MILAREPA
traducând din Grubum
părere de tristeţe voi mai trăi o vreme retorica de faţă
cu-ntărâtate crème transcris din pomenire retezul codrenesc ne ierte-le prin
gheaţă cum harnic hămesesc fii de-oricâtă stoire te ostoind o stoa sublinieri
de ouă râs ca de tânăr o a de mamă şi mizerii dumnezeirii-njuri pân’ mai
devreme dărui din stropi deplini conduri
separaţii în naturală incomunicabilitate îmi iubesc autorul pentru iluzia
în scris nu mai e vorba de nici un an din vreo viaţă de albi cerşetori de zăpadă
pe nume de om provocarea lecturii de kama în frigiditate la plecarea cu
aparenţă sfaturilor bănuieşte-i reducerea la sărut cărucior de cumpărat
bunătăţi de nerecunoscut
hating his enemies loving those who are dear to him curtezana se mai
traduce-n generalitate ia-o lectura de dor în tricotajul puloverului de pe
unde-am hălăduit anti-coperăminte duse-s visele calde iernilor neîntâmplate
fiecare lovit cu leuca în felul lui de ea încă de cult imnurile masturbaţiei
chiar dânsa cântate nimicarniţe întru lauda sieşi
aproape neputinţei şi păcatul şi ispăşirea o veselie a feţelor îngropate în
foc jumătatea de vin din baltă banii jos îndepărtată shunya fără speranţă zero
entropică hlizire la fulgi surpaţi hazard et caetera de-atâtea ori tristeţea ne
mai lăsării spre transfuzii qui pro quo-ul inspiraţiei de odinioară agonia
zilei
probabil ajunează lâna dezlânării fruntea călătorire-ar Nandini anandă
încoace jos de uitare senzaţiile reunite liric la palmier cu amrozie de
autopsie fiecare capitol îşi aşterne pe cont propriu iluzia contemplaţie până
la os şi acolo duel animalic etajată alternativă yantră însoţitoare chipurilor
de-o minte nedăruită toată
poze cu mort înţelesului developare n-au decât să citească ei toate
capitolele vârfului de ac nu ţi-am mai scris de când n-am tropic sub picioare
ai privi un Voltaire bulgar ne-am certa la talpa vieţii laudetur Jesus Cristus
cenuşa simtă-ne azurul călătoreşti prin disperare acum o zi un an o poezie
canonu-şi înturna părerii cât a ne dărui morminte
gâtul funinginos răsturnându-ne visul palorii lasă-mă să te scriu poveste
indiană ore noroi de bură conjunctivita foamei lectura s-a îngălbenit rugăciune
neprogramată versul miriapod părăsindu-ne nu se vede că eşti orb a câta parte
din baston mi-e braţul albastru pe scara gării dând semne de încălzire-n alb în
exclusivitate dimineţile
puja mâine legarea arhivei nu las copilul singur că nu mai are pe cine lăsa
la rându-i singur în ajunul aniversării imaginare şi tot puja înapoi cu nimeni
du fetele la muzeul satului că aveţi de măsurat strada din faţa Mărcuţei mamele
iată-le cum refuză inspiraţia numai a fiicei tale pentru India cu fiica mea
indianizată bust Eminescu teracote Ganesh
când sarele nu mai e depresie vii şi tu de la Alba Iulia când vii tu de la
Alba Iulia nu mai e soarele depresie indiferenţi soarelui deispărut bine că vii
bine de soare poet la rost starost silabele înviindu-mă în scrum sanscrit cu
praful femeie numărat fâlfâit aproape o viaţă nesfârşită până mâine ce foame ne
e la toţi în bucătărie cum ne întristarăm
în puja
cu faţa spre cerşetorul fără picioare el un roman citeşte eu notez a
noastră mamă moartă clasa-a doua aşteptare anunţ chibrituri ale liniştii
permisii bez s-au liberat mitraliorii ba din gardă cântă de blonda ondulată
întârziere mai vameşi de aproape nu se înhoardă relaţii cu persoane necunoscute
pe terre cititor căruciorul neagră transparenţă Bihorul
copilul priveşte prin picăturile de ploaie şi vede o oaie o laie un fir de
păr şi un fen fenul usucă firul de păr cu ajutorul unei prize oaia dă lapte la
puişori cu ajutorul unei ţâţe după ce vede toate astea mai ved un fotbalist pe
nume Augustin şi un portar Moraru în poartă Augustin îi bagă zece goluri şi se
cară acasă copilul mai vede copii care mănâncă papuci
lu era un lu care avea un mu mu era un mu care avea un lu într-o zi lu l-a
lăsat pe mu şi s-
a dus la lu într-o zi mu l-a lăsat pe lu şi s-a dus la mu mumumu de ce-ai
un lululu de ce-ai un mu într-o zi lui lu i-a fost dor de mu şi s-a dus la mu
într-o zi lui mu nu i-a fost dor de lu şi nu s-a dus la mu într-o bună seară mu
s-a trezit cu lu ce faci lu şi el a răspuns că mu
într-o zi ursul a lăsat plânsul şi a luat râsul a mâncat surâsul şi ce-a
rămas a dat la ursuleţi care se iau la bătaie şi se mănâncă pe post de mâncare
ursoaica s-a dus la şcoala de surori noi ne mâncăm oasele rupte fetele au scris
pe tort numele doamnei Indira Gandhi cu făină negătită cititul printre legi
cunoaşterea obiceiului
într-o casă din Dodeşti mi-am adus aminte veşti dodie pe unde eşti prin
delirul indigo zise Iona lui Godot du copacul dincolo cheia chelarilor lachei
chelălăitei dependenţe a literelor în haos unde-am scris ligninei stai pe o
scorpie de scai sărutând-o prost încai împotrivindu-ţi blonda prinţesă indiană
aici apelam la metru
printre sfori Dudeştii satura către Milano ed altre vederea din Veneţia
mantram pulbere marmora de-atâta imitaţie Asia nostalgiei exaltată pe invers
bucuria lumânării stinse moara de persoane-ncetinindu-şi paşii-n sufletul
râşnit îmbătrânim pe-o parte nu cu spatele floarea morţii ne va împerechea
