George Anca
3 CANTOS
AM
PORNIT ODINIOARĂ
PROVENSALE
SALBĂ MOALE
AM
PORNIT ODINIOARĂ
am pornit odinioară
pe un drum lăsat în seară
nu tu bani nu tu vioară
doar un dor și într-o doară
aveam dodii ca și minte
fie-mi țărâna cuminte
în templu fumegă durere sfântă
un cântăreț își uită viața
în trecutul sunetelor
sosite la cină
picurând aisberguri de
junglă cerească
mie îmi cântă inima fumului
ție timpul tras în corzi aurii
pe două vieți murind în ascultări
de aceea ți-ai părăsit zeii
pe sine se audiază sunetele
acestei lumi născute în auz
se ceartă diavolii învinși
de a mai suferi în viitor
fiți fericiți sosit-am din infern
mai înainte de toți vecii
creștinii nu ne mai cunosc
nici noi seducători de râpi
de unde o fiică
a aceluiași tată al nostru
cu gene lungi
s-o iubească împărații
tot altă coastă
plânși stropi
de inimă în cer
ființa în artă
pururi sfârtecând
mintea de pe urmă
a eroilor dintre sunete
muzicianul nu seamănă sculptorului
nici eu mie nici sunetului
nimeni nu seamănă cu voi
lasă-mi timpul nu-l bate să ritmeze
știm o limbă de mamă moartă
iubim sfânt și-n tăcere
o știm de-acum mai apoi
semănându-și cu noi o leacă
în locul fericirii adăpostite de vânt
din zori alegem căderi muzicale
neliniștile și tragice adesea
romantic pătrunzându-se de sentimente
ne privim parcă parcă
vântul dimineților peste vie
demult ne-am dezlipit de aerul tare
ne rărim de moarte respirații(le)
cu exaltări în loc și fericire
neverosimilă ca lutul
din unul doi pentru (nimic) niciunul
ierte-ne sărbătoarea copii
întru nonrafinamentul dumnezeirii
suntem și noi aici
să ne auziți în muzici
ofurile reținute
de la rădăcina tulpinii
admirativi și mai mult
suprapământești de-o fi
ne-om fi înecat de plâns
pentru nevedere
de acum într-o viață
cu inimă bună
de scris sânge
pe unul de lume
în joc de mai
ascunsă în multele sfere clipa
maestră se așteaptă cu sonuri
învinse între ele de vreme
ne pomenim în altă muzică
înviați după trei zile
fără acest cânt
unde ne ascultăm în zadar
de ne-ar trăi părinții aproape
îndurerându-ne cu lună
la ei cântând ca la nebune instrumente
în sitari și table
aiurea să ne ierte
în lucii sori înlăcrimați
cu gândul încep continuitatea
din ea mă întorc sitari
să delirez pe tăcerea mea
de nu m-aș visa sunet
înconjurat de muți judecători
sau ahuri veștede-n durere
mistificată de părere
să fiu drac să mă cunosc
și lucrul bun doar visul dăruit
o suprarațiune mă doboară
în copilăria aurului
zdruncinată de neasemănare
pe sorții corzilor mânuite
de inima Indore
cântecul cine se continuă în vis
răsturnat vasul ființei în vieți
fără vedere la mări auzite
râu de râu zaruri pleznite
de cozile peștilor pe raze
cu norocul din tăierea pierdută
cu pluta odată viața durează
o durere de mii dimii cusute cu sute
de muzică sau copilărie
de două ori copilărie
de niciodată sau târzie
nu-i liber duhul în vecie
topită-ne aurărie
fiu vrednic inimii din lume
și noi ne vom iubi mai iute
pricepuți în vreme rost
cât am înțeles o jale
și ne-am prefăcut în ea
zboară-ne vulcanii altfel
ca la pasărea măiastră
în cărarea paradisă nu
ne îndrăgim de floare
într-o lavă adormită
că bătrână ne mai plânge
lasă orele în sine timpul serii
preumblat în templu os crescut
păduri să ne împletească
vino raaga neadăpostită
de a ei întruchipare-n fulger
doar visat ca de zăpadă
peste morții fără vină
întru gânduri de durere
suferite în părere
fie a doua zi sitari
acum de ieri iubesc un arc
rugăciune ca acasă
de moarte să intre-n traistă
e viu să asculți
săgeată cântecul
din zbor de aur pasăre
nemaimințindu-l cu sabia
știam că voi înțelege plânsul și am plâns
ascultam cântecul și am plâns
am plâns și am plâns până într-o melodie
adusă de inimă pe nevăzute
cu o poveste adeverită străină
și încă o dată Indore
pasărea de aur odihnei
între mările fumului meu
o ador pe maica domnului
în mintea clară pe maica mea
la adormire mi-e frică și plâng
de bocetul neamului mamei
ascultați o femeie cântând
aceasta va naște pe lume
cu plânsul vocii lăsat
pe lângă artă să aștepți o viață
uitată în tânguitorul melos
dintre ocean și munții munților
zilnic e noapte veacul se sfârșește
în casa pietrei steaua săgetează
întru nașterea lui Mesia
ce fericiri de iarnă zvântate în soare
din nou întrupându-ne pe pământ
spune mori mai așteaptă așa
o zi pentru viață să fi visat
în altfel aveai scăpare atunci
acum niciodată nimic
doar gândurile nebune
de la ascultări
așa se ruga ne păruse tragic
pe încetul așa neștiutori
nu mai eram niciunul
plângându-ne-n absență
și fără lacrimi de jale
vara viței de decembre
sufletul femeilor nevinovate
în timpul rugăciunii
spre o filosofie salvată
în nașterea pruncului veșnic
mai în Indore
PROVENSALE
2004
coupo santo
coupo santo e
versanto acest rând în Maillane
fata s-o auzi
prin gelozii Vencelas al câtelea celt
la nuit
talismatique dacă se grăbea la ora de muzică
la gardaren
riboun ripegno nostro rebello lango d'Oc
nu mai are pana
pasăre cormana armatol armana
maeștri doi în
regalitate octosilabică Dietrich Manel
în Camargue se
plictiseau țăranii taurul îi împungea
scrie Mistral fenicianul Eckart moară de vânt
Daudet
I like the smell
of this country fără simțul revoluției
treaba voastră de
atâta creștere pe mașina de pâine
nu te înțelegi
nici de-a-ndaratele cu ai crabilor caraibi
nu vă lasă nici
la urmă nici în pace arena-cocardă
într-o magherniță
de umbră a sarazinilor după cavaleri
când sfințenia
cupei vărsată în ceartă de mai și ajungem
contemporani
suferinței
contemporani
suferinței cu scandal soră în loc de frate
mălin malign cobe
cobor îmi pari par de mă omor
la fel turta
nopții pe creștetul provensal liberator
carbid în apă
oase deasupra spre școală prin cucută
mai nescriere
piatra crăparea secetei pe-un plâns prânz
chimion părăsit
presărare de susan covrig postului
ravan paravan
Pârvan Iov de Ladea căpitănia lui Iisus
crime florentine
înviere de-a exilul poate că potca
am rupe cocarda
în pleava triorului am zbura caravană
cârduri de
târguri brâuri de grâuri pe razele întunericului
îmi cotropise
surzenia alerta din dinții maceratorilor
ecou răpus
ricoșeului pus copârșeului Neacșa a mai domni
goală cantina
carantina carabina compromitere mater
am cauza grupări
morbide apei jucăușe căușe octava tava
vâjâie
bisectuarea bisectului secătuire secantă eucalipt
moși căutându-mă
liman în afidavit poate cu literă dublă
mi s-a
promis că voi fi statuie
mi s-a promis că
voi fi statuie pe alt soclu un lucru
legat
vioară pierdută
de greieri pește în ochiul soarelui epitete
prin rana unui
nor se scurge sângele zilei care moare fenix
eram din
Târgu-Ocna niciun cuvânt niște versuri ale ei
ți-e somn Mariano
mașteră vâlsaniană wilsonismo mismo
Samos vamos
alaltă Latonă bucolic inelul cu Dunăre
ne vorbirăm
dropie cine mănâncă rosa răsură Ronsard
fibra felibra
vibrase crevase regină călăfătuită desfătuită
mas cula vorbada
caniculară lins lynx katha ramă ba dâmb
bucura dâmbului
felibru în sanscrita latină să-i dau ce curge
ce-am nins ars
pars de ieri dar de azi capetele netăiate
cu unghia
mestecenilor sanscriți pe tușul cărții de vizită
sud midi
sud midi
meridionalitate carpatică de-a înfrigurarea
văzându-te vâsc
pneuma cuibului puma sticlind în Calafat
spell speli sare
cimitir albit decembrie în despletire samurai
la timpul lor la
locul lor cocorilor advaitini ba babelor
scriptor
proletarius shih Li Po Tu Fu eybrows are painted
the Buddha was a
woman blue clouds yellow flowers
Pulcinella
Arlechino pară Morus Erasm pomeniți Luther
pre postul
sângelui la apă într-o devălmășie malteză
mă adunai în
clasic pe după oi ca lup sub luna răgușită
abia un uichend
bereo de-o burtă cost post în sat păsat lăsat
fă-te râs lynx
din ruptură o tiparniță defrișată eterică deșirare desiș
pe când
picanteria hindu înaintați o mască dar neinițierii de sfetnic
cu spatele
înainte până la Văcărești atunci și țiganilor sacii bucureșteni
distrug ce-au
ridicat pătrat în romb alchimiști aburiți de schimbare
plătitori de
aruncători de zar minuniști orice să nu ți se ia nebunia
maleficum vivere
nebunia lui Dumnezeu peste înțelepciunea oamenilor
nici
moartea petrecându-se
nici moartea
petrecându-se de spatele meu nu mai poate în cârcă soro cețoasă
unda vedeniei
glaucom puseu nemaipatologic luminozității provocate
cum și în afara
capelei cu soarele lunii mormânt statuar asemănării(lor)
din personajele
vastei omisiuni te adunasei pe înalt cu o carabină
mai an în
Maillane cu Mas de Junge realipit spre sat nu spre episcop
concentrează-mă
avocaților cu actor și zărăndean că pictorul ochește
expresii din casă
de pe cale pe vadul contaminării refuzului
tizul Batailles
contorsionat midi recunoștință călcătorului de apă neam
dâmbul carâmbul
vom contamina minaret muieret sacru
firele desfire-le
Kirele înecatele Hecate le ardă sardă bardă
ielele
călușarilor mielușelele italilor batalii sulimanelor
am
sentimentalizat altă viață vă mulțumesc pentru spațiu
laur
aurelian
laur aurelian
inel taurin cocarda trăind trainic trai tiranic
prior căprior
tulnic sultnic insultă smultă multă catapultă
Aix ține-mă ex să
mă potolesc târgoviștesc a mormânt basarabesc
transă pe dicție
Dunăre spunere cheaguri praguri raag asparag
recomandări
onirice zarzăr piersic răbdarea altui întortocheat ghinion
dharma cu vorbe
de tantra vârâm vârșă săvârșirii abia vâslim aripa
pirpiriu papirus
capiște pajiște smuls împușcării cosor sorcovă
Allah în Valahia
pașa cravașa turbanm hymnopză salină Messalina
ora cum ne-apucă
nea Pucă pe nucă nu că mărginucă lumea venise
dulci sinuciși ne
completam dulama ița ni se împleticește canonic
întoarce-te pe
partea dintâi tumul netulbure luntre plumbuită
ți-o fi înfiorat
karma înfoiat coama înfiat cromolitografia
pactizezi cactus
păscut de sfoara cămilei în șerpuire upanișadică
păsările
stropilor avatar învierea greu de ploaie și-ai ajunge jazz
nu te-ar căuta
nici diavolul călugăre frate de morse vacarm karmic
calul ciocnind
închinarea paielor fosforescente a asurzi zarcaravela
de ne-am la neam
anemia caneaua mama anima carmina marginea gyne
zice salcea să-l
cianurez ce vis a mai părut persoana împăratului
vedeți-vă de
verde când și-o da drumul pe și mai fecioare în Dridu
și-mi cumpăr
comparația ponosul dezidiri driadice cât prăpăd de repede
copile
de-nvârtești
copile
de-nvârtești roata ochilor mânată de maica în păscutul cucilor
flori în front
alinierea sevele de-a taraful când pace când război
zvastică pe placa
lui Rabindranath din Herăstrău de rabin ori prosper
jignește India și
vei cânta cu păsările bete din golul de aer
proprietatea
niciun comando pe cine mai aduci veterinare anule țăranule
am răspândit
dharma pe trupul represiunii de unde muzica boiler ashram
yoga securitate
verde broaște pe brazdă gazdă casația
de-o să se pronunțe
noroc swastic de
hindus nici Dracula și nici rus nu copil fără perus
unghi pe mânecă
tot a neochiului coadă Nelson pată cu perucă
maree
vacuum bonom
dormeam în lamentație sar în prăpastie vânat noaptea
vă comit păcii o
nară păroasă furnici mici ăle mari pe vapor vaporos
cum am sta
cuminți numai acolo și nu se făcea mai bună mâncare de noi
puire
transînchipuire
puire
transînchipuire renunțare atavică aleargă ia ciomagul pe banii lui
nici Antoaneta nu
mai vine la Vasilică Nicule ești tată vorba cu Florica
mări mari
privighetori pe eufonia somnului ne încălzim la acordeon
m-a apucat
țaratul româno-bulgar de ceafă a mă muta mut șaten
conversația
tăcerii de peste literaturile noastre într-o inspirație spiră
oh sâmbete litere
ne înhămăm renunțării de sine regenerare
rară răbdarea
nedramei de-o mârțoagă deșirată în mărgele de Șirato
pe câtă grabă oi
năvădi continuări neîntreite auzindu-te consorțiu
Pătrule patrule
roată ratării final neînceputului film ulm entendeur
caiete năzărite
paralel nerânduite stive serii de-o barbară cremă ergo
destin de străin
dumnezeu stăpân sub blestem rob cu modestie opărit
îmi și comand
nonpervers vers averse reverse verze trebăluiască pascala
mari idei și
toată incoerența nebunia ambiguă strigând claritate
cum nu știu unde
o să ajung dându-vă vouă biletele spre destinație
vocative
bisexuale vocație de rădăcină printre cârtițe racovițene
îmi delirez creanța corn apusului spre zori
oaste neosificată ficat
vor mai fi
corespondențe
vor mai fi
corespondențe din Hugo Iuga honest yogi Saramago
aveam panaș
cojit in spe o seară serile o noapte
nopțile
astfel planul
euforic foric n-are moarte n-are vlagă om mai duce-o forjă
pocneam cuvântul
cum mă pocnea cuvântarea Sâmnicului de
gibe
ceasul se închină
roată clipotină spartă învârtită hitită muftiu pustiu
înverzești de jos
în sus îl învii și pe Iisus pân' la vară paraplus toamnă
spre Râmnic
atavismul casei din vârghini adusă cu carul de la Gâltofani
pietre leonine
canto necanin spin înrourat cupolă filială cruce în cerc
să nu-mi spui mie
pădure haitic de frunze din vechi etrusci printre daci
rărite scrisorile
pe tărâță morile dori-le dorule pomodorule
concentrată
moarte naintea luminii de noaptea asta înviindu-ne tâlhari
popii i-a căzut
copilul din brațe n-am reverenda zice și tot în sec vinul
mai bună țuica
n-oi mai urca nici trapeza nici Golgota pe după lumină
mineiul la vedere
împărtășania over vedem noi acuma pe ce parte învățați
de bună voie
sinucidere a morții de la Cristos noule Ierusalime neplâns
dă-ne nouă să ne
împărtășim cu tine în ziua neînserată și așa să strigăm
smirna pe
noi virgiliană
smirna pe noi
virgiliană autoritate respectului Farsalia cu druizi
forma bucuriei
supunerea zdruncinare răbdării tăierea logosului
rugăciune din zar
de tigve înviere pustiului pe creștetele ierbii
ți-am greșit pe
toate numele de la sat la sat tată suntem pe înviate
a te imagina
pomenit metodică Metodiu ceasloave nemaichirilice
am drept la
literă exact libertatea neîmpărtășită fără lumânare
cum ar stropi
gropile cu numele înviaților și noi le-am fi mormânturi
încotro neapucând
pe unde nerămânând ce scrisoare mă scriind
psihanaliza
contra rugaciunii desfrânata din apocalipsă e televizunea
pneumorfoza
diamorfică lupu' pă unde a
mâncat o dată mai trece
nu e bătrâior da' e făcut de mult mi-a dat cafea și vinu' te trezește
somnu' nu mai te deșteaptă ca bușteanul lângă
apă să iei ceva de la el
cuvântul
tainei de întuneric
cuvântul tainei
de întuneric dumnezeiesc pe atâta mantră bengală
mă și ținură
premiu în valea neagră trupurile materne moșire
topologos spartă
melancolie din coasta logopedului elită elitră
sfârâie râie sat
cu mântuință Mahalia știu că te iubesc anotimpurile
trecute pădurile
căzăturile înverziturile pe câmp nicio umbră fulg(er)
pircotasem cu
Aurel eres Sisir urmase conclavul Vinod ce mai trăiește
chi erano e da
dove provenieva la cultura dei popoli dei Campi d'Urne
de oaie traci etrusci tavolette devalizarea mausoleului care
pe care
terține în Michigan
cruce pe Sion la moschee cu noi cu toții game
nu mega ruine
călărașii rest o biserică ușa de lemn boz urzicat
discuția ne
înfiase spaima abisului pe nume India cu hamuri maici
să-mi pară bine
dacă să-mi mai pară ne petrecurăm dharam a maramă
vedem
împăcarea
vedem împăcarea
cu omor și cine supraviețuind poetului Ian Botto
castanilor
scopiților caspicilor cu petrol ca la Ploiești via Pontul Euxin
mai având
așteptarea lipstick nicio înviorare vioara ce de petunii pe tun
chiar inima se
sumeți coastei stângi danie și critica lui Ivan Krasko
fânul din vârful
obsesiei transpiră liniile vieții pe sărite prin Arles
Daliană trifaustă
poartă umbrită de soarele
vedelor în Marakesh
încăierarea
carierelor har supărat cu tâlhar
pământul cât mormântul
obiecții la
intersecții sine qua non în avion nepărtinire la răstignire
povestitorule
Kotayam baldachin sub șopârle platformă nediformă
varsă gioarsă
neîntoarsă năvodul cu nerodul prohodul cu norodul
cactus actus cal
pascal Allah valah grâu graur gheaur leac feleac
și azi ceva se va
sfârși Van Gogh criminali englezi puioase rase
Troia
troiței
Troia troiței
karma cazarma foaia de stejar neașezându-ne dune
ne-om desluși
retina lac nadir vârfului de biserică rare isoane
