrăcați în scoarță de copac

*

regula alcătuită de mine
este pentru cei ce vor trăi în viitor
pentru că vor avea mai puțină energie

s-a ivit apoi din același
principiu al subiectivității
mântuirea lumii

termodinamic lumina
este produsul ultim
al declinului energetic

starea staționară
neagă starea inițială
mai menținând devenirea

timp scurgându-se
pretutindeni neîncetat
fără început fără sfârșit

*

ce e fals și ce e adevărat
poartă asupra
îmbinării și diviziunii

în cuvântul șoarece
șoa nu înseamnă ceva
este doar o glăsuire

rugăciunea este o rostire
dar nu e nici
adevărată nici falsă

niciun om nu e alb
orice om este alb
există un om alb

om non-om orice om
non-orice om
non-omul nu este drept

se enunță este despre
Homer în sensul că este
poet dar nu în sine

mijlocirea lui este
de la a fi ființă
este comună tuturor verbelor

sensibilul până
la formă și alcătuire frumoasă
nu până la gândirea pură

îmi sunt mie nemărginit
existența mea este proprietatea mea
recunoașterea mea ca persoană

trezirea spiritului
din starea lăuntrului
la conștiința de sine

contradicția orientală
dintre lumină și întuneric
transpusă asupra spiritului

nefericirea necesară
unității omului
cu Dumnezeu

participând la adevăr
este un moment
al ideii divine

*

fluviul curge în ocean
tulburat de regele
elefanților

elefantul se preumblă
cu tânăra-i pereche
la poalele muntelui

elefantul în rut
vine fără perechea sa
unde au secat mlaștinile

auzind bubuitul
tunetului
elefantul se înfurie

bătut cu bice de fulgere
cerul plânge
cu stelele stinse

în cingătoare de fulgere
șirag de păsări albe
norul elefant pe cer

*

adevăruri ce nu pot să nu fie adevăruri
pe care toți cei ce deschid ochii
le văd în ei înșiși

întrebai silabe
răspundeam elefanți
nicio deșertăciune

de-ai fi unul din dușmanii mei
încetează de a mai fi
în fața cenușii mele

sălbăticia plebeiană
și infamia curtenilor
își găsesc justificare în religie

conceptul forței
devine real prin
dedublarea în două forțe

forța reală nu este
nimic altceva decât
o suprimare a ei înseși

devenirea neidentică
a identicului și devenirea
identică a neidenticului

pedeapsa infamantă
se transformă în iertarea
care păstrează esența omului

*

în urma unui accident

Dumnezeu a pierdut omnisciența

și o reface prin știința umanității

nu mai putea rosti niciun cuvânt

făcea semne unora și altora

capul sus semne din ochi

spațiile dintre elefanți

spaima călăreților

pedestrașii călcați în picioare

a vorbi frumos despre Homer

e putere divină

te pune în mișcare

concordatio complexatio explicatio

via negativa

coincidența contrariilor

străin predicator vrăjitor

rezistență persecuție triumf

tu însuți te-ai fi convertit

grecii începutul filosofiei

Hegel desăvârșirea ei

apoi descompunerea

tenente de război te lasă

țintei împrimăvărarea marș

verzimea ochilor prin scuturi

*

ne-am îngrozit cuprinși

de o frică zadarnică

în fața unei măști false

întruparea femeilor celeste

sub blestem

ori pentru a avea urmași

cei ce-au murit în război

fără a fi lăsat copii vor fi lăudați

precum copiii nemuritori

leproși curățați

diavoli sugrumați

credincioși împărați

te vei milostivi de mine

pe lumea asta

și în cea de dincolo

Catullus m-a povățuit

să rostesc din suflet cuvinte

frumoase despre educatori

cei ce nu pedepsesc pe cei nelegiuiți

să nu aducă sacrificii

ofranedele lor să nu fie primite

fie că trăiesc

fie că mor

nu sunt Osiris

*

în Roma femeile

au întotdeauna în mână

Republica lui Platon

este de prisos ori ba îndemnul

oracolului din Delphi

cunoaște-te pe tine însuți

Socrate este viețuitor

omul este viețuitor

în chip întâmplător viețuitor

se plimbă în chip

întâmplător respiră

în chip necesar

lumina pură împrăștie

simplitatea ca o infinitate

de forme și se sacrifică 

omul divin individual

are un tată existând în sine

și numai o mamă reală

în cursul ambasadei

Demostene ceru cu stăruință

să ia parte la masă alături de noi

susținea că eu l-am îndemnat să ne unim

spre a preda împreună pe fiara de Filocrate

îndemn cu totul plăsmuit de el

ne încredință că va vorbi astfel încât

va închide gura lui Filip

cum ar fi cusută cu papură uscată

*

scribul citind

poporului primul

din voturile înregistrate

rostește numele celui

ce-a semnat cât și al tatălui

și al demos-ului lui

jură în fața consiliului că

el felicită cetatea că a trimis

în ambasadă asemenea oameni

prin bunic ar fi un

dușman al poporului după

mamă un scit vorbind grecește

legiuitorul îndepărtează de la

purificarea lustrală din agora

pe cel ce refuză serviciul militar

pe cel lipsit de curaj și pe dezertor

și nu-i permite să fie încoronat

și nici să ia parte la sacrificii publice

iar tu chemi în orchestră

în timpul reprezentării tragediilor

pe cel ce a predat dușmanilor templele

*

semnificațiile piesei

pătrund în auditorii

cu ajutorul interpretării

starea emotivă pătrunde

trupul precum focul

în lemnul uscat

frica la vederea elefanților

auzirea bufniței

noaptea întunecoasă

se va interpreta prin

tremurul mâinii

zvâcnirea inimii

sila trebuie subliniată

prin acoperirea nasului

stânjeneală și junghi

cel dezolat are chipul

și ochii jalnici de oftat

ca yoghinul în meditație

rușinea se va reprezenta

prin acoperirea feței

roaderea unghiilor

panică din semne rele

elefanți turbați

atac dușman

aroganța se va interpreta

prin iritare nerăspundere

priviri peste umăr

disperarea se va reda prin

căutarea unor tovarăși

născocirea unui mijloc de scăpare

interpretarea violenței

se face prin ucidere

întemnițare amenințare

certitudinea scripturilor

se va interpreta prin

instruirea discipolilor

chibzuirea prin

interogații

planuri secrete

judecăți contra lucruri contrare

înțelepciunea e ceva bun

înțelepciunea e ceva rău

*

lumea se poate răci sorii să se stingă

dar este vorba de a menține înăuntrul

nostru ceva ce nu poate pieri

mințile celor fără de minți le întregești

sănătate demonizaților le dăruiești

pe neînțelepți prea înțelepți îi arăți 

sortite să dispară trupurile

în materia universală amintirile

în nemărginirea timpului

teoriile unui artist

îl seduc să iubească ce nu iubește

și să nu iubească ce iubește

*

sper s-o mai ascultăm curând pe signora

puțin probabil deoarece signora

a murit azi-dimineață exact la ora două

uneltiseră împotriva intereselor noastre

și-și îndepliniseră misiunea lor

altfel decât hotărâse votul vostru

lăsați-mă să-mi fac meseria

păcatele vă sunt atât de prețioase

a le comemora cu un sort de pietate

se vorbește zice Dumnezeu

de imitația lui Iisus Hristos

imitația fiului meu de către oameni

a nu se uita că fiul meu

începuse prin această

singulară imitație a omului

nu iubesc pe cel

ce știe mai bine ca mine

ce voi face mâine

sanctificetur nomen tuum

adveniat regnum tuum

fiat voluntas tua sicut in coelo et in terra

*

m-am jucat ades cu omul

zice Dumnezeu ce mai joc

încă mai tremur

Dumnezeu juca a mântui

tremuram și eu

de a nu-l putea salva

el vrea să piardă

eu vreau să câștige

jucăm de-a cine pierde câștigă

le fac război

pentru a-i împiedica

să piardă bătălia

îl prea susțin nu mai e liber

nu îl susțin cade

îi expun ori libertatea ori mântuirea

am creat libertatea omului

după chipul și asemănarea

propriei mele originare libertăți

tremur de iubire

fiul meu a murit pentru ei

cum ei au murit pentru el

îți este sortit să viețuiești

la curtea împărătească

și acolo se poate trăi cinstit

*

privirea de-ar putea fecunda

morții de-ar putea ucide

străzi pline de cadavre și borțoase

cum aș putea să mă culc cu această

femeie cum să fac să nu râvnesc

să mă culc cu această femeie

zeii nu doresc să fie lingușiți

ci au în primul rând dorința ca toate

ființele raționale să li se asemene

un păianjen se mândrește

că a vânat o muscă un om că

un iepure altul că o zglăvoacă

altul că a vânat un porc mistreț

altul că vânează urși

iar altul sarmați

îngădui ca partea divină

din tine să fie înfrântă

de partea muritoare

sferă desăvârșit

rotundă mândră

de surâzătoarea ei statornicie

TURNAVITU

Turnavitu

paraponisitu

n-ai gânditu

arrité ocara lumii englegé

afierosit isterit li-am jertfit

se zarifefsește se pudurește

punga nu-l embodisăște

să nu fie strănțuros

întoarce bernevecii pă dos

antereu caftan din ziua lui Cefan

conțeș din zilele cui

în letopiseți nu-i

gingășii d-epilepsii

amețăsc se sluțăsc

afumă cu pene gene

năbădaica vine 

biciu bun la sine

una sută bine

nouăzăci la vine

șaizăci la spati

c-o umple de sănătati

schimbarea costumației

împrumută râsuri noi

vapori capriții teribilitate

țiganca vrăjitoare baba hârca

vâră în cazan doi drăcușori

și scoate un înger

primo comic

martor și bătrân

și tată nobil

să mă tai

pus de

trei crai

că nu-i bună

de-o pricină

îl anină

de-mpărătești heretisești

logos facă

Marea Albă

voinic șocaric

lângă dânsul

nu-ți ții râsul

veste

de răsmiriță

că este

balaur

scrâșni

strășnicii

tunuri fumuri

trăznet pleznet

păr din creștet

cântă sfântă

heruvimească

îngerească

neîbârzoiată

se ivește

pupupăiește

dintru

aflate

cetate

uriaș

gustă

lăcustă

căși mese ș-altare

zăifeturi ș-ospețe

la păhărele istețe

aleși direși

carte parte

pă hârtie să fie

ahele măsele

bere părere

ajută sută

a hărțuire

doao mâni

duh în plămâni

tâmplare ne

tâmpineze să să

scoale nescare

cu cale

nește dârdale

ha dă pă urmă

o nătărie

ș-o ciocârlie

cha câr

Sânt-Ilie

săgeată arată

în găvălie

corb mort

sătana

astupându-și rana

câte stele

cu jele

ahastă năpastă

dada Dumnezieu

să-l ierte

să să certe

creștet șede

dă a crede

bine de tine

cumplite țintuite

șatră de vatră

capete sparte

odinioară

acum ocară

om fi doară

soi

cum el

în gunoi

înțăleagă șagă

cu una cu doao

făcuți din oao

antifoane

ce ți-e

Spiridoane

nu vedeți

perit-au

nu e țară

o asină

Sân-Spiridoane

sui călare

rămăsăi

în viață

vorbeață

face

sfadă

după pradă

poate

zăuitându-și

de toate

*

la căderea nopții

porni cu barca

spre corabie

furișându-se pe portița aceea mică

fără să simtă nicio strângere de inimă

în fața porturilor patriei pe care le părăsea

lipsite de apărarea

la care avea

datoria să vegheze

s-a dedat la răspândirea știrilor false

prin fuga lui a dăunat societății

nu jurați strmbătate cu mâna pe altar

au venit corăbii s-a aflat

că cetatea noastră

n-a căzut pradă

este drept ca voi să pedepsiți cu moartea

pe omul care n-a găsit de cuviință să ia parte

la înmormântarea celor care au murit

pentru libertatea și salvarea poporului

aceștia n-au avut parte de înmormântare legiuită

în măsura în care aceasta depindea de el

la alte popoare veți găsi

în piețele publice ridicate

statui de atleți

la voi vedeți pe cele

ale strategilor învingători

și pe ale celor ce-au omorât tirani

dintre acele două urne așezate în fața voastră

una e a trădării

și alta a salvării

voturile voastre

vor hotărî sau ruina patriei

sau siguranța și fericirea ei

țara și arborii ei vă imploră

porturile arsenalele și zidurile

cetății vă cer stăruitor

templele și altarele vă roagă

fierbinte să le veniți în ajutor

amintindu-vă crimele lui Leocrate

*

tors ploii

de afară

a doua oară

sculptură topită

ochi albaștri

pas în-tors

învățătoarea

dându-ne nota

altei recunoștințe

Paul va deveni

creatorul misterului

evreiesc

evreii au procurat Dumnezeu Tatăl

evreii schismatici Dumnezeu Fiul

și elenismul filosofic Sfântul Spirit

Fiul este de origine mixtă iudeo-elenic

pentru că în el ideea de Mesia

a profeților se reunește cu Logos

aproximativa lor coincidență 

între opera lui Iisus și a sfântului Paul

și opera lui Cezar și a lui August

dorința de iubire este un artificiu

prin care geniul speciei asigură

continuitatea acesteia

omul a fost creat nu pentru

a se bucura de o fericire terestră

ci pentru a îndeplini o misiune divină

gândirea este sursă

de bucurie dar câte

bucurii nu tulbură ea

fericirea este cauza reală

a progresului dar nu îi este

nici scop nici rezultat

sinuciderile cresc în raport

direct cu progresul

civilizației și culturii

*

din unirea sacră a Persefonei

și a tatălui ei Zeus

se naște  Dionysios-Zagreus

suferințele și învierea lui Zagreus  

ca o promisiune de imortalitate

preafericită după suferințele vieții

din mitul lui Zagreus

doctrina păcatului

originar şi a mântuirii

titanii ucigaşi ai

 lui Zagreus sunt

strămoşii umanităţii

Zeus îi trăzneşte şi

din cenuşa lor

au ieşit primii oameni

umanitatea

pângărită

prin vechea crimă

*

scenometrii Draghicesco & comp

transduse acoperăminte

acatistominte

neignorării gnoza în tranșeu

vai de cap de jansenist

pe prinse dentro

ațică atică timpanul

next scit exercit

Xerxes a exersa arsen

*

bucuria penetrează sufletul

suferința cedează locul

unui sentiment triumfal

extazul sufletului

devine principiul

inteligenței

întoarcere

la viața

anterioară

*

democrația a năruit

libertatea și prosperitatea

orașelor grecești

democrația republicană

a Romei a dus vastul imperiu

pe marginile abisului 

           

democrația este simptomul

sigur al disoluției

statelor naționale

dictatori de tipul Traian  Antoninus Pius Marc Aureliu

vor fi totdeauna posibili în capul unei societăți

de oameni cultivați și de înaltă moralitate

*

timp de mai mult de trei secole

opt expediții armate au însângerat

raporturile între Orient și Occident

lupta creștinătății cu

mahomedanismul punea

două divinități în conflict

dacă Dumnezeul creștin este singurul adevărat și real

cum a putut el să-și abandoneze partizanii

și să-i lase masacrați de către infideli

din lupta între mai multe

religii credința rămâne

veritabila victimă

judecând Creștinismul sub unghiul Islamului

și Islamul sub unghiul Creștinismului

el a ajuns la concluzia că toate religiile erau imposturi

acest rege de pestilență afirmă deschis

că lumea a fost înșelată de trei impostori

Iisus Hristos Moise și Mahomed

mai mult el a îndrăznit să pretindă

că sunt proști aceia care își figurează

că un Dumnezeu s-a putut naște dintr-o virgină

 *

totul identic nimic nu există

singurul irațional

realitatea ontologică

 degradarea energiei 

dispariția realității

în neantul omogenului

singură moartea

când toate formele

vivante vor fi dispărute

gândirea

o încercare

de regândire

domnia unei inteligențe supreme  

punctul de plecare al descoperirii

principiului de acțiune mai puțină

prehensiunea   

denecunoscutului

deneconceputului  inefabil

fețe extaziate

ale primilor creștini

în catacombe

*

ce vrea cuvântul acela

ce am eu de-a face cu el

de ce îmi întinde mâinile însângerate

numai un laș moare

pentru republică

un iacobin ucide pentru ea

într-o republică numai

republicanii sunt cetățeni

regaliștii și străinii sunt dușmani

n-ai luat bani de la nimeni

nu te-ai culcat cu femei

Robespiere ești revoltător  de cumsecade

domnișoara Rosalie e un tors

restaurat din care numai șoldurile

și picioarele sunt antice

nimicul s-a sinucis

creațiunea e rana nimicului

noi stropii ei de sânge

marele cadavru trebuie înmormântat

cuviincios de către preoți

nu de către asasini

*  

Holi 25 martie indian

c-a venit luna lui mai

nor în păr de ploi pe cai

c-a venit bun timp de veac

nuzii munții junii trag

cu pistoalele de apă

și cu vocile de mamă

fetele Holi-ka-ok

trag cu pușca nu i-a foc

în valuri cânt

culori de pământ

cu mama și Vasile în mormânt

sub acoperământ

noaptea mă mai înspăimânt

ca de un veninos prielnic vânt

e timp să mori nu e cuvânt

mai am o vară mă avânt

tăcere glasul frânt

singură viață amintire

de când trăiam cu altă fire

fără părinți de pomenire

sau fluturii sau norii

viață moarte amintire

cum trăiam în altă fire

de veșnică pomenire

părinți fluturi cimitire

cântecul de pomenire

părinți veșnici altă fire

fluturi viață amintire

nici moarte nici cimitire

cântecul de amintire

părinți fluturi viață fire

                                       24.III.  1978

 *

Plâng trupuri amante alcooluri scrisori cadaverice

taci un zeu, o linga, mai dureros, de nimic

zăpăcite femei în vis decăzut pornografi impotenți

transfugi siberieni fără pereche stabilă

pionieri ai judecății de apoi constrictori

și în junglă o să ne auzim doar cerul dispărut

flăcările o să ne înghită fără poftă oricum

fata o să citească în cenușă viitorul palmelor

care printre păcate o amenințau cu bătaia

iubito reînviem într-un cor de îngeri

nu-mi face mie scandal amândoi avem datoria

să cântăm, aceasta e nașterea noastră

portative de oase, armonii de carne

gâtlejuri aromind raportul divin

îmi spuneai îți spuneam orgă ori iarbă

cine cu cine pe cine în cine de cine la cine

fără sine peste sine de la sine

aceasta e limba română poate fi cântec

să ne aducem aminte cum cântă

eu sunt cine, tu, sine, noi cine

de-om juca ping pong pe tabla de șah

să ne zădărnicim micile respirații

cu hohote – păsări ascultate în trecut

așa mai cuminte, fără noima de viață

într-o altă cântare prea tristă romantic

îmbucurătoare după experiențele țărilor

ce s-au numit și morminte și păci.

Bolnavi de viață cuvinte fără povești am spus

ochi fără peisaje am închis graiuri

nerostite am auzit dinspre fumuri mecanice

acum am iuți pașii pe malul râului

amețiți de văzul undelor adeveritoare

Eram copii îndrăgostiți îndrăgostiți

fără naștere și zei doar așa

pentru credința minunaților.