porţelanul nevândut cântec în anushtub
demonii dinainte oamenii de pe urmă tema morii în poezia veche lemnul roata
făina de oase am stat de vorbă gândindu-ne la cei ce s-or fi gândind de
sărbători la noi a nu fi trăind nici moarte nu se poate a nu fi murind nici
viaţă nu se poate tema altui refuz de formă şi forma n-ai bani nu te mai doare
capul cerşetorul o luase la picior
mai în upanişadă şi cerşetor pe nord la bord jurată să nu şadă din ceartă
ramolită nici trepte nici elită cu spatele veniţii striviţi de interstiţii
obezităţi oloage îţi ciocăne prin doage gol tată goale şapte perverse ori
colapte ochi paraleli de-a oarba obrazul dat cu barba departe e mai cald de-al
treilea Arald ori între staţii paznici cap călătorii casnici
vremea femeilor să te însori s-a dus nici muzică pe dorul electronizat cu
minutul de şaptezeci şi cinci de cenţi veţi auzi cobe pantofii strângă-ne-ntre
dolii devansate se ceartă suburbii scandal e papagalul glasul nu se repeta de-l
numisem ecou ne-om ţine paginaţii în albul prăbuşirii transcrie-ţi-voi tăcere
în mici otrăvi pahare ciocnindu-se-n aluzii
piatra neagră uite-o jos te vede jos cât o vezi iubire îţi este somn
neclipind clipeşte mîine deşteaptă-te al pietrei reavăn duh geometru pe cine
visasei piatră albul bărbii i l-ai îmbrâncit frate negru via aerea dincolo de
bătrâneţe într-o dimineaţă cele patru colţuri ne sparg ochii ocol de frumuseţe
piatra neagră
vorba anului acasă trist întors pe dos mai an diwali în minţi îmi lasă tot
prieten pe duşman lucruri toate ne sunt mamă buni amici de altădată ne-ar tăia
în glas de lamă tăietorii ne-ar da roată era focul de Holika doar culorile-n
Dushera se amestecă amica iar să schimbe kalimera trei serbări şi numai una vă
va povesti Jamuna tatăl fetei caldul sete-i
carmbol supravieţuindu-şi golul în delir vălul golului a doua oară până
când neauzită agonie pune judecata lustruită este sănătoasă de-a născut copilul
cerşetor în pieta piaţa Matache film indian vreo cunoştinţă de o fiinţă aproape
gata Agatha femeia Bardarbom între timp între fum a treia oară om auzi-o-n
grubum
întoarceţi brazda morţii surori cu portocale nu-ntoarcerea la tropic nu
conversaţia structurii nu sănătatea cerşetoarei cu copilul nu încă medicul nici
coasa nu cartea nu citirea inversă nu tăietura gâtului sculptat nu verva
fenicienei nu luna lună de găseşti în casă nu libertatea nu concediul nu anul
nou nu încă medicul
am cumpărat de şaptesprezece lei gume lui moş Crăciun alt an în teatru al
avenirii furb grăbindu-i-se-n Nirvana de-aproape şi Clelia nu i-am ascris lui Franco el zece ani tăcuse
pe-un manuscris apoi cît lacul Gandolfo sapientissimo-i părusem cu dragoste de
grubun a noastră ricerche în întâlniri de mantre ce sunete gândite antropomorf
în şive în sine
vino băiatule vino fată zice cancerul te duc undeva de ţi-e dor şi nu ştii
era frumoasă şi-ţi semăna n-o cunoşteam te cunosc avem bani puţini n-avem nici
un ban să trăiască şi maşina că şi-a consumat benzina interlope Europe
celuilalt tropic salut de-atâtea convalescenţe pătruns geologic crăciun
merge soneria nimic de război romanul de fete tramvaiul de-a-mboi
dumneavoastră-mi daţi o să fumez ţigară că adio trenul şi dormim în gară nici
învăţător nici chiar un indian de facem crăciunul pe scris de maidan cu statuie
nextul foişor pe foi merge soneria nimic de război întâlniri pe noapte unde cu
fastidii ţi-am scris hospitabil fii-mi prin viridii
rimate ginestre gheaţă la ferestre merge soneria nimic de ginestre sigură
mamă incertă bună fiul luptase câinii din lună cap gol cap creştin te iubesc
dumnezein presocratic athene Nanda Devi trabuc mi-e sânge bindi caprele
lăutarii foile dumnezeu de bolovan citişi Moise din coran la o datină cum caz
capitală nu la paz
te duci cu doina lângă sanscrită secte insecticide pe sinucideri celuloide
strigoi adolescenţi fiziologia post-mortem a flăcării de lumânare mintea
zăpezii lunecându-te departe de avalanşă afară se dictează germinaţii limită
lecturi ar putrezi yak te-ncălzească naşteri lui Eminescu în arsul codrului
colinde netrăite trib osul nopţii glod
elogiu cu minciună alcătuit prăpădul nu mai locuieşte aici prăpădita umbră
de-a băut ultima cafea din Libia uitată vietate în eleganţă zero bărbatul prin
femei gândindu-te gândindu-le în tine înapoi aceeaşi de te risipise până-l
prăjeşti cu miezul nopţii între voi tu departe şi-aici locuieşte elogiul
îndrăgostitul din Vâlcea
solemnitatea vastului îngheţ de altădată prin grupuri întrezărirea florilor
dalbe fiinţe muzicale aproape-n dans nocturn mai crezi-mi solemnitatea prin
grupuri de a te fi intonat zăpezie măsură până-n dimineţile prea galbene
dincolo ce-ar mai abate somnul din tinereţile îndepărtate împreunării de-atunci
când muzical îngheţ te perpetuai
sunete la locul lor în rugăciune şi-aşa copilăria trecu cine ţi s-ar mai
spune sclerotic şi totuşi acu du-te datinii străbune cât mai ai timp şi tu cine
i te-ai mai spune când copilăria trecu un sunet parcă te roagă a-l petrece cu
dragă inimă rece ecce te roagă (râdea tot timpul şi azi îmi povesteşti
dinaintea capului tăiat al fetei sărace)
auzim femeia rotunjită-n albastrul privirilor cum să crezi ce scrii cum să
nu scrii citim orient adormim în clipa decapitării în flăcările înfietoare
vieţuire pe-o strună întinsă cât să se rupă tanka de compuneam lectură
împământenitoare din aer să faci literatură însă înseamnă să ai alergia ei
completă ne-a trecut tinereţea nici scrierea eului propriu
scriam de trist acum nici atât norocul aventurii n-aş mai adormi în pădure
demonii s-or fi mutat tot în apropiere m-au adus sub lumina asta neputincioasă
în scădere ca speranţele cârtite abătându-ne de la aluziile cuantificării
crabilor carierişti ruinaţi bălăbănindu-se a te îmbrăţişa la unu noaptea
cuminte violenţă şi scrisul ţi se stinge-ncet încet
se rup foile scrisesem ca pe foi piatră nesmintit gândită fără moarte mor
pietre prin zăpadă întuneric tu eşti dumnezeu zicea se rup foile de-am scris ca
pe dumnezeu zăpezi fire-aţi ai dracului cu zăpezile voastre nu suntem golănci
avem copii am trăit şi paratrăit în ţigănie dacă ningeţi vă băgăm în hârtii
ai transcris Asia sâmbătă seara ajunsesei în Arabia globul pe televizotul
stricat părinţii între spirite japoneze Ioana ţine cu universitatea din cauza
lui Pepe şi plânge tu ţi-ai ales steaua pentru a fi în contradicţie cu
diriginta am n-am îmi trebuie să mă doară sufletul noaptea deschis indiană pe
fundul anului se ouară găinile nu plânge o corectezi pe Ioana
sfârşită lună cu Vetala în dans de vânt fiinţa de-altădată iar ţi-o
depărtezi îţi mai ia dumnezeu o zi şi nu la el şi nu de la tine fantezia ne
duce rugăciunea ne-ntoarce departe eşti viaţă de la mijlocul secolelor pe
ţărmuri călătoare în ins plecăciune umbrei ermetic elocvente neobligând
credinţă clopotul umărului peste inimă
tăcerea marmorei înzăpezind axiotropia speranţei salut ce nu poţi să-ţi
explici limpezimilor dimprejur de-am trăi ca mai ieri o sută de ani ce vrei să
facă de-i bad weather in Europe astă-noapte am visat cuţitul într-un bărbat mai
spălata-mpărăteasă se lăsa pe mine-n casă prin rumori fără mai păsări
scrie-ne-ar în crime Chaucer
fluturi din pene de păsări o să iasă ochi în primăvară crapă flacăra bătută
a albastrului mai are treabă cu Eminescu nu nu a fost ajutat mai ţine minte
cred că nu nici jumătate de oră cred că da unde e joacă mitică rol bun pentru
dumneavoastră la audienţă cere un compliment înseninarea gerului dictate
invenţii
şi jurnalele numai copii hoţilor de bagaje calde fostă frumuseţe ispăşire
numai Eminescu frumos stelele albastrului ger generează vorbiţi şi nu mai
există tăcerea vaietele copiilor zăpadă hinduse coborâtele textile sintetice
lasă copii mai mari nici cheia-n uşă nu mai pot s-o răsucesc curând va trebui
să zboare pe-aici să se-ncălzească
păr alb nescris şapte săptămâni opt optimisme cerul cerii ceară alt os de
cântec înţeleptul pereche cu al treilea femeie soră-n androgin mai saltnici
demonii prin cer interior pierdută carne în cântări filmul turc indian în
greceşte şi mexican la cântecul găinii printre coteţe filmi gane am zis cu
Minunescu
trăisem nonsensul anul trecut în lume cu temniţe dornice de înţelesuri nemaiascunse
liber scandalul furnicilor albe în familie azi zăpadă-n soare un poet să rămână
toată viaţa aşa neînţelesul te face să suferi autorii retraşi pot intra
aici visele de nu ţi-ar schimba părerea
de-o beţie a primului cuvânt cearta textului estetic în sixtină
nu-mi lăsa viaţa de sec lasă-mă-n plata domnului ţi-am mai chemat inima ce
dumnezeu n-oi fi rămânând femeie ori preoteasă un poem nu e viaţă scurtă dacă
tot se vieţuieşte însuşi cine va plânge-n manuscris de mă hăituise uscăciunea
urmaşă priveşte amintirea cuminţeniei fără cusur de după joacă partea cea mai
intimă a ruinei Digaster tankhaiya
pun de o parte Per vigilium Veneris femeile sunt de părere că nu se ştie
când voi avea nevoie de ce a venit Eminescu la noi întreabă Vinod ochii închişi
în geneză acum şase ani ne înfrăţirăm târziu statuilor pleznite în cearta
surorilor metalugia abstractului Hobiţa Milarepa frigul Kritos ne lungim
cuvântul vieţăă jumulite de pene
prin acest oraş femei de poeţi şi obicei pe ruină puradei cum contempli
stingeri minus gheaţă taie Constantinus brânci în luciu zboară şi nu-s bucuria
de iubire la Tismana-n mănăstire logos cuvânt dodie Brahma Vishnu Shiva se
limpezesc în ceartă ne înţelegem iar pentru un cântec de Milarepa
până la cântecul lunaticului în grubum urmărisem cu gândul migrena de te
doborâse mă tulburase doamna Lesebum numai în trecere spre răspuns cum ţi-am
povestit al lui Rechungpa voi mai silabisi amintirea în tibetană cât nu ne
depărtăm de India căţeaua care latră acum în zăpada înnoptată o cuprinde pe
Peticila venită din Mallroad
scrisul Milarepa odihneşte pace ţie ochi de somn bon yantre întoarse
transcrierii nevinovate în bardo iubească-te ţestoasa fugită din carapacea
impasului rana fulgerătoare a paginii deschise o mie de ani aproape în mişcare
patriarhală seninătate din ochi la gleznă trupul gol şi esenţa de dincoace
mântuită apropiere asmi
numai piatră sub umbra ascultându-te
cântec sculptat nor alb mai mişcător ca inexistenţa tăiată blând însângeratei
perfecţiuni dintre zăpezi nesuportând urechea întineriţi-vă morţile le-ai cânta
Rechungpa stop antropomorfizat glorie uitării de zile şi ani în părăsiri albe vântul zăpezii nu caută
cântec prin avalanşa peregrinară Dagmema
ce-ai visa egal reducându-te chemându-se eşti unde orice-ai fost ai fost
unde ori ceea ce eşti te exemplifici în India vârsta însă ţi-at trecut de
plecarea ascultată Iorga despre Caragiale ducă-se inginerii doctorii puterea
dragoste suptă de vis patria-mi mlaştina încă aţteptată din frig pasul nedecis
al topirii firii poetizate în rarul eului adânc
prin faţă înţeleg smulsă o umbră din Himalaya la o încă depărtare înapoi
citită de frumuseţe sub numele Milarepa recitită de dorul citi torului Brâncuşi
aşezat în profil de lemn către piatră astă-seară ar fi timpul de-un cântec început
şi lăsat de prea lung era şi altul într-un fundac mişcat acelaşi la antipod
spre a da sfatul de sine
bon carne răspuns esenţă legi cuvânt leg legătură muntele de muntele unul
şopteşte pasărea râsul de ne smulge din dinţi peste noaptea din urmă păcatul nu
ne mai întrista nici târziu împlinind spirit întreg în comparaţiile corpului
cunoscut bun rău munţii-mprejur fără păcat până la comparaţiile următoare ce va
să zică o scrisoare iarna dintre ştampile
astfel imaginarele conversaţii reînfiinţează vocale spre sud transformaţi
în sentiment numai despărţire ne va salva ca înainte fără glume premeditate
abia îi voi spune din Milarepa cum îmi apăruse consoanelor drastice bătrâneţea
ne va surzi de-am pierdut pe Giuseppe apoi pe Eduardo probabil va zice dei Lincei
se ţine cum am lăsat-o
cu maniere de neadmis atâta sinurătate de statuie-n verva mai palpabilă ca
eternitatea împingând tropicul să-şi zvârle săgeata în nefiinţă de-ar fi
impresia mitului hrana dragostei copilul şi ai mai bea o ţuică-n ospitalitate
ceea ce în râsul măştii îmbată atunci numele lui Trilussa voi uita de unde-mi
cântase până-n Trastevere
auguri găsească-se i-am tradus s-o fi scuturat şi femeia de nefemeie
naidecâtul credinţei însingurare inventând te răspic sindaco te formulează
Imanuel în dialect făcutul nimicului îl va premia cădere mâine poimâine numai
crima face bine zarul zvârle criminalul din castelul de pe timbru ne mai
dezasasinăm din asini
al gheţii fizic spaţiu pas pe luciu raze bat din urmă de n-ai cădea ai mai
fi umbră cu ochii pe gheaţa neagră singurul drum către arest sub lună c-ai
văzut-o ţi înapoi pe litere ochi iertându-se la liber ce sfinţea zăpada în
persoana Repa mai citim pe noapte înţeleşi dual zici de învăţătură cântecul
de-al lui din tradiţie cum ne pare bine dramelor samsare
Tserinma de-o iubisem iubindu-se Dagmema pe sculptor încarnarea cu gându-i
pariind fiinţă cu fiinţă linişti din liniştea grăită aproape tibetană pe
româneşte altfel lume multă-n faţa gării Milarepa abandonându-se nici în proză
japoneză nici în negustria măr poate-n fantoma suptă de frig fără iluzii a
ochiului albastru sub pălărie singur
să nu te-apuce miezul nopţii mă-ndemni dacă aşa nu mă vei fi blestemând cât
să mă bucur de plan e şi asta o abatere de la lectura lui Milarepa imediat după
cearta de încercare cu demonii declaraţie aici nu este poezie nu este sculptură
nici munte Meru adus acasă o scrisoare Sri Ri noţiuni de timbre castele şi
nevăzuturi
privirea dinăuntru înăuntru nu are timp de sine cuminte ne aducem aminte
aur nu ne trece prin inimă poate îi auzim cântecul apelul la gene te-or
reîncarna fără milă sufocare la tropic te-ai himalayat cumsecade auzeai
tibetana ca apa cascadei din spatele casei de ţesători tuns de cuţitul
apropierii cu nume de moarte entuziastă
aveam auz din mame fără număr toate lucrurile ne născuseră şi veneratul
jetsun continua drumul pe-o piatră numai a lui ochii din pieptul sculptorului
atât le-o fi fost a zbor de esenţă prin litere franţuzeşti traducând rotondele
grafiei tibetane veţi refuza-o pe Tserinma în mentalitate nemilarepiană domnul
Brâncuşi ne-ar înţelege
dacă numai auzindu-l şi exil tradus cititul a modernizare sculptor
vizualizând înaltul n-am cuvinte golul trup shunya lasă plin tot restul dans
nedus gândiri un lucru neasemuit şi răzbunatul ne găsim dialectul în faţa şi a
absolutului şi al iernii trecute cântec dărâmat bătutul dumnezeului îmblândat
copil de o mie de ani
aleseseţi bătrânul pe tânăr şi tânărul iar pleca în India până când
bătrânul asemeni de nu şi-ar fi strangulat regescul soţ meditaţia tot mai
ridica templul el şi nu un templu şi nimic fraţi ai obsesiei aceleiaşi sorţi
tot ne vedem şi bem traduceri celte odinioară cu Beckett părcă vă închipuiţi
întreruperea unui discurs plictisitor totuşi o libertate căzând
munţi neînfiaţi tată de tot la nesfârşit dispărând consciu cu întărituri
bunătăţii cântece sculpturi posteritate demn s-ar înţelesul reîncarna când
ne-ar lăsa în pace ruşinea zilnice eternităţile biografiei neamintite de tăuri
reci am nimerit tibetanismul inspiraţiei o anti-carne o carte de Milarepa
citită de Brâncuşi alo domnii i-am înţeles pe ceilalţi
cântecele mai presus de cântăreţ pariază cu mâna pe piatră pe spirit că
odată cântecu a fost cântec al cântăreţului necântăreţ încheiem sculptura cu
aerul dăruit traducătorul din sanscrită Marpa se străvede-n propriile-i mişcări
deasupra capului povestitor acum din tibetană în română ce ochi şi-ar ondula
privirea pe linsul scalp al literelor
cum lustruindu-şi zborurile mâna cioplitoare se traducea totul în Milarepa
e Milarepa Sri Ri pe ce stradă e unde turlele dărâmate am înverzi de crimă în
amintire magie cearta cântecului în doi gura nici de aur nici despărţind grâul
de greu cu jumătatea albă-n dreapta pe iluzia originalului tibetan semnul de
carte vena tăiată mai ninge coagulare
noaptea înăuntru ziua în afară cântecul oricând mai mult pe lumină de
zăpezi mirese pe gol îmbrăcate-n vaduri de cerşit norma fără formă forma fără
normă vorbă caprele preferate ţapilor din exparabolă fumul crematoriului spre
incendiul amurgului maxim chemarea
profesorului din Roma himalayană telefonul printre ascultări ochii la sosii
ctisem inspirasem până la traducerea cântecelor zile petrecute munţilor
reîmpietririlor în cădere la primăvară cerşetorul albastru pe treptele gării cu
spatele la cei ce vin cu faţa la cei ce se duc îşi va umple buzunarele cu
moartea-le pe tăcute asemănarea plătită în cântec de mai demult de departe sub
temelii zburate la cer i s-o întoarce în ochi
visul înecase înecul dansatoarei sărite de pe Jantar Mantar în piscina deodată
secată statuie plutea-n mătase mătasea broaştei se iniţiase-n culori albastre
verzi mai mult milarepiene cum l-ar fi cutremurat pe Rechungpa gata de dansul
călătoriei în India peste zi spovedindu-se maestrului
fakirii începură secolu-n Paris tinereţe magică himalayană convertire şi-a
mai trecut o viaţă de la clipa înverzită peste încă una se traduse Grubum în
pronunţia fumatului postum Milarepa fără Milarepa Brâncuşi fără Milarepa
Milarepa fără Brâncuşi adio reîncarnare vis liberat repetăm regretul nimicului din jur dusă
traducere viaţa o ducere
în fort perfect asediat de sine ruina urcă neîntrebată paşii nevoiseră
zăpadă peste morţi cine se ninge în frig amintitor frumuseţii cât n-ai clipit
îngheţul ochilor deschişi s-ar lăsa pleoapele nimicului de spus aşteaptă să nu
se întâmple nimic din cele întâmplate din paşi măsurată iluzia scenei un bust
deasupra celor aşezaţi în potcoavă
premeditare de tantră
patru frezii ascultă din galben interludiul înzăpezirilor poteca urmelor
din groapă numai zăpada n-o miroase uzul celei din Agra nevădit romancierul îşi
adusese aminte numai femeile acelea îngropându-se în amurg colorate spre a se
uşura în şir indian luminându-se de-o puritate fără zăpezi
cum ne convinge Milarepa în locul nostru timpul nostru a arunca lucrurile
care lucruri nu voi mormânt bogat da teama şi speranţa lui Eminescu tăcerea lui
Brâncuşi nu e la secret coloana nesfârşită iarna sfârşindu-se nici o viaţă
fantome îmbărbătându-se cuplu tapas folositor cât e lumea recompense de şantaj
insidios pe toate drumurile
lăsata secului brâncuşian ninsoare de siberii micro una de-o privim prin
fulg acoperişul trenurilor avalanşă dacă te mai şi cheamă parfum pe tropic
divorţ botniţa somnului căluşul morţii poezie de bătrâneţe Brâncuşi frgul
cristeminesc era trecut de cincizeci de ani abia pedeapsa-l sfinţise pe
Milarepa la şaizeci în Indore după crimă
cuvintele tale din cuvinte străine le duci până în apropierea nimicului pe
vremea lungă a duminicii când robul robeşte gratuităţii pe lungul genelor
geneze asurzitoare fumărie scrisori înalte ardh între tropic şi zăpezi marţiene
în orbul trinitroexilazilanţilor pripon meteorologic papirusul trece-n revers
ard stomacuri de strigoi în feştilele pe sloi krim femeie totul drag rad
miresei gâtul frag o iubesc pe mama mea de-o iubeşti şi dumneata e divin ţi-am
scris baba cu accent pe ultim ba pe blestem de sanscritist ţi-am ursit un
acatist fără Krishna fără Krist pe cuvântul de artist de-am bătut mântuire şi
pentru bântuire
litere neiniţiale aruncaţi-vă genunchiera sunetelor şi nu mai fiţi ce se va
alege din ce s-a ales I i sus din lege rodul din cules veţi veni vă voi citi de
Tserinma nu ve niţi iar nu citim de Tserinma toate nuurile n neti asta-n
avionul zbârnâind-o pe Tserinma stai că venim acuşi ca-ntre tren şi gulmohar
roşu var pe flori de jar şi nu murisem muţeniei
eleganţa lucrurilor sub apă rece tu scrii eu ascult muzică în paltoane
muzicanţii păstrăvi cinci fata vioară îţi semăna traducând doina I’m a poet
sufletul răspunsese atman oasele se încălziseră înverzindu-şi arama unghiul
fiinţei prea de aproape brusc depărtat se deschidea numai pe vremuri în vreme
ce astăzi se dăruie din toate părţile cu muzică
speos o zi muiere om mort zid vals Biblotus cine alături în târnă legumele
de la fund o legăturică nap morcov ceapă insemne spre cavernicole căi la
lumânare despre sinucideri la ce mi-oi fi cerut sonete de Ronsard în şoaptă îşi
comandă pasul de haos închircit vremelnic ne vom mai fi upanişadă în zarea
martie aortă a frică
nu ajunge nici povestea nici să povesteşti cu un cuvânt o propoziţie
eliptică nemaiaşteptând răspunsuri ba o mărturisire de plâns al bărbaţilor mai
fragili femeilor duse unde-oi fi pus cuvintele bon în ghilimelele
traducătorului chinez îndemnat în India de o doamnă să inglişeze pe Milarepa noaptea
a şi început inima se dezgheaţă
s-ar interpune cântecul familiei îndulcind rătăcirea printre ritualuri
poate chiar noaptea asta schiţa liberă de traducere a blestemelor himalayene
într-un liniştit altar la fel traducerea de parabole mai transmisibile ca
metafora de două ori redusă la materie dacă nu la două materii într-una totuşi
budhismul ne va scăpa fără a ne mântui
care-n Delhi aveam două plumburi în locul amândorur plămâni dacă nu cumva
un protest e sigură joacă în strună rebelându-ne propriile retrageri din
sintaxă pe unde ne-am fi întâlnit convenţiile schimbului nesuportarea sângelui
făcuse din femeie un procuror în minus pe când în armată legea râdea la
înghesuială pe colina Călugăra
nu mai am răbdare de nici o muzică nici măcar ritm scrisul memoriei
immediate abia-şi aduce aminte de dureroasele îmbrăcări-dezbrăcări şi-aseară
frigul se retrage în politică teoria invidiei şi a crimei îmi e aruncată în nas
un bărbat uman pentru că vrea un copil umanitatea nu e artă doamnă de-aia am
rezerve şi faţă de Shakespeare
aşa-zise rânduri lungi dilatate de-astă vară dublu scund a nibelungi peste
vlahii bunăoară ce e-n plus cară-se azi ce rămâne mă omoară dublu lung a
huniazi peste vlahii bunăoară şi-aşa-zişii nibelungi mâine rimele contractă
dusu-n rimă rândul ungi febră fără muscă dreaptă mai suflare tusea tuş debruiat
de ce omoară sunet nopţii auruş netrezit la bunăoară
florile d’arbor murmură nume pe cybelă rozele raiului curtea sonetelor
homeride cum am fost vii împreună din bătrânii uitaţi unwanted classics many
happy returns cenuşa în goluri doar nu mai suntem iarbă copii piatră infarctul
zăpezii topind cadavre administraţia răspunde frigul Chopin by Dinu Lipatti
nu ne-a ieşit cercul nici dinainte nici din pas apa curge prost speranţa
s-a uscat din ochi târâşul revelaţiei de şi mai nenăscuţi sinucigaşi cu lanţ
de-o carte pescuită ţigăneşte cui i-o fi greu cu ai lui fie-i ţărâna uşoară
voci mineralizate antinaţional fiinţa s-a născut numai sub moarte fiinţa s-a
născut sub ameninţare de moarte
teatrul Kierkegaard bilete nevândute nici la morgă leacul nu se caută şi
necuratul se ţinea mai curat după război în barieră în pauzele filmului veneau
artişti Haplea-i făcea Stelei curte Cateluţa sau teii călcându-vă pe toate în
picioare săptămâna căderii pe spate se-ncheie-n şireturi de n-ar fi călcâiele
îndrăgostite de gheţuri
călătoria ne-a furat doar anii şi puterea cine nu ni se sinucide alături
din teamă de ridicol încă ne face să râdem sunt un câine împuşcat acum treizeci
şi trei de ani pe podişca de lângă puţul şcolii a murit ceasornicarul de ţi-a
reparat ceasul din India norii muşcă morminte în stomac şi umăr bulgarii dau
box era şi un român
nebunii-n morgă morţii-n balamuc ne pare rău ne pare bine cuc vreo şase
versuri la mormânt aduc şi cucul îmi ia foc până la muc pe pagina cu literar
flaimuc monoritmat mason şi mantracuc cititul scris pe orient năuc nebunii-n
morgă morţii-n balamuc sorei noastre Augustina fie-i dumnezeu odihna cum şi
brazda-ne de chin dă-ne să o înflorim
am stat de vorbă cu Nachiketa de i-a
zâmbit şi Edmond l-apucă dorul de furnici albe la numele stabilităţii Popov
Troiei printre greci cununie-ntreci plec în Vrindavan după zeci un an ne-au
mutat palmierii răbdarea sticla de rom old monk ori coniac triumf încă ne
recunoaştem rânduri ce nu s-or mai scrie
asupra confiscării boilor la intrarea în politică după război în insula
încercării de Asie tranşe din urmă tranşee din faţă pe o viaţă n-ai mai paria
moartea ratarea prepoziţiei răsuflet prana biblioteca de aeronave la gratii
numărul uitării la uitare din năvală cazul de spaţiu din Braşov în Weu numărul
fără soţ al troleibuzului zi după nezi
apa şi pământul nimicului de după fiecare respiraţie carmen fără karma
albul dintre albastrul munţilor modern când încă apropii din clasici lumea
spusă de altă lume azi nu am întins mâna spre carte vă citeam cum ne gândim la
viaţa de nimic înnorind ruinele me oase mintea simte şi gânduri mai de
niciodată trbăluind uitarea şi ghicitul
locurile-s în diagonală peste munţi gazdele nu comunică v-am făcut o seară
frumoasă cu Iuliu Cezar Săvescu apoi Verdi între austrieci nufărul Valmiki
soare singur steaua sta huma homului pe ea ionizări transcerebrale ciob în
creier şi sandale scripeţi degetului mic ergoterapeutcik din Cenadul orb
Brăilii Braille pe liber în Marsilii
înainte dodii în odăi de oddii Luther apoi revoluţia franceză au adus
nebunia egalităţii pe când persoana este per se eram ăn Himalaya şi un nazist
vedea comunismul drept hrănire de cerşetori şi mi-a dat un trabuc ştiinţa a
rezolvat probleme minore Newton cred că n-a plâns niciodată de unde-om fi picat
că stăm de vorbă prin gunoi ieniceresc
cum se aud casete a nu le asculta prin apă
mă pătrunde unda nu mi se apleacă să-mi blestem efectele excesului pe apucate
de-oi adormi mă voi trezi de n-oi muri cum să te consolezi c-a înviat Iisus
altfel decât cu-a maicii adormire codire la dodire dodire la codire consoanele
de odă s-au nespus verzimilor ouând prin cimitire
cine n-o fi
suferind Sakontala Rosalind cântecul descântec fata Cătălina Radha katha în
duminica de Paşti învierea morţii paşti peste altă săptămână gura-n mână îţi
rămână bine te-ai de ce râdeai apucat la cap să dai fetelor bisericoase cu
femeile thalase cine n-o fi înviind Magdalena Rosalind cântecul descânte-le
dragostele smântele
altele cuvinte
neţinute minte şi cu jurăminte uită-le frumoasă tropical mireasă tristă pe
acasă zilele se mişcă nopţii la morişcă morţii joacă rişcă i-au pus cărţi
hârtie creion să vă scrie de prin veşnicie umerii-ţi răspund tineri în Triund
tremurând pe prund apa îmi adapă lacrima mioapă nevăzând de pleoapă
cum dansase
bufonul şi apoi bufonul dansase dansase nunta şi apoi nunta dansase azi dansa
India şi India încă nu-l dansează dovedindu-se că nu tot ce e dans e India şi
nu tot ce e India e dans oasele blondei mai aveau puţin să intre în Euridice
trei ore şi iar trei introducerea e făcută de la Ioan la Ioan mâine-poimâine
Gitagovinda lin-cătălin
zile-zi din
glezne-n gât mai bine mi-ar fi urât sinucidere oricât mi-e de previzibil coşm
cum viforniţele moşm năduşelile-ncotoşm nasturii tăiaţi la nuf pe spălatele de
ruf mort de frig şi de năduf cum dansase ieşirea din unu dansaseră apoi
reintrarea ăn nimeni ba nu femeia se rotie între braţele lui când se făcea
tăcere era şi întuneric
juva şi noi
juvenes jula înflorită mâinilor lungi amestecat cel ce n-am fost în cel ce nu
voi fi notiţe de hind căpătuită Rosalind spunei altceva altcuiva cu mâna
cimitirul saluta biletele la Shakespeare acolea în subiectul ce ni se gheorghea
pioşi or tragici nici un da nici în latina ori sanscrita sa nimic nu-i spune
nimănui mai va
teorii de epic
netopite-n brahman cum s-a întâmplat distracţiei raasa răspunzi când aici
ţi-era de katharsis acolo se povestea năprăznicia ai trecut la războaie
religioase moartea focului de lângă foc nemurire în suferinţă nealternată două
lumi într-una pe-o orizontală închipuită nu se întâlneşte la nesfârşit
orizontul cu salutul de-l aud
ne trage aţa spre
netragic nemetafizic de la fiinţă la devenire la tragere unde ne-am întoarce
n-avem bani să mai aşteptăm o iarnă apropo de singurătatea în mizerie preferă
limba lui Chaucer şi taci auzi-mă aer nu numai frunză altfel foaie pe genunchi
cuvânt din indolenţa supravieţuirii a doua zi-mi lipseşte lasă mai moale
sângele
prin teatrul gol
modă ruină un gât nedezlegat numele de moarte ţi-ar sticli s-a încălzit de ură
valea călcată mai de aripi mai de morţi mi-aruncai o vorbă în scriere calc
limbii foarte străine Papagheno Parpanghel tragic nu ţigan răzbel un capitol
mai de el starostele Jundandel lela lui cântec de lel perpeleală fel de fel
scrisoarea i-am
pus-o în carte atelier mi-a spus maestrul necum să doarmă ziua în amiaza mare
ploaia trecuse şi prin oraş miliţia se sorea as well cozi la ciocolată de nu-mi
vin în minte natura metafora naturii metafora natura metaforei n-am rafinament
şi liniştea mă vizitează neumbră voi mai traduce cântecul lunaticului şi atât
ori nici atât
Milarepa construise dărâmase construise nu mai
ştiu chiar acum capitolul al doilea am zis munte adică nu poţi gândi la
Milarepa nici la Brâncuşi fără munte greşisem Alpi şi Parângul după Meru ai
revenit la spirit de însculpturată dodie ce va fi fost totuşi capitolul al
doilea în imposibil templu maya-dodie ce munte
cosmic fiu de-a fost pe numele lui sculptor şi singurătate
de cântec îl vedem de o sută de ani îl auzim de o mie cuminţenia Tserinma zbori de două ori casta
şi atoatenăscătoarea parabola cu doi şi doăzeci masa cu doisprezece planetele
hrănindu-se zburătoare cu flămânzi coloana ajunge în dharmakaya deasupra
capului învăţătorul ăn nirvana
sărutul nondualităţii pereche întreind un vers din povestire unul din poem
eram înapoi Rechungpa din India a doua jignit în gând răspunse Mila din
telepatie cum se va fi numind în tibetană că-n corn de yak intră şi mai era loc
nici mâna cel cu arse cărţi nu-şi încăpea cult focului şi alergie la rele
mantre
mandala n-ai redesena-o recomanzi fotografia după o enciclopedie himalaică
bine de hârtia albă de mine traducător arderea mantrelor parabole în dodii
Tserinma Cuminţenia shunyata ne-ar modela
adevărul gol versuri din Grubum măiestre şi ţestoase mandale tibetane aibă de
legendă dodii vei scrie multe cărţi zisesei straniu la geante
cam când am ajuns la dharma de-o ştiam pe lângă Buddha lecuitu-mi-am
crisparea vorbelor nemuzicale mi-era jaf de dodii blânde pân’ la urmă până ieri
mâine-aveam să-mi văd de treabă încă fără o vedere când citeam ideograme cu
sfârşitul de visare înţelesuri dezlegate din ceramici la fereastră din pridvor
vedeam afară doamnele plecând
noaptea vag mahayana mâine voi traduce orbeşte pe viaţă şi pe săptămână
nici o relaxare strigase apoi Pai strigare şi se relaxase mai greu fără de
efort mahamudra naturală restul mort
cântece răspuns săruturi de te scuturi nu te scuturi te faci roată o mandală
atonală niciodată toată se şoptea de sine în peştera de mătase apoi Pai
strigase şi se relaxase oase
am tradus apofatice dărâmări de dharma lucru-credo muzica mă prinsese a
doua carte o citeşte pe prima tăcere în munte culcuşul dogmei poet din urmă
cioplitor în vid voi mai traduce tantră de colo colo e tâmplă numai golul e
plin semnul pe traduse plin e numai golul zis şi făcut mă trezisem pe gol din
gol îmi trecuse teama de teamă
am făcut o dodie am tăiat-o de cum o scrisesem nu abuzul de ea cum nici al
ei de ai mei maeştri beam mâncam fumam prin doliu frumuseţe urâto spune
Vaticanului de alt Milarepa Europei de soru-sa mai mare fără a intra în
războaie exiluri religii n-avem acces la subsoluri din rasul slavei de-am
ajunge limanul am şi amuţi
aproape înapoi în aer prin Di Se ori Nya Non locuri imaginare fără margini
oprirea în praful pierdutelor cărţi de sculptură întoarcere din cântec numai în
aparenţă în apele dodii apa din piatră vorbire câtă carte spre cenuşa cărţilor
arse în fostul capitol arderea mantrelor telefonează ilustraţiile din Alba
rupu-ţi un dinte citeşte-mi pe Milarepa naşterea de-o demoniţă întunecată
două-trei iubiri de-am glumit şi nu prea islamic mai ieri tibetan exceptarea coranului şi nu de yak legănând
bătrâni fraza de-o noapte nemaicrezută pre claritate frâncă tibeto-nemţească să
fi spus voi trăiţi ca munţii vrăji lamaiste doboară cartea cu carte ne mântuise
dimineaţa Brâncuşi seara Milarepa ziua de azi la mulţi ani singurătate
Marpa de nejucat franţuzeşte pedepsind originalul şi-un sunet în greacă povestea
fără Marpa nu se poate cântecele i se vor tot prosterna în alfabet tibetan ne
dădusem întâlnire acasă să citim Milarepa
să nu citeşti singur că nu-ţi mai fac ilustraţiile
tradusă dharma cu virtute artha cu prosperitate kama cu plăcere între
rajasic şi tamasic un mit Brâncuşi citind din Milarepa altul Pârvan scriind
Daidalos după întâlnire cu sculptorul poetul şi cioplitorul Manole şi baciul se
tot întâlnesc Alegenor avatar în lumea de aici Eliade a scris coloana lecturii
şi scrierii centrul tăcere Rudra mantra peste Buddha
apa e dodie toată vino bat stropi în geam voi veni cântec vin nebăut secetă
biologia fanteziei critice n-am zis şi tăcerea se zvârcolise atinsă de
mediocritate într-un triumf pe sub dictatură pe sub pădure zou’re growing in zoung university of Waikato cu somn în
picuri întrerupere de refulare pe gaşcă apă peste vin
Concepcion privea în ochi Sujata privise în ochi cine ştie sanscrită în
Colle Prenestino Brâncuşi dormise pe o piatră Anghel l-a trezit piatra ardea
clocotea aşa povestea Anghel ne depărtarăm de Milarepa dzonga era mănăstire
nori moartea pe franţuzeşte socratic întru otravă acceptată moartea oricum
venea de bolnav
abis la picioarele maestrului guru securitatea mi-a interzis invitaţia la
dinner hindus nu mai recit sanscrită în viaţă mulţumeşte numai ticăloşilor şi
morţii renunţare pe după fericirea lui Milarepa numai să nu te mai naşti
tradusesem din cornul de yak Milarepa nu cârtise contra lui Marpa Rechungpa
nu-l ascultă pîcate trecute iertare
zincul din insu fierul din hemo prima mai lină a doua globină venirea din
dimi din minte neaţă sărirea rimii de dimineaţă încă o viaţă alta la rând cum
nu murisem golul cărând de vezi pe cine n-ai nu vei mai fumai vecine pe când
trăiai vezi ne repetă nerepetarea albul de cretă şi decretarea
prince Punjab două caiete cum budhiste şi tibete după munţi în suvenir fără
roţi sub coviltir fără contra cum latin papa lama neamin voi transcrie reverie
ducă dukha do de fie pas cinci ani prin transilvani printre pustnici tibetani
Buddha se incinerase parcă-n prince persoană a se cântec Milarepa nud cu
văcarul dinspre prund
zis pe nas exemplul Rudra Divyagrahah mahamudra repetam aliteraţii pe
vocale că foc daţi-i ştii luceafărul sanscrit mai govind nepomenit fatî-n anii
doisprezece întâi treci apoi că trece pun al treilea caiet dinspre casă de
Tibet sunteţi rusoaică sunt româncă get-beget iubind în Cernăuţi aud într-una
vocea Eminescu-Milarepa-Brâncuşi
cine doar să apară înăuntru în afară trenul vine stă în gară gândul se
scuza iluzii apa seacă-n valea Ruzii aseară fără confuzii gura apă vă lăsa v-am
bănuit cârciuma singur Australia în dispersii de potol noroi cald covrig domol
numai pe unde e gol icre oferite cadă somnul capră scurtă coadă intersecţie
iscoadă
masculin sanscrit unit femininului de schit moartea mi s-a întreit întâi am
zis dincoace de-auzisem Rimpoche de-mă ţii cu toancele apoi Gita soare bun
Gayatri mă pui să spun numai fumul bum alum nu ne vom mai uita după întâmplare
ori din Boston întorcându-te bătrâneşte te-ai întoarce în copilăria crinului
azi voi traduce tot cornul de yak aşa păru arderea mantrelor abia umbra cu
pocăinţa lui Rechungpa nici nu am început rost de goană a neprevederii aud
budhişti cu pietre învăţământ politic mi-ai persiflat fumătorul în Tibet
rătăcirile cărnii de yak trecerea la virtuţile din inteligenţă trup lege femeie
bărbat visul stâlpilor
cărţi din India visul coloanelor cântecul lunaticului în dodii cărţile
caprelor una în multe multe în una Indore văzut nevăzuta Indora autodafe
autotemă ospăţul cornul de yak indodiile sumă oarbă toţi trei în India în di
faiv ştiam că n-aveai voie şi mi-era teamă că fusesem luaţi la goană din de
patru cântecul de la Mila Mila de la sine totuşi Marpa
voi schimba monotonia neaşteptării la distanţă de Avignon nu şi de Kurukshetra
urechile elefantului frunzele bananierului literatura mea postumă va aduce
morţilor plimbările necurmate pomană canonizează replici în Milarepa jumătate
ministrul culturii chirilice spiritul dumneavoastră mergea cu trenul desfiinţat
sfinţilor şansă şunya Erasm şi Ramses