duminică, 8 ianuarie 2017

NAIBA VOASTRĂ

de George Anca


George Anca


NAIBA  VOASTRĂ



compune-mă cratimă -ucis aici – tren plin – nu se poate citi cu voce tare – ai născut mântuirea sufletelor noastre – morții de-ai doilea – râdeai de mine – a domnului cerească mângâiere – naiba voastră – visul ferestrelor – atât de albă – unghi în floare – somnul de-ntuneric – cu o aripă de noapte – mi-ai spus – profesionistul – clopot – de-un an – sfărâmături de flori – iubire de mușuroi -  afară plouă – farmece cât cetățile – fumul s-a așezat în scaun – te dai la lupi – cei vechi goana după propria amprentă – pasându-vă parole – nunta ținu o sumă


*
compune-mă cratimă
elimină radicalii liberi
fortifică  pielea sensibilă

canonadă am pus mâna pe
ei şi nu mă cunoşteau
pinacotecă scuturată în clarobscur

năimindu-ne ce-nseamnă neam
cenuşa sfintelor pieirea soarelui
apă în zbor de ciori baroc sub cetini

se pierde ce mai poate fi salvat
făptura ei firavă printre poeţi
cel care vine din cer este mai presus

*

ucis aici în oraşul acesta
că de unde are addidaşii
s-a trezit premiat fără voia lui

idilă pe baricade rafală ferită
a nu fi fost împuşcat în
revoluţie destin amnistie

de ce a trebuit să se întâmple
aşa copil binecuvântător
îmbrăţişează-mi măduva oaselor

*

tren plin păi omor două vagoane
porumbei pe bordurile şinelor 
cartea jos stai stau am zis că te iert

de câte ori ai greşit niciodată tura ailaltă
m-ai văzut că mă uitam într-o parte
nu mai jucaţi mă atâta ceartă pentru un leu

bine că ne-am înţeles tu asculţi la mine
când înnumăr cartea nu să ridic tonul s-audă
lumea ai văzut tu că am comentat ceva

două vagoane şapte naşi dă-i bă drumu'
ce bă s-a furat iar cablu păi miliţia unde e
peisajul baltă verzuie înfrigurării

*
nu se poate citi cu voce tare
război d'inel galactic insomniei
infinitate diminutivă cuvânt clan

tot mergând om ajunge a nu muri
plecăm o mână s-o întoarce oaste
ce mai ascundem transcendenţei

ăştia merg cu maşinile astea ori se plimbă
haideţi creştinilor din Nagasachi
visele toamnei trecură în visele iernii

*

ai născut mântuirea sufletelor noastre
prin harul tău luminezi nimicnicia noastră
de la sfântul tău chip minuni se lucrează

Nătărău o pocnise cu biciul pe soru-mea
Miţa s-a judecat cu copiii soră-sii
Leana pe casa lui Tică şi nişte pământ

blestem de neam vătămare de diavol
în afara bisericii şi pe popa nici până
la Bucureşti nu mai scapă dacă divorţează

*
morţii de-ai doilea acu' văd norii
şi arşii ura d'ortodoxie aveţi o pâine
misterele păcatelor cerşetoare d'extrem

dai seama duşmane din veac în cătare
atomica nu e nimic în faţa veveriţei
ceaţa Arghezi pictând tenebrelor aura

buddha dormind pe strada Budişteanu tot
alt labirint pe spinarea viselor d'azi-noapte
toţi avem ceva de spus despre asasinaţii noştri

poziţie Ajanta sub furtuni perlate anatomii
de sânge peste adormitul monoprint ou albastru
elicopter oranj rachetă pe x cu coarne trident

arde Copşa Mică îţi dă în cap Georgică

*

râdeai de mine taur femeie
m-o fi căutat printre seminarişti
nume pe piatră nicio femeie
şi eu în lumea ei piază

te-a născut te moare uiţi
copiii uitându-te ori te-or iubi
câtuşi de cât sperie-i cu metamorfoze
doamne poveştile ei copiii

frică să nu-ţi mai fie
după copaci după cruce
mâinile legate de gât
înecaţii din auzite

pe luncă nici mama
a nu pleca în America
atunci de ce să şi mor
numai pentru că murişi

*
a domnului cerească mângâiere
n-o cere doamnă văduve inele
ciocnindu-se falange spire sfere
când n-ai muri rămase toate cele

rugămu-i-ne din apropiere
să ne mai lase pradă jele
cu tinereţi în floare fiere
codrene haruri retezate zele

a chinului vreo duioşie breşă
cătarea ceruită stup homeric
spitalul leşului frăţie leşă

de la cutremur cancer întuneric
pădurile tăiate vană meşă
nirvana mâine seară la pateric

*

naiba voastră
supunerea la tortură
bumerang  dornic
de întoarcere

ridică-te Ioane
bucăţi de avioane
moară pe comoară
Gangele plânge

numai barca
numai pescăruşii
fluviul ascultând
cum intră-n mare

munţi în irişi
zăpezi topirii-şi
nu sunt vinovat
că m-am născut

peste adâncuri
buştenii singuri
înroşite ape curg
retezate de amurg

ia-ţi scrumul din
degetele mele
n-am niciun frate
a murit nu s-a născut

*
visul ferestrelor
e un pământ luminos
cu urmele zilelor
şi ale unui om
care nu s-a întors
ai casei au vrut întâi
să se păstreze tineri
pentru recunoaştere
şi numai apoi au
început să aştepte
şi asta de când
s-au deschis
ferestrele singure
odată în vis

*
atât de albă
pasăre
că nu m-a
mai umbrit

resturi
ale ecoului
te-nvaţă
să dansezi

pierd ivirea
vorba umblă
oh privirea
fără umbră

nicăieri
uitarea
iubirii în
constelaţie

ne-am povestit vieţile
am schimbat vise
n-am minţit lumina cu
gesturi purtătoare de umbră

aer lupte
cetini rupte
dinadins
scut învins

sălciile
plângătoare
pe inima
ruptă din soare

pasăre eşti
sau copil
cu o pasăre
de lut în mână

focul aprins
la şoldul pădurii
îşi ridica deasupra
femeie de fum

*
unghi în floare la rărunchi
tot e bine în genunchi
n-ai sparge numărul trei
cu al fumului costrei
junghiul îţi apleacă poale
din şalele dumitale
limb albit codalbi heralzi
scob de copcă să te scalzi
ocna-n val la provă e
gazdele sporovăe
flăcărilor fără focuri
hai la locuri din ghiocuri
ceară stingere lucire
fă-mă doamne auzire
adevărul strică-se
dodiile zică-se
şi mai prost şi mai concept
crucea codrului la piept
două şahuri cu pioni
apoi doamnei campioni
vinului femei cu ie
baletaţi schizofrenie
trăznete amnistiate
ascultării de carate
răsărit iar răsărit
cerşetor îmbătrânit

*
somnul de-ntuneric
p'omături târzii
spulberă-l soare
a veni prima zi
braţele ia-mi-le
pentru îmbrăţişări
apleacă-mi privirile
în chip de zări
frânge-mi iubirea
fă-te iubire
iarba oarbă mângâi
cu nemărginire

mersul iuţindu-mi
mă izbesc de păsări
rămân în arătură
încolţesc cu grâul

nu pot să calc
pe arătura umedă
când încolţesc seminţele
va trebui să zbor

sur ca lupul lupii mor
mor de omorurile lor
dar de foame mai rămân
fără mine şi stăpân


pământ prefăcut în soare
zbor împietrit
în arşiţi călătoare
dropii răcoare

de ce râd şoarecii
de foame în unghere
nu am sub pleoape
coji de pâine

*

cu o aripă de noapte  
sfârtecată de pomi izbucnind în floare
cu o aripă de zi
pierzând penele zorilor


zboruri prădalnice
în căutarea prăzilor 
cei ostenindu-se
să îmi invidieze  rotirea

nu mai vreau să fiu vultur
lângă râurile ce se tem să mă oglindească
o floare de gheaţă cu rădăcinile în stelele reci
şi-a avut tulpina în mine

o în dimineaţa aceasta uimit să fiu
ca atunci când am văzut primul om
când  nu-mi găseam iubirea
căci zăpezile se topeau stingându-mi-o

cineva să mă strige
mă ard plămânii  sub coaste
cu pliscul înfipt în aerul singurătăţii
ochii îmi scapără împotrivă-mi

                                              1963

 *

mi-ai spus că am muncit bine
şi pot să fumez şi să beau
împrejur toate păsările
păreau rândunici

râul nu ne însoţea
la izvoarele lui
prin răşină îndemn
roţi de tren fum de tren

beton încleştat
pe drum de respiraţii
pumn de moarte în
creştetul abisului

când ce ţi-a venit să părăseşti
căile ca-ntr-un joc să te bucuri
că moale piatra îţi suge
urmele tălpilor cutremurându-se

ai încercat cu greutatea
trupului frânghiile
stânci sfărâmate pe umăr
polen pe mari petale de nufăr

ai deschis hruba uneltelor
nedemne le-ai risipit în
neorânduială pe treptele uzate
şi-ai început să sui în munţi

într-un răstimp ţi se înălţau
în ciudă păstrăvi deodată
în prăpăstii piscuri alunecau
din braţele subţiri ale ierbii

brazii îşi frângeau
în trunchi viorile
ţipăt rănit
sângera

însuşi râul înfăşurându-ţi
gleznele ca fulgerul
te-ntâmpina cu multă aşteptare
de o mie de ani sau de două

n-am vrut atunci
eu să mă-ntorc tu să te duci
eu să fi fost odihna ta
tu depărtată stea care suia
                                    1964

*

profesionistul e o socializare
artistul sub profesionist

râde ca tine împrimăvărării 
mă duc să-i mai fac o radiografie

hermeneut prototiarh irminia
pe lata druidă în două treiia

multe se întâmplă recitind Iliada
las' academiile neînarmate marş

ne topim surioară gheţişoară
cine pe cine mai omoară

am şi vulpea verde pe cord
către fată filmând amarcord

încolibata de-o ochesc pasager
pe podiş înscăunat berber

uniţi în vicii cărţi şi table
părinţii noştrii-al meu contable

* 

clopot pe cenuşă
pân' la cer brânduşă

viaţă numai viaţă
nimicul de-o viaţă

lume mama lumii
mamă lumea mumii

aprinsului frig
suflu suflet strig 

*

de-un an nu vreau
de-un an mă-nspăimânt
tot apă  beau
calc pe pământ

să nu îmi moară mama
parcă-aş muri-o scriu
septembrie arama
să-mi bată pururi viu

vorbim de-atunci mai tare
oftează nu mai cântă
mă iau ca de cutare
să nu-mi mai fie sfântă

străin în neamul său
neamului străin
m-am prefăcut de rău
mă culc nu plec nu vin

cu altă voce
în suflet să-i cânt
să se disloce
de-un an mormânt
                     1975

*

sfărâmături de flori
flăcări ca statuile
drumul nu i le
încline pe zare

lănci în inimă muiate
ard fulgerate
totuşi limpezimea
întrece flori sonore

fiinţa infinită
ruptură în noapte
genele florilor
înlăcrimate zorilor

poate sunt ploaia
risipită pe coline
poate pe cer
sunt norul roditor

adânc de apă vie
prins în frânghie
de cel ce trage de
stelele fragede

pânză să despice
trăznetul şi ştii ce
n-ar picta mai bine
zile fără tine
                        1962

*

ne tăvăleam deci veseli şi nerafinaţi
veveriţe săreau peste ulmi ochilor
trăiesc să mântui dam de înţeles
ce curge de departe cu ploaia-n acest şes

a nu întrerupe vocile sufundate
în sărăcia pământului târâte
pe pielea omului de care n-auzisem
mă simt văzut din faţă milă norilor

cine opreşte soarta-n loc se bate
cu mame în grădini nenumărate
înfulec peşte la răscruci de sfere
îndoi răchiţi neapăsat de mângâiere

nimeni cu faţa spre plecarea mea
în viaţă mai sunt dascăli frenezii
tu unde te pierdeai necunoscută
de omul tânăr care te sărută

lung şirul două câte două
în rochii asurzitoare fete mute
paşi către sud cu gesturi de vocale
adio alte puncte cardinale
                                    1964

*

iubire de muşuroi prea plin
cu pene de cânepă
iubire de muşuroi prea gol
cu unghii de nicotină

femei de azot meteorii răsfiră
orfici la scaldă sar după libelule
pietre de moară scrum către fund
cap la cap urme fosforescente

sânge înmulţit întrupări
din rădăcini coroană
din ambarcaţii lumânări
păienjenii ucişi pe maluri

egalul braţelor întinse
trestie arzând precum părinţii
înghit cireşe stâjeneii
pe bărci între leşinuri

ai reînvia-o aş lua-o
îmbolnăveşte-mă de ciumă
la distanţă de om viu
în jur şi trebuie să fiu

rândunele în felul cârtiţelor
se dau jos de pe cai
fiica vântură pleavă
peste creştetul fiului

s-a dus urâtul a venit curăţia
cum se face o barcă încep cine ştie
mă poartă în pântece
mă varsă în descântece

nimicul infidelităţii noastre
numărul deţinutului Pitagora
întrebi poetic răspunzi cinstit
îmi place aluzia mălai îmi

îngrop jarul de pe soartă
crească pădurea crape
gloaba jucându-mă
de mic copil în copite

mi-e teamă de viţele
înfipte în temelie
lumina împrăştie cadavre
plec pe sub lâna oilor

nu mai aveam ce blestema
calul scurmase tot locul
închinându-se cu copita
morţii băteau limba clopotului
                                    1964

*

afară plouă
rog analiza
acum analizăm
afară plouă
analizăm afară
analizăm plouă
rog analizaţi
afară plouă
vrem să analizăm
afară nu mai plouă
treceţi în scripte

am bucuria
să nu mai anunţ
ceea ce este
atât de evident
suntem fericiţi

îşi pune piedică
singur şi cade
pe cântar explozie
tot îmbrăcat tot
aceleaşi haine
aceleaşi
            1965

*

farmece cât cetăţile rase
de pe faţa pământului
ci să iei farmecul
din dor şi spor
cele ale Circei
cele ale Medeei
ale bălaiei Perimeda
Perimeda Agameda
dimostrazioni matematiche
principia mathematica
farmece vrăji desfaceri
îmblă ţările hotarele
să-mi aduci dragostile
fermecătoare diochitoare
strigoaice moroaice
rouă rouliţă să mă speli
de tăte urile şi făcăturile
nu trag cepurile
ci trag junghiurile
desfacerea de la mine
leacul de la Dumnezeu
cu brâu de cinste te-oi încinge

câinii cât sunt de câini
gadini cât gadinile
albi mieii miezului de noapte
soră-mea venise cu mine la spital
ceilalţi s-au închis în casă
şi plecase sora singură
mă aşteaptă pe după busuioc
un pas şi poate voi fi sănătos

pasăre-n vârf curtea adună
ciocul sub coaste adună curtea
pasăre-n vânt adună carne
ochiul în urmă curtea adună
râtul porcului în iadul nostru
orbeşte porcul nostru din iad
râtul porcului la noi în iad
râmă orbul iadului nostru
atunci a început cu noi să bată şi vântul
când tremură carnea să bată vântul
atunci a început noaptea vântul cu noi
când bătea carnea cum bate vântul
de uscat se usucă de fumul tutunului
suie la ceruri cu fumul tutunului
rădăcinile i se usucă de fumul tutunului
cu fumul tutunului rămâne în groapă

nu rabdă nimeni
opreşte am oprit
de sare încolţită
pajiştea aleluia
mă spânzur deasupra
mortului

frunză în lumină
mişcă-mă Frusină
zările-n opaiţ
mână-le cu caii-ţi
limpede odraslă
roşie la maslă
hoaşcă-n sărăcie
leapădă leşie
gâdilă cu vârf
presăratul stârv
zăul cu măsele
dă-ţi-l în obiele
ugerul omizii
iapa moartă Zizi
te toarnă pumnale
în inime goale
mult grădinărit
creşte desfrunzit
croială de bâtă
spinare oricâtă
ouă peste ouă
nouă peste nouă
vinde că visez
pe cap de crestez
capul peste piept
barda ţi-o aştept
neagră arătare
stinsă lumânare
                        1965

*  

fumul s-a aşezat în scaun
ca mine şi ca tine
ca domnitorii
noi mai funăm
fumul ia loc
din ce în ce mai subţire
până nu se mai vede

încing locurile
cu fiinţa mea
ce poate face
un fum mai mult
ce poate face
mai mult un poet

nu-mi va căuta nimeni
în manuscrise în loc
de viaţă scris tristeţe
fiinţe iubite prosternându-se
în faţa celor odioase
văzduhurilor le era frig

această înecare de
pene în apă vie
trupuri amurguri
ei o pod muzical
trintrece râu fără mal

pe vale
ne aştepta
ziua liniştirii
păreai atâta de
sortită mestecenilor
mirii

preafericite locuri
cu mine la mijloc
neaşteptând
netulburând
decât o viaţă pe pământ
să pot să vă-nfăşor
ai mei v-au înviat cu moartea lor

pierdere de dealuri
e trecerea timpului
fără de viezuri
vizuini sticlind
ca ochii fiarelor
                        1965 / 2012

*

te dai la lupi
lupii se dau la tine
te prind cu dinţii
de ceafă de gât
de brâu de tălpi
şi eu tu te-ai dus
rămân numai
animale domestice
înfigi un cuţit într-unul
şi-l mănânci tihnit
pe pământ nu se va şti
că un cuţit în pântec ţii

*

cei vechi au azvârlit
cu noi în sus
să nu mai fie nimeni
cum eu vedeam că sunt
aceia strânşi de taină
prin fericit cuvânt
plinuri muzicale nu mă ucid
valurile cădeau pe adânc şi
deasupra nu mai rămânea nimic
tu cât drum faci bucurie
până ajungi la tine
învăluie-te-n sol gândirea mea
şi nu mai tac din gură
dar să ascult mi-e dor
cum îngenunche totul
rugându-mă să mor
îmi trebuie foc să mă văd
clopote să mă aud
nu e noapte nu e sud
chemarea prozei din ce iubim
dea sfântul să nu avem nimic
                                    1965 / 2012


*

goana de propria amprentă  
atâtor tartori coralieri
să-i mai mulţumesc

proba pogorârii amanet 
tatăl tău în cerul meu 
cuvânt gol cer gol 

după nunţi polog
discobol cu floare
primit în împărăţie 

comunistocraţie
Iahwe mână amputată
în poezie de Blaga 

 *

pasându-vă  parole  
propriei destinaţii
urechile iepurelui
de-om fi făcut armata

guri afumă cabale
din iubirea duşmanului
în parte cu teroarea
când mai aveam un pas

pestilenţa langorii
melting pot
mai bună mascarada
răpunerii la loc

vechi  spovedanii
umbră toridităţii 
încurajță speranţă
cât să naşti


în iluminată vacuitate
ne vizionăm cârtiţe
ucideri d'adnotare
sub apostrof

te uiţi  că se uită şi dânsa
la inima peninsulelor
cum ne retrăseserăm
în forturi fărâmicioase


copilul nostru carele
eşti pe pământ
fie fiinţa ta din
cer părintesc

*

nunta ţinu o sumă
visând pe Măriuca
aprinde lumânare 
la catolici 

nunţile ne vin
vin tovărăşiei
prescrise nu-n
niciun nun 

romanță
Jiu în
Jamuna
cu imamii

dao
altei primăveri
Lorne
te trase de limbă


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu