POESTON
George Anca – Anuviba – Claudia Târziu – Nicolae
Drăgulănescu – Expresii – Teodor Mazilu – Gabriela Tănase – Serghei Esenin –
Șerban Foarță – Raluca Faraon – Doina Filip Pavel – Otilia Ardeleanu – Otilia
Prodan – Vișan Dragoș – Elena Katamira - Romeo Ioan Roșiianu
George Anca
POESTON
Edgar
Poe born no more in Boston
Parts
we’ll drag
our days without Poe opponent mates moon’s horns up agitate prey fishes
papillon Poe Tom Chillicothe yin moon yang sun
war
smoke downwards war movie Richmond wasn’t enough back to Boston downtown
horror
start a decade ago here remembering so
familiarly Edgar Poe translated as Sergey Esenin
dear Sara I’m in
Boston Public Library fiction floor with lands of Palidy-Steel and 3-4 books
by Eliade-Poe
nothing
to say on Boston as Boston says nothing on an army private stationed at Fort
Independence Amontillado
rather
on Mirabeau-Apollinaire bridge we just assies-assoifes chated in French on
lacuna in Poe’s poets from Kalidasa to Eminescu via Baudelaire Wagner and
love to Kamala Das in Malabar preimagined par la malabaraise
well
a statue in Ruda village in front of ruine adobe hut from the author of
Calcutta’s Ballad now as ballad of Edgar Boston
Boston
Boston Allen Allen Aleluia chime Edgaric Mrs Eddy Eda Veda Poe in Morse in
prison by Zeana
we
now found ourselves far from the ravine
born in
Boston 19 January 1809 to David Poe and Elizabeth Poe itinerant actors father
disappers and is presumed dead his mother dies in Richmond Virginia collapses
in Baltimore and dies on 7 October 1849
of my country and my family have little
to say
Edgar was born in Boston Massachusetts the son of actors
Poe died of a brain haemorrage two years after Virginia Poe was never legally
adopted gothic tales and death horror and the macabre
the Red Death has long devastated the
country
Mark Twain unreadable T S Eliot slipshod William Carlos
Williams a genius Henry James primitive we don’t know English and also Poe
exists more in chimes of translations upon prisoners poem avatar purity
Bay Village is able to claim a major
literay figure among its residents since Edgar Allan Poe was born here in
1809 while his parents were boarding in the house of H.Haviland at 62 Carver
Street demolished in the late 1960’s by Ceauşescu
Edgar Allan Poe born on
Carver Street in 1809 in the modest quarter of today Bay Village scoffed at
his native Boston Frogpondium
we like Boston we
were born there and perhaps is just as well not to mention that we are
heartly ashamed of the fact the Bostonians are very well in their way their
hotels are bad their pumpkin pies are delicious their poetry is not so good
their Common is not a common thing and the duck pond might answer if its
answer could be heard for the frogs
few
criticized Longfellow or his work save the enigmatic Edgar Allan Poe who
wrote off most his residents as provincial frogpondians
in 1989 a plaque was put on Boylston
Street comemorating Poe his love-hate relationship with Boston and often
referred to it as Frogpondium
(portrait)
1809-1849 Edgar Allen Poe poet-storywriter –critic born on Carver Street
January 19 1809 to David and Elizabeth (Eliza) Poe actors at the Boston
Theatre 1827 published his first book Tamerlan
and other poems at a shop on the corner of Washington and State Streets
and enlisted in the US Army at Force Independence Boston Harbor lectured in
Boston October 16 1845 published “Landor’s Cottage” his last tale in Boston’s
Flag of our Union June 9 1849 died
at Baltimore Octomber 7 1849 (bird) Edagar Allan Poe Committee January 19
1989
let me call myself for the present
William Wilson
Psyche
Zenobia legitimate fiction I am SHADOW it was night and rain fell eyes of
Ligeia Eleonora was the name of my cousin Berenice and I were cousins
Morella’s erudition was profound yet she smilled on and still on treason
screamed the Arch-Duchen of Ana-Pest and
Darkness and Decay and the Red Death the thousand injuries of Fortunato
in the distinct colossal figure of – a
horse agitation of spirit kept me awake as for myself I am simply
Hop-Frog the jester Pyrrhonism living inhumation nom de plume of Issachar
Marx Pundit said Atlantic oh tempora oh Moses Mr Mason Bi-Past Soul
meditation and meershaum I will now play the Oedipus to the Rattleborough
enigma thus Marc Antony composed a treatise upon getting drunk Bon-Bon was
barely three feet in height the lady Scheherazade Oppodeldoc (whoever he is)
Miss Zenobia pay minute attention to the sensations the duelist accepted my
aid the Angel of the Old the Automaton Chess-Player was invented in 1769 the
Death’s-headed Sphinx he is the man of
the crowd never bet the devil your head gentle reader three Sundays in a
week Landor’s cottage domain of Arheim with soul of the old cavalier shell be
lifted nevermore beside the king of Heaven Venuses unextinguished by the sun
the writer of these lines the sky were ashen and sober hear the sledges with
the bells of the dear names many and many a year ago dearer to my soul smile
no more the Conqueror Woman all to me silent dell at midnight in the month of
June meet his shadow a dream within a dream by a route obscure and lonely Fior di Levante young Eulalie if you
seek for Eldorado in Heaven a spirit doth dwell a passer by the ring is in my
hand that one bright Politian was a melancholy
man the summer dream beneath the tamarind tree of nothing earthly save
the ray of her soul-searching eye kind solace in dying hour Helen the Beauty
proud Evening Star form of a demon in may view
everybody
knows that in Bucharest on the street Brâncoveanu I found 50 dollars now in
Boston not only Edgar Poe but also those dollars I lost toward Kosciusko
between Sumner and Cross Sargent between classic and romantic headless Buddha
and baby Christ Corbel little raven Madonna of the Clouds Dante and Virgil
but Poe and Baudelaire Petite Danseuse de quatorze ans Edgar Degas bronze
tule skirt only really modern attempt in sculpture the lustful time uncloths
the truth where do we come from what are we where are we going Gaugain I
renounce to the ballad Edgar a sculpture is representing you the 14 years old
dancer as your bride Virginia the Egyptians don’t tell me any more what the
book of your dead told you many enough did died also to Tagore and Eminescu
and you returned to Boston in search of literary fame niente I forgotten my
lost pognon let it be swept beaten for your soul I also don’t get anything on
this ballad lucky Shakespeare not having been born in Boston so much
impressionism Velasquez mummies
Americans and no one inspiration from you more and more the world becomes
Boston without you born incognito starting back anonimously in 1827 do come now we are on Boylston in globalist
American paraconference Mrs Eddy Edgar Degas with family look to Coplay a
doina of portraits you neither in broken gallery in the whole Boston I think
to you with my daughter and French librarians Francisc would help us doesn’t
need Boston when you are poet of America beyond world when you died to us in
the skeleton of each prisoner we may have got drunk from all constituencies
anybody is afraid of America until bites it off or Boston bites you back out
of the two statues of Baudelaire in cemetery Montparnasse the sleeping one
seems to be you Boston isn’t Bethleem
my lost sum may have go in a bottle called however Boston Poe tabu
Poe-Boston Poeston terrible richness may magnetize even terrible communism in
some masonian mixture in a intiation club toward Eliadian own centre Bonston
the bonzes excluded Milarepa to meet
carver Brancusi and you born on Carver in Tibetston I dreamt a murder I
forget it you killed me I forget you on the map Frog Pond in spite of who
cuckoos Bostonian student for Ion Barbu living for Bacovia stories Voiculescu
essayes Dan Botta metadata metaPoe Edgar was born here and isn’t to be found
in any guide Mihu reminds how Soviet critic M Bobrova called Poe great an
original master no bostan-pumpkin yet not via Russians like perhas Raj Kapoor
came Poe to us he fertilized after Junimea the interbella and political
prison even his proletarianisation wouldn’t beat Bostonian deamericanisation
Boston either sloughs or eviscerates innerly his proletarians but Poe is of
the aristocratism probably America wouldn’t exist in Romanian without Poe
perhaps Romania is the country of Poe more than America or gets americanized
only through Poe no Boston press conference Edgar Poe less in Boston more in
the world saying Poe you meant Boston saying Boston you mean duck to come
from a country you have to pay otherwise open mouth in Boston not finding
even Edgar Eddy ask people questions Tsurcane best wishes bushes neither
Edgar nor Menino Bospond Monopond Kosovo Ross pierre blanche Okinawa crisis
of fat reversed symbolism Poest Poestan Zeana lived him autochristian a
country of eviscerarted decervelles prisoners Nimenistan Edgar they gave you
to Russians as did with Romania those gave you also to Romania didn’t give
you Romania Pound in a cage so world gets bostonized I am from Boston that is
from Romania my name is Eminescu that is Poe I was born in Bukovina
catalogators died like Poe from poetry dada in dodii you seemed to me
American unlike Holderlin Eminescu Boston is missing only Edgar Poe an Edgarless
city-lodge chime concert Eddy tune from Baudelaire Boston without Poe without
Romania hello remember our Bangkok talk on sonnet and Rilke I did publish a
book of Thailandese sonnets and here in Boston I write stoplessly to a ballad
of Edgar Allan Poe if even America is made by Russians it’s a luck that
Russia is made by Germans get American my daughter if history is wasting time
you are not history Edgar neither Eminescu in R E Poe is more than America
crazy woman with poem in elementary school black Poe Raven Romanian library
for some Edgar Poe is more than America yes I liked your poem specchio della
morbidezza we listen to Kabir to Poe to Eddy I was on ship having perpetually
access to the captain like young Baudelaire in Cape Town he wasn’t Ahab neither
Pym this verse can be called 1934 Romanian year American year in mapparium
poem of Edgar and book of Mary oh book and a captain or another title I lost
Edgar I found Eddy inverse verse by Poe our story in this life belong to
Poe’s other lives Eve dust rib egg ego divine poetical principle demolished
you are Boston I am Edgar Poe.
Hello Peace
Lover,
Greetings from ANUVIBHA !
As you are aware that the 10th International Conference on Peace and
Nonviolent Action is to be held at New Delhi from 17
to 20 Dec, 2019. It is being organized by ANUVRAT Global Organization (ANUVIBHA), a transnational centre for
peace and nonviolent action associated with UN-DGC (www.anuvibha.org) in
academic collaboration with the International Institute of Peace Studies and
Global Philosophy UK-France (www.educationaid.net) and the Centre for Global
Nonkilling, Honolulu, Hawaii USA (http://www.nonkilling.org). The theme of this
ICPNA is :
Training Children
& Youths in Nonviolence
A Must for a
Nonkilling & Sustainable Future
Most spiritual leaders and thinkers are of the
view that the current trend of violence can be arrested only if children and
youths are trained in nonviolence. The 10th ICPNA is being organized as a
tribute to the pious memory of late HH
Acharya Mahapragya who made training people in nonviolence his life's
mission. Perhaps you are aware that his birth centenary is being celebrated
this year. You will have an opportunity to
listen to the views of a galaxy of international scholars, grassroots
nonviolence activists and young people from across the world.
Besides these deliberations you may also
benefit, if you wish, from two hours practical training in nonviolence in the
early morning every day. Those who are interested in becoming nonviolence
leadership trainers it is a good opportunity. If you feel inclined please do
register yourself soon. I enclose the revised brochure too though one was
already sent last time. The theme has been reworded
to make it precise.
The last date for submission of
proposals to speak has been extended to 25th Oct 2019 and the last date for
registration is 30th Nov 2019. It is going to be a historic event in that it is
the second ever major international conference on nonviolence education and
training which we think a must for a long term strategy to prepare morally
elevated responsible future citizens for lasting universal peace and a
sustainable future.
Claudiu Târziu
Un călugăr din
Moldova mea natală, care a făcut azi o donație pentru ”Casa cu Rost”, mi-a dat
o temă de gîndire.
L-am întrebat: ”Părinte, dar știu că
trăiți într-o sărăcie lucie, de unde aveți sfinția voastră puținul acesta pe
care ni-l dați? Și-l dați unui proiect cultural, nici măcar unei urgențe
sociale...”
”Frate, întîi, nu-ți spun tocmai matale că
noua generație este cea mai mare urgență a neamului românesc. Iar ce faceți voi
pentru această generație, la Casa cu Rost, nu fac instituții de stat, cu bugete
grase.
În al doilea rînd, să știi că fiecare călugăr are ceva pus deoparte pentru astfel de urgențe. Chiar și o sărăcie ca mine. Pentru că noi, monahii, avem și această datorie: dacă ne bate cineva în ușă și ne cere ajutorul, n-avem voie să spunem <<n-am>>, sau <<nu pot>>”.
Zic,
ușor nedumerit: ”Înțeleg principiul jertfei și mă mișcă, dar, la astfel de
apeluri, răspund mereu oameni nu dintre cei mai înstăriți. Bănuțul văduvei, cum
se spune. Mai sînt generoși și printre oamenii bogați, dar puțini. De ce
credeți că se întîmplă astfel?”.
”Dragul meu, oamenii care au bani puțini, îi
folosesc pentru a-și cumpăra fericirea în cer, iar cei care au bani mulți îi
cheltuie pentru a afla fericirea pe pămînt. Primii au răbdare și credință,
ceilalți - mai puțin. Și știi de ce? Pentru că atunci cînd ești sărac, vrei-nu
vrei, te smerești și te lași cu totul în mîna lui Dumnezeu, iar cînd ești bogat,
crezi că este exclusiv meritul tău și-ți crește orgoliul pînă la cer. Ce să mai
aștepți de la Dumnezeu, cînd tu poți să ai totul acum?
Totuși, mulți dintre oamenii aceștia avuți nu sînt niciodată împăcați cu ei înșiși, liniștiți, fericiți cu adevărat. Ei mimează fericirea, cum mimează viața. Ar trebui să ne rugăm pentru ei, că-s mai necăjiți decît noi și nici în lumea de dincolo nu-i așteaptă fericirea”.
Cum
se trăiește în țara cu corupție zero - FINLANDA
Prima data cand ajungi in Finlanda
ramai placut surprins de cata civilizatie gasesti, mai ales daca vii dintr-o
tara ca Romania. Finalnada este una dintre tarile unde gasesti adevaratul sens
al civilizatiei. Ramai uimit de amabilitatea si onestitatea oamenilor de pe
strada. Daca stii engleza iti este foarte usor sa te intelegi cu localnicii,
aici toata lumea cunoaste aceasta limba. Finlanda este renumita pentru muzica
rock. La tot pasul vezi rockeri, dar niste rockeri civilizati si respectosi.
Este cunoscut faptul ca din Finlanda au plecat formatii rock celebre la nivel
mondial precum Nightwish sau HIM.