mai apoi
poimâinea amor aeroportuar pe pajiștea Saharei orb corb
ars ovidiandi
fertilitate otovates apelor plutire fim deșertului oaze
în ce viață în ce
piață exaltarea la râs ne depărtase croaziera
de negăsit
scrisorile lui Mistral către Alecsandri și Eliasbeta
podobire de dobe
umbră ambră picior de munte capodimonte
voisem cămașa lui
Zarathustra pavilioane japoneze sinucidere Fuji
recele regele
căderii terrei ceara pe secetă ceteră ne seceră gata katha
selecția se va
acriliza grila se va salariza camarila seva își va graciliza
nesupărării
păruirea mere repedele glasnic pelasg Argus comete ziar
pe podul dracului am un picior rupt stai cu pumnul în stomacul meu
SALBĂMOALE
(1973 a doua zi)
a doua zi m-am
repezit la moară
auzind-o bătând nu
mai aveam
nici un pumn de făină
iar mălaiul
îţi aduci aminte că
l-au mâncat şobolanii
ce i-am mai omorât în
noaptea nunţii pe toţi
doisprezece erau
furaseră bucatele
în gaura de lângă
soba rece ba
unsprezece de-a mers
al doisprezecelea
sub coteţul purceilor
şi găsindu-şi
pereche vai ce i-am
mai ucis
cu pui cu tot cum am
prins şi vulpea
în beci am dat peste
un şarpe
dar mi-a fost milă
să-l omor
pentru ce femeie
dumnezeu a lăsat
dacă un om nebun sapă
beciul
eşti nebună şi tu că
laşi şarpele
nu era atât de nebun
săracul
el nu se lega de
nimeni până când
lasă asta acum a
murit nebunul
şi am rămas noi cine
te-a pus
nu m-am gândit când
mi-a sunat
ceasul să rămân
orfană îmbătrânisem
un nepot mi se dădea
în leagăn
o ploaie a început să
toarne un fulger
a acoperit curtea şi
sala casei
a intrat în grădină
leagănul se răcise
nepotul s-a luat după
fulger
să-mi întâlnească
deodată tatăl
şi căzându-i
strămoşul a luat-o la fugă
peste lunca asemenea
curţii dar fără grădină
şarpele zacă hai să
mulţumim domnului
femeie vino-ţi în
minţi acum casa
ţi s-a mărit şi
pustie hrăneşte
purecii luminatei
veri de la domnul
era o noapte numai
lumină
lupii au mâncat oile
în pădure
şi bunul tată pe urma
lor înnopta
aducând în sat
jumătăţi de berbeci şi oiţe
pădurea se goleşte de
toţi
grota nu mai are os
de judecător
locul îngropăciunilor
se surpă
neamurile se dezbină
de frică
se îmbrăţişează de
moarte fraţii
cine va căuta un înţelept
de sus
va trebui să se
grăbească şi-n zadar
nu va minţi dându-se
drept pe nedreptul
iubitei lui i-a
încântat auzul inimii
cu bătăi alese de
adieri din sânul norilor
i-a mai povestit şi
despre Cutare
ea îl pomenise de la
mama sa bună
mai avusese însă şi
altă mamă
care mamă nici ea nu
crescuse
cu mama ei bună ci
tot cu vitregă
o mamă dintre acestea
oh trebuise
văzând durerile şi răutatea
să nu ştie deodată ce
mai naşte
şi nimenea nu ştie cine-a fost
a fost Cutare ah
păcat
păcat că mamă bună
nu-i era iubitei
doar nu-i Cutare să-l
asculţi de-aci
e ca o închipuire a
îndrăgostitului
şi uite iubita ce-i
vorbeşte
s-o fi născut
de foc sau de îngheţ
crapă lemnele
e ca de lemn femeia
asta Salbămoale
sau lemnul gorunilor
e ca de femeie
nu s-o fi născut
ăsta e împărţit în
trei
cap tată şi mamă
cap îi e muntele
găsiţi-i părinţii
trebuie să fie buni
la ceva
şi mai ales trebuie
să fie
oo
muntele e de piatră
curată
cu peşteri nevinovate
capul său nu cumva
o să se clatine
vântul e ţeasta lui
atunci
nuu
nu capul lui poate fi
ochiul din capul
lupului
cee
ce lup în adâncul
pământului
oile nu prea au ce
paşte
la fel şi lupul
la feel
păi sare şi peştele
prin aer poate
să fie cerul capul
bătrânului
să poată ara cu
opincile
e o putere
şi a fost primăvară
când el a început
semănatul
bobul pe un piept
mort pierea
talpa la vară
scăldându-se în ape
îngropa în adânc un
fir de păr de aur
şi el nu l-a mai
căutat
și nimeni nu îndrăzneşte
şi nici nu s-a mai
văzut
şi cine să-şi ia
ochii de la soare
urâtă de tânără
că a rupt-o în bătăi
da cu laba
lua cu dinţii
nici tu oaie
nici vre o mânză
nici un pui din flori
de câine
fătată din mărăcini
hrănită cu guşterii
ia-o azi
mortăcină
să-ţi spun drept
n-avu zile
n-avu ochi
n-avu fraţi la o
pisică
este
asta
lepădătură
a iacacui
de la pădure
în casă
cum s-o-ngropi
cum s-o măriţi
urâtă de tânără
ar fi spus
dacă nu mi-e dat să
văd răsăritul soarelui
îngăduie-mi măcar să
privesc apusul lunii
nu-mi îndesa pe gât
nimic adormitor
nici nu mă pune să
visez ce ţi-ai dori
vârându-mi limba prin
inelul de otravă
al dinţilor ce mi-i sfărâmi cu pumnii
cum să spună
din ochi să spună
asta întuneric
e pentru cel ce nu
iubeşte luna
orbii ar putea să
zboare
prin aer după ea
acela nu o ştie
dar dacă lanţurile i
se slăbesc
şi se ridică cel ce
nu iubeşte
nu o să-l vadă nici
pe el
căci ţeastă-i va fi
luna
păcat atunci că va
mai răsări
şi după noaptea asta
soarele
cui să spună
plătit pe viaţă cu
avere
de-o turmă aplecată
la pământ
poate să pască poate
de vreo boală
el este cel de
neunneam
din taţii lui şi
mamele
ce ţin de boturi
turmele
nu poate să spună
o frânghie lungă îi
atârnă de gât
spânzură în gol
înrourată
cine să-i prindă
capătul într-un laţ
să aşeze un leagăn să
se suie
şi să se legene sau
să stea ţeapăn
Cutare Salbămoale
Neunneam Cenenune
oh să fii tu Neunneam
şi să nu spui cine
eşti
căutam şi te pierdeam
înainte de-a avea
veşti
Salbămoale burtă
goală
ce-o să bagi astăzi
în oală
o să ne înfometezi
pre cât flămânzeşti
de la Cutare când
pleacă
îi lasă casa săracă
pe la Cutare nu vine
casa tot nu i se ţine
dumnezeu nu l-a lăsat
Cenenune să stea-n
sat
l-a lăsat să nu
se-adune
din cărare Cenenune
unde nu începe
să toarne
mort şi viu până la
os
înţepaţi de ale apei
coarne
plâng otrepe
nămolos
şi unde nu se pune
să ardă în foc
învie oameni de cărbune
cei de pământ se coc
se miră în şiră
se dezbină în cină
ia la măsea încolo ho
încoa ha
îhî ţi se urî tii
prostii tu hu
poematistul continuă
în ţeasta mortului
se prinse capul de
peşte
al pământului
oh luminile cerului
sparseră osul
rotundurilor
de atunci tot ce nu mai e
să se învârtească ah
să nu-şi dea de urmă
vrei să te duc de
mână
cum tu m-ai dus în
pântec
vrei să-ţi urmez în
casa retezată
de lupi de mine
hăituiţi
nu vreau nimic tot eu
la ce
doreşte-ţi oaia boul
pasărea
ce ţi le-oi creşte
doar să ai
noroc de ele şi să-ţi
placă
păzea de boala
urşilor
nu scapă nici
furnicile din burta lor
ei când sătui
aşteaptă ziua iernii
vezi trăznete ce
vântul încă nu le-a spulberat
cum pe spinări le
scapără
şi boala şi-o târăsc
până în gropa urşilor
din scorburi pică
peste tot cercei de lemn
pe coamele de
licurici dau foc
ochirii tuturor
culegătorilor
şi vatra cum de va
mai înverzi
să mergem şi noi în
curte
altfel cine mai ştie
cu ce rămânem
acolo nu dăm nimic
nici de veste
nici de primejdie
eu cred că au înnebunit
tu crezi că aşteaptă
ploaia
o să se verse făină
pe câmp
făină în pielea goală
lelea s-o ţină în
poală
făină cu gura plină
de copii flămânzi la
cină
şi dacă n-o să piară
nimeni
fiindcă nu ne-am dus
apoi
nu o să moară toţi şi
noi
să se aleagă cine
când
de fulger însemnat va
înnegri
sub cer
ce curte de rândunică
nezburată de-unde
pică
rodul n-o s-o afle nu
te
şi va creşte ah să
mergem
rodul să nu-l speriem
noi să ne dăm vieţile
noaptea dimineţile
du-te tu eşti curajos
din născare te aştept
vrei să mă omori cu
zile
fără tine ce să caut
nimeni n-o să bage-n
seamă
c-am venit sau că
lipsesc
aş primi pedeapsa
mare
şi n-ar şti-o nimenea
rodul şi-ar da
drumu-n slavă
şi ei tot ar aştepta
îţi voi da o mască
rară
piele rasă subţioară
cioc în nări
înciocuit
bot cu bală de argint
îţi voi da haine de
mort
să învii în ochii lor
când doar duhul şi tu-ți dai
să te vadă verde scai
nu-s puterile de mine
du-mă-n cârcă altfel
n-ajung
o să merg singur în
curte
eu să mor pe rând
afară
pentru cine o să
moară
uită-te bine de tot
bine
tu nu ai ochi nu văd
pe cine
eu mă tot uit
aşa se uită
arată-mi cum
când dă el cui dă
îmi dă şi mie uneori
în vârful viei vre o
trei flori
să le priveşti
ce am cu ele
să ţi se scuture pe
piele
să faceţi şase
struguri amândoi
iar ochii să se scalde
în butoi
eu nu-mi doresc să-l
văd la faţă
destul că îl visez
de-o viaţă
când mă purta pe
umeri viu
acum e vis pe bidiviu
mă pui să îmi stric
ochii după morţi
şi dacă nu ar face
astfel toţi
hai aş mai zice dar
aşa
stai până adineaurea
trăia
trăia murea ne e tot
una
îi vede doar pământul
luna
hai urma lui poate ţi
se încheagă
de te trânteşti cu
capul pe desagă
poftim atunci şi
capu-mi crapă
ca la urciorul plin
cu apă
sleit de sete ochii-i
cască
şi-n loc de apă vei
bea iască
pe când orbit la
moartea lui
în ceasul ăla îl
văzui
sau ţi se arătă şi nu
ţi se arată
şi astăzi o să mori
deodată
deodată cu vederea
către el
deodată cu cel mort
de fel
şi nu vrei să te uiţi
uitându-mă şi eu
ţi-ar fi pământul
peste piept mai greu
ascultăă cum
vorbeştee
s-a dusîî
şi nu mai e
vrea mâncare ce şi ce
s-a dusîî şi-i
fericee
spune-mi din nou şi
vom pleca
de care-ţi vrei
muierea ta
să fie nici prea prea
nici foarte foarte
pe ea când deschizi
ochii ţine-o pân’ la moarte
până la moartea ei
şi a ta moarte
a mea departe
a ei tot departe
pe ea când voi
deschide ochii o s-o ţin departe
departe de durere
de ce cere
chiar dacă nu eşti
bucuros
s-o bucuri
bucurie ponos
te vor purta genunchi
de sclavă
apoi a umerilor slavă
numai să nu te pierzi
sub vre-un copac
cu umbra mai adâncă
decât apa unui lac
nenorociri ieşiţi din
văgăuni
din găurile ochilor
tot uni
să părăsească văgăuna
şi mama moartă-a ei
tot una
s-o nască printre voi
din voi
reînviată jalnice
nevoi
nu vreau să mi
se-ntâmple niciodată
să mă aşez în iarba
mamei fată
întâia oară m-a
născut bărbat
şi după moarte nu m-a
deochieat
acum nenorocirile s-o
lase
în groapa ei să nu se
zămislească-ntoarse
ruşinile de fel
nepăcătoase
trei zile sunt de
când tot fluier
astăzi e sărbătoare
mare nu ieri
de răsalaltăieri te
am în pază
şi nu mai vine nimeni
să ne vază
tu şuieri singur eu
te ţin
din scurt doar te-oi
opri puţin
când nu te-aş auzi
mi-aş pierde pâinea
şuierătura ta mi-e
mâinea
dar uite ce e ai să
cazi
de foame-n
sărbătoarea ce e azi
sau te vei odihni pe
veci
lăsându-mi porţiile
reci
căci limpede-i
porunca
taci tu îmi tace
munca
apoi vor trece ani să
se mai nască
bărbaţi cu gât tăiat
de broască
voi flămânzi
mai mult de-o zi
cum tata mare porunci
aşa că zi
nu spune treaz cum ai
rămas
suflând pe gură şi pe
nas
ai dinţi de frunză cu
omizi
sub ei mai poţi să
ţi-i deschizi
de ce nu vine nimeni
să anunţe
termenul fiert să-ţi
dea grăunţe
grăunţele să fie
fierte
pe mine sau pe tine
să ne ierte
se fluiera pe vremuri
doar o dată
de la o casă pân’ la
alta roată
de când cu feţe
răposate
se fluieră pe cât se
poate
ascultă-mă şi tu nu
vrei
să te ridic mai
înspre ei
din apa mea mâncată
ia hrană adăpată
şi vântul poate c-o
să bată
să nu mai fluieri
niciodată
ah nu mai fluiera
mi-e mie gura rea
ştii că am plâns mai
adineaurea
am învăţat şi eu să
fluier tot aşa
o să-ţi arăt că n-am
mâncat
nu am băut
uite păsat
urciorul ne-nceput
nici n-am tăcut nici
n-am dormit
să fie sărbătoare
înmiit
să fie astăzi unul
altul
cu jumătate prea
înaltul
eu eu să cânt ca tine
încă
de când te rog ia de
mănâncă
mi-e foame nu pot
înainte
de tine să-nghit bob
de linte
te ţine şuierul în
viaţă
pe mine vorba
tăcăreaţă
limba vorbăreaţă
eu să înfulec tu să
mori
rămân pe drumuri de
miori
pierdute-n şuier de
trei ori
îmi iese-n cale lupul
mort
eu în spinare că îl
port
şi el nu fluieră nici
tu
ia nu mai fluiera acu
mănâncă oi de mei cu
miei de mei
şi uită-te măcar o
dată-n ochii mei
nimic să nu te
desclintească
din patima
preapăsărească
hei ţi-e pedeapsă
asta lasă
o clipă de-a fi om
de-acasă
şi te voi răsplăti
din când în când
la fel urmându-ţi eu
la rând
mă sperii rar şi nu
atât
să îţi sucesc
şuieru-n gât
să-i zic într-una eu
apoi
până-şi vor aminti de
noi
cei cu poruncă şi
fără poruncă
auzitorii de-o
speluncă
ţi se deşiră pieptul
ne-ncetat
pe ochi nu te cunosc
neşuierat
atunci poftim de
fluieră nu fluieri
e sărbătoare mare
astăzi nu ieri
vezi cine te îndeamnă
să-ţi foieşti
prin pietre dinţii
şuiereşti
numai de mine trebuie
s-auzi
n-ai alţi călăi de
sângele tău uzi
poate ţi s-a părut că
moarte îmi căşuni
dar de trei zile mi-s
stăpânii buni
sau vezi pustiul cum
îl cară
în bâte azi din
cale-afară
odată şi odată toţi
se scoală
să vadă cum porunca
nu-i greşeală
porunca tuturor e în
puterea mea
şi de nu fluieri nu
mai merge-aşa
voi fluiera când nu
vei fluiera
să fie voia sa şi-a
sa
dar ţie ţi-e suflarea
condamnată
să-i fie vieţii mele plată
cât mai trăiesc să-mi
fluieri ca şi lor
apoi să piei că nu ai
păzitor
din ce în ce vei
duce-o ce şi ce
topindu-te pe
fluieratele
o soartă şi mai
soartă ca a soartă
cu tine nici se-mpacă
nici se ceartă
pe când eu nu îţi
sunt ce-mi sunt
şi-mi eşti din cer
până-n pământ
tu după şuierele-ţi
lungi
la capăt zilelor
ajungi
dacă nu fluieri cum
te joc
ajungă-ţi zilele pe
loc
şi ce te faci dacă
n-ai fluierat nicicând
şi eu te-am auzit
c-am fost plângând
de mila ta am plâns
vrei lacrimi iar
să le înşuierşti cu
vrednic har
ia colea chef din
solniţă mălai
îmbătător trezeşte-te
săvai
unde s-o mai văd
când ea prea stă pe
loc
de am orbit tot
pironind-o
au înfrunzit şi s-au
trecut
iar au înfrunzit şi
s-au trecut
pe bolţile de frunze
vieţile
închinare înaintea
femeii străine
frumoaso înţelegi
cuvântul
vezi e o şoaptă de la
ceruri
pentru auzul tău
neştiutor
poate sunt blestemat
să se vestească
iubirea mea în toate
încăperile
şi să răsune până-n
vârful munţilor
dar ţie să îţi pară
de neînţeles
tălmacii ştii şi ei
mi s-au împotrivit
şi zac de-acum sub
steagurile albe ale mele
un mort o moartă nu
mai ai pe nimeni viu
un schingiuit de ură
neamul îngropat
ascultă-mă nu te feri
atâta
curând o să te
urâţească foamea
aşa cum te înfometează
frumuseţea azi
de ce să-ţi fi rămas
dator destinul
doar ţie dintre
fiii-mpărăţiei dispărute
pe fratele-ţi
iertându-l singur şi-a dat moartea
mai înainte ţi-o fi
potuncit în limba voastră
să mai trăieşti în
amintirea tuturor
Zalmoxe-i numele
fiului tău
de îl vei zămisli pun
datină
să nască toate
semenele tale nume
de mai nainte puse
prea cu drag visate
Zalmoxe spune-i zi-i
Zalmoxe
şi-n fire vino-ţi
taci să nu uiţi
Zalmoxe ţi-l înseamnă
în minte
şi frânge-te ca şi
cum asta
ţi-e dăruirea mea
iubirea
Zalmoxe-i darul tău
Zalmoxe
e de ajuns atât să
ştii pe limba-nvingătorilor
nimenea nu o să-ţi
vorbească
în numele cu numele
Zalmoxelui
nu plânge nu Zalmoxe
fii născătoarea-i fii
Zalmoxe
şi nu te prăpădi
Zalmoxe
înviază-te Zalmoxe
norii pe creste
poruncilor sunt morţii
cuvântat-ai în văile
neauzite
de norii pe creste şi
turmele
când s-ar întoarce
ţi-ar paşte
hainele de mort
vorbeşte şi acuma în
dodie na-o
fără hotar ascultarea
şi rău întunericul
fă-l să-mi arate
unde să calc la
sfârşirea prăpastiei
să se înfăţişeze
robul
nu-i devreme
o demon harnic fiul
meu
şi mi-ar aduce robul
mai de grabă
o doamne ar aduce o
regină roabă
iată-l la uşă mie
mi-e duşman
din al războaielor
domniei voastre an
o anul ce-l visasem
de copil
să-l umilesc pe robul
prea umil
după ce fraţii i-i
voi îmbăia
în sânge sub de-a
sabiei cişmea
iată-l la uşă mie
mi-e nebun
o dacă vrei să râdă
pot să-l pun
o o îţi poruncesc un
rob şi-un ou
să-l spargă el tu să
te naşti din nou
vezi-l de se apropie
chiar el
şi află-ţi coaja
altfel nu e fel
ce multe cloşti şi
puice o să uşui
tronul să fie pentru
ou urcuşu-i
să nu-ţi porţi gândul
mai departe
când hotărâtu-te-ai
de moarte
stăpâne în divina-ţi
mână
ai spart un ou căzu o
căpăţână
de cin’ să-mi fie
milă sfetnicul
ori oul e netrebnicul
de tine căci de nu-l
învii
şi nu-l îmbraci în
coji mai ştii
o leneşi măgăruşi pe
cale-ntoarsă
la poalele de munte
mângâios
când vă mânam din
turme cu o gioarsă
de sabie eram şi
ticălos
erai pe drumul
capătului nostru
o plânge-ţi-vor de
milă măgăruşii
mânaţi călăii de căscatul
rostru
vor scârţâi la iad
ţâţâna uşii
dă-mi tu pedeapsa
doar ţi se arată
aici eu am un neam întreg
rudeniile nu te ştiu
de tată
dar nici nu pot să le
dezleg
chiar dacă pier chiar
dacă te omor
mi-e teamă să nu-ţi
afli fii
ai fiilor din casa
mea
ardeau cetăţile-n
vecii
când vre o femeie te
năştea
pe unde au pătruns şi
nici de unde
nu ştie nimeni sfat
porniră
de-i vom striga nu vor răspunde
Păi, cum!
RăspundețiȘtergere