Flori
Bălănescu – Moș Nelutzu G – Dorina Chiriac – Nona Șerbănescu – Paul Tagney –
Constantin Abăluță – Lazăr Magu – Adrian Bucurescu – Liliana Popa – Streche Nicolae
– Doina Boriceanu – Cristi Neacșu – Octavian Soviany – Ioan Miclău Gepianu –
George Anca
Flori Bălănescu
De la textul, pe care îl consider de foarte mult bun simț,
al lui Vasile Ernu la articolul unui domn Petre M. Iancu, este o diferență de
conținut, de nuanțe și de contextualizări ca de la cer la pământ. Acum chiar
pot să spun ce m-am abținut zilele trecute: filmul acela marca emag, sau cum
s-o fi numind, este o ridicare la fileu pentru „disidentul” Mihai Șora. Să
lăsăm bunicii în pace, cum spune (nu mai rețin termenul exact) în postarea lui
un prieten, dar nici să nu ne prefacem că vârsta ține loc de orice. Toți
oamenii îmbătrânesc (Punct.). Dacă Vasile Ernu a făcut o comparație care nu e
doar de bun simț, ci evidentă pentru orice om onest intelectual și moral, Dl
Iancu îl transformă pe Mihai Șora într-un adevărat rezistent la comunism. Și
pentru că aroganța complexată superior trebuie subliniată, a găsit de cuviință
să strecoare și numele lui Paul Goma, atât cât să balanseze mult în favoarea
lui M. Șora. Evident, totul este retorică. Tot ce a găsit de spus a fost: „în
epoca în care Paul Goma adera entuziast la PCR” (o minciună, prin îngroșarea
tușelor și prin sublinierea în context; Goma în 1968 era entuziast la gândul că
e momentul să trecem Prutul și să eliberăm Basarabia, în împrejurările
„entuziasmului” general furnizat de discursul ceaușesc din balcon). Se
înțelege, în epoca aceea, Mihai Șora era, dimpotriva „comunistului” Goma,
luptător și rezistent împotriva regimului comunist. Am citit diverse „luări de
poziții”, articole, postări pe fb, dar nu am găsit nicăieri această firească și
la îndemână observație, în două puncte: 1. un intelectual, „filosof” pe
deasupra, fie și de 103 ani, nu se pretează la astfel de jocuri actoricești,
prin urmare, „bunicul” filosof nu este scutit de responsabilitate, nu l-a
obligat nimeni să se dea victimă și rezistent; 2. nu e nimic jignitor în a fi
actor, doar că Dl Șora nu este (de meserie!), însă în acel filmuleț joacă un
neonorabil rol de victimă a regimului comunist, intrând în rol, asumându-l.
Orice ar spune unii, istoria nu poate fi rescrisă la nesfârșit din considerente
de necesitate istorică, și mă amărăște să văd cum prieteni, chipurile, aflați
pe aceeași lungime de undă cu mine, sar fără discernământ în apărarea (fără
argumente a) onoarei știrbite a lui Mihai Șora (vedetă publică), unii dintre ei
chiar (încă, și încă, până când?) în defavoarea imaginii lui Paul Goma. Nu Ernu
i-a „învrăjbit” când a scris, pentru că, repet, despre altceva era vorba, ci
agenții din umbră care au sărit să stoarcă o „știre” suculentă, ba chiar cu
bonus: mulți au aflat prilejul să mai lovească o dată în Goma. Care, spre
deosebire de Șora, nu este „vedetă” și nici privilegiat de atenția opiniei
publice „progresiste” din România. Autorul articolului n-a auzit că Paul Goma,
prin gestul lui singular, a „eliberat” sau a ajutat să se elibereze foarte
mulți români în anul crunt 1977 și după. N-a auzit nici că și Paul Goma a
scris. Și de aici povestea se tot complică... Teribil este ce metodologie
elaborată de a se regrupa și a se apăra unul pe celălalt au cei care s-au atins
spre beneficiul lor, într-un fel sau altul, de comunism. Zic să mai citim, să
mai medităm, să nu mai sărim ca Poiana lui Iocan la verbalizare. Alternativa e
să rescriem istoria ca descreierații.
P.S. Văd că apar opinii în apărarea lui M. Șora. Dar eu îl atac pe Șora? Citiți textul de la care a pornit postarea mea, luminați-vă! Poate că nu peste mult timp vom primi circulară pe unitate să îl numim și pe Mihai Șora printre disidenți/opozați/rezistenți.
P.S. Văd că apar opinii în apărarea lui M. Șora. Dar eu îl atac pe Șora? Citiți textul de la care a pornit postarea mea, luminați-vă! Poate că nu peste mult timp vom primi circulară pe unitate să îl numim și pe Mihai Șora printre disidenți/opozați/rezistenți.
Săvorbească şi nea Ion
În sprijinul MORALEI
În sprijinul MORALEI
Unii, au pornirea de a fi
luminătorii, moraliştii unui popor şi, pe cale de consecinţă, conducătorii
acelui popor, indiferent de ceea ce au făcut într-o perioadă sau alta a vieţii
lor.
Nu am nimic personal pentru unul ca Brucan, Tismăneanu, Băsescu, Liiceanu sau Mihai Şora. Îi detest fără patimă. Pentru un singur motiv: cine a minţit, a furat, a pactizat o dată cu partea imorală, rea a vieţii sociale, nu poate participa la construcţia unei societăţi morale. Şi tocmai de această teapă sunt cei numiţi şi, desigur, nu numai ei. Închipuiţi-vă o vulpe care vine la găini şi le propune o lume morală, dreaptă, democratică, făcând abstracţie că toată viaţa a servit forţelor care au înăbuşit aceste cauze. Puah!
Dacă astfel de oameni s-ar amesteca în mulţime nu ar avea nimeni nimic cu ei, dar când vezi că vor să iasă în frunte, să dea lecţii, te apucă furia. “Bătutul duce pe nebătut!”
Mihai Şora, bătrânul filosof, este un astfel de caracter infect, care beneficiind de faptul că a ajuns la venerabila vârstă de 103 ani şi nevoia (?!) de publicitate a unei companii de vânzări-cumpărări, se scâlâmbăie jalnic, dar nociv pe posturile Tv., ridicându-se în apărarea unor valori fundamentale.
Iată cum se scălâmbăie, minţind fără ruşine:
Nu am nimic personal pentru unul ca Brucan, Tismăneanu, Băsescu, Liiceanu sau Mihai Şora. Îi detest fără patimă. Pentru un singur motiv: cine a minţit, a furat, a pactizat o dată cu partea imorală, rea a vieţii sociale, nu poate participa la construcţia unei societăţi morale. Şi tocmai de această teapă sunt cei numiţi şi, desigur, nu numai ei. Închipuiţi-vă o vulpe care vine la găini şi le propune o lume morală, dreaptă, democratică, făcând abstracţie că toată viaţa a servit forţelor care au înăbuşit aceste cauze. Puah!
Dacă astfel de oameni s-ar amesteca în mulţime nu ar avea nimeni nimic cu ei, dar când vezi că vor să iasă în frunte, să dea lecţii, te apucă furia. “Bătutul duce pe nebătut!”
Mihai Şora, bătrânul filosof, este un astfel de caracter infect, care beneficiind de faptul că a ajuns la venerabila vârstă de 103 ani şi nevoia (?!) de publicitate a unei companii de vânzări-cumpărări, se scâlâmbăie jalnic, dar nociv pe posturile Tv., ridicându-se în apărarea unor valori fundamentale.
Iată cum se scălâmbăie, minţind fără ruşine:
-”Aveam
30 ani când viaţa s-a oprit. Când s-a lăsat cortina şi ziduri au început să fie
înălţate. Aveam 30 ani când ne-au condamnat pe toţi la frică. Iar pe copiii
noştri la foame şi la frig. Ne-au condamnat la întuneric, o beznă din care mulţi
au încercat să scape, însă puţini au reuşit. Aveam 30 ani când ne-am pierdut ce
aveam mai aproape de suflet: libertatea.
Pemiteţi-mi să o sărbătoresc acum, la 30 ani de când mi-am recâştigat-o, lucru pe care eu îl fac de atunci în fiecare zi. La mulţi ani, dragii mei!“
Pemiteţi-mi să o sărbătoresc acum, la 30 ani de când mi-am recâştigat-o, lucru pe care eu îl fac de atunci în fiecare zi. La mulţi ani, dragii mei!“
El crede că nimeni nu mai ştie ce a
făcut el. Că el a fost cel care a lucrat pentru ridicarea zidurilor – a activat
alături de comuniştii francezi, alături de comuniştii ruşi, care au acaparat
puterea în România.
Acest moşneag oportunist, cu trecutul lui, iese în stradă alături de #Rezist şi GDS, cerând: „Apărați libertatea”, „Apărați statul de drept”, independența....
Mai avea să ceară să fie votat ca Primul Înţelept al Ţării...
Acest moşneag oportunist, cu trecutul lui, iese în stradă alături de #Rezist şi GDS, cerând: „Apărați libertatea”, „Apărați statul de drept”, independența....
Mai avea să ceară să fie votat ca Primul Înţelept al Ţării...
Iatăl pe oportunist, în calitate de
Ministru al Culturii (membru al GDS), la Casa lui Nichita Stănescu, în 1990.
-Fetița
dvs are epilepsie?
-Da.
-Sunteți sigură?
-Poftim?
-Nu arată ca un copil cu epilepsie. E foarte frumoasă.
-Dar cum arată un copil cu epilepsie?
-Păi...
-Da.
-Sunteți sigură?
-Poftim?
-Nu arată ca un copil cu epilepsie. E foarte frumoasă.
-Dar cum arată un copil cu epilepsie?
-Păi...
Drag coleg de
țară, copiii cu epilepsie arată ca tine. 😊 Nu umblă contorsionați și vineți pe stradă, nu sunt urâți,
strâmbi, nu scrâșnesc, nu își dau ochii peste cap. Ok, nu tot timpul, slavă
Domnului. Da, cel mai probabil te-ai speria când ai asista la o convulsie a
lor. Of, da, și câteodată durează mult și viața lor e în pericolul extrem. Și câteodată
"extrem" se-ntâmplă. Da.
(aici aș vrea să am o liniște cât o
vecie)
Dar boala nu este identitatea lor, nu
le e nume, nu e etichetă.
Copiii cu epilepsie au, fiecare, un potențial de împlinit, ca orișicine, iar boala, da, îi face să trăiască, alături de familiile lor, într-o continuă, dureroasă încercare de împăcare cu pericolul continuu și extrem care-i urmează ca un nor deasupra capului oriunde merg și-n orice clipă a existenței, chiar și-n somn. Vei vedea mai degrabă părinți care arată cum crezi tu c-ar arăta un epileptic, pentru că un părinte n-are somn și n-are liniște pentru ca al său copil să fie într-o oarecare formă de siguranță, atâta cât depinde siguranța copilului de el. Și chiar mai mult. "Peste putință" este calea părintelui unui copil cu epilepsie, cum peste-nchipuire este a copilului său afectat.
Copiii cu epilepsie au, fiecare, un potențial de împlinit, ca orișicine, iar boala, da, îi face să trăiască, alături de familiile lor, într-o continuă, dureroasă încercare de împăcare cu pericolul continuu și extrem care-i urmează ca un nor deasupra capului oriunde merg și-n orice clipă a existenței, chiar și-n somn. Vei vedea mai degrabă părinți care arată cum crezi tu c-ar arăta un epileptic, pentru că un părinte n-are somn și n-are liniște pentru ca al său copil să fie într-o oarecare formă de siguranță, atâta cât depinde siguranța copilului de el. Și chiar mai mult. "Peste putință" este calea părintelui unui copil cu epilepsie, cum peste-nchipuire este a copilului său afectat.
Ce poți să faci?
Ai dreptul să nu faci nimic. Ai dreptul să treci mai departe. Ai dreptul să n-ajuți, ai dreptul să n-asculți.
Nu-i vina ta că e copilul ăla secundă de secundă cu pericolul extrem alături.
Nu-i vina ta că, cel mai adesea, boala lui e una "scumpă", căci presupune nu doar medicație, dar și multiple analize (lunare, câteodată), testări genetice îngrozitor de scumpe în afara țării, terapii complementare (cognitiv-comportamentale, kinetoterapie), diete alimentare drastice de control al crizelor, programe specifice de educație (în afectări cognitive majore).
Nu-i vina ta. Și nu-i responsabilitatea ta. Ai dreptul să nu fie. Ai dreptul să întorci privirea. Ai dreptul să trăiești după putința și credința ta.
Ai dreptul să nu faci nimic. Ai dreptul să treci mai departe. Ai dreptul să n-ajuți, ai dreptul să n-asculți.
Nu-i vina ta că e copilul ăla secundă de secundă cu pericolul extrem alături.
Nu-i vina ta că, cel mai adesea, boala lui e una "scumpă", căci presupune nu doar medicație, dar și multiple analize (lunare, câteodată), testări genetice îngrozitor de scumpe în afara țării, terapii complementare (cognitiv-comportamentale, kinetoterapie), diete alimentare drastice de control al crizelor, programe specifice de educație (în afectări cognitive majore).
Nu-i vina ta. Și nu-i responsabilitatea ta. Ai dreptul să nu fie. Ai dreptul să întorci privirea. Ai dreptul să trăiești după putința și credința ta.
Dar nu ai
dreptul să judeci un copil cu epilepsie de parcă boala sa ar fi defectul său.
N-ai dreptul să-ti înveți copilul să-l ocolească de parcă ar fi
"turbat" sau "posedat". Îl vei determina pe-al tău copil
să-l agreseze si să-l batjocorească pe colegul său care are deja destule
probleme. Vitale probleme. N-ai dreptul să faci asta. N-ai dreptul să-i faci
asta nici copilului tău; să îi retezi putința de a discerne si de a se lăsa
hrănit în spiritul uman al apropierii pe baza intereselor si pasiunilor comune,
nu pe baza separației absurde, oribile după "reguli naturale" care nu
țin de voința omului.
Și cu tine vorbesc, domnule/doamnă profesor care faci asta, și cu tine, vecine, trecătorule, turistule, și chiar cu tine, doamna/domnul farmacist.
"You have the right to remain silent." 😜
You have the right to even ignore and delete information.
Dar nu ai dreptul să râzi de copiii ăștia, să ataci, să agresezi, să etichetezi, să sfidezi, să respingi. N-ai dreptul să împiedici un copil deja afectat să-si împlinească viața după potențialul propriu. Afectiv și intelectual. Ca toți ceilalți.
Dacă nu vrei să faci ceva să îl ajuți (e dreptul tău, insist), lasă-l în pace.
Și cu tine vorbesc, domnule/doamnă profesor care faci asta, și cu tine, vecine, trecătorule, turistule, și chiar cu tine, doamna/domnul farmacist.
"You have the right to remain silent." 😜
You have the right to even ignore and delete information.
Dar nu ai dreptul să râzi de copiii ăștia, să ataci, să agresezi, să etichetezi, să sfidezi, să respingi. N-ai dreptul să împiedici un copil deja afectat să-si împlinească viața după potențialul propriu. Afectiv și intelectual. Ca toți ceilalți.
Dacă nu vrei să faci ceva să îl ajuți (e dreptul tău, insist), lasă-l în pace.
Orice om are dreptul la împlinire
conform potențialului și voinței activ exprimate.
Rectific extrem:
Orice om are dreptul esențial la ratare (e un drept). By choice; numai din indolență, lene, deviere comportamentală etc. PRIN OPȚIUNE.
Nu ai dreptul, omule, să împingi un alt om la ratare din alte cauze decât acelea care țin de voința lui sau lipsa acesteia. N-ai dreptul să tai aripi, n-ai dreptul să calci suflete-n picioare.
Rectific extrem:
Orice om are dreptul esențial la ratare (e un drept). By choice; numai din indolență, lene, deviere comportamentală etc. PRIN OPȚIUNE.
Nu ai dreptul, omule, să împingi un alt om la ratare din alte cauze decât acelea care țin de voința lui sau lipsa acesteia. N-ai dreptul să tai aripi, n-ai dreptul să calci suflete-n picioare.
Copilul cu epilepsie nu e
"pedeapsa pentru păcatele părinților", ale bunicilor și-ale bunicilor
bunicilor lui în veacul vecilor. Ieși, omule, din bezna misticismului din evul
mediu, de când Pământul era plat. Haide și tu cu noi în secolul acesta care-i
destul de tulburat cu toate cele ale sale. Nu îi mai atârna și balele și
zoaiele prostiei vremilor barbare.
Ai dreptul să te bucuri de toate ale
tale, de toate câte le muncești si le înfăptuiești. În pace. Dar și ăl de
alături tot dreptul ăla-l are. Pe al lui.
Lasă dreptul colegului în pace. Că ai și tu pe-al tău la fel.
Lasă-l în pace.
Lasă dreptul colegului în pace. Că ai și tu pe-al tău la fel.
Lasă-l în pace.
A, p.s.: nu
mai mușcați pe nimeni de deget. nu ajută. 😂 voi reveni pe alte căi cu primul ajutor.
Atâta pentru azi. For actually no
specific reason. Că sunt mai multe.
N-am poză. Scroll mai departe,
colega. Pace.
Azi,
înainte să plec de acasă, Indira se uita la un episod dintr-un desen foarte
sexist, Casa Loud. Un desen în care personajul principal e băiat și restul
toate surorile sunt fete. El e mereu vocea rațiunii, ele sunt decorul cum ar
veni. În episodul acesta el o învăța pe sora lui cu 12 ani mai mare să conducă
o mașină și ea nu reușea. A reușit doar pe o aplicație când i s-a spus că merge
la mall la cumpărături. El deși mult mai mic o patrona și îi explica și ea nu
înțelegea. În cele din urmă am închis și nu am aflat cum se termina acel
episod. I-am explicat Indirei că este un film sexist și că ăsta e un stereotip
că femeile nu pot conduce mașina. Nu am știut să îi explic exact de ce și în ce
fel o va afecta.
Apoi am plecat spre ARTHUB. Pe Calea
Vitan după Auchan urmează o curbă destul de strânsă. În acea curbă un domn
parca. Da da. Parca cu spatele. Eu pe banda din dreapta. Pe banda din stânga
mea, mașină. Am de ales între a intra în mașina domnului care parca, în mașina
domnului din stânga sau a pune frână. Evident, frână. Domnul care parca nu prea
reușea și reia manevrele. Dau semnal și încerc să ies din spatele lui că na,
stăteam în curbă și mă putea izbi oricine din spate. Deci cum spuneam,
semnalizez, mă asigur, pe banda a doua vine ceva. Stau în banca mea. Ajuns în
dreptul meu respectivul șofer claxonează puternic și lung, deschide geamul și
îmi urlă ceva. Ridic mâna și spun scuze. Deși nu aveam chiar nicio vină dar îmi
dau seama că părea că i-aș fi ieșit în față, ceea ce eu nu făceam dar ar fi
putut să pară că fac deci mă rog, niște scuze nu au omorât pe nimeni. Reușesc
să ies din spatele mașinii care parca, șoferul nervos mă așteaptă la 3 m mai
încolo cu geamul lăsat. Îmi urlă iar că ce căutam acolo, că e doar vina mea,
proasto, tâmpito, imbecilo de ce stăteai fă în curbă?? Încerc să îi explic că
mă deplasam regulamentar, că nu e vina mea că ăla parchează în curbă. Îmi mai
urlă o dată: Proasto! Tâmpito! și după ce pornim trage de volan să îmi ia fața.
Apoi iar. Am călcat și eu accelerația și am făcut ceva ce nu mai fac de 12 ani,
slalom. L-am pierdut rapid dar am rămas cu gustul amar.
La întoarcere, din nou zona Auchan
Vitan. Am verde și traversez intersecția. La trecerea de pietoni roșu pentru
pietoni. Am viteza regulamentară dar am viteză pentru că veneam de pe verde și
nu am stat la semafor. La trecere încetinesc că așa încetinesc eu. Mă asigur.
De pe trotuar un bărbat pune piciorul pe trecere și are intenția clară de
traversare. Întuneric beznă. Ce vă zic e în fracțiuni de secundă dar pare lung.
Claxonez. Frânez. El are căști în urechi și tastează pe telefon. Frânez cu
scârțâit în dreptul lui. Alți doi pietoni pe o parte a străzii și alt pieton pe
cealaltă stau și așteaptă să se facă verde. Doar el în mijloc. Toți patru ne
uităm la acest om care a traversat pe roșu și la cum m-am oprit la 50 de cm de
el. Ce credeți însă că face el? Se pune în fața mea și începe să urle. Proasta
dracului de ce claxonezi muisto? Vrei să îți iau familia la pulă să nu mai
claxonezi în viața ta de panaramă? Șoc. Frate tocmai te-aș fi putut călca pe
roșu. În timp ce mă înjură mă întreb de ce naiba nu l-am călcat totuși? ce
resort cretin m-a pus să frânez. În timp ce el mă înjură se face verde. Și ce
credeți, începe să urle: Uite fă, e verde, nu mă mai mișc de aici, am trecut pe
verde! și stă în fața mașinii și face semne obscene și urlă în timp ce cei trei
pietoni care văzuseră totul trec liniștiți și își văd de viața lor. Se
îndepărtează și eu rămân cu cretinul în față care continuă să urle preț de un
semafor. Se face roșu. Ambalez motorul. Până la urmă pleacă din fața mașinii și
mă lasă.
Cred că am
aflat cum să îi explic Indirei să recunoască mesajele sexiste și misogine și
cum să se ferească de stereotipuri ca măcar să știe ea că sunt imbecilități.
Dar cum o să o feresc de societatea în care va crește, chiar nu știu. Și sunt
foarte tristă.
"ENGLISH
POEMS AND WRITINGS"
OVERVIEW:
A significant collection of truly artistic and original poetry and prose was created by Paul Tagney's natural ability to record his unique perspectives on life's special moments.
These include inspirations from family, friends, nature, challenges, romance, passion, cultures, life, and death.
The book's artistic writings cover the author’s life experiences and travels over 40+years, from the 1960's cultural revolution, well into the 21st century.
He opens his heart and soul through all the many creative word tapestries included in this, his latest of four published books.
Each poem or writing is a memorial tribute to people, places, and times that are woven into his life's tapestry.
As you read and reread each unique presentation, your appreciation of the author’s talent will grow,and your own life will be richer for it.
Part One of the book is "Poems", many of which were written in 1964-68, reflecting at least in part the 'hippie' era of those years.
A few later poems were written in 1984 and early 2000+.
Part Two has 3 movie/theater reviews from 1967, when he was writing/editing for a college newspaper, and a wonderful, extensive two-month journal written in Autumn,1971, while living on Vancouver Island.
The book closes with "An Acid Fairy Tale" and a few "More Short Thoughts"
OVERVIEW:
A significant collection of truly artistic and original poetry and prose was created by Paul Tagney's natural ability to record his unique perspectives on life's special moments.
These include inspirations from family, friends, nature, challenges, romance, passion, cultures, life, and death.
The book's artistic writings cover the author’s life experiences and travels over 40+years, from the 1960's cultural revolution, well into the 21st century.
He opens his heart and soul through all the many creative word tapestries included in this, his latest of four published books.
Each poem or writing is a memorial tribute to people, places, and times that are woven into his life's tapestry.
As you read and reread each unique presentation, your appreciation of the author’s talent will grow,and your own life will be richer for it.
Part One of the book is "Poems", many of which were written in 1964-68, reflecting at least in part the 'hippie' era of those years.
A few later poems were written in 1984 and early 2000+.
Part Two has 3 movie/theater reviews from 1967, when he was writing/editing for a college newspaper, and a wonderful, extensive two-month journal written in Autumn,1971, while living on Vancouver Island.
The book closes with "An Acid Fairy Tale" and a few "More Short Thoughts"
AUTHOR
BIO:
Paul Tagney has been writing creatively all his life.
His talent in this artistic field expanded from teenage newspaper reporting to collegiate media articles, to multiple language learning books during his professional teaching career, and on to creative novels reflecting his unique visions about life's amazing journey.
He has lived in Britain, Canada, Mexico, Dominican Republic, Russia, and Ukraine, where he added French, Spanish, and Russian to his spoken languages.
He is currently writing another creative novel, Pagan Celt, which will offer one more example of his special vision on life.
You can follow the progress of that novel and his often daily blogs on www.pagancelt.com and/or www.paultagney.com
Paul Tagney has been writing creatively all his life.
His talent in this artistic field expanded from teenage newspaper reporting to collegiate media articles, to multiple language learning books during his professional teaching career, and on to creative novels reflecting his unique visions about life's amazing journey.
He has lived in Britain, Canada, Mexico, Dominican Republic, Russia, and Ukraine, where he added French, Spanish, and Russian to his spoken languages.
He is currently writing another creative novel, Pagan Celt, which will offer one more example of his special vision on life.
You can follow the progress of that novel and his often daily blogs on www.pagancelt.com and/or www.paultagney.com
Constantin Abăluţă
UNDEVA DEPARTE
Într-o seară un tren îţi covârşeşte
respiraţia
făcându-te să crezi că ai ajuns
departe
undeva unde prieteni tăcuţi te salută
iar tu nu-ţi mai aminteşti numele lor
nu ştii decât că sunt oameni din
viaţa ta
şi uşile care se deschid brusc le
valorifică umbra
odăile curg una din alta tot mai voalate
ca-ntr-o radiografie
călcâiul drept mă doare cu el am
parcurs distanţe mai mari
decât cu stângul şi-n semn de protest
pantoful în care-i închis
calcă pe-o carte de vizită ilizibilă
deja călcată de sute de tălpi e
semnul
că nu-s chiar atît de departe de mine
însumi
şi floarea din vază luminează odaia
cu tremurul scurt
al petalelor sale
orice-ai face dinspre casa scării
vine curent
lipsa unui prieten te ţine treaz
toată noaptea
şi lucrul acesta nici măcar nu te mai
sperie ca altădată
Lazăr Magu
dintr-un tablou de-un galben mat
coboară toamna peste sat.
umbrelă poartă roata morii
iar ploaia râde din toți norii.
corbi de bazalt coboară-n bătătură
- foști angajați la fabrica de zgură,
se pregătesc cu aripa să are
tot cerul de pământ din depărtare.
un vânt de pâslă trece peste casă
- pași de brumă pe cupolă lasă.
coboară toamna peste sat.
umbrelă poartă roata morii
iar ploaia râde din toți norii.
corbi de bazalt coboară-n bătătură
- foști angajați la fabrica de zgură,
se pregătesc cu aripa să are
tot cerul de pământ din depărtare.
un vânt de pâslă trece peste casă
- pași de brumă pe cupolă lasă.
Adrian Bucurescu
Dansatoarea din munți
Și dansa Ea mlădia dansa
și dansa până s-a
prefăcut în nălucă pe ring
... rop-trop... crin-dring...
Și eu beam și eu beam
și-o priveam în extaz până ce-am
început s-aud stelele-n cer
- Viața mea! murmuram
Parcă-n preajmă urlau lupi flămânzi
în lumina albastră a sălii
iar paharele-ntruna țipau:
- Vin sau sânge? ... crin-dring...
Și rotindu-se Ea ochii Ei
ah scrântei
păreau irișii negri ai Ei!
Patru... opt... zece brațe avea!
Tu eșarfă de foc orbitor
lângă tine de tine mi-e dor!
Tu ești arcul voltaic pe ring
și pe mine fulgi negri mă ning
și nu pot ah nu pot să mă sting!
Liliana Popa
Drumul dintre
nori
Eu am crescut
odată cu ciutele
Cu florile de colţ.
Stelele mele n-au căzut în mare,
Îmi arată şi astăzi calea...
Cu florile de colţ.
Stelele mele n-au căzut în mare,
Îmi arată şi astăzi calea...
Seara copacii stau la sfat...
Îi aud murmurând
Când tace vântul.
La asfinţit umbrele copacilor
Se alungesc încet, îndrăgostite
Să atingă zidul de piatră.
Nu pot să calc peste ele,
Le înconjor cu privirea
Mâinile mele îndrăgostie
Dezmiardă norul cu margini de zăpadă.
Noaptea voi ninge peste tine,
Peste fruntea ta
Şi paşii te vor aduce la mine, în pădure.
Pe sub cetini, printre stânci
Dansează hâdul Pan,
Cel cu alai ales..
Îi aud murmurând
Când tace vântul.
La asfinţit umbrele copacilor
Se alungesc încet, îndrăgostite
Să atingă zidul de piatră.
Nu pot să calc peste ele,
Le înconjor cu privirea
Mâinile mele îndrăgostie
Dezmiardă norul cu margini de zăpadă.
Noaptea voi ninge peste tine,
Peste fruntea ta
Şi paşii te vor aduce la mine, în pădure.
Pe sub cetini, printre stânci
Dansează hâdul Pan,
Cel cu alai ales..
Mai alerg şi
acum
Printre nori, printre erori.
Dar mă opresc mereu pe cea mai înaltă culme, cu ciutele....
Printre nori, printre erori.
Dar mă opresc mereu pe cea mai înaltă culme, cu ciutele....
Adrian Bucurescu
Festina lentă
A umflat-o râsul pe Marghioala,
Până ce, de-atâta umflătură,
Se văzu plutind - of, dar-ar boala! -
Peste sat și peste arătură.
- Și-asta-i una! zise zburătoarea,
Când văzu că rochia îi saltă
Și că, hopa-hop, o poartă boarea
Peste miriște și peste baltă.
- Uite, drace, ce-mi văzură ochii!
Exclamă un moș ce vedea bine,
Tot holbat spre centrul largii rochii
Cu bikini brodați cu verzi buline.
Survolă Marghioala România
Și trecu și peste Capitală.
Cât pe-aci s-ajungă și-n Rusia,
Dar o-ntoarse-n țară o rafală.
În sfârșit, a dezumflat-o plânsul,
Dar de-atunci îi place geografia.
- Hei, Marghioalo, mai încet cu râsul!
Ai văzut ce mare-i România?
Nu zice nimica, dar, prudentă,
Numa-n blugi se-mbracă sărăcuța,
Chiar și când, într-o festină lentă,
La islaz își duce ea văcuța.
A umflat-o râsul pe Marghioala,
Până ce, de-atâta umflătură,
Se văzu plutind - of, dar-ar boala! -
Peste sat și peste arătură.
- Și-asta-i una! zise zburătoarea,
Când văzu că rochia îi saltă
Și că, hopa-hop, o poartă boarea
Peste miriște și peste baltă.
- Uite, drace, ce-mi văzură ochii!
Exclamă un moș ce vedea bine,
Tot holbat spre centrul largii rochii
Cu bikini brodați cu verzi buline.
Survolă Marghioala România
Și trecu și peste Capitală.
Cât pe-aci s-ajungă și-n Rusia,
Dar o-ntoarse-n țară o rafală.
În sfârșit, a dezumflat-o plânsul,
Dar de-atunci îi place geografia.
- Hei, Marghioalo, mai încet cu râsul!
Ai văzut ce mare-i România?
Nu zice nimica, dar, prudentă,
Numa-n blugi se-mbracă sărăcuța,
Chiar și când, într-o festină lentă,
La islaz își duce ea văcuța.
Streche Nicolae Florentin
Nevestica - Kate Bush
"Voia
să-și incerce soțul,
știa exact ce să facă:
un pseudonim care să-l păcălească,
n-ar fi putut face o alegere mai rea.
știa exact ce să facă:
un pseudonim care să-l păcălească,
n-ar fi putut face o alegere mai rea.
I-a trimis scrisori parfumate,
și le-a primit cu o încântare ciudată,
la fel ca soția sa, dar cum era ea înainte de lacrimi,
și cum a fost ea înainte de trecerea anilor,
și cum era ea când era frumoasă.
Ea a semnat scrisoarea:
și le-a primit cu o încântare ciudată,
la fel ca soția sa, dar cum era ea înainte de lacrimi,
și cum a fost ea înainte de trecerea anilor,
și cum era ea când era frumoasă.
Ea a semnat scrisoarea:
a
ta,
nevestica, nevestica, nevesticaaaaaa!
nevestica, nevestica, nevesticaaaaaa!
Ea
voia să meargă mai departe,
așa că a stabilit un loc unde să meargă,
pentru a vedea dacă lui ii va placea numele ei de taină,
si când a zărit-o, avea senzația că se mai întâlniseră.
Ciudat cum ea ii amintește de soțioara lui,
capabilă să-i ofere tot ce el are nevoie,
la fel ca soția lui înainte de a se indeparta de el,
la fel ca soția lui când era frumoasă.
El a strigat, eu sunt:
așa că a stabilit un loc unde să meargă,
pentru a vedea dacă lui ii va placea numele ei de taină,
si când a zărit-o, avea senzația că se mai întâlniseră.
Ciudat cum ea ii amintește de soțioara lui,
capabilă să-i ofere tot ce el are nevoie,
la fel ca soția lui înainte de a se indeparta de el,
la fel ca soția lui când era frumoasă.
El a strigat, eu sunt:
numai
al tău,
nevestică, nevestică, nevesticăăăăăă!"
nevestică, nevestică, nevesticăăăăăă!"
Doina Boriceanu
PRIN PULBERE DIVINĂ...
prin pulbere divină se strecoară vânt
lumina crește copacii zilei rotund
l-am vizitat pe Sanherib, rege al
Asiriei,
tabăra gemea de nefericiri glăsuind
și calea s-a ascuns în templul șters
să culeagă florile îngăduinței
securii fugind...
prinde-le, ia-le pe piept ca pe un
pământ
și plimbă-te, ca printr-o ivită
pădure
și alungă-te să stai iar de vorbă cu
mine,
cea care în înfățișare izvorului
sunt!
ți-ai încheiat privirea către mine,
ai răsuflat nălțându-ți pieptul
și citești vers de-ți șade fiorului
bine.
ai spintecat cu degetul sângelui
mirosul
din pulberea de fantezii aduse de-un
fluture.
o săgeată ți-a dat-o în pornire
cineva
și ai surâs la rânjetul fieros
din arc,
și arcul încordat-durere cât îți
plăcea
și-ți zâmbea că eu doar mă prefac...
păcătuiam că-ți țineam dorul,
că te strigam din hăuri de-un divin,
că te doream aprins prin sufletu-mi
să treci, să treci, ca oțelit
suspin...
mi-ai pus înveliș clocotit de fiară
și m-ai pătruns cu sulițe-fier roș
încins,
ficații revărsați pe scrisa soartă
și inima atunci mi s-a desprins.
veneau apostoli în călcâie
sfărâmate,
noroaie puneau vremuri la păstrare,
limpede-n rece cerul glumea în
șoapte,
tumultul creștea tunet peste fapte.
în Cartea firii vine de se așează
ținând fiara supusă, Cuvânt de Zeu,
cărțile se sfâșie de
ierboasă-nvățătură,
îmi fac destăinuiri tuturor cu
norul...
ai cunoscut oare porțile roase de
moarte
și te-ai croit nebun din viața mea?
cum în reavăn de zorii în topire
și în pământ fumegă nor, în ochi -
calea...
unde cămările de taină cu îndemnare
că mă vrei?... m-ai privi în limpede
iubire,
să rupi pecețile de pe uși vechi de
suflete,
să te oglindești în neam-noruire...
ghicește-mă, de mă depărtez prea mult
și părul mi-a crescut cât râuri,
pe ele mergi de la izvoare-n sus, în
sus,
pe ștergar nou de masă înfloresc
gânduri...
mă mai ții minte ca de mereu, mereu?
mă mai aștepți nerăbdător prin
nebulos?
la zi de templu mă întorc, căznit,din
greu
uit cum se sfârșea cânt căzut din
norul gros...
Cristi Neacsu
Omul candelabru (Secvențe, 6)
M-am
născut c-un destin dintr-o țesătură inversată
și-l prăpădesc agăţat de tavan, ca păiengenii asimptotici.
Trupul mi s-a deşirat tridimensional, cam de sus în jos,
el își urăște libido-ul, absurdul contra-facerii naturale.
Am de toate, cele necesare, un trunchi, membre, papile,
și-ntre ele mă fierbe o plasmă biotică, în focurile Gheenei.
Nu pot fi admis proporțional decât de fiinţele-candelabru.
și-l prăpădesc agăţat de tavan, ca păiengenii asimptotici.
Trupul mi s-a deşirat tridimensional, cam de sus în jos,
el își urăște libido-ul, absurdul contra-facerii naturale.
Am de toate, cele necesare, un trunchi, membre, papile,
și-ntre ele mă fierbe o plasmă biotică, în focurile Gheenei.
Nu pot fi admis proporțional decât de fiinţele-candelabru.
Unii ar spune că arăt precum
pararelipipedul yoga,
dar nu-s decât un cub neterminat, c-o viaţă kamasutra ;
citesc soarele invers, la omul normal lumina vine de sus.
Fiind răsucit ombilical îmi consum energiile de pe jos,
le focalizez, le adulmec aburii în cuantele lipite de gresii,
pofta-mi bulimică le degustă pe niște pardoseli fandosite
şi le recompune anti-vertical, ca într-o derivă chioară.
Energiile mele sunt nave spaţiale abandonate gastronomic.
dar nu-s decât un cub neterminat, c-o viaţă kamasutra ;
citesc soarele invers, la omul normal lumina vine de sus.
Fiind răsucit ombilical îmi consum energiile de pe jos,
le focalizez, le adulmec aburii în cuantele lipite de gresii,
pofta-mi bulimică le degustă pe niște pardoseli fandosite
şi le recompune anti-vertical, ca într-o derivă chioară.
Energiile mele sunt nave spaţiale abandonate gastronomic.
Mi-s
alipit plafonului cuaternar, tălpile-l fixează dorsalin
cu siguranţa concretului răsturnat ca o amforă-n deșert
și-n palmele atlasiene prefir lumini galbene cum e nisipul
din care vecinii tavanieri îmi fură toate laserele gratuite ;
deasupra pleoapelor dormitându-mă-n păiengenișul gri
ochii mei entropici inventează albul în farurile clandestine
de pe țărmul ce tace grădinile suspendate ale Semiramidei.
cu siguranţa concretului răsturnat ca o amforă-n deșert
și-n palmele atlasiene prefir lumini galbene cum e nisipul
din care vecinii tavanieri îmi fură toate laserele gratuite ;
deasupra pleoapelor dormitându-mă-n păiengenișul gri
ochii mei entropici inventează albul în farurile clandestine
de pe țărmul ce tace grădinile suspendate ale Semiramidei.
Irişii
geometriilor defecte sorb elixirul răsucirii energetice
în interconectarea pulsarilor, la umbra unui eucalipt-pernă,
adorabil, somnul de sine pe frunzele brizei, sub rădăcini ;
paşii bulversați îmi cară haoticul mers înainte, dinapoi,
chiar eu sunt îngerul-paing în demonul cu aripile-lumini
și-mi blestem tavanul lângă farul eșuabilei malformații,
și inversul vertical în anti-proporţionalul antropologicului,
și reversul versului când îmi transpiră incolor contra-oglinda,
și biomecanica anti-gravitaţiei în fluxul refluxului
coborându-mi zodia-tavan în amontele din aval, inflexibil.
în interconectarea pulsarilor, la umbra unui eucalipt-pernă,
adorabil, somnul de sine pe frunzele brizei, sub rădăcini ;
paşii bulversați îmi cară haoticul mers înainte, dinapoi,
chiar eu sunt îngerul-paing în demonul cu aripile-lumini
și-mi blestem tavanul lângă farul eșuabilei malformații,
și inversul vertical în anti-proporţionalul antropologicului,
și reversul versului când îmi transpiră incolor contra-oglinda,
și biomecanica anti-gravitaţiei în fluxul refluxului
coborându-mi zodia-tavan în amontele din aval, inflexibil.
Și
dacă te blestem, destinule,
nu tot tu îmi rânjești colo jos, pe tavan !?
nu tot tu îmi rânjești colo jos, pe tavan !?
Du-te...
Lasă-mă să-mi palpit inima în norii de sub iarbă
și nu-mi ucide secunda verticală,
o să le respir oceanele, norilor, cu lumina de sus..
Lasă-mă să-mi imaginez epitaful paingului cu aripi
în ne-metaforele incolore din țesăturile inversate
și nu-i ucide visului secunda verticală, unica..
Lasă-mă, sunt doar o stalactită amară
topindu-se diform în e-mailul meduzelor
șerpuind tavanele altor oameni-candelabru..
Du-te...
Lasă-mă să-mi palpit inima în norii de sub iarbă
și nu-mi ucide secunda verticală,
o să le respir oceanele, norilor, cu lumina de sus..
Lasă-mă să-mi imaginez epitaful paingului cu aripi
în ne-metaforele incolore din țesăturile inversate
și nu-i ucide visului secunda verticală, unica..
Lasă-mă, sunt doar o stalactită amară
topindu-se diform în e-mailul meduzelor
șerpuind tavanele altor oameni-candelabru..
Du-te...
Octavian Soviany
fragment de roman
-Nu-i aşa că tot ce vă spun vi se pare oribil? – spuse din nou musafirul. Din păcate, la fel ca la aproape toţi oamenii, simţurile şi mintea dumneavoastră sunt tocite de obişnuinţă. Şi poate aveţi o inimă prea simţitoare, o inimă de femeie. Vreţi să fiu diavolul dumneavoastră? Vreţi să vă învăţ nebunia? Vreţi să vă extirpez inima? Vreţi să vă călăuzesc prin infern? Vreţi să vă arăt lucruri pe care nu le-a văzut niciun muritor? Încredeţi-vă în mine: credinţa călăuzeşte, uşurează, vindecă.
Pe măsură ce vorbea, Maxime se înfierbânta tot mai mult. S-a ridicat brusc de lângă mine şi a început să se plimbe prin cameră agitat. În ochii lui apăruse parcă un fulger albastru de nebunie, înfăţişarea lui căpătase ceva sublim şi înspăimâmtător în acelaşi timp. Glasul său dobândise nişte accente metalice care îmi străpungeau parcă inima.
-O să vă duc în afara lumii, acolo unde simţurile se topesc şi dispar şi unde o să avem un infern numai al nostru! Mai multe infernuri! Un infern pentru dragoste! Un infern pentru bunătate! Un infern pentru suferinţă! Un infern pentru nebunie! Urmaţi-mă! Dispun de toate talentele! Pot preface oricând o uzină într-o moschee! Sunt poate un trimis al lui Dumnezeu!
Îl ascultam cu răsuflarea tăiată, gândurile şi sentimentele mi se învălmăşeau, mi se părea că am în faţa mea un arhanghel ce îmi adresa o chemare căreia nu puteam să mă împotrivesc.
-Pot afirma că deţin adevărul, că ştiu ce este dreptatea, sunt pregătit pentru perfecţiune! Urmaţi-mă şi veţi fi mântuit! O să faceţi cunoştinţă cu nesfârşita mea bunătate, infinita delicateţe vă va alina toate rănile! Vreţi să fim fecioara nebună şi mirele infernal? Vreţi? Vreţi?
Acum Maxime părea epuizat. Tăcu pe neaşteptate, cu fruntea leoarcă de transpiraţie, reluându-şi înfăţişarea de copil neajutorat. Se apropie de mine încet şi îmi zise aproape în şoaptă:
-Spuneţi-mi că vreţi. Nu-i aşa că vreţi?
Răvăşit, cu nervii întinşi pâna la limita suportabilului, abia am reuşit să fac cu capul un semn de încuviinţare.
Maxime îşi puse o mână pe umărul meu.
-Acum o să trebuiască să plec. Dar de data asta voi veni înapoi.
Se îndreptă spre uşă, puse mâna pe clanţă şi, înainte să iasă, îmi aruncă o privire ternă şi obosită, din care fulgerele albastre dispăruseră, şi mă întrebă:
-N-aţi vrea să-mi priviţi goliciunea? Cine priveşte la goliciunea mea este mântuit.
Fără să-mi dau seama prea bine ce fac, m-am ridicat de pe marginea patului şi am schiţat un pas în direcţia lui Maxime.
Acesta îmi întoarse însă spatele şi ieşi, lăsându-mă în pragul unei crize de nebunie
-Nu-i aşa că tot ce vă spun vi se pare oribil? – spuse din nou musafirul. Din păcate, la fel ca la aproape toţi oamenii, simţurile şi mintea dumneavoastră sunt tocite de obişnuinţă. Şi poate aveţi o inimă prea simţitoare, o inimă de femeie. Vreţi să fiu diavolul dumneavoastră? Vreţi să vă învăţ nebunia? Vreţi să vă extirpez inima? Vreţi să vă călăuzesc prin infern? Vreţi să vă arăt lucruri pe care nu le-a văzut niciun muritor? Încredeţi-vă în mine: credinţa călăuzeşte, uşurează, vindecă.
Pe măsură ce vorbea, Maxime se înfierbânta tot mai mult. S-a ridicat brusc de lângă mine şi a început să se plimbe prin cameră agitat. În ochii lui apăruse parcă un fulger albastru de nebunie, înfăţişarea lui căpătase ceva sublim şi înspăimâmtător în acelaşi timp. Glasul său dobândise nişte accente metalice care îmi străpungeau parcă inima.
-O să vă duc în afara lumii, acolo unde simţurile se topesc şi dispar şi unde o să avem un infern numai al nostru! Mai multe infernuri! Un infern pentru dragoste! Un infern pentru bunătate! Un infern pentru suferinţă! Un infern pentru nebunie! Urmaţi-mă! Dispun de toate talentele! Pot preface oricând o uzină într-o moschee! Sunt poate un trimis al lui Dumnezeu!
Îl ascultam cu răsuflarea tăiată, gândurile şi sentimentele mi se învălmăşeau, mi se părea că am în faţa mea un arhanghel ce îmi adresa o chemare căreia nu puteam să mă împotrivesc.
-Pot afirma că deţin adevărul, că ştiu ce este dreptatea, sunt pregătit pentru perfecţiune! Urmaţi-mă şi veţi fi mântuit! O să faceţi cunoştinţă cu nesfârşita mea bunătate, infinita delicateţe vă va alina toate rănile! Vreţi să fim fecioara nebună şi mirele infernal? Vreţi? Vreţi?
Acum Maxime părea epuizat. Tăcu pe neaşteptate, cu fruntea leoarcă de transpiraţie, reluându-şi înfăţişarea de copil neajutorat. Se apropie de mine încet şi îmi zise aproape în şoaptă:
-Spuneţi-mi că vreţi. Nu-i aşa că vreţi?
Răvăşit, cu nervii întinşi pâna la limita suportabilului, abia am reuşit să fac cu capul un semn de încuviinţare.
Maxime îşi puse o mână pe umărul meu.
-Acum o să trebuiască să plec. Dar de data asta voi veni înapoi.
Se îndreptă spre uşă, puse mâna pe clanţă şi, înainte să iasă, îmi aruncă o privire ternă şi obosită, din care fulgerele albastre dispăruseră, şi mă întrebă:
-N-aţi vrea să-mi priviţi goliciunea? Cine priveşte la goliciunea mea este mântuit.
Fără să-mi dau seama prea bine ce fac, m-am ridicat de pe marginea patului şi am schiţat un pas în direcţia lui Maxime.
Acesta îmi întoarse însă spatele şi ieşi, lăsându-mă în pragul unei crize de nebunie
Ioan Miclău Gepianu
TEATRU
*
Câteva adevăruri din lumea Teatrului
1
-Se
apreciază, chiar foarte unitar din partea criticii teatrale, a celor
ce studiază și au studiat istoria precum și
evoluțiile teatrului de-alungul
veacurilor, faptul că acesta reflectă schimbările
ce caracterizează
sistemele sociale la un moment istoric dat. Teatrul
este o oglindă a societății
redată de dramaturgi și pusă in scenă de
actori, oglindindu-se aici
viața
însăși, cu toate cele aparținătoare prezentului, trecutului
precum și
despre orientările spre viitor. Se știe că dintre toate genurile de arte, arta
teatrală este cea mai complexă, devenită o sinteză adunând in scenă genurile
mai multor arte; tocmai aci se află valoarea acestuia precum și efectele
benefice aduse asupra înaintării culturii în general!
De asemenea, pe lângă faptul că este un luminător
viu al societății omenești,
cu direcții înspre înălțarea educației, moralei,
credinței și civilizației umane prezente, teatrul vestește nevoile de viitor
ale societății, deșteaptă simțul frăției între cetățeni, aduce servicii care
favorizează întotdeauna victoria adevărului, fiind o artă extrem de utilă,
atunci când este înțeleasă și susținută, atât de spectatorii iubitori de
teatru, cât mai ales de organele oficiale in cadrul sistemului social cultural
existent!
Teatrul își
împlinește menirea atunci când sistemul social, mai cu seamă
sistemul politic, nu aplică presiuni de interes,
mai ales doctrinar cum de altfel in istoria acestei arte, exemplele negative
abundă, astfel că si teatrul se ridica și decadea după cum sistemele sociale,
imperiile lumii se ridicau sau decădeau! Mai grave erau situațiile in care
noile sisteme de orânduiri, puse pe picioare, nu arhivau de multe ori
realizările teatrale ale trecutului,
pierzându-se astfel acea referință ce ar
fi fost extrem de utilă în evoluția artei și a scopului acesteea; scop
desigur benefic infrumusețării vieții societăților viitoare! Dramaturgia
românească bineînțeles că nu a scăpat de asemenea situații dealungul istoriei.
Studiile
și cercetările în lumea teatrului antic grec a atras mulțimi
de cercetători, oameni pasionați de a cunoaște
istoria și originile artei teatrale,
nivelul calitativ al acestei vechi arte și desigur
autorii scrierilor pentru teatru,
actorii din scene, modul și sistemele în care se
organizau desfășurările acestor acte
culturale, evoluția în timp și spatiu , s.a.m.d. Nu întotdeauna însă s-a reușit
a cuprinde și reda istoria teatrului antichității,
a operelor scrise sau jucate în scene, autorii reali a acestora, multe, foarte
multe s-au pierdut în decursul timpului,
fie datorită războaielor, fie catastrofelor naturale, focuri și inundații, fie
neglijenței generațiilor viitoare! Mai ales că scrierile se realizau pe foi de
papirus, sau pe piei de animale(cazul scrierilor biblice), iar succesiunea
mereu repetată a sistemelor sociale, lăsau aceste valori deseori pierzaniei.
Deseori
lipsa de atenție și de păstrare ajungea până acolo încât
aceste manuscrise deveneau materie de lucru,
folosite de meseriași și
comercianți! Este de la sine înțeleasă strădania
acelor hermeneuți în
cercetările lor, de cele mai multe ori reușind să
adune chiar și pe fragmente
scrierile anticilor, spre a întregii ulterior
opera. Dar multe scrieri au rămas pentru totdeauna dispărute și necunoscute! Nu
mai vorbim de greutățile întâmpinate de traducătorii acestor scrieri. Fie
proză, fie poezie, dar mai ales
cele dedicate
teatrului. Aproape intr-un ”Chorus”, traducătorii operelor
tragice-comice ale anticilor Greciei precum
Sofocle, Eschil, Euripide, Aristofan, Menander, s.a.m.d., enumără dificultățile
acestor traduceri, la care s-au
angajat ei înșiși, și asta din entuziasmul lor spre
a reda o oglinda a trecutului,
nouă celor prezenți și celor ce vor veni după noi,
generațiilor viitoare!
Munca acestora trebuie întotdeauna respectată, mai ales
socotind labirintul
atât de încâlcit al zecilor de secole trecute,
căutând a descifra papirusurile găsite și pe la
momâile piramidelor antichității!
Nu e o muncă la care s-ar angaja oricine! Asta ne-o spune traducători
care au transpirat în această muncă, precum: Norma Miller, David Barett, Alan
Sommerstein, E.F.Watling,
si desigur mulți acei pasionați a descoperi și
cunoaște cultura și modul de viață
a celor ce
au trăit și locuit cu mii de ani în urmă în
geografia acestui vechi și cu mult sânge sfințit loc, Pământul!
Secolul
III și II. BC. se va lumina prin întâlnirea
culturii Greciei cu Roma antică, moment în care Horațiu(65-8B.C.) făcea
analize in lucrarea sa ”Ars Poetica”, asupra Teatrului Vechi al Atennienilor,
ușurând într-un fel situația lui
Aristofan, care, la un moment devenise mărginalizat
de sistemul politic al vremii sale. Sparta atacase Atena, incep razboaiele dintre aceste
state-orașe, cunoscute sub numele de ”războaiele Peloponeze, acum vin și
cuceririle lui Alexandru Macedon, aducând Grecia
sub stăpânirea imperiului său. Horațiu găsea potrivită si utilă aciditatea satirică din scrierile comice ale lui
Aristofan, probabil pentru că tocmai acesta(Horațiu) satiriza versurile lui
Lucilius astfel:
”...Yes,
I did say that Lucilius verse is incompetently composed/ Who is so besotted an
admirer of Lucilius as not to admit this?/
( Aristofanes –The Knights/Peace/The Birds/The
Assembly Women/Wealth/ translated by
Alan H. Sommerstein and David Barett, published by Penguin Books, London, 1978).
Mai înspre
vremea când Noul Teatru începuse a lua locul Vechiului
Teatru al Greciei antice, devenind o nouă orientare
acum și pentru teatrele europene, Plutarch(45-125A.D) revine cu o critică
accerbă asupra scrierilor și talentului deadreptul vulgare în exprimare a
lui Aristofan. Cercetătoarea și translatoarea operei lui
Aristofan, Norma Miller, care traduse din greaca veche, de pe papirus, din
comediile lui Aristofan, dovedește în scrierile sale faptul că,
Aristofan era și un strălucit poet, poate unul
imediat după Homer.
Revenind la
perioada acelui Teatru Vechi, se afirmă
faptul că între
perioada secolului al V-lea și al IV-lea, adică timp de un secol,
teatrul antic
grecesc trece printr-o mare transformare, care de fapt nu este
altceva
decât un rezultat al schimbărilor social
politice ce au avut loc, așa cum
aminteam mai
sus. Războaiele Atenienilor cu Spartanii, dublate din plin de
cuceririle lui
Alexandru Macedon, aveau să schimbe fața lumii. Aproximativ, perioada dintre
421 și 321, devine acel timp și spațiu
în care se produc transformările din
arta dramaturgiei antice
grecești. In acest timp aveau să se evidențieze ca reprezentanți, doi mari
scriitori de teatru, Aristofan ca reprezentant al Teatrului Vechi, și Menander inspre finele secolului, ca
reprezentant al Teatrului Nou. Poet și comedian, Aristofan crește in acest
mediu de continue lupte social-politice, devenind prin natura ființei sale, cel
mai abil dar si aciditiv scriitor de comedii. Dar a susține tradiția atenienilor,
acea tradiție de libertate ce se
înstăpânea la Atenieni incă din vremea lui Pericle, nu convenea acum celor ce
stăteau devotati ocupației imperiului lui Alexandru. Politicienii vremii, cum
era si cazul lui Cleon, devin personaje false atenienilor, iar condeiul lui Aristofan nu-i iartă.
Numai că acesta(Aristofan), nu se afla in
vremea când Sofocle(496-406) scria tragediile sale, ”Regele Oedip” ”Antigona”
și altele! Sofocle trăia la Atena lui
Pericle, iar acesta cum se știe adunase in jurul său oameni de arte! Herodot
și Sofocle erau prieteni, făceau parte dintre cei ce scriau și creau
opere de multe genuri la curtea lui
Pericle.
Tragediile
in general nu erau tragisme fără un fond de educație și morală bine inspirate!
Sofocle, precum si ceilalți tragiști, Eschil și Euripide, prin scrierile lor
pe teme tragice si puse pe scenă, de
fapt deschideau mintea și cugetele
atenienilor spre a se feri a călca pe urmele personajelor lor tragice; convenea
deci politicii de libertate și bună convietuire dictată de Pericle atenienilor.
Se pare că Sofocle învățase ceva și de la
înaintașul său Pindar, mai ales privind
relația dintre Atenieni și Tebani, fapt pentru care
Pindar avuse câteva neplăceri. Herodot ca părinte al Istoriei, se pare că
ajungând la Istru, privind peste zări,
recunoștea că sunt acolo mari întinderi de spațiu in care trăiesc niște oameni
sfinți, care vorbesc cu Cerul! Astea erau pământurile hiperboreene ale lui
Zalmoxe, pe plaiul Mioriței, unde era polul spiritual al pelasgilor hiperboreeni,
acolo era Armis zeul Geților, iar primii coloni greci respectau cultura
acestora, o acceptau precum Pitagora, Sappho, Anacreon, s.a.m.d.
Alta era
conjuctura vietii social politice in deceniile următoare ale
secolului,
altele interesele imperialilor macedoni. Scrierile comic-satirice ale lui
Aristofan: The Knight, Peace, The Birds, The Frogs, The Clouds, The Wasps, The
Assemby Women, Wealth, și desigur cele
pierdute in vreme, îi aduseră acestuia glorie dar și starea de a ajunge în
judecăți și condamnări! Desigur toate urmare a invadării atenienilor, a pierderii libertății lor, cu
care se știau ei a fi istoricește în existență!
Altele aveau să
fie acum orientările scrierilor pentru Teatre. Apariția lui Menander (341-290
B.C.) care se dovedește a fi mult mai inteligent, mai studiat, încearcă să
renunțe la multe din vechile obiceiuri și practici, cum ar fi minimalizarea
rolului ”corului”(Chorus) care prezenta spectatorilor înainte, prin cântec sau
dans, tema comediei ce se va prezenta. Acest rol revine acum actorilor, iar aceștia preiau o
costumație reală a atenianului, masca purtată de actori în timpul spectacolului
este înlăturată, după cum și dansurile lui Satyr.
Scena sub cerul
liber rămâne însă în continuare, în câmp sau pe străzile
ateniene, cuprinzănd
una sau două case uneori, depinzănd de tema comediei
prezentate. Locul comediei încetează a mai fi
extins când în rai, când în iad, aceeași soartă zeităților grecești. Chiar
Aristofan își mai temperează aciditatea satirică, desigur lecuit de politicieni,
în timp ce în Roma antică trebulațiile scriitorilor cu politicienii vremii
continuă. Menander aduce în comedia greacă teme legate de relatii familiare mai
mult, relații dintre tată și fii, mame și fete, iubiri cu multe hazuri între
doi tineri, s.a.m.d. Mult apreciate erau scrierile ”The Girl From Samos”(Fata
de la Samos), ”The Farmer”(Fermierul), ”Old Cantakerous”(Bătrânul Cantakerous),
și multe altele! Desigur actorii fiind echipați în costume normale ateniene și
fără măști, fără Satyr, fără Hermes
al zeilor!
În Roma antică
exemplară fiind expulzarea lui Ovidiu la Tomis(Constanța de azi), totuși
se observă o oarecare orientare spre finele ultimului secol înspre ode
pastorale si zeitățile romane, ce aveau să învioreze ființa umană!
Chiar scrierile lui Horațiu și Virgiliu, pătrund înspre frumusețea vieții
pastorale, a agriculturii, a pădurilor îmbietoare
la cântecele cerești ale păsărilor. Iar ca să zic și eu ceva de la mine, deși
nu mi-o va lua nimeni în seamă, măcar de ar fi numai atât, chiar acești
scriitori latini poartă in ființa lor ceva din gena pelasgilor traco-daci, ceva
din paradisul pământului hiperboreean, al Mioriței după versul, ”pe-un picior de plai/ pe-o gură de rai/”.
Trecerea liniei de aur, din era veche B.C. inspre era nouă A.D, ne aduce
în
contact cu noi vremuri, istorică fiind vremea lui Costantin, a luptei
sale cu politicienii Romei, cu fratele său Constans, scindarea imperiului
Roman, nașterea imperiului Bizantin,(324 A.D) iar de aci înainte toate cele ce Istoria recunoaște,
avea să se întâmple! Lupte intre Lumină și intuneric! Un adevărat teatru al
vieții, Creștinismul devine recunoscut ca forță religioasă întradevăr,
binevenit, dar scindat și acesta, unul de Răsărit,
celălalt de Apus! Acest fapt nu va fi de mică importanță pentru istoria
secolele ce vor veni!
- Secolul
al II-lea, A.D., devenise unul al furturilor de valori literare, de opere ale
unora trecute pe seama altora, o adevărată amestecare a insăși istoriei
culturii omenești, peste care venirea popoarelor migratoare barbare, pune
pecetea formării în timp și spațiu, de noi civilizații, în timp ce altele rămân
în umbră! Arderea bibliotecii antice din Alexandria, în 48 B.C, datorate cuceririlor lui Cezar, după
unele izvoare de informații, dar mai fiind
sub flăcări si după noua era(A.D.), lucrurile devin mai complicate, oricum nimeni nu vrea să-și asume
reponsabilitatea acestui oribil act! Pentru istoria omenirii a însemnat însă o
mare catastrofă! Lumea devenea o mare
scenă de tragedii, dar de data aceasta adevărate și nu doar scrise, iar
spectatorii/viețuitorii mureau nevinovați!
-
Evenimente de cosiderabile proporții vor include luptele de ordin cultural, mai
ales spiritual-religioase, mișcări de populații, revolte, războaie, foamete,
Deci cu nimic sau mai deosebit de vremile mai
vechi. Cea ce mai târziu îi dă lui
Dante Aligheri(1265-1321 A.D), ideea scrierii
operei sale ”Infernul”, iar lui Honore de Balzac(1799-1850), ”Comedia umană”.
-Dar, omul recunoscut azi a fi o sensibilitate
universală, o
creație superioară, înclinată spre o libertate a
sfințeniei proprii, ce i se trage
dinspre origini, pare să aibă o mai puțină legare
la vr-un sistem oarecare, iar
Teatrul devenind forma de manifestare, de
exprimare, care, îl ridică pe om din decădere și suferință, la conștiința că
el, Omul, are dreptul și puterea ași asigura continuitatea sa existențială, un
perpetuum mobile în acest intreg Univers, in care la creat și înălțat acel Duh
al Creațiunii Universale, căruia ne rugăm cu recunoștință!
Această trecere de la
Vechiul Teatru la Noul Teatru bineînteles că nu s-a
realizat în mod instantaneu, ci treptat, pe fondul mai multor decenii
viitoare,
a mai multor secole. Noul Teatru definește și poziția zeităților, precum
cea a lui Hermes, care nu mai e chemat în ”chorus”, rolul acestuia revenind
actorului atenian! Se observă o regăsire a realtății istorice a întregii
culturi grecești.
Dramaturgia britanică îl
are pe dramaturgul Shakespeare(1564-1616), care
avea să fie considerat poet și dramaturg universal. Totuși acesta, mai
ales prin acea dramă mult apreciată, ”Regele Lear”,
amintește de vechile tradiții ale
teatrului vechi, în schimb ”Romeo și Julieta”, tinde a se atașa noului Teatru.
Ceea ce dovedește că marele dramaturg britanic își avea orientarea lui proprie
la realitățile social-politice,
după talentul și arderile lui, ca atare ceva specific spiritului său
englez, fără a fi vorba de tratate sau forumuri specifice vremilor de azi.
Shakespeare avea muza sa, precum englezii britani până în ziua de azi!
Mai ales că piesa de teatru Romeo și Julieta fusese scrisă cu vreo 10
ani înaintea
”Regelui Lear!
Însăși dramaturgia românească nu face excepție, dacă il aducem în
față pe dramaturgul Ion Luca Caragiale(1852-1912), cu acea comedie
devenită capodoperă a dramaturgiei, ”O scrisoare pierdută”. Privind tabloul
vremurilor de azi când frumoasa omenire
intră in al treilea mileniu calendaristic, această comedie câștigă întâietate,
și încă una universală, când privești tabloul social-politic in care se cuprind
azi alegerile electorale din lume; exact după
comedia românească! Dramaturgia vremurilor noastre se mișcă momentan
precum realitățile, adică, se caută o indreptare, o realizare salvatoare
cu o
orientare înspre dezvoltare generală și pace în lume! De ce are Teatru
de azi
nevoie? De dramaturgi care să aducă opere stâlpuitoare la acest efort,
nu despre iepurași și pescăruși, ci să cioplească în rocile hoțiilor și
corupțiilor
ce se ivesc în calea noilor generații, spre a lumina calea vieții așa
cum ne învăța
Mântuitorul Iisus Hristos și
Aminul nostru Mihai Eminescu”.
Adevărate fresce istorice sunt ”Comediile” lui Vasile
Aecsandri(1821-1890), deoarece acestea aduc atingere tendințelor de grozăvenie
în care se complac
personajele vremii sale, o satirizare subtilă, cum reiese din acea
scriere ”Șoldan Viteazul”, sau ”Clevetici,ultra-demagogul”. Comediile lui
V.Alecsandri sunt jucate, cântate, pe
TEATRUL din Iași, pe la anii 1862, fiind mult apreciate.
Cu respect pentru zilele noastre, pe TEATRUL Mileniului acesta, câte folositoare, morale și
transformatoare opinii, scrieri teatrale s-ar preta!?
Să încurajăm dramaturgii tinerei generații prin libertatea exprimării
lor, a gândirii lor creatoare, pentru un viitor fericit! Să nu ne fie greu a ne
ridica
înspre lumină, așa cum spunea și Iosif Vulcan la vremea sa! Iar teatrul românesc să nu fie nici vechi,
nici nou, ci curgător precum apa Istrului dacic!
IOAN MICLĂU-GEPIANU
2015
BIBLIOGRAFIE:
ARISTOFANES –The Knights, Peace, Wealth-translated by Alan H.
Sommerstein,
Published by Penguin Books,
London, -1978
ARISTOFANES – The Birds, The Assembly Women- translated by David Barett,
Published by Penguin
Books, London, 1978
MENANDER – Plays and Fragments – Translated with an introduction by Norma
Miller. Published by
Penguin Books, London, 1978
SOPHOCLES – The Theban Plays – translated by E.F. Watling – Published by
Penguin Books, London,
1974
SHAKESPEARE – Measure for Measure – Edited by S.Nagarajan – Published by
Penguin Group-1998
TEATRU – Ion Luca Caragiale-Ediție îngrijită de Virgil Vintilescu,
Editura Facla-
Timișoara, 1984
COMEDII- Vasile Alecsandri – Comedii- Seria ”Patrimoniu”-R.S.R.
,1984-
București.
George Anca
ALOHA BAUDELAIRE
Canon în două acte
I BAUDELAIRE II ALOHA
1
După
Eminescu, Ovidiu este “martir al amorului”. Baudelaire îl văzuse printre
sarmați pe frescele lui Delacroix, după cum Dante îl întâlnise cu Homer și
Horațiu, pe malul Acheronului, în limb:
trad.B.P.Ha]deu)
de viciu incapabili românii lui Baudelaire
beţia amintită ucisului pe fler
Alda Zaira morţii şi-i numără părinţi
de i ne oferirăm intrându-ne în minţi
de ibsenieni antractul în blouse din New Orleans
ne salutăm copilul de vaca sfântă lins
cum nemişcat şi sare din stana soaţă Lot
sunt un evreu cu Borges şi ochiul hotentot
mă rătăcesc în firul întins de Ariadna
până la fata noastră privindu-l pe mahatma
ne învăţăm prinosul de ne-ai ameninţa
puţin rămasul poncho la
gât pe-o iminea
2
noi ne vedem aici de un fel de Ganesh copil
până să-i fi tăiat capul dumnezeu,
ne pregătim să fim un cap de elefant
care urechi, care trompa, care a-ul
ne găzduiesc vechi juzi și negustori de vinuri
au dispărut gropile și ne primesc juzi și nu ne dau vin,
ci noi avem să dăm
seama de gropi și de vinuri
duse pe râpă
copil nemaifemeie s-o găzduiască vechi juzi
3
Ana, Rat / toga
șobolanului lui Ganesh
În obscuritatea
depozitului, o plasă pentru șobolani. Crește spațiul dintre rafturi,
telescopic, virginal - cromatografia afinității. Afară, o vânătoare, pușcașii,
duduie, holurile surorii. Șobolanul pe umăr.
Nu mai găse]ti extravagantă toga, soro.
Șobolanul suge țâța ca-n fiecare zi. Aceea tăiată nu este de departe. Liniștea îți răsplătește așteptarea. Totul să fie declarat după moartea mamei, numai ea simte toga șobolanului. Ucid copilul,
copilul mă ucide și el.
Doamna cu șobolanul, eu,
nici un scaun cu patru picioare, imitat după șobolanul alergându-și cele patru picioare peste sânul care mi-a rămas,
biet șobolan, eu nu puteam rămâne fără subvenție, tu n-ai fi venit în termeni nesubvenționați, atunci blana ta de togă, peregrinările celor două suflete ale noastre, unul chiar tu, altul respirația mea, nu-ți face griji, nu mă sperii, nimic.
Borges prive]te în Villa
Borghese la doamna cu șobolan.
Toga e pentru mort. Va să zică Ana nu se simte bine. Nebunul ei de șobolan.
Tocmai. Ca tine. - Ce? Ouă de Paște. Aduse de Toma Necredinciosul. - Nu, de Ana. - Rea fata, da? - Asta e alta. Frunze verzi afară, în stație, deasupra Anei, în picioare, când Rat îi viziteaz` singurul sân, și vorbește pe malul râului, el are-n sarcină apărarea de invazia șobolanilor de apă.
Acknowledge:
Let me know that you have received and understood this message. /
Affirmative:
Yes, or Permission granted. /
Break:
I hereby indicate the separation between poritons of the message. / Correction: An error has been made in this
transmission (or in the message indicated). The correct version is Ana stays,
Rat moves. /
Go
ahead: Proceed with your message. How do you read: (Self-explanatory). (The
readability scale is as follows: 1. Unreadable 2. Readable now and then 3.
Readable but with difficulty 4. Readably 5. Perfectly readable. / I say again
(Self-explanatory) / Negative: No, or Permission non granted, or That is not
correct. / Over: My transmission is ended and I expect a response from you. /
Out:
This conversation is ended and no response is expected. Read back: Repeat all,
or the specified part, of this message back to me exactly as received. / Roger: I have received all your last
trasmission. /
Say
again: Repeat all, or the following part, of your last transmission. /
Say
again: Repeat all, or the following part, of your last transmission. /
Speak
slower: (Self-explanatory)/ Stand by (Self-explanatory) This is correct
(Self-explanatory) /
Verify:
Check colding, check text with the originator, and send correct version. /
Wilco:
Your last message (or message indicated) received, understood and will be
compiled with words twice (a) - (as a request) Communication is difficult.
Every word in this message will be sent twice.
Rat a sedus-o întâi pe Ana. Lui Rat i-ar
fi plăcut să fi fost și altă lume pe plajă demult. Foamea încetinită de cel de-al doilea sân al Anei. Și Ana în frumoase imortalități. Rat și femeile surâzând spre toate colțurile hărții. Ana nici nu putu să moară la timpul și locul potrivit.
Unde-ai văzut mercenarii, Ana? -
Quirinus a părăsit raftul,
Trypherus a scăpat cuțitul în Suburra, vecinul lui Himet pare liniștit, vocea lui Statius e încântătoare, Sabina se
scaldă în lapte, Heliodor își taie testiculele, lucesc chipurile lui Dacicus și Germanicus, zoé kai psihé, my soul, Eol s-a mutat în peșteră... -
tu vigoroso hai saputo resistere al dolore, e però ti
assolvo; tu debole vi hai ceduto, e però ti condanno.
Ana
sub toga muzicală în Nizamudin.
Rat se înconjoară de judecători și bucătari,
supraviețuiește tot numai prin cuvinte,
a extins depozitul până la piața neagră,
hoții de legi n-au făcut revoluție,
parcă el l-ar fi omorât pe sfântul Toma, nu cancerul,
i-ar sta bine înger într-o scorbură a malului.
Rat devorând sânii lunari, transmutați minuscul pe o catifea de perfecțiune la ceai.
Il numero dei partecipanti deve essere dispari ma non piu
di nove,
la polarità deve essere alternata (cioè, attorno al
tavolo devono sedersi alternativamente un uomo e una donna),
le gambe non devono essere incrociate per non anulare
l'evocazione,
l'ambiente deva essere fumigati con erbe prescritee
seconso il giorno, bisognerebbe
preferire la notte del venerdi,
il segno di croce deve essere fatto dal medium al centro
del tavola... sorcellerie... de nuit...
en secret...
le bruit comun est presque infaillible en fait de
sorcellerie...
le juge... que le sorcier ne lui touche point la main...
ou bien ne le regarde le premier, afin que le sorcier ne
le corrompre en cette façon...
et le font raser partout... à raison du sort de
Taciturnité, qu'il se portent caché sur eux...
il y en a d'autres qui pratiquent le bain...
visite l'accusé par tout le corps... marque sur lui...
tous les sorciers sont ordinairement marqués:
mais il faut avoir un chirurgien fort expert
pour ce que ces marques sont fort difficiles à trouver...
resserrer en une prison fort obscure et etroite...
venir en confession, notemment s’il s'agit de jeunes
gens...
ils ont encore des réceptes pour empêcher qu'ils se
sentent aucune douleur... qu'aujord'hui
la torture est presque inutile...
que la confession volontaire est toujours de plus grand
poids...
signes (indices) légeres... jette les yeux fixement par
terre...
le regard affreux... est nés de parents sorciers... est
marqué...
se dépiter, blasphemer et faire autres exécrations...
fait semblant de pleurer... point de larmes, on qu'il en
jette bien peu...
n'a point de Croix à la torture... jusqu'a trois fois, et
non plus...
à la negative... le renvoyer à pur et à plain...
qui peut deposer de sabbats et assemblées nocturnes
que les sorciers eux-mêmes...
le fils est admis à porter témoignage contre le père, et
le père contre le fils...
Nu veniți în peșteră, Rat roade sâni, strivește șobolani, pielea mea e făcută să fie mângâiată.
Nu am putere să scriu romanul. Rat nu era cu mine, nu mă exprim nici
pe mine În soare, Rat îi taie azi ori nu
Anei sânul canceros.
4
el – ea / ecou,
cor
plâng nemișcarea ce se abătu vineri asupra casei noastre, creierul părăsind cu pași de pisică oasele uscate
nu mă mișc, nu există mișcare sau nu exist mișcare,
tu ești, nu ești, eu sunt, am simțit că nu mă mișc,
nu ești sincer, aceasta este să simți, nu ești sincer,
sunt, nu vreau, lasă-mă să fiu,
nu se poate să nu te miști, ești mișcare,
vreau să fiu mișcare și deodată văd că nimic nu se mișcă în jurul meu
și că nici eu nu mă mișc,
laptele dă în foc dar nu se mișcă,
ia uite că se mișcă, spiritul meu se mișcă
unde se mișcă,
chiar se mișcă, se mișcă, se mișcă,
nu se mișcă,
chiar tu spuneai că mișcările sunt în unghi, în cerc, în vârtej
spre a nu mai fi, a fi nemișcare,
spiritul nu e de la tine, e de la indieni,
da, de la indieni poate să fie dar eu am simțit în mine, nu ai voie să simți asta dar am simțit,
ce se va spune despre tine că susții că nu există mișcare,
nu există,
ce fel de filosofie e asta și vei suferi, ești tată de copil,
a, crede-mă că am simțit că nu e mișcare, planta crește, nu se mișcă, este nemișcarea perfectă, atunci creșterea nu e mișcare,
nu e dar spiritul se mișcă,
tocmai că nu se mișcă, nici n-ar îndrăzni, este parte a nemișcării,
aceasta este o nebunie furioasă, există mișcare adevărul adevărat,
adevărul pe care nu-l simți e mișcare,
să mergi până la, să imigrezi în, dar nu poți impune acest adevăr
e tot una
m-am obișnuit să cred că eu nu gândesc,
nu gândesc pentru că nu simt,
nu simt pentru că nu vreau să simt,
nu vreau să simt pentru că nu vreau să trăiesc,
nu vreau să trăiesc pentru că nu trăiesc,
nu trăiesc pentru că n-am făcut nimic,
n-am făcut nimic pentru că mi-a fost lene,
mi-a fost lene pentru că așa m-am născut,
m-am nșscut așa pentru că așa meritam,
și meritam pentru că aveam nevoie de o pedeapsă,
aveam nevoie de o pedeapsă pentru că hotărârea nu poate fi niciodată a mea, hotărârea nu poate fi a mea pentru că nu poate fi a
nimănui,
nu poate fi a nimănui pentru că nu e timp,
nu e timp pentru că bântuie altceva,
bântuie altceva pentru că nu poți trăi tu singur,
nu trebuie să poți trăi tu singur pentru că nu poți trăi tu însuți,
nu poți trăi tu însuți pentru că nu poate trăi el însuși,
nu poate trăi nimeni el însuși pentru că trăiești tu,
tr`ie]ti tu pentru c` nu ]tii c` tr`ie]ti,
nu ]tii c` tr`ie]ti pentru c` tr`ie]ti,
trăiești pentru că știi că nu trăiești,
știi că nu trăiești pentru că nu știi,
nu știi pentru că nici eu nu știu
pentru că n-ar fi avut rost,
n-ar fi avut rost pentru că așa e mai bine,
așa e mai bine pentru că totul e dat,
totul e dat pentru că eu nu doresc
într-adevăr nimic, nu doresc într-adevăr nimic
pentru că dorind mă înșel, mă înșel dorind,
mă înșel pentru că nu am încotro,
nu am încotro pentru că nu sunt de capul meu,
nu sunt de capul meu pentru că a apărut viața pe pământ,
a apărut viața pe pământ pentru că n-am vrut eu,
n-am vrut eu pentru că nu aveam nevoie de ea,
nu aveam nevoie de ea pentru că nu rezolva,
nu mă rezolva,
nu rezolva, nu mă rezolva pentru că n-am posibilitatea s-o rezolv eu
n-o rezolv eu pentru că sunt înăuntrul ei, pentru că mi-e tot una,
mi-e totuna pentru că oricum nu i-aș pătrunde în vreun fel învelișurile,
oricum nu i-aș pătrunde în vreun fel învelișurile pentru că n-am șanse,
n-am șanse pentru că mi se pare a avea altcineva,
mi se pare a avea altcineva pentru că așa e mai ușor,
e mai ușor pentru că îmi place să sufăr, să sufăr
îmi place, să sufăr pentru că n-am suferință,
n-am suferință pentru că n-o caut,
n-o caut pentru că nici nu iubesc,
nici nu iubesc pentru că nu sunt om
și nu sunt om pentru că mi-e teamă să fiu
și mi-e teamă să fiu pentru că așa am învățat,
așa am învățat pentru că n-am avut de unde altfel,
n-am avut de unde altfel pentru că altfel e
aproape imposibil,
altfel e aproape imposibil pentru că a fost
probabil posibil și poate nu mai este,
a fost probabil posibil și poate nu mai este
pentru că umplându-se spații urma să se demonstreze golul,
umplându-se spațiul urma să se demonstreze golul pentru că timpul nu
lucreaz deloc,
timpul nu lucrează deloc pentru că n-are ce
n-are ce, pentru că nu găsește,
nu găsește pentru că nu cere,
nu cere pentru că n-are de la cine,
n-are de la cine pentru că nu se uită,
nu se uită pentru că ar fura văzul,
ar fura văzul pentru că i-ar face trebuință numai lui,
i-ar face trebuință numai lui pentru că l-ar folosi,
l-ar folosi pentru că nu i-ar fi de ajuns,
nu i-ar fi de ajuns pentru că n-ar ști ce este,
n-ar ști ce este pentru că n-ar avea de unde,
n-ar avea de unde pentru că alții au pentru că li s-a dat,
li s-a dat pentru că a fost,
a fost pentru că s-a întâmplat,
s-a întâmplat pentru că nu se mai întâmplase,
nu se mai întâmplase, pentru că era ordine,
era ordine pentru că nu se poruncise,
nu se poruncise pentru că nu se simțea nevoia,
nu se simțea nevoia pentru că era devreme,
era devreme pentru că nu se dărâma nimic
nu se dărâma nimic pentru că nu se zidise nimic,
nu se zidise nimic pentru că prisosea,
prisosea pentru că era neprevedere,
era neprevedere pentru că nu existase vreun început,
nu existase vreun început pentru că nu se povestea nimic,
nu se povestea nimic pentru că ar fi apărut pripeala, pentru că ar fi apărut o începere, ar fi apărut o începere pentru că s-ar fi rupt ceea ce nu fusese,
s-ar fi rupt ceea ce nu fusese pentru că fusese fără să fie,
fusese fără să fie pentru că mai fusese fără oprire,
mai fusese fără oprire pentru că n-avea față,
n-avea față pentru că ar fi provocat legea,
ar fi provocat legea pentru că s-ar fi
compromis,
s-ar fi compromis pentru că s-ar fi pus de-a curmezișul sieși,
s-ar fi pus de-a curmezișul sieși pentru că nu se avea,
se vizitase zadarnic, n-avea chip,
n-avea chip pentru că lâncezise,
lâncezise pentru că își dăduse drumul
II
ALOHA
5
(Laure, George)
Sólo
para iniciados
Lorsque Alexandre le macédonien et Cléopâtre l'égyptienne décident de
doter le pays d'un nouveau ręve multimédia, les luttes fraticides au
sein de
la dynastie bobo font monter en puissance les troupes du César
americain
faisant de la Gaule une province romaine et celle-ci tombe sur la
tutčle
américaine.
Mais Cléopâtre la séductrice ne se suicide pas, les perses n'arriverent
pas
et lui voler son ręve et décida de changer les cours de l'histoire.
La hawaianne et la malabaraise
je me trouve a Honolulu en me imaginant un
hawaiian macedonian cleopatrien
je lis de Laura Garcia la melodie que Pacific
l'attand et j'ecoute egalement les ondes
la fondation Paul Claudel en Pacific
m'entrentiens par le fils
de Jean Charlot John Pierre le perre a ete
honorary president et je pense bien sur a Mira
de mon Ramnicu Valcea
morte ici et enterree dans le cimitiere Makiki
en 1978 eh bien elle a ete la presidente
pas la presidente de Baudelaire comme elle etait
mignogne voir Laura mais
celle de B. la geante
on souviens le vers je te salut vieill ocean et
Laura
Mira Baciu-Simian Scholarship annually up to & 4000
French literature and culture preferance will be given
to those candidates wishing to study or research
the Romanian influence on European literature and culture
Paul Claudel a Hawaii Main Author Mira Baciu
Mira Baciu Ionesco et le Paradis perdue
La naissance des obsessions fondamentales d’Eugene
Ionesco
Ştefan a arhaizat modernismul
Mira surfa cu Paul Claudel în Pacific
Baciu la Arcadia mergea cu cadru
altfel welcoming cu plete fluturate
în Pacific la o masă ne iscălirăm cu toţii pe un vârf de ac
Tigmandru până-n miez de Waikiki dorule de unde-mi vii
Flori de plumeria la pensie-au ieşit boemi şi piccoli şi regi
Tegucicalpa Turnu Măgurele cinci caterinci
lilieci chiţăie în violine guri fără dinţi îndrugă poezii
căzut cu paraşuta în Piaţa Lahovary aşteptând un dric
balada omului care n-a ajuns nimic din ce-a vrut să fie
noi suntem propria-ne stafie ieşim din ieri şi nu intrăm în azi
din Honolulu-n piaţa Lahovary ochelarii Paix Palhefa
6
Home by Ștefan Baciu
Home is an apple
in a Japanese grocery window
on Liliha Street
in Honolulu, Sandwich Islands
or a gramophone record
heard in silence in Mexico
--Maria Tanase beside the volcano Popocatepetl--
home is Brancusi's workshop in Paris
home is a Grigorescu landscape
on an autumn afternoon in Barbizon
or the Romanian Rhapsody heard on a morning
in Port au Prince, Haiti
and home is the grave of Aron Cotrus
in California
home is a skylark who soars
anywhere
without borders and without plans
home is a Dinu Lipatti concert
in Lucerne, Switzerland, on a rainy evening
home is this gathering of faces
of events and sounds
scattered across the globe
but home is
especially
a moment of silence.
This is home.
Home is an apple
in a Japanese grocery window
on Liliha Street
in Honolulu, Sandwich Islands
or a gramophone record
heard in silence in Mexico
--Maria Tanase beside the volcano Popocatepetl--
home is Brancusi's workshop in Paris
home is a Grigorescu landscape
on an autumn afternoon in Barbizon
or the Romanian Rhapsody heard on a morning
in Port au Prince, Haiti
and home is the grave of Aron Cotrus
in California
home is a skylark who soars
anywhere
without borders and without plans
home is a Dinu Lipatti concert
in Lucerne, Switzerland, on a rainy evening
home is this gathering of faces
of events and sounds
scattered across the globe
but home is
especially
a moment of silence.
This is home.
7
(Mira, Ștefan)
baci pacific balenelor în floare latin
primeşte rămăşiţa vieţii mele morţii tale
Sub Tâmpa în Honolulu un braşovean în
Arhipelagul Sandvich-Hawaii
îngerul malagambist din insula Oahu
palmierii de pe dealul melcilor
îl vizitară Anania Lungu Ursachi
toate ar fi de bine cum şi de rău sunt
din Rohia în Oahu din mormânt în cenuşă
între Steinhard şi Baciu între Rohia şi Honolulu
între mormânt şi cenuşă dus-întors
prea mulţi vâlceni în Hawaii unul să nu-l fi
contras din suprarealismul neafin
când nouă genele şi înnaşterea dodiază
les neiges d’antan poate copilăria noastră
les neiges d’antan sfinţenia vieţii a aventurii a iubirii
nimic nu mai este ca înaine nici măcar zăpezile
8
Catedrala Pacificului
pe evantaiul Pacificului Paul Jean Ştefan
Mira netrecută în registrul de înmormântări
popa era plecat la New York
Respected Rev. Dr. Gamvas,
Kindly refer to my visit to the Greek Orthodox
Cathedral of the Pacific, together with Dr. Mihail and Marianna Klimenko. I
thank you for your kind promission that the name "Mira Baciu" will be
written in the register with the deceased in 1978. I will also be grateful for
your high intervention that the cross of Stefan and Mira Baciu in the Makiki
Cemetery will be put in a vertical position (presently it is inclined).
tiny cross is inclined being not the tower of Pisa
I realized lately that Simian House in
Râmnicu Vâlcea is just the art museum
Mira a fost o Simian nu o simiană
în Pacific cu Paul Claudel
doar i-a ghicit ţiganca mări şi
ţări
Mira în Pacific
cruce i-a pus Ştefan
şi i s-a alăturat după 15 ani
altfel de-o vârstă cu părinţii mei
făcându-mi părinţi din Mira şi Ştefan
sunt evreu după mama lui
Klimenko mult şi-l aminteşte pe Anania
care pe Mira o preferase lui Ştefan
nici de psihogramă rostul dodie nimic moloh
cu aloha în fereastră Goe-n Marcea e paroh
ce şi tata să mă rupă cu fiordul mai acum
şcoala arse-nvăţătura ce ne facem doar de scrum
într-o insulă-n Pacific din destule şi mai şi
şcoala s-a aprins vacanţei pe ziarele făclii
aşa ne paşte clima cu polinezienii
mala şi micronezii danseze caloienii
că de pe urmă dreptul adio hawaiienii
doar că renasc în copii trăiască râmnicenii
pot să le spun istorii de doamna doctor Morris
am scris lui Bron şi versul Baudelaire că ai lui norii-s
9
da băiatu’ te prinseşi că sunt un scriitor / păi
ce să scriu / păi poezie romane studii / tu că procuror îţi place să citeşti /
mult mai bine
te-ai prins acuzatorule nu mă întrebaţi ce părere am de americani că
nu ştiu ce vă spun
o cetăţenie americană o green card ca Bron
treaba voastră nu ştiţi să iubiţi da’ deloc
vă vorbeşte Vivekananda vă
iubesc şi eu în pofida voastră
Omorât
să fi fost, nu e un subiect, nici holocaust românesc în Honolulu. Ne-am împăca
în Râmnic. A lui e Thalassa, al meu e
Kalidasa .
întrevăzusem caldul prea luminos şi-americ’
să-mi fi trecut prin linişti un sunet de-ntuneric
sării peste depresii îmi cauţionară
bătrâne leat cu mine şi ignorata-mi ţară
la tine vin Grigore Alexandrescu zi de
Ştefan şi Mira Baciu de peste Atlantide
Pacificului clasici nu îi mai presărară
arhaic modernismul său de odinioară
la Paul Claudel cultivă al lui Charlot amic
mexicanist cu zidul nu Chaplin tiriplic
prinserăţi fenomenul ca-n
puşcărie rime
memorizare vie nici moartea s-o suprime
Pacificului peştii zeificaţi corali
ni s-ar părea şi Darwin şi păruiţi bacali
parodiază Baciu pârnaia din exil
Hawaii vaii taftă caftanului tractil
i-am vizitat mormântul ce rar năvod năvadă
Pacificului cură perechea să şi-o vadă
10
ce-mi
trebuia America şi României cine-i trebuie şi ideea de sine în răscrucea
eidosului
cea mai neinteresantă limbă ca toate urâtele să
te dezvirgineze omenire
soldat român îţi mai aduci aminte unde ai murit
mormântul te aşteaptă din copilărie părinţii fraţii nici război să te omoare
ruşii frigul tocmai mă aflu la americani
salut copii ai mileniului patru număraţi rima
aratru
niciun zgomot mai mare ca America nici o linişte mai penibilă ca
România
viaţă întreruptă pe Mississippi fără Mark Twain
avantajul morţii cu Dumnezeu în faţă ai cânta
blouse.
odâr America rămâi cui eşti
şi nu întoarce capul spre Găeşti
cu dusul şi întorsul te saturi de
Hawaii
acolo tot transportul îţi fluştură toţi caii
Ruthe americane te taie de pe listă
nici tu nici România de parcă nu există
vorbiţi a plictiseală sării de pagini rare
ne-om doplosi aleanul fără bacoviare
nu bande funerare prin galbene frunzare
cum v-ar răpi Katrina din naşterea pe mare
nici nu se mai lasă ploaia pe pârâul Mississippi
cu amica lui Katrina luna ta şi a aripii
11
Dragi americani, să vă dea D-zeu sănătate.
Dragi chinezi, să vă recunoască lumea, o să mai
predăm şi noi limba română.
Dragi indieni, dhanevad pentru menţiunea ca
distinguished guest. Mama mea e India.
Dragi norvegieni, încă este anul Ibsen. I-am
spus numele de faţă cu fostul profesor de rusă din Honolulu. L-a repetat
admirativ.
Dragi români, vă salut din America tineretului
nostru. Păcat de ei şi de noi.
I didn’t enter this world with
the permission of justice
am venit pe lună plină
plec pe lună nouă
unul şi unul cajunul
francezul jazzul
comandă-mi doamne
un cântec pe gustul tău
l-am văzut pe dumnezeu
doamne cu tine vorbesc
ai tăcut şi dumnezeu
12
(răboj)
dive into my luna sea kimi ga ima saigo no megami ni mieru
at 7:55 on the sunny morning of Sunday December 7 1941
183 Japanese planes swooped out of a cloudless sky and demolished
the US Pacific fleet docked at Pearl Harbour
it was this single catastrophic event
not the invasion of Poland the battle of Britain
or the persecution of the Jews that
finally dragged the United States
into World War II
Oahu submarine Waikiki Banyan Condos Discovery Bay to snorkel
history of Polynesia and Central Pacific
whaling center headquarters for Christian missionaries
and the home of Royal Hawaiian Family in 1893 a group
of armed American businessmen wrested political
control from Queen Lilinokalani pronouncing monarchy defunct
menehunes cf elves leperchuns and fairies
waikiki spurting water Kamehameha Sandwich Isles
Hawaiians consume Spam Hornell’s spiced ham
13
For Bronwen Solyom
it was about not drinking evening
I thought if this poem will do
nothing knowing of it but you Bron
see Baudelaire's clauds on Hawai'i
no poet like us to thoughts reading
still only you in not drinking evening
lost hula in Jules Verne's Tasmania
got some three couples of vocation
I happen to be less antiAmerican than Laura
antipodes from here in Romania not Africa
we missed a globe you figured it between us
Charlot played it again with the muralist
yet the sonnets went all with Laura
yet I did sent to you the birds aloha
By George Anca
prietene,din nou,citesc blogul tau,cu multe si adevarate accente...sper sa ne vedem, cu drag,Lucia
RăspundețiȘtergere