Finlanda este una dintre tarile cu cel
mai inalt nivel de trai, productivitatea muncii fiind foarte ridicata. Nu este
de mirare, tinand cont ca orice lucru ti se pare foarte simplu in acesta tara.
Sa deschizi o firma este foarte usor si fara sa faci multa alergatura. Totul
este gandit pana la cel mai mic detaliu. Totul se recicleaza, iar multe
gospodarii folosesc gunoiul ca sursa de incalzire. In orase, cand astepti
autobuzul exista un panou electronic de unde afli in cat timp iti vine
autobuzul. Toata lumea are loc, nimeni nu sta in picioare pentru ca autobuzele
vin foarte des. Strazile nu sunt aglomerate, ca in Bucuresti, de exemplu.
Oamenii folosesc foarte mult bicicleta si transportul in comun.
In Finlanda politicienii nu au foarte
multe privilegii. Nu au imunitate, pensii speciale etc. ca in Romania!
Finlandezii considera ca politicienii sunt angajatii lor (FUNCTIONAR PUBLIC =
PUBLIC SERVANT) . De coruptie nici nu poate fi vorba, conform unui studiu
publicat de World Audit, Finlanda este considerata o tara fara coruptie. Tot
aici exista un sistem de educatie si de sanatate bine puse la punct.
Iata o serie de date
privind Finlanda
1. Finlanda, denumita oficial Republica Finlanda, este o tara situata in Scandinavia Europei; ea se invecineaza cu Rusia la est, Estonia la Sud, Suedia la vest si Norvegia la nord; 2. Capitala si cel mai mare oras al Finlandei este Helsinki, cu o populatie de doar aproximativ 1.1 milioane locuitori; 3. In Finlanda, amenzile din traficul rutier variaza in functie de severitatea incalcarii legii dar si de salariul celui amendat; cea mai mare amenda rutiera data vreodata in Finlanda a fost de 170.000 de euro, in 2003; 4. Supranumita si “Tara celor o mie de lacuri”, Finlanda include 187.888 de lacuri si 179.584 de insule; 5. Finlanda mai este denumita si “Tara soarelui de la miezul noptii” deoarece in lunile iunie si iulie soarele straluceste toata ziua si toata noaptea in nordul tarii; 6. In Finlanda nu exista telefoane fixe publice; in schimb, la o populatie de 5.4 milioane de locuitori exista aproximativ 5 milioane de telefoane mobile; 7. Monezile de 1 si 2 eurocenti nu sunt folosite in Finlanda; preturile sunt de obicei rotunjite cu 5 eurocenti, iar magazinele nu sunt obligate sa primeasca monezi de 1 sau 2 eurocenti; 8. Finlanda detine probabil recordul pentru organizarea celor mai multe campionate mondiale; aici au loc campionate mondiale pentru caratul sotiei, aruncatul telefonului mobil, prinderea tantarilor, fotbal in mlastina, aruncarea cu bocancul, sauna, air guitar si multe altele; 9. In Finlanda exista aproximativ 2.2 milioane de saune, adica o sauna la 2.5 oameni; 10. Finlanda are unul dintre cele mai bune sisteme de invatamant din lume; copiii nu merg la scoala pana nu implinesc 7 ani, nu primesc note in primii 6 ani si dau un singur test obligatoriu la varsta de 16 ani; 66% dintre elevi merg la facultate, fiind cel mai mare procent din Europa; 11. Conform unui studiu al World Audit, in 2012 Finlanda a fost declarata cea mai necorupta si cea mai democrata tara a lumii; 12. Nokia, cel mai mare producator de telefoane mobile intre anii 1998 - 2012, este o companie finlandeza; Expresii românești: ce treabă are Sulla cu prefectura – de unde vine și ce înseamnă de fapt
Limba română este încărcată de expresii, care mai de care mai
ghidușe. Printre ele, se numără și ”ce are Sulla cu prefectura”. Unii spun ”ce
treabă are Sulla cu prefectura”, dar mesajul este același și își are bazele în
cultura romană.
Dintre expresiile și zicalele pe care le
folosim în fiecare zi, semnificația sau sensul original al multor dintre
ele s-a pierdut. Chiar și mulți dintre cei care abuzează de ele în fiecare zi
nu au nici cea mai vagă idee de unde au pornit.
Revenind însă la expresia din titlu, lucrurile
sunt un pic mai clare când vine vorba de destinul lui Sulla și, implicit, de
legătura sa cu prefectura. Conform Wikipedia, „Lucius Cornelius Sulla Felix (138 î.Hr.–78 î.Hr.) a fost un
general și om politic roman, care, ca dictator, prin încercările lui de a
constitui o formă nouă de stat, a contribuit de fapt la destrămarea Republicii
Romane.
Printre altele, Cornelius Sulla a fost subiectul unei
răscoale din partea senatorilor romani, în ultima perioadă a vieții sale.
Problemele au plecat de la o serie importantă de greșeli cu repercusiuni grave
realizate de omul politic al vremii.
În final, fundamentul expresiei ”ce treabă are Sulla
cu prefectura” constă în funcția pe care, după numeroase, eforturi, a ajuns să
o ocupe fostul general roman. Printr-un abuz de putere, Sulla s-a autointitulat
dictator peste întreaga Romă. Dictator în latină se spune Praefectus sau
Prefect în limba noastră. În contextul în care oamenii au fost nemulțumi de
numirea sa în funcție, au strigat în numeroase contexte: ”Ce
are Sulla cu Prefectura.”
12 expresii românești și originile lorCât de sus e al 7-lea cer, care e piatra de încercare și unde a fost codrul Vlăsiei? Iată o listă cu 12 expresii românești folosite în limbajul curent și originile lor: 1. S-a dus pe apa Sâmbetei (a dispărut).
Apa
sâmbetei era, într-o veche credință, un râu care se vărsa în Infern, deci tot
ce cădea în acea apă nu se mai putea găsi.
2. Banul n-are miros
Împăratul
Vespasian i-a urmat lui Nero și a găsit visteria goală. El a pus multe dări,
chiar și pe closete. De atunci, closetele se numesc și vespasiene. Într-o zi,
fiul său Titus (viitor împărat) i-a spus că poporul râde și îl bârfește pentru
că a scos bani din o sursă mirositoare. Vespasian i-a pus sub nas fiului său o
monedă și i-a spus: „Uite, banu n-are miros”.
3. Îi face capul calendar
Este
o expresie veche și a pornit de la faptul că, demult, în calendare apăreau
multe cifre, date astronomice, istorice, geografice care nu puteau fi ținute
ușor minte.
4. Nici în clin, nici în mânecă
Știm
că mâneca este partea hainei care acoperă brațul, iar un clin este o fâșie
oarecare de material. Nu este nici o legătură între acești termeni și expresia
românească „a nu avea nici în clin, nici în mânecă cu ceva sau cu cineva“.
Expresia este veche și se trage din Transilvania. Acolo, țăranii spun „în
mânec” când urcă cu carul un deal și „în clin”, când coboară la vale. Când
căruța și căruțasul stau pe loc, va fi nici în clin, nici în mânec. Expresia a
pătruns în toate regiunile țării și s-a păstrat până azi nu cu sensul primar ci
așa cum am spus să nu ai de-a face cu ceva sau cu cineva în nicio împrejurare.
5. Mă aflu în al 7-lea sau al 9-lea cer
Expresia
e bazată pe credința celor vechi că cerul este alcătuit din mai multe bolte. În
boltele de sus, ajungeau cei fericiți, așa că expresia înseamnă că te afli in
culmea fericirii, desfătării și bucuriei.
6. In vino veritas - în vin este adevărul
Expresie
veche de peste 2000 de ani, este atribuită poetului grec Alceu, care a trăit cu
6 secole înainte de Hristos. Pe vremea lui, celor bănuiți de fapte rele li se
dădea să bea vinuri tari pentru a spune adevărul. Omul la băutură devine
vorbăreț și atunci dezvăluie taine pe care le-ar ascunde dacă ar fi treaz.
7. Muncă de Sisif
Sisif
a fost un rege legendar, pe care Zeus l-a osândit pentru nesupunere să urce un
deal din infern ducând în spinare o stâncă uriașă. Dar cum ajungea în vârf,
stânca aluneca și Sisif trebuia să o ia de la început. Expresia se referă la o
strădanie istovitoare și inutilă, un efort spre un obiectiv imposibil de atins.
8. Piatră de încercare Este o piatră foarte dură de culoare neagră. Piatra este folosită de bijutieri pentru a verifica dacă o bijuterie este din aur și din ce fel de aur. Bijutierul freacă obiectul pe piatra neagră, și pe fâșia subțire de metal rămasă pe piatră se toarnă apă tare (acid nitric). Dacă metalul nu este aur, urma dispare, dacă este aur, culoarea căpătată de urma galbenă indică felul și caratele aurului. Expresia „piatră de încercare” se folosește când este vorba de o probă foarte grea pe care cineva trebuie să o treacă. 9. Codrul Vlăsiei
Se
întindea din nordul Bucureștilor până la Cernica, Snagov, chiar aproape de
Ploiești. A trece prin această pădure era un act de mare curaj pentru că
tâlhăriile acolo se țineau lanț. Vorba „ca-n codru Vlăsiei” se aplică și azi
celor care fură fără rușine din avutul public. Expresia mai înseamnă un loc
fără control, unde domnește jaful și frauda.
10. Pielea ursului din pădure
Expresia
provine dintr-o fabulă de La Fontaine. Doi prieteni au vândut unui blănar blana
ursului pe care îl vor vâna a doua zi. Pornesc ei la vânătoare, se întâlnesc cu
ursul, dar, cuprinși de groază, unul se urcă într-un copac iar celălalt face pe
mortul. Ursul nu mănâncă stârvuri, și după ce l-a mirosit pe cel de jos a
plecat. Prietenul din pom coboară și-l întreabă pe cel de jos ce i-a spus ursul
la ureche. „Mi-a spus să nu-i mai vând pielea până nu-l vânez”. Sau în alte
fabule i-ar fi spus să-și aleagă cu grijă prietenii. Folosim expresia pentru a
stabili că numai ce este în mână nu e minciună, sau se mai folosește atunci
când un prieten ne dezamăgește.
11. Dacă tăceai, filozof rămâneai
Maxima
este extrasă din lucrarea „Mangâierile filozofiei” care aparține filozofului
antic Boethius. Acesta se afla în închisoare pentru niște declarații care n-au
plăcut regelui. Maxima trebuie folosită cu discernământ în împrejurarea când
tăcerea poate fi mai inteligentă decât cuvântul.
12.Vorbe de clacă
Cu
înțelesul de „vorbe fără miez, de flecăreală”. Expresia este legată de mica
adunare de vecini de la sat, numită clacă. Vecinii se adunau și ajutau la muncă
pe unul dintre ei. Acolo se spuneau tot felul de snoave, de ghicitori și de
bârfe din sat.
DIVERSE
Când freci menta, n-ai de ce să bagi mâna-n foc
Folosim zi de zi o
mulțime de expresii din limba română, fără a acorda prea multă atenție sensului
acestora. Chiar dacă multe dintre ele sună ciudat la o analiză sumară, toate
aceste expresii încep să capete sens atunci când examinăm trecutul și
descoperim originea acestora.
Spre exemplu, „A freca
menta” însemnă să lenevești, să stai degeaba, să te ferești de muncă. Pe
vremuri, mesele erau frecate cu mentă, pentru a oferi un miros proaspăt în
timpul cinei. Aceasta era una dintre cele mai simple sarcini, iar majoritatea
oamenilor prefera să frece mesele cu mentă, decât să facă alte activități
obositoare. Prin urmare, cei care voiau doar să pretindă că munces, frecau
menta.
„A sta de șase”, o
altă expresie cunoscută, înseamnă să păzești ceva, să stai la pândă. Expresia
își are originea din aviație, mai precis, din Primul Război Mondial. Pentru a
comunica rapid și eficient, piloții foloseau metoda ceasului. Avionul era
înconjurat de un ceas imaginar, iar piloții se atenționau între ei, în cazul
eventualelor pericole, folosind orele de pe acest ceas imaginar. Spre exemplu,
atenție la 3 sau atenție la 9, însemna că pericolul vine din dreapta, respectiv
stânga. Atenție la 6 însemna să fii atent la spatele tău. De aici cifra 6 a
început să fie folosită în alte contexte, cu înțelesul de a-ți proteja spatele.
„A fi prins cu mâța-n
sac” înseamnă să fii prins cu o minciună. Chiar dacă la prima vedere am
crede că pur și simplu cineva a furat o pisică și a fost prins cu ea în sac,
expresia se referă, de fapt, la vânzarea porcilor în târg. În trecut, în
târguri, purceii se vindeau în saci legați. Oamenii nu puteau să vadă ce se
află în sac, astfel că vânzătorii profitau de situație, iar în loc de purcel
puneau o pisică în sac. Cei care erau prinși cu această înșelăciune erau, la
propriu, prinși cu mâța-n sac.
„A face capul
calendar” înseamnă să stresezi pe cineva, oferindu-i prea multe
informații. Expresia a apărut odată cu invenția tipografiei. Printre primele
lucruri printate și vândute în masă, au fost calendarele, iar pentru a încuraja
cumpărarea lor, producătorii adăugau diferite informații, precum proverbe,
sărbători, sfaturi, horoscop, meteo și multe altele. Astfel, calendarele
deveneau niște reviste, cu o mulțime de informații. Iar pentru că hârtia era
scumpa, scrisul era mic și informația extrem de înghesuită pe pagină, de aici
și expresia a face capul calendar, adică a copleși cu prea multă
informație.
„Colac peste
pupăză” este o zicală care se referă la momentul în care există deja un necaz
și apare o altă problemă (ex. Ca și când n-ar fi fost de-ajuns povara ei
peste mine, îmi mai trebuia și tu, colac peste pupăză). Colacul este un
simbol al înmormântării, iar pupăza nu se referă la o pasăre, ci la un tip de
pâine tradițională de nuntă. Deci, expresia „colac peste pupăză” se
referă la o înmormântare care vine imediat după o nuntă.
„A băga mâna în
foc” pentru ceva sau cineva înseamnă a susține cu tărie acel lucru, a
garanta. Expresia face referire la un ritual vechi de judecată. Pentru a descoperi
nevinovăția unei persoane, aceasta era silită să bage mâna în foc după un fier
încins, să îl țină în mână ceva timp, iar apoi în funcție de cât de repede se
vindeca rana, se determina dacă persoana este sau nu vinovată.
„A scoate din pepeni” pe cineva
înseamnă să scoți din sărite pe cineva, să îl enervezi foarte tare. Pepenele în
această expresie se referă de fapt la o plantație de harbuji și expresia face
referință la modul în care se furau pepenii. Pentru ca hoții să poată fura
pepeni, acești erau nevoiți să scape de paznic. Astfel, unul dintre hoți
încerca să îl stârnească pe cel care păzea plantația, prefăcându-se că fură un
pepene sau jignindu-l, în speranța că îl va face pe paznic să se enerveze și să
fugă după el, scoțându-l dintre pepeni.
„A călca pe
bec” înseamnă să greșești, iar expresia datează din secolul al XIX – lea.
Pe vremea aceea, străzile erau luminate cu gaz, iar arzătoarele din felinarele
stradale erau numite becuri cu gaz. De asemenea, umbra difuză a luminii
stradale semăna cu silueta unui jandarm. În felul acesta, în lumea interlopă,
jandarmii au început să fie porecliți becuri, iar atunci când un hoț era prins
că face o nelegiuire, se spunea că acesta a picat peste un bec.
Teodor
Mazilu
DACĂ VREI...
Dacă
vrei s-ajungi în braţele mele
Suie-te
pe cel mai înalt vârf de munte,
În
Kilimandjaro!
N-ai
să mă vezi pe mine la început,
Eu
am să fiu ascuns în stânci şi spaime.
Încrede-te-n
abisul care ţi se-ntinde!
Crede-n
stâncile care te vor ucide!
Aruncă-te!
Lasă-te
zdrobită!
Fără
să întrebi nimic,
Fără
să speri nimic.
Şi
atunci,
Prăbuşită,
Din
cel mai înalt vârf de munte,
Din
Kilimandjaro,
Te
vei trezi zâmbind în braţele mele...
Totul e așa
dar și așa ca un cui ruginit a venit toamna fetița cu păpușă de cârpă numără frunzele istovite și umblă pe vârfuri în poemele mele pe lângă casa bătrână nu trece nimeni o frânghie de rufe se clatină bate vântul nu mă atinge ca o frunză uscată mă răsucesc.
Cine
își mai amintește de fetița cu plete lungi
care strânge în brațe o păpușă de cârpă?
Сергей Есенин / Serghei Esenin
"Все живое особой метой..." / "Tot ce iveşte viaţa
mai deosebit..."
Tot ce iveşte viaţa mai deosebit Se vădeşte din timp, aşadar, De n-aş fi fost poet, de bună seamă, Aş fi fost un hoţ şi-un potlogar. Firav şi scund, printre băieţi Întotdeauna drept erou treceam, Adeseori cu nasul sfărâmat Acasă la mine mă întorceam. Şi-i murmuram cu gura însângerată Mamei ce cu frică mă întâmpina: "Nu-i nimic! Mă-mpiedicai de-o piatră, Astea până mânine se vor alina". Şi-acum, când s-a răcit răstimpul Din mănunchiul zilelor acele, O neliniştită şi dârză forţă Izbucneşte în poemele mele. Vorbele de aur s-au strâns grămadă, Şi în fiecare vers, necontenit, Se răsfrânge izbânda de atunci A zurbagiului ce nu s-a potolit. Ca şi atunci, mândru şi îndrăzneţ, Pasul mi-e la fel de apăsat... Dacă altădată mă pocneau în bot, Acum sufletul îmi e însângerat. Azi le spun lepădăturilor rânjinde, Şi nu mamei ce mă întâmpina: "Nu-i nimic! Mă-mpiedicai de-o piatră, Astea până mâine se vor alina". Переводчик: Адриан Букуреску Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
[Secvenţă din
"Apa Sâmbetei"]
– Ce-aştepţi, maică,-n poartă,
ce-aştepţi, maică,-n prag ? – Apă, apă moartă, pentru fiu-mi drag.
M-am
rugat de înger
s-o aducă-n cupă, însă plâng şi sânger că se face după-
masă şi-o să scapete,
că-i departe pân’ und’ se bat în capete munţi cu creştet spân,
printre care poartă-ţi
faci şi,-ndată, furi apă, apă moartă, şase-şapte guri.
Apă care-ncheagă
oasele, sub piele, după ce le leagă zdravăn, între ele.
Numai după asta
dai cu apă vie, – îngerul, de asta,-l tot aştept să vie,
că mi-a fost tăiatu
potera, băiatu, – ce Întraripatu are să-l învie...
Raluca Faraon
|
|
|
ți-am zis
oprește-te
între ochii noștri se trage cu un colt 45 între gurile noastre se operează pe cord deschis știi doar am jurat că nu voi opri războiul acesta care a izbucnit la ora 6 AM între două state de pe harta cuvintelor îmbrăcate pe dos cu un camuflaj de idei țâfnoase nici măcar nu voi răsufla când inima aceasta nesăbuită care s-a tot dus prin tranșee să adune cartușele goale va fi operată (de fapt nu am garanția că va supraviețui) așa că oprește-te îți promit că ne vom săruta în cele cinci minute de pace absolută care vor mai exista vreodată
DOAMNE, DE MĂ ȚII
-NTRE CERURI...
DOINA FILIP( PAVEL)
( repostare) *** Doamne, de mă plimbi prin Rai cu amare necuvinte pe altare de cenușă, cheamă Îngerul de nori să-i deșir pe dinainte aripa cu gust de flori, răsucită in brândușă. Doamne, spaima mea de aștri unde numai tu călcai... *** Doamne, de ma plimbi prin Iad ferecat în strai de lup ziditor în lut și carne, du-mă, Doamne , peste Lethe și tivește- mi peste trup un sărut și-o luntre veche lăcrimând printre lucarne... Doamne, unde este Styxul pentru Robul tău nomad? *** Doamne, de mă ții- ntre Ceruri În ghirlande de liane îngerul meu biciuit între două Purgatorii rătăcind printre icoane și-anotimpuri iluzorii, mai aruncă din piroane și mai înflorește- mi clipa, că îmi sângerează geruri, că imi veșnicește -aripa ...... Vai, ce disperată-i calea răstignirii-n rugaciune, Doamne, ce deșertăciune!
POEZIA PE LOC
tablou de octombrie
la
naiba cu octombrie ăsta
caută fetițe le răspunde la autostop le permite compania frunzelor apoi se anunță o dispariție un incendiu cardiologic sos câteva castane se ceartă pe spațiul unei instituții vântul sparge nuci de trotuar este o istorie elementară despre cum să treci peste toamnă dinamic împrumutând din culoarea care nu se pierde indiferent de ambițiile noastre de a lipi cuvintele pe diferite acrilice cu gândul unui tablou expus unor poete cu lipsă de coperte doritoare de faptă poetică pe hârtia ucigătoare de copaci orgoliile se traduc în culoarea oului de rață ambițiile în penajul de struț la naiba poezia nu este cultul obsesiilor este libertate clipa unui sărut cu cea mai searbădă închipuire de iubire
ochiul bătrânei
o bătrână te priveşte cu un singur ochi.
e târziu şi simţi cum pielea ta se ridează se usucă se strânge. ochiul treaz iscoditor parcă vede prin tine. fiecare venă, fiecare organ. te simţi speriat. ochiul bătrânei controlează trupul tău. mergi pe stradă cu mâinile în buzunare şi fluieri. trecătorii întorc capul după tine. tu mergi liniştit. nu-ţi pasă de nimic. adevărul e că ţi-e foarte foame şi fluieratul tău se stinge odată cu ţigara peste care calci acum. ochiul te priveşte din spate. tu ştii că nu ajungi nicăieri. totul, absolut totul funcţionează în gol. şi totuşi de trei ore mergi în jurul camerei.
azi te-a bătut măr un boschetar. îţi pui plasturi,
te priveşti în oglindă şi râzi isteric. în oglindă se reflectă într-un colţ ochiul bătrânei. ochiul bătrânei te urmăreşte oriunde te duci. vede tot ce faci. îţi ştie cea mai neînsemnată mişcare. te gândeşti la sinucidere. la metoda cea mai simplă. din penumbră ochiul bătrânei clipeşte satisfăcut.
Vişan Dragoş
|
|
|
Gopky 1
. De capul meu sunt doamnă ce vreți să știți aaaaa... cum mă numesc eu (vă mănâncă... vă mănâncă...) păi mă cheamă Gopky mersi doamna alt nume n-am așa m-au numit la centru Gopky altă casă n-am avut în viață acu' m-au dat afară din martie umblu de șterg parbrize WC-uri de restaurante curțile de la benzinării și-autobaze car în spate marfă de la mașini (și chestii "găsite" ori "recuperate") în magazine și aprozare noaptea mai primesc misiuni (ce-mi plac cluburile ce mi se-nvârt ochii-acolo) ce știți nu știți nimic noaptea muncesc mut nu mult ci mai cu spor pentru buzunarul meu odat' era gol-gol . V-ați făcut mare pomană mă înțoliți bine (văd după marfă ce pachet mare!) n-am deschis - stați puțin să-mi dau și maieul jos o s-arăt a bărbatul matale îmbrăcat de la Apaca mă dau după gardu' ăla viu să-mi scot... ca să iau și boxeri de mort . Cum (nu cred nu cred) avea pălăria asta de gangster de la Cocoru' hai că-mi vine șnur peeeeeeerfect și ziceți că n-a mers în sicriu că era bej cu bandă neagră și îndoliat la cap ar mai fi tras pe careva din viață după el . Ia să văd mai bine ce-i aici cum se îmbrăca domnu' - opa ce-i asta nu mi-ați zis nimic . De ce sacou'-i roșu pantalonu' de ce-i galben pantofii-s buni rău bunăciune la preț italieni... dar de ce-s așa de mov cu vârfurile albe . Batista asta roz cu dungi portocalii ziceți că mă aranjează... pentru buzunarul de la piept . Nici chiar așa luați-o matale (v-o fi supărat golanul) hai nu plângeți (ce mă învârtosați cu lacrimi sunteți faină) găsiți poate p'altul
*
Tranquil mind
. Târziu în viață cam pe-o vreme ca aceasta mi-am învățat trupul să-i apăr speranța . Iată visul mea ce adăsta s-apară |
|
luni, 21 octombrie 2019
POESTON
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu