Tema: ÎNTRE GALILEI ȘI
EMINESCU
George
Anca: Grațierea lui Galilei și a lui Eminescu
Gheorghe
Țiclete:Constantin Virgil Gheorghiu
Gabi Lungu: Rezistența prin matematică
Viorel Speteanu: Unirea și Masoneria
Teatru de poezie: Magda Catone,
Gheorghe Dănilă, Sorin Stratilat, Gabriela Tănase, Vali Pena, Ștefan Opreanu
Carmen Ilie: Și
profesorii sunt oameni, editura
Virgiliu, 2016. Prezintă: Dumitra Oros, Andreea Chiriac, Dan Tudor
Parteneri:
Asociația Culturală Româno-Indiană, Bharata
Vidya Bhavan, Academia
Internațională
Mihai Eminescu,
Societatea de Etnologie din România,
Colegiul Național Mihai Bravu, Centrul Antim Ivireanu, Fundația Dumitru Drăghicescu, Fundația
Alexandru Philippide, Asociația Culturală Aromâmească, Teatrul
Robert Calul
*
*
*
MIHAI EMINESCU
„Limbajul cel lunecos al diplomaţiei, care
îmblânzeşte toate expresiile c-o artă stilistică rară, nu e făcut pentru a ne
lumina asupra cestiunei – sed relata referro.” (România şi cestiunea Orientului).”Influenţa
aceasta, fiind mai cu samă actuală, are dezavantajul de a nu sta înaintea
noastră ca un şir de fapte complinite, ca ceva rotunjit, ci ne încunjură din
toate părţile, trăim sub presiunea ei, asemenea unui demon din poveşti pe care
îl zăreşti oriîncotro te-ai întoarce, din care cauză începe a ţi se năzări şi
acolo unde nu e. Pentru a cunoaşte mai bine raportul în care aceste două
elemente, cel românesc şi cel austriac, au trebuit să intre, vom trebui să le
caracterizăm asemenea unui chimist şi să stabilim proporţia puterilor în joc,
avantajul unuia din elemente, dezavantajul celuilalt.” (Influenţa austriacă
asupra românilor din Principate). „Cititorul rus voieşte să zică că, fiind
Alecsandri poet, adică mişcându-se pe un teren paralel, nu congruent cu acela
al politicei, răspunsul din pana diplomatică ar fi oarecum superior adresei din
pana cea de poet. / Ne permitem a releva că acest punct de plecare, pretinsul
paralelism între poezie şi politică, nu este exact. Poeţi se găsesc foarte rar
– politici cât frunză şi iarbă.” (Un răspuns rusesc). „În toate întâmpinările
de până acum, în scrisoarea d-lui X, din „Le Nord”, în articolul puţin
politicos al gazetei ruseşti „Viedomosti”, în răspunsul unui rus către
Alecsandri găsim repetându-se cu stăruinţă că Basarabia este din numărul
provinciilor cucerite de ruşi cu sabia de la tătari şi de la turci. Convingerea
noastră este însă că, din veacul al patrusprezecelea începând, Basarabia n-a
fost nici întreagă, nici în parte a turcilor sau a tătarilor, ci a unui stat
constituit, neatârnat, deşi slăbit şi încălcat în posesiunile sale, a
Moldovei.” (Basarabia). „Răsăritul Europei, Peninsula Balcanică, înfăţişează
azi, ca nealtădată, priveliştea unor aspiraţii atât de contrarie unele altora
încât ne este peste putinţă a vedea în aceste mişcări ceva voluntar, de sine
stătător, cu o ţintă clară, ci suntem siliţi a admite influenţe dinafară,
primejdioase tuturor popoarelor Peninsulei şi fiecăruia îndeosebi dintre ele. /
Cu etnografia în mână ne convingem lesne că nici unul, absolut nici unul din
aceste elemente, cel bulgar, albanez, grecesc, turc, sârb, nu sunt îndestul de
numeroase, fiecare pentru sine, spre a putea exercita cu succes o
predominaţiune asupra celorlalte, încât la toate se aplică spirituala comparaţie
făcută de contele Andrassy, că lupta între două dintre ele ar sămăna cu lupta
între doi lei ce se înghit reciproc, încât şi de la unul şi de la altul nu
rămâne decât coada.” (Răsăritul Europei). „Cine deschide cronicele vede lesne
că lupta îndrăzneaţă între Domnii români şi turci au fost purtată pentru
cetăţile de pe Dunăre şi de la gura Nistrului, că, din momentul în cari aceste
cetăţi au fost luate de covârşitoarea putere otomană, ţările înşile şi-au
închinat steagul înaintea sultanilor şi au încăput sub suzeranitatea otomană.”
(Cestiunea Dunării). „Acum câteva zile s-au văzut lipite pe zidurile
Constantinopolului placarde care provocau poporul să omoare pe Mahmud-Damat,
socrul sultanului, învinuindu-l că doreşte să facă pace şi să vânză Turcia
Rusiei.” (Conspiraţiile din Constantinopol). „O telegramă a agenţiei Havas ne
vesteşte sosirea d-lui Brătianu la Viena, solicitarea sa pentru sprijinul
Austriei în afacerile noastre şi răspunsul Austriei, care se zice că ar fi egal
cu încuviinţarea acelui sprijin, dacă i se vor face concesiuni economice. Nu
putem şti nici de ce natură pot fi acele concesiuni, nici întru cât
prim-ministrul nostru este în stare de a pricepe însemnătatea lor. Cu toate
acestea, tărâmul economiei politice fiind circumscris şi putându-se împărţi în
cele două ramuri mari ale producţiei brute şi a celei industriale, e uşor de
presupus că Austria va fi cerând avantaje noi pentru înlesnirea desfacerii
industriei sale în România, avantaje pe care în mare parte le posedă şi astăzi
şi le-a avut de mult.” (Concesiuni economice). „Nu există un stat în Europa
orientală, nu există o ţară de la Adriatică până la Marea Neagră care să nu
cuprinză bucăţi din naţionalitatea noastră. Începând de la ciobanii din Istria,
de la morlacii din Bosnia şi Erţegovina, găsim pas cu pas fragmentele acestei
mari unităţi etnice în munţii Albaniei, în Macedonia şi Tesalia, în Pind ca şi
în Balcani, în Serbia, în Bulgaria, în Grecia până sub zidurile Atenei, apoi,
de dincolo de Tisa începând, în toată regiunea Daciei Traiane până dincolo de
Nistru, până aproape de Odesa şi de Kiev. / Pe când ruşii au cea mai mare
îngrijire pentru triburile cele mai neînsemnate chiar care se ţin de marea
familie slavă, pe când germanii stăruiesc prin autorităţile lor consulare
pentru cele mai neînsemnate colonii ale lor din Orient şi pe când fiecare popor
apusan dezvoltă o deosebită îngrijire pentru naţionalii săi din aceste locuri,
singuri noi ne zbuciumăm în lupte interne pentru cea mai bună formă a
organizării omeneşti, neavând un ideal de cultură, ci cel mult idealuri
politice care nu stau în proporţii cu puterile noastre şi care, în loc de a da
naştere la fapte, vor fi cel mult cauza unor aventuri periculoase.” (Românii
Peninsulei Balcanice). „În cultul nostru pentru străini şi în nepăsarea de ce e
naţional am lăsat nu numai să se facă ca naţionalii să fie înlăturaţi de cătră
străini prin simplul efect al abilităţii reale a străinilor, dar am făcut tot
spre a susţine pe străini şi industria străină.” (Cestiunea izraelită). „Trist
e când o naţiune mică, în loc de a sta cuminte şi a trage folos dintr-o
situaţie pacinică garantată de toate puterile, îşi iese din minţi şi sfâşie ea
însăşi tractatul ce-i asigură acea situaţie. Trist e când acea naţie, săracă de
bani, azvârle nebuneşte pe apa Dunării milioane pentru aventuri războinice;
trist e când acea naţie, săracă de braţe muncitoare şi bogată, prea bogată, de
guri flămânde, de speculanţi şi gheşeftari, îşi trimite zece mii de muncitori
peste graniţă să moară în ţară străină, de foc, de ger şi de foame, fără vreun
folos, fără un anume scop decât, poate, a ajuta interesele unui element etnic
duşman elementului ei naţional. Trist este pentru acea naţie când, netrăgând
nici un folos din nebuneştile ei jertfe, nu poate barem să-şi mânţie neatinsă întregimea
pământului strămoşesc şi, deşi biruitoare, este silită a ceda trei ţinuturi
unui puternic şi neîndurat aliat şi trebuie umilită să se supuie poruncei
dinafară întru reorganizarea ei dinlăuntru. Trist este când o aşa naţie, după
atâtea nefericiri de care în nici un chip nu este răspunzătoare nu ştie a cere
socoteală sumară guvernului smintit ce a împins-o în aşa ticăloşenie. Trist.
Însă e şi mai trist, e ruşinos ca atunci când i se cere a se rosti în privinţa
stării ce i s-a creat, atunci când e chemată a-şi spune şi ea părerea asupra
osândei nedrepte dar nerevocabile ce i s-a dat, să fie reprezentată, să se
rostească prin graiul unei haite netrebnice de oameni fără nume sau cu nume
furat, fără merite, fără nici o garanţie de legătură cu pământul ţării, fără
nici un pic de demnitate omenească. O adunătură de pe poduri, oameni fără altă meserie decât deputăţia, samsarii
moşiilor statului, pamfletari fără să ştie alfabetul cum se cade, plagiatori
neruşinaţi, oameni cu nume şi cu titluri de contrabandă, profesori fără pic de
ştiinţă, patrioţi-calpuzani, toată lepădătura socială, cu atât mai primejdioasă
cu cât a ştiut mai bine para dispoziţiile din condica penală, e chemată azi a
se rosti asupra competenţei sale proprii în materie de revizuire a legii temeinice,
asupra cedării a trei ţinuturi şi asupra dării de drepturi la jidani. / O naţie
întreagă, care şi-a vărsat milioane şi a înecat cu sângele ei pământul
Bulgariei fără să ştie pentru ce şi numai pe răspunderea guvernului, stă şi
aşteaptă consternată să vază ce hotărâre vor lua Camerele în privinţa stării
nenorocite ce i s-a creat prin Tractatul de pace, la a cărei dezbatere n-a fost
admisă a lua parte.” (Trist este când o naţie). „De bună seamă nu poate intra
în spiritul nostru de-a adresa acelei ţări măreţe, adevărat leagăn al
libertăţilor politice, insulta că ea sau tronul ar putea suferi douăzeci şi
patru de ore măcar fără impunitate un guvern care şi-ar permite acte de
ignominie electorală ca acelea care se petrec la noi. Pe de altă parte iarăşi
nu pretindem ca un stat tânăr şi în starea de cultură în care se află al nostru
să se poată asemăna cu un stat bătrân ca Englitera, carele însă, graţie
elasticităţii şi sincerităţii în aplicarea instituţiunilor sale, are virtutea
de-a reîntineri pururea.” (Cum se petrec alegerile în Anglia, cum în România?).
„Dezvoltarea lucrurilor în Austria e de astă dată în favorul naţionalităţilor.
În sine vorbind faza aceasta a statului poliglot stă în oarecari legături cu
politica exterioară a Împărăţiei, precum şi cu interesele ei economice.
Debuşeurile cele mai însemnate ale negoţului şi industriei austriace sunt în
ţările Dunării de Jos îndeosebi, în Peninsula Balcanică în genere. Afară de
români însă, ţările acestea sunt locuite de slavi, care precumpănesc prin număr,
prin dezvoltare internă, prin sprijinul puternic al Împărăţiei ruseşti. Pentru
asigurarea politicii sale comerciale Austria avusese nevoie de Bosnia şi
Herţegovina, dar în contra anexării erau de astă dată tocmai elementele
dominante: germanii şi maghiarii, care se tem de sporirea rasei slave în
Împărăţie. Partidul militar, apoi Curtea însăşi a cătat să încline spre
naţionalităţi care din parte-le erau gata a vota anexiunea cu amândouă mânile.”
(Austro-Ungaria şi naţionalităţile). „Privind la politica noastră exterioară,
oricât de greu ne vine de-a vorbi de ea, fiind partea cea mai delicată a vieţii
statului nostru, observăm că, deşi ţara e acum de-a dreptul răspunzătoare de
faptele guvernanţilor ei, deşi datoria noastră a tuturora e de-a fi mai cu luare-aminte
şi mai prevăzători decât oricând, guvernul, prin înclinaţiuni accentuate pe
care le manifesta odinioară într-o parte, încât a făcut să se crează în
încheierea unui tractat de alianţă formală, astăzi într-altă parte, încât iar
se vorbeşte de-o alianţă, pune ţara într-o anume tabără. Se zice că d-lui Dim.
Brătianu i s-ar fi spus la Paris, dintr-o parte autorizată, următoarele
cuvinte: / ”Atunci, când toată Europa era contra Rusiei, România era aliata ei?
Azi, când toată Europa e pentru Rusia, România e în contra ei?” Se zice
aceasta, deşi nu credem că accentuarea politicii guvernamentale să fie atât de
vie încât să se poată afirma că noi, poporul românesc de cinci milioane, ardem
de dorinţa de a ne vedea în duşmănie cu un popor de şaptezeci ori optzeci de
milioane.” (Privind politica noastră). „Spre
răsărit, nu spre apus! ” e titlul unui articol al ziarului „Berliner
Boersen-Courier” în care propune ca valurile superfluenţei populaţiunii
germane, care acum se îndreaptă spre America, să emigreze în viitor spre
România.” (Spre răsărit, nu spre apus).. „În Statele Unite prezidentul James
Garfield a căzut victima unui asasin, anume Guiteau, despre care nu se poate
şti dacă cauze politice sau dezordine intelectuale l-au împins la această
crimă.” (Cronica anului 1881). „Anul acesta care declină spre sfârşitul său n-a
prezentat semne caracteristice distinse care să-l deosebească cu mult de
premergătorii lui. El trece fără mult folos pentru popoare, dar şi fără
nenorocire şi calamităţi, căci binele suprem al păcii s-a păstrat – deşi cu
multe sacrificii – şi Europa a fost scutită de a fi aruncată în peripeţiile
funeste ale unor războaie de exterminare.” (Ziua de mâine).
*
Capitolo contro il portar la toga
Galileo Galillei
Mi fan patir costoro il grande stento,
|
Che vanno il sommo bene investigando,
|
E per ancor non v'hanno dato drento.
|
E mi vo col cervello immaginando,
|
Che questa cosa solamente avviene
|
Perchè non è dove lo van cercando.
|
Questi dottor non l'han mai intesa bene,
|
Mai son entrati per la buona via,
|
Che gli possa condurre al sommo bene.
|
Perchè , secondo l'opinion mia,
|
A chi vuol una cosa ritrovare,
|
Bisogna adoperar la fantasia,
|
E giocar d'invenzione, e 'ndovinare;
|
E se tu non puoi ire a dirittura,
|
Mill'altre vie ti posson aiutare.
|
Questo par che c'insegni la natura,
|
Che quand'un non può ir per l'ordinario,
|
Va dret'a una strada più sicura.
|
Lo stil dell'invenzione è molto vario;
|
Ma per trovar il bene io ho provato
|
Che bisogna proceder pel contrario:
|
Cerca del male, e l'hai bell'e trovato;
|
Però che 'l sommo bene e 'l sommo male
|
S'appaion com'i polli di mercato.
|
Quest'è una ricetta generale:
|
Chi vuol saper che cosa è l'astinenza;
|
Trovi prima che cosa è 'l carnovale,
|
E ponga tra di lor la differenza;
|
E volendo conoscer i peccati,
|
Guardi se 'l prete gli dà penitenza;
|
E se tu vuo' conoscer gli sciaurati,
|
Omacci tristi e senza discrizione,
|
Basta che tu conosca i preti e' frati,
|
Che son tutti bontà e divozione:
|
E questa via ci fa toccar il fondo,
|
E sciogl'il nodo alla nostra questione.
|
Io piglio un male a null'altro secondo,
|
Un mal che sia cagion de gli altri mali,
|
Il maggior mal che si trovi nel mondo;
|
Il quale ognun che vede senz'occhiali,
|
Che sia l'andar vestito, tien per certo;
|
Questo lo sanno in sino gli animali,
|
Che vivono spogliati e allo scoperto;
|
E sia pur l'aria calda o 'l tempo crudo,
|
Non istan mai vestiti o al coperto.
|
Volgo poi l'argomento, e ti conchiudo,
|
E ti fo confessare a tuo dispetto,
|
Che 'l sommo ben sarebbe andare ignudo.
|
E perchè vegghi che quel ch'io ho detto
|
È chiaro e certo e sta com'io lo dico,
|
Al senso e alla ragion te ne rimetto.
|
Volgiti a quel felice tempo antico,
|
Privo d'ogni malizia e d'ogni inganno,
|
Ch'ebbe sì la natura e 'l cielo amico;
|
E troverai che tutto quanto l'anno
|
Andava nud'ognun, picciol e grande,
|
Come dicon i libri che lo sanno.
|
Non ch'altro, e' non portavon le mutande,
|
Ma quant'era in altrui di buono o bello
|
Stava scoperto da tutte le bande.
|
E così ognun, secondo il suo cervello,
|
Coloriva e 'ncarnava il suo disegno,
|
Secondo che gettava il suo pennello;
|
Nè bisognava affaticar l'ingegno
|
A strolagar per via d'architettura,
|
O 'ndovinar da qualche contrassegno:
|
Non occorreva andar per cognettura,
|
Perchè la roba stava in su la mostra,
|
E si vendeva a peso e a misura.
|
E quest'è la ragion che ci dimostra
|
Ch'allor non eron gl'inconvenienti,
|
Che si veggon seguire all'età nostra.
|
Quella sposa si duol co' suo' parenti,
|
Perchè lo sposo è troppo mal fornito,
|
E non ci vuole star sotto altrimenti;
|
Ma dice che ci piglierà partito,
|
E che gli han dato colui a malizia,
|
Tal che gli è forza cambiarle marito.
|
Altri, che di ben sodi ha gran dovizia,
|
Talor dà in una ch'ha sì poca entrata,
|
Che non v'è da ripor la masserizia.
|
Così resta la sposa sconsolata:
|
Gli è ver che questo non avvien sì spesso;
|
Pur di queste qualcuna s'è trovata:
|
Dov'allor si vedeva a un di presso,
|
Innanzi che venissino alle prese,
|
La proporzion tra l'uno e l'altro sesso.
|
Non si temeva allor del mal franzese:
|
Però che, stand'ignudo alla campagna,
|
S'un avea qualche male, era palese;
|
E s'una donna avea qualche magagna,
|
La teneva coperta solamente
|
Con tre o quattro foglie di castagna.
|
Così non era gabbata la gente,
|
Come si vede che l'è gabbat'ora,
|
Se già l'uomo non è più ch'intendente:
|
Chè tal par buona, veduta di fuora,
|
Che se tu la ricerchi sotto panno,
|
La trovi come 'l vaso di Pandora.
|
E così d'ogni frode e d'ogn'inganno
|
Si vede chiaro che n'è sol cagione
|
L'andar vestito tutto quanto l'anno.
|
Un'altra, e non minor, maladizione
|
Nasce tra noi di questa ria semenza,
|
Che tien il mondo in gran confusione:
|
Quest'è la maggioranza e preminenza
|
Che vien da' panni bianchi, oscuri o persi,
|
Che pongon tra' Cristian la differenza.
|
Questa pospone a i monaci i conversi,
|
Antepon l'oste a i suoi lavoratori,
|
E da i padron fa i sudditi diversi:
|
Dov'in que' tempi non eran signori,
|
Conti, marchesi o altri bacalari,
|
Nè anche poveracci o servidori.
|
Tutti quanti eron uomini ordinari,
|
Ognun si stava ragionevolmente,
|
Eron tutti persone nostre pari,
|
E ciascun del compagno era parente;
|
Se non era parente, gli era amico;
|
Se non amico, al manco conoscente.
|
Credi pur ch'ella sta com'io ti dico,
|
Che 'l vestir panni e simil fantasie
|
Son tutte quante invenzion del Nimico;
|
Come fu quella dell'artiglierie,
|
E delle streghe e dello spiritare,
|
E degli altri incantesimi e malie.
|
Un'altra cosa mi fa strabiliare,
|
E sto per dirti quasi ch'io c'impazzo,
|
Nè so trovar com'ella possa stare:
|
Ed è, che se qualcun per suo sollazzo,
|
Sendo 'ngegnoso e alto di cervello,
|
Talor va ignudo, e' dicon che gli è pazzo:
|
I ragazzi gli gridan: Véllo, véllo;
|
Chi gli fa pulce secche e chi lo morde,
|
Traggongli sassi e fannogli il bordello;
|
Altri lo vuol legar con delle corde,
|
Come se l'uomo fusse una vitella:
|
Guarda se le persone son balorde!
|
E se tu credi che questa sia bella,
|
E' bisogna che 'n cielo, al parer mio,
|
Regni qualche pianeto o qualche stella.
|
Però se vuol così Domenedio,
|
Che finalmente può far ciò che vuole,
|
Io son contento andar vestito anch'io,
|
E non ci starò a far altre parole:
|
Andrommen'anch'io dietro a questa voga;
|
Ma Dio sa lui, se me n'incresce e duole!
|
Ma ch'io sia per voler portar la toga,
|
Come s'io fussi qualche Fariseo,
|
O qualche scriba o archisinagoga,
|
Non lo pensar; ch'io non son mica Ebreo,
|
Se bene e' pare al nome e al casato
|
Ch'io sia disceso da qualche Giudeo.
|
I' sto a veder se 'l mondo è spiritato,
|
Se egli è uscito del cervello affatto,
|
E s'egli è desto, o pure addormentato;
|
E s'egli è vero ch'un che non sia matto
|
Non arrossisca che gli sia veduto
|
Un abito sì sconcio e contraffatto.
|
In quant'a me mi son ben risoluto,
|
Ch'io non ne voglio intender più sonata:
|
Mi contento del mal ch'io n'ho già auto;
|
E perchè non paresse alla brigata,
|
Ch'io mi movessi senz'occasione,
|
Come fan quegli ch'han poca levata,
|
Io son contento dir la mia ragione,
|
E che tu stesso la sentenza dia:
|
So che tu hai giudizio e discrizione.
|
La prima penitenza che ci sia
|
(Guarda se per la prima ti par nulla),
|
È ch'io non posso fare i fatti mia,
|
Come sarebbe andar alla fanciulla;
|
Ma mi tocca a restar fuor della porta,
|
Mentre ch'un altro in casa si trastulla.
|
Dicon ch'è grave errore, e troppo importa,
|
Ch'un dottor vadia a casa le puttane:
|
La togal gravità non lo comporta.
|
E 'l veder queste cose così strane
|
Mi fa poi far qualch'altro peccataccio,
|
E bene spesso adoperar le mane:
|
Onde costor, che si pigliano impaccio
|
Della mia salvazione e del mio bene,
|
Bravano e gridan ch'io non ne fo straccio.
|
A un che vada in toga non conviene
|
Il portar un vestito che sia frusto,
|
A voler che la cosa vadia bene;
|
Perchè, mostrando tutto quanto il fusto
|
E la persona giù lunga e distesa,
|
Egli è forza ch'ei faccia il bellombusto:
|
E così viene a raddoppiar la spesa;
|
E questa a chi non ha molti quattrini
|
È una dura e faticosa impresa.
|
Non ci vuol tanti rasi ed ermisini,
|
Quando tu puoi portare il ferraiuolo:
|
Basta aver buone scarpe e buon calzini;
|
Il resto, quando sia di romagnuolo,
|
Non vuol dir nulla, se ben par che questa
|
Sia una sottigliezza da Spagnuolo:
|
E non importa che tu ti rivesta,
|
Mutand'abiti e foggie a tutte l'ore,
|
Se è dì di lavoro o dì di festa.
|
Se per disgrazia un povero dottore
|
Va per la strada in toga scompagnato,
|
Par quasi ch'e' ci metta dell'onore;
|
E se non è da venti accompagnato,
|
Mi par sempre sentir dir le brigate:
|
"Colui è un ignorante e
smemorato":
|
Tal che sarebbe meglio a farsi frate;
|
Ch'al manco vanno a coppie, e non a serque,
|
Come van gli spinaci e le granate.
|
Però chi dice lor: <I>Beati terque,
</I>
|
Non dice ancor quanto si converrebbe,
|
E sarie poco a dir <I>terque
quaterque;</I>
|
Dove ch'a un dottor bisognerebbe
|
Dargli la mala Pasqua col mal anno,
|
A voler far quel ch'ei meriterebbe.
|
Non so com'ei non crepi dell'affanno,
|
Quand'egli ha intorn'a sè diciott'o venti,
|
Che, per udirlo, a bocca aperta stanno.
|
A me non par egli essere altrimenti,
|
Che sia tra i pettirossi la civetta,
|
O la Misericordia tra' Nocenti;
|
E n'ho aut'a' miei dì più d'una stretta:
|
E però, toga, va' pur in buon'ora,
|
Vatten'in pace, che sie benedetta.
|
Ma quand'anche un dottore andasse fuora,
|
E ch'andar solo pur gli bisognassi,
|
Come si vede che gli avvien talora,
|
Tu non lo vedi andar se non pe' chiassi,
|
Per la vergogna, o ver lungo le mura,
|
E 'n simil altri luoghi da papassi:
|
E par ch'e' fugga la mala ventura;
|
Volgesi or da man manca or da man destra,
|
Com'un che del bargello abbia paura:
|
Par una gatta in una via maestra,
|
Che sbalordita fugga le persone,
|
Quand'è cascata giù dalla finestra,
|
Che se ne corre via carpon carpone,
|
Tanto ch'ella s'imbuchi in qualche volta,
|
Perchè gli spiace la conversazione.
|
* * * * *
|
Se tu vai fuor per far qualche faccenda,
|
Se tu l'hai a far innanzi desinare,
|
Tu non la fai che gli è or di merenda,
|
Perchè la toga non ti lascia andare,
|
Ti s'attraversa, t'impaccia e t'intrica,
|
Ch'è uno stento a poter camminare.
|
E però non par ch'ella si disdica
|
A quei che fanno le lor cose adagio
|
E non han troppo a grado la fatica,
|
Anzi han per boto lo star sempre in agio,
|
Come dir frati o qualche prete grasso,
|
Nimici capital d'ogni disagio,
|
Che non vanno mai fuor se non a spasso,
|
Come diremmo noi, a cercar funghi,
|
E se la piglian così passo passo.
|
A questi stanno bene i panni lunghi,
|
E non a un mie par, che bene spesso
|
Ho a correr perch'un birro non mi giunghi;
|
E ho sempre paur di qualche messo,
|
O che 'l Provveditor non mi condanni,
|
Ch'a dire il vero è un vituperio espresso.
|
Però, prima ch'usar più questi panni,
|
Vo' rinunziar la cattedra a Ser Piero,
|
E se non la vuol lui, a Ser Giovanni.
|
Io vo' che noi facciamo a dir il vero:
|
Che crediam noi però però ch'importi
|
Aver la toga di velluto nero,
|
E un che dreto il ferraiuol ti porti,
|
E che la notte poi ti vadia avanti
|
Con una torcia, come si fa a' morti ?
|
Sappi che questi tratti tutti quanti
|
Furon trovati da qualcuno astuto,
|
Per dar canzone e pasto agl'ignoranti,
|
Che tengon più valente e più saputo
|
Questo di quel, secondo ch'egli arà
|
Una toga di rascia o di velluto.
|
Dio sa poi lui come la cosa sta!
|
Ma s'io avessi a dire il mio parere,
|
Questo discorso un tratto non mi va.
|
Ch'importa aver le vesti rotte o intere,
|
Che gli uomini sien Turchi o Bergamaschi,
|
Che se gli dia del Tu o del Messere?
|
La non istà ne' rasi o ne' dommaschi;
|
Anzi vo' dirti una mia fantasia,
|
Che gli uomini son fatti com'i fiaschi.
|
Quando tu vai la state all'osteria,
|
Alle Bertuccie, al Porco, a Sant'Andrea,
|
Al Chiassolino o alla Malvagia,
|
Guarda que' fiaschi, innanzi che tu bea
|
Quel che v'è drento; io dico quel vin
rosso,
|
Che fa vergogna al greco e alla verdea:
|
Tu gli vedrai che non han tanto in dosso,
|
Che 'l ferravecchio ne dessi un quattrino;
|
Mostran la carne nuda in sino all'osso:
|
E poi son pien di sì eccellente vino,
|
Che miracol non è se le brigate
|
Gli dan del glorioso e del divino.
|
Gli altri, ch'han quelle veste delicate,
|
Se tu gli tasti, o son pieni di vento,
|
O di belletti o d'acque profumate,
|
O son fiascacci da pisciarvi drento.
|
*
ANTON WILDSHECK: Lecție
de patriotism de la Slovacia
Maniera
intransigentă, corectă şi europeană în care Slovacia a rezolvat problema
neorevizionismului maghiar intern – care ameninţă siguranţa sa naţională –
mi-a generat un sentiment de admiraţie totală şi de respect sincer faţă de
această ţară.
Slovacia dovedeşte Europei şi lumii
întregi că, deşi este un stat mic ca teritoriu şi populaţie, posedă o splendidă
calitate, specifică numai statelor puternic consolidate ca democraţii,
anume aceea a unei impresionante demnităţi naţionale şi prin aceasta că
este un stat mare.
Principiul care a generat o
asemenea atitudine politică şi naţională a Slovaciei nu este o invenţie a
acestei ţări, nici nu a fost descoperit acum după îndelungi căutări, necunoscut
zilelor noastre, ci este unul vechi decând lumea şi la îndemâna oricărei ţări care
doreşte cu adevărat să-şi apere interesele naţionale fundamentale. A fost şi este un principiu axat pe
patriotism, demnitate naţională şi apărarea cu fermitate a intereselor supreme
de stat.
Rememorarea câtorva acţiuni
întreprinse de statul slovac împotriva neorevizionismului revanşard, şovin şi
exclusivist etnic, practicat tenace de Ungaria, se impune pentru noi românii.
România este, la fel, o ţintă
permanentă a politicii extremist – revanşarde a Budapestei, iar atitudinea
Slovaciei ne oferă modul în care această ţară a ştiut să contracareze acţiunile
respective şi să se protejeze.
Un exemplu elocvent în acest
sens l-a reprezentat refuzul autorităţilor slovace de a permite, în august
2009, intrarea în ţară a preşedintelui Ungariei, Laszlo Solyom, cu intenţia de
a inaugura o statuie a „Sf. Stefan”, în localitatea Komarno, cu concentraţie de
etnici maghiari.
Refuzul Slovaciei a avut o
motivare inatacabilă anume că vizita preconizată coincidea cu împlinirea a 41
de ani de la invazia trupelor Tratatului de la Varşovia, între care şi cele ale
Ungariei, în Cehoslovacia.
Întrucât nu s-a ţinut seama
de anunţul făcut pe canale diplomatice că „vizita nu este
binevenită”, Laszlo Solyom a fost oprit la graniţa statului slovac fiind nevoit
să facă cale întoarsă; a fost declarat „persona non grata”!
Prin această decizie
autorităţile slovace au preîntâmpinat organizarea pe teritoriul slovac a unor
manifestări cu caracter revizionist, revanşard şi şovin maghiare care erau
preconizate a se desfăşura cu prilejul vizitei lui Slyom.
De asemenea, Slovacia a făcut
faţă cu succes intenţiei Ungariei de a acorda cetăţenia ungară etnicilor
minoritari maghiari de pe teritoriul naţional slovac prin adoptarea de către
parlamentul ungar a unei legi în acest sens (mai 2010). Reacţia a fost una la
fel de fermă, neezitantă şi perfect legală prin adoptarea legii care prevede că
se interzice dubla cetăţenie, iar etnicii maghiari care deţin cetăţenia ungară
nu pot ocupa funcţii publice în Slovacia.
Atitudinea statului slovac, în
acest caz, a fost una logică fiind arhicunoscut faptul, probat nu de puţine ori
de-a lungul istoriei, că loialitatea nu poate fi împărţită, ea poate fi doar
una şi faţă de o singură ţară.
Cu atât mai mult cu cât
politica Ungariei faţă de Slovacia este una revanşardă, de revizuire a
tratatelor de pace, de după Primul Război Mondial, care au consfiinţit crearea
statului Cehoslovac şi de realizare a iluzoriei Ungarii Mari!
Semnificativă în această
situaţie a fost solidarizarea cu Slovacia a lui Vaclav Klaus, preşedintele
Cehiei.
La fel, în baza aceluiaşi
principiu al primordialităţii interesului naţional, autorităţile slovace au
implementat regionalizarea respingând organizarea administrativ-teritorială pe
criterii etnice, evitând astfel apariţia acelei „mici Ungarii” pe teritoriul
său, atât de mult dorite de Ungaria şi subordonate total intereselor acesteia,
nu numai în cazul de faţă dar şi în cel al României, Ucrainei, Serbiei, etc.,
peste tot unde există o minoritate maghiară.
Deosebit de consecvent în
planul contracarării acţiunilor neorevizioniste, extremiste, revanşarde şi de
amestec în problemele sale interne, iniţiate în prezent de Ungaria, statul
slovac a interzis desfăşurarea pe teritoriul său, la Komarno, în ziua de 27
iunie 2012, a şedinţei unei comisii a Parlamentului Ungariei.
Şi în acest caz, ca şi în
altele, Ungaria fidelă „principiului” care guvernează politica sa externă în
raport cu ţările pe teritoriul cărora există etnici minoritari maghiari,
respectiv amestecul în treburile interne ale acestor state, a intenţionat
organizarea şedinţei menţionate fără a consulta, în prealabil, autorităţile
slovace.
În acest context, mai amintim
de faptul că trupa rock Karpatia, din Ungaria, este interzisă pe teritoriul
Slovaciei, datorită mesajelor extremiste, şovine, xenofobe, rasiste şi de
susţinere a refacerii aşa zisei Ungarii Mari, cuprinse în repertoriul ei.
O menţiune se impune, anume că
măsurile aplicate de Slovacia, la care am făcut referire, nu au fost criticate
de ţările membre ale Uniunii Europene, ele nefiind considerate nici nelegale,
nici antidemocrate, nici antieuropene, nici antimaghiare!
Fie şi la o simplă privire
este evidentă asemănarea izbitoare a modului de acţiune practicat de Ungaria,
în virtutea doctrinei hungariste a neorevizionismului, extremismului,
exclusivismului etnic, separatismului teritorial şi şovinismului, în cazul
Slovaciei şi României!
Toate situaţiile din Slovacia, enumerate
mai sus, s-au petrecut copie la indigo în România.
Trebuie spus, însă, că în timp ce Slovacia a rezolvat,
ferm, logic, fără ezitare, în favoarea sa această situaţie, România, datorită
atitudinii de espectativă şi ezitante a autorităţilor statului, a fost umilită
şi sfidată de Ungaria!
Din această perspectivă, comparativ, vorbim de un stat
slovac puternic apărat printr-o demnitate naţională impresionantă şi de un stat român vulnerabil în care această calitate esenţială pare să nu mai
existe.
Autorităţile ţării mele, România, nu au considerat până
în prezent necesar să găsească şi să aplice soluţii la aceeaşi problemă.
Cu siguranţă că nici nu au fost interesate, în acest
sens, dacă este să ţinem seama numai şi de faptul că modelul slovac
era aproape şi la îndemână!
*
DIMITRIE
GRAMA
dialoguri
...ce vad oare
cand stau cu ochii
larg deschisi
in soare?
lumina vad?
ingeri inaripati?
sau vad
umbre cenusii
vad umbre colorate?
unele din ele, lente
altele rapide, in goana!
…vad umbre care cad
si umbre care se ridica.
… ce vad oare
cu ochii larg deschisi?
vad o padure?
un lac?
o vulpe verde?
un curcubeu
in patratele?
din toate astea
nimic nu vad!
cu ochii larg deschisi
te vad pe tine
cum te apropii
de-o viata-ntreaga
te tot apropii!
….acum, chiar acum
ar trebui sa-ti
intind mana si
sa te asez pe banca
langa mine…
ah, neputinta
mana mea batrana
te scapa si pe tine
te fura
prima umbra!
inchid ochii atunci…
cu ochii stransi inchisi
vad lumea noastra
ordinara
vad chioscul
de la colt de strada
tramvaiul si
fantana arteziana
vad fete cu picioare
lungi, baieti cu
capetele goale…
vad umbre,
alte umbre
si numai
umbre, umbre, umbre.
Dimitrie, Ianuarie, 2017, Uppsala
dialoguri
te aduc acum
unii pe care nu-i cunosc
te aduc
si te parasesc aici
langa mine.
imi spui:
mi-au fost odata parinti
acum nu mai stiu ce sunt
au plecat fara sa-mi spuna.
bine, inteleg,
dar rana asta din piept
de unde si
de cand o ai?
o am demult
e prima mea amintire!
nu s-a vindecat
si nimeni nu mi-a ingrijit-o
asa ca pana la urma
am si uitat de ea…
ma mir ca tu,
un strain, o vezi
altii nu o vad
cu toate
ca ar trebui sa stie
ca sunt ranita!
ramai aici,
îi spun
nu ma pricep la rani
eu sunt orfan
dar uite
in gradina,
langa rau,
am busuioc si iasomie
raman aici atunci
raman
hai, du-ma repede
la rau
si daca tu ai
alta treaba
du-te, pleaca
sunt fericita acum
raman aici
cu amintirea….
Dimitrie, Ianuarie
2017
*
VIOREL
ROMAN
Geopolitica
crestinilor,
alianta lor la nivel planetar a fost
formulata in Comunicatul parafat de papa Francisc si patriarhul Moscovei si a
intregii Rusii, Kiril, in feb. 2016.
N-a trecut anul si in USA e ales
presedinte Donald Trump, adeptul cooperarii si coordonarii politicii cu
Vladimir V. Putin, seful Federatiei si Bisericii ruse, protectorul
ortodocsilor, pentru restabilirea demnitatii si unitatii crestiniilor.
Fara indoiala ca Putin a influentat
alegerile din Romania, SUA si va influenta si pe cele din acest an din Franta,
Olanda, Germania etc. prin decizia istorica de a se intalege cu Roma, ceea ce
n-au reusit Romanovii, Gorbaciov sau Ieltin.
Adversarii unitatii crestine, ori n-au
remarcat ca slavii orientali, rusii au renuntat la Razboiul Rece, Cortina de
Fier, Lagarul marxist-leninist, erezia idolatra, ori cred inca intr-un proiect utopic mondialist fara Dumnezeu.
Decalogul, fundamentul globalizarii
judaico-crestine, are o acceptanta numai ca standarde de civilizatie, la ONU.
Asa ca antisemitismul si anticrestinismul e inca la ordinea zilei. Mii de
crestini sunt ucisi pe an, pentru ca sunt crestini. Martiri.
Conflictului dintre islam, occidentali
si ortodocsi din Balcani, Orientul Apropiat, Caucaz, Ucraina, Transnistria etc.
poate fi aplanat numai printr-o intalegere Putin-Trump, gen Jalta, Malta, la
care vor participa fireste si europenii.
In Romania, lipsa unitatii crestine a generat
o degaradare demografica fara precedent, de aceea reconquista si apropiata
vizita a papei Francisc, la un secol de la Marea Unire, vor fi hotaratoare in
reconstructia statului.
DIMITRIE GRAMA
Draga Viorel,
Lipsa unitatii crestine este
actul prin care tarile crestine din Europa accepta si semneaza suprematia
musulmana. Nu este de mirare ca s-a ajuns aici, deoarece socialistii
(comunistii) europeni mai ales, intotdeauna au luptat impotriva traditiilor si
indirect a religiei traditionale crestin-ortodoxe.
Mass media europeana si cea de
stanga americana in frunte cu CNN, nici acum nu a putut accepta ca Donald
Trump a fost ales ca Presedinte al USA si nu candidatul lor socialist Hillary
Clinton.
Actualul Presedinte al USA,
Obama, omul care a primit Premiul Nobel pentru Pace, pentru ca a inceput
conflictul din Siria, locul unde cei mai multi crestini au fost casapiti in
timpurile noastre moderne de dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, nu are bunul
simt ca macar sa taca din gura si sa lase eveninmemtele care al depasesc (ai
depasesc demagogia gaunoasa) sa treaca fara comentariile si actiunile lui acide
si stupide.
Dece acide? Deoarece Obama
descalifica poporul american si spune ca Putin l-a ajutat pe Trump sa devina
Presedinte! Mare scandal ca Putin (fara dovezi clare nici pana acum) se
amesteca in alegerile USA! Ce memorie scurta are acest om, uitand faptul ca el
s-a amestecat direct, pe fata, la TV, in ziare, in discursuri, la alegerile
britanice de Brexit: S-a facut rosu-negru la fata, a amenintat englezii cu
sanctiuni daca ei vor avea curajul sa voteze Brexit! Cat de corupt mintal si
spiritual poate sa fie acest om? Ce valoare umana mai are? Si tampitii care in
continuare ai asculta discursul si al aplauda, cesunt ei, daca nu niste
marionete indoctrinate a la MaoTzeDun?!
Dar nu se opreste acolo,
ci sub pretextul ca rusii ar fi bagat fitile la alegerile americane, expulseaza
diplomatii rusi din USA intorcand roata timpului la "razboiul rece". Probabil
ca a facut acest lucru voind sa lase o povara diplomatica, sa bage vrajba intre
Trump si Putin. Halal medaliat Nobel pentru pace!!! Un om rau, demagog, fara
viziuni politice si periculos, care doar sa se razbune personal pe deceptia
infrangerii socialistilor americani in ultimul vot, ar fi in stare sa inceapa
al treilea razboi mondial!
Sperante vor fi ca lucrurile sa
se lamureasca si sa se ajunga la o stabilitate politica mondiala acum cand
Putin nu a reactionat la provocarea ieftina a lui Obama si cand USA sub
conducerea lui Trump va deveni puternica. Probabil ca America lui Trump va fi
mult mai intelegatoare si mai protectionista fata de interesele si
traditiile noastre crestine si s-ar putea ca expansiunea musulmana sa fie,
pentru un timp, stavilita.
Apoi iarasi vor veni socialistii,
globalistii la putere si procesul islamizarii lumii noastre va continua.
Europenii, in primul rand, doar cu mici exceptii, nu mai au putere, sunt
vlaguiti, de bunasatre si de decadenta. Sunt vlaguiti de "democratie"
si de globalizare si de lipsa de cunoastere. Le este rusine sa spuna lucrurilor
pe nume, le este frica sa nu, cumva, sa fie deosebiti de turma, le este rusine
ca sunt ceeace sunt. Intrebati fiind tinerii din Berlin, ei vor sa fie negrii
musulmani! Si asta vor fi intr-un viitor mai apropiat sau mai departat. Nimic
rau in asta. O alta societate va lua nastere si va evolua in ritmul ei inspre
ceva, care cine stie, poate fi ceva mai bun decat acum.
Ne vor spune stra-stranepotii
cand ne vom reintalni pe spirala lui Dante.
Dimitrie, Ianuarie 16, 2017
VIOREL
ROMAN
... scrisoarea ta m-a pus pe ganduri ... uite continuarea
... si sfarsitul ...
Geopolitica crestinilor (1)
Geopolitica crestinilor (1)
Dupa victoria asupra
Partidului national-socialist al muncitorilor germani, rusii si anglo-americanii
au impartit lumea in Lagarul ortodoxo-comunist si Lumea libera, despartite de o
Cortina de Fier, si au inceput un Razboi Rece, in care occidentali si
comunistii ofereu restului lumii o cale a salvarii.
A Treia Roma, Moscova, a
imbratisat doctrina lui Karl Marx, nepotul unui rabin, inspirata din Profetul
Amos (750 i.Hr.): exploatarea celor multi pentru cativa, lezeaza justitia
sociala dorita de Iahwe. Totul a iesit insa pe dos. Privati de dreptul de
miscare si de exprimare, date omului de Dumnezeu, dictatura marxist-leninista a
favorizat o elita, nomenclatura, iar decuplarea lui Dumnezeu de societate, a
muncii de renumerarea ei si a sexualitatii de procreere a generat o catastrofa
umana fara precedent la rusi, romanii etc.
Totusi crestini occidentali au
fost surprinsi de intalnirea dintre Fericitul Ioan Paul II, Bush cel Batran si
Gorbaciov, de sfarsitul pasnic al Razboiului Rece in anul de gratie 1989 si
revenirea la crestinism a marxist-leninistilor fara Dumnzeu. Ramasa fara
adversar SUA incerca apoi sa stapanesca eurasia, toata lumea, pe orinzontala,
din Libia, Siria, Irak, Afganistan, Asia Centrala, Tibet pana in Coreea, iar pe
vericala din Tarile Baltice pana la Ancara. Hibris neocons.
Cu alegerea lui Donald Trump,
se renunta la planul de stapanire a lumii, la hibrisul lui Brzezinski &
Wolfowitz. Esecul SUA incepe cu criza din 2007 si seamana cu cel din URSS. De
doua decenii salariile stagneaza pe cand, prin fraude financiare, elita
inbogatita lezeaza grav justitia. In loc sa-i ajute pe cei fraudati de bancii,
USA a salvat plutocratia cu banii, impozitele platite de pagubiti si saraciti.
Strigator la Cer! Vezi : http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/article-innocent-financial-fraud-119455880.html
Iesirea din criza pe spatele
saracilor si favorizare bancilor, hotilor, va avea consecinte inca nebanuite,
grave. Dupa lupta de clasa, rasa din anii 30 si razboi, reconstructia s-a facut
pana in 1973, pe baza sistemului Bretton Woods, in favoare tuturora prin
keynesianism si fiscalitate. Dupa embargoul petrolului, se trece in anii 80 la
monetarism, care favorizeaza volatilitatea valutelor, privatizarea industriei,
renuntarea la controlul capitalului, sectorului financiar, reducerea impozitul
pentru bogati, inegalitea sociala.
Care-s perspectivele? Dupa
falimentul greco-ortodocsilor, invazia araba, BREXIT-ul, nationalismul polonez,
maghiar, francez, olandez, AfD, alegerea lui Trump, dupa avantul economic al
Chinei si renasterea Federatiei Ruse sub Putin, totul depinde de o Noua Ordine
mondiala, care nu va arata ca dupa razboi sau de la cumpana mileniilor. Va fi
mai degraba ca in anii 30, dar intr-un sens pozitiv. Pentru ca 2017 incepe
tranzitia spre o lume multipolara a puterilor crestine, USA, UE, Rusia si
China, care vor colabora si isi vor coordona activitatiile in favoarea
echitatii sociale, in ciuda tuturora, un Imperativ judeo-crestin de la Profetul
Amos si Karl Marx pana azi.
Un nou Razboi Rece e lipsit de
sens, pentru ca Federatia Rusa e crestina si a parafat recent 30 de puncte
comune cu Roma. In China confucianista sunt peste o 100.000 de crestini, iar
intr-o generatie vor fi peste 300.000. E numai o chestiune de timp, cand
crestinii vor depasi Organizatia Natiunilor Unite / ONU, o alianta pe timp de
razboi (1942), si vor pune bazele unei noi Sfinte Aliante, pe timp de pace,
bazata pe Decalogul judeo-crestin, fundamentul moral al justitiei sociale, un
bun comun al intregii omeniri.
Si cel mai lung drum incepe cu
un prim pas.
Bangkok
la 17 ianuarie 2017
*
Asalt la guvern. Unchiu’ Klaus a luat elefanții la
trântă. Piesă de teatru într-un singur act, și ăla copulativ
Vestea a picat ca
un trăsnet în sediul guvernului. Era aproape de ora 9 când un sepepist nervos
la sunat la biroul premierului virtual Grindeanu situat în buda guvernului.
Domnu’ Grindeanu, spuneți-i dvs. lui nea Liviu că vine balaurul de la Cotroceni
să prezideze ședința de guvern, a șoptit paznicul și a închis. Bietul avatar a
prins a tremura din toate încheieturile. Cum s-o rezolve el p-asta, că
titularul postului, nea Livache, nu-i lăsase instrucțiuni specifice. Normal ar
fi să nu deschidă ușa guvernului și să-l lase pe Klaus pe-afară. Dar era
riscant, căci neamțu’ nu știe de glumă și ar putea să cheme armata ca să intre
cu tancul. Rotițele lui de mascotă băgată la înaintare au început să lucreze și
un plan i s-a născut în cap. În sala de ședințe marionetele erau așezate la
locurile lor. Olguța îi trăgea capace prostovanului de la Justiție iar Daniel
Constantin râdea, cum îi e felul, ca proasta-n târg. Meleșcanu sforăia într-un
colț vegheat de Ana Bitchall, care-i dădea cu pastă de dinți la nas.
Singură în capul
mesei, Servil se juca cu o grenadă defensivă căreia îi tot băga și scotea cuiul
spre disperarea lui Daea, de la agricultură, care se arunca de fiecare dată sub
masă. În acest balamuc a tunat vocea lui Grindeanu care a anunțat scurt:
băăăăăăă idioților, terminați că-l sun pe șefu! Pesediștii au înghețat de parcă
ar fi văzut în procuror DNA la ușă. S-a lăsat o tăcere de mormânt. Bă, zice Grindeanu,
s-a prins neamțu’ de manevră și vine încoace. E pe drum și vrea să conducă
ședința. Ce facem cu ordonanțele alea care-l scapă pe șefu’ de
pușcărie? Idiotul de la Justiție căruia Olguța continua să-i dea
capace a ridicat mâna. Știu eu șefu’! Băgăm ordonanțele în sertar până pleacă
minoritaru’ și reluăm operațiunea când s-a cărat. Dacă ne întreabă îi zicem că
nu știm nimic de nicio ordonanță și că noi suntem oameni serioși. N-a apucat
Grindeanu să aprobe sau Servil să își pună grenadele înapoi la cingătoare că
ușa s-a dat de perete iar Klaus a năvălit în sală însoțit de spepepisti cu
mâinile pe pistoale.
Olguța a înghețat
cu palma pe scăfârlia lui Iordache iar Meleșcanu s-a trezit brusc a luat
poziția de drepți și-a început să cânte imnul. Nimeni n-a înțeles de ce. La
televizor, românii asistau cu gura căscată la insurecția lui Klaus. Emoționat,
Grindeanu a deschis lucrările și a anunțat că nu există pe ordinea de zi nicio
șopârlă. Servil s-a încruntat la el și a dus mâna la brâu. Reacția a fost aproape
instatanee; și chiar dacă ar exista, avem dreptul să dăm grațiere și amnistie,
deci nu văd care-i problema. Nu-i așa Olguța?, a întrebat Sorinel
căutând sprijin la mahalagioaică. Amazoana oltenească s-a făcut că nu aude iar
micul Grindeanu s-a trezit singur și săgetat de privirea metalică a lui Klaus.
Și Vodă-i un munte, i-a trecut prin cap micului Sorinel, dar nu-și mai amintea
în ce poezie citise faza asta. Klaus n-a stat pe gânduri și a preluat
ostilitățile din mers.
Aveți un elefant
în cameră, a zis Vodă. Ba nu, doi! Unul este ordonanța de grațiere și al doilea
este ordonanța de modificare a Codului Penal. Am vorbit cu lacheul ăsta lui
Dragnea mai de dimineață și m-a asigurat că nu va pune pe ordinea de zi acești
doi elefanți. Constat că am fost mințit. Cam 10 minute a durat rostirea acestui
enunț, căci Vodă era atent la intonație. Leprele din guvern s-au făcut mici și
s-au băgat sub scaun. Grindeanu a tăcut cu demnitate iar Servil a început să-l
invoce, în șoaptă, pe unu’ Allah Akabar. Golanilor, a zis Vodă, vreți să-l
scăpați pe Dragnea de bulău, da? Ia zi mă, Iordache, ce ai în cap, mă?!
Refugiat sub masă ca să scape de capacele Olguței, ministrul injustiției a
raportat cu juma de voce: Domnu’ Vodă, vă raportez că eu n-am vrut dar Șefu’
mi-a ordonat! A zis că abuzu’ să fie pușcărie de la 200.000 de lei în sus, că
el are prejudiciul de vreo 100.000, că dacă o angajează pe mă-sa sau pe fi-sa
parlamentaru’ nu comite nicio infracțiune și că ăia cu pușcărie sub 5 ani, deci
și el că are doar 2, să nu mai fie considerați osândiți să poată să fie
prim-miniștri. Asta a cerut, asta am executat, să trăiți!
Grindeanu s-a
băgat sub masă, Olguța a început să-și refacă machiajul iar Servil a scos
covorașul verde în vederea rugăciunii de prânz. Vodă a oftat adânc și a cuvântat
apăsat și rar.. Poate prea rar pentru un om normal la cap: Mă, bandiților, uite
cum facem. Eu o să plec că mă așteaptă Carmen să mergem în vacanță. Voi vă
luați elefanții din cameră și vi-i băgați știți voi unde. Dacă nu încap, îi
îndesați. Când se întoarce pușlamaua aia de la cheful lui Trump puneți
elefanții pe site ca să dezbată lumea ce vreți voi să faceți. Ziceți
mersi că nu vă bag eu acum elefanții pe gât că așa ați merita. Să nu vă pună
dracu’ să vă grațiați între voi că îl reactivez pe Coldea. Ne-am înțeles?
Și de-abia plecă germanul! Ce
mai vaiet, ce mai zbucium! Olguța nu s-a mai abținut și i-s tras o flegmă între
ochi lui Iordache. Nu era în stare de nimic și, ca atare, micul flaușat a
acceptat cu demnitate tratamentul înjositor. Meleșcanu a pus capul pe masă și a
adormit la loc. Servil și-a strâns covorul și a luat la lustruit pachetele cu
C4 de la brâu. Doar Grindeanu s-a retras la biroul din budă și a dat să-l sune
pe Dragnea. Nenorocitul avea telefonul închis. Prin gând a început să-i treacă
un potop de înjurături despre mama lui Dragnea, morții lui cu și fără drept de
vot și alte asemenea finețuri. Cu sentimentul că este băgat la înaintare și că
ar putea ajunge în pușcărie, Sorinel a început a plânge încetișor. Afară,
tinerii frumoși și liberi mânați de societatea civilă tocmai se pregăteau de
proteste în apărarea statutului de drept. Sfârșit.
Mai adaugă un act, te rog. Mănânc o prăjutărea, beau o cafea şi mă aşez să-l văd. Că-i palpitant...Şi de tot râsu'
RăspundețiȘtergere