George Anca
NAIBA VOASTRĂ
compune-mă cratimă -ucis aici – tren plin – nu se
poate citi cu voce tare – ai născut mântuirea sufletelor noastre – morții de-ai
doilea – râdeai de mine – a domnului cerească mângâiere – naiba voastră – visul
ferestrelor – atât de albă – unghi în floare – somnul de-ntuneric – cu o aripă
de noapte – mi-ai spus – profesionistul – clopot – de-un an – sfărâmături de
flori – iubire de mușuroi - afară plouă
– farmece cât cetățile – fumul s-a așezat în scaun – te dai la lupi – cei vechi
goana după propria amprentă – pasându-vă parole – nunta ținu o sumă
*
compune-mă
cratimă
elimină radicalii
liberi
fortifică pielea sensibilă
canonadă am pus
mâna pe
ei şi nu mă
cunoşteau
pinacotecă
scuturată în clarobscur
năimindu-ne ce-nseamnă
neam
cenuşa sfintelor
pieirea soarelui
apă în zbor de
ciori baroc sub cetini
se pierde ce mai
poate fi salvat
făptura ei firavă
printre poeţi
cel care vine din
cer este mai presus
*
ucis aici în oraşul acesta
că de unde are
addidaşii
s-a trezit premiat
fără voia lui
idilă pe baricade
rafală ferită
a nu fi fost
împuşcat în
revoluţie destin
amnistie
de ce a trebuit
să se întâmple
aşa copil
binecuvântător
îmbrăţişează-mi
măduva oaselor
*
tren plin păi omor două vagoane
porumbei pe
bordurile şinelor
cartea jos stai
stau am zis că te iert
de câte ori ai
greşit niciodată tura ailaltă
m-ai văzut că mă
uitam într-o parte
nu mai jucaţi mă
atâta ceartă pentru un leu
bine că ne-am
înţeles tu asculţi la mine
când înnumăr
cartea nu să ridic tonul s-audă
lumea ai văzut tu
că am comentat ceva
două vagoane
şapte naşi dă-i bă drumu'
ce bă s-a furat
iar cablu păi miliţia unde e
peisajul baltă
verzuie înfrigurării
*
nu se poate
citi cu voce tare
război d'inel
galactic insomniei
infinitate
diminutivă cuvânt clan
tot mergând om
ajunge a nu muri
plecăm o mână s-o
întoarce oaste
ce mai ascundem
transcendenţei
ăştia merg cu
maşinile astea ori se plimbă
haideţi
creştinilor din Nagasachi
visele toamnei
trecură în visele iernii
*
ai născut
mântuirea sufletelor noastre
prin harul tău
luminezi nimicnicia noastră
de la sfântul tău
chip minuni se lucrează
Nătărău o pocnise
cu biciul pe soru-mea
Miţa s-a judecat
cu copiii soră-sii
Leana pe casa lui
Tică şi nişte pământ
blestem de neam
vătămare de diavol
în afara
bisericii şi pe popa nici până
la Bucureşti nu
mai scapă dacă divorţează
*
morţii de-ai
doilea acu' văd norii
şi arşii ura
d'ortodoxie aveţi o pâine
misterele
păcatelor cerşetoare d'extrem
dai seama duşmane
din veac în cătare
atomica nu e
nimic în faţa veveriţei
ceaţa Arghezi
pictând tenebrelor aura
buddha dormind pe
strada Budişteanu tot
alt labirint pe
spinarea viselor d'azi-noapte
toţi avem ceva de
spus despre asasinaţii noştri
poziţie Ajanta
sub furtuni perlate anatomii
de sânge peste
adormitul monoprint ou albastru
elicopter oranj
rachetă pe x cu coarne trident
arde Copşa Mică
îţi dă în cap Georgică
*
râdeai de mine taur femeie
m-o fi căutat
printre seminarişti
nume pe piatră
nicio femeie
şi eu în lumea ei
piază
te-a născut te
moare uiţi
copiii uitându-te
ori te-or iubi
câtuşi de cât
sperie-i cu metamorfoze
doamne poveştile
ei copiii
frică să nu-ţi
mai fie
după copaci după
cruce
mâinile legate de
gât
înecaţii din
auzite
pe luncă nici
mama
a nu pleca în
America
atunci de ce să
şi mor
numai pentru că
murişi
*
a domnului
cerească mângâiere
n-o cere doamnă
văduve inele
ciocnindu-se
falange spire sfere
când n-ai muri
rămase toate cele
rugămu-i-ne din
apropiere
să ne mai lase
pradă jele
cu tinereţi în
floare fiere
codrene haruri
retezate zele
a chinului vreo
duioşie breşă
cătarea ceruită
stup homeric
spitalul leşului
frăţie leşă
de la cutremur
cancer întuneric
pădurile tăiate
vană meşă
nirvana mâine
seară la pateric
*
naiba voastră
supunerea la
tortură
bumerang dornic
de întoarcere
ridică-te Ioane
bucăţi de avioane
moară pe comoară
Gangele plânge
numai barca
numai pescăruşii
fluviul ascultând
cum intră-n mare
munţi în irişi
zăpezi topirii-şi
nu sunt vinovat
că m-am născut
peste adâncuri
buştenii singuri
înroşite ape curg
retezate de amurg
ia-ţi scrumul din
degetele mele
n-am niciun frate
a murit nu s-a
născut
*
visul
ferestrelor
e un pământ
luminos
cu urmele zilelor
şi ale unui om
care nu s-a
întors
ai casei au vrut
întâi
să se păstreze
tineri
pentru
recunoaştere
şi numai apoi au
început să
aştepte
şi asta de când
s-au deschis
ferestrele
singure
odată în vis
*
atât de albă
pasăre
că nu m-a
mai umbrit
resturi
ale ecoului
te-nvaţă
să dansezi
pierd ivirea
vorba umblă
oh privirea
fără umbră
nicăieri
uitarea
iubirii în
constelaţie
ne-am povestit
vieţile
am schimbat vise
n-am minţit
lumina cu
gesturi
purtătoare de umbră
aer lupte
cetini rupte
dinadins
scut învins
sălciile
plângătoare
pe inima
ruptă din soare
pasăre eşti
sau copil
cu o pasăre
de lut în mână
focul aprins
la şoldul pădurii
îşi ridica
deasupra
femeie de fum
*
unghi în
floare la rărunchi
tot e bine în
genunchi
n-ai sparge
numărul trei
cu al fumului
costrei
junghiul îţi
apleacă poale
din şalele
dumitale
limb albit
codalbi heralzi
scob de copcă să
te scalzi
ocna-n val la
provă e
gazdele sporovăe
flăcărilor fără
focuri
hai la locuri din
ghiocuri
ceară stingere
lucire
fă-mă doamne
auzire
adevărul
strică-se
dodiile zică-se
şi mai prost şi
mai concept
crucea codrului
la piept
două şahuri cu
pioni
apoi doamnei campioni
vinului femei cu
ie
baletaţi
schizofrenie
trăznete
amnistiate
ascultării de
carate
răsărit iar
răsărit
cerşetor
îmbătrânit
*
somnul
de-ntuneric
p'omături târzii
spulberă-l soare
a veni prima zi
braţele ia-mi-le
pentru
îmbrăţişări
apleacă-mi
privirile
în chip de zări
frânge-mi iubirea
fă-te iubire
iarba oarbă
mângâi
cu nemărginire
mersul iuţindu-mi
mă izbesc de
păsări
rămân în arătură
încolţesc cu
grâul
nu pot să calc
pe arătura umedă
când încolţesc
seminţele
va trebui să zbor
sur ca lupul
lupii mor
mor de omorurile
lor
dar de foame mai
rămân
fără mine şi
stăpân
pământ prefăcut
în soare
zbor împietrit
în arşiţi
călătoare
dropii răcoare
de ce râd
şoarecii
de foame în
unghere
nu am sub pleoape
coji de pâine
*
cu o aripă de
noapte
sfârtecată de
pomi izbucnind în floare
cu o aripă de zi
pierzând penele
zorilor
zboruri
prădalnice
în căutarea
prăzilor
cei ostenindu-se
să îmi
invidieze rotirea
nu mai vreau să
fiu vultur
lângă râurile ce
se tem să mă oglindească
o floare de
gheaţă cu rădăcinile în stelele reci
şi-a avut tulpina
în mine
o în dimineaţa
aceasta uimit să fiu
ca atunci când am
văzut primul om
când nu-mi găseam iubirea
căci zăpezile se
topeau stingându-mi-o
cineva să mă
strige
mă ard
plămânii sub coaste
cu pliscul înfipt
în aerul singurătăţii
ochii îmi scapără
împotrivă-mi
1963
*
mi-ai spus că am muncit bine
şi pot să fumez
şi să beau
împrejur toate
păsările
păreau rândunici
râul nu ne
însoţea
la izvoarele lui
prin răşină
îndemn
roţi de tren fum
de tren
beton încleştat
pe drum de
respiraţii
pumn de moarte în
creştetul
abisului
când ce ţi-a
venit să părăseşti
căile ca-ntr-un
joc să te bucuri
că moale piatra
îţi suge
urmele tălpilor
cutremurându-se
ai încercat cu
greutatea
trupului
frânghiile
stânci sfărâmate
pe umăr
polen pe mari
petale de nufăr
ai deschis hruba
uneltelor
nedemne le-ai
risipit în
neorânduială pe
treptele uzate
şi-ai început să
sui în munţi
într-un răstimp
ţi se înălţau
în ciudă păstrăvi
deodată
în prăpăstii
piscuri alunecau
din braţele
subţiri ale ierbii
brazii îşi
frângeau
în trunchi
viorile
ţipăt rănit
sângera
însuşi râul
înfăşurându-ţi
gleznele ca
fulgerul
te-ntâmpina cu
multă aşteptare
de o mie de ani
sau de două
n-am vrut atunci
eu să mă-ntorc tu
să te duci
eu să fi fost
odihna ta
tu depărtată stea
care suia
1964
*
profesionistul
e o socializare
artistul sub
profesionist
râde ca tine
împrimăvărării
mă duc să-i mai
fac o radiografie
hermeneut
prototiarh irminia
pe lata druidă în
două treiia
multe se întâmplă
recitind Iliada
las' academiile
neînarmate marş
ne topim surioară
gheţişoară
cine pe cine mai
omoară
am şi vulpea
verde pe cord
către fată
filmând amarcord
încolibata de-o
ochesc pasager
pe podiş
înscăunat berber
uniţi în vicii
cărţi şi table
părinţii
noştrii-al meu contable
*
clopot pe cenuşă
pân' la cer
brânduşă
viaţă numai viaţă
nimicul de-o
viaţă
lume mama lumii
mamă lumea mumii
aprinsului frig
suflu suflet
strig
*
de-un an nu vreau
de-un an
mă-nspăimânt
tot apă beau
calc pe pământ
să nu îmi moară
mama
parcă-aş muri-o
scriu
septembrie arama
să-mi bată pururi
viu
vorbim de-atunci
mai tare
oftează nu mai
cântă
mă iau ca de
cutare
să nu-mi mai fie
sfântă
străin în neamul
său
neamului străin
m-am prefăcut de
rău
mă culc nu plec
nu vin
cu altă voce
în suflet să-i
cânt
să se disloce
de-un an mormânt
1975
*
sfărâmături de
flori
flăcări ca
statuile
drumul nu i le
încline pe zare
lănci în inimă
muiate
ard fulgerate
totuşi limpezimea
întrece flori
sonore
fiinţa infinită
ruptură în noapte
genele florilor
înlăcrimate
zorilor
poate sunt ploaia
risipită pe
coline
poate pe cer
sunt norul
roditor
adânc de apă vie
prins în frânghie
de cel ce trage
de
stelele fragede
pânză să despice
trăznetul şi ştii
ce
n-ar picta mai
bine
zile fără tine
1962
*
ne tăvăleam deci veseli şi nerafinaţi
veveriţe săreau
peste ulmi ochilor
trăiesc să mântui
dam de înţeles
ce curge de
departe cu ploaia-n acest şes
a nu întrerupe
vocile sufundate
în sărăcia
pământului târâte
pe pielea omului
de care n-auzisem
mă simt văzut din
faţă milă norilor
cine opreşte
soarta-n loc se bate
cu mame în
grădini nenumărate
înfulec peşte la
răscruci de sfere
îndoi răchiţi
neapăsat de mângâiere
nimeni cu faţa
spre plecarea mea
în viaţă mai sunt
dascăli frenezii
tu unde te
pierdeai necunoscută
de omul tânăr
care te sărută
lung şirul două
câte două
în rochii
asurzitoare fete mute
paşi către sud cu
gesturi de vocale
adio alte puncte
cardinale
1964
*
iubire de
muşuroi prea plin
cu pene de cânepă
iubire de muşuroi
prea gol
cu unghii de
nicotină
femei de azot
meteorii răsfiră
orfici la scaldă
sar după libelule
pietre de moară
scrum către fund
cap la cap urme
fosforescente
sânge înmulţit
întrupări
din rădăcini
coroană
din ambarcaţii lumânări
păienjenii ucişi
pe maluri
egalul braţelor
întinse
trestie arzând
precum părinţii
înghit cireşe
stâjeneii
pe bărci între
leşinuri
ai reînvia-o aş
lua-o
îmbolnăveşte-mă
de ciumă
la distanţă de om
viu
în jur şi trebuie
să fiu
rândunele în
felul cârtiţelor
se dau jos de pe
cai
fiica vântură
pleavă
peste creştetul
fiului
s-a dus urâtul a
venit curăţia
cum se face o
barcă încep cine ştie
mă poartă în
pântece
mă varsă în
descântece
nimicul
infidelităţii noastre
numărul
deţinutului Pitagora
întrebi poetic
răspunzi cinstit
îmi place aluzia
mălai îmi
îngrop jarul de
pe soartă
crească pădurea
crape
gloaba jucându-mă
de mic copil în
copite
mi-e teamă de
viţele
înfipte în
temelie
lumina împrăştie
cadavre
plec pe sub lâna
oilor
nu mai aveam ce
blestema
calul scurmase
tot locul
închinându-se cu
copita
morţii băteau
limba clopotului
1964
*
afară plouă
rog analiza
acum analizăm
afară plouă
analizăm afară
analizăm plouă
rog analizaţi
afară plouă
vrem să analizăm
afară nu mai
plouă
treceţi în
scripte
am bucuria
să nu mai anunţ
ceea ce este
atât de evident
suntem fericiţi
îşi pune piedică
singur şi cade
pe cântar
explozie
tot îmbrăcat tot
aceleaşi haine
aceleaşi
1965
*
farmece cât
cetăţile rase
de pe faţa
pământului
ci să iei
farmecul
din dor şi spor
cele ale Circei
cele ale Medeei
ale bălaiei
Perimeda
Perimeda Agameda
dimostrazioni
matematiche
principia
mathematica
farmece vrăji
desfaceri
îmblă ţările
hotarele
să-mi aduci
dragostile
fermecătoare
diochitoare
strigoaice
moroaice
rouă rouliţă să
mă speli
de tăte urile şi
făcăturile
nu trag cepurile
ci trag
junghiurile
desfacerea de la
mine
leacul de la
Dumnezeu
cu brâu de cinste
te-oi încinge
câinii cât sunt
de câini
gadini cât
gadinile
albi mieii
miezului de noapte
soră-mea venise
cu mine la spital
ceilalţi s-au
închis în casă
şi plecase sora
singură
mă aşteaptă pe
după busuioc
un pas şi poate
voi fi sănătos
pasăre-n vârf
curtea adună
ciocul sub coaste
adună curtea
pasăre-n vânt
adună carne
ochiul în urmă
curtea adună
râtul porcului în
iadul nostru
orbeşte porcul
nostru din iad
râtul porcului la
noi în iad
râmă orbul
iadului nostru
atunci a început
cu noi să bată şi vântul
când tremură
carnea să bată vântul
atunci a început
noaptea vântul cu noi
când bătea carnea
cum bate vântul
de uscat se usucă
de fumul tutunului
suie la ceruri cu
fumul tutunului
rădăcinile i se
usucă de fumul tutunului
cu fumul
tutunului rămâne în groapă
nu rabdă nimeni
opreşte am oprit
de sare încolţită
pajiştea aleluia
mă spânzur
deasupra
mortului
frunză în lumină
mişcă-mă Frusină
zările-n opaiţ
mână-le cu
caii-ţi
limpede odraslă
roşie la maslă
hoaşcă-n sărăcie
leapădă leşie
gâdilă cu vârf
presăratul stârv
zăul cu măsele
dă-ţi-l în obiele
ugerul omizii
iapa moartă Zizi
te toarnă pumnale
în inime goale
mult grădinărit
creşte desfrunzit
croială de bâtă
spinare oricâtă
ouă peste ouă
nouă peste nouă
vinde că visez
pe cap de crestez
capul peste piept
barda ţi-o aştept
neagră arătare
stinsă lumânare
1965
*
fumul s-a
aşezat în scaun
ca mine şi ca
tine
ca domnitorii
noi mai funăm
fumul ia loc
din ce în ce mai
subţire
până nu se mai
vede
încing locurile
cu fiinţa mea
ce poate face
un fum mai mult
ce poate face
mai mult un poet
nu-mi va căuta
nimeni
în manuscrise în
loc
de viaţă scris
tristeţe
fiinţe iubite
prosternându-se
în faţa celor
odioase
văzduhurilor le
era frig
această înecare
de
pene în apă vie
trupuri amurguri
ei o pod muzical
trintrece râu
fără mal
pe vale
ne aştepta
ziua liniştirii
păreai atâta de
sortită
mestecenilor
mirii
preafericite
locuri
cu mine la mijloc
neaşteptând
netulburând
decât o viaţă pe
pământ
să pot să
vă-nfăşor
ai mei v-au
înviat cu moartea lor
pierdere de
dealuri
e trecerea
timpului
fără de viezuri
vizuini sticlind
ca ochii fiarelor
1965 / 2012
*
te dai la lupi
lupii se dau la
tine
te prind cu
dinţii
de ceafă de gât
de brâu de tălpi
şi eu tu te-ai
dus
rămân numai
animale domestice
înfigi un cuţit
într-unul
şi-l mănânci
tihnit
pe pământ nu se
va şti
că un cuţit în
pântec ţii
*
cei vechi au azvârlit
cu noi în sus
să nu mai fie nimeni
cum eu vedeam că
sunt
aceia strânşi de
taină
prin fericit
cuvânt
plinuri muzicale
nu mă ucid
valurile cădeau
pe adânc şi
deasupra nu mai
rămânea nimic
tu cât drum faci
bucurie
până ajungi la
tine
învăluie-te-n sol
gândirea mea
şi nu mai tac din
gură
dar să ascult
mi-e dor
cum îngenunche
totul
rugându-mă să mor
îmi trebuie foc
să mă văd
clopote să mă aud
nu e noapte nu e
sud
chemarea prozei
din ce iubim
dea sfântul să nu
avem nimic
1965 / 2012
*
goana de
propria amprentă
atâtor tartori
coralieri
să-i mai
mulţumesc
proba pogorârii
amanet
tatăl tău în
cerul meu
cuvânt gol cer
gol
după nunţi polog
discobol cu
floare
primit în
împărăţie
comunistocraţie
Iahwe mână
amputată
în poezie de
Blaga
*
pasându-vă parole
propriei
destinaţii
urechile
iepurelui
de-om fi făcut
armata
guri afumă cabale
din iubirea
duşmanului
în parte cu
teroarea
când mai aveam un
pas
pestilenţa
langorii
melting pot
mai bună
mascarada
răpunerii la loc
vechi spovedanii
umbră toridităţii
încurajță
speranţă
cât să naşti
în iluminată
vacuitate
ne vizionăm
cârtiţe
ucideri
d'adnotare
sub apostrof
te uiţi că se uită şi dânsa
la inima
peninsulelor
cum ne
retrăseserăm
în forturi
fărâmicioase
copilul nostru
carele
eşti pe pământ
fie fiinţa ta din
cer părintesc
*
nunta ţinu o
sumă
visând pe Măriuca
aprinde
lumânare
la catolici
nunţile ne vin
vin tovărăşiei
prescrise nu-n
niciun nun
romanță
Jiu în
Jamuna
cu imamii
dao
altei primăveri
Lorne
te trase de limbă